Sunteți pe pagina 1din 7

Concluzii

Lucrarea de față a încercat să prezinte cât mai în detaliu picturile


exterioare mănăstirești din Moldova, dar și arhitectura acestora. În această zonă
în Evul Mediu existau aici așezări stabilite și în 1360 apare statul român
independent Moldova. Secolele XIV-XV se remarcă prin tulburări interne,
inclusiv cele religioase, cât și permanente atacuri ale tătarilor de la răsărit și a
otomanilor. Primii voievozi români au luat măsuri împotriva acestor atacuri,
ridicând fortificații în valea Siretului și Suceava. Printre altele s-au ridicat și
lăcașuri ortodoxe care au fost fortificate (Siret, Rădăuți, Baia, Suceava). Se
remarcă după cum am punctat în lucrare două epoci strălucitoare, Mușatinii
reprezentată de Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanul și epoca
Movileștilor (Ieremia Movilă).
În perioada amintită Moldova a fost împodobită cu biserici și mănăstiri
fortificate care fac faima reigiuni și în prezent, și care au fost bine păstrate prin
resbourări repetate. De remarcat este că aceste biserici prezintă un ansambu de
pictură și arhitectură de o valoare artistică inestimabilă. Multe dintre acestea au
fost împodobite cu fresce exterioare, mai ales în epoca lui Petru Rareș și a
Movileștilor. Nicolae Iorga în scrieriile sale a comparat aceste fresce cu Capela
Sixtină (Michelangelo) și cu alti mari pictori ai lumii. De aceea în al doilea
capitol am prezentat în linii mari arhitectura și frescele acestor biserici ortodoxe,
deoarece prin valorile care persistă de secole sunt ele însăși adevărate
capodopere de artă medievalăAceste capodopere de artă medieval sunt mărturii
ale creației artistice a poporului român, reprezentată prin arhitectură, sculptura și
pictură
Secolele XV-XVII, au cunoscut o dezvoltare culturală fără precedent, care
au avut o influență deosebită și în veacurile următoare, obiectele de mare
valoare, cât și mănăstirile însăși sunt o dovadă a istoriei poporului român, ele
1
reprezentând în opera lor (picturi,sculpturi etc) viețile voievozilor din acee
vreme, luptele duse pentru păstrarea comorilor strămoșești, cât și pentru întărirea
ortodoxiei.
Specialiştii care au comentat picturile exterioare moldoveneşti sunt de
acord că exista subiecte a căror redactare nu o găsim decât aici şi că se poate
constata o adevăratş atracţie în a le relua pe nenumarate ansambluri murale.
Astfel este Geneza, Creaţia, Caderea lui Adam, Alungarea din Paradis şi, în
special, Contractul lui Adam - reprezentare unică al pactului său cu Diavolul, în
care Adam recunoaote şi semneaza blestemul urmaşilor săi. Acest subiect apare
la Moldoviţa pe stâlpii pridvorului dinspre vest (douasprezece scene), la Arbore
pe latura vestică (şapte scene), la Voroneţ pe latura nordică (un ciclu de
paisprezece scene) şi la Suceviţa tot pe latura nordică (optsprezece scene). Este
vorba despre o legendă devenită credinţă populară, a cărei reprezentare picturală
rezulta dintr-un text bogomil foarte răspândit în epocă, copiat în secolul al XVI-
lea şi cunoscut chiar de Rareş, de vreme ce apare exemplul faptelor Răului şi al
pericolelor ce pândesc umanitatea când se încrede în libera gândire sau într-o
greşită direcţie spirituală.
Un alt subiect - tratat ca nicăieri în altă parte - este acela al "Vamilor
cereoti", o altă legendă devenită credinţă populară, inspirată din Viaţa Sfântului
Vasile cel Nou, cunoscută la acea vreme datorită unui manuscris moldovenesc.
Acestă legendă poate fi vazut şi astăzi la toate ansamblurile păstrate întregi
(Probota, Humor, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ) acest subiect este în general
pictat pe faţa nordică în apropierea Judecăţii de Apoi cu care se aseamană din
punct de vedere simbolistic. În ceea ce priveote Ciclul vieţii Sfântului Ioan cel
Nou (la Sfântul Gheorghe - Suceava, Voroneţ, Suceviţa), acesta constituie o
temă naţională ce raspunde profundei devoţiuni faţă de acest sfânt nascută dupa
ce în secolul XV moaştele sale au fost aduse la Suceava. De atunci, Sfântul Ioan
cel Nou este considerat patronul Moldovei şi venerat ca atare.

2
Subiectele principale din pictura exterioara ocupa mari suprafeţe. Acestea
sunt: "Rugăciunea tuturor sfinţilor" sau "Marea Rugăciune" considerată de
anumiţi autori ca ipostază a Bisericii Triumfătoare la care participa procesiunea
heruvimilor, serafimilor, profeţilor, sfinţilor părinţi ai bisericii, martirilor şi
sihaştrilor reprezentaţi pe pereţii absidelor avansând solemn spre hieratium şi
care reprezintă dogma cuvântului întruchipat; "Imnul acatist" ilustrat în douazeci
şi patru strofe plus "Asediul Constantinopolului" ilustrare a primei strofe
(proemium") ce evoca intervenţia salutară a Maicii Domnului în 626, în timpul
asediului Constantinopolului de catre perşi şi care a căpătat semnificaţia unei
invocaţii pentru victoria împotriva agresorilor otomani - ca şi Rugăciunea lui
Moise şi du Buisson ardent, simbolul Fecioarei Maria. Această temă apare la
Probota pe faţada sudică, dar şi la Humor, Moldoviţa, Sfântul Gheorghe şi
Sfântul Dumitru (amândouă la Suceava), Baia, însoţite de impresionante
reprezentari ale "Asediul Constantinopolului" (comparat, după cum am explicat
cu evenimentele din 1453); chiar şi la Arbore (1541) unde pictorul notează data
626, pictura ilustrează acelaşi episod într-un stil miniatural, remarcabil prin felul
execuţiei şi mulţimea de personaje reprezentate.
Fără excepţie, Arborele lui Ieseu este alături de ilustrarea strofelor din
"Imnul acatist" referitoare la Buna Vestire, la fel cum în ordinea liturgica
invocarea stramoşilor lui Isus precede sarbatoarea Naşterii Domnului. Felul cum
este tratată pictura, dezvoltarea pe şapte registre şi conţinând o amplă genealogie
a lui Isus şi circumstanţele miraculoase ale Vestirii, Naşterii şi Răstignirii,
dovedesc importanţa specială acordată Arborelui lui Ieseu care evoca legatura
intimă dintre Vechiul şi Noul Testament dar şi a dublei ascendenţe, umană şi
divină, a Domnului Isus. Înţelepţii Antici, pictaţi în numar de zece,
douăsprezece, sau chiar paisprezece, la Sfântul Gheorghe din Suceava,
Moldoviţa, Baia, Voroneţ, şi Suceviţa au scopul de a ilustra mărturiile profane
ale misterului Întruchipării, mărturii datorate dupa cum se ştie, interpretării
scrierii "despre cheia creştina" a gândirii antice de către scolastica medievală.
3
Ca un corolar al principalelor mari teme, Judecata de Apoi este, în
Moldova, de un interes cu totul special nu doar datorită semnificaţiei sale
escatologice şi puternic moralizatoare, dar şi datorită tratării sale particulare. La
Probota, Humor, Moldoviţa, şi Pătrăuţi, subiectul se inspiră din protomodelul
stabilit în "Parisinius 74" - cunoscut în Moldova prin intermediul
Tetraevangheliarului lui Ivan Alexandru, o operă de factură constantinopolitană
din secolul XIV - şi pe de altă parte, icoanele ruseşti şi rutene de secol XV unde
apare motivul chemării la Judecata de Apoi (Armeni, Latini, Evrei, Turci,
Tătari). La Voroneţ în special, Judecata de Apoi produce o impresie
extraordinară asupra celui ce o priveşte. Aici, ca şi la Sfântul Gheorghe din
Suceava de altfel, pictura beneficiază de întreaga faţadă de vest a bisericii care,
deliberat, este compactă, lipsită de golurile ferestrelor necesare iluminarii
pridvorului. Privirea este mai întâi atrasă de razele de foc şi de lumina emanată
de veşmintele de un alb imaculat ale lui Dumnezeu Tatăl care conduc către
hetimasia. Numai urmărind acest gest privirea descoperă puţin câte puţin restul
compoziţiei: mulţimile celor aleşi, zidul de aur al Paradisului, Grădina lui
Abraham şi, la stânga fluviul damnaţilor, trupele pagânilor, trimişi sa-şi
ispăşească pedeapsa lor eternă, învierea morţilor, redaţi de catre morminte, de
mare şi de sălbăticiuni, goarne ce anunţă venirea Zilei de Apoi, îngeri
desfăşurând noi ceruri, stralucitori şi severi, separând întunericul de lumină,
binele de rau. Pictorii fără egal ai Voroneţului au reprezentat toate acestea în
detaliu, cu minuţiozitate, oprindu-se asupra amanuntelor fiecarui personaj al
acestui monumental ansamblu, conform ideii că şi cel mai mic lucru are rolul său
. Aceasta da transparenţa şi vigoarea marilor simboluri.
Alături de aceste teme majore mai întâlnim ciclul vieţilor Sfinţilor
Gheorghe şi Nicolae, ca şi pe cele ale Părinţilor monahismului ortodox -
Antonie, Gherasim şi Pahomie şi mai rar apar scene inspirate din faptele
apostolilor (la Humor, Voroneţ - faţada nordică) sau din viaţa Maicii Domnului
(Humor - faţada nordică). La Probota, Sfântul Gheorghe din Suceava, Humor,
4
Arbore şi Voroneţ parabola fiului risipitor capătă sensul unui memento
reconfortant. Această parabolă, inclusa în "Rugaciunea tuturor Sfinţilor" se afla
lângă Imnul Acatist sau lângă Arborele lui Ieseu. Este un nou apel la efortul
escatologic personal şi la pregatirea spirituală a tuturor credincioşilor pentru
sărbătorirea Sfintei Liturghii. Identificând aceste legături precise între temele
ilustrate şi calendarul liturgic, M. Taylor propunea ca un posibil sens al picturii
exterioare moldoveneşti această pregatire a Bisericii însaşi "ca şi antimisa a lui
Cristos" pentru misterul transsubstanţiunii ilustrat de pictura de pe axa absidei
altarului. Este adevarat că Întruchiparea Cuvântului şi Răstignirea lui Cristos
sunt simboluri permanente ale picturii exterioare a altarului şi sunt câteodată
reluate pe cheia arcelor din pridvoare, spaţii privilegiate de întâlnire a celor două
orizonturi.
Genul de tipologie adoptat pentru ansamblurile murale din nordul Moldovei
dovedeşte că artiştii erau autohtoni formaţi la şcoala de pictură inaugurată de arta
aulică a lui Gabriel Uric, ca şi a celei cu largi perspective bizantine a lui Toma
din Suceava - un demnitar des însărcinat cu misiuni diplomatice în strainatate şi
principal pictor al Manăstirilor Humor şi Moldoviţa - sau a celei datorată lui
Dragoş Coman, un pictor plin de rafinament care a ştiut să împletească la Arbore
eleganţa goticului internaţional cu luminoasele sonorităţi cromatice ale
Renaşterii.
Astfel, bisericile moldoveneşti cu picturi exterioare propuse a fi incluse în
Lista Patrimoniului Mondial ar fi: "Sfântul Nicolae" de la Mânătirea Probota,
"Adormirea Maicii Domnului" de la Mânăstirea Humor, "Buna Vestire" de la
Mânăstirea Moldoviţa, "Sfântul Gheorghe" din Suceava, "Sfânta Cruce" din
Pătrăuţi, "Sfântul Gheorghe" de la Mânăstirea Voroneţ şi "Tăierea capului
Sfântului Ioan Botezatorul" de la Arbore. Ele ilustrează prin autenticitatea lor,
prin arhitectura, prin picturile lor interioare şi exterioare, ceea ce s-a numit epoca
de aur a picturii moldoveneşti sau, conform expresiei lui Paul Henry, "ultima
renaştere a artei bizantine". Aceste biserici reprezintă comori unice de artă
5
medievală cu icoanele lor, broderiile, mobilierul, piesele de orfevrărie şi
manuscrisele păstrate timp de secole.

Bibliografie

 Bădărău Dan, Caproșu Ion, Iașii vechilor zidiri, Ed. Junimea, Iași, 1974
 Ciuhodaru Constantin, Alexandru cel Bun, Editura Junimea, Iași, 1989
 Costin Miron, Letopisețul Moldovei de la Aaron Vodă încoace, București
1944
 Demciuc M. Vasile , Dicțonar de artă și civilizație medievală, Ed.
Doxologia,Ed.Opera Magna,Iași,2011
 Gane, Constantin. - Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe, Ed. Junimea,Iași,
1971
 Giurăscu Constantin, Giurăscu Dinu G. Istoria Românilor, vol. II, Ed.
Științifică și Enciclopedică, București 1976
 Constantin Giurăcu, Tîrguri și orașe și cetăți Moldovenești, Ed.
ARSR,București 1967
 Iacobescu Mihai Suceava, Ghid Turistic al județului, Ed. Sport-Turism,
București, 1979
 Iorga Nicolae, Istoria Românilor prin călători străini, Ed. Mihai
Eminescu, București 1981
 Mănăstiri Ortodoxe, Revistă săptămânală Nr.1 (Putna),3 (Voroneț),5
(Sucevița)8 (Moldovița),19 (Humor), 29 (Probota),33 (Slatina),36 (Dragomirna),
Editura De Agostini Hellas,Atena,2011
6
 Miclea Ion, Florescu Radu, Comori de artă din România,Dragomirna,Ed.
Meridiane,București,1976
 Moisescu Cristian, Muzicescu Maria Ana, Șirli Adriano Comori de artă in
România,Putna,Ed.Meridiane,București 1982
 Monoranu Octav, Iacobescu Mihai, Paulescu Dragomir :Mic îndreptar
turistic, Ed Sport turism,București 1979
 Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei,
Editura MMS Iași 1974
 Muzicescu Maria Ana, Mănăstirea Sucevița,Ed.Meridiane, București,
1965
 Nicolescu Corina, Mănăstirea Moldovița, Editura Meridiane, București,
1955
 ************ Muzeologie Generală, Editura Didactică și Pedagogică
București 1979
 ************ "Mănăstirea Slatina" (Ed. Meridiane, București, 1966)
 Pr. Porcescu Scarlat - "Biserica Humor", în vol. Mitropolia Moldovei și
Sucevei - "Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei"
(Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974)
 Szekely Maria Magdalena, Tripticul lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea
Putna, în Analele Putnei II 2006 1-2
 Ștefănescu D. Averea de artă religioasă a Moldovei, Tezaurul de la Putna
în M.M.S, XXXIII ,1957
 Vâlcea-Popescu, G.„Şcoala miniaturistică de la Dragomirna”, în: BORom
LXXXV,1968

S-ar putea să vă placă și