PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI MEDICALĂ

CURS 4

SITUAȚII SPECIALE DE INTERVIU

I. Pacienți psihotici
A. Întrebările scurte, concrete, sunt mai bune decât întrebările lungi,
abstracte.(exemplu din cabinet)
B. Tăcerile prelungite, întrebările cu final deschis și întrebările ipotetice
pot avea efecte dezorganizatoare.
C. Întrebați despre fenomenologia halucinațiilor, dacă acestea sunt
prezente (de ex. modalitatea senzorială, claritatea, contextul, răspunsul
pacientului).
D. Atunci când puneți întrebări despre deliruri, încercați să nu se vadă
dacă credeți sau nu în ceea ce susține pacientul.
E. Delirurile nu trebuie contrazise direct, dar se poate investiga tăria cu
care sunt susținute: "V-ați pus vreodată problema că lucrurile acestea
s-ar putea să nu fie adevărate??".

II. Pacienți depresivi.

A. Poate să fie necesar ca examinatorul să fie cât mai directiv și mai activ
(mai energic) ca de obicei; poate fi necesar ca întrebările să fie
repetate.
B. Trebuie investigată prezența simptomelor psihotice.
C. Trebuie puse întrebări despre ideația și planurile de sinucidere (acest
lucru este valabil pentru toți bolnavii, nu numai pentru cei care sunt
depresivi) exemplu pacient:
1. Exemplele de întrebări care să deschidă acest subiect includ:
"Vi s-a părut vreodată ca viața nu merită trăită?", "V-ați gândit
vreodată să vă faceți rău?”
2. Atunci când pacientul are idei de sinucidere, întrebați despre
intenție, planuri, mijloace și despre consecințele pe care se
gândește că le va avea sinuciderea sa.

III. Pacienți agitați și potențial violenți.

A. Majoritatea violențelor nepremeditate sunt precedate de un prodrom de
30 pana la 60 de minute de agitație psihomotorie din ce în ce mai
mare: mers încoace și încolo, lovituri cu pumnul în obiecte/ziduri, limbaj
zgomotos și abuziv.
B. Interviul trebuie să se desfășoare într-un mediu liniștit, nestimulant.
C. Asigurați-vă că atât pacientul cât și examinatorul au acces facil la
ieșirea din locul respectiv.
D. Evitați comportamentele care ar putea fi interpretate ca
amenințătoare: să vă ridicați în picioare deasupra pacientului, să îl
priviți fix; să îl atingeți.
 E. Nu vă târguiți cu bolnavul.
F. Întrebați despre arme (inclusiv arme albe - cuțite etc.) dar nu le luați
dumneavoastră; dați dispoziții să fie depozitate într-un loc sigur.
G. Dacă agitația bolnavului continuă sau se accentuează încetați interviul
dacă este posibil. Dacă nu, luați în considerare contenția fizică sau
chimică.

IV. Bolnavii din culturi și medii diferite

A. Utilizarea DSM 5 nu a fost validată în toate țările.
B. Simptomele relative (de ex. retragerea socială) pot să fie mai greu de
evaluat decât simptomele absolute (de ex. halucinațiile) de către un
psiholog/psihiatru care nu cunoaște cultura respectivă.
C. Vocabularul folosit la descrierea suferinței emoționale diferă de la o
țară la alta.
D. Atunci când este nevoie de interpreți aceștia trebuie să fie parți
dezinteresate, și nu membrii ai familiei sau prieteni ai pacientului.
Interpreții cu pregătire de specialitate sunt superiori celor fără
pregătire; tuturor trebuie să li se ceară să traducă cuvânt cu cuvânt
chiar dacă ceea ce spune pacientul nu are înțeles.
E. Uneori redarea prin traducere a unei tulburări formale este imposibilă.

V. Pacienții seducători.
A. Comportamentul seductiv are semnificații diferite la diferiți pacienți. De
exemplu poate să constituie o defensă față de complexele de
inferioritate, o modalitate habituală de relație cu alții sau un mod
inconștient de a păstra controlul într-o situație anxiogenă. (Exemplu
pacient : texte lungi, mesaje așteaptă același lucru, nu sunam pacienții
narcisici)
B. Comportamentul seductiv poate să includă mai mult decât flirtul sexual,
de exemplu, poate să fie o ofertă de informații de afaceri (investiții)
accesibilă numai celor care lucrează în domeniul respectiv sau
propunerea de a face cunoștință cu o persoană bine cunoscută, o
celebritate.
C. Câștigul material sau beneficiul social obținut de la pacient în afara
plății legale a serviciilor medicale este întotdeauna neetic.
D. Examinatorul trebuie să precizeze în mod clar că ofertele seducătoare
nu vor fi acceptate, dar într-un mod care să nu afecteze relația cu
pacientul și care să nu agresioneze în mod necesar stima de sine a
bolnavului.

VI. Bolnavii care mint

A. Bolnavul poate să mintă pentru un câștig (beneficiu) primar (de ex. ca
să obțină droguri sau să fie scutit de ceva - serviciul militar, serviciul ca
jurat în instanță) sau pentru un beneficiu secundar (de ex. pentru acel
 beneficiu psihologic care decurge din asumarea rolului de bolnav).
B. În lipsa unor markeri biologici poate să fie imposibil de dovedit că
bolnavul minte. Totuși pot să trezească suspiciuni discrepanțele subtile
din relatările bolnavului, lipsa de logică internă a relatărilor sau
simptomele suspect de atipice.
C. Scopul consultului psihiatric nu trebuie să fie acela de a evita cu orice
preț să fim înșelați de bolnav. Suspiciozitatea exagerată a
examinatorului care este decis să nu se lase niciodată păcălit de vreun
pacient nu face decât sa perturbeze relația cu bolnavul și să facă
imposibil travaliul terapeutic. Ținem cont de adevărul pacientului.
D. Nu toate neadevărurile spuse de bolnavi sunt minciuni conștiente.
Atunci când descrie o anumită realitate emoțională, bolnavul poate să
devieze fără să vrea de la realitatea istorică. Pacienții cu simptoame
somatoforme își raportează onest simptoamele așa cum le simt ei la
nivel conștient.

Zece aspecte importante ale DSM - 5

1. DSM - 5 este reorganizat într-o nouă serie de capitole care fie reflectă
trăsături clinice comune, fie par să fie cuprinse în același spectru.
2. Sistemul multiaxial introdus în DSM-III a fost eliminat. Nu mai există Axa II:
tulburările de personalitate sunt privite acum ca și celelalte categorii.
3. Odată cu eliminarea Axei V, nivelurile de funcționare pot fi evaluate utilizând
scoruri de severitate sau dizabilitate.
4. Criteriile pentru câteva categorii, în special anxietatea generalizata și deficitul
de atenție și hiperactivitate, au fost extinse, ceea ce va duce, probabil, la o
diagnosticare mai frecventă.
5. Excluderea doliului din diagnosticul depresiei majore a fost eliminată.
6. Tulburările uzului de substanțe sunt descrise utilizând termenul adicție și nu
mai fac diferența dintre dependență și abuz.
7. Agresivitatea infantilă excesivă poate fi diagnosticată acum ca tulburare de
reglare a afectului disruptiv (TRAD). Are aplicare la pacienții cu vârste
cuprinse intre 7 si 18 ani cu iritabilitate cronica si accese de furie severe si
recurente disproporționate prin durata si intensitate fata de situația de fapt.
Acest diagnostic a fost dezvoltat ca răspuns la supradiagnosticarea
referitoare la tulburarea bipolara la copii si adolescenți.
8. Tulburările din spectrul autist cuprind acum atât autismul clasic, cât și
sindromul Asperger.
9. Demențele sunt clasificate acum drept tulburări neurocognitive, ordonate în
funcție de severitate.
10. Tulburările cu simptome somatice înlocuiesc tulburările somatoforme și sunt
clasificate ușor diferit.