Cetățenii și puterea politică

Pentru a defini puterea politică se folosesc concepte precum: influență, autoritate,

dominație, supunere sau legitimitate. În viziunea lui Jean Claude Lugen puterea politică
reprezintă” capacitatea de a-i obliga pe actorii unui sistem social dat să-și îndeplinească
obligațiile pe care le impun, obligațiile colective, mobilizând resursele societății în vederea
atingerii obiectivelor propuse”(J.,C., Lugen în Elemente de analiză a sistemelor sociale”)
Puterea politică se caracterizează prin diferențierea a doi actori sociali reprezentați de
o minoritate care comandă și o majoritate care ascultă .Scopul fundamental al puterii politice
este acela de a asigura funcționalitatea întregului corp social potrivit intereselor claselor
dominante în sistemul politic dat sau în concordanță cu interesele societății globale, în cazul
în care deținătorul puterii devine poporul. Cu alte cuvinte scopul său este de a asigura
existența societății și posibilitatea ei de schimbare.
Statul, cu puterea lui suverană, partidele politice (cele de guvernare și cele din
opoziție), opinia publică și mass-media sunt elementele care compun puterea politică. Aceasta
pentru a-și îndeplini rolurile în societate, are mai multe funcții esențiale. O funcție
pragmatică, decizională care constă în elaborarea unor programe, a liniilor directoare în care
elementul esențial îl constituie decizia, în conformitate cu care trebuie să acționeze. O altă
funcție a a puterii politice o reprezintă funcția organizatorică care se ocupă cu stabilirea
formelor organizatorice cele mai adecvate și mobilizarea grupurilor sociale asupra cărora își
exercită puterea politică pentru a acționa în conformitate cu programul adoptat. Alte funcții pe
care le are puterea politică sunt funcția ideologică și funcția de control. Acestea reprezintă
educarea oamenilor în spiritul valorilor ce decurg din programul stabilit și urmărirea modului
în care linia stabilită este respectată și a măsurilor ce se impun în conformitate cu legea.
În lumea de azi și cu atât mai evident în viitor, puterea politică trebuie privită în sens
evolutiv, dat fiind că, așa cum relevă analiștii politici, de la puterea -substanță s- a ajuns la
puterea ca relație și puterea ca acțiune, de la puterea ca lege la puterea ca normă, de la
dictatură și constrângere la societatea deschisă.
Într-o democrație, alegătorii pun autoritatea publică în mâinile politicienilor, care apoi
fac legi, politici. Pe de o parte politicienii aleși își exprimă și își apără interesele față de
alegătorii lor iar pe de altă parte se interesează numai de cei care i-au votat. Ținta
politicienilor aleși ar trebui să fie bunăstarea întregii comunități.
Liderii aleși, indiferent la ce nivel(local, regional, național) ridică probleme pe care le
consideră importante pentru societate. Ei sunt monitorizați de instituțiile publice și de către
populație. De asemenea aceștia sunt limitați și ghidați în deciziile lor de legea internă și
internațională. Există un principiu central al democrației conform căruia autoritățile executive
și legislative au o mare responsabilitate față de societate. Ei trebuie să țină cont de bunăstarea
și drepturile întregii categorii de cetățeni.
Este normal ca într-o societate oamenii să dețină și să exprime diferite puncte de
vedere și să sprijine diverse opțiuni politice care ar putea să schimbe în bine mersul întregii
comunități. Guvernul și nu numai este produsul oamenilor, iar o societate bine organizată
trebuie să aibă autorități care să conducă după legi pozitive, constructive care să contribuie la
progresul statului, la o viață decentă a oamenilor.