INFARCTUL

• Este o zona de necroza ischemica

• Cauzele cele mai frecvente sunt tromboza si
embolia cu obliterarea acuta si completa a unei
artere
• Mai rar poate fi produs de alte leziuni obstructive
ale arterelor cum ar fi:
– Ateroscleroza, panarterita nodoasa
• Modificarile morfologice care determina necroza
ischemica sunt determinate de anoxie si
acumularea de cataboliti locali.
• Procesele degenerativ necrotice sunt comune
pentru toate tipurile de infarct
 Localizarile infarctului

• Cele mai frecvente: cord, splina,

rinichi, creier, plaman, imtestin
• Mult mai rare: ficat, retina etc.
 Tipuri de infarct
• Infarct alb Cauzele lor sunt asemanatoare, iar
mecanismele de producere cu
• Infarct rosu particularitati
• Infarct recent
Dupa varsta
• Infarct vechi
• Infarct septic
Dupa continutul microbian
• Infarct aseptic
 Infarctul alb (anemic)
• Se produce in organele cu circulatie terminala
• Mecanism de formare:
– Dupa cateva minute de anoxie celulele afectate
prezinta tumefiere mitocondriala, cu
permeabilizarea si ruperea membranelor celulare,
pierderea compartimentarii intercelulare si
difuziunea enzimelor mitocondriale si lizozomale
– Intre 12-48 ore necroza devine completa, apare
distensie vasculara si permeabilizarea peretilor
vasculari cu extravazare de plasma si hematii
 Infarctul rosu (hemoragic)
• Apare in organele cu circulatie dubla
• Mecanism de formare:
– Scaderea brusca a presiunii sangvine locale,
dupa obstructia arteriala, duce la patrunderea
brutala de sange in teritoriul ischemiat din
circulatia dubla sau din cea colaterala fara
restabilirea unei circulatii locale
– Sangele patruns in vasele destinse inunda in
final zona de infarct determinand caracterul
hemoragic
 INFARCTUL
MIOCARDIC ACUT
DEFINIŢIE. Infarctul miocardic reprezintă necroza
ischemică a unui teritoriu al miocardului, determinată
de scăderea bruscă a fluxului sangvin în artera
coronară care deserveşte teritoriul respectiv. În
majoritatea cazurilor, afecţiunea de fond este
reprezentată de ateroscleroza coronariană.

Diagnosticul IMA se bazeaza pe;

Manifestarile clinice
Modificarile EKG
Teste paraclinice
Confirmarea diagnosticului, in caz de deces, este
anatomo-patologica.
Incidenţa infarctului miocardic este în continuă creştere, mai ales
în ţările puternic industrializate dar şi în cele în curs de
industrializare.

Conform statisticilor AHA (American Heart Association, 2004), în

SUA infarctul miocardic ocupă locul doi după accidentele
cerebro-vasculare, iar în fiecare an sunt diagnosticate
aproximativ 500.000 cazuri noi de cardiopatie ischemică
dureroasă, din care mai mult de jumătate prezintă IMA.

La noi în ţară, nivelul mortalităţii prin infarct miocardic este de

45/100.000, cu o rată de creştere anuală de 0,1.
 Aspecte anatomo-patologice
• Localizarea favorita a IMA este la nivelul ventriculului stang si
mai putin frecvent la nivelul ventriculului drept. Localizarile
atriale sunt exceptionale.
• Cauzele cele mai frecvente sunt: tromboza arterelor coronare,
hemoragii la nivelul placilor de aterom, spasme persistente ale
coronarelor.
• Morfologic, IMA este un infarct alb (anemic) reprezentat de o
zona de coagulare consecutiva anoxiei, dar poate fi si un
infarct rosu (hemoragic) prin patrunderea brusca a sangelui din
circulatia colaterala in teritoriul de necroza, ca urmare a
scaderii presiunii sangvine locale prin obstructia arteriala.
• Complicatii: ruptura de perete liber, tromboza parietala,
anevrism parietal, ruptura de sept interventricular, embolii,
infarcte in circulatia sistemica.
 Cauze IMA

Aspect macroscopic al
aterosclerozei coronariene; se
observa reducerea marcată a
lumenului arterial şi îngrosarea
peretelui.

Placă de aterom constituită;

se observă interesarea intimei
şi mediei cu prezenţa spaţiilor
aciculare de colesterol şi
zonele de calcificare în placă
(HEX40).
 Artere coronare obstruate
de prezenţa de trombi roşii,
cu suprafaţă rugoasă,
puternic aderenţi la
suprafaţa internă a vasului.

Aspectul microscopic al
trombozei coronariene; reţeaua
coraliformă face corp comun cu
endoteliul vascular; în ochiurile ei
şi la suprafaţă exista reţea fină de
fibrină ocupată de elementele
figurate ale sângelui, dintre care
predomină hematiile – tromb
recent (HEX40).
 Tromb coronarian
organizat conjunctiv, cu
depozite aciculare de
colesterol (HEx40).

Tromb coronarian organizat

conjunctiv, recanalizat
(van GiesonX40).
 Aspecte macroscopice
• Infarctul recent prezinta pe suprafata viscerala pericardica o
zona mata, albicioasa, constituita din depozite de fibrina (placa
laptoasa).
• Zona de necroza apare pe sectiune ca o leziune palida, cenusie-
bruna, de contur si forma neregulate, relativ bine delimitata,
proeminenta pe suprafata datorita edemului fibrelor
miocardice, de consistenta ferma.
• Aria de necroza este inconjurata de un chenar alb-cenusiu
reprezentat de lizereul leucocitar, la periferia caruia se gaseste
o zona de hiperemie-hemoragie.
• Infarctul sechelar apare ca o zona cicatriceala, deprimata, alb-
sidefie, de consistenta crescuta, bine delimitata de tesutul din
jur.
Leziune ischemică transmurală
cu localizare antero-laterală la
nivelul ventriculului stâng.
 Leziune subendocardică
circumferenţială care
îmbină aspectul de infarct
vechi cicatriceal cu
infarctul recent; este vorba
practic despre o extindere
a procesului de necroză.
Infarct miocardic recent – mai
puţin de 4 ore de la instalare;
ţesutul miocardic necrozat nu
se colorează la tratarea cu
albastru de nitro-tetrazolină;
este o metodă utilă în
identificarea acestei leziuni.
 Aspecte microscopice
• Infarctul alb se constituie microscopic din urmatoarele zone:
– Zona de necroza de coagulare (fibrele miocardice sunt balonizate,
intens acidofile, striatiile transversale devin indistincte, cu
omogenizarea citoplasmei si disparitia nucleilor)
– Zona de infiltrat inflamator cu polimorfonucleare neutrofile ce
inconjoara aria de necroza (corespunde lizereului leucocitar)
– Zona de hiperemie-hemoragie
• In timp hiperemia scade, polimorfonuclearele neutrofile sunt
inlocuite de macrofage, lichidul de edem se resoarbe, iar
suprafata infarctului se deprima. In jurul infarctului apare un
tesut de granulatie cu proliferare de fibroblasti, capilare de
neoformatie si infiltrat inflamator cu limfocite, plasmocite si
macrofage. Tesutul de granulatie trimite prelungiri in interiorul
zonei de necroza, pe care o inlocuieste cu tesut conjunctiv.
 Infarct miocardic recent. Se
observă aspectul vălurit al
fibrelor miocardice necrozate;
pe alocuri există nuclei
(HEX40).
Infarct miocardic recent cu
Necroză de coagulare evidentă la
necroza benzilor de contracţie,
12 ore de la instalarea
dispariţia pe alocuri a nucleului şi
accidentului coronarian (HEX40).
zone de omogenizare a
citoplasmei (HEX200).
 Aspectul clasic al IMA la 72
ore; se evidenţiază necroza de
coagulare delimitată de
infiltrat cu PMN şi zona de
hiperemie-hemoragie (HEX40).

Aspect microscopic tipic de IMA în

intervalul 5-12 zile, cu necroză
acidofilă, prezenţa unui amestec de
PMN şi macrofage încarcate cu
hemosiderină; se observă foarte
bine dispariţia edemului precum şi
a nucleilor (HEX200).
 Aspectul microscopic al
infarctului miocardic la 14 zile;
se observă vasele de
neoformaţie şi fibroblaştii
(HEX100).

Evidentierea ţesutului
conjunctiv fibros albastru cu
ajutorul coloraţiei Masson -
(X40).
 Diagnostic diferential

• Infarctul rosu de miocard

– Existenta unui mare numar de hematii printre fibrele miocardice pe
care le disociaza, fibrele musculare sufera in timp modificarile
caracteristice necrozei
– La periferie sunt prezente macrofage incarcate cu hemosiderina
provenita din degradarea hematiilor

• Infarctul miocardic vechi

– Zona deprimata, alb-sidefie, de consistenta crescuta, reprezentata
microscopic de existenta unei cicatrici din fibre de colagen
 Complicatiile IMA
• Soluţii de continuitate la nivelul muşchilor
papilari
• Ruptura septului interventricular, interatrial
sau atrioventricular
• Tamponada cardiaca
• Ruptura de cord
• Trombembolism pulmonar
• Edem pulmonar acut
 Complicatiile IMA

Aspect macroscopic ce prezintă

soluţie de continuitate la nivelul
muşchiului papilar anterior într-
un infarct antero-lateral.

Aspect macroscopic de ruptură de

sept interventricular – soluţie de
continuitate la nivelul 1/3 medii şi
inferioare a septului, cu stabilirea
şuntului între cei doi ventriculi.
 Aspect macroscopic de
tamponadă cardiacă; se obsevă
prezenţa sângelui la nivelul
sacului pericardic.

Se observă soluţie de
continuitate la nivelul 1/3
inferioare a peretelui
anterior al ventriculului
stâng.
Aspect microsopic de necroză hemoragică într-un
infarct miocardic supraacut complicat cu ruptura
de perete liber(HEX200).
 Aspect macroscopic de
trombembolism pulmonar; la
secţionarea plămânului se
observă vase obstruate de
trombi roşii, aderenti la pereţii
vasculari.

Aspectul microscopic al
edemului pulmonar acut; se
observă hiperemie vasculară
precum şi prezenţa unui
material eozinofil care ocupă
în totalitate spaţiile alveolare
(lichid de edem) (HEX40).
Diagnosticul de infarct miocardic se bazează în
primul rand pe date clinice şi paraclinice.
Rolul anatomo-patologului este de a certifica
prezenţa leziunii, a complicaţiilor şi de a corela
rezultatele obţinute în urma examenului
morfologic cu datele clinice şi paraclinice.
INFARCTUL PULMONAR
Alveole pline cu
hematii, inconjurate
de zone de necroza de
coagulare
Infarct pulmonar - arii de necroza de coagulare si zone
cu hemoragie
INFARCTUL RENAL
Zona de necroza este bine delimitata, de
forma piramidala, cu baza spre capsula si
varful spre hil
Vase hiperemiate,
dilatate
PMN neutrofile

Necroza de
coagulare
INFARCTUL CEREBRAL
(RAMOLISMENTUL
CEREBRAL)
Ramolisment galben – coloratia galbuie
a substantei cerebrale si extinderea
pigmentului in jur si in meninge
Ramolisment rosu – datorat invaziei cu
sange
Ramolisment cerebral sechelar – transformare
pseudochistica – organizarea unei cicatrici la
perifeia zonei ramolite, acumulare de lichid
cefalorahidian intracavitar si resorbtia lui
 Edem
Tumefactia
perikarionului perineuronal
 INFARCTIZAREA
• Este un proces patologic asemanator
infarctului, dar produs prin obliterarea
venoasa cu staza brutala in teritoriul
retrograd, insotita de hemoragie
• Este favorizata de staza sanguina
• Localizari frecvente: splina, intestin, plaman
• Zona de infarctizare are o delimitare mai putin
neta, si, de, de obicei, o intindere mai mare
decat infarctul
• Intotdeauna prezinta caracter hemoragic
• Consecintele sunt asemanatoare cu cele ale
infarctului.
HEMORAGIA
 HEMORAGIA

Definitie: iesirea sangelui din sistemul cardiovascular

Clasificare:
- exogena sau endogena
- de natura traumatica, chimica sau biologica.
Cauze – in functie de intinderea hemoragiei, deosebim doua
categorii mari de cauze:
1) cauze care produc hemoragie prin leziuni limitate
2) cauze cu rasunet general, care produc hemoragie
prin tulburari generalizate
 Hemoragia prin leziuni limitate
CAUZE

 Traumatisme, plagi penetrante, fracturi

 Procese patologice vasculare:
 ateroscleroza,
 anevrisme,
 varice
 Procese patologice cu extindere la vase:
 tuberculoza cazeoasa si cavitara,
 neoplazii maligne,
 ulcerul gastric si duodenal,
 ulceratii ale mucoaselor
 Procese patologice cardiace:
 infarctul miocardic
 anevrismul cardiac
Hemoragie renala prin traumatism

Tamponada cardiaca 
 CLASIFICAREA HEMORAGIILOR

1) Dupa tipul vasului:

- capilara: eritrodiapeteza (extravazarea hematiilor prin
peretele capilar)
- venoasa
- arteriala
2) Dupa patogeneza:
- spontana- apare in absenta oricarui traumatism
- provocata
3) Dupa sediu si accesibilitatea la examenul clinic:
- externa - vizibila la examenul direct
- interna – sediul este inaccesibil la examenul direct (sangele
extravazat se acumuleaza si ramane in interiorul corpului)
 CLASIFICAREA HEMORAGIILOR
Hemoragii cu originea la nivelul unor mucoase sau organe, iar sangele este
eliminat pe cai naturale:
Epistaxisul – hemoragie de origine nazala
Hemoptizia – hemoragii de origine bronho-pulmonara, cu eliminarea sangelui pe
cale respiratorie; sangele este aerat, de culoare rosie.
Hematemeza – hemoragie de origine gastrica sau esofagiana, cu eliminarea
sangelui pe caile digestive superioare; sangele este de culoare rosie daca
provine din esofag sau este eliminat dupa extravazare; daca a stagnat in
stomac, sangele este de culoare negricioasa, in zat de cafea, datorita
clorhidratului de hematina, care se produce in acest caz.
Melena – hemoragie digestivacu eliminarea sangelui prin scaun; sangele este de
culoare negricioasa, fiind mai mult sau mai putin digerat iar hemoglobina
transformata in clorhidrat de hematina, methemoglobina.
Hematuria – hemoragie a tractului urinar cu eliminarea sangelui prin urina
Menoragia – hemoragia genitala feminina sub forma de menstre mai abundente si
prelungite.
Metroragia – hemoragie genitala intermenstruala
 HEMORAGIILE CAVITATILOR SEROASE
Sunt denumite dupa cavitatea in care se acumuleaza sangele.
Hemopericardul – hemoragie cu acumalare de sange in cavitatea
pericardica.
Hemotoraxul – hemoragie cu acumulare de sange in cavitatea pleurala.
Hemoperitoneul – acumularea de sange in cavitatea peritoneala
Hematocelul – acumularea de sange in cavitatea vaginalei testiculare
Hemartoza – acumularea de sange intr-o cavitate articulara.

► In aceste cazuri sangele acumulat este coagulat sau lichid, in functie de

cauza si vechimea hemoragiei.
► In hemoragiile vechi se produc procese de organizare conjunctiva cu
formare de aderente sau simfize ale seroaselor.
 HEMORAGIILE DIN ORGANELE CAVITARE

→ Sunt urmate de acumularea de sange in lumenul organelor

cavitare
→ Sunt denumite dupa organul in care se produc.

Hematosalpinx – colectie sanguina in lumenul trompelor uterine.

Hematometra – colectie sanguina in cavitate uterina.
Hemocolecist – colectie sanguina in cavitatea veziculei biliare.
 HEMORAGIILE INTERSTITIALE
Pot fi localizate in partile moi, viscere, mucoase, seroase, oase.
Clasificare – in functie de cantitatea de sange extravazat:
Petesia – hemoragie redusa, punctiforma, de origine capilara, intalnita indeosebi la
nivelul pielii, mucoaselor, seroaselor, meninge.
Echimoza – hemoragie mai mare, aparand ca o arie infiltrata de sangele extravazat,
fara a proemina la suprafata pielii sau mucoaselor; originea este capilara sau la
nivelul vaselor mici.
Hematomul – hemoragie mai importanta, sub forma unei colectii de sange,
localizata, de dimensiuni variabile, care produce tumefiere locala si compresie a
tesuturilor inconjuratoare. Sangele este de obicei coagulat.
Purpura – hemoragie care se produce spontan in cursul diatezelor hemoragice
(sindroamelor hemoragipare). Variaza ca marime intre petesie si echimoza.
Poate apare in diferite tesuturi si organe ca pielea, mucoase, seroase, articulatii,
sistem nervos central.
Hemoragiile oculte – hemoragii foarte reduse cantitativ, astfel incat exmenul
macroscopic poate sa nu le deceleze (Ex. – hemoragii oculte digestive sau ale
tractului urinar)
Apoplexia – forma particulara de hemoragie in focare multiple, eventual confluente.
Termenul se intrebuinteaza, in special, pentru hemoragiile cerebrale.
 Purpura -Testicul

Mucoasa gastrica-
Petesie

 Petesie - pericard

Purpura 
Henoch Schoenlein
Metroragia

Echimoza 
 HEMORAGIILE CARE APAR IN CADRUL
SINDROAMELOR HEMORAGIPARE
(diatezele hemoragice)
• Prezinta o serie de particularitati si de forme imprimate de caracterul general
al tulburarilor care le genereaza si de factorul principal afectat
• In general sunt multiple si adesea simultane.
Clasificare:
1. Spontane
2. Provocate
• accidental
• de acte medicale, uneori minore.
► In functie de tulburarea predominanta:
I. Prin tulburari ale factorilor de coagulare plasmatica
II. Prin deficiente numerice si calitative ale plachetelor sanguine
III.Prin alterari ale vaselor mici
 CONSECINTELE HEMORAGIILOR

Consecinte locale
- constau in fenomene de compresiune ce apar in hemoragiile mai importante
- se resfrang asupra tesuturilor inconjuratoare, provocand eventual leziuni
distrofice sau atrofice ale acestora.
Exemple:
- Hemoragiile cerebrale produc pe langa fenomene de compresiune si leziuni
degenerative in substanta nervoasa. Apar tulburari functionale care ajung
pana la suprimarea unora din functii.
- Hemoragiile din cavitatile seroase produc compresiuni asupra organelor
invecinate precum si tulburari functionale, uneori deosebit de grave, de
natura neurorefloxa (Ex: hemopericard)
 CONSECINTELE HEMORAGIILOR
Consecintele generale
- depind in cea mai mare parte de cantitatea de sange pierdut, de viteza
sangerarii si durata acesteia.
Hemoragiile mari si acute
- se insotesc de stare de soc cu colaps;
- tegumentele, mucoasele si viscerele sunt palide si mai uscate decat in mod
normal
- hemoragiile ce intereseaza 40-50% din masa sanguina sau mai mult pot
produce moartea bolnavului
Mecanisme compensatorii- refacerea initiala a volumului sanguina pe seama
lichidelor tisulare este insotita de hemodilutie; apoi, prin regenerarea de
hematii intr-un ritm care depaseste pe acela al formarii de hemoglobina este
urmat de aparitia unei anemii hipocrome, care este corectata progresiv. In
conditiile unei maduve normale, volumul eritrocitar poate fi facut in
aproximativ 33 de zile.
Hemoragiile mici, repetate, inclusiv anemiile oculte sunt adesea urmate de
anemie feripriva, hipocroma, datorita pierderilor de fier din organism.
 Limfedemul

Macroscopic - edemul limfatic congenital:

 apare ca o tulburare progresiva si permanenta, localizata, indeosebi, la extremitatile
inferioare (elefantiazis);
 poate fi uni sau bilateral
 cuprinde membrul inferior in intregime sau numai partial.
 membrul afectat este mult tumefiat, deformat, de culoare aIbicioasa, indurat.
 intre fascia musculara profunda si grasimea subcutanata se gaseste un strat gros de
tesut moale, buretos, in "fagure".
 Pielea este aspra si hiperpigmentata.
Limfangiografic si microscopic
 malformatia vaselor limfatice subcutanate si profunde,
 prezenta de vase hipoplazice dar cu predominanta vaselor dilatate, varicoase, asa
incit realizeaza aspecte de limfangiomatoza. Se vorbeste chiar de un hamartom
limfatic.
 tesutul conjunctivo-adipos este mult redus fiind inlocuit de vasele limfatice ectaziate.
 fibrele elastice sunt fragmentate, reduse; se gasesc si zone de fibroza.
 epiteliul cutanat prezinta zone de atrofie si zone de hipertrofie
 LIMFORAGIA
Definitie - revarsarea de limfa in:
1. cavitatea peritoneala (ascita chiloasa sau chiloperitoneu) sau
2. cavitatea toracica (chilotorax).
 Se produce prin lezarea vaselor limfatice in neoplaziile cu invazie limfatica sau prin
traumatisme.
Diagnosticul diferential - extravazarea de limfa, produsa prin staza limfatica si cu care
se poate confunda cu usurinta.
Se mai descrie chilotoraxul spontan congenital si ascita chiloasa idiopatica cu etiologie inca
neelucidata
Macroscopic
Lichidul revarsat prin limforagie si acumulat in, cavitatile seroase are un aspect
caracteristic alb-laptos. Ajunge, de obicei, la cantitati importante si se reface rapid dupa
evacuare.
Examenul microscopic, pe frotiuri, arata numeroase picaturi si rare leucocite, cu
predominanta elementelor mononucleare
TULBURARILE CIRCULATIEI INTERSTITIALE
(LACUNARE)

Mediul lichid al organismului este repartizat in:

1. sector celular
2. sector extracelular - compartimente:
a) intravascular,
b)interstitial sau mediul intern (Claude Bernard) - un ultrafiltrat
plasmatic constituit, in primul rind, din apa si electroliti. La nou-
nascut, lichidul interstitial reprezinta aproximativ 30 % iar la
adult 16 % din greutatea corporala si este cuprins in spatiul
interstitial (lacunar), demarcat de peretii capilari si membranele
celulare.
c) transcelular.
Circulatia interstitiala indeplineste multiple functii:
1. aportul de metaboliti si oxigen,
2. inlaturarea catabolitilor celulari,
3. comunicarea intercelulara etc.
 TULBURARILE CIRCULATIEI INTERSTITIALE
(LACUNARE)
Echilibrul dinamic dintre volumul si constitutia lichidului interstitial, in raport cu
celelalte sectoare si compartimente ale mediului lichid din organism, este
realizat de urmatorii factori:
 permeabilitatea capilara,
 presiunea hidrostatica sanguina si tisulara,
 presiunea coloid-osmotica sanguina si tisulara,
 factori renali
– permeabilitatea glomerulara si
– functia de reabsorbtie de la nivelul tubilor renali,
 factori hormonali - in special hormonul antidiuretic si aldosteronul,
 drenajul limfatic.
Eliminarile hidrice pe cale transcutanata (secretie sudorala), pulmonara si digestiva
pot influenta volumul si constitutia lichidului interstitial.
Dereglarea mecanismelor dependente de acesti factori se va repercuta asupra
circulatiei interstitiale, asupra cantitatii si compozitiei lichidului interstitial.