Particularități ale dezvoltării școlarului cu cerințe educative speciale

Lupu Nicoleta Raluca, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă, Brașov,

gheorghenicoleta22@yahoo.com

Rezumat: Articolul de față este un studiu teoretic care prezintă particularități ale
dezvoltării elevului cu cerințe educative speciale. În urma analizei literaturii de specialitate sunt
conturate tablouri psihopedagogice pentru fiecare categorie de deficiență. Având în vedere etiologia
variată a dificultăților de învățare, în categoria elevilor cu cerințe educative speciale intrând elevii cu
diferite deficiențe, se consideră necesară realizarea unui tablou psihopedagogic pentru fiecare
categorie de deficiențe, în vederea elaborării unor forme de sprijin adaptate particularităților fiecarei
afecțiuni. În aceste condiții articolul dobândește un grad mare de aplicabilitate, reprezentând un
suport teoretic complex pentru specialiștii aflați la început de drum, contribuind la incluziunea
educațională și socială a elevilor cu deficiențe.
Cuvinte cheie: Cerințe educative speciale, deficiențe senzoriale, deficiențe mintale,
deficiențe asociate, deficiențe de vorbire

I. TABLOUL PSIHOPEDAGOGIC AL ELEVULUI CU DEFICIENȚE

SENZORIALE
Tucker și Powell (1993), Stănică și colab. (1997), Gherguț (2005) descriu principalele
caracteristici ale copilului cu deficiență de auz, printre care se află: dezvoltare fizică
corespunzătoare vârstei, ușoară întârziere în dezvoltarea componentelor motrice, diminuarea
sau inexistența orientării, apariția limbajului mimico-gestual, caracterul concret al gândirii,
limitarea imaginației și a capacității de a crea noi reprezentări, dificultăți în integrarea socială.
După Gherguț (2005) și Verza, E.,F. (2007) tabloul psihopedagogic al deficientului
vizual cuprinde următoarele caracteristici: întârzieri în dezvoltarea fizică generală, ținută
corporală defectuoasă, dificultăți în însușirea scris-cititului, reprezentări incomplete, sărace
în detalii, erori în aprecierea formelor și mărimii obiectelor, dezvoltare intenționată a
memoriei, efectuare greoaie a operațiilor gândirii, timiditate, anxietate ș.a.
Figurile următoare descriu tabloul psihopedagogic al elevului cu deficiență auditivă
(fig. I.1) și tabloul psihopedagogic al elevului cu deficiență vizuală (fig. I.2). Toate aceste
caracteristici se manifestă în funcție de etiologia și gravitatea deficiențelor senzoriale.
 Deficientul auditiv
• dezvoltare fizică normală
• tulburări ale echilibrului și orientării spațiale
• apariția limbajului mimico-gesticular
• ușoară întârziere în dezvoltarea componetelor motrice
• limitarea imaginației
• gândire concretă-abstractizarea este posibilă
• reprezentarea are o încărcătură vizual-motrică
• memorie vizual-motrică bine dezvoltată
• dificultăți în stabilirea relațiilor interpersonale

Fig.I.1 Tabloul psihopedagogic al elevului cu deficiențe auditive (după Năstase, 2007)

Deficientul vizual
• ținută corporală defectuoasă
• încetinirea dezvoltării în raport cu vârsta
• atitudine pasivă, neîncredere, timiditate, izolare, anxietate,
negativism
• infantilism afectiv, agitație psihomotorie
• dezvoltarea memoriei și atenției voluntare
• efectuarea greoaie a operațiilor gândirii
• reprezentări imcomplete, sărace
• dificultăți în însușirea scris-cititului
• întârziere în dezvoltarea fizică și în evoluția motricității
(mersul apare târziu

Fig.I.2 Tabloul psihopedagogic al elevului cu deficiențe vizuale (după Năstase, 2007)

II. TABLOUL PSIHOPEDAGOGIC AL ELEVULUI CU DEFICIENȚE

MINTALE
Pentru realizarea tabloului psihopedagocic al elevului cu deficiențe mintale este
necesară o clasificare a acestei deficiențe. Druțu (1995), Gherguț (2005), Verza, E.F. (2007)
prezintă diverse clasificări în funcție de măsurarea coeficientului de inteligență, factorii
etiologici, aspectul clinic. Druțu (1995) subliniază prezența în această categorie, a
pseudodeficienței mintale. Heterocronia (Zazzo, 1979), vâscozitate genetică, rigiditate la
nivelul scoarței cerebrale, inerția accentuată a proceselor psihice superioare și a limbajului,
deficit de atenție, incompetență socială, infantilism sunt unele dintre caracteristicile elevului
cu deficiențe (Gherguț, 2005). Figura II.1 prezintă tabloul psihopedagogic al elevului cu
deficiențe mintale.
 vâscozitate
genetică-
gândirea
dificultăți de abstractă lipsește
heterocronie- decalaj
învățare între dezvoltarea
fizică și mintală
rigiditate la
fragilitatea construcției nivelul
personalității, scoarței
infantilism cerebrale
comportamental,
inerție
accentuată a
incompetență proceselor
socială nervoase și a
limbajului
incapacitatea de a incapacitatea
înțelege, reține și concentrării
organiza elementele unei atenției
sarcini de lucru

Fig. II.1 Tabloul psihopedagogic al şcolarului cu deficiență mintală (după Gherguț, 2005)

III. TABLOUL PSIHOPEDAGOGIC AL ELEVULUI CU TULBURĂRI

ASOCIATE
În categoria deficiențelor asociate cel mai frecvent întâlnite sunt tulburarea din
spectru autist și Sindromul Langdon Down. În DSM IV (2000) sunt prezentate simptomele
specifice tulburării din spectrul autist, după următoarele criterii: deterioarea calitativă în
interacțiunea socială, deterioarea calitativă în comunicare, comportamente, interese și
activități reduse, repetitive și stereotipe (fig. III. 1)
1. Deteriorare calitativă în interacțiunea socială
- Le este greu să manifeste comportamente non-verbale precum privitul în ochi, gesturi, înțelegerea
expresiilor faciale
- Incapacitatea de a stabili și întreține relații interpersonale
- Lipsa de reciprocitate emoțională și socială
- Lipsa spontaneității
2. Deterioare calitativă în comunicare
- Întârzierea sau lipsa totală a limbajului verbal și non-verbal
- Limbaj stereotipic, repetitiv, limbaj vag
- Lipsa imitației
- Dificultăți în a iniția și a susține o conversație
3. Comportamente, interese și activități reduse, repetitive, stereotipice
- Interes redus și anormal spre activități stereotipice
- Manierisme motorii stereotipice și repetitive

Fig. III. 1 Tabloul psihopedagogic al elevului cu autism, după DSM IV, 2000
IV. TABLOUL PSIHOPEDAGOGIC AL ELEVULUI CU DEFICIT DE ATENȚIE
În ceea ce privește elevul cu deficit de atenție, Cucu-Ciuhan (2001) enumeră printre
simptome hiperactivitatea, impulsivitatea și neatenția. Aceste trei grupe de simptome se pot
regăsi la un copil în totalitate sau parțial. Pentru un diagnostic corect un copil trebuie să
prezintă cel puțin 6 simptome din fiecare grupă, simptome persistente în timp. Dobrescu
(2003) descrie copilul hiperactiv ca un copil cu o capacitate de concentrare a atenției scăzute,
impulsivitate comportamentală și cognitivă, neliniște și nerăbdare. Acești copii au dificultăți
în relaționarea cu ceilalți și dificultăți școlare cauzate de lipsa atenției, dezorganizării
comportamentului și stilului cognitiv impulsiv. Figura de mai jos (fig. III.1) ilustrează
simptomele inatenției, conform DSM IV și IDC 10.

-face adesea
greșeli în
activitatea sa -este
-nu acordă
incapabil să-
importanță
și organize
detaliilor
activitatea

-are -evită
dificultăți în îndatoririle
menținerea care necesită
atenției Elevul cu efort susținut
deficit de al atenție
atenție
-nu are
răbdare -pierde
lucruri/obiecte

-este foarte -devine agresiv

distras de când este
stimulii externi obligat să fie
atent

Fig. IV.1 Tabloul clinic al neatenției, adaptat după DSM IV, ICD 10

V. TABLOUL PSIHOPEDAGOGIC AL ELEVULUI CU TULBURĂRI DE

LIMBAJ
În ceea ce privește tabloul psihopedagogic al elevului cu tulburări de limbaj, Jurcău și
Jurcău (1989) au ajuns la concluzia că elevii cu tulburări de limbaj obţin rezultate şcolare mai
slabe decât colegii lor care nu au tulburări de limbaj. Burlea (2007) completează că
deteriorările limbajului apar sub forma de cuvinte deformate, vocabular sărac, dificultăţi de
evocare, dificultăţi de înţelegere, tulburări de atenţie, tulburări de coordonare motorie,
organizare spaţio-temporală, nereuşita lecturii, incapacitate de memorare a semnelor grafice.
Şcolarii cu dificultăţi de vorbire manifestă lentoare în exprimarea ideilor, folosesc cuvinte şi
noţiuni mai puţin pretenţioase (Verza, 1973). Tabloul psihopedagogic al şcolarului cu
deficienţe de vorbire este sintetizat în figura V.1.

Fig. V.1 Tabloul psihopedagogic al şcolarului cu deficienţe de vorbire (după Jurcău și

Jurcău, 1989 Burlea, 2007, Verza, Şchiopu, 1989, Verza, 1977, Verza, 1995)

CONSIDERAȚII FINALE
În concluzie, studiul teoretic prezentat poate fi utilizat la nivel instituţional
- în activitatea psihologilor şcolari din învăţământul de masă la realizarea activităţii de
consiliere a părinţilor, în special a părinților cu copii cu deficiențe
- în activitatea cadrelor didactice din școlile incluzive la realizarea de activități adaptate
particularităților fiecărui elev
- în activitatea specialiştilor din centrele specializate de recuperare, de integrare pentru copiii
cu deficiențe la elaborarea programelor de sprijin
- în activitatea tuturor persoanelor implicate în educația elevilor cu deficiențe
 BIBLIOGRAFIE
Burlea, G. (2007). Tulburările limbajului scris-citit. Iaşi: Editura Polirom.
Cucu-Ciuhan. (2001). Psihoterapia copilului hiperactiv- o abordare experențială.
București: Editura Sylvi.
Dobrescu, I. (2003). Psihiatria copilului și adolescentului. Ghid Practic. București:
Editura Medicală.
Druțu, I. (1995). Psihopedagogia deficienților mintali-lecții. Cluj-Napoca: Editura
Universității ”Babeș-Bolyai”.
Gherguţ, A. (2005). Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri şi
examene de obţinere a gradelor didactice. Iaşi: Editura Polirom.
Jurcău, E., Jurcău, N. (1989). Cum vorbesc copiii noştri. Ghid psihopedagogic
pentru educatoare, învăţători şi părinţi. Cluj-Napoca: Editura Dacia
Lăzărescu, M. (1998). ICD10. Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament.
Simptomatologie şi diagnostic clinic. Bucureşti: Editura All.
Năstase, L., (2007). Descrierea psihopedagogică a deficiențelor senzoriale. În
Cocoradă, E., Năstase, L., Fundamentele psihopedagogiei speciale. Introducere în logopedie.
Sibiu: Psihomedia.
Romila, A. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders. Bucureşti:
Editura Pegasus.
Stănică, I., Popa, M., Popovici, D. V., Rogozea, A., Mușu, I. (1997). Psihopedagogia
specială. Deficiențe senzoriale. București: Editura ProHumanitate.
Şchiopu, U., Verza, E. (1989). Adolescenţă, personalitate şi limbaj. Bucureşti:
Editura Albatros.
Tucker, I., Powell, C. (1993). Copilul cu deficiențe de auz și școala. București:
Charme-Scott S.R.L.
Verza, E. (1973). Conduita verbală a şcolarilor mici. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
Verza, E. (1977). Dislalia şi terapia ei. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Verza, E. (1995). Psihopedagogie specială. Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică.
Verza, E.F. (2007). Fundamentele psihopedagogiei speciale în Proiectul pentru
Învățământul Rural, București.
Zazoo, R. (1979). Debilităţile mintale. București: Editura Didactică şi Pedagogică.