Sindromul Down

Sindromul Down (SD) este o tulburare genetică cauzată de prezența suplimentară a unei

părți sau a întregului cromozom 21. Sindromul Down este o afecțiune pe toată durata vieții, ce se
produce în momentul concepţiei fătului. SD este asociat cu dizabilități intelectuale, un aspect
facial caracteristic și tonus muscular slab (hipotonie) în copilărie. Toți indivizii afectați au
întârzieri cognitive, dar dizabilitatea intelectuală este, de obicei, ușoară până la
moderată. Sindromul Down este cauzat în în majoritatea cazurilor de o diviziune celulară
disfuncțională, la momentul actual necunoscându-se factorii care ar putea determina diviziunea
anormală a celulelor. Sindromul Down este clasificat în funcție de modul în care este creat
materialul genetic suplimentar: trisomie 21, translocaţie și mozaicism.
Simptomele sindromului Down diferă de la persoană la persoană, iar persoanele cu
sindrom Down pot avea probleme diferite la momente diferite ale vieții lor.
Simptome fizice:
– Tonus muscular scăzut sau slab;
– Gât scurt, cu exces de piele la partea din spate;
– Profil facial și nas aplatizat;
– Ochi înclinați în sus;
– Pete albe pe partea colorată a ochiului (pete Brushfield) – nu afectează vederea;
– Mâini largi, scurte cu degete mai groase și scurte;
– Un pliu unic, adânc, de-a lungul palmei mâinii.
În plus, dezvoltarea fizică la copiii cu Sindrom Down este adesea mai lentă decât dezvoltarea
copiilor fără SD. De exemplu, din cauza tonusului muscular slab, un copil cu sindrom Down
poate învăța mai lent să se întoarcă, să stea în picioare sau să meargă. În ciuda acestor întârzieri,
copiii cu sindrom Down pot învăța să participe la activități de exerciții fizice ca și alți copii.
Simptome psihice și de dezvoltare intelectuală:
– Atenție scurtă;
– Judecată slabă;
– Comportament impulsiv;
– Învățare lentă;
– Întârzierea apariției și a dezvoltării limbajului;
Insuficiența cognitivă, problemele legate de gândire și învățare sunt frecvente la persoanele
cu SD și de obicei variază în intensitate.
Majoritatea copiilor cu sindrom Down dezvoltă abilitățile de comunicare de care au nevoie,
deși ar putea dura mai mult pentru a face acest lucru în comparație cu ceilalți copii. Intervențiile
precoce pentru a încuraja un limbaj expresiv și pentru a îmbunătăți vorbirea sunt deosebit de
utile.
 În afară de dizabilitățile intelectuale cât și cele legate  de dezoltarea fizică, persoanele cu
Sindrom Down prezintă de-a lungul vieții un risc crescut pentru diverse probleme de sănătate.
Cu toate acestea, fiecare individ cu sindrom Down este diferit, și nu fiecare persoană va avea
probleme grave de sănătate. Multe dintre aceste stări asociate pot fi tratate cu medicamente,
intervenții chirurgicale sau alte intervenții. Unele dintre condițiile care apar mai frecvent la copiii
cu sindrom Down includ:
– Defecte ale inimii – aproape 50% dintre copiii cu SD prezintă afecțiuni cardiace
congenitale;
– Probleme de vedere – mai mult de 60% dintre copiii cu SD prezintă probleme de
vedere, inclusiv cataracta care poate fi prezentă la naștere;
– Pierderea auzului – aproximativ 70-75% dintre copiii cu SD suferă o pierdere a
auzului, parțială sau totală;
Program de recuperare pentru Sindromul Down

Obiective specifice:

• Corelarea posturala general sau pe segmente, statica si dinamica;

• Dezvoltarea mobilitatii articulare;
• Tonifierea musculara, pe grupe musculare sau generalizata;
• Prevenirea avansarii retracturilor ligamentare;
• Corectarea deficientelor posturale ale coloanei vertebrale(ex. cifoza, scolioza, lordoza);
• Corectarea atitudinii capului inclinat ianinte;
• Corectarea membrelor inferioare in valgum sau varum;
• Facilitarea masticatiei;
• Dezvoltarea coordonarii si echilibrului;
• Imbunatatirea capacitatii de efort;
• Combaterea obezitatii.

Mijloace folosite:

- Gimnastica medicala;
- Exercitii statice si dinamice;
- Exercitii cu obiecte;
- Exercitii de respiratie.

Programul de recuperare:

- Perioada de incalzire:

1. Mers normal.
2. Mers pe varfuri cu bratele sus.
3. Mers pe calcaie cu mainile la spate.
4. Mers cu ridicare alternativa a genunchilor la nivelul abdomenului.
5. Pas sarit.
6. Pas saltat.
7. Mers normal cu inspir expir.

- Perioada propriu-zisa:

1. Din ortostatism aplecari ale capului si extensii cu arcuire;

-inclinari laterale ale capului;
-rotiri ale capului;
-un brat sus,flexii si extensii ale bratelor;
-bratele la nivelul pieptului,extensii si flexii alebratelor in lateral;
-bratele sus, extensia trunchiuluicu aplecare inainte;
-bratele in sold, indoiri lateraleale trunchiului cu arcuire;
-rotiri de bazin;
-rotiri de genununchi;
- fandari inainte si laterale.
2. Punem pe spalier o jucarie dupa care sa se urce dupa ea; in functie de progrese se muta jucaria
tot mai sus;
3. Apoi coborarea de pe spalier;
4. Cu fata la spalier si cu sprijin pe el sa faca genoflexiuni, iar in timp fara nici un sprijin; 
5. Sa stea pe vine;
6. Sa stea pe un genunchi si sa se ridice in picioare;
7. Sa urce si sa coboare, pe plan inclinat cu saculeti de nisip legati de glezne;
8. Sa stea intr-un picior, alternativ;
9. Pe o placa de lemn cu fundul rotund sa stea in picoare si sa se lasa cand pe un picior, cand pe
altul, ca o semi fandare laterala;

- Perioada de revenire:

1. Mers cu respiratie.
2. Masaj terapeutic pe tot corpul accentuat pe membrele inferioare si pe talpa.