UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE MECANICĂ ŞI TEHNOLOGIE

Specializarea : INGINERIA TRANSPORTULUI ŞI A TRAFICULUI

PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
PROFESORUL IDEAL – CONSIDERENTE PERSONALE

Student: Mihai BĂNUTĂ

ANUL I/2013-2014
 PROFESORUL IDEAL
– CONSIDERENTE PERSONALE –

„A fi un dascăl de înţelepciune ar însemna ceva mai

mult decât un discipol care încă nu a ajuns destul de departe
spre a se conduce pe sine, şi cu atât mai puţin pe alţii, în
aşteptarea certă de a atinge un ţel atât de înalt; aceasta ar
însemna a fi un maestru în cunoaşterea înţelepciunii, ceea ce
vrea să spună mai mult decât îşi va atribui lui însuşi un om
modest.” Kant

Motivaţia alegerii de a putea devenii şi profesor, s-a născut probabil din

experienţele trăite, pe plan psihologic în timpul vieţii de elev, din cauza lipsei
parţiale de comunicare profesor-elev şi a înţelegerii modului de predare-învăţare.
Consider că profesorul reprezinta fluidul vital al educatiei si dezvoltarea
adolescentului. A fi profesor înseamnă să te dedici celor pe care-i educi, să ai doar
sentimente pozitive faţă de ei, să le oferi respectul tău pentru a-l avea pe al lor, să
conştientizezi că le influenţezi viaţa şi eşti răspunzător pentru asta în faţa lor, a
părinţilor, a societăţii.
Doar printr-o bună pregătire psihologică adolescentul poate fi ajutat să
treacă peste orice impas şi să-şi dezvolte o oportunitate mai bună pentru a reuşi în
viaţă. Iar un rol important în această pregătire aparţine dascălilor. De aceea un
adevărat dascăl nu ar trebui să se gândească numai la stăpânirea materiei predate.
În aceeaşi măsură poate chiar mai mult ar trebui să se concentreze asupra felul în
care adolescentul foloseşte în mod independent ceea ce-l învăţă.
În perioada adolescenţei, creierul uman trece printr-o dezvoltare imensă pe
plan psihic unde se şi înrădăcinează structuri de personalitate. De aceea consider că
a fi profesor trebuie să poţi să găseşti şi să dezvolţi în fiecare adolescent respectul
de sine, aflarea identităţii, intelectual şi limbajul. Voi încerca să descriu fiecare
caracteristică enumerată în modul în care le văd eu după experienţele trăite şi după
studierea unor lecturi de specialitate

1
 Dezvoltarea conştiinţei de sine este una din caracteristici care evidenţiază
identitatea şi plasarea individului în realitate. Demnitatea şi onoarea fiind una din
calităţi la care aspiră fiecare, fiind determinate de experienţele proprii şi de faptele
personale.
În dezvoltarea conştiinţei de sine şi a distanţei ce se creează între „eu” şi
„sine”. Eul fiind cel care cunoaşte, are cunoştinţe, iar sinele fiind latura cunoscută.
Toţi adolescenţii se lovesc de această problemă, problema identităţii, descoperirea
de sine şi cunoaşterea proprie. În această perioadă tânărul nu prezintă încredere în
forţele proprii, se subestimează şi nu manifestă iniţiativa şi încredere în forţele
proprii. Stima de sine este la un nivel jos, apare neîncrederea, greşeala şi ceea ce
vorbeam mai sus. Pentru a avea o mare încredere în forţele sale, adolescentul
trebuie să prezintă: încredere, dorinţa de a depăşi greutăţile, afirmare, orgoliul,
mândrie
La aceasta vârsta începe să lucreze autoconştiinţa, condiţionată de factori
precum datoria, onoarea, responsabilitatea. Pentru prima oară la această vârstă
adolescentul se va lovi de responsabilitate şi onoare. Aceste două calităţi sunt
interconectate şi au o legătură foarte puternică. Prin responsabilitate adolescentul
este supus unor teste pe care va trebui le treacă pentru a se dovedi lui însuşi că este
pregătit (bineînţeles că nu este pregătit) - primele încercări tot timpul vor fi un
eşec.
Din acest motiv atitudinea adolescentului este schimbătoare, foarte
fluctuanta în viaţa de zi cu zi. Atitudinea poate fi influenţată foarte mult de factori
externi, de prieteni, de anturaj, respectiv de percepţia proprie.
Dezvoltarea identităţii este un proces îndelungat care este condiţionat de
anumiţi factori sociali, familia fiind unul dintre ei. Formele dependenţei, materiale,
emoţionale şi de mentalitate pot avea caracter pozitiv sau negativ. Fie pot provoca
o evoluare pozitivă în comportamentul şi psihicul individului adolescent fie pot
provoca frustrări şi conflicte.

2
 Conflictele survin în urma frustrărilor, creând reacţii negative
adolescentului precum: inhibiţia, închiderea în sine, refuzul de a comunica, care la
rândul lui duce la frustrări negative, inducerea gândirii logice în eroare
Conflictele pubertăţii sunt unul din factorii care pot schimbă
comportamentul adolescentului, acesta trecând prin diferite faze şi etape în
căutarea eului şi a sinelui. Aceste conflicte mai pot fi condiţionate şi de apariţia
schimbări corporale.
Dezvoltarea intelectuală este constituită din mai mulţi factori, unii dintre
ei fiind curiozitate, dorinţa de a cunoaşte, de a explora şi de a încerca. Apar ideile,
apar întrebările, cele fără răspuns, cele cu răspuns, individul începe să
conştientizeze anumite lucruri, dar nu să le şi înţeleagă pe deplin, această
înţelegere venind în perioada maturităţii.
Gândirea logică şi simţul raţiunii apare în acest moment important o dată
cu dezvoltarea intelectuală. Stilul propriu sau felul lui de a fi, este unul din factorii
care apar în viaţa adolescentului, acesta dorind să fie unic, să se evidenţieze într-un
grup de prieteni sau într-un mediu unde se află multă lume. În această perioada el
căută atenţie şi admiraţie. Conduita lui faţă de cei din jurul său poate fi:
- de revoltă, unde adolescentul adoptă o atitudine negativistă, respinge toate

sfaturile şi este irascibil şi recalcitrant.

- de închidere în sine, din care transpare o autoanaliză şi cenzurare severă a

sentimentelor, a atitudinilor acţiunilor, a introspecţiilor pentru cunoaşterea, de sine

şi disecarea comportamentelor altora, lansarea într-o reverie care poate duce la
îndepărtarea de realitate.
- de exaltare şi afirmare unde adolescentul şi verifică potenţialul atât fizic,

psihic cât şi afectiv abordând anumite situaţii extreme în momente nepotrivite.

Limbajul, creşterea capacităţii de verbalizare, a imaginilor şi percepţiilor, a
emoţiilor şi cunoştinţelor determină un progres foarte important, cu care
adolescentul interacţionează tot timpul în viaţă de zi cu zi. El învaţă sau încearcă să
3
comunice cu profesorul. Adolescentul este în perioada unde “asimilează”, îşi
antrenează simţul pentru cunoaştere şi descoperire, fiind atras de multe domenii
(operă, muzică, filme, documentare etc.)
Personalitatea este influenţată de mai mulţi factori, cei mai importanţi fiind
cei familiali, sociali şi culturali. Factorii familiali sunt întâmplările plăcute sau
neplăcute ce pot determina uneori iremediabil personalitatea adolescentului.
Factorii sociali, sunt caracterizaţi de mediul în care trăim, şi cum societatea îşi
pune amprenta asupra adolescentului neexperimentat. Iar nu în ultimul rând
factorii culturali, ţinând de cultură în care a fost crescut, de către convingeri şi legi,
ceea ce i-a fost impus sau impregnat.
Comportamentele de învăţare capătă şi ele un anumit specific pentru
această perioada dat fiind faptul că sunt numeroase forme ale inteligenţei, ale
afectivităţii şi ale motivaţiei ce imprimă întregii activităţi un caracter selectiv şi o
încărcătură de investiţii psihice complexe.
Dezvoltarea limbajului este un pas important în ceea ce noi numim
„comunicare”, astfel adolescentul învaţă să se exprimă, să ceară, să comunice, de
astfel comunicarea fiind un factor cheie în relaţia profesor-adolescent.
Sunt multe persoane care aleg această profesie doar ca o alternativă de
rezervă, făcând astfel o mare greşeală. Cariera didactică nu trebuie sa fie doar o
alternativă, o alegi doar dacă îţi place, dacă ai vocaţie. Este foarte adevărat că în
domeniul educaţie româneşti, răsplata materială nu este pe măsura efortului depus,
aşa cum se întâmplă în multe alte domenii de activitate. În educaţie dai întotdeauna
mai mult decât poţi obţine. În acest domeniu lucrezi cu sufletele si minţile
perechilor de ochi şi urechi ce sunt ce sunt îndreptate cu încredere şi speranţă spre
tine. Nu ai dreptul să le dezamăgeşti.