STUDII STRATEGICE

Europenizarea
Studii de guvernare úi securitate

George AngliĠoiu
(coordonator)

Editura C.H. Beck

Bucureúti 2015
 AVERTISMENT!
Având în vedere amploarea luată de fenomenul fotocopierii lucrărilor de specialitate, mai ales în
domeniul Dreptului, atragem atenĠia că, potrivit art. 14 úi 140 din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor úi drepturile conexe, reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de
drepturi conexe, dacă respectiva reproducere a fost efectuată fără autorizarea sau consimĠă-
mântul titularului drepturilor recunoscute de legea menĠionată, constituie infracĠiune úi se
pedepseúte cu închisoare sau cu amendă. Prin reproducere, conform legii, se înĠelege realizarea,
integrală sau parĠială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar
ori permanent, prin orice mijloace úi sub orice formă.
Nu vă faceĠi părtaúi la distrugerea cărĠii!

Editura C.H. Beck este acreditată CNATDCU úi este considerată editură cu prestigiu
recunoscut.

Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

George AngliĠoiu (coordonator)
Copyright © 2015 – Editura C.H. Beck
Toate drepturile rezervate Editurii C.H. Beck.
Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii C.H. Beck.
Drepturile de distribuĠie în străinătate aparĠin în exclusivitate editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României

Europenizarea : studii de guvernare úi securitate / coord.:

George AngliĠoiu. - Bucureúti : Editura C.H. Beck, 2015
ISBN 978-606-18-0436-8
I. AngliĠoiu, George (coord.)
341.217(4) UE

Editura C.H. Beck

Str. Serg. NuĠu Ion nr. 2, sector 5, Bucureúti
Tel.: 021.410.08.47; 021.410.08.73
Fax: 021.410.08.48
E-mail: comenzi@beck.ro Tehnoredactor: Cătălin Mantu
Coperta: Alexandra Maria Prelipceanu
Domnului Iordan Gheorghe Bărbulescu
Profesor, Diplomat, Euro-federalist
 Cuprins

Portretul unui visător pragmatic ................................................................................... IX

PrefaĠă.............................................................................................................................XV

Oana-Andreea Ion
Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări ............................................................ 1
Introducere ..................................................................................................................... 1
1. Europenizarea: un proces úi diferite sensuri ............................................................... 2
2. Europenizarea: mai multe întrebări ............................................................................ 5
3. Europenizarea: dificultăĠi teoretico-metodologice ..................................................... 8
4. Europenizarea: răspunsuri viitoare? ......................................................................... 16

Radu-Sebastian Ungureanu
Abordarea securităĠii internaĠionale de către Uniunea Europeană: specificul
puterii normative non-westphalice úi responsabilitate post-imperială ....................... 18
Introducere ................................................................................................................... 18
1. Uniunea Europeană ca entitate politică non-westphalică ......................................... 19
2. Logica normativă în folosirea forĠei ......................................................................... 23
3. Responsabilitatea trecutului imperial ....................................................................... 26
Concluzii ...................................................................................................................... 28

Mihail Caradaică
Integrarea europeană sub spectrul ideologic al neoliberalismului ............................. 30
Introducere ................................................................................................................... 30
1. Limitele teoriilor clasice .......................................................................................... 32
2. Necesitatea unei noi teorii. Neo-gramscianismul úi integrarea europeană ....................... 33
3. Globalizare, integrare europeană úi neoliberalism ................................................... 35
4. Reformele neoliberale la nivelul UE după anii ’90 .................................................. 38
Concluzii ...................................................................................................................... 43

Dacian Duna
Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor. AcĠiunea externă
a UE în contextul crizei ucrainene ................................................................................. 45
Introducere ................................................................................................................... 45
1. Puterea în politica internaĠională .............................................................................. 47
2. Reforma acĠiunii externe a Uniunii Europene în Tratatul de la Lisabona úi după .... 53
3. Uniunea Europeană între puterea normelor úi normele puterii................................. 57
Concluzii ...................................................................................................................... 60

Simona R. Soare
Puterea Smart a Uniunii Europene? Un Studiu de Caz al Parteneriatului Estic ...... 63
Introducere ................................................................................................................... 63
1. Uniunea Europeană úi Puterea Smart: dimensiunea conceptuală ............................. 67
2. Uniunea Europeană úi Puterea Smart: dimensiunea politico-acĠională.......................... 73
VI Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

3. Uniunea Europeană úi Puterea Smart: Cazul Parteneriatului Estic .......................... 91

Concluzii ...................................................................................................................... 95

George AngliĠoiu
Dilema europenizării Turciei: Acceptare în Uniunea Europeană
sau rezistenĠă prin Neo-Otomanism? ............................................................................ 98
1. Chestiunea Bolnavului Europei................................................................................ 98
2. Analiză SWOT ......................................................................................................... 99
3. Uniunea ¾ Europeană úi ¼ Asiatică ...................................................................... 114
4. PoziĠia României .................................................................................................... 120
5. Chestiunea Neo-otomanismului ............................................................................. 123
Concluzii úi scenarii de viitor..................................................................................... 131

Ana-Maria Costea
FederaĠia Rusă – factor declanúator al europenizării PESC? ................................... 133
Introducere ................................................................................................................. 133
1. Europenizarea politicii externe .............................................................................. 135
2. Uniunea Europeană-Rusia: securitate energetică ................................................... 136
3. UE-FederaĠia Rusă: între low politics úi hard politics – războiul din Georgia ....... 139
Concluzii .................................................................................................................... 146

Mihai-Bogdan Popescu
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia .......... 148
Cadrul teoretic ............................................................................................................ 148
1. Ce este europenizarea? ........................................................................................... 150
2. Despre PEV/PaE úi politica UE faĠă de Caucazul de Sud ...................................... 153
3. CondiĠionalitatea UE faĠă de zona Caucazului de Sud ........................................... 156
4. Cum se explică limitele .......................................................................................... 158
Concluzii .................................................................................................................... 167

Miruna Troncotă
Europenizarea Balcanilor de Vest. Experimente politice úi lecĠii
încă neînvăĠate. ............................................................................................................. 169
Introducere ................................................................................................................. 169
1. Europenizarea în cadrul procesului de aderare, sub semnul excepĠiilor de la regulă.... 170
2. Principalele obstacole în calea europenizării Balcanilor de Vest ........................... 189
Concluzii .................................................................................................................... 194

Radu Cucută
Uniunea Europeană úi Primăvara Arabă. Limitele politicii externe
ale Uniunii Europene .................................................................................................... 198
Introducere ................................................................................................................. 198
1. Dezbaterea asupra politicii externe europene ......................................................... 199
2. Orientul Mijlociu úi Vecinătatea Sudică – o problemă instituĠională a
Uniunii Europene ....................................................................................................... 202
3. „Primăvara Arabă” úi Statul Islamic – dificultatea raportării la proiectele
politice alternative ...................................................................................................... 208
4. Imposibilitatea predicĠiei fenomenului revoluĠionar .............................................. 209
Concluzii .................................................................................................................... 211
Cuprins VII
Radu Dudău
Criza ucraineană úi răspunsul strategic al UE: aspecte de securitate energetică ......... 213
Introducere ................................................................................................................. 213
1. Axa energetică Rusia-Ucraina-UE ......................................................................... 214
2. Strategia Europeană de Securitate Energetică ........................................................ 220
3. Ideea „Uniunii Energetice” a gazelor naturale ....................................................... 225
Concluzii .................................................................................................................... 226

Mihaela Răileanu
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE ............................................................ 229
Introducere ................................................................................................................. 229
1. Definirea termenilor schimbării climatice .............................................................. 232
2. Redefinirea ameninĠărilor în epoca post Război Rece ........................................... 233
3. Schimbări climatice la nivel european ................................................................... 238
4. Vulnerabilitatea climatică europeană ..................................................................... 242
5. Europenizarea politicii privind schimbarea climatică ............................................ 243
Concluzii. OpĠiunea de a nu face nimic pur úi simplu nu există ................................ 248

Adrian-Claudiu Popoviciu
Uniunea Europeană prin prisma ocupării forĠei de muncă úi a politicii sociale ..... 251
Prolegomene .............................................................................................................. 251
1. Patrulaterul social european consolidat .................................................................. 252
2. Strategiile de dezvoltare ale UE: Europa 2020 úi Proiectul Europa 2030 ............. 256
3. PiaĠa muncii la doi ani de la debutul Strategiei 2020 ............................................. 259
Concluzii .................................................................................................................... 262

Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei ........................................ 263
Prolegomene .............................................................................................................. 263
1. Întreprinderea – noĠiune fundamentală a Dreptului ConcurenĠei ........................... 264
2. Dreptul antitrust european. Art. 101 TFUE. Acordurile anticoncurenĠiale ............ 266
3. Abuzul de poziĠie dominantă. Art. 102 TFUE ....................................................... 270
4. Politica europeană în materia concentrărilor economice........................................ 273
5. Uniunea Europeană úi ajutorul de stat .................................................................... 277
Concluzii .................................................................................................................... 280

Alina Bârgăoanu, Loredana Radu

Politica de Coeziune a Uniunii Europene în perioada post-criză ............................. 282
1. Dezvoltare, sărăcie, inegalitate – conceptualizări recente ...................................... 282
2. Motorul dezvoltării este cunoaúterea...................................................................... 286
3. Politica de Coeziune în timpul crizei economice: un colac de salvare.
Cu ce preĠ? ............................................................................................................. 287
4. ConvergenĠa úi competitivitatea mai reprezintă un binom
în Uniunea Europeană? .......................................................................................... 291
Concluzii .................................................................................................................... 294
VIII Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

Victor Negrescu
Europenizarea politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare .......................................... 295
Introducere ................................................................................................................. 295
1. Analiza conceptuală úi teoretică a cooperării pentru dezvoltare ............................ 296
2. Politicile europene de cooperare pentru dezvoltare: un „soft power” european..... 299
3. Politicile naĠionale de cooperare pentru dezvoltare, între presiunea
opiniei publice úi interesele naĠionale: analiză aplicată pe statele donatoare
FranĠa, Slovacia úi România ................................................................................... 300
Concluzii .................................................................................................................... 305

Ioana Roxana Melenciuc

Europenizarea úi emergenĠa unei culturi de evaluare în spaĠiul european:
între imitaĠionism, mozaic úi pop-art .......................................................................... 309
Introducere ................................................................................................................. 309
1. Factori catalizatori externi spaĠiului european (influenĠe internaĠionale)..................... 313
2. Factori situaĠi la nivelul european, care acĠionează de sus în jos úi de jos în sus
în procesul de europenizare a culturii de evaluare ................................................. 314
3. Factori situaĠi la nivel naĠional, care acĠionează de jos în sus úi pe orizontală
în procesul de europenizare a culturii de evaluare ................................................. 317
Concluzii .................................................................................................................... 318

Alexandru Mihai Ghigiu

Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? ............................ 320
Introducere ................................................................................................................. 320
1. Origini .................................................................................................................... 324
2. InstituĠii politice interguvernamentale ................................................................... 327
3. Provocări externe ................................................................................................... 332
4. Factorul neopopulist............................................................................................... 334
5. Provocări interne .................................................................................................... 335
Concluzii .................................................................................................................... 337
 Portretul unui visător pragmatic

1. Conturul unei lumi imaginare

De mult, tare de mult, pe când majoritatea cititorilor úi autorilor acestui volum nu
se aflau nici măcar în mintea viitorilor lor părinĠi, am cunoscut un tânăr care abia
bătuse la porĠile majoratului. Trona peste cenaclul literar al Liceului, acum numit
„Iancu de Hunedoara” din Hunedoara. Un leu blând, respectat úi temut, critic aspru úi
drept, un amestec de personaj liric, subminat de scepticism aspru úi de ironie. Să îl
înfrunĠi, era foarte riscant. Să îl imiĠi, era de neconceput. Să visezi în faĠa lui era
îngăduit, dar numai úi numai dacă îĠi sprijineai visarea pe tot atâta carte. Iordan (Dan)
Bărbulescu, leul ironic al cenaclului nostru, visa atunci el însuúi. Cum îi plăceau mai
mult ideile decât versurile úi poveútile, visa să înveĠe úi să producă filosofie. Visa
enorm, cu ochii larg deschiúi să schimbe lumea. Măcar lumea ideilor. Occidentul
clocotea în melodia unei generaĠii întregi, slobozită în lume în anul de graĠie în care
ne-am împrietenit, 1971. Melodia ale cărei versuri ne în-cântau transfrontalier úi
generaĠional era Imagine a lui John Lennon:

You may say I'm a dreamer

But I'm not the only one.
I hope someday you'll join us
And the world will be as one.

Voiam să fim copiii vremurilor noastre. Eram, în speranĠele úi dragurile noastre

despre cea mai bună lume posibilă, fiicele úi fii filosofiei vremurilor noastre, din
lumea neferecată a apusului. Spre deosebire de restul grupului, Dan era prea sobru ca
să fie flower-power úi hippiot în înfăĠiúare. El era pe atunci un intelectualist, un
promotor de idei despre o lume fără Ġări: Imagine all the people/ Sharing all the
world, căci, nu-i aúa, dacă filosofiile umaniste pot să aibă pretenĠii universaliste, de
ce nu le-ar semăna úi orânduirea societăĠii omeneúti?
El úi-a continuat dialogul cu universaliile în felul lui. Cândva, la începutul intrării
mele pe porĠile împărtăúite ale filosofiei, ne-am rătăcit drumurile, livrându-ne fiecare
propriei istorii úi împreună cu semenii noútri din România, istoriei comune, cea a
agoniei în neputinĠa anilor ‘80.
Ne-am reîntâlnit după 22 de ani, în 1997. Eu conduceam Facultatea de ùtiinĠe
Politice din SNSPA, el se întorsese proaspăt doctor în ùtiinĠe Politice al UniversităĠii
Complutense din Madrid úi diplomat la Ministerul de Externe. Era neschimbat pe
fond. Dar era mai discret, mult mai discret, aúa cum cere lumea diplomaĠilor care
trebuie mereu să reprezinte statul, nu pe ei înúiúi. Ei sunt eminenĠele, apa de ploaie
sau dezastrele cenuúii ale politicii externe pentru statele lor.
Dan îúi ajustase visul de adolescenĠă. E cam greu să fim contemporani cu o lume
fără graniĠe, dar e posibil úi probabil ca noi înúine, mărginaúii, să ajungem parte a
Europei fără graniĠe. Stătea de partea cealaltă a biroului meu úi îmi desena o hartă cu
geometrie variabilă. Harta lumii noi. Eu zâmbeam sceptic la amintirea visătorului din
X Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

adolescenĠă úi a maturului de acum. Nu eram parte a grupului de la Viúegrad. Ne

aflam în mijlocul a nimic. Colegii de la Departamentul de RelaĠii InternaĠionale
vorbeau mai ales despre NATO úi mai úi încercau, ba chiar au reuúit în timp, să îúi
aducă obolul în această direcĠie de învăĠare úi alianĠă politico-militară. De-abia ne
eliberasem de câteva luni de monopolul politic al FSN/PDSR. Păream un caz fără
úanse, aúa cum eram aúezaĠi în mijlocul a nimic, în zona gri, de capul nostru,
improvizând în propria singurătate. ùtiam lucid, cu ochii larg deschiúi, cât de departe
suntem de lumea occidentală1. Pe fondul acestei conútienĠe, vine vechiul meu prieten
úi desenează o hartă a înfăĠiúării UE peste zece ani, în 2007, cu România inclusă,
acea Românie despre care atunci tocmai scrisesem că se află în plină construcĠie a
„societăĠii de supravieĠuire” úi a „democraĠiei de vitrină”. L-am întrebat înmărmurită,
faĠă cu întruchiparea utopiei:
- Tu vorbeúti serios?
- Da, vorbesc serios. Teza mea de doctorat este chiar pe această temă. De cinci
ani asta fac, cercetez procesul potenĠial de extindere al Uniunii Europene către
Europa Centrală2. Vom urma noi.
Să îl cred deplin, nu puteam, să ignor ce îmi spunea, nu îmi permiteam, aúa că am
făcut ceea ce face orice om trecut prin învăĠătura iluministă. L-am rugat să Ġină
cursuri despre asta. Să îi înveĠe pe cei tineri úi pe cei maturi ceea ce útie. Pe cei tineri,
fiindcă ei urmau să fie principalii beneficiari, pe cei maturi fiindcă ei urmau să fie
principalii ctitori interni ai deciziilor politice. În acea vreme, politicienii români încă
aveau umilinĠa úcolirii úi făceau studii postuniversitare de specialitate.

2. Părinte fondator
Pentru universitatea noastră (SNSPA), mai general, pentru universităĠile
româneúti, Iordan Bărbulescu este părinte al úcolii politologice româneúti de Studii
ale Uniunii Europene. Un părinte care úi-a crescut odrasla intelectuală úi
instituĠională în mod spectaculos, în diferite chipuri. Mai întâi a studiat-o, nu doar în
biblioteci, ci úi în capitalele în care procesul de decizie úi politicile de extindere
prindeau contur. Teza sa doctorală stă cu cinste în Biblioteca Nacional de Espana
pentru noutatea cercetării si a unor argumente pe care le-a formulat în contextul
lucrării sale: conĠinutul úi semnificaĠia contribuĠiei României la ideea europeană în
perioada interbelică (un atu cultural-politic foarte important în logica argumentării în
favoarea dezmărginirii spre est a UE), o strategie de preaderare, înĠeleasă ca aderare
de facto, care o suplinea pe cea de jure, precum úi unificarea europeană dezvoltată
prin extindere.
De unde să fi útiut noi atunci, fără internet, fără acces la baze de date, fără studii
consistente asupra instituĠiilor úi politicilor europene, abia membri debutanĠi ai
Consiliului Europei, ce putea să fie în mintea vechiului meu prieten úi cât de fezabilă
i se părea lui ieúirea noastră din no man’s land? Ideea europenismului era până atunci

1
În septembrie 1996 lansasem raportul care avea să devină volumul România. Starea de
fapt úi la care am lucrat analizând date împreună cu Vladimir Pasti úi Cornel CodiĠă.
2
Teza a fost publicată un an mai târziu: La preadhesión de los países de Europa Central a
la U.E., elemento clave de la unificación europea (UPV/EHB, Bilbao, 1997).
Portretul unui visător pragmatic XI
în România în patrimoniul studiilor culturale, al filologilor, istoricilor, economiútilor
úi juriútilor. Iordan Bărbulescu a fost cel care a iniĠiat în România cursurile de Studii
Europene din perspectiva útiinĠelor politice úi a relaĠiilor internaĠionale. Toamna lui
1997 a marcat deschiderea, în facultatea noastră de ùtiinĠe Politice, a cursurilor sale
despre InstituĠii europene, Politicile Uniunii Europene, ulterior, despre Procesul
decizional în Uniunea Europeană úi ConstituĠionalizarea Uniunii Europene1. În
aceeaúi etapă a istoriei noastre universitare úi politice, Iordan Bărbulescu úi-a jucat cu
cinste úi discreĠie rolul de „căuzaú” al aderării noastre în Uniunea Europeană în
calitate de director al DirecĠiei Uniunea Europeană în Ministerul Afacerilor Externe
úi de consilier úi ministru-consilier de ambasadă. O eminenĠă cenuúie la nivel
diplomatic, ascuns ochiului public2. Pe mine însă atâta discreĠie úi depersonalizare, ca
cea a lui Dan în 1997-2003, mă apăsa. În ultimă instanĠă, nu era mai normal ca acest
diplomat úi profesor să îúi asume en titre un destin intelectual legat explicit de
studiile politologice ale Uniunii?
Iordan Bărbulescu a făcut pasul asumării personalizate, în construcĠia intelectuală
úi academică a Studiilor Europene, atunci când a fost sigur că drumul nostru către
aderarea la Uniune este ferm úi că se poate dedica exclusiv fundamentelor studiilor
de profil. Era deja anul 2003 când úi-a încheiat cariera de diplomat ca să se poată
dedica in integrum formării specialiútilor români capabili să ducă greul úi noutatea
aderării úi apoi povara mai relaxată, dar deloc mai uúoară, a integrării3.
Ceea ce a înĠeles căuzaúul intelectual Bărbulescu este faptul că Uniunea
Europeană trebuie cunoscută în toată complexitatea ei de către publicul român
interesat úi că îúi pune cea mai mare parte a serilor, nopĠilor, weekendurilor úi
vacanĠelor sale în slujba a ceea ce au devenit cărĠi de referinĠă ale domeniului. Cele
mai multe poartă explicit în titlu Uniunea Europeană úi sunt zidite într-o logică
internă care pleacă de la semnificaĠiile elementare către dezvoltări foarte sofisticate:
prima apărută în România este o lucrare de iniĠiere: Uniunea Europeană – Abordări
conceptuale (1998). InstituĠia care îúi oferă serviciile de facilitare a cunoaúterii
politice a Uniunii Europene este Editura Tritonic4, care timp de úase ani îi publică

1
Repertoriul complet al cursurilor al cărui titular a fost sau mai este Iordan Bărbulescu din
1997 úi până la ceasul scrierii acestei prefeĠe cuprinde: Evaluarea Programelor úi politicilor
publice ale UE, Politici ale Uniunii Europene, InstituĠii ale Uniunii Europene, Romania úi
integrarea europeană, Procesul decizional în Uniunea Europeana, DiplomaĠie: teorie úi
practică, EU Common Foreign and Security Policy, European Policies on Development
Cooperation, Latin American Studies.
2
Dar, în schimb, a fost răsplătit de cunoscătorii contribuĠiei sale cu Ordinul Serviciul loial
în grad de Cavaler (în 2002), pentru contribuĠia la politica externă a României úi ulterior, după
ce a adăugat úi cărĠi de specialitate, cu premiul pentru Personalitatea Anului pentru o Românie
Europeană (în 2007).
3
Dar, înainte de acest moment, devenise deja preúedintele AsociaĠiei Române de RelaĠii
InternaĠionale úi Studii Europene. Începând cu noiembrie 2010 este preúedinte al AsociaĠiei
Române de RelaĠii InternaĠionale úi Studii Europene (asociaĠie membră European Community
Studies Association – ECSA).
4
Un rol important l-a jucat receptivitatea specială a directoarei editurii, Mireille Rădoi, ea
însăúi doctor în ùtiinĠe politice úi foarte implicată în cercetări asupra relaĠiilor internaĠionale.
Ulterior, aceeaúi receptivitate a fost arătată de către directorul editurii, Bogdan Hrib.
XII Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

volumele, toate cu titlul generic Uniunea Europeană. Aprofundare úi extindere

(2001), De la economic spre politic úi De la naĠional spre federal (2005), De la
economic spre politic úi Politicile extinderii (2006), Sistemul instituĠional (2007). În
anul următor, Editura Polirom1 preia útafeta Studiilor Europene, cărora le dedică o
colecĠie, cea de Politici publice úi integrare europeană, coordonată de Iordan
Bărbulescu úi Adrian Miroiu2. În această nouă colecĠie, el publică Procesul decizional
în Uniunea Europeană (2008) úi, în colaborare cu Daniela Râpan, atât de necesarul
DicĠionar explicativ trilingv al UE (2009). Următoarele sale lucrări sunt preponderant
rezultatul cooperării úi coautoratului, căci deja, inclusiv prin aportul său indiscutabil,
există o masă critică de cercetători, unii maturi (Ioan Horga, Adrian Ivan)3, alĠii mai
tineri (Alice Iancu, Oana Andreea Ion, Nicolae Toderaú)4, doritori úi capabili să îi
stea alături. Pe lângă aceste volume-fundament în privinĠa studierii Uniunii
Europene, a publicat, ca autor unic sau în colaborare, zeci de articole de specialitate
în reviste româneúti úi străine úi a susĠinut úi organizat conferinĠe de specialitate.
Calitatea de director al Departamentului de RelaĠii InternaĠionale úi Integrare
Europeană (SNSPA), începând cu 2007, cea de conducător de doctorat în ùtiinĠe
politice, dobândită în 2010, conducerea modulelor úi a unei catedre Jean Monet,
participarea la 26 de granturi de cercetare, în calitate de expert sau coordonator5, l-au
ajutat substanĠial să creeze o úcoală de studii úi cercetare de profil. Sub coordonarea
sa, Departamentul de RelaĠii InternaĠionale úi Integrare Europeană, foarte cunoscut
anterior în special pentru studii de politică internaĠională úi studii de securitate, cu
accent deosebit pe studii NATO6, a cunoscut o extindere substanĠială, cu accent
special pe studii ale UE, America Latină úi evaluare de politici publice. Numărul de
masteranzi a crescut de la 70 la 700, programele de studii de la 3 la 10, iar corpul
profesoral a dobândit 10 noi specialiúti care s-au alăturat celor 8 deja existenĠi. Ca úi
când toate acestea nu ar fi îndeajuns pentru o viaĠă dedicată profesiei, Iordan
Bărbulescu îúi asumă instituĠional, nu doar Departamentul, dar úi universitatea ca
întreg, în calitate de Preúedinte al Senatului SNSPA úi de coordonator interim al
ùcolii doctorale (din 2012). Tot el s-a ocupat de evaluarea calităĠii programelor de
RelaĠii internaĠionale úi Studii Europene la nivel naĠional (ca expert ARACIS) úi a

1
GraĠie receptivităĠii aparte a directorului Silviu Lupescu úi redactorului úef, Adrian
ùerban.
2
IniĠial, colecĠia era de Politici publice úi a fost coordonată de către Adrian Miroiu, apoi a
suferit această transformare firească úi justificată istoric.
3
Împreună cu ei úi cu Mykolia Palinchack, Istvan Suli-Zakar, Iordan Bărbulescu a editat
volumul Regional and Cohesion Policy: insights into role of the Partnership Principle in the
New Policy Design, apărut în 2011 la Editura UniversităĠii din Oradea.
4
Împreună cu aceútia a elaborat úi publicat la Institutul European studiul Strategy and
Policies Study „The Lisbon Treaty. Impact on Romanian Institutions and Policies, în 2010.
5
Cel cu care se mândreúte în mod special, tocmai din cauza pionieratului temei, aparĠine
începuturilor sale în cercetare în cadrul universităĠii spaniole Complutense úi este primul
proiect internaĠional legat de transformările statelor foste comuniste úi apropierea lor de
Comunitatea Europeana (între 1994-1995).
6
Un rol special în construcĠia úi dezvoltare l-au avut coordonatorii anteriori, profesorii
Vasile Secăreú, Ioan Mircea Paúcu úi Cornel CodiĠă.
Portretul unui visător pragmatic XIII
fost mereu dispus să contribuie substanĠial la împărĠirea úi împărtăúirea cunoaúterii,
precum úi la formarea unei comunităĠi de specialiúti la nivel naĠional.

3. Leul blând
Scriind acest text mă întrebam: oare cum arată firea leului blând de altă dată (sunt
deja 45 de ani de atunci!) în mintea celor care visează pragmatic, alături de el, acum?
PercepĠia mea este distorsionată de prea multă istorie úi de prea multe solidarităĠi.
I-am întrebat pe câĠiva dintre colaboratori. Iar ei mi-au răspuns. Le-am promis anoni-
matul úi mă Ġin de cuvânt, ca să nu încalc „etica cercetării”. Evident, nici iniĠiale nu
voi folosi. Las gândurile colegilor mai tineri úi mai puĠin tineri să curgă într-un
portret care îl creionează pe IB profesorul, colegul úi úeful.
Dan e omul care útie să obĠină de la fiecare ceea ce este mai bun.
Domnul profesor face parte din acel cerc, restrâns, de universitari pe care nu
încetez sa-i privesc cu admiraĠie pentru ceea ce au reuúit în plan academic úi care
constituie pentru mine modele de urmat. Iordan Bărbulescu a devenit însa mai mult
decât atât. Este, sper că-mi permite să-l numesc aúa, un excelent prieten care nu de
puĠine ori m-a ajutat, cu multă simpatie úi sinceritate. Este colegul pe sprijinul úi
sfatul căruia útiu că mă pot baza oricând.
După părerea mea, e unul dintre acei puĠini oameni care se gândesc la ce se va
întâmpla peste 2-3-5-10 ani. Contemplă, ca să spun aúa, úi vremea „de după el”,
vremea ce va urma... Este, de departe, lucrul pe care îl preĠuiesc cel mai mult la el,
dincolo de indiscutabilele calităĠi academice úi uriaúa capacitate de efort.
Ceea ce m-a surprins permanent la Iordan Bărbulescu a fost răbdarea. Este
singurul profesor capabil să reziste ore în úir întrebărilor mai mult sau mai puĠin la
obiect pe care studenĠii (aflaĠi la porĠile maturităĠii politice) le puteau pune úi repeta
sub aceeaúi formă la nesfârúit. Răbdarea, însoĠită în anumite momente de un zâmbet
úugubăĠ úi de o flexare a genunchiului drept, tocmai pentru ca răspunsul profesorului
să capete greutatea necesară.
Glumele úi ironiile lui nu sunt niciodată deplasate, niciodată răutăcioase. L-am
văzut de mai multe ori supărat. Nu l-am auzit niciodată să ridice tonul sau să nu îi
pună punct cu o altă glumă de împăcare. În mintea mea el este mereu sincer úi
călduros, jovial aproape în permanenĠă, cu un zâmbet mare pe faĠă.
Să luăm situaĠiile în care este cu adevărat supărat. El se înfurie, lui îi trece. Asta
înseamnă, din perspectiva subordonatului, că:
1. ùtii că furtuna va veni, mai devreme sau mai târziu.
2. Când vine, trebuie să aútepĠi să treacă.
3. Nu e niciodată răzbunător, dar are Ġinere de minte. ùi încă ce Ġinere! Nu poĠi să
îi scoĠi ceva din cap.
4. Va trece întotdeauna peste lucrurile puĠin importante úi te poĠi baza că îúi va
folosi puterea/influenĠa/experienĠa pentru „a face universul să conspire” în favoarea
intereselor tale fundamentale, aúa cum le înĠelege, le percepe, le presupune.
E foarte deschis... te poĠi plânge de una-alta úi eúti ascultat. Uúa lui e deschisă.
Orice student intră, n-are program de audienĠe sau îl flexibilizează. Trebuie doar să
aútepĠi să se elibereze de altele. Daca problema ta i se pare importantă, o va lua
asupra sa úi o va gestiona, Ġinând întotdeauna cont de sensibilităĠile fiecăruia.
XIV Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

O expresie tipică jargonului din RI1 l-ar descrie drept „hegemonul benevolent“.
Nu ai dubii cine e úeful, dar nu te poĠi considera deloc oprimat, ci, dimpotrivă profiĠi
din plin. Mai mult, se supune primul úi necondiĠionat propriilor reguli. E omul care
munceúte cel mai mult în Departament. Pe deasupra, dacă te pune úi pe tine serios la
treabă nu te lasă balta, ci îĠi dă tot sprijinul de care ai nevoie.
Domnul B. nu-nĠelege conceptul de „lene”, nici în cazul său, dar nici în al altora.
Nimic nu s-a schimbat substanĠial în leul blând, despre care scriam în debutul
acestei subiective laudatio, nici măcar reputaĠia. Acum generaĠia fiilor intelectuali îl
aúează, iată, sub o altă metaforă, cea de hegemon binevoitor.
Uneori mă întreb de unde adună Dan atâta energie nesecată ca să ardă complet:
instituĠional, intelectual úi magistral, în calitatea de Iordan Bărbulescu? Să fie veghea
caldă úi protectoare a soĠiei sale? PerformanĠele minunate ale fiicei úi fiului? Sau
poate râsul celor patru fetiĠe pe care bunicul lor le crede, cu toată mintea úi cu tot
sufletul său, viitoare cetăĠene ale unei federaĠii europene? Să fie dragul úi mirarea
celor pe care îi învaĠă? Nu am o explicaĠie unică úi nu cred că există una singură.
Ceea ce simt însă că a rămas úi rămâne constant în Iordan Bărbulescu mereu este
simfonia între dorinĠă úi faptă, între visare úi pragmatism, între singurătatea zidirii
cunoaúterii úi comuniunea împărtăúirii ei.

*
* *

Gratitudinea critică este un exerciĠiu încă rar în spaĠiul nostru academic. Iată însă
că un volum ca acesta, rod al muncii inspirate úi inteligente a unor oameni care cred
cu adevărat în ceea ce fac, dedicat unui „părinte intelectual” care le este reper,
demonstrează aúezarea útiinĠelor politice din România, aflate încă în tinereĠea
domeniului, în ordinea istoriei unei comunităĠi de cercetare care învaĠă că nimic nu
poate să reziste ca reper moral în încrederea oamenilor, fără lecĠia unui minim
exerciĠiu de preĠuire.

Noiembrie, 2014
Mihaela Miroiu

1
RelaĠii internaĠionale.
 PrefaĠă

Ideea acestei cărĠi datează din timpul scrierii anevoioase a tezei de doctorat úi a
avut ca punct de plecare ideea maestrului Neagu Djuvara privind „oboseala
psihologică” a marilor construcĠii civilizaĠionale.
Am încercat să ofer cititorilor prezentului volum un ansamblu de variaĠiuni la
tema Europenizării. În consecinĠă, actuala versiune are rolul de a testa în cadrul
audienĠei naĠionale capacitatea de a contribui útiinĠific într-un format pluridisciplinar
a unui grup eclectic de tineri autori români. LecĠiile învăĠate în cadrul acestui expe-
riment livresc ar trebui să conducă ulterior la o ediĠie în lingua franca a globalizării,
engleza…
Literatura Studiilor Europene în particular, respectiv cea a RelaĠiilor Interna-
Ġionale în general, include de ceva timp contribuĠii interesante tip volum colectiv din
partea unor universitari din generaĠia recentă, notabile fiind de exemplu lucrările
coordonate de Andrei Miroiu úi Radu Sebastian Ungureanu, Daniel Biro, Adrian
Popoviciu sau Mircea Brie. Pentru volumul de faĠă, contributorii (parte dintre aceútia
participanĠi úi la lucrările colective mai sus amintite) au fost îndemnaĠi să fie în
primul rând autori úi doar în plan secund meta-teoreticieni. Am încercat astfel să
păstrez ca atare caracterul distinct, personal, al fiecărei abordări, singurul fir roúu
editorial fiind acela al stilului continental de citare (mai generos úi instructiv) úi al
expunerii nemilitante a temei asumate.
Revenind la tema centrală a volumului, cititorul va avea ocazia pe parcursul
lecturii să identifice definiĠii sau utilizări diferite ale noĠiunii de Europenizare,
pluralitatea acestora reliefând ca atare izomorfismul subiectului analizat.
Literatura útiinĠifică a antichităĠii greceúti ca primă formă scrisă de cunoaútere la
nivelul continentului nostru a pus accent pe om definit drept entitate vie, trăitoare în
comunităĠi identificabile tribal, religios, spaĠial úi temporal. Indiferent că vorbim de
istorici, geografi, filosofi sau naturaliúti, selecĠia de cercetare intervine desigur, dar
finalmente polis-ul, roit sau nu în colonii răspândite în spaĠiul circum-mediteranean
(singura hartă útiută de altfel de europeni prin explorare în acel timp) privea în
ansamblu lumea grecilor úi periferia barbară (adică inferioară) a acesteia. Marea
colonizare greacă din secolele VIII-VI î.Hr., urmată de civilizaĠia elenistică a unui alt
tip de proiect politic, imperial (sec. IV-I î.Hr.), au precedat úi au facilitat apariĠia
primului proces sistematic de export civilizaĠional european, anume Romanizarea.
În stilul maieuticii eline, se cuvine să ne întrebăm dacă útim cu adevărat ce este
Europenizarea. Care ar fi punctul de plecare de la care să fie „moúit” adevărul? Unul
geografic (bătrânul continent spre care, mitologic sau nu, au călătorit în sensul
punctelor cardinale nimfa omonimă ǼӫȡȫʌĮ, eroii-argonauĠi conduúi de Iason sau
mărfurile „drumului mătăsii”), politic (oraúul-cetate Roma care triumfător în lupta cu
alte entităĠi similare gen Cartagina va impune finalmente Pax Romana, ulterioarele
entităĠi proto-feudale ce se doreau a fi „sfinte” imperii continuatoare), lingvistic
(alfabetul úi vocabularul extins al puterii dominante) sau religios (prin sincretism,
interpretatio romana sau monoteism caesaro-papal)?
XVI Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

Europenizarea în abordarea principală din acest volum este concentrică cu

procesul general al integrării europene. Fie că este vorba de EU-izare tip guvernanĠă
în accepĠiunea autoarei Oana Ion, de realitate democratică post-imperială în viziunea
lui Radu Sebastian Ungureanu sau de subiect de analiză pentru Mihai Caradaică
din perspectivă neo-gramsciană, rezultatul organizaĠional al acestui proces este o
„uniune”, „europeană” în care singura menĠiune restrictivă non-instituĠională (din
punct de vedere juridic sau politic) este cea din art. 49 din Tratatul de la Lisabona
privind vocaĠia fiecărei Ġări aparĠinătoare a continentului de a fi membră. InstituĠiile
úi politicile Uniunii Europene sunt elemente definitorii ale unei armonizări lăuntrice
úi ale unei iradieri valorice externe în care primul pas a fost cel al comunităĠii
limitate, pentru ca apoi, de o manieră funcĠionalistă sau federalistă, planul de
referinĠă úi ambiĠie politică să devină cel al unio-nalităĠii. ExcepĠiile sunt prezente,
limitele1 de asemenea, dar ceea ce contează este traseul continuu într-o durată scurtă
a istoriei (peste 60 de ani, deci aproximativ o generaĠie) în care principala realizare o
constituie un standard superior de viaĠă pentru majoritatea locuitorilor uniunii într-un
climat endogen de pace.
Europenizarea poate fi însă corelată úi altor procese semnificative care atât din
punct de vedere istoric cât úi instituĠional preced realizarea acestei uniuni supraguver-
namentale. Ar fi deci relevant să privim ca subiect de analiză spre occidentalizare sau
naĠionalizare pan-europeană? Lideri autocraĠi, dar finalmente efemeri, ai unei mari
părĠi a continentului, precum Napoleon sau Hitler, au folosit în retorica regimurilor
lor ideea de Europa. Ideologic sau nu, în numele FortăreĠei Europa vaste resurse
umane úi materiale au fost angajate úi apoi irosite. EmoĠiile úi mai ales lecĠiile de
învăĠat ale istoriei pot fi probabil cel mai bine transmise prin cultură, iar în acest sens
replica personajului „negativ” din ecranizarea romanul lui Graham Greene,
Al Treilea Om2, este ilustrativă pentru dihotomia conflict-progres.
Revenind însă la occidentalizare ca perspectivă de Filosofia Istoriei specifică
modernităĠii, o înĠelegere a Europenizării se poate realiza prin compararea acesteia cu
Americanizarea. Exportul de valori juridice, economice úi culturale sub umbrelă sau
nu de securitate dinspre centrul civilizaĠional spre alte arealuri poate suferi
metamorfoze pe trasee de genul: Enciclopedia / RevoluĠia Franceză > Războiul de
independenĠă al coloniilor din Noua Anglie > Doctrina Monroe >< Concertul marilor
puteri > Chestiunea Bolnavului Europei > Butoiul cu pulbere al Europei >
ConflagraĠiile mondiale >< Morcovul úi bâta (în Europa úi Pacific) > Cele 14 puncte
úi Societatea NaĠiunilor >< Extremele ideologice > Cortina de Fier > Doctrina
Truman >< Tratatele de la Dunkerque úi Bruxelles > Programul European de
Refacere (Planul Marshall) > NATO > Uniunea Europei Occidentale.

1
Pentru interpretarea integrării sectorului de securitate (mai precis a serviciilor secrete ale
statelor membre) într-o piramidă unitară decizională úi executivă ca ultimă frontieră a
construcĠiei europene federaliste, a se vedea G. AngliĠoiu, The EU Intelligence Service
Dilemma, Europolity, Vol. 8, No. 2, 2014, p. 179-203.
2
Don't be so gloomy. After all it's not that awful. Like the fella says, in Italy for 30 years
under the Borgias they had warfare, terror, murder, and bloodshed, but they produced
Michelangelo, Leonardo da Vinci, and the Renaissance. In Switzerland they had brotherly love -
they had 500 years of democracy and peace, and what did that produce? The cuckoo clock.
PrefaĠă XVII
Capacitatea belicoasă din Europa Art Deco úi Belle Époque care va conduce prin
raĠiune incongruentă de stat úi frenezie a războiului la Declinul Occidentului descris
de Spengler va cauza în acest fel pierderea preeminenĠei bătrânului continent în faĠa
altor competitori americani úi asiatici, legitimabili la rândul lor din perspectivă
istorică ca focare civilizaĠionale. Dezbaterea actuală privind pivotul asiatic al Statelor
Unite, respectiv revenirea Chinei în prim planul jocului global de putere, are loc în
contextul existenĠei a două proiecte unionale ambiĠioase cu conotaĠii euro-.
Astfel, proiectul vechi de o decadă al unei Uniuni Euro-Asiatice se poziĠionează
deopotrivă ca un vector al europenizării úi al apartenenĠei la continentul asiatic,
promotorul său principal Rusia oscilând de la sfârúitul Războiului Rece între
acceptarea înfrângerii strategice în confruntarea pentru hegemonie globală úi
neo-Ġarism revizionist. Acuza standard formulată de ideologii regimului Putin pune
accent pe inechitatea úi agresivitatea celeilalte uniuni (pretins europene) care sub
stindardul promisiunilor de beneficii úi modernitate, dar în fapt ca instrument
subordonat expansionismului american, invadează arealul strategic al Maicii Rusii.
Europenizarea în percepĠia Kremlinului este în consecinĠă un proiect grandios,
pervertit la Bruxelles, în care doar marii actori au drepturi generice, iar triumful
finalmente fizic justifică superioritatea úi dominaĠia. Rusia este o imensitate
geopolitică în sine, definibilă sau nu contextual drept a treia Romă, dar sindromul
tradiĠional al izolării anti-europene în fazele de recul imperial are ca remediu doar
stilul ofensiv al politicii externe úi de securitate care să justifice astfel carisma
reînnoită a Ġarului postmodern. Uniunea în această accepĠiune încearcă să refacă
vocaĠia URSS (ea însăúi o uniune ideologică) de a fi singura putere mondială generic
transcontinentală, bazată pe o altă lingua franca, rusa, úi pe componenta etnică
rusească răspândită prin ingineria socială a timpului trecut în tot acest areal care
trebuie recuperat după un declin temporar. CompetiĠia pentru atragerea statelor mici
tampon riscă să refacă paradigma Războiului Rece în timp ce valorile fundamentale
cetăĠeneúti sunt redefinite úi subordonate raĠiunii autocrate de stat, iar concurenta UE
este percepută ca un fel de Republică (europeană) de la Weimar, impotentă, fragilă,
temătoare úi lipsită de atributul fundamental, anume unitatea. Politica externă trebuie
să redevină simplă, ambiĠioasă, romană, iar pentru aceasta divide et impera este
instrumentul esenĠial. Kremlinul poate pretinde în concluzie că Europenizarea sa este
cu mult mai integratoare úi mai realistă cât timp readuce în prim plan soluĠii testate
ale Romanizării, cel dintâi proces unificator al continentului.
Autorii invitaĠi să-úi ofere argumentele în cadrul lucrării (Bogdan Popescu úi Ana
Maria Costea) sunt la începutul carierei lor academice, dar tocmai tinereĠea inter-
pretărilor lor ar trebui apreciată úi încurajată întrucât într-o lume preocupată obsesiv
de un nou mai degrabă retoric (concept strategic, tratat, regim), ceea ce contează este
continuitatea generaĠiilor de observatori care să nu abandoneze cauza înĠelegerii úi
explicaĠiei critice.
ConstrucĠia ideatică a Europenizării nu poate evita desigur uzul comun, colocvial,
al cuvântului în cauză úi sensurile aproximative implicite. În această manieră, orice
menĠiune a substantivului sau adjectivului European poate fi corelată infinitivului
lung al Europenizării, iar percepĠiile populare contribuie la adâncirea sau abando-
narea uzului. Comunitatea útiinĠifică are rolul său în diseminarea anumitor concepte
XVIII Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

generaliste úi din această perspectivă clarificările de conĠinut úi sferă noĠională

trebuie să aibă temei.
Genul proxim ne indică drept temei Istoria úi conceptele sale consacrate. Prin
urmare, termenul istoric de Romanizare poate servi drept sursă a înĠelegerii aplicate a
Europenizării. Romanizarea a însemnat acel proces general de expansiune úi mai ales
adaptare civilizaĠională a popoarelor din aria teritorială controlată de către Cetatea
Eternă. Reperul fundamental l-a constituit pacea învingătorilor, Pax Romana, noile
provincii fiind aduse cât mai mult cu putinĠă pe durata apartenenĠei la Imperiul
Roman la nivelul cotidian al metropolei imperiale. Momentul simbolic al invitării de
către Caesar a nobililor gali cu statut de membru plin în noul Senat, la finele
războaielor victorioase duse atât pe plan intern, cât úi extern, marchează validarea
practică a începutului romanizării politice în noile graniĠe. Exportul civilizaĠional
roman debutase cu peste un secol înainte, mai ales din punct de vedere economic, în
contextul supremaĠiei navale din Mediterana úi dincolo de graniĠele strict politice. În
etapa târzie a Romei împărĠite deja în două imperii (romane deopotrivă, de Apus úi
de Răsărit), tânărul cuceritor Attila va nutri constant dorinĠa prozaică de a avea o baie
la standarde romane. Succesorii lui Caesar, cei care vor face din numele său un titlu
imperial în sine, vor continua să extindă beneficiile cetăĠeniei (úi ale celorlalte forme
derivate de apartenenĠă) la limitele úi mai extinse ale stăpânirii lor. Împăratul Traian,
cel în timpul căruia Roma atinge apogeul său, era roman (prin Romanizare) fără să fii
fost localnic roman până la momentul adoptării úi cooptării sale la tron de către
Nerva. Dacia Felix, de exemplu, va însemna colonizare cu veterani, urbanizare
modernă cu apeducte úi amfiteatre1, organizare administrativă, delimitare úi apărare
sistematică a limes-urilor.
Mutatis mutandis Europenizarea ar trebui să implice în primul rând existenĠa unei
entităĠi politice, iar în plan secund un standard civilizaĠional cuantificabil juridic, iar
nu doar aproximat prin mimetism antropologic. Consiliul Europei sau OrganizaĠia
pentru Securitate úi Cooperare în Europa sunt entităĠi politice, au anumite standarde
(secvenĠiale), dar nu corespund necesarului de a fi promotori (principali) de
europenizare, mai ales din cauza lipsei componentei social-economice. Cele două
exemple sau alte organizaĠii cu denominaĠie europeană au anumite atribute jurispru-
denĠiale de coerciĠie (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de pildă) dar aparte-
nenĠa membrilor este mult mai fragilă úi neconformă decât în cazul acelei categorii
de organizaĠii care presupune integrare.
Imperiul Roman a reuúit integrarea în primă fază prin cucerire, iar apoi prin
statornicia construcĠiei generale a noii ordini. AnduranĠa apeductului din Segovia
serveúte úi în prezent pentru aducerea aminte a Romanizării dincolo de moútenirea
lingvistică a unei părĠi (latine) a continentului. Integrarea specifică Uniunii Europene
presupune democraĠie, cetăĠenie trans-statală, instituĠii supraguvernamentale úi
politici sectoriale cu competenĠe exclusive ale centrului politic.
Europenizarea înseamnă astfel în esenĠă EU-ralizare, adică armonizarea nor-
mativă, instituĠională, socială, economico-financiară, culturală, securitară cu centrul

1
Decebal făcuse úi el apel cu succes la beneficiile romanizării prin condiĠionarea către
DomiĠian, prin tratat, a trimiterii de ingineri civili úi militari.
PrefaĠă XIX
politic iniĠiator al Uniunii. Procesul este deopotrivă extensiv (lărgire) úi intensiv
(aprofundare), unificator, egalitarist, dar úi capabil să permită identitate diferenĠiată
prin subsidiaritate úi proporĠionalitate la nivel local.
Se cuvine însă să încercăm să identificăm centrul politic al EU-ralizării, iar din
această perspectivă Bruxelles (sau Strasbourg) ar trebui să fie echivalentul Romei.
Fără gestul diplomatic orgolios al lui Charles de Gaulle, Parisul (legitimat din
perioada iluministă drept principalul centru civilizaĠional al Europei úi lumii) ar fi
rămas centrul birocratic al CEE úi al NATO. Subiect al literaturii útiinĠifice recente,
Bruxelles-izarea serveúte consolidării instituĠionale a Uniunii úi acĠiunii acesteia cu o
singură voce, dar, în acelaúi timp, nu constituie centrul său politic decât contextual.
Parteneriatul strategic franco-german reprezintă centrul fondator al comunităĠilor
úi apoi al uniunii, consacrarea sa prin Tratatul de la Elysée din anul 1963 marcând úi
din punct de vedere juridic preeminenĠa (dorită) în afacerile europene. Pax Europaea
se va fonda pe reconcilierea dintre cei doi lideri beligeranĠi ai alianĠelor continentale
din cele două războaie mondiale, iar absenĠa garanĠiei coercitive interne va fi com-
pensată diplomatic prin atragerea în jocurile de adversitate politică europeană a
umbrelei de securitate americane. Paradoxul utilizării unei stratageme specifice
Romanizării (implicarea foederatilor periferici întru apărarea centrului) nu a deter-
minat o evoluĠie similară (ocuparea centrului de către aliaĠii de conjunctură, mai mult
sau mai puĠin romanizaĠi), dar Americanizarea constituie o alternativă semnificativă
la Europenizare din punctul de vedere al valorilor democratice exportabile global.
Nu în ultimul rând, Europenizarea prin vectorul UE conĠine imperativul unui
Homo Europeus capabil să-úi asume la nivel cotidian o identitate aflată în relativ
conflict cu cea originară, naĠional-statală. Regimurile dictatoriale au urmărit prin
propagandă crearea omului nou, superior (Nazism) sau reciclat (Comunism) úi au
folosit eficient propaganda úi educaĠia civică úcolară. Cultul imperial specific
Romanizării úi opus creútinării reprezenta reperul educativ ultim, rostul religios
servind raĠiunii de stat. Sprijinirea financiară úi instituĠională a Studiilor europene
serveúte de o manieră liberală manifestării Europenizării, spaĠiul unic civilizaĠional
European fiind caracterizat de multiculturalitate în pofida afirmării de noi riscuri úi
ameninĠări, asimetrice.
În sferă normativă, selecĠia coordonatorului s-a oprit la două subiecte care relie-
fează de o manieră esenĠializată importanĠa acquis-ului pentru dinamica Europe-
nizării. Modelul social european (Adrian Popoviciu), bun weberian al guvernării
europene armonizabil cu economia ordoliberalismul ùcolii de la Freiburg, constituie
o dovadă explicită a caracterului federal al europenizării. Testată úi aplicată naĠional
la nivelul Germaniei, preluarea la nivel UE a economiei sociale de piaĠă reprezintă în
continuare un idealtypus cu limite majore mai ales în aria libertăĠii de circulaĠie a
serviciilor dinspre Estul mai sărac úi periferic decizional spre „centrul” Vestic
confruntat la rândul său cu un úomaj de peste 10% din forĠa activă. Reglementarea
concurenĠei (Adriana Almăúan úi ùtefan Bogrea) reprezintă un alt tip ideal de
guvernare, dinspre Centru spre statele membre, cu puternice efecte de unificare a
XX Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

jurisprudenĠei spre scopul general al neafectării unei valori esenĠiale a integrării,

anume cea a comerĠului pe piaĠa internă1.
În ambele cazuri însă dilema fundamentală rămâne acceptabilitatea la nivelul
statelor membre a obligaĠiilor juridice asumate mai ales în context de criză generală.
MenĠinerea socialului úi concurenĠei încă la nivel decizional interguvernamental
reprezintă limite, adică rezistenĠă prudenĠială la funcĠionalismul Europenizării.
Eurozona, alături de uniunile derivate bancară úi fiscală (instituĠii de susĠinere create
în vreme de criză), constituie bunuri ale EU-ralizării; transformarea lor în standarde
ale Europenizării depinde in opinia coordonatorului de creúterea în importanĠă a
alianĠei dintre Comisie úi Parlament în cadrul codeciziei.
Europenizarea vizează un cadru superior de securitate umană fapt reflectat în
dinamica iniĠierii úi aprofundării politicilor în ariile interconectate ale energiei,
transportului úi mediului. Studiile dedicate în volum securităĠii energetice (Radu
Dudău), respectiv celei climatice (Mihaela Răileanu), evidenĠiază atât extinderea
standardizării întru asigurarea unui spaĠiu european cu riscuri neconvenĠionale
diminuate semnificativ, cât úi folosirea puterii soft a Europenizării pentru balansarea
puterii hard a adversarilor geostrategici ai procesului.
La capitolul general al arsenalului smart al Europenizării am implicat în acest
proiect livresc un număr de alĠi autori ale căror perspective analitice sunt dedicate
atât câmpului noĠional, cât úi acĠiunii externe tratate diacronic, normativ, comparativ
(Dacian Duna úi Simona Soare). Impactul relativ al Europenizării în vecinătăĠile
sale reflectă irelevanĠa, formele fără fond sau pur úi simplu manipularea valorilor
promovate în fosta Iugoslavie (Miruna Troncotă) úi în spaĠiul de manifestare al
Primăverii Arabe (Radu Cucută). Revenind la teza proprie de doctorat, ideea pe care
o susĠineam cu acea ocazie – a atingerii limitelor de extindere prin valul din anii
2004-2007 – este confirmată de incongruenĠa evidentă pe care Balcanii de Vest
continuă să o demonstreze. Integrarea Sloveniei, iar apoi a CroaĠiei ar fi trebuit să fie
un bun exemplu în sine al nevoii de apartenenĠă la Europenizare2 úi al ponderii
acesteia asupra reformelor de implementat. Spre deosebire de Romanizare, Europe-
nizarea nu este finalmente un experiment politic impus, în timp ce valorile sale
cetăĠeneúti au vocaĠie universală3. EU-ralizarea implică unilateralitate úi obiectivitate
imperfectă în negocierea procesului de aderare, dar extinderea este un bun public
esenĠial care nu constituie un act de caritate, ci o formă de investiĠie civilizaĠională cu
actori capabili de a gândi úi a făptui la fel. Exportul de democraĠie în vecinătăĠi

1
Pentru relaĠia concurenĠă-competitivitate-protecĠia consumatorilor-securitate, a se vedea
G. AngliĠoiu, The Application of Securitisation Theory to EU Competition Policy, 24 octombrie
2014, ConferinĠa internaĠională „The application of articles 101 and 102 TFEU at national level”
(http://www.drept.unibuc.ro/Competition-Law-International-Conference-The-application-of-
articles-101-and-102-TFEU-at-national-level-24-25-October-2014-s490-ev493-en.htm).
2
A se vedea acordurile de compromis încheiate între cele două republici ex-iugoslave în
privinĠa litigiilor lor teritoriale úi bancare.
3
A se vedea conexiunea strânsă dintre prevederile Cartei drepturilor fundamentale ale
cetăĠenilor UE, ConvenĠiei europene a drepturilor omului (un instrument juridic al Consiliului
Europei) úi DeclaraĠiei universale a drepturilor omului (adoptată úi proclamată sub egida
ONU).
PrefaĠă XXI
problematice ca formă de securizare a EU-ralizării poate rămâne doar un scenariu al
Idealismului politic cât timp Islamizarea constituie în sine un adversar redutabil în
interpretarea aceleaúi mize, anume acceptabilitatea populară. Democratizarea (prin
Europenizare) nu poate concura cu idealul politico-religios al Califatul islamic
întrucât nu implică nici o raĠiune teleologică sau escatologică. Adversitatea dintre
cele două este totală, iar multiculturalismul úi laicitatea din interiorul EU-ralizării
sunt din ce în ce mai în pericol în contextul radicalizării comunităĠilor islamice
lăuntrice úi de la graniĠe.
Europenizarea poate servi drept model integraĠionist sau pol inter-regional altor
continente (America de Sud – Mihai Ghigiu) úi poate contribui la diminuarea
decalajului civilizaĠional prin Politica de cooperare pentru dezvoltare (Victor
Negrescu). Spre deosebire de Americanizare, eminamente comercială úi cu o cultură
pop dependentă de consumerism, Europenizarea se poate manifesta extern úi poate
genera o rată semnificativă de acceptabilitate exact prin neincluderea coerciĠiei
militare pentru a crea cadrul politic necesar implementării valorilor sale. AmbiĠia de
actor global postulată în Strategia de securitate a UE poate induce concluzia unei
rivalităĠi potenĠiale între cele două exporturi civilizaĠionale. Negocierile de realizare a
acordului de liber-schimb TTIP1 vin însă să se adauge altor eforturi de consolidare a
parteneriatului strategic transatlantic, Europenizarea úi Americanizarea având de
altfel numeroase teme comune abordate similar (pacea úi securitatea internaĠională
sub egida ONU, regimuri politice democratice, economie de piaĠă, ajutor umanitar úi
misiuni de reconstrucĠie). Temele divergente (aplicarea pedepsei cu moartea în
anumite state ale federaĠiei americane, subvenĠiile pentru fermieri úi interzicerea
produselor agricole modificate genetic, dreptul constituĠional al cetăĠenilor americani
de a purta armă) sunt importante, dar influenĠele reciproce manifestate de o manieră
liberală au contribuit la o armonizare în sens de Occidentalizare a mesajului úi
acĠiunii externe a celor două procese. Presiunile concertate ale SUA úi UE au condus
la rezultate concrete în două subiecte dificile de securitate regională, atât în cazul
Iranului (aducerea Teheranului la masa negocierilor în chestiunea programului său
nuclear), cât úi al fostei colonii britanice a Birmaniei, actuala Myanmar (relaxarea
regimului juntei militare în chestiunea drepturilor úi libertăĠilor fundamentale,
respectiv a oportunităĠilor investiĠionale).
La nivel ideologic, Europenizarea a fost asociată mult timp conceptului de Statele
Unite ale Europei. Viziunea laudativă a lui Tocqueville asupra democraĠiei americane
a influenĠat pozitiv evoluĠia afirmării revoluĠionare romantice în Europa Sfintei
AlianĠe a ultimelor autocraĠii imperiale. Federalismul american nu este incompatibil
cu cel german, ci constituie o sursă de validare istorică a fezabilităĠii coabitării úi
partajării competenĠelor dintre centru úi regiuni. Politica de coeziune a UE (Alina
Bârgăoanu úi Loredana Radu), finanĠată cu resurse considerabile din bugetul
comun2, constituie un alt reper major al standardizării presupuse de EU-ralizare. Or,
problema cea mai importantă în contextul creúterii în importanĠă a partidelor

1
Parteneriatul Transatlantic pentru ComerĠ úi InvestiĠii.
2
351,8 miliarde de euro, echivalentul aproximativ a PIB-ului cincinal al celui mai sărac
stat din UE28, Bulgaria.
XXII Europenizarea. Studii de guvernare úi securitate

eurosceptice din Parlamentul European este aceea a păstrării voinĠei politice de a

continua de fapt realocarea plusurilor financiare acumulate de regulă în Vestul UE
pentru a finanĠa modernizarea civilizaĠională a Estului. Lipsa de eficienĠă în atragerea
úi cheltuirea în procente corespunzătoare a fondurilor europene pentru dezvoltare
regională, în principal din cauza corupĠiei úi a trucării sistemului achiziĠiilor publice
în anumite state din Est, generează dificultăĠi suplimentare în coabitarea dintre cele
28 de entităĠi statale componente. Un instrument foarte interesant de diagnosticare úi
remediere a aspectelor negative din managementul fondurilor europene îl constituie
evaluarea (Ioana Roxana Melenciuc), formarea unei culturi europene în acest sens
servind standardizării úi competenĠei profesionale. Formalismul úi lipsa definirii unui
statut similar profesiilor liberale poate afecta credibilitatea úi impactul corpului
evaluatorilor, dar funcĠiile de control úi recomandare pe care acesta le are definite (cu
variaĠiuni) la nivel naĠional reprezintă o tendinĠă utilă úi comparabilă cu evoluĠii
similare din cadrul Americanizării (adică o altă dovadă a conectării úi adaptării
Europenizării la fluxurile valorice contemporane).
Europenizarea prin EU-ralizare se confruntă cu multe obstacole interne úi externe,
dar poate fi caracterizată în concluzie a fi generatoarea unei realităĠi politice
fundamental superioare, calitativ úi cantitativ, trecutului naĠionalist, secesionist,
revizionist, iredentist, rasist, xenofob, inchizitorial, genocidar, extremist, absolutist,
totalitar al celor 1.500 de ani de la căderea Romei. Harta Uniunii Europene se supra-
pune în cea mai mare măsură peste aria europeană a Romanizării, având argumente
de durabilitate atâta timp cât acel „Nemesis al creativităĠii”, descris de Toynbee va fi
îndiguit prin democratismul, pacifismul úi raĠionalismul societăĠii europene.

George AngliĠoiu
 Oana-Andreea Ion*

Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări

Rezumat: În acest capitol este aprofundată accepĠiunea minimalistă a conceptului de

europenizare, în versiunea UE-izare. Autoarea susĠine că europenizarea nu reprezintă un
proces de schimbare nou, interesul academic fiind în prezent îndreptat mai puĠin către
examinarea diferitelor semnificaĠii atribuite acestui concept úi mai mult spre implicaĠiile
teoretice, metodologice úi practice ale înĠelesurilor vehiculate. Sunt analizate, pe rând:
perspectivele unidirecĠionale úi multidirecĠionale asupra procesului, relaĠia dintre
europenizare úi integrare europeană, definirile multiple ale conceptului, cadrele teore-
tice utilizate, domeniilor care sunt sau pot fi supuse europenizării, impactul efectiv al
europenizării, factorii facilitatori ai acestui proces de schimbare ú.a. Concluziile indică o
serie de direcĠii de cercetare care pot contribui la consolidarea acestui segment de
analiză: multiplicarea studiilor existente în vederea unor ample analize comparative la
nivelul statelor membre, dar úi al statelor terĠe, pentru toată triada polity-politics-policies;
introducerea unor noi cadre teoretice în studierea europenizării; investigarea posibilităĠii
existenĠei unor modele diferite de europenizare în interiorul Uniunii Europene, dar úi în
afara ei etc.

Cuvinte-cheie: europenizare, guvernanĠă, integrare europeană, proces de schimbare,

relaĠie de cauzalitate, UE-izare

Introducere
Ce înseamnă europenizarea úi cum poate fi analizată? Există o definiĠie unică a
europenizării? Putem considera că schimbările pe care le presupune pot sau trebuie
să conducă la rezultate similare în tot spaĠiul…? În care spaĠiu? Europenizarea este
delimitată teritorial, să spunem, la spaĠiul Uniunii Europene sau al Europei? În acest
caz, ce înseamnă Europa? ùi europenizarea se opreúte la graniĠele mai mult sau mai
puĠin imaginare ale acestei Europe? Schimbările pe care le menĠionam sunt
temporare sau de durată? Iată doar o parte dintre multele întrebări pe care le poate
genera o analiză a europenizării, o parte dintre acestea primind răspuns în capitolul
de faĠă sau în celelalte contribuĠii din volum. Structura secĠiunii curente evidenĠiază
o serie de dificultăĠi care emerg din studiul europenizării: identificarea gradului de
noutate úi a particularităĠii procesului de europenizare, sensurile generale úi
particulare ale acestuia, posibilităĠile de definire etc. Bibliografia este, în general, una
clasică, deoarece o investigaĠie preliminară a literaturii de specialitate mi-a
demonstrat faptul că cercetările ultimilor ani focalizate pe europenizare au

*
Bursieră în cadrul proiectului „Burse doctorale úi postdoctorale pentru tineri cercetători
în domeniile ùtiinĠe Politice, ùtiinĠe Administrative, ùtiinĠele Comunicării úi Sociologie”
POSDRU/159/1.5/S/134650 finanĠat prin Programul OperaĠional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013, cofinanĠat prin Fondul Social European.
2 Oana-Andreea Ion

reprezentat în general studii de caz naĠionale pe o serie de politici; am preferat, astfel,

să mă întorc la o serie de contribuĠii recunoscute pentru a reevalua implicaĠiile lor
curente. Utilizez un înĠeles al europenizării prin care acesta este considerată un
proces de schimbare la nivelul sistemelor politice interne care este determinat de
perspectiva/modelul integrării europene. Aleg, astfel, o abordare minimalistă
deschisă de Radaelli acum mai bine de un deceniu1 úi urmăresc modul în care poate fi
întărită intensiunea conceptului de europenizare (altfel spus, identificarea
proprietăĠilor clare ale conceptului), chiar în această viziune restrânsă de UE-izare. În
plus, mă interesează opĠiunile teoretice care pot exista în studiul europenizării,
identificarea adecvată a variabilelor úi a relaĠiei de cauzalitate în analiza domeniilor
supuse procesului de europenizare, precum úi direcĠia úi amploarea europenizării. La
finalul capitolului, prezint o serie de sugestii referitoare la tematica viitoare a
cercetărilor din acest domeniu.

1. Europenizarea: un proces úi diferite sensuri

A fost un drum lung de la (a) imaginea medievală a unei Europe unitare creútine
promovată de către cruciaĠi úi apărată în faĠa „necredincioúilor”, la (b) misionarismul
raĠionalismului epocii luminilor úi dorinĠa de a construi „lumea civilizată” sau la (c)
aplicarea ideilor Wilsoniene în procese anti-imperialiste úi pro-naĠionale, cu scopul
de a apăra „lumea liberă” în faĠa pericolului sovietic; acest „transfer de norme către
Europa, în Europa úi dinspre Europa”2 se referă, de fapt, la diferite etape ale
procesului de europenizare3. Europenizarea nu reprezintă, aúadar, un proces nou,
chiar dacă în ultimele sute de ani au variat constant structura, procesele úi agenĠii
ideaĠionali, direcĠia de difuzare a normelor sau identificarea sinelui úi al alterului. Ce
înseamnă europenizarea în prezent?
ApariĠia úi dezvoltarea organizaĠiilor europene precum Consiliul Europei úi
Uniunea Europeană (UE) au determinat în ultimele zeci de ani o relansare a terme-
nului úi, totodată, o modificare a sensurilor anterioare. Europenizarea a devenit un
concept extrem de răspândit, chiar „la modă”, am putea spune, cu susĠinători úi
contestatari: este înĠeles ca un proces de schimbare structurală, afectând actori úi
instituĠii, idei úi interese, în mod diferit. Într-un sens maximalist, schimbarea

1
C.M. Radaelli, „The Europeanization of Public Policy” în K. Featherstone, C.M.
Radaelli (eds.), The Politics of Europeanization, Oxford: Oxford University Press, 2003, 27-
56, p. 32.
2
T. Flockhart, „The Europeanisation of Europe: The Transfer of Norms to Europe, in
Europe and from Europe”, DIIS Working Paper 2008/7, Copenhaga.
3
A se vedea T. Flockhart (op. cit.) pentru o analiză mai amplă asupra acestui aspect:
„Descoperirea care determină confuzii este, prin urmare, aceea că înainte ca europenii să poată
«europeniza», fie în sau din Europa, a trebuit să se dezvolte în primul rând o conútiinĠă de sine
ca diferiĠi de alĠii prin dezvoltarea unei identităĠi europene printr-un proces de difuzie ideatică
în Europa. Ceea ce este, probabil, cel mai neclar, cu toate acestea, este faptul că setul de idei
care este astăzi considerat fără îndoială drept «european» se află în contrast total cu ideile
anterioare care, de asemenea, erau considerate fără îndoială ca «europene», úi că aceste idei au
fost re-importate în Europa, prin intermediul Statelor Unite în secolul XX” (idem, 7).
Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări 3
structurală la care se referă trebuie să fie în mod fundamental un fenomen care
prezintă atribute similare celor care predomină în sau care sunt identificate
îndeaproape cu „Europa”1. Într-un sens minimalist, „Europenizarea” implică un
răspuns la politicile Uniunii Europene2. Această variaĠie a sensului focalizat pe UE
fusese, de altfel, remarcată úi de către Olsen încă din 2002, el menĠionând cinci
utilizări ale europenizării identificate: schimbări ale graniĠelor externe; dezvoltarea
de instituĠii la nivel european; adaptarea sistemelor de guvernanĠă naĠionale úi
sub-naĠionale la centrul politic european; exportarea (dincolo de Europa) unor forme
de organizare politică; un proiect de unificare politică3. În 2003, Featherstone
completează această imagine úi, în urma unei analize a utilizării termenului de
europenizare într-o perioadă de aproximativ două decenii, prezintă propria sa ver-
siune asupra celor patru sensuri majore pe care le consideră a fi asociate europe-
nizării4: (a) europenizarea ca fenomen istoric; altfel spus, o viziune eurocentrică úi un
proces care implică exportul de autoritate úi norme sociale, deúi, desigur, rămân
întrebări legitime privind, de exemplu, semnificaĠia Europei úi a atributului
european, sau veridicitatea imaginii unei Europe „ingenioase din punct de vedere
tehnic, progresive din punct de vedere moral úi superioare inerent úi permanent celor
mai multe alte culturi”5; (b) europenizarea ca difuziune culturală (norme, idei,
identităĠi úi modele de comportament) transnaĠională: din nou, un sens vast, admite
Featherstone, aici putând intra exemple de la schimbarea obiceiurilor privind
consumul de alcool, până la schimbarea identităĠilor, culturii politice, redefinirea
cetăĠeniei, asimilarea noĠiunilor privind drepturile omului etc.; (c) europenizarea ca
adaptare instituĠională, unul dintre sensurile cele mai răspândite úi „cel mai adesea
asociat cu adaptarea internă la presiunile care emană direct sau indirect din statutul
de membru al UE”; altfel spus, în termenii lui Peter Gourevitch, o a doua imagine
răsturnată (second image reversed); (d) sensul cel mai răspândit: europenizarea ca
adaptare a politicilor úi proceselor politice. Practic, din clasificarea lui Featherstone
putem susĠine faptul că primele două sensuri se pliază pe interpretarea maximalistă a
europenizării, în timp ce ultimele două sensuri se concentrează pe accepĠiunea
minimalistă6 (pe care, de altfel, utilizez úi eu, astfel încât voi detalia ulterior această
linie de înĠelegere a europenizării).

1
În această situaĠie, Vink úi Graziano (M.P. Vink, P. Graziano, „Challenges of a New
Research Agenda”, în P. Graziano, M.P. Vink (eds.), Europeanization. New Research
Agendas, Palgrave, 2008, 3-20, p. 7-12) utilizează sintagma „integrare regională” prin care
au în vedere interacĠiunile politico-economice între state aflate în proximitate geografică, o
interpretare nefocalizată exclusiv pe cazul UE.
2
K. Featherstone, „In the Name of Europe” în K. Featherstone, C.M. Radaelli (eds.),
op. cit., p. 3.
3
J.P. Olsen, „The Many Faces of Europeanization”, Journal of Common Market Studies,
40 (5), 921-952, 2002, p. 926-943.
4
K. Featherstone, op. cit., p. 6-12.
5
T. Flockhart, op. cit., p. 3.
6
O viziune concurentă punctează faptul că problemele majore ale conceptului de
europenizare nu ar fi pleiada de înĠelesuri diferite, ci confuzia care există între diferite tipuri
de concepte, unele mai generale (background concepts) care pot cel mult primi definiĠii
enciclopedice, dar nu explicaĠii exacte, úi altele formulate mai clar úi utilizate de anumite
4 Oana-Andreea Ion

Deocamdată, este utilă observaĠia că această discuĠie despre sensurile multiple

trebuie aprofundată, întrucât europenizarea este un concept foarte des utilizat în
spaĠiul public autohton. Atât de utilizat, încât la un moment dat există foarte puĠine
chestionări serioase ale semnificaĠiilor pe care le – mai – comportă. În general, aúa
cum regăsim în Noul dicĠionar explicativ al limbii române (NODEX), europenizarea
este înĠeleasă ca „a deveni asemănător cu europenii” din punct de vedere al limbii,
culturii úi obiceiurilor. Deúi apreciez faptul că într-un dicĠionar autohton există o
definiĠie a acestui concept, nu pot să nu amintesc două lucruri: în primul rând, faptul
că este nevoie ca dicĠionarele lingvistice româneúti să reflecte cu mai multă acurateĠe
evoluĠia limbii, mai ales în cazul conceptelor de specialitate care au început să fie
folosite de către populaĠie în ultimii ani (úi nu mă refer aici la cazurile nefericite
precum „a se focusa”, ci la termeni – guvernanĠa, de exemplu – care nu apar în aceste
lucrări lexicografice). SituaĠia de faĠă este, însă, diferită. Astfel, rezultă al doilea
lucru despre care consider că merită subliniat: o parte dintre conceptele prezente deja
în astfel de dicĠionare trebuie revăzute, fiind evidentă nevoia de a racorda semni-
ficaĠiile lor la timpul prezent. Mă întorc, aúadar, la termenul de europenizare úi nu
înĠeleg din NODEX ce înseamnă „a adopta limba, cultura úi obiceiurile europenilor”.
Nu există o singură limbă europeană úi, din punctul meu de vedere, cultura úi
obiceiurile europenilor nu sunt atât de unitare pe cât le prezintă această definiĠie. Nu
útiu în ce măsură un demers academic concentrat pe obiectivul de a operaĠionaliza un
concept poate să se bazeze pe definiĠiile existente sau nu într-un dicĠionar lingvistic.
Cred, însă, că o atenĠie minimală, măcar, acordată acestei abordări poate fi benefică
pentru publicul larg beneficiar úi el al unui demersului academic anterior amintit (nu
cred în útiinĠa practicată de „iniĠiaĠii” care se separă, în turnul lor de fildeú, de
„profani”). În plus, în cazul de faĠă, o astfel de discuĠie este cu atât mai importantă,
mai ales în spaĠiul socio-politic autohton în care termenul de europenizare este în
general înĠeles ca un efort de a atinge un standard european, îndepărtat úi abstract, dar
rareori pus sub semnul întrebării1. Nu vreau să susĠin că în România nu se scrie

comunităĠi epistemice (systematized concepts) la un moment dat, situaĠie în care este plasată úi
europenizarea. În plus, preferinĠa faĠă de extensiunea termenului în detrimentul intensiunii
(elasticitatea conceptuală), a condus la situaĠia în care europenizarea este considerată a explica
aproape tot ce înseamnă schimbare la nivel intern, dacă este prezentă – indiferent în ce mod –
úi Uniunea Europeană, fără a se chestiona relaĠia de cauzalitate între factorul european úi
schimbarea produsă în statul membru, statul candidat sau un stat partener, dar non-european
chiar. O altă problemă majoră este legată de operaĠionalizarea conceptului de europenizare,
altfel spus de măsurarea gradului de europenizare al unui item intern; construirea unei
metodologii fiabile úi obiective este, în acest caz, o provocare (C.M. Radaelli, op. cit., p. 28-
32; C.M. Radaelli, R. Pasquier (2008), „Conceptual Issues”, în P. Graziano, M.P. Vink (eds.),
op. cit., p. 39-42).
1
Nu aú dori să se înĠeleagă din discuĠia anterioară faptul că în dicĠionarele explicative
străine conceptul de europenizare este bine explicat. O scurtă analiză a definiĠiilor oferite
de câteva dintre acestea (Collins, Merriam-Webster, Oxford English Dictionary,
TheFreeDictionary.com, Larousse, Littré etc.) indică aceleaúi neajunsuri observate úi la
definiĠia română oferită în DEX. Această situaĠie nu trebuie să conducă însă la abandonarea
încercărilor de a întări inputul academic de specialitate în racordarea acestui concept (sau a
cazurilor similare) la realităĠile socio-politice dinamice.
Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări 5
despre europenizare; din contră, în ultimii ani, numărul úi calitatea studiilor interne
referitoare la acest subiect a crescut semnificativ. SusĠin doar că aceste cercetări ar
trebui promovate mai mult, dincolo de mediul academic, pentru ca rezultatele lor să
ajungă la publicul larg1.

2. Europenizarea: mai multe întrebări

În literatura de specialitate predomină accepĠiunea restrânsă a europenizării
(UE-izare), mai precis influenĠa pe care o are Uniunea Europeană la nivelul statelor
membre2. Chiar úi o perspectivă mai largă asupra Europei sau asupra sistemului
internaĠional este filtrată tot din acest punct de vedere: care este impactul UE asupra
statelor candidate? Care este impactul UE asupra statelor europene terĠe? Care este
impactul UE dincolo de graniĠele – formale sau nu – ale Europei? Ar rezulta, astfel,
un interes pentru ce se schimbă, cum are loc europenizarea úi de ce3. Astfel, începând
de acum mai bine de un deceniu, nu mai este important un răspuns oferit la întrebarea
„ce este europenizarea?”, ci unul care să indice în ce mod conceptul poate fi „util
pentru a înĠelege dinamica sistemului politic european aflat în evoluĠie”, cu accent pe
variantele de gestionare a acestui sistem, designul instituĠional necesar, precum úi pe
modalităĠile de „distribuĠie, exercitare úi control a autorităĠii úi puterii”4. Interesele
analitice asociate europenizării, chiar úi în această viziune aúa-zis minimalistă, rămân
diferite úi acoperă un spectru larg, de multe ori nefiind bine delimitate sau clare; se
investighează, astfel: adaptările politice, economice úi sociale interne la procesul de
integrare; impactul pre-aderării asupra dinamicii politicii interne úi legătura cu
procesul de democratizare; transferul orizontal de bune practici între statele membre
ale UE úi formarea de reĠele de politici úi comunităĠi epistemice; influenĠa integrării
europene asupra definirii identităĠilor úi intereselor actorilor interni; factorii externi úi
interni generatori/facilitatori ai schimbării; tipurile de efecte ale schimbării; etc. În
general, însă, accentul cade pe implementarea la nivelul statelor membre a politicilor
adoptate la nivel supranaĠional5.
De aici a apărut una dintre întrebările cele mai interesante, din punctul meu de
vedere, asociate europenizării: europenizarea este un proces unidirecĠional, de sus
în jos, sau ne putem gândi la el úi dintr-o perspectivă bidirecĠională (incluzând úi
comunicarea de jos în sus) sau chiar multi-direcĠională? Din ce am prezentat până
acum, există o atenĠie majoră – mergând până la ignorarea investigării celorlalte
posibilităĠi – acordată unei imagini top-down a europenizării. Acest reducĠionism al
studiilor europenizării a fost remarcat úi de către Vink úi Graziano, pentru care o

1
Un exemplu de definiĠie a „europenizării” provenită din mediul academic úi accesibilă
publicului larg se regăseúte în I.Gh. Bărbulescu, D. Răpan, DicĠionar explicativ trilingv al
Uniunii Europene, Ed. Polirom, Iaúi, 2009.
2
A se vedea úi T. Flockhart, op. cit., p. 4-7.
3
J.P. Olsen, op. cit.
4
Idem, p. 922.
5
K. Featherstone, op. cit., p. 19-20; H. Grabbe, The EU’s Transformative Power. Euro-
peanization Through Conditionality in Central and Eastern Europe, Palgrave, 2006, p. 4-5; P.
Graziano, M.P. Vink, op. cit., p. 3-7.
6 Oana-Andreea Ion

cercetare adecvată a europenizării unui domeniu ar trebui să înceapă „la nivelul

intern, analizându-se modul în care politicile úi instituĠiile sunt formate la nivelul UE,
úi ulterior determinându-se efectele >directe – implementarea legislaĠiei europene – úi
indirecte – efectele orizontale ale europenizării@ provocărilor úi presiunilor politice
exercitate de difuzarea integrării europene la nivel intern”, pentru a evidenĠia
diferitele rezultate posibile ale procesului de europenizare la nivelul instituĠiilor,
proceselor úi politicilor interne ale statelor membre sau ale statelor terĠe influenĠate
de factorul european – definit restrictiv (UE) sau în sens larg1. Astfel, nu trebuie să
uităm că ceea ce „descărcăm (download)” de la Bruxelles a fost úi „încărcat
(upload)” la un moment dat. Altfel spus, poate oare o analiză a procesului de europe-
nizare a unui item particular (proces politic, politică etc.) să fie completă fără a se
analiza modul în care s-a conturat la nivel supranaĠional o viziune aúa-zis comună
asupra subiectului în cauză ce va trebui ulterior implementat la nivel naĠional?2
Apare, astfel, o altă întrebare interesantă care vizează de această dată relaĠia dintre
europenizare úi integrare. Deúi integrarea europeană nu poate fi echivalată cu
europenizarea, cele două procese sunt în mod inevitabil legate, opiniile cercetătorilor
variind de la (i) a considera europenizarea un proces similar celui analizat de teoriile
integrării, cu accentul mutat însă de la investigarea palierului supranaĠional către
studierea nivelurilor naĠional úi subnaĠional3, până la (ii) a vedea în europenizare
ultimul capitol – esenĠial – al procesului de integrare, partea în care normele definite
la nivel european reuúesc să fie incorporate de către membri, fiind respectate atât
litera, cât úi spiritul acestora (acquis-ul în accepĠiunea sa generică). Această
incorporare, însă, poate conduce la rezultate diferite; europenizarea se referă doar la
procesul de schimbare úi nu trebuie identificată cu efectele acestuia úi astfel, este de
evitat una dintre cele mai dese – conútiente sau nu – asumpĠii despre europenizare
care o reduc la convergenĠă sau armonizare din punct de vedere normativ. În termenii
lui Radaelli, „europenizarea lasă deschisă chestiunea diversităĠii”4.
James Caporaso leagă apariĠia úi dezvoltarea studiilor axate pe tema europenizării
de o aúa/numită etapizare a evoluĠiei teoriilor integrării:

Figura 1. O perspectivă lineară asupra integrării úi europenizării

1
P. Graziano, M.P. Vink, op. cit., p. 7-12.
2
ImplicaĠiile răspunsurilor posibile asociate acestei întrebări au devenit evidente analiú-
tilor interesaĠi de impactul Uniunii Europene asupra statelor iniĠial candidate úi apoi membre
din Europa centrală úi de est. Pentru aceste state, europenizarea a însemnat úi încă înseamnă de
cele mai multe ori doar un proces descărcare a unor modele pre-existente datei aderării lor la
UE (a se vedea úi H. Grabbe, op. cit.).
3
Pentru Radaelli (op. cit., p. 33-34) această mutare a accentului este similară cu trecerea
de la un stadiu ontologic al cercetării (analiza procesului de integrare) la unul post-ontologic
axat pe investigarea efectelor integrării.
4
Idem, p. 33-34.
5
Această ilustrare grafică a argumentelor lui Caporaso îmi aparĠine, rolul ei fiind de a
facilita înĠelegerea argumentului pe care îl construiesc referitor la opinia mea despre relaĠia
dintre europenizare úi integrare.
Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări 7
acestea desemnând:
x (t1) instituĠionalizarea nivelului supranaĠional: cercetările influenĠate de
perspectivele venite din relaĠiile internaĠionale – neofuncĠionalismul úi interguverna-
mentalismul – în care accentul se punea pe dinamica de jos în sus, pe transferurile
existente de la nivelul statelor membre (úi chiar nivelul subnaĠional, în anumite
cazuri) către cel supranaĠional;
x (t2) procesul de înfăptuire a politicilor: analize – influenĠate de metodologia
politicii comparate – în care UE este investigată drept un sistem politic (genuin sau în
devenire);
x (t3) impactul asupra nivelului intern: studii în care – nechestionându-se premisa
că UE este un sistem politic multi-nivel – se investighează raporturile dintre nivelurile
decizionale úi actorii implicaĠi în procesele politice, accentul fiind pus de data aceasta
pe direcĠia de sus în jos; practic, aici este vorba despre studiile dedicate europenizării,
acestea având de-a lungul timpului diferite obiecte de interes: tendinĠele centrifuge cu
care s-a confruntat statul-naĠiune în aspecte referitoare la capacitatea de a rezolva
nevoile cetăĠenilor, schimbarea procedurilor decizionale în acest sistem politic
european multi-nivel, impactul la nivel intern al procesului de integrare etc.1
Astfel, analizele procesului de europenizare se opresc de obicei sau ar trebui să se
oprească la a identifica existenĠa sau nu a unei schimbări la nivel intern (testarea
legăturii de cauzalitate între variabile) úi, în cazul în care schimbarea există, la a
măsura direcĠia úi amploarea acesteia (v. secĠiunea următoare), fără a se emite
judecăĠi de valoare referitoare la relaĠia dintre rezultatele acestor analize úi anumite
condiĠionări supranaĠionale impuse/asumate. Crearea unei legături între europenizare
(t3 – impactul asupra nivelului intern) úi integrare (t1 – instituĠionalizarea nivelului
supranaĠional) este, totuúi, posibilă úi chiar extrem de utilă pentru cercetătorii care sunt
interesaĠi de caracterul interdependent al relaĠiei naĠional-supranaĠional (de exemplu, de
modalitatea în care Uniunea Europeană a afectat triada polity-politics-policies la nivelul
statelor membre úi de inputul viitor al acestor state în procesul constant de integrare
europeană). Această legătură trebuie făcută însă în mod explicit úi asumată de către
cercetători, pentru a se evita confuzia dintre studiile dedicate în mod expres
europenizării úi un alt tip de studii în care rezultatele europenizării reprezintă de fapt
premise pentru analiza legitimităĠii úi eficacităĠii procesului de integrare europeană.
În acest ultim caz, deúi diferită de integrare, europenizarea ar reprezenta un al treilea
element fundamental al unei relaĠii care poate fi redată nu doar în linearitatea istorică
anterior prezentată, ci úi ca un proces circular:

Figura 2. O perspectivă circulară asupra integrării úi europenizării

1
J. Caporaso, „The Three Worlds of Regional Integration Theory” în P. Graziano úi
M.P. Vink (eds.), op. cit., p. 23-27.
8 Oana-Andreea Ion

În lumina argumentelor anterioare, devine uúor de înĠeles faptul că nu putem

identifica „definiĠia” europenizării úi că operăm cu mai multe încercări de a
determina conĠinutul acestui concept, chiar úi în spaĠiul studiilor despre Uniunea
Europeană (EU studies). Cu toate acestea, anumite definiri au dobândit de-a lungul
timpului mai mulĠi adepĠi comparativ cu altele. Unul dintre cele mai cunoscute astfel
de demersuri este cel al lui Radaelli pentru care europenizarea „se referă la procesele
de construcĠie (a), difuzare (b) úi instituĠionalizare (c) a regulilor formale úi
informale, a procedurilor, paradigmelor politicilor publice, a stilurilor, «modalităĠilor
de acĠiune», convingerilor împărtăúite úi normelor care sunt pentru prima dată
definite úi consolidate în procesul UE de înfăptuire de politici úi de politică, apoi
încorporate în logica discursurilor, identităĠilor, structurilor politice úi politicilor
publice la nivel intern”; această interpretare ar avea avantajul că pune accentul pe
schimbările instituĠionalizate – la nivelul organizaĠiilor sau al indivizilor – din statele
membre sau din cele terĠe1, deúi cercetătorii trebuie să fie atenĠi în a nu se concentra
exclusiv pe influenĠa legislativă exercitată de nivelul supranaĠional úi în a nu echivala
orice tip de schimbare observată cu un efect direct al acestui nivel supranaĠional2.
Astfel, evoluĠia studiilor din domeniul europenizării a determinat o modificare a
întrebării de cercetare: „Problema nu mai este dacă Europa contează, ci modul în care
aceasta contează, în ce măsură, în ce direcĠie, în ce ritm úi la ce moment de timp”,
importantă devenind, aúadar, identificarea relaĠiei cauzale a acestui proces3.

3. Europenizarea: dificultăĠi teoretico-metodologice

Odată ce am acceptat faptul că europenizarea nu este o teorie4, ci un proces de
schimbare, trebuie făcut pasul către întrebarea următoare: care este cadrul teoretic
adecvat pentru a explica seria de cauze care a determinat schimbarea, precum úi pentru
a analiza diferitele rezultate apărute, cu scopul de a evidenĠia modul în care nivelul UE
influenĠează sistemele politice ale statelor membre? Nu există un singur răspuns la
această întrebare. În primul rând, întrucât nu a existat un consens referitor la localizarea
studiilor despre europenizare; deúi majoritatea cercetărilor sunt localizate în spaĠiul
politicii comparate sau al studiilor europene, există destule demersuri realizate la
nivelul studiilor din relaĠiile internaĠionale (sunt multe articole despre europenizarea
politicii externe a UE/statelor membre, de exemplu). Astfel, de-a lungul ultimelor
decenii, studiile dedicate fenomenului de europenizare au fost construite din
perspective teoretice diferite: neofuncĠionalism, instituĠionalismul alegerii raĠionale,
instituĠionalism istoric, instituĠionalism sociologic, constructivism, guvernanĠă etc.,
acestea dovedindu-se mai mult sau mai puĠin adecvate unui asemenea demers5. De

1
C.M. Radaelli, op. cit., p. 30.
2
C.M. Radaelli, R. Pasquier, op. cit., p. 36-39.
3
T.A. Börzel, Th. Risse, „Conceptualizing the Domestic Impact of Europe” în
K. Featherstone, C.M. Radaelli, op. cit., p. 59-60.
4
K. Featherstone, op. cit.; S. Bulmer, „Theorizing Europeanization” în P. Graziano,
M.P. Vink (eds.), op. cit., p. 46-58.
5
În plus, din punct de vedere metodologic, cercetările axate pe tematica europenizării sunt
deseori caracterizate de interdisciplinaritate, aflându-se la confluenĠa cadrelor teoretice anterior
Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări 9
exemplu, neofuncĠionalismul a întâmpinat probleme în a admite existenĠa unui impact
neuniform al europenizării în urma multiplelor variabile care pot interveni în acest
proces; ca exemplu contrar pot fi amintite cercetările realizate din perspectiva noilor
instituĠionalisme (câteva dintre principalele asumpĠii ale acestora fiind prezentate într-o
secĠiune ulterioară) sau a guvernanĠei, în care relaĠia de cauzalitate în procesul de
schimbare indus de europenizare este explicată prin apelul la structura multi-nivel a UE
sau prin procesele decizionale úi executive tip reĠea1.
Rezumând, observăm în primul rând că analizele curente ale europenizării sunt
realizate într-o proporĠie covârúitoare din perspectiva politicii comparate sau – din ce
în ce mai mult – a studiilor europene; este recunoscută interconectarea politicii
europene úi a celei interne, întrucât „Uniunea Europeană, o ilustrare avansată a
integrării regionale, devine o parte naturală a politicii «naĠionale»“; în plus, impli-
caĠiile teoretice, metodologice úi empirice ale acestor cercetări – impactul europe-
nizării asupra structurilor úi capacităĠilor statele sau asupra actorilor socio-politici
interni – depăúesc „unităĠile de analiză tradiĠionale ale comparativiútilor, >fiind@
nevoie de înĠelegerea dinamicii politice naĠionale într-o Europă integrată”2. În al
doilea rând, trebuie specificat faptul că din punct de vedere teoretic, cercetările pe
tema europenizării sunt elaborate de obicei pe filiera instituĠionalismului alegerii
raĠionale, a instituĠionalismului sociologic/ constructivismului sau cea a instituĠiona-
lismului istoric (cei care – dorind să împace ambele tabere sau, mai degrabă, să poată
valorifica la maxim potenĠialul acestora – au optat pentru versiunea de mijloc), o a
patra opĠiune emergentă – dar cu potenĠial real – fiind teoria guvernanĠei.
De ce este atât de importantă această discuĠie despre posibilităĠile de a analiza
europenizarea? Întrucât opĠiunea pentru perspective teoretice diferite determină, în mod
evident, apelul la seturi diferite de concepte úi variabile, precum úi privilegierea
anumitor explicaĠii ale legăturii de cauzalitate dintre respectivele variabile3. „Astfel, o
interpretare a UE în termeni ierarhici determină cercetătorul să verifice conformitatea
internă faĠă de «supranaĠional». Din contră, o interpretare a UE în termeni de actori
interni care împărtăúesc bune practici sugerează alte mecanisme ale europenizării, mai
orizontale”, detaliază úi Bulmer4 atunci când se referă la existenĠa unor „modele
explicative concurente”. Desigur, din punct de vedere metodologic, diferenĠierea dintre

amintite: relaĠii internaĠionale, politică comparată úi, adaugă Haverland (M. Haverland,
„Methodology” în P. Graziano, M.P. Vink (eds.), op. cit., 59-70, p. 59), administraĠie publică. În
orice caz, localizarea mai complicată a cadrului teoretic adecvat studiului europenizării nu
exclude faptul că cercetările efectuate – dincolo de diferitele strategii de colectare úi analiză a
datelor – trebuie să respecte cerinĠele oricărui demers útiinĠific din útiinĠele sociale (fiabilitatea úi
validitatea datelor Ġinând cont de contextul teoretic úi de obiectivele de cercetare asumate).
1
K. Featherstone, op. cit., p. 4-8.
2
P. Graziano, M.P. Vink, op. cit., p. 3-7.
3
Variabila independentă este reprezentată de sistemul politico-instituĠional european.
Variabila dependentă nu este europenizarea, aúa cum – în mod eronat, din punctul meu de
vedere – este indicat într-o parte din studiile dedicate subiectului. Europenizarea reprezintă
procesul de schimbare, deci se referă la relaĠia de cauzalitate dintre variabila independentă
anterior menĠionată úi variabila dependentă localizată la nivel naĠional. Această variabilă
dependentă se referă, astfel, la schimbarea (în sens larg) existentă într-un element intern de
politics, policy sau polity.
4
S. Bulmer, op. cit., p. 48-55.
10 Oana-Andreea Ion

cauzele directe úi cele indirecte ale europenizării rămâne o problemă centrală, în

contextul deficitului de studii comparative. În plus, odată înregistrat un proces de
schimbare la nivel intern, cercetătorii europenizării trebuie să identifice în mod expres1
influenĠa factorului european, pentru a evita situaĠiile în care rezultatele observate sunt
determinate, de fapt, de factori alternativi (globalizare, democratizare etc.).
Un alt aspect important îl reprezintă identificarea domeniilor care sunt sau pot
fi supuse europenizării. În acest caz, Claudio Radaelli, pe de o parte, Tanja Börzel
úi Thomas Risse, pe de altă parte, au oferit o serie de răspunsuri oarecum asemă-
nătoare:

Tabelul 1. Domeniile Tabelul 2. Efectul intern al europenizării

europenizării
Structuri interne Politici Politica Sistem politic
1. Structuri politice (policies) (politics) (polity)
a) InstituĠii (de - standarde Procese de - instituĠii politice
exemplu, relaĠiile - instrumente - formare a - relaĠii
guvern – parlament) - abordările intereselor interguvernamentale
b) AdministraĠie privind - agregare a - structuri juridice
publică rezolvarea intereselor - administraĠie
c) RelaĠii problemelor2 - reprezentare publică
interguvernamentale - dimensiunea a intereselor - tradiĠiile statului
d) Structuri juridice narativă úi discursuri - instituĠii
2. Structuri de discursurile publice economice
reprezentare úi clivajele politicilor - relaĠii stat –
a) Partide politice societate
b) Grupuri de presiune - identităĠi colective
c) Structuri de clivaj

1
Cercetătorii interesaĠi de aspectele teoretico-metodologice ale studiilor despre europe-
nizare (P. Graziano, M.P. Vink, op. cit., p. 15-17; M. Haverland, op. cit., p. 60-63) exem-
plifică o serie de strategii posibile care permit sublinierea existenĠei unei legături de
cauzalitate dintre variabila independentă europeană úi cea dependentă localizată la nivel
naĠional sau, din contră, existenĠa unor explicaĠii alternative pentru schimbarea înregistrată la
nivelul politico-instituĠional intern: apelul la analiza contrafactuală sau la procedeul de
„process tracing” (urmărirea procesului, cum este tradus uneori în limba română), includerea
unor grupuri de control sub forma de studii de caz în care nu se face simĠită influenĠa UE etc.
În orice caz, numărul studiilor care apelează la astfel de strategii este destul de redus, motiv
pentru care la nivelul literaturii de specialitate se simte nevoia unei creúteri a demersurilor de
cercetare orientate nu doar către „cum contează UE, ci úi în ce măsură contează”
(M. Haverland, op. cit., p. 63-67) úi, prin urmare, úi a rafinării strategiilor utilizate.
În plus, se simte úi nevoia îmbunătăĠirii comunicări dintre cercetătorii interesaĠi de analize
predominant cantitativiste úi adepĠii cercetărilor calitative (ibidem), întrucât deúi în prezent
domeniul europenizării a atins un nivel de dezvoltare în care multe studii explicitează
paradigma teoretică pentru care optează úi deúi cunoaúterea empirică din domeniu este în
creútere prin caracterul comparativ al majorităĠii acestor studii, se observă lipsa diseminării
propriilor rezultate sau a cunoaúterii rezultatelor „celorlalĠi”.
2
Problem solving approaches în original.
Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări 11
Tabelul 1. Domeniile Tabelul 2. Efectul intern al europenizării
europenizării
societal
Politici publice
a) Actori
b) >Formularea@
probleme>lor@ de
politică publică1
c) Stil
d) Instrumente
e) Resurse
Structuri cognitive úi
normative
a) Discurs
b) Norme úi valori
c) Legitimitate politică
d) IdentităĠi
e) TradiĠii ale statului –
înĠelegerea guvernanĠei
f) Paradigmele, cadrele
úi dimensiunea narativă
a politicilor2
Sursa: Radaelli, Sursa: Börzel, Risse, op. cit., p. 60.
op. cit., p. 35 (selecĠie).

Din punctul meu de vedere, cred că o versiune combinată a acestor două ilustrări
ale domeniilor europenizării are o capacitate sporită de a indica zonele în care putem
căuta impactul acestui proces:
Tabelul 3. Domeniile europenizării
Politici Sistem politic (instituĠii) Politica (procese)
x Obiective >standarde, 1. Structuri politice x Formarea intereselor
formularea problemelor x InstituĠii politice >inclusiv x Agregarea intereselor
politicilor@ relaĠiile dintre acestea@ x Reprezentarea
x Instrumente x AdministraĠie publică intereselor
x Actori x RelaĠii Structuri cognitive úi
x Abordări/Stil de interguvernamentale normative
rezolvare a problemelor x Structuri juridice x Discursuri publice
x Paradigmele, cadrele úi x InstituĠii economice x Norme úi valori
dimensiunea narativă a 2. Structuri de reprezentare x Legitimitate politică
politicilor úi clivaje x IdentităĠi
x Resurse x Partide politice x TradiĠii ale statului –
x Grupuri de interese înĠelegerea guvernanĠei
x RelaĠiile stat-societate
x Structuri de clivaj societal
Sursa: viziunea autoarei asupra contribuĠiilor lui Radaelli, op. cit.; Börzel, Risse, op. cit.

1
Policy problems în original.
2
Policy narratives în original.
12 Oana-Andreea Ion

De fapt, discuĠia despre impactul efectiv al europenizării este mult mai amplă.
În termenii lui Radaelli, discutăm despre „amploarea úi orientarea procesului de
europenizare”:

Tabelul 4. Amploarea úi orientarea procesului de europenizare

DirecĠia schimbării1
retragere inerĠie absorbĠie transformare
-------------------------------------------------!
- 0 + ++
Sursa: Radaelli, op. cit., p. 35 (selecĠie).

Tabelul indică una dintre erorile des întâlnite în studiile europenizării (asociată,
de obicei, cu acele demersuri care condiĠionează analiza impactului nivelului euro-
pean de atingerea expresă a unor rezultate pozitive semnificative), úi anume tendinĠa
de a evidenĠia doar apropierea politico-instituĠională internă de acquis-ul comunitar
úi de a acorda doar o atenĠie minimală situaĠiilor în care nu a existat schimbare sau în
care intervenĠia europeană a condus la îndepărtarea palierului naĠional de cel
supranaĠional. Astfel, pentru Radaelli ar exista patru efecte posibile rezultate în urma
procesului de europenizare: (a) retragerea (retrenchment) – situaĠia în care domeniul
naĠional „devine mai puĠin «european» decât era”; (b) inerĠia – echivalentă cu situaĠia
în care nu există schimbare (manifestări care merg de la amânări continue, până la
opoziĠie deschisă) ca urmare a unui grad mult prea mare de diferenĠe între normele
europene úi cele naĠionale2; (c) absorbĠia – înseamnă adaptare sau acomodare pentru
autor, semnificând apariĠia unor schimbări – determinate de influenĠa factorului
european – însă doar la nivelul elementelor periferice, non-centrale pentru sistemul
politico-instituĠional intern; oarecum, o modificare de faĠadă, indiferent dacă este un
rezultat dorit sau consecinĠă a imposibilităĠii de a schimba mai mult; (d) transfor-
marea este echivalată de Radaelli cu schimbare paradigmatică atât a structurilor
normative, cât úi a celor cognitive úi discursive. Mai precis, Radaelli este interesat
aici de investigarea interacĠiunii existente între instituĠii, a caracterului solid3 al unei
instituĠii, a gradului de stabilitate4 (capacitatea instituĠiilor de a se schimba úi a

1
La Radaelli (op. cit.), schema este intitulată de fapt „direcĠia schimbării politicii”. În
această versiune selectivă, am exclus însă ideea de politici, întrucât putem discuta despre
direcĠia úi amploarea schimbării úi în cazul sistemului politic sau al proceselor politice.
2
Pentru primele două situaĠii, astfel, este incorectă afirmaĠia „nu a existat un proces de
europenizare”; procesul de europenizare a existat (s-a făcut simĠită prezenĠa variabilei
independente europene), însă rezultatul a fost unul negativ sau neutru. De asemenea, alte
argumente de genul „lipsa rezultatelor pozitive indică faptul că au existat greúeli pe parcursul
europenizării” sunt úi ele discutabile; aúa cum spuneam, europenizarea este un proces de
schimbare în care se poate ajunge la câteva tipuri de rezultate, fără a le evalua însă raportat la
un standard anterior definit. Evaluarea respectivă poate avea loc în cazul în care studiul
dedicat europenizării este legat explicit – aúa cum menĠionam într-o altă secĠiune – de analiza
legitimităĠii úi eficacităĠii procesului de integrare europeană.
3
Robustness în original.
4
Equilibration în original.
Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări 13
atinge un nou echilibru ca urmare a unei crize) úi a discursului coordonator al elitelor
úi a celui comunicativ al publicului larg1.
Într-o manieră asemănătoare, studiul lui Tanja Börzel úi Thomas Risse indică trei
tipuri de schimbări la nivel intern care pot apărea în urma presiunilor în vederea
adaptării: (a) absorbĠia: un grad scăzut de schimbare limitat la simpla introducere a
elementelor politice sau ideatice europene la nivelul naĠional, fără o modificare
majoră; (b) acomodarea: un grad moderat de schimbare caracterizat de modificarea
elementelor politico-ideatice periferice – nu úi centrale – prin juxtapunerea structu-
rilor europene úi a celor naĠionale; (c) transformarea: un grad ridicat de schimbare în
care atât elementele periferice, cât úi cele centrale, sunt modificate ca urmare a
impactului factorului european2.
Deúi această perspectivă poate fi criticată întrucât nu ia în considerare decât
schimbările pozitive existente ca urmare a intervenĠiei factorului european, merită
notat faptul că diferenĠele în această parte a spectrului schimbării sunt mai nuanĠate
decât la Radaelli. Astfel, consider úi în acest caz că este utilă o combinaĠie a celor
două viziuni:

Tabelul 5. Amploarea úi orientarea procesului de europenizare

DirecĠia schimbării
retragere inerĠie absorbĠie acomodare transformare
-------------------------------------------------!
- 0 + ++ +++
Sursa: viziunea autoarei asupra contribuĠiilor lui Radaelli, op. cit.; Börzel, Risse, op. cit.

Problema orientării procesului de europenizare – mai ales identificarea amplorii

acestuia – este însoĠită de o altă întrebare: care sunt condiĠiile necesare pentru pro-
ducerea schimbării? Pentru Tanja Börzel úi Thomas Risse, în primul rând, este
vorba despre concordanĠa existentă (goodness of fit3) între sistemul politic, procesele

1
C.M. Radaelli, op. cit., p. 37-40.
2
Börzel, Risse, op. cit., p. 69-73.
3
O sintagmă extrem de utilă pentru a explica presiunile în vederea adaptării, însă destul de
neclară încă úi care ar merge cu precădere în cazul europenizării prin mecanisme verticale, nu
úi orizontale. În plus, în faĠa diferiĠilor factori care pot interveni, există un semnificativ deficit
al potenĠialului predictiv referitor la rezultatele aúteptate.
De aceea, o serie de autori sensibili la acest punct de vedere au separat mecanismele
verticale ale europenizării de cele orizontale. În cele verticale, accentul cercetărilor este pus pe
influenĠa nivelului european asupra celui naĠional ca urmare a presiunii în vederea adaptării.
Mecanismele orizontale evidenĠiază „un proces de schimbare determinat de piaĠă úi de
alegerea consumatorului sau de difuzarea ideilor úi discursurilor despre noĠiunea de politică
bună úi bună practică” (C.M. Radaelli, op. cit., p. 40-44).
14 Oana-Andreea Ion

úi politicile europene, pe de o parte, úi cele naĠionale, pe de altă parte; în acest caz, un

nivel redus de compatibilitate ar determina o presiune ridicată în vederea adaptării,
resimĠită de toate statele membre – indiferent de puterea lor relativă în cadrul
eúafodajului european – întrucât nici un stat membru nu este capabil să îúi transfere la
nivel european toate preferinĠele naĠionale astfel încât să nu fie supus pe viitor la
schimbări politico-instituĠionale determinate de nivelul supranaĠional1. Cu toate
acestea, gradul de concordanĠă dintre cele două niveluri rămâne doar o condiĠie nece-
sară în procesul de europenizare, întrucât existenĠa unei schimbări este determinată
de prezenĠa unor factori facilitatori de la nivel intern2. Astfel, în al doilea rând,
trebuie analizaĠi aceúti factori care intervin în procesul de europenizare influenĠând
schimbarea politico-instituĠională; în această situaĠie, ar trebui însă specificat de la
început în ce registru teoretic ne situăm. Pentru instituĠionaliútii de factură raĠională,
pe filiera logicii consecinĠioniste criticată de March úi Olsen3, schimbarea poate
apărea în urma unui proces de redistribuire a resurselor care afectează în mod diferit
actorii de la nivel intern – „europenizarea este concepută în general ca o structură
emergentă de oportunităĠi politice care oferă unor actori resurse adiĠionale de a-úi
exercita influenĠa, în timp ce constrânge serios abilitatea altora de a-úi urmări
scopurile” – dacă numărul actorilor cu drept de veto rămâne unul scăzut la nivelul
sistemului politic intern (un număr mare putând conduce la îngreunarea procesului de
schimbare, în contextul unor interese divergente) úi dacă există un cadru instituĠional
formal capabil să sprijine actorii interesaĠi de maximizarea oportunităĠilor apărute pe
fondul neconcordanĠei dintre registrul european úi cel naĠional.

Mecanismele europenizării
Sursa: Radaelli, op. cit., p. 41
1
TendinĠa permanentă a statelor de a-úi transfera (upload) la nivelul UE preferinĠele
politico-instituĠionale de la nivel intern constituie, în viziunea autorilor, o explicaĠie pentru
aspectul de mozaic (sau, în termenii lui Adrienne Heritier, de patchwork) pe care îl are cadrul
normativ european (Börzel, Risse, op. cit., p. 60-63) format de multe ori doar din elemente
juxtapuse care nu lasă să se întrevadă logica întregului.
2
Ibidem.
3
J.G. March, J.P. Olsen, Rediscovering Institutions, The Free Press, New York, 1989
apud Börzel, Risse, op. cit.
Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări 15

Figura 3. Două logici ale schimbării interne

Sursa: Börzel úi Risse, op. cit., p. 69.

Pentru instituĠionaliútii sociologici (úi constructiviúti), din perspectiva logicii

adecvării a aceloraúi March úi Olsen, schimbarea poate apărea ca urmare a implicării
actorilor de la nivel naĠional într-un proces de socializare úi învăĠare – „europenizarea
este înĠeleasă ca apariĠia unor noi reguli, norme, practici úi structuri de înĠelesuri la
care statele membre sunt expuse úi pe care trebuie să le incorporeze în practicile úi
structurile interne” – dacă există o mobilizare a unor „agenĠi ai schimbării” la nivel
naĠional (antreprenori normativi care militează la nivel intern pentru schimbare,
atenĠia fiind acordată socializării úi proceselor de învăĠare colectivă) úi dacă există o
cultură politică orientată către atingerea consensului1.
Consider că argumentele lui Börzel úi Risse referitoare la condiĠiile necesare
pentru producerea schimbării sunt deopotrivă utile úi criticabile. Utile, întrucât aceúti
factori facilitatori reprezintă deopotrivă úi o explicaĠie pentru variaĠia schimbării
înregistrată între statele membre sau în interiorul diferitelor elemente ale aceluiaúi
stat, atunci când variabilele independente úi dependente coincid, totuúi. Criticabile,
întrucât autorii nu se îndepărtează de la cadrul teoretic neoinstituĠionalist, chiar dacă

1
Idem, p. 57-69.
16 Oana-Andreea Ion

analizează – de multe ori neclar – două ramuri opuse ale acestuia. Mai obiectivă pare
contribuĠia lui Radaelli1 în care factorii care pot accelera sau obstrucĠiona schimbarea
nu sunt analizaĠi în funcĠie de orientarea teoretică a cercetătorilor. În această
perspectivă, aceútia sunt: capacitatea instituĠională de a produce schimbare (numărul
actorilor cu drept de veto existenĠi în sistemul politic, precum úi caracteristicile
puterii executive – agendă, atribuĠii etc.); aranjamentele temporale (măsura în care
autorităĠile utilizează factorul temporal pentru a „controla viteza europenizării”);
structura politicilor úi coaliĠiile de advocacy (potenĠialul tehnocratic, discrepanĠele
între etapele de adoptare úi implementare a unei politici, intervenĠia unui discurs
legitimant, efectul factorului european asupra grupurilor interne de interese). ùi
ilustrarea simplificată a lui Caporaso a viziunii lui Börzel úi Risse referitoare la
modul în care deciziile luate la nivel supranaĠional afectează – direct/indirect;
intenĠionat/neintenĠionat etc. – sistemele politice naĠionale merită amintită:

Figura 5. Europenizare úi schimbare internă

Sursa: Caporaso, op. cit., p. 28.

Este reluat, aúadar, un model în trei paúi al europenizării: „>1 – n.a.@ integrarea
europeană conduce la >2 – n.a.@ presiuni în vederea adaptării care sunt mediate de
factori interni úi în cele din urmă conduc la >3 – n.a.@ rezultate”2. Fără a fi minimizată
importanĠa instituĠiilor mediatoare (factorii facilitatori, altfel spus), aceútia nu mai
sunt legaĠi în mod expres de definirile lor neoinstituĠionaliste.

4. Europenizarea: răspunsuri viitoare?

SecĠiunile úi argumentele anterioare au avut rolul de a indica faptul că europeni-
zarea reprezintă în continuare un domeniu atractiv pentru cercetători, cu un potenĠial
semnificativ pentru dezvoltări teoretico-metodologice, pe de o parte, úi aplicaĠii
empirice, pe de altă parte. Desigur, aúa cum am indicat, rămân multe întrebări, dar
răspunsurile care pot fi date reprezintă tot atâtea studii viitoare posibile: cum ar putea
fi rafinat înĠelesul conceptual al europenizării úi ce implicaĠii teoretice, metodologice
úi empirice pot deriva? Cum poate fi explicată mai bine, analizată úi potenĠată relaĠia
dintre europenizare úi integrare europeană? Cum pot fi identificate cu acurateĠe
cauzele úi efectele exprese ale procesului de europenizare úi cum poate fi acesta
studiat separat de alte procese simultane cu efecte similare (de exemplu, globalizare,

1
C.M. Radaelli, op. cit., p. 46-50.
2
Caporaso, op. cit., p. 27.
Europenizarea: Un proces, mai multe întrebări 17
democratizare etc.)? Cum pot fi multiplicate studiile despre europenizare pentru a se
analiza comparativ răspunsurile diferite date de state aceleiaúi presiuni în vederea
adaptării, în contextul unor factori mediatori diferiĠi însă, úi ce previziuni pot fi
formulate pentru alte situaĠii viitoare similare? Într-un domeniu în care predomină
analizele de politici, cum pot fi încurajate studiile referitoare la europenizarea – cu un
impact mai redus, în prezent – a dimensiunilor de politics úi polity? În plus, luând în
considerare reorientarea teoretică existentă în studiile despre Uniunea Europeană úi
interesul acordat teoriilor de rang mediu, cum poate fi racordată cercetarea europe-
nizării la provocările teoretice úi metodologice aduse de abordarea guvernanĠei
(multiplicarea nivelurilor decizionale, a numărului úi tipurilor de actori implicaĠi,
introducerea unor alte proceduri úi practici decizionale úi de interacĠiune a actorilor
ca noi moduri de guvernanĠă etc.)? Există modele diferite de europenizare în cadrul
Uniunii (vestul Europei versus Europa centrală úi de est, nord versus sud etc.) sau ce
particularităĠi au studii focalizate pe categorii specifice (noi membri, state candidate,
state partenere etc.)?
Volumul de faĠă oferă o parte dintre răspunsurile aúteptate.
 Radu-Sebastian Ungureanu*

Abordarea securităĠii internaĠionale de către Uniunea

Europeană: specificul puterii normative non-westphalice
úi responsabilitate post-imperială

Rezumat: „Obiect politic necunoscut”, greu de surprins în cadrele conceptuale

uzuale, Uniunea Europeană îúi defineúte un rol particular în gestionarea problemelor
securităĠii internaĠionale. Fapt vizibil mai ales în intervenĠiile ce implică folosirea
violenĠei, Uniunea îúi defineúte prezenĠa internaĠională în domeniu prin atenĠia dată
laturii umane a securităĠii, negând urmărirea de obiective egoiste. Pentru înĠelegerea
cauzelor acestui specific, principalul obiectiv al lucrării de faĠă, mai întâi de toate este
necesară definirea acestei entităĠi politice. Dat fiind puternicul caracter normativ al
politicilor din domeniul securităĠii, dimensiunea supra-/ transnaĠională a UE úi faptul că
Uniunea ca întreg scapă imperativului supravieĠuirii (care revine statelor membre) ar fi
îndreptăĠită, din punctul de vedere al acestei lucrări, considerarea UE în termenii unui
„imperiu nonwestphalic”. Dacă relaĠiile dintre membrii Uniunii Europene pot fi cel mai
bine înĠelese în termenii unei comunităĠi de securitate, utilizarea forĠei fiind de
neconceput pentru rezolvarea diferendelor, folosirea instrumentelor coercitive de către
UE în mediul anarhic nu poate fi făcută în afara cadrului normativ comun asumat,
centrat pe individ úi pe securitatea acestuia. În ceea ce priveúte sfera de acĠiune, aceasta
este definită mai ales prin asumarea trecutului imperialist al unora dintre membrii de azi
ai UE. Implicarea în gestionarea problemelor de securitate din statele nou-apărute ar fi
urmare a relaĠiilor speciale ale fostelor metropole cu acestea (cu care formează „ordini
post-imperiale”), fundamentate pe această responsabilitate istorică resimĠită. PoziĠia
este împărtăúită cu alte democraĠii stabile, dar în primul rând cu ceilalĠi membri ai UE.
Dimensiunea puternic normativă a implicării Uniuni Europene în gestionarea securităĠii
internaĠionale este astfel, din punctul de vedere al acestei lucrări, urmare a modului în
care UE tratează problema suveranităĠii.

Cuvinte-cheie: imperiu nonwestphalic, comunitate de securitate, putere normativă,

securitate umană, ordine post-imperială

Introducere
Proiect intelectual úi politic apărut din catastrofa celui de-Al Doilea Război
Mondial, Uniunea Europeană este azi o construcĠie instituĠională unică, în continuu
proces de redefinire. Greu de surprins conceptual úi teoretic, existenĠa úi modul de
funcĠionare a UE a făcut necesare dezvoltarea unor abordări specifice, necesare

*
Îi mulĠumesc pe această cale lui Andrei Miroiu pentru observaĠiile oferite la redactarea
acestui capitol.
Abordarea securităĠii internaĠionale de către Uniunea Europeană 19
1
studierii acestui „obiect politic neidentificat” . Caracteristica sa cea mai frapantă,
care poate îndreptăĠi considerarea sa drept cea mai novatoare entitate politică din
epoca modernă, este, cel puĠin din punctul de vedere susĠinut aici, dat de modul în
care este tratată suveranitatea, exprimat de dubla sa natură – simultan organizaĠie
internaĠională úi instituĠie supra-/ trans-naĠională.
Uniune Europeană nu poate fi înĠeleasă, fireúte, doar prin acest răspuns dat pro-
blemei suveranităĠii. În acest sens, specificul structurii instituĠionale úi a practicii din
interiorul UE au făcut necesară úi/ sau posibilă folosirea termenului de „europeni-
zare”2 în ideea de a sugera o perspectivă particulară asupra politicului, specifică
Uniunii Europene, care ulterior se propagă la alte niveluri úi entităĠi politice.
Scopul acestui capitol este de a propune o interogare a modului specific în care
Uniunea Europeană se raportează la problematica securităĠii internaĠionale („euro-
penizarea” acesteia), având în vedere momentele în care este folosită forĠa, folosind
drept criteriu raportarea la problema suveranităĠii – trăsătură pe care o consider a fi,
după cum am arătat, cea mai provocatoare din toate particularităĠile Uniunii. Altfel
spus, întrebarea pe care o ridic este cum se poate cerceta proiecĠia forĠei în mediul
anarhic de către o entitate politică care, voi încerca să demonstrez, nu se supune
logicii westphalice?
Formulată de pe o poziĠie constructivistă, lucrarea este organizată în trei secĠiuni
importante. Prima dintre ele este dedicată susĠinerii ideii că Uniunea Europeană nu se
supune consecinĠelor logicii moderne a anarhiei, aúa cum sunt acestea de regulă
înĠelese. În cea de-a doua parte încerc să demonstrez că acest fapt explică puternica
dimensiune normativă a oricărei folosiri a forĠei de către UE în mediul internaĠional.
În ultima secĠiune îmi propun să observ un înĠeles particular al acestei concepĠii
asupra securităĠii, despre care sugerez că poate fi descoperit într-un sentiment al
responsabilităĠii faĠă de trecutul imperial al unora dintre statele membre.

1. Uniunea Europeană ca entitate politică non-westphalică

Probabil că cea mai semnificativă separare care se poate face, din perspectiva
politicii internaĠionale, între Evul Mediu úi modernitate este cea dată de apariĠia úi
răspândirea conceptului de „suveranitate”. Termenul presupune o divizare a spaĠiului
în parcele de ordine asigurate pe plan intern de o autoritate cu pretenĠii de monopol
legitim asupra violenĠei; contactul dintre aceste suveranităĠi nu mai poate fi însă
reglementat în lipsa oricărei autorităĠi recunoscute. În secolele următoare, sistemul
internaĠional s-a lărgit progresiv, cuprinzând întreaga lume, având anarhia drept
principală caracteristică.

1
Formula a fost folosită de J. Delors apud J. Zielonka, Europe as Empire. The Nature of
the Enlarged European Union, Oxford University Press, Oxford, 2006, p. 4.
2
„Procese de (a) construcĠie, (b) difuziune úi (c) instituĠionalizare a regulilor formale úi
informale, procedurilor, paradigmelor politice, stiluri, „moduri de a a face lucruri” úi credinĠe
úi norme împărtăúite care au fost mai întâi definite úi consolidate în alcătuirea politicilor
publice úi ale interacĠiunilor politice (politics) ale UE úi ulterior incorporate în logica dis-
cursului intern, al identităĠilor, structurilor politice úi politicilor publice”. C.M. Radaelli, „The
Europeanization of Public Policy”, în K. Featherstone, C.M. Radaelli (eds.), op. cit., p. 30.
20 Radu-Sebastian Ungureanu

ConcepĠia asupra suveranităĠii antrenează o viziune asupra securităĠii interna-

Ġionale ce privilegiază statul, iar perspectiva sumbră asupra relaĠiilor internaĠionale
descrise în curentele realiste – în care statele sunt dominate de ideea supravieĠuirii1 –
este în continuare dominantă în domeniu. De pe poziĠia constructivistă pe care o apăr,
resping însă această viziune statocentrică úi statică. După am arătat în altă parte,
argumentez în favoarea unei perspective care ia în considerare un binom conceptual
„securitate”-„suveranitate”, înĠelesurile celor doi termeni neputând fi definitiv fixate,
variind în funcĠie de interacĠiunile actorilor, úi aflându-se într-o relaĠie de
codeterminare2.
O interpretare a modului în care este tratată problematica securităĠii presupune
astfel o interogare a modului de abordare a suveranităĠii. Uniunea Europeană este, în
mod cert, cea mai novatoare entitate politică din ultima jumătate de mileniu în primul
rând datorită modului în care gestionează problema suveranităĠii.
UE n-a fost construită úi nu funcĠionează pe ideea supravieĠuirii – centrală, după
cum am văzut, în discuĠia asupra securităĠii. Celebra definiĠie a lui Carl Schmitt –
„Suveran este cel care decide asupra excepĠiei”3 – pur úi simplu nu se poate aplica,
indiferent cât de improbabilă, dar încă posibilă, ar fi situaĠia luată în discuĠie. La
nivelul Uniunii nu există vreo instanĠă care să poată forĠa, în numele suveranităĠii,
cadrul instituĠional obiúnuit. AfirmaĠia poate fi susĠinută atât în înĠelegerea externă,
cât úi în cea internă a suveranităĠii. La contactul cu lumea anarhică, statele membre
au păstrat din suveranitate problema propriei apărări. Acele state membre UE care-úi
promit reciproc asistenĠă militară pentru apărare o fac prin NATO, nu prin UE;
neutralitatea celorlalte presupune lipsa asumării de obligaĠii faĠă de alĠii. Pe de altă
parte, în interiorul său, Uniunea este lipsită de orice mecanism prin care ar putea
interoga, controla, delegitima, sau, eventual, împiedica un eventual proces de sece-
siune, care ar rămâne o decizie naĠională4. Uniunea nu are, astfel, mecanisme, prin
care să-úi asigure supravieĠuirea. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană scapă, ca
întreg, constrângerilor anarhiei, aúa cum sunt ele de obicei înĠelese (cum ar fi, de
exemplu, în logica de tip realist)5.
Dacă Uniunea Europeană nu poate fi considerată o entitate politică care are în
centrul preocupărilor propria-i supravieĠuire, care ar fi termenii în care poate fi
înĠeleasă? Logica organizaĠiei internaĠionale lasă prea multe lucruri neexplicate,

1
„În anarhie, securitatea este cel mai înalt obiectiv. Statele pot să urmărească în siguranĠă
alte finalităĠi, cum ar fi liniútea, profitul sau puterea, doar dacă este asigurată supravieĠuirea”.
K.N. Waltz, Teoria politicii internaĠionale, Ed. Polirom, Iaúi, 2006, p. 177.
2
În acest sens, a se vedea R.-S. Ungureanu, Securitate, suveranitate úi instituĠii interna-
Ġionale. Crizele din Europa de Sud-Est în anii ’90, Ed. Polirom, Iaúi, 2010.
3
C. Schmitt, Teologia politică, Universal Dalsi, Bucureúti, 1996, p. 19.
4
Posibilitate foarte reală, după cum arată celebrul discurs al prim-ministrului Marii
Britanii, David Cameron, din 23 ianuarie 2013. David Cameron - „EU Speech at Bloomberg”,
23 ianuarie 2013 (http://www.number10.gov.uk/news/eu-speech-at-bloomberg, accesat la
16.10.2014).
5
Pentru o discuĠie mai largă în acest sens, a se vedea R.-S. Ungureanu, „European Union:
A Polity in Search of a Mission?”, European Journal of Science and Theology, Vol. 8, Suppl. 1,
2012a, p. 17-18.
Abordarea securităĠii internaĠionale de către Uniunea Europeană 21
datorită dimensiunii supra-/ transnaĠionale, iar cea westphalică, după cum am arătat,
nu se aplică.
Formula pe care o propun, descrisă pe larg în altă parte, este de a considera
Uniunea Europeană în termenii unui imperiu1. Dincolo de trimiterile istorice ale
termenului, consider că un imperiu ar fi definit printr-o structură politică ierarhică2 în
care elementele componente evoluează împreună în interiorul unui spaĠiu normativ
comun3. În plus, susĠin necesitatea existenĠei unui argument ideologic care să confere
unitate ansamblului – o idee de „misiune”, adică liantul care „leagă laolaltă entităĠi
politice preexistente, le legitimează subordonarea faĠă de instituĠii specifice úi
ghidează acĠiunea întregului”4.
Termenul de „imperiu” permite, prin comparaĠie istorică, ieúirea din logica supra-
vieĠuirii în condiĠiile anarhiei – lucru pe care Jan Zielonka îl face clar prin referirea la
Uniunea Europeană ca la unul neo-medieval, non-westphalic. Elemente-cheie în
orice discuĠie despre UE – precum înĠelesurile úi exercitarea suveranităĠii, raportarea
la rolul úi semnificaĠia frontierelor ori a forĠelor armate, caracterul policentric,
respectul acordat problemei identităĠilor etc. – sunt, pentru Zielonka, argumente
pentru a diferenĠia UE de imperiile supuse logicii westphalice5.
Compararea Uniunii Europene cu sistemul medieval permite înĠelegerea relaĠiilor
dintre statele componente ale acesteia prin depăúirea definiĠiei comune a suverani-
tăĠii. Acesta este, cred, sensul distincĠiei propuse de John Gerard Ruggie când
deosebeúte între „heteronomie” úi „homonomie”, lansată iniĠial într-o critică făcută la
adresa modelului waltzian al politicii internaĠionale6. În viziunea lui Waltz, statele
îndeplinesc funcĠii similare datorită atributului suveranităĠii úi imperativului
supravieĠuirii7. Dar această perspectivă presupune o lume westphalică, a anarhiei, ce
a înlocuit-o pe cea medievală, mai precis a creútinătăĠii occidentale, bazată pe o
structură ierarhică legitimată de ideea unităĠii religioase. ComparaĠia dintre sistemele
de reguli ale celor două modele îi permite lui Ruggie să identifice două abordări
normative diferite ale politicului. Modelul modern – al homonomiei – presupune o

1
R.-S. Ungureanu (2012a), op. cit.
2
Elementul este exprimat clar de Michael Doyle, care foloseúte o definiĠie funcĠională
(„comportamentală”, după cum o caracterizează chiar el) asupra imperiului, considerându-l
drept „control efectiv, formal sau informal, al unei societăĠi subordonate de către una
imperială”. Michael W. Doyle, Empires, Cornell University Press, Ithaca, NY; London, 1986,
p. 30.
3
Michael Hardt úi Antonio Negri folosesc o descriere „maximalistă” a imperiului, bazată,
de fapt, pe cea dobândită în imaginarul politic european asupra Imperiului Roman. „Conceptul
de Imperiu este prezentat ca un concert global sub conducerea unui singur dirjor, o putere
unitară care menĠine pacea socială úi îúi produce adevărurile etice. […] Imperiul epuizează
timpul istoric, suspendă istoria úi cheamă trecutul úi viitorul în interiorul propriei ordini etice.
Cu alte cuvinte, Imperiul îúi prezintă ordinea ca permanentă, eternă úi necesară”. M. Hardt,
A. Negri, Empire, Harvard University Press, Cambridge, MA; London, 2000, p. 10-11.
4
R.-S. Ungureanu (2012a), op. cit., p. 21.
5
J. Zielonka (2006), op. cit., p. 11-20.
6
J.G. Ruggie, „Continuity and Transformation in the World Polity: Toward a Neorealist
Synthesis”, World Politics, 35 (2), 1983, p. 261-285.
7
K. N. Waltz (2006), op. cit., p. 136-140.
22 Radu-Sebastian Ungureanu

separare teritorială a acestuia în parcele jurisdicĠionale reciproc exclusive. Cel

medieval – al heteronomiei – presupune însă definirea autorităĠii úi legitimităĠii într-o
manieră neexclusivă, entităĠile politice de orice natură fiind considerate expresii ale
unei moralităĠi comune, cu pretenĠii de universalitate1. În mod cert, dată fiind
aderenĠa la un sistem normativ comun úi suprapunerea dintre feluritele autorităĠi
politice, relaĠiile dintre entităĠile din interiorul Uniunii Europene se apropie mai mult,
în taxonomia propusă de Ruggie, de formula unităĠii heteronomice decât de cea a
parcelării normative, a homonomiei.
Modelul imperiului cu trăsături medievale permite găsirea unei grile intelectuale
prin care să poată fi integrată în înĠelegerea Uniunii Europene problema suveranităĠii
(altfel spus, imperativul supravieĠuirii) úi cea mai importantă consecinĠă a acesteia –
dreptul la utilizarea forĠei. Uniunea scăpând logicii anarhiei, controlul instrumentului
militar rămâne la nivelul entităĠilor componente. Orice formulare a unei direcĠii de
acĠiune politică în mediul internaĠional úi, ca urmare, orice folosire a instrumentului
militar de către statele membre pentru un obiectiv comun la nivelul UE presupune
acordul acestora – negociat în funcĠie de fiecare situaĠie. Voi relua însă această
discuĠie ulterior.
Pentru moment, trebuie spus că încercarea de a compara UE cu modelul medieval
are, evident, limitele sale, iar diferenĠa cea mai frapantă, din punctul de vedere
susĠinut aici, priveúte acelaúi criteriu al folosirii violenĠei. ApariĠia úi consolidarea
statelor2 a presupus o naĠionalizare treptată a dreptului úi posibilităĠii de folosire a
forĠei. În decurs de câteva secole, impunerea principiului suveranităĠii a făcut ca
violenĠa folosită ca mijloc al politicului să poată fi exercitată legitim doar de către
entităĠi politice auto-înzestrate cu acest atribut, în dauna actorilor nonstatali.
În mod evident, folosirea calificativului „neo-medieval” pentru caracterizarea
naturii UE nu presupune o re-„privatizare” a dreptului de folosire a violenĠei.
Dimpotrivă, în spaĠiul Uniuniii Europene la aceasta au renunĠat nu numai statele între
ele (discuĠie pe care o voi relua prin referirea la „comunitatea de securitate”), ci, s-ar
putea spune, úi alĠi actori cu obiective politice. În acest sens, se poate observa o
scădere dramatică, la limita dispariĠiei, a activităĠii úi legitimităĠii unor formaĠiuni
teroriste „clasice”, foarte active încă în ultimul deceniu al secolului XX, precum IRA
sau ETA3. Cel puĠin din punct de vedere empiric, se poate afirma că folosirea
violenĠei este din ce în ce mai puĠin acceptabilă chiar la nivel social.
1
J. G. Ruggie (1983), op. cit., p. 273-281; în acelaúi sens, a se vedea úi J.G. Ruggie,
„Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in International Relations”, Interna-
tional Organization, 47 (1), 1993, mai ales p. 148-152.
2
Procesul este, de fapt, greu de încadrat temporal, dar din punctul de vedere al concep-
Ġiilor politice dominante, poate fi încadrat în perioada modernităĠii. Asupra relevanĠei istorice
a Păcii de la Westphalia din 1648, considerate de regulă momentul de afirmare a principiului
suveranităĠii, a se vedea, de exemplu, A. Osiander, „Sovereignty, International Relations, and
the Westphalian Myth”, International Organization, 55 (2), 2001, p. 251-287.
3
Se poate observa o descreútere a sprijinului atât pentru terorismul extremelor politice
(practic dispărut din anii ’70 – ’80), cât úi pentru cel etnonaĠionalist/ separatist, inactiv până la
dispariĠie în Europa din anii ’90. AmeninĠările actuale sunt încadrate într-un tip diferit, cel
„sacru”/religios. Asupra acestei distincĠii a se vedea, de exemplu, A.K. Cronin, „Behind the
Curve: Globalization and International Terrorism”, International Security, 27 (3), 2002/2003,
Abordarea securităĠii internaĠionale de către Uniunea Europeană 23
Pe scurt, aplicarea criteriului violenĠei în problema supravieĠuirii asupra Uniunii
Europene ne spune că statele nici nu au încredinĠat acest drept UE ca ansamblu, úi
nici nu au permis altor actori folosirea lui. Se poate astfel afirma că, la nivelul
contactului cu lumea anarhică, membrii Uniunii continuă să respecte criteriul
weberian al statalităĠii cu privire la monopolul asupra violenĠei legitime. În ceea ce
priveúte impunerea ordinii pe plan intern, dincolo de toate formulele acoperite, care
presupun o înĠelegere particulară a suveranităĠii, trebuie observat faptul că tot statele
sunt cele care aplică violenĠa.
Făcând un rezumat al celor discutate până acum, reiese că UE este o entitate care
nu are la dispoziĠie nici un instrument care să-i permită supravieĠuirea, apărarea fiind
o responsabilitate ce revine statelor componente; gradul de integrare al acestora –
modul de înĠelegere al suveranităĠii – nu permite considerarea sa drept o simplă
organizaĠie internaĠională; termenul propus pentru a descrie natura politică a UE este
cel de „imperiu neomedieval”, în care dreptul de folosire a violenĠei rămâne un
privilegiu etatic. În aceste condiĠii se ridică întrebarea cum poate fi înĠeleasă
implicarea Uniunii Europene ca întreg în problemele securităĠii internaĠionale (în
mediul anarhic), mai ales în cele care necesită folosirea instrumentului militar?

2. Logica normativă în folosirea forĠei

În încercarea de a răspunde la întrebarea de mai sus, primul pas ar fi cel de a
defini Uniunea Europeană în termenii logicii instituĠionale caracteristice. Dat fiind
faptul că statele componente resping orice posibilitate de utilizare a violenĠei între
ele, din punctul de vedere al abordării constructiviste asumat aici se poate considera
că ar constitui o „comunitate de securitate”1. Mai mult decât atât, prin faptul că UE
este doar componenta cea mai instituĠionalizată a unui grup mult mai larg de
asemenea state, se poate spune că ar fi o „comunitate de securitate strâns conectată”
în interiorul uneia mai largi, „slab conectate”, a democraĠiilor stabile úi prospere2.
O comunitate strâns conectată, în care este exclusă folosirea violenĠei între
membri, cere în mod necesar o formă de identitate comună3. Această identitate este,
în mod clar, definită în primul rând de către elite, dar nu poate rămâne cantonată
acolo. Fără a discuta pe larg problema aici, trebuie spus că Uniunea ca întreg capătă o

p. 39-45; pentru o privire sintetică asupra istoriei fenomenului terorist, a se vedea

G. Chaliand, A. Blin (eds.), The History of Terrorism. From Antiquity to Al Qaeda,
University of California Press, Berkeley; Los Angeles; London, 2007.
1
Definită de Emanuel Adler úi Michael Barnett drept o „regiune transnaĠională compusă
din state suverane, ale căror popoare menĠin aúteptări întemeiate asupra schimbărilor paúnice”.
E. Adler, M. Barnett, „A Framework for the Study of Security Communities”, în E. Adler,
M. Barnett (eds.), Security Communities, Cambridge University Press, Cambridge, 1998,
p. 30. Am discutat problema comunităĠilor de securitate în R.-S. Ungureanu (2010), op. cit.,
p. 130-139.
2
DistincĠia dintre cele două ideal-tipuri ale unei comunităĠi de securitate – pe baza
aranjamentelor de colective úi unui sistem de reguli ce le apropie de un sistem post-suveran –
este introdusă de Adler úi Barnett. E. Adler, M. Barnett (1998), op. cit., p. 30. Am susĠinut
această idee úi în R.-S. Ungureanu (2012a), op. cit.¸ p. 25.
3
E. Adler, M. Barnett (1998), op. cit., p. 45-48; R.-S. Ungureanu (2010), op. cit., p. 132-133.
24 Radu-Sebastian Ungureanu

identitate a ei (iar un termen precum „europenizare” ne indică exact un asemenea

lucru), susĠinută de instituĠiile comune, cu relevanĠă socială, chiar dacă aceasta are
dinamici diferite în feluritele societăĠi naĠionale1.
Faptul că se poate vorbi, în oarecare măsură, despre o identitate comună la nivelul
Uniunii nu trebuie însă să ducă la concluzia că aceasta ar înlocui-o, cel puĠin pentru
moment, pe cea a statelor membre úi a societăĠilor pe care le cuprinde, mult mai
vechi úi mai clar definite. În abordarea provocărilor politicii mondiale, Uniunea
Europeană întâmpină, dincolo de toată retorica, dificultăĠi mult mai serioase în
formularea unor poziĠii clare úi coerente úi rapide decât un stat oarecare. O cercetare
care-úi propune să măsoare eficienĠa politicii externe a UE (asupra a 30 din 80 de
componente) arată atitudini foarte diferite ale membrilor săi faĠă de feluritele
probleme luate în discuĠie2, precum capacitatea relativă a acestora în a se identifica
cu scopurile politicii externe ale Uniunii úi a le promova.
Oarecum împotriva unor convingeri comune, se pare că dimensiunea economiei
sau influenĠa culturală ú.a.m.d. nu influenĠează direct capacitatea statelor membre de
a fixa agenda Uniunii în probleme de politică externă3. Criza financiară începută în
2008, care a afectat în mod diferit statele membre ale UE, poate fi, fireúte, o
explicaĠie pentru aceste atitudini, dar probabil că nu suficientă4. Din punct de vedere
metodologic (cercetarea este oarecum discutabilă din acest punct de vedere, întrucât
se bazează pe un sistem de puncte acordate etc.), semnificativ este faptul că un sfert
din punctajul total pentru evaluarea unei politici este acordat criteriului „unitate”5.
Acest simplu fapt este, cred, sugestiv pentru dificultăĠile construirii unei politici
externe a UE.
Formularea úi punerea în aplicare a politicii externe „cotidiene” a Uniunii se
loveúte, după cum se poate observa mai sus, de multe obstacole generate de diver-
sitatea punctelor de vedere, intereselor statelor de a o direcĠiona, resursele acordate,
complicatele mecanisme instituĠionale, fluiditatea mediului internaĠional etc. Cum

1
Pentru o abordare extinsă a problemei aparĠiei úi dinamicii identităĠii europene (mai
precis, a cetăĠenilor din statele membre ale UE), a se vedea M. Bruter, Citizens of Europe?
The Emergence of a Mass European Identity, Palgrave Macmillan, Houndmills, Basingstoke;
New York, 2005.
2
European Council on Foreign Relations, European Foreign Policy Scorecard 2013,
London: European Council on Foreign Relations 2013 (http://ecfr.eu/page/-/ECFR73_
SCORECARD_2013_AW.pdf, accesat la 30.03.2013).
3
În cercetarea pentru 2012, în frunte se găsesc, oarecum natural, „cei trei mari”
(Germania, FranĠa úi Marea Britanie), dar Italia ocupă chiar mijlocul clasamentului (14), iar
Spania este pe 18. Locurile 4 úi 5 sunt ocupate de Suedia úi, respectiv, ğările de Jos. Idem, p.
18. Pe de altă parte însă, un an mai târziu, Italia este pe 5, iar Spania pe 7 (primele locuri sunt
ocupate, în ordine, de FranĠa, Marea Britanie úi Germania, Suedia fiind pe 4, iar ğările de Jos
pe 16.) În ambele clasamente, locul 6 este ocupat de Polonia. ECFR, European Foreign Policy
Scorecard 2014, London: European Council on Foreign Relations, 2014, (http://www.ecfr.eu/
page/-/ECFR94_SCORECARD_2014.pdf, accesat la 16.10.2014).
4
Autorii studiului afirmă, de exemplu, că împotriva unui „mediu provocator intern úi
extern, Europa a avut în 2012 rezultate surprinzător de bune”. ECFR (2013), op. cit., p. 12.
5
Pentru metodologia folosită, a se vedea ECFR (2013), disponibil la http://www.ecfr.eu/
scorecard/2013/extras/methodology (16.10.2014).
Abordarea securităĠii internaĠionale de către Uniunea Europeană 25
s-ar putea, în aceste condiĠii, construi o politică externă pentru circumstanĠe
„extraordinare” – mai precis cele care ridică posibilitatea, sau chiar necesitatea,
folosirii forĠei?
Încercarea de a răspunde la întrebarea de mai sus presupune reluarea discuĠiei
anterioare, cu privire la natura UE. Termenul de „imperiu” intenĠionează să
surprindă, după cum am arătat, trei importante elemente: structura ierarhică, existenĠa
unui spaĠiu normativ comun úi liantul ideologic, ceea ce am numit „misiune”.
Caracterul non-westphalic presupune faptul că UE nu contemplă problema apărării
sale úi, după cum s-a putut observa, Uniunea nu poate reacĠiona, de regulă, cu viteză
úi coerenĠă comparabile cu cele ale unei entităĠi westphalice la provocările mediului
extern. În acest caz, motivele proiectării forĠei nu pot fi găsite decât la nivel ideatic –
în virtutea nu a conjugării unor interese egoiste ale statelor care compun Uniunea
(ceea ce face ca perspectiva unei politici militariste a UE să nu poată depăúi, pe
viitorul previzibil cel puĠin, stadiul de simplă speculaĠie1), ci ale reprezentării
identitare asumate a membrilor săi, adică un element care să-i lege úi motiveze
suficient de puternic pentru a justifica acĠiunea comună.
Răspunsul cred că trebuie căutat în ceea ce vrea să reprezinte UE, úi fiecare dintre
membrii săi, în politica mondială. În acest sens, un autor precum Ian Manners,
cunoscut adept al perspectivei ce priveúte Uniunea Europeană drept putere norma-
tivă, identifică nouă principii constitutive ale acesteia: pacea sustenabilă, libertatea,
democraĠia, drepturile omului, domnia legii (rule of law), egalitatea, solidaritatea
socială, dezvoltarea sustenabilă úi buna guvernare2. Aceste norme ar fi definitorii
pentru Uniunea Europeană ca întreg, ghid de politică externă comun, liant între
membri – iar termenul pe care l-am propus pentru un asemenea ansamblu valoric
este, după cum am spus, cel de „misiune”. Din punctul de vedere apărat aici, UE nu
poate fi înĠeleasă fără a lua în considerare această puternică dimensiune morală
militantă.
Evident, perspectiva nu scapă de critici. Un exemplu în acest sens este argumentul
formulat de Adrian Hyde-Price, care adoptă poziĠia unui realist care priveúte cu
simpatie proiectul european. În acest sens, el reia un întreg set de argumente

1
De exemplu, Jan Zielonka ia în considerare o politică de tip imperial a Uniunii Europene,
mai cu seamă în Europa Centrală úi de Est, în termenii dominaĠiei economice úi politice, úi
care are în vedere în particular acele state care urmăresc integrarea. Politica militarista este,
evident, exclusă (în pofida prezenĠei armate în Bosnia-HerĠegovina úi Kosovo). J. Zielonka,
„Europe as a Global Actor: Empire by Example?”, International Affairs, 84 (3), 2008, mai
ales p. 476-478. În ceea ce mă priveúte, resping această interpretare în primul rând pe plan
conceptual – după cum am arătat în altă parte, consider că trebuie făcută o distincĠie între o
politică hegemonică úi una imperială dată fiind recunoaúterea (sau nu) a suveranităĠii entităĠii
care suferă intervenĠia (iar amănuntul cu privire la forĠele UE aflate pe teren nu este, din
punctul meu de vedere productiv în termenii discuĠiei, întrucât acestea nu sunt, în nici un caz
trupe de „ocupaĠie” etc.). A se vedea, în acest sens, R.-S. Ungureanu, „International Security
Relations and Post-Imperial Orders”, LESIJ, No. XVIII, Vol. 1, 2011, p. 279-281. În cazul
discutat, problema se complică úi mai mult datorită dorinĠei de „a fi dominate” exprimată de
statele care contemplă integrarea.
2
I. Manners, „The Normative Ethics of the European Union”, International Affairs,
84 (1), 2008, p. 47-55.
26 Radu-Sebastian Ungureanu

cunoscute – de la Carr, Morgenthau, Waltz sau Mearsheimer. Pe scurt, el afirmă că,

dacă Uniunea îúi doreúte să fie un actor semnificativ, atunci trebuie să acorde atenĠia
cuvenită presiunilor structurale, să adopte poziĠii politice mai pragmatice úi mai puĠin
orientate normativ etc.1
De pe poziĠii realiste, critica ar fi, probabil, corectă. Realismul clasic îndeamnă la
prudenĠă în privinĠa „cruciadelor” úi urmărirea doar a interesului naĠional, iar cel
structural statuează supunerea entităĠilor politice la constrângerile materiale ale
sistemului. Din punctul de vedere susĠinut aici, problema cu acest argument nu este
legată neapărat de asemenea considerente, care decurg din puternica tradiĠie realistă,
ci cu faptul că Hyde-Price neglijează o premisă fundamentală a tuturor curentelor din
această familie intelectuală: ele au în vedere doar entităĠi politice înzestrate cu
atributul suveranităĠii úi astfel creditate cu dorinĠa de supravieĠuire. Or, Uniunea
Europeană nu îndeplineúte acest criteriu, după cum arătat mai sus. UE scapă
constrângerilor anarhiei úi, pe cale de consecinĠă, úi recomandărilor formulate de pe
poziĠii realiste, precum cea exprimată de Hyde-Price.
Implicările dramatice (cele avute în vedere aici sunt mai cu seamă cele care
privesc mijloacele militare) ale Uniunii Europene în afacerile lumii nefiind supuse
logicii westphalice trebuie circumscrise, după cum am arătat, uneia normative.
ForĠând comparaĠia cu lumea medievală, se poate spune că ar fi o alegere a
„războaielor religioase” în defavoarea celor „publice”2. DiferenĠele sunt, în mod cert,
extrem de importante în această comparaĠie – UE nu poartă „războaie”, cel puĠin nu
în înĠelesul comun al termenului; nu există instanĠă morală în Uniunea de azi
comparabilă ca autoritate úi putere cu papalitatea Evului Mediu, capabilă să cheme la
cruciadă; criteriul religios presupunea în lumea medievală o segmentare clară,
dihotomică a umanităĠii în „ei” úi „noi”, depăúită în cadrul moral contemporan al
drepturilor omului ú.a.m.d. Pe de altă parte, cred că se poate identifica o importantă
diferenĠă dintre folosirea violenĠei de către stat în scop politic egoist úi cel purtat de o
comunitate valorică în scop moral. Voi marca astfel, o dată în plus, calificativul
„neomedieval” aplicat UE.

3. Responsabilitatea trecutului imperial

Revenind la ideea folosirii normative a forĠei, probabil cea mai convingătoare
perspectivă este cea care cere o poziĠionare a Uniunii Europene în interiorul
paradigmei „securităĠii umane”, pentru care omul este principalul obiect de referinĠă,
protecĠia civililor fiind definitorie pentru orice operaĠiune militară care se bazează pe
această convingere. Adoptarea acestei optici ca directoare în gândirea strategică a
Uniunii Europene ar avea darul, consideră, de exemplu, Mary Kaldor, Mary Martin úi

1
A. Hyde-Price, „A ‘Tragic Actor’? A Realist Perspective on ‘Ethical Power Europe’”,
International Affairs, 84 (1), 2008, p. 29-44.
2
Războaiele religioase ar fi cele declanúate de Biserică, iar cele publice de către stat.
Trecerea de la un tip la altul ar fi, consideră Andrew Latham, o marcă a abandonării logicii
medievale, apariĠiei úi consolidării statului ú.a.m.d. A.A. Latham, Theorizing Medieval Geo-
politics. War and World Order in the Age of the Crusades, Routledge, New York; London,
2012.
Abordarea securităĠii internaĠionale de către Uniunea Europeană 27
Sabine Selchow, nu numai de a promova concepĠia europeană despre securitate úi
politică atât în afara graniĠelor sale, cât úi în rândul propriilor cetăĠeni, crescându-i
astfel legitimitatea. Din punct de vedere pragmatic, prin adoptarea unei atitudini cât
mai militante, Uniunea însăúi ar putea controla mai bine úi mai devreme consecinĠele
crizelor produse în felurite locuri din lume, de care oricum nu se poate izola1.
În ceea ce mă priveúte, cred că perspectiva de mai sus trebuie amendată: mai întâi
de toate, Uniunea nu poate fi creditată ca având resursele necesare, mai ales politice,
pentru a se implica oriunde în lume. Ca imperiu non-westphalic nu are cum să-úi
propună prezenĠa militară oriunde în lume, din motive legate de legitimitatea
necesară unui asemenea lucru, atât în ochii publicului intern, cât úi a celui extern2.
Din punct de vedere instituĠional, după cum am văzut în discuĠia referitoare la
performanĠele politicii sale externe, Uniunea Europeană trebuie, înainte de a lua orice
măsură, să depăúească, în orice situaĠie, dificultăĠile instituĠionale inerente úi mai apoi
să păstreze unitatea cu greu câútigată, ceea ce face practic imposibilă proiectarea unei
întregi strategii în asemenea termeni.
Sfera activismului Uniunii, în perspectiva apărată aici, este definită astfel încât să
permită depăúirea problemelor de legitimitate ale unei posibile intervenĠii. Acest
lucru este posibil pe baza unor legături istorice stabilite între felurite societăĠi, de
natură a servi la formarea unor seturi speciale de interese úi identităĠi. În acest sens,
am definit în altă parte „ordinile post-imperiale” ca fiind formate din acele state care
urmează destrămării unui imperiu, care întreĠin relaĠii speciale, diferite de cele
obiúnuite în mediul internaĠional. Am identificat, de asemenea, două ideal-tipuri ale
unei asemenea ordini. Prima din ele (Power-Oriented Post-Imperial Order –POPIO)
este bazată pe considerente de putere, fosta metropolă considerând noile state
independente ca alcătuind spaĠiul natural de exercitare a hegemoniei în propriul
interes. Cel de-al doilea ideal-tip este unul normativ (Norm-Oriented Post-Imperial
Order – NOPIO), în care fosta putere imperială a dobândit un sentiment de vinovăĠie
faĠă de trecutul de exploatatoare, transformat chiar într-un sentiment de responsabili-
tate faĠă de fostele colonii3.
IntervenĠiile militare ale Uniunii Europene ar fi, citite prin această grilă, nu doar
legitimate, ci chiar imperative ale asumării responsabilităĠii istorice, dat fiind trecutul
imperial al multora dintre statele ei componente, din care fiecare defineúte propria
NOPIO. Caracterul non-westphalic al UE nu doar că ar permite, dar chiar ar cere
considerarea unei responsabilităĠi comune faĠă de aceste societăĠi – ceea ce am numit
a fi o ordine post-imperială compozită4.
Dimensiunea ideologică auto-asumată a Uniunii Europene este (trebuie să fie) cu
atât mai vizibilă în momentul folosirii instrumentului militar. „Misiunea” permite
identificarea úi integrarea în efortul de înĠelegere a cel puĠin două elemente definitorii

1
M. Kaldor, M. Martin, S. Selchow, „Human Security: A New Strategic Narrative for
Europe”, International Affairs, 83(2), 2007, p. 287-288.
2
O critică de pe poziĠii post-structuraliste la adresa afirmării Uniunii Europene ca putere
normativă poate fi găsită în M. Merlingen, „Everything is Dangerous: A Critique of
‘Normative Power Europe’”, Security Dialogue, 38 (4), 2007, p. 435-453.
3
R.-S. Ungureanu (2011), op. cit., mai ales p. 284-285.
4
R.-S. Ungureanu (2012a), op. cit., p. 24.
28 Radu-Sebastian Ungureanu

ale intervenĠiilor făcute de UE. Mai întâi, este vorba de altruismul pe care se bazează
– întrucât motivaĠia este umanitară, intervenĠiile sunt destinate a îmbunătăĠi condiĠia
celor afectaĠi de o criză, fără urmărirea unor interese egoiste ale celor care intervin
(iar multilateralismul ar oferi garanĠii suplimentare în această direcĠie). Faptul este în
deplină concordanĠă cu direcĠia cerută de partizanii „securităĠii umane”, după cum
am arătat mai sus.
Al doilea element de importanĠă majoră în înĠelegerea NOPIO a UE este deschi-
derea de care dă dovadă, nefiind „sfera de influenĠă” exclusivă a Uniunii Europene –
în aceste intervenĠii umanitare sunt invitate să participe úi alte state comparabile în
termenii valorilor pe care le apără. RelaĠia specială cu Statele Unite, dar úi cu alte
democraĠii stabile úi prospere, poate fi văzută úi în aceste momente. Definirea UE
drept o comunitate de securitate strâns conectată în interiorul unei slab conectate,
făcută mai sus, nu se opreúte astfel la depăúirea atitudinilor războinice ale unora faĠă
de alĠii, dar poate explica úi atitudinile comune, inclusiv în ceea ce priveúte gestio-
narea situaĠiilor, ale membrilor săi în situaĠii de criză umanitară1. DiferenĠele
fundamentale dintre abordările europene úi cele americane, de exemplu2, sunt, în
asemenea situaĠii, de mijloace, úi nu de scopuri. ExplicaĠia fundamentală pentru
această „europenizare” a UE trebuie căutată, după cum arătat, exact în caracterul său
non-westphalic.

Concluzii
Capitolul de faĠă a avut drept scop interogarea de pe o poziĠie constructivistă a
modului în care poate fi înĠeleasă acĠiunea internaĠională a Uniunii Europene úi
raportarea acesteia la problematica securităĠii internaĠionale. Punctul de plecare ales
în acest demers a fost investigarea celei mai neobiúnuite trăsături a UE, cea care o
face, în opinia mea, cea mai novatoare entitate politică din epoca modernă – dubla
logică pe care se bazează în abordarea problemei suveranităĠii.
Din această perspectivă, caracterul său trans-/supranaĠional face ca Uniunea să
poată fi comparată mai uúor cu entităĠi politice medievale decât cu cele bazate pe
imperativul supravieĠuirii, din epoca dominaĠiei principiului suveranităĠii. Consider
astfel că, într-o taxonomie a entităĠilor politice, termenul cel mai adecvat pentru a
descrie UE ar fi cel de „imperiu non-westphalic/ neo-medieval”, comparaĠia istoric
cea mai apropiată fiind, din acest punct de vedere, Sfântul Imperiu Roman. Această
încadrare permite, de fapt, înĠelegerea nu numai a organizării ierarhice úi relevanĠei
cadrului normativ comun, dar úi a importanĠei unui permanent liant úi imbold
ideologic, adică a unei idei de „misiune”.
Faptul că Uniunea scapă logicii anarhiei face ca imperativul supravieĠuirii să cadă
în sarcina statelor membre. Uniunea, ca întreg, nu are nici un mijloc de a-úi promova
interesele în afara acordului acestora. Lipsită de instrumentele necesare, UE ar fi „un
1
Idem, p. 23-25. În acelaúi sens, a se vedea úi R.-S. Ungureanu, „Interventions in Defining
Post-Imperial Missions”, Analele UniversităĠiii din Oradea, Seria RelaĠii InternaĠionale úi
Studii Europene, Tom IV, 2012b, mai ales p. 214-216.
2
„Americanii sunt de pe Marte, iar europenii sunt de pe Venus” ar fi celebra formulă a lui
Robert Kagan. R. Kagan, „Power and Weakness”, Policy Review, 113, 2002, p. 3.
Abordarea securităĠii internaĠionale de către Uniunea Europeană 29
imperiu non-imperialist”, pentru care folosirea forĠei – argumentul ultim al puterii de
către o entitate politică – nu poate fi posibilă decât dacă statele componente
interpretează similar, în anumite circumstanĠe particulare, înĠelesul „misiunii” ce-i
Ġine laolaltă úi îi mobilizează.
Mai ales în privinĠa folosirii forĠei, Uniunea – proiect apărut ca răspuns la nece-
sitatea depăúirii atitudinilor războinice – n-are la dispoziĠie decât fundamentul
ideologic. Am găsit în acest sens în perspectiva „securităĠii umane” răspunsul cel mai
potrivit în încercarea UE de a construi o strategie comună membrilor faĠă de
provocările mediului anarhic.
UE nu este însă singura entitate politică ce se defineúte prin asemenea valori.
Participantă într-o comunitate de securitate mai largă, alături de alte democraĠii
stabile úi prospere, Uniunea împărtăúeúte cu alĠi membri ai acesteia preocupări úi
abordări. Ar fi însă două diferenĠe importante între UE úi aceúti parteneri. Mai întâi,
faptul că, în lumina celor discutate mai sus, UE nu poate, cel puĠin din punctul de
vedere susĠinut aici, dezvolta úi alte abordări paralele. În al doilea rând, ar fi vorba de
spaĠiul politic specific în care ar fi de aúteptat ca UE să acĠioneze militar: cel definit
de trecutul imperialist al membrilor săi, faĠă de care dezvoltă, în opinia mea, un
sentiment special de responsabilitate.
Modelul interpretativ propus aici are, evident, limitele sale. Scopul său nu este de
a oferi răspunsuri directe úi precise la probleme politice úi cu atât mai puĠin nu îúi
propune să ofere vreo predicĠie oarecare cu privire la evoluĠia viitoare a Uniunii
Europene. Din punctul de vedere pe care îl susĠin, acest proiect politic úi intelectual
cere un efort de înĠelegere în termeni proprii, întrucât cei luaĠi de regulă în
considerare pur úi simplu nu pot fi aplicaĠi. Amendarea înĠelesurilor úi consecinĠelor,
de regulă luate în considerare, ale suveranităĠii, vizibile în definirea UE ori în relaĠiile
UE cu statele faĠă de care membrii săi resimt o responsabilitate specială, constituie,
în perspectiva propusă aici, cea mai importantă caracteristică a Uniunii, elementul
său cel mai novator. În această particularitate s-ar putea găsi, din perspectiva acestui
capitol, o modalitate adecvată specificului UE de a interoga modul unic în care
această entitate politică se raportează la problemele securităĠii internaĠionale.
 Mihail Caradaică

Integrarea europeană sub spectrul ideologic

al neoliberalismului

Rezumat: Acest capitol face parte din aria studiilor europene critice úi doreúte să
demonstreze care sunt motoarele integrării europene, privind acest fenomen dintr-o
perspectivă neo-gramsciană. Mai mult, el încearcă să încadreze neo-gramscianismul în
puzzle-ul teoriilor privind integrarea europeană susĠinând că interguvernamentalismul,
neo-funcĠionalismul sau teoriile de rang mediu nu au acurateĠea necesară pentru a con-
ceptualiza relaĠiile de putere care compun structurile pieĠei capitaliste. Cu alte cuvinte,
aceste teorii nu reuúesc să înĠeleagă relaĠiile sociale de producĠie care stabilesc úi direc-
Ġionează integrarea europeană. Scopul meu este acela de a studia procesul integrării din
prisma fenomenului globalizării, care devine acum variabila explicativă, úi de a arăta care
au fost reformele neoliberale întreprinse la nivelul politicilor Uniunii Europene începând
cu perioada anilor ‘80. De asemenea, o parte semnificativă a cercetării va fi concentrată în
jurul activităĠii European Round Table of Industrialists, primul grup de presiune al
marelui capital la nivel european, care prin diversele sale strategii de presiune a reuúit
să inspire o logică neoliberală proiectelor europene care au urmat Tratatului de la
Maastricht: Uniunea Economică úi Monetară úi aderarea statelor din est.

Cuvinte-cheie: globalizare, integrare europeană, teorie critică, neo-gramscianism

Introducere
În acest capitol voi trata problematica integrării europene ca proces ce se
suprapune cu europenizarea úi care este specific activităĠii Uniunii Europene. Nu
consider că putem discuta de europenizare în afara statelor membre úi ale celor care
aspiră la acest statut, deoarece influenĠa modelului european pe alte continente poate
fi înĠeleasă în contextul globalizării úi al procesului de regionalizare ce are la bază
evoluĠia sistemului capitalist1. Prin urmare voi înĠelege integrarea europeană drept un
proces caracterizat de transferul competenĠelor naĠionale la nivel transnaĠional úi
extindere a Uniunii Europene către state terĠe ce aparĠin continentului european, lucru
datorat schimbărilor survenite la nivelul modului de producĠie capitalist. Pentru a
argumenta cele de mai sus, voi lua drept exemple în acest capitol strategiile de
politici ale UE (Lisabona si Europa 2020) úi modul în care aceasta s-a extins către
Est, permiĠând marelui capital occidental să colonizeze fostele state socialiste.
Încă de la apariĠia sa prin Tratatul de la Paris din 19512, Uniunea Europeană a
reprezentat o provocare pentru cercetătorii din domeniul útiinĠelor sociale. Natura sa
neobiúnuită care o scoate din logica sistemului westphalic a ridicat probleme serioase

1
Pentru mai multe detalii a se vedea M. Caradaică, „European Union and the Process of
Globalisation”, Romanian Review of Social Sciences, No. 6, 2014, p. 17-30.
2
IniĠial ea s-a numit Comunitatea Europeană.
Integrarea europeană sub spectrul ideologic al neoliberalismului 31
privind încadrarea teoretică a acestei organizaĠii internaĠionale. Majoritatea abordă-
rilor teoretice au vizat explicarea unor particularităĠi ale procesului de integrare úi nu
au reuúit să furnizeze o viziune de ansamblu. Drept exemplu, voi aduce afirmaĠia lui
Mark Pollack care susĠine că „atunci când procesul integrării avansa în mod
satisfăcător, precum în anii ‘50 úi ‘60, neo-funcĠionaliútii úi alĠi teoreticieni încercau
să explice procesul prin care integrarea europeană trecea de la încercări sectoriale
modeste la ceva mai mare úi mai ambiĠios”1. Însă, între anii 1960 úi 1980 atunci când
crizele petroliere úi-au făcut simĠită prezenĠa úi la nivelul Europei, iar integrarea úi-a
redus considerabil elanul anterior, „interguvernamentaliútii úi alĠii încercau să explice
de ce procesul integrării nu avansa atât de rapid pe cât au sperat fondatorii săi”2.
Totodată, neofuncĠionalismul úi interguvernamentalismul reprezintă cele două mari
abordări teoretice care úi-au propus să explice atât apariĠia cât úi dezvoltarea Uniunii
până în prezent.
Pornind de la această sincopă teoretică, în capitolul de faĠă îmi propun să văd care
sunt forĠele care direcĠionează procesul de integrare europeană, mai exact care este
motorul integrării dintr-o perspectivă a teoriei critice. Mai mult decât atât, îmi propun
să punctez úi dimensiunea ideologică din spatele procesului de înfăptuire a politicilor
la nivel supranaĠional, mai exact, voi încerca să văd în ce măsură viziunea ideologică
legitimează úi direcĠionează procesul de integrare. Pentru a răspunde la aceste
întrebări voi porni deci de la distincĠia pe care Robert Cox o face între teoriile de
rezolvare a problemei úi teoriile critice. Pentru autorul canadian, „teoria serveúte
întotdeauna cuiva úi unui scop anume. Toate teoriile au o perspectivă. Perspectivele
derivă dintr-o poziĠie în timp úi spaĠiu, specifică timpului úi spaĠiului social úi
politic”3. În acest fel, teoriile sunt privite la rândul lor ca forme ideologice4 care au
capacitatea de a influenĠa dezvoltarea úi schimbarea socială.
Primul scop al teoriilor, conform lui Cox, este acela de a fi un ghid pentru
rezolvarea problemelor sociale. Astfel, „primul scop dă naútere teoriei de rezol-
vare-a-problemei. Aceasta pleacă de la premisele deja existente despre lume, cu
relaĠiile sociale úi de putere dominante úi instituĠiile în care acestea sunt organizate,
ca úi cadru de acĠiune deja existent. Obiectivul general pentru teoriile de rezol-
vare-a-problemei este să facă aceste relaĠii úi instituĠii să funcĠioneze fără probleme,
ocupându-se efectiv de sursele particulare ale problemei”5. La această secĠiune s-ar
încadra teoriile clasice ale integrării europene precum neofuncĠionalismul,
1
M. Pollack, „Theorizing EU Policy-Making” în Helen Wallace, M. Pollack, A. Young,
Policy-Making in the European Union, Oxford University Press, New York, 2010, p. 17.
2
Idem, p. 17.
3
R. Cox, „Social Forces, States, and World Orders” în R. Keohane, Neorealism and its
Critics, Columbia University Press, New York, 1986, p. 207.
4
Robert Cox îúi bazează o mare parte din opera sa pe aplicarea conceptelor teoretice
elaborate de Antonio Gramsci pentru înĠelegerea relaĠiilor internaĠionale. Astfel că, în
momentul în care el spune că teoriile servesc cuiva úi unui scop anume, porneúte de la modul
în care marxistul italian înĠelege conceptul de ideologie: ideologia este o forĠă materială cu rol
practic în sfera relaĠiilor sociale ce se confundă cu întregul teren al suprastructurilor pe care
oamenii devin conútienĠi de ei înúiúi. Rezultă ca orice încercare de a teoretiza ceva nu poate
emite pretenĠii de obiectivitate úi va fi încadrată drept o formă ideologică.
5
R. Cox, op. cit., p. 208.
32 Mihail Caradaică

interguvernamentalismul sau interguvernamentalismul liberal. Apoi, cel de-al doilea

scop conduce către teoria critică care se poziĠionează în afara ordinii dominante úi se
întreabă cum de această ordine s-a dezvoltat. „Teoria critică, spre deosebire de teoria
de rezolvare-a-problemei, nu consideră instituĠiile úi relaĠiile sociale úi de putere ca
fiind date de la sine, ci le pune sub semnul întrebării prin cercetarea originilor lor úi
cum sau dacă acestea pot fi supuse unui proces de schimbare”1. De aici se va legitima
úi abordarea neo-gramsciană propusă de mine cu ajutorul cărei voi încerca să răspund
la întrebările de cercetare de mai sus.

1. Limitele teoriilor clasice

Înainte de a contura care sunt principalele elemente ale teoriei neo-gramsciene
prin care poate fi explicat procesul de integrare europeană, voi expune pe scurt care
sunt limitele teoriilor clasice úi voi arăta în acest fel de ce este nevoie de o teorie
critică pentru a avea imagine mai de ansamblu asupra fenomenului. Trebuie să mai
specific că în această secĠiune nu îmi propun să combat pe larg teoriile clasice ale
integrării, ci doar să punctez câteva critici care mă vor ajuta în argumentare2.
NeofuncĠionalismul, probabil cea mai reprezentativă dintre teoriile integrării,
reprezintă abordarea dominantă a perioadei de început a UE (anii ’50-’60) úi pune
integrarea pe seama instituĠiilor supranaĠionale, birocraĠiei europene úi a procesului
de „revărsare” (spillover)3. Ideea este că, odată formate, noile instituĠii tind să
modifice interesele, credinĠele úi aúteptările actorilor socioeconomici naĠionali care se
vor uni la nivel supranaĠional (formând grupurile de interese europene) pentru a
influenĠa politicile, susĠinând astfel continuarea procesului de integrare4.
Tocmai de la grupurile de interese vine úi prima critică adusă neofuncĠionalis-
mului, cum că acesta nu acordă suficientă atenĠie puterii din interiorul úi dintre
grupuri úi de aceea nu poate răspunde la întrebarea de ce unele grupuri sunt mai
puternice decât altele în stabilirea agendei europene5. De fapt, chiar dacă recunoaúte
existenĠa úi importanĠa grupurilor, această teorie nu ne oferă prea multe detalii despre
natura lor. O altă problemă a supranaĠionalismului în general este că anumite aspecte
rămân sub-teoretizate. De exemplu, „nu există nicio explicaĠie pentru provenienĠa
intereselor transnaĠionale úi de ce ar fi ele aúa puternice”6, iar acest lucru se întâmplă

1
Ibidem.
2
În plus, nu voi analiza federalismul deoarece acesta este prin însăúi esenĠa sa, úi conform
lui Robert Cox, o teorie de rezolvare a problemei ce oferă la nivel ideologic un model úi o
direcĠie integrării europene. De asemenea, nici teoriile de rang mediu nu vor fi analizate
deoarece ele nici măcar nu îúi propun să înĠeleagă procesul de integrare în ansamblul său.
3
Proces prin care cooperarea într-un domeniu de politici va pune presiune în mod automat
úi pe alte domenii conexe ca acestea să intre la rândul lor sub aceeaúi logică a cooperării.
4
B. van Apeldoorn, H. Overbeek, M. Ryner, „Theories of European Integration: A Critique”
în A.W. Cafruny, M. Ryner, A Ruined Fortress? Neoliberal Hegemony and Transformation in
Europe, Rowman & Littlefield Publishers, New York, 2003, p. 21.
5
Idem, p. 22.
6
Idem, p. 23.
Integrarea europeană sub spectrul ideologic al neoliberalismului 33
din cauza faptului că nu există o abordare clară despre cum forĠele sociale modelează
economia úi societatea.
Interguvernamentalismul este o teorie a integrării europene ce are ca fundament
teoriile stato-centrice din relaĠiile internaĠionale, iar procesul integrării apare ca o
cooperare între state care aleg să îúi exercite în comun părĠi ale suveranităĠii
naĠionale. Abordarea stato-centrică are însă dezavantajul de a nu reuúi să surprindă
întreg procesul prin care un stat îúi formează preferinĠele la nivel naĠional, el
rămânând în interior doar o cutie neagră (black box). Principala critică aici ar fi că
„preferinĠele privind politicile naĠionale nu sunt explicate, ci sunt luate ca atare”1. Un
alt autor care s-a ocupat de acest domeniu, Andreas Bieler, susĠine că interguverna-
mentalismul clasic se axează pe stat ca pe singurul actor care produce schimbarea.
Astfel, „nu se iau în considerare schimbări structurale precum globalizarea, care
transcende structura statală”2.
Andrew Moravcsik, părintele interguvernamentalismului liberal, deschide cutia
neagră a statului – aúa cum reiese ea din discursul interguvernamentalist – úi pune
bazele unei teorii de formare a preferinĠelor naĠionale care să Ġină cont de interesele
contradictorii ale actorilor implicaĠi în procesul de înfăptuire a politicilor. În acest fel,
rezultatele privind integrarea pot varia „în funcĠie de ce grup naĠional are mai mult
succes în stabilirea agendei statului respectiv”3. Analiza lui Moravcsik nu merge însă
dincolo de slăbiciunile úi puterea a ceea ce el numeúte grupuri de producĠie. Cu toate
că observă cum ele sunt favorizate în faĠa consumatorilor, plătitorilor de taxe sau
producătorilor din lumea a treia, „nu se acordă niciun interes inegalităĠilor structurale
ce constituie balanĠa forĠelor sociale úi cum aceste forĠe se schimbă în timp”4. Teoria
este deci limitată de relaĠiile stat-societate, fără să existe vreo abordare istorică despre
cum s-au constituit acele relaĠii sociale. O altă problemă cu teoria lui Moravcsik ar fi
că „forĠele sociale sunt conĠinute în interiorul statelor naĠionale”5, lucru imposibil de
imaginat într-o economie europeană tot mai integrată úi competitivă pe plan global.

2. Necesitatea unei noi teorii. Neo-gramscianismul úi integrarea europeană

În această secĠiune îmi propun să prezint principalele elemente ale neo-gramscia-
nismului înĠeles ca o abordare critică ce are ca scop explicarea procesului de
integrare prin înĠelegerea prealabilă a originilor actualei ordini europene (instituĠii,
relaĠii sociale). Mai întâi însă, trebuie să specific că abordarea neo-gramsciană6 se
bazează pe gândirea lui Antonio Gramsci, úi mai exact pe modul în care acesta a
interpretat scrierile lui Karl Marx. Perspectiva teoretică a filosofului italian

1
Ibidem.
2
A. Bieler, Globalisation and Enlargement of the European Union: Austrian and Swedish
social forces in the struggle over membership, Routledge, London, 2000, p. 4.
3
B. van Apeldoorn, H. Overbeek, M. Ryner, „Theories of European Integration: A Critique”
în A.W. Cafruny, M. Ryner, op. cit., p. 24-25.
4
Idem, p. 25.
5
Idem, p. 26.
6
Neo-gramscianismul a apărut în urma aplicării conceptelor lui Antonio Gramsci la nivel
transnaĠional.
34 Mihail Caradaică

presupune renunĠarea la modelul determinist în care baza (relaĠiile sociale de

producĠie) determină forma suprastructurii (idei, instituĠii), úi acordarea unei
importanĠe mult mai mari rolului independent al ideologiei.
Cu toate acestea, analiza structurii economice păstrează totuúi un rol central în
orice abordare teoretică de tip marxist, iar perspectiva neo-gramsciană renunĠă la
conceptul de clase sociale1 pentru a-l înlocui cu cel de forĠe sociale2, înĠelese ca forĠe
generate de procesul producĠiei – actorii sociali colectivi. „În consecinĠă, facĠiuni
variate ale muncii úi capitalului pot fi identificate în relaĠie cu locul ocupat de ele în
sistemul de producĠie. Acest lucru face ca schimbări structurale precum globalizarea3
să devină accesibile, mai ales de când apariĠia unor noi forĠe sociale generate de
transnaĠionalizarea producĠiei pot fi încorporate”4. Dinamica forĠelor sociale sau
motorul schimbării sociale, are la bază lupta de clasă – fapt ce păstrează logica de
analiză marxistă. „Modul capitalist de producĠie bazat pe spirit întreprinzător privat úi
muncă salariată este caracterizat de opoziĠia dintre capital, pe de o parte stratul
antreprenorilor úi deĠinătorilor de proprietate, úi munca liberă, reprezentată pe de altă
parte de stratul acelora care îúi vând forĠa de muncă. Munca úi capitalul sunt, în
consecinĠă, doi actori colectivi opuúi unul faĠă de celălalt, generaĠi de procesul de
producĠie ca forĠe sociale”5. Se poate spune deci că în cadrul analizei neo-gramsciene
dispar cele două clase centrale ale marxismului (burghezia úi proletariatul) însă sunt
înlocuite de forĠe sociale care aparĠin sferei capitalului sau a muncii úi care trebuie
identificate la nivel empiric.
Cercetarea fiind una de tip neo-gramscian, rolul independent al ideilor – úi
implicit al ideologiei – îl voi discuta separat, punând accent pe conceptele de bloc
istoric úi hegemonie. La un nivel de bază, blocul istoric „este o alianĠă de clase sau
facĠiuni de clase care încearcă să stabilească o anumită formă de stat úi/sau ordine
mondială care să le fie favorabilă. Cu toate acestea, un bloc istoric reprezintă mai
mult decât o simplă alianĠă a forĠelor sociale”6. Blocul istoric reprezintă o unitate

1
Neo-gramscianismul nu consideră clasele sociale ca fiind actori sociali care acĠionează în
mod unitar. ObservaĠia nu este însă nouă, însuúi Karl Marx arătând acest lucru în lucrarea sa
Optsprezece brumar al lui Ludovic Bonaparte. Pentru mai multe detalii, a se vedea K. Marx,
F. Engels, Opere Alese. Volumul I, Editura de stat pentru literatură politică, Bucureúti, 1955.
2
ForĠele sociale, conform lui Andreas Bieler úi Adam David Morton sunt de două feluri:
forĠe sociale naĠionale (cele care rezultă din sectoarele producĠiei naĠionale úi care au ca
interes promovarea unor politici de tip mercantilist) úi forĠele sociale transnaĠionale (cele
generate de producĠia globală care doresc ca statele să liberalizeze toate sectoarele economiei,
iar capitalul sa circule liber la nivel global). Pentru mai mule detalii, a se vedea A. Bieler,
A. D. Morton, „Introduction: Neo-Gramscian Perspectives in International Political Economy
and the Relevance to European Integration” în Bieler úi Morton, Social Forces in the Making
of the New Europe. The Restructuring of European Social Relations in the Global Political
Economy, Palgrave, New York, 2001, p. 17.
3
Faptul că procesul globalizării a devenit acum parte a analizei integrării europene, face
ca neo-gramscianismul să meargă acum úi mai departe decât teoriile clasice prezentate
anterior.
4
A. Bieler, A.D. Morton, op. cit., p. 17.
5
A. Bieler, op. cit., p. 10.
6
Idem, p. 14.
Integrarea europeană sub spectrul ideologic al neoliberalismului 35
între bază úi suprastructură ce include aspecte economice, sociale sau politice úi care
se conceptualizează prin existenĠa unei hegemonii1. Aceasta reprezintă o formă de
dominaĠie care presupune mai degrabă consimĠământul decât dominaĠia. „În plus, o
ordine hegemonică se bazează pe un bloc istoric care nu coincide în mod necesar cu
graniĠele unui stat, iar acesta poate fi format úi la nivel transnaĠional”2. De aici úi
ideea de a aplica gândirea lui Antonio Gramsci, elaborată într-un cadru pur naĠional,
la nivel supranaĠional. Mai mult, abordarea teoretică de faĠă permite construirea unei
explicaĠii relevante privind persistenĠa sistemului capitalist úi a modului în care
elementele potenĠial revoluĠionare din cadrul său sunt controlate fără a se folosi
represiunea fizică. Aceste lucruri îmi vor fi de folos la înĠelegerea tipului de ordine
europeană sau cum s-a construit ea în jurul marelui capital transnaĠional.

3. Globalizare, integrare europeană úi neoliberalism

După cum am spus anterior, analiza forĠelor sociale transnaĠionale implică în mod
automat úi integrarea procesului de globalizare în înĠelegerea integrării europene.
Drept urmare, o discuĠie separată a globalizării îmi este necesară deoarece ar pune în
evidenĠă acele forĠe sociale transnaĠionale care au introdus valorile neoliberale ale
economiei globale la nivelul politicilor Uniunii Europene. Voi prelua astfel definiĠia
lui Andreas Bieler care susĠine că globalizarea „este caracterizată de două procese
interconectate, transnaĠionalizarea finanĠelor úi producĠiei la nivel material, úi
trecerea de la keynesianism la neoliberalism la nivel ideologic”3. Conform
perspectivei globalizării aleasă în funcĠie de interesele prezentei cercetări, aceasta
reprezintă un fenomen relativ nou, a cărui origine poate fi datată la sfârúitul anilor
1970 úi începutul anilor 1980.
Mergând pe definiĠia lui Bieler, procesul de transnaĠionalizare a finanĠelor se
identifică cu apariĠia pieĠelor offshore, procesul de dereglementare úi creúterea
influenĠei corporaĠiilor transnaĠionale. PieĠele offshore pot fi înĠelese în relaĠie cu
expansiunea bancară, úi mai exact ca încercare a băncilor americane de a găsi prin
anii 1960 modalităĠi de a scăpa de restricĠiile naĠionale4. De aici a reieúit úi

1
Hegemonia mai poate fi definită úi ca o formă de leadership social: „ideile sunt esenĠiale
pentru constituirea coaliĠiilor politice. Ele constituie úi definesc interesele grupurilor sociale.
În acelaúi timp, ele ar putea căuta să legitimeze aceste interese faĠă de alte grupuri sociale.
Astfel, practicile ideatice sunt un element important al constituirii conducerii sociale”
J. Drahokoupil, B. van Apeldoorn úi L. Horn, „Introduction: Towards a Critical Political
Economy of European Governance” în B. van Apeldoorn, J. Drahokoupil úi L. Horn,
Contradictions and Limits of Neoliberal European Governance. From Lisbon to Lisbon,
Palgrave Macmillan, New York, 2009, p. 9. De asemenea, mai trebuie Ġinut cont úi de faptul
că atunci când se constituie un discurs hegemonic, grupul social dominant înglobează úi valori
sau alte elemente ale grupurilor dominate care să le facă pe acestea să adere la proiectul său
economic, politic úi social.
2
A. Bieler, op. cit., p. 14.
3
Idem, p. 19.
4
Pentru mai multe detalii, a se vedea J. Stopford, S. Strange, J. Henley, Rival States, Rival
Firms. Competition for the world market shares, Cambridge University Press, New York,
1991, p. 43.
36 Mihail Caradaică

necesitatea dereglementării pieĠelor ca măsură necesară pentru creúterea compe-

titivităĠii úi atragerii capitalului. De cealaltă parte, transnaĠionalizarea producĠiei se
bazează pe creúterea semnificativă úi progresivă a numărului InvestiĠiilor Străine
Directe1 (ISD) realizate tot prin intermediul corporaĠiilor transnaĠionale. „Economia a
reprezentat un capitol important al domeniului globalizării, iar compresia gigantică a
spaĠiului úi timpului ar fi fost imposibilă fără expansiunea globală a pieĠelor, dezvol-
tarea companiilor transnaĠionale úi intensificarea fluxurilor economice mondiale”2.
După cum se observă, aceste schimbări au în centrul lor existenĠa úi activitatea corpo-
raĠiilor transnaĠionale care modelează relaĠiile sociale de producĠie la nivel global.
Din punct de vedere ideologic, globalizarea se suprapune cu apariĠia neolibe-
ralismului – curent economic dominant pe plan global ca urmare a crizei keynesia-
nismului3. Neoliberalismul a reluat vechile principii ale liberalismului clasic4,
concentrându-se pe valori úi principii precum piaĠă liberă, stat minimal, privatizare úi
comodificare, lucruri care au dus la creúterea úomajului úi a discrepanĠelor sociale.
„Interpretarea publică a globalizării ca un fenomen aproape în totalitate de sorginte
economică condus de către dinamica ireversibilă a pieĠei unice úi a tehnologiei de
ultimă oră a fost încurajat de către directorii marilor corporaĠii transnaĠionale,
lobby-iútii corporatiúti, jurnaliúti de renume úi specialiúti în relaĠii publice, elite
culturale sau alte celebrităĠi – úi de asemenea lideri politici precum Bill Clinton care
úi-au articulat agenda neoliberală într-un cadrul de acĠiune global”5. De aici rezultă că
procesul globalizării este perceput de mulĠi ca mergând în paralel cu restructurările
de tip neoliberal întreprinse la nivel global.
Aspectul relevant pentru această cercetare se leagă acum de modul în care toate
aceste schimbări întreprinse la nivel global au influenĠat dinamica Uniunii Europene.
Pentru a putea realiza acest lucru, voi arăta cum corporaĠiile transnaĠionale de care

1
„ImportanĠa ISD demonstrează conexiunea apropiată dintre transnaĠionalizarea produc-
Ġiei úi a finanĠelor. Dereglementarea sistemului naĠional de control asupra politicii monetare a
fost o precondiĠie pentru libera circulaĠie a capitalului, fiind astfel posibilă o creútere a
investiĠiilor străine directe.” (A. Bieler, op. cit., p. 20-21).
2
M. Steger, R.K. Roy, Neoliberalism. A Very Short Introduction, Oxford University Press,
New York, 2010, p. 52.
3
Pentru aproximativ 25 de ani începând cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial,
„Keynesianismul a constituit paradigma dominantă pentru înĠelegerea determinării activităĠii
economice. Aceasta a fost epoca în care instrumentele moderne ale politicii monetare
(controlul ratei dobânzii) úi ale celei fiscale (controlul cheltuielilor guvernamentale úi taxele)
au fost pe deplin dezvoltate. A fost de asemenea o perioadă în care acoperirea sindicatelor a
atins un prag istoric, iar instituĠiile de tip New Deal ce vizau protecĠia socială úi reglementarea
au fost extinse” T. Palley, „From Keynesianism to Neoliberalism: Shifting Paradigms in
Economics” în A. Saad-Filho, D. Johnston, Neoliberalism: A Critical Reader, Pluto Press,
London, 2005, p. 21. Keynesianismul este aúadar caracterizat de o puternică intervenĠie a
statului pe piaĠă, reglementări ale capitalului úi accentul pus pe ocupare deplină.
4
Neoliberalii renunĠă însă la a mai considera liberalismul ca fiind o ordine naturală úi
firească e economiei úi a întregii societăĠi care se mulează pe o natură umană egoistă úi de
neschimbat. Drept urmare, experienĠa regimurilor socialiste i-a învăĠat că liberalismul nu este
ceva natural, ci trebuie construit cu multă atenĠie.
5
M. Steger, R.K. Roy, op. cit., p. 53.
Integrarea europeană sub spectrul ideologic al neoliberalismului 37
am vorbit anterior s-au organizat la nivel european úi cum au reuúit ele să impună o
direcĠie neoliberală la nivelul politicilor Uniunii. Aúa că, atunci „când integrarea era
la un nivel scăzut la începutul anilor 1980, iar competiĠia cu restul lumii ameninĠa
poziĠia a unei mari secĠiuni din industria europeană, membrii din conducerea
comunităĠii afacerilor europene precum Pehr Gyllenhammar de la Volvo, Umberto
Agnelli de la Fiat úi Wisse Dekker de la Philips, au început să simtă nevoia unei
iniĠiative politice de anvergură la nivel european pentru a stopa declinul Europei”1.
Toate aceste evenimente, care la acea vreme s-au suprapus úi cu criza prin care trecea
modelul keynesian, i-au determinat pe liderii marilor corporaĠii să fondeze European
Round Table of Industrialists (ERT). Această organizaĠie nu era un simplu grup de
presiune, ci avea ca obiectiv formarea úi diseminarea poziĠiilor marelui capital, ea
venind la acea vreme cu propuneri concrete de reforme care să dinamizeze economia
Uniunii úi să crească nivelul de competitivitate a acesteia (mai exact să o adapteze
contextului globalizării)2.
Din anii ‘80, ERT a crescut din punct de vedere numeric (însă nu foarte mult)
ajungând extrem de influentă, atât la nivelul instituĠiilor europene, cât la cel al
statelor membre. ERT însumează astăzi 52 de membri, iar cel mai interesant aspect
este acela că nu companiile sunt reprezentate, ci persoanele care conduc acele
companii la nivel individual (daca ele încetează să mai lucreze úi reprezinte acea
companie, nu înseamnă că îúi vor pierde statul de membru în ERT). Dat fiind faptul
că statutul de membru se obĠine doar prin invitaĠie, pentru a ajunge acolo se
presupune că o persoană trebuie să aibă deja construite un set de relaĠii interpersonale
pentru a putea fi propusă. Luând în considerare aceste caracteristici, van Apeldoorn
susĠine că ERT „nu este nici un grup de lobby, nici o asociaĠie, ci doar un forum
privat al clasei capitaliste europene transnaĠionale”3. Astfel, European Round Table
se ocupă de conturarea poziĠiilor specifice facĠiunii de clasă pe care o reprezintă4 úi
de răspândirea lor prin intermediul strategiilor de acĠiune sau a propunerilor de
politici.
Una dintre primele mari reuúite ale ERT pe plan european a fost înscrierea
programului privind Uniunea Economică úi Monetară într-o logică neoliberală pentru
a-l adapta contextului economiei globale úi al globalizării5. „Este important să plasăm
UEM (precum úi alte măsuri de liberalizare din Uniunea Europeană) în contextul
tiparelor globale de putere úi producĠie, ca aspecte ale politicii economice a

1
B. van Apeldoorn, Transnational Capitalism and the Struggle over European Integration,
Routledge, New York, 2002, p. 84.
2
A se vedea B. van Apeldoorn (2002), op. cit.
3
B. van Apeldoorn (2002), op. cit., p. 101.
4
„Deoarece ERT nu este o asociaĠie formală de reprezentare a intereselor, ci mai degrabă
un club de elită relativ informal al celor mai proeminenĠi lideri europeni din domeniul
afacerilor, el poate formula úi propaga un concept al interesului general (capitalist) care [...]
este mereu formulat din punctul de vedere a unei anumite facĠiuni de clasă” - Bastiaan van
Apeldoorn (2002), op. cit., p. 106. Astfel, această entitate are un rol ideologic foarte clar úi
bine definit.
5
A se vedea B. van Apeldoorn, Transnational Capitalism and the Struggle over European
Integration, Routledge, New York, 2002.
38 Mihail Caradaică

globalizării. Modelele de acumulare în curs de dezvoltare sunt legate de puterea în

creútere a capitalului mobil internaĠional”1. Acest pachet de reforme introdus prin
Tratatul de la Maastricht reprezintă una dintre cele mai clare manifestări ale
principiilor neoliberale la nivel european prin măsuri ce vizau restricĠii monetare sau
austeritate bugetară: „Constrângerile bugetare impuse de criteriul convergenĠei obligă
úi ele statele membre să introducă reforme vaste în domeniul pieĠei muncii úi
politicilor sociale, deoarece abilitatea lor de a se confrunta cu úomajul sau excluderea
socială este limitată sever de lipsa fondurilor din buget”2. În plus, instrumentele prin
care principiile neoliberale au fost introduse la nivelul reformelor statelor membre
sunt tocmai criteriile de aderare la UEM, unde se pune foarte mult accent pe
controlul inflaĠiei úi a deficitului bugetar3. Revenind la ERT, în această secĠiune am
arătat cum rolul acestei entităĠi a fost acela de a elabora úi propaga interesele
specifice marelui capital european, úi cum aceste interese s-au reflectat în cadrul
Uniunii Economice úi Monetare.

4. Reformele neoliberale la nivelul UE după anii ’90

După ce am argumentat cum că globalizarea a influenĠat traiectoria integrării
europene, direcĠionând-o către o restructurare neoliberală, mă voi ocupa în cele ce
urmează de modul în care politicile sunt influenĠate úi de cum principiile neoliberale
se regăsesc la nivelul politicilor – alegând drept exemplu Strategia Europa 2020 úi
politicile privind aderarea la Uniunea Europeană. Până atunci însă mai trebuie
adăugat úi faptul că forma neoliberalismului care s-a impus la nivel european nu a
fost cea ortodoxă4, ci o dimensiune nouă a sa care a încorporat discursul neo-mercan-
tilist úi social democrat5. Termenul folosit de Baastian van Apeldoorn pentru a
descrie această nouă formă de neoliberalism este de neoliberalism încorporat – adică
un neoliberalism care a încorporat elemente de la alte forme ideologice concurente.

1
S. Gill, „Constitutionalising Capital: EMU and Disciplinary Neo-Liberalism” în
A. Bieler, A.D. Morton, Social Forces in the Making of the New Europe. The Restructuring of
European Social Relations in the Global Political Economy, Palgrave, New York, 2001,
p. 48-49.
2
Ch. Hermann, „Neoliberalism in the European Union”, Studies in Political Economy,
Vol. 79, 2007 (http://www.iaq.uni-due.de/aktuell/veroeff/2005/dynamo05.pdf, accesat la data
de 2.03.2014).
3
Pentru mai multe detalii, a se vedea T. Palley, „Europe’s Crisis Without End: The
Consequences of Neoliberalism”, Contributions to Political Economy, 2013, p. 29-50.
4
„Neoliberalismul care a triumfat nu a fost neoliberalismul ortodox care, cel puĠin ca un
proiect ideologic, a devenit hegemonic în inima capitalismului anglo-saxon, ci mai degrabă un
neoliberalism continental în stil european care a devenit articulat cu o dimensiune social
democrată modernă […]” B. van Apeldoorn, „The Contradictions of ‘Embedded Neoli-
beralism’ and Europe’s Multi-level Legitimacy Crisis: The European Project and its Limits”
în B. van Apeldoorn, J. Drahokoupil, L. Horn, op. cit., p. 24.
5
În termeni neo-gramscieni, situaĠia de faĠă ar putea fi interpretată ca o încercare a
neoliberalismului de a deveni hegemonic încorporând elemente ale altor proiecte rivale
precum cel social-democrat sau neo-mercantilist. Ele au fost integrate într-o asemenea măsură
încât valorile primordiale ale neoliberalismului au rămas intacte.
Integrarea europeană sub spectrul ideologic al neoliberalismului 39
Una din cele mai importante modalităĠi, pentru abordarea neo-gramsciană, de
pătrundere a principiilor neoliberale la nivelul politicilor UE este reprezentată de
grupurile de experĠi de pe lângă Comisia Europeană. Dacă aceúti experĠi sunt priviĠi
din punct de vedere gramscian, ca intelectuali organici1, atunci activitatea lor va
conĠine úi o dimensiune ideologică. Expertiza lor are totuúi un caracter de rezol-
vare-a-problemei, ca sa folosesc limbajul lui Cox, úi nu îúi propune să înĠeleagă sau
să schimbe ordinea existentă, ci să vină cu rezolvări pentru situaĠii concrete ce
vizează funcĠionarea anumitor sectoare ale Uniunii. Laura Horn spune că, „mai
degrabă decât să pună la îndoială logica propunerilor de politici úi a cadrului de
reglementare, grupurile de experĠi sunt însărcinate să furnizeze soluĠii efective la
blocajele legislative úi să reducă conflictele prin orientarea dezbaterii către diferite
alte probleme”2. Laura Horn îúi continuă mai apoi argumentul, susĠinând că în cele mai
multe situaĠii ei nici măcar nu vin cu propuneri concrete de politici, ci doar ierarhizează
anumite priorităĠi de acĠiune – majoritatea reprezentând interesul marelui capital.
Aceste grupuri de experĠi, cunoscute úi sub numele de The High Level Group of
Company Law Experts (HLG), au fost puse în funcĠiune în 2001 de către Directoratul
General al Comisiei privind PiaĠa Internă cu scopul de a furniza recomandări de
politici pentru acel sector. Majoritatea covârúitoare a membrilor acestui grup erau
profesori în drept corporativ la mari universităĠi europene, excepĠie făcând o singură
persoană. Conform unui raport al Comisiei Europene, grupul a fost „selectat pe baza
competenĠei în dreptul societăĠilor comerciale úi conform dorinĠei Comisiei ca
membrii să aibă o bogată experienĠă în varietatea sistemelor economice úi juridice
din UE”3. Aceútia nefiind selectaĠi de către Comisie conform unei anumite meto-
dologii, ei pot fi numiĠi de un grup de experĠi privaĠi, úi, în plus, nici măcar nu sunt
responsabili în faĠa unei entităĠi publice.
Conform lui van Apeldoorn, la nivel supranaĠional asigurarea unei logici neoli-
berale mai este realizată úi prin intermediul împărĠirii competenĠelor între Uniunea
Europeană úi statele membre în cadrul guvernanĠei multi-nivel. „Scopul social al
guvernanĠei europene de tip multi-nivel este dezvăluit dacă privim cum integrarea
europeană din ultimele decenii a creat o piaĠă internă supranaĠională (úi mai târziu o
uniune monetară), transferând astfel politicile privind eficienĠa de piaĠă la nivel
european, pe când politicile care promovează protecĠia socială úi egalitatea au rămas
la nivel naĠional”4. Drept urmare, prosperitatea nu se poate obĠine în cadrul UE prin

1
Astfel, „pentru a recunoaúte un intelectual organic atunci când vezi unul, funcĠia lor de a
elabora úi reproduce un proiect politic particular, mai degrabă decât propria poziĠie úi
conútiinĠă de clasă, este crucială”. L. Horn, „Organic Intellectuals at Work?” în B. van
Apeldoorn, J. Drahokoupil, L. Horn, op. cit., p. 131. Intelectualii organici păstrează deci o
legătură organică cu clasa sau facĠiunea de clasă socială din care provin úi au rolul de a
construi un proiect hegemonic.
2
Idem, p. 126.
3
European Commission, „Company law: Commission Creates High Level Group of
Experts”, IP/01/1237, Brussels, 2001.
4
B. van Apeldoorn, „The Contradictions of ‘Embedded Neoliberalism’ and Europe’s
Multi-level Legitimacy Crisis: The European Project and its Limits” în B. van Apeldoorn,
J. Drahokoupil, L. Horn, op. cit., p. 26.
40 Mihail Caradaică

controlul naĠional al capitalului care este ocrotit prin constrângeri supranaĠionale, ci

mai degrabă prin oferirea unor condiĠii cât mai prielnice acestuia, úi deci prin
atragerea de investiĠii. Doar că, acĠionând astfel, statele pun pe plan secund politicile
de tip social care au ca scop protecĠia indivizilor în faĠa legilor pieĠei.
În ceea ce priveúte strategiile de politici ale Uniunii Europene, mai precis
Strategia Lisabona úi Strategia Europa 2020, acestea îmi vor fi de folos în susĠinerea
argumentelor privind dimensiunea ideologică neoliberală ce se găseúte la nivelul
politicilor UE. Prima dintre ele a fost aprobată de către Consiliul European în Martie
2000 úi avea ca scop transformarea economiei europene în cea mai dinamică úi
competitivă economie bazată pe cunoaútere din lume, pentru a putea concura cu state
precum Japonia sau SUA. Pe lângă principiul neoliberal al competitivităĠii, strategia
mai presupune úi crearea de locuri de muncă superioare calitativ, precum úi principiul
coeziunii economice pe întreg teritoriul UE. Pornind de aici, Apeldoorn susĠine că
această formulă „reflectă o strategie neoliberală încorporată care leagă în primă
instanĠă fosta viziune social-democrată de paradigma de politici neoliberală domi-
nantă, încorporând astfel toate aceste dimensiuni în ceea ce ar putea fi numit un
proiect hegemonic”1. Mai mult, investiĠiile în capitalul uman pe care úi le propunea
strategia se bazau pe „educaĠie úi training pentru a trăi úi munci în societatea cunoaú-
terii”2. Mergând pe această direcĠie, aúa cum remarcă úi van Apeldoorn, Agenda
Lisabona „tinde să definească socialul mai degrabă în termeni de adaptabilitate a
forĠei de muncă la exigenĠele competitivităĠii într-o economie mondială globalizată”3.
De cealaltă parte, Strategia Europa 2020 a fost lansată în 2010 ca un succesor al
Strategiei Lisabona, însă ea a introdus „un număr de elemente inovative care au
dovedit voinĠa Comisiei de a consolida întregul proces”4. Hrvoje Butkovic úi Visnja
Samardzija observă că strategia vine totuúi cu un alt dinamism în încercarea sa de
a-úi atinge obiectivele: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaútere úi inovare,
promovarea eficientizării resurselor, o economie mult mai verde úi competitivă, úi
promovarea unei economii cu o mai mare rată de ocupare a forĠei de muncă care să
furnizeze o coeziune socială úi teritorială5. Richard Hyman remarcă úi el limbajul nou
folosit în Europa 2020, dar spune că reĠetele oferite de noua strategie sunt similare cu
cele din Lisabona: o piaĠă internă mai puternică úi mai dezvoltată; facilitarea
activităĠilor trans-frontaliere; îmbunătăĠirea mediului de afaceri; modernizarea pieĠei
muncii, a activităĠilor de formare úi a sistemelor de protecĠie socială; definirea úi

1
B. van Apeldoorn, „The Lisbon Agenda and the Legitimacy Crisis of European Socio-
Economic Governance: the Future of ‘Embedded Neo-Liberalism”, The 4th Convention of the
Central and East European International Studies Association (Ceeisa) University of Tartu,
Estonia, 25-27 June 2006, p. 10-11.
2
European Council, Presidency Conclusions Lisbon European Council, 23 úi 24 martie 2000,
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/00100-r1.en0.htm.
3
B. van Apeldoorn (2006), op. cit., p. 11.
4
H. Butkovic, V. Samardzija, „From the Lisbon Strategy to Europe 2020 – An Intro-
duction” în H. Butkovic, V. Samardzija, From the Lisbon Strategy to Europe 2020, Institute
for International Relations – IMO, Zagreb, 2010, p. 11.
5
European Commission, Communication from the Commission. Europe 2020. A Strategy
for Smart, Sustainable and inclusive Growth, 3 martie 2010.
Integrarea europeană sub spectrul ideologic al neoliberalismului 41
1
implementarea celei de-a doua faze a agendei de flexicuritate ; consolidarea
finanĠelor publice în contextul Pactului de Stabilitate úi Creútere2.
În direcĠionarea acestor strategii către o dimensiune neoliberală nu trebuie neglijat
rolul jucat de forĠele sociale transnaĠionale. Spre exemplu, Europa 2020 (apărută în
martie 2010) a fost în mare parte inspirată dintr-un document al ERT numit Viziune
pentru o Europă Competitivă în 2025 (apărut cu o lună înainte, februarie 2010).
Astfel, ERT consideră că Europa este o parte integrată a economiei mondiale, iar
succesul său poate veni doar în contextul unei deschideri cât mai ample. În con-
secinĠă, PiaĠa Internă trebuie să se extindă pentru a acoperi toate bunurile, serviciile,
capitalurile, oamenii úi cunoaúterea3. Toate aceste elemente neoliberale integrate în
strategiile de dezvoltare pot arăta faptul că în spatele procesului de integrare se află
un interes tot mai accentuat al corporaĠiilor transnaĠionale.
Un ultim exemplu care să întărească cele spuse anterior vizează extinderea
Uniunii Europene către Est, úi mai exact politicile pe care statele Europei Centrale úi
de Est au trebuit să le implementeze pentru a putea adera. Consider deci că cel mai
bun úi relevant exemplu de restructurare neoliberală pentru cercetarea mea „este
transformarea Europei de Est de la socialism la capitalism care a început imediat
după căderea zidului Berlinului în Noiembrie 19894“5. TranziĠia acestor state poate fi
privită din două puncte de vedere interconectate însă diametral opuse: ca singura
modalitate de a adapta fostele economii socialiste la cerinĠele pieĠei europene úi
globale, dar úi ca o formulă prin care statele din Est au fost colonizate de marele
capital european úi transnaĠional. Pornind de la cel de-al doilea punct de vedere se
poate trasa în linii mari natura relaĠiei dintre UE úi statele candidate. „Prin acordurile
de la mijlocul anilor 1990 care au stabilit cadrul relaĠiilor bilaterale dintre UE úi

1
Flexicuritate presupune îmbinarea a doi termeni care se referă la obiectivele privind
transformarea pieĠei muncii: flexibilitate úi securitate.
2
R. Hyman, „Trade Unions, Lisbonand Europe 2020: From Dream to Nightmare”, LSE
‘Europe in Question’ Discussion Paper Series, 2011 (http://www.globallabour.info/
en/2011/11/trade_unions_lisbon_and_europe.html, accesat la 07.06.2012).
3
European Round Table of Industrialists, Vision for a competitive Europe in 2025,
Brussels, 2010, p. 1.
4
„Obiectivul fundamental pe termen lung al politicilor neoliberale în Europa post-comu-
nistă, denumite în mod obiúnuit ca proces de tranziĠie, a fost de a demonta o economie
centralizată úi planificată, úi de a pune capăt socialismului de stat ca sistem social. În contrast
cu procesele din Europa de Vest, amploarea reformelor neoliberale orientate către pieĠele din
Est a trebuit să meargă cu mult dincolo de dereglementarea pieĠelor forĠei de muncă sau de
privatizarea activelor de stat, spre o (re-)construcĠie totală a capitalismului”. K. Birch,
V. Mykhnenko, „Varieties of neoliberalism? Restructuring in large industrially dependent
regionsacross Western and Eastern Europe”, Journal of Economic Geography, No. 9, 2009,
p. 369. Mai trebuie spus însă că nu UE în sine a fost cea care a destrămat regimurile politice
din aceste state, ci chiar fiecare stat în parte care a ales calea integrării europene úi a
restructurării neoliberale.
5
P. Abrahamson, „European Welfare State Beyond Neoliberalism: Toward the Social
Investment State”, Development and Society, Vol. 39, No. 1, 2010, p. 64.
42 Mihail Caradaică

Europa Centrală úi de Est, principalul obiectiv al politicilor UE a fost acela de a

asigura liberalizarea úi dereglementarea economiilor politice ale statelor aplicante”1.
Mai mult decât atât, Uniunea Europeană a fost úi foarte rezervată în ceea ce
priveúte acordarea de úanse reale est-europenilor prin liberalizarea sectoarelor econo-
mice unde aceútia încă mai aveau un avantaj competitiv. „Primul exemplu al acestei
atitudini este reprezentat de protecĠionismul integrat în secĠiunile Acordurilor
Europene, unde Uniunea Europeană a conceput un set de instrumente protecĠioniste
destinate pentru acele sectoare în care Europa Centrală úi de Est avea un avantaj
competitiv: oĠel, textile, haine, chimicale úi produse agricole”2. De asemenea, úi acor-
darea fondurilor europene a alimentat această inegalitate prin stabilirea unui cuantum
ce varia în funcĠie de PIB-ul fiecărei Ġări: „Plecând de la calculele făcute de Karl
Debbaut, în primul an după aderare Polonia urma să primească €67 de persoană,
Ungaria €49, Slovenia €41, úi Republica Cehă €29. În contrast, Grecia, Irlanda, Portu-
galia úi Spania urmau să primească €437, €418, €211, úi €216 pe cap de locuitor”3.
Este plauzibil să credem că în spatele acestei extinderi a Uniunii Europene către
Est au stat úi interesele marelui capital european úi transnaĠional care a văzut în
această regiune un potenĠial pentru exploatarea forĠei de muncă ieftine úi apropiată
geografic, veritabile pieĠe de desfacere, privatizarea industriilor de stat úi accesul la
resurse naturale. Prima poziĠie a marelui capital a venit în 1991 din partea European
Round Table of Industrialists care considera că „Uniunea Europeană ar trebui să
acĠioneze imediat ca un răspuns la evoluĠiile uimitoare petrecute în Europa de Est”4.
Din 1997 însă, ERT a susĠinut extinderea într-un mod activ: „Într-un mesaj către úefii
de stat în 1997, aceútia au invitat Uniunea Europeană să îúi reformeze structura
instituĠională pentru a facilita extinderea, úi au grăbit începerea strânsei cooperări cu
statele aplicante”5.
După 1990 însă, corporaĠiile transnaĠionale au început să investească masiv în
fostele economii socialiste: „investiĠiile în sectoarele de servicii cum ar fi comerĠul
cu benzină, publicaĠii úi dezvoltare software; în industriile manufacturiere precum
cea de componente auto, ciment, produse chimice, electronice de consum úi deter-
gent; úi în utilităĠi precum generarea de electricitate úi apă”6. ModalităĠile de pătrun-
dere în aceste pieĠe au fost următoarele: „achiziĠii, asociere în participaĠiune,
înfiinĠarea de filiale deĠinute în totalitate, parteneriate tehnice, precum úi furnizarea
de sprijin financiar”7. Toate aceste investiĠii au întâmpinat totuúi multe obstacole, iar
ERT a Ġinut să sugereze fostelor state socialiste care sunt domeniile deficitare, care le
pot împiedica să devină membre ale UE: „taxe ridicate directe úi indirecte, úi un
sistem complex de taxare; taxe de import mari úi proceduri birocratice; întârzieri úi

1
D. Bohle, „A Cold Welcome: The Unequal Terms of Eastern Enlargement”, Global
Dialogue, Vol. 5, No.3, Spring-Fall 2003, p. 24.
2
Ibidem.
3
Ibidem.
4
Idem, p. 26.
5
Ibidem.
6
European Round Table of Industrialists, The East-West Win-Win Business Experience,
Brussels, European Round Table of Industrialists, 1998, p. 7.
7
Ibidem.
Integrarea europeană sub spectrul ideologic al neoliberalismului 43
birocraĠie excesivă în obĠinerea certificatelor de producător; adoptarea lentă a
aquis-ului comunitar; întârzieri ale procesului de privatizare; calitatea slabă a furni-
zorilor locali (de materii prime); sistem de bănci inadecvat; infrastructură de proastă
calitate precum cea din transporturi, telecomunicaĠii, energie úi apă; lipsă competiĠiei
pe pieĠe cheie úi dominaĠia actorilor naĠionali”1. Se pot observa aúadar elementele
neoliberale la nivelul acestor recomandări care Ġin de competitivitate, privatizare sau
o cât mai mică intervenĠie a statului pe piaĠă.

Concluzii
Pentru a trage o concluzie în termeni neo-gramscieni privind statutul hegemonic
al neoliberalismului úi blocul istoric2 format în jurul marelui capital transnaĠional, voi
merge pe argumentele oferite de Bastiaan van Apeldoorn úi Stephen Gill. Primul
susĠine că „neoliberalismul încorporat nu a fost niciodată pe deplin hegemonic
dincolo de nivelul elitelor transnaĠionale: ceea ce înseamnă că acesta a rămas un
acord activ al elitelor transnaĠionale, în timp ce el tinde să fie mai degrabă pasiv în
rândul populaĠiei Europei în general. Există semnale clare că, deúi avem de-a face cu
variaĠii naĠionale considerabile, acest acord pasiv a slăbit úi mai mult în ultimii ani,
marcând o schimbare paralelă cu ceea ce se petrece acum în legătură cu atitudinea
faĠă de UE în general […]”3. De aici se poate deschide úi o întreagă discuĠie despre
deficitul democratic la nivelul Uniunii Europene úi cum cetăĠenii europeni nu se simt
parte a acestei comunităĠi supranaĠionale. La rândul său, Stephen Gill observă că
„acest construct european a eúuat în a mobiliza masele prin apeluri populare, deúi
beneficiază de o anumită susĠinere de la ceea ce am putea numi blocul rentier de
interese, ce include pe muncitorii protejaĠi úi calificaĠi ale căror active sunt legate în
fondul reciproc úi de pensii, precum úi în capitalul financiar – cel care beneficiază în
mod direct de pe urma politicilor privind menĠinerea inflaĠiei la un nivel scăzut úi a
mobilităĠii capitalului asociat cu monetarismul de piaĠă”4. Autorul canadian vine însă
úi cu o propunere care să substituie forma de dominaĠie hegemonică a lui Gramsci, úi
mai precis conceptul de supremaĠie5.

1
Idem, p. 18.
2
Blocul istoric transnaĠional, conform lui Stephen Gill, este format din „capitalul trans-
naĠional (manufactură, finanĠe úi servicii) úi asociat cu muncitori privilegiaĠi úi firme mici
(afaceri mici úi mijlocii conectate prin rolul lor de contractori sau furnizori, afacerile de import
sau export, sau companii furnizoare de servicii precum agenĠii pentru bursă, contabili, consul-
tanĠă, lobby-iúti, antreprenori educaĠionali, arhitecĠi úi designeri)”. S. Gill, „Globalisation,
Market Civilisation and Disciplinary Neoliberalism”, Millennium, 1995, p. 400-401.
3
B. van Apeldoorn, „The Contradictions of ‘Embedded Neoliberalism’ and Europe’s
Multi-level Legitimacy Crisis: The European Project and its Limits” în B. van Apeldoorn,
J. Drahokoupil, L. Horn, op. cit., p. 38.
4
S. Gill, „A Neo-Gramscian Approach to European Integration” în A.W. Cafruny,
M. Ryner, op. cit., p. 63-64.
5
Idem, p. 64. Astfel, conform lui Gill, „am putea spune că ipoteza ideologică de astăzi
constă în faptul că formele neoliberale de acumulare sunt asociate tot mai mult cu o politică de
supremaĠie, mai degrabă decât cu hegemonia”. SupremaĠia presupune dominaĠia unui bloc
non-hegemonic de forĠe ce exercită un control temporar asupra unei populaĠii restrânse.
44 Mihail Caradaică

Revenind însă la întrebarea mea de cercetare, consider că argumentele prezentate

anterior susĠin îndeajuns de bine ideea conform căreia la baza dinamicii procesului de
integrare stau marile corporaĠii transnaĠionale cu interesele lor specifice, iar
neoliberalismul este dimensiunea ideologică pe care acestea o promovează la nivelul
politicilor UE. Am încercat acest lucru folosind o teorie critică a integrării europene,
mai exact neo-gramscianismul, cu ajutorul căreia am încercat să chestionez însăúi
natura actuală a ordinii europene. Conceptualizarea forĠelor sociale transnaĠionale ca
actori centrali ai procesului de integrare mi-au permis să introduc úi procesul
globalizării ca variabilă explicativă a integrării europene, demonstrând în acelaúi
timp că PiaĠa Internă este parte integrată a economiei globale. Apoi, urmând argu-
mentele din studiile de caz discutate, am încercat sa arăt cum corporaĠiile transna-
Ġionale s-au organizat la nivel european formând European Round Table of
Industrialists – organizaĠie care are drept obiectiv formularea úi promovarea
intereselor de clasă. Primul mare obiectiv al acestui grup a fost direcĠionarea Uniunii
Economice úi Monetare către neoliberalism, iar mai apoi, prin diverse formule,
extinderea către toate nivelurile de înfăptuire a politicilor.
Practic, prin folosirea marxismului ca teorie critică explicativă a procesului de
integrare europeană se deschide o nouă cale care pune la baza acestui fenomen
dinamica sistemului capitalist úi implicit a pieĠei globale. Ideea că în final structura
economică este cea care modelează forma suprastructurii (în cazul de faĠă a
modelului european) oferă o imagine inedită asupra Uniunii, imagine pe care
celelalte teorii, aúa cum am arătat, nu o pot contura. Interpretarea cu care Gramsci se
înscrie în gândirea neo-marxistă este aceea a unei lumi mult mai fluide, în care rolul
ideologiei devine unul extrem de important, aceasta devenind pentru filosoful italian
o forĠă materială cu rol practic în sfera relaĠiilor sociale. Prin urmare, direcĠia
integrării europene este dată de aranjamentul structurii economice (de dinamica
actorilor economici ai sistemului capitalist) úi de dimensiunea ideologică dominantă
(neoliberalismul) care ne indică direcĠia schimbărilor ce au loc la nivel social. De aici
rezultă ca statele care au aplicat pentru statutul de membru al Uniunii Europene
(majoritatea reuúind chiar să îl obĠină) – dar úi statele care erau deja membre, au
trebuit ca începând cu mijlocul anilor 1980 să întreprindă profunde reforme
neoliberale pentru a construi o piaĠă internă puternică úi competitivă pe plan extern.
Din punctul meu de vedere aici este locul în care integrarea europeană se confundă
cu procesul de europenizare, úi se aplică atât statelor membre cât úi celor care aspiră
la acest statut.
 Dacian Duna

Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor.

AcĠiunea externă a UE în contextul crizei ucrainene

Rezumat: Uniunea Europeană, o putere civilă úi normativă tinde să se confrunte în

perioada actuală cu un actor geopolitic din ce în ce mai asertiv, FederaĠia Rusă, în
contextul crizei din Ucraina. Este o provocare deosebită pentru UE úi alĠi actori globali
de a găsi un răspuns adecvat la anexarea Crimeei úi politica Kremlinului de susĠinere a
minorităĠilor ruse din Europa, cu atât mai mult cu cât Uniunea nu este dotată cu o
politică de apărare comună în adevăratul sens al cuvântului. Această criză poate fi o
oportunitate pentru ca europenii să dezvolte capabilităĠi de putere hard care să permită
UE să devină un actor global major („normele puterii”), care să susĠină puterea
normativă, kantiană, reprezentată de Uniunea Europeană („puterea normelor”). Însă,
toate aceste elemente depind de identitatea europeană, de modul cum se definesc
europenii úi cum îúi percep interesele comune.

Cuvinte-cheie: Uniunea Europeană, Mare Putere, putere normativă, putere soft,

putere hard, putere smart, PESC, PSAC, acĠiune externă, Rusia

Introducere
Anul 2014 este un an al comemorării unuia dintre cele mai tragice momente din
istoria umanităĠii, Primul Război Mondial. Centenarul „Marelui Război” ar putea fi
umbrit însă de spectrul unui nou conflict în estul Europei cu mare potenĠial de
extindere, conflictul ruso-ucrainean. El prefaĠează deja un nou conflict între Occident
úi Rusia, un conflict ideologic care părea încheiat la sfârúitul Războiului Rece. Noul
avatar al Războiului Rece este conflictul dintre un Occident post-westfalian úi
kantian – care pune accentul pe liberalism politic úi neoliberalism economic – úi o
Rusie care pare să readucă în scenă un Real-Politik asertiv úi agresiv, dorindu-se a fi
exponentul celor care se opun ordinii internaĠionale bazate pe globalizare. Această
Rusie a lui Vladimir Putin face să reverbereze timpurile în care principiile conser-
vatoare ale imperialismului Ġarist prevalau asupra principiilor liberal-democratice atât
în heartland-ul rus, cât úi în Europa răsăriteană. Nu e deloc întâmplător faptul că
această criză în relaĠiile dintre Occident úi Rusia a fost prefaĠată de oferta pe care
Uniunea Europeană a făcut-o Ucrainei, de a semna acordul de asociere al Ġării la
Uniunea Europeană cu ocazia întâlnirii de la Vilnius1. Deúi reacĠia Kremlinului la
debarcarea violentă de la putere a regimului Yanukovych, materializată prin anexarea
Crimeei, a surprins prin duritate úi o totală desconsiderare a principiilor Cartei ONU
úi convenĠiilor internaĠionale, ea a ilustrat prăpastia evidentă între puterea normativă

1
Este vorba de al treilea summit al Parteneriatului Estic care a avut loc la Vilnius
(Lituania) între 28-29 noiembrie 2013.
46 Dacian Duna

a Uniunii Europene úi autocraĠia lui Putin – similară în multe privinĠe cu „avataruri”

mai vechi ale Rusiei: autocraĠia Ġaristă úi conducerea sovietică. Rusia se dovedeúte o
putere bântuită de fantomele trecutului, de proverbiala spaimă de încercuire
geostrategică úi subversiune din partea Occidentului, aúa încât destabilizarea Ucrainei
i se pare o cale de urmat preferabilă acceptării unei Ucraine europene care să aducă
problema democraĠiei, statului de drept úi respectării drepturilor omului mai aproape
de frontierele Rusiei, deci mai aproape de cetăĠeanul rus care ar putea judeca
valoarea modelului european mai facil. Este destul de evident faptul că reacĠia Rusiei
la căderea regimului lui Yanukovych úi instaurarea unui guvern pro-european la Kiev
este una dezechilibrată, amintind mai mult de anii ’30 ai secolului trecut sau de
invaziile sovietice din Ungaria (1956) úi Cehoslovacia (1968), decât de primele
decenii ale secolului XXI. Această situaĠia pune, însă, sub semnul întrebării dispo-
nibilitatea Occidentului de a rezolva o asemenea criză úi capacitatea sa reală de a o
face. Uniunea Europeană, o putere de tip kantian bazată pe norme, se confruntă cu o
putere tradiĠională bazată pe forĠă úi disponibilitatea de a folosi forĠa armată, o putere
care abordează problemele globale în manieră geopolitică. Criza ucraineană este, din
păcate, un nou exemplu ce ilustrează dialectica formulată de Titulescu cu ocazia
invaziei italiene în Etiopia: „forĠa dreptului” versus „dreptul forĠei”.
Lucrarea de faĠă nu se concentrează pe analiza Rusiei ca actor internaĠional úi nici
pe analiza crizei ucrainene. Ne interesează poziĠia Uniunii Europene ca actor
internaĠional, manifestată prin acĠiunea sa externă. Ipoteza de la care pornim este
creionată deja în titlu: Uniunea Europeană este o putere civilă, normativă sau
kantiană, care se confruntă în Europa Răsăriteană, din ce în ce mai evident, cu o
putere tradiĠională, bazată pe raĠionamente geopolitice, pe Real-Politik, FederaĠia
Rusă1. Vom evalua dacă mecanismul PESC-PSAC dezvoltat sub auspiciile Tratatului
de la Lisabona poate „salvgarda” interesele Uniunii Europene úi promova cu succes
securitatea úi stabilitatea regiunii Parteneriatului Estic, în faĠa destabilizării regionale
promovate de Vladimir Putin. Desigur, demersul riscă să devină unul speculativ,
Ġinând cont de volatilitatea situaĠiei internaĠionale actuale sau unul părtinitor, Ġinând
cont de faptul că privim lucrurile din perspectiva unui Stat-Membru al Uniunii
Europene, dar aceste riscuri sunt acceptabile în circumstanĠele actuale. Chiar în
situaĠia unei stabilizări a situaĠiei regionale, credem că tendinĠa pe termen mediu în
relaĠiile UE-Rusia nu este una încurajatoare, cel puĠin pe durata mandatului preúe-
dintelui Putin, aúa încât UE s-ar putea să fie nevoită să-úi consolideze capabilităĠile
de acĠiune externă, în special în sfera militară, ieúind parĠial din constrângerile
modelului civil-normativ.
Deoarece acĠiunea actuală a Rusiei este o provocare fără precedent a ordinii
internaĠionale actuale, considerăm că este necesar să evidenĠiem cum se redefineúte
conceptul de putere în relaĠiile internaĠionale, cum se aplică el Uniunii Europene,
care sunt elementele definitorii úi cele specifice ale mecanismului actual al acĠiunii

1
Nu considerăm că acest comportament mai este unul adaptat la condiĠiile „normalităĠii”
lumii contemporane, dar, dacă continuă să aibă succes, poate modifica aceste condiĠii cu
implicaĠii greu de anticipat.
Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor 47
externe a Uniunii Europene (ce poate face UE în situaĠia dată) úi ce a făcut în cazul
crizei ucrainene, înainte de a trage câteva concluzii, sperăm pertinente.

1. Puterea în politica internaĠională

Conceptul de putere, oricât de controversat ar fi, rămâne un concept central în
politica internaĠională de când există istoria. A marcat úi chiar a transformat erele
istorice într-o asemenea măsură încât, în prezent, noi denumim unele perioade pe
baza unor entităĠi sau imperii importante (de exemplu, epoca romană, epoca victo-
riană etc.). Definirea conceptului este într-o constantă schimbare, dar anumite
trăsături, pe care le vom evidenĠia în această secĠiune, se păstrează.
Puterea este o forĠă atât materială, cât úi imaterială, úi rămâne un concept esenĠial-
mente contestat, „cu interpretări diferite Ġinute împreună mai mult de o asemănare de
familie decât de o semnificaĠie centrală”1. Puterea este, mai degrabă, o convenĠie
socială decât o trăsătură obiectivă a unui actor sau a unei entităĠi oarecare, sau, pentru
o mai bună explicaĠie, puterea este recunoscută úi contestată social. Toate „Marile
Puteri” ale istoriei au fost atât admirate, dar mai ales invidiate de actorii mai puĠin
importanĠi. Însă, dincolo de toate aceste aserĠiuni, puterea a fost mereu legată de
statutul úi prestigiul actorului în arena relaĠiilor internaĠionale.
Utilizarea în premieră a termenului de Mare Putere este atribuită Congresului de
la Viena (1814-1815). Lordul Castlereagh, Secretarul pentru Afaceri Externe al Marii
Britanii în timpul Congresului úi unul dintre arhitecĠii sistemului post-napoleonian al
balanĠei de putere, a folosit termenul într-o scrisoare din 13 februarie 1814: „Mi se
oferă o mare satisfacĠie de a vă familiariza cu faptul că există toate úansele ca
Congresul să se încheie cu un acord general între Marile Puteri ale Europei, cu
hotărârea de a se susĠine aranjamentul agreat úi de a îndrepta influenĠa tuturor úi, dacă
este necesar, armele tuturor, împotriva Puterii care va încerca prima să perturbe
pacea continentală”2.
Deúi nu există un standard sau o definiĠie universală pentru conceptul de Mare
Putere, există câteva „norme” care úi-au păstrat relevanĠa peste timp: statutul sau
prestigiul internaĠional, dimensiunea teritorială/spaĠială, capabilităĠile militare,
dimensiunea populaĠiei, puterea economică úi influenĠa culturală. Desigur, cel puĠin
câteva dintre aceste dimensiuni nu mai par a fi atât de relevante în definirea statutului
de Mare Putere cum erau până în perioada Războiului Rece. Pe de altă parte, tehno-
logia úi în special cea derivată din revoluĠia digitală, sunt actualmente elemente de
putere fundamentale. Ele contribuie chiar la erodarea sistemului statal westphalian3.
Deúi sunt din ce în ce mai greu de localizat, aceste faĠete postmoderne ale puterii
continuă să constituie principalul avantaj pe care îl mai are Occidentul (în special
SUA) în faĠa restului lumii, însă un avantaj care este din ce în ce mai greu de

1
F. Berenskoetter, M.J. Williams (eds.), Power in World Politics, Routledge, Londra úi
New York, 2007, p. 1.
2
M.A. Chaudhary, G. Chaudhary, Global Encyclopedia of Political Geography, Global
Vision Publishing House, New Delhi, 2009, p. 98.
3
Aceasta este semnificaĠia puterii Internetului, semnalată úi prin „revoluĠiile Facebook”
din Orientul Mijlociu.
48 Dacian Duna

menĠinut. Însă, trebuie precizat foarte clar că atributele moderne úi cele postmoderne
ale puterii sunt inextricabil legate între ele, ele întăresc poziĠia actorului internaĠional,
iar lipsa sau precaritatea oricăreia dintre ele creează vulnerabilităĠi acelui actor.
Un alt concept important este cel de „superputere”. Termenul a fost lansat pentru
prima dată de celebrul geopolitician úi politolog american Nicholas Spykman într-o
serie de cursuri susĠinute în 1943 úi ulterior a fost dezvoltat de acesta, în cartea sa,
editată postum de Helen Nicholl, The Geography of Peace (Harcourt Brace and
Company, New York, 1944). Deúi, conceptul de superputere este considerat pasul
imediat superior celui de mare putere1, termenul se referă la capacitatea de a proiecta
puterea global. Conform lui Lyman Miller, superputerea poate fi măsurată de-a
lungul a patru axe de putere: militară, economică, politică úi culturală (ultima fiind
identică cu conceptul de soft power susĠinut de Joseph Nye)2. Cei mai mulĠi autori
consideră că numai Marea Britanie, SUA úi – într-o anumită măsură URSS – s-au
bucurat de statutul de superputeri până în prezent, în perioade istorice diferite.
În opinia noastră, delimitarea conceptelor de „mare putere” úi de „superputere”
este oarecum superfluă în era globalizării relaĠiilor internaĠionale. ExistenĠa unor
superputeri avea sens în perioada Războiului Rece, facilitând explicaĠia sistemului
bipolar. După Războiul Rece, tendinĠa spre un sistem multipolar úi multistratificat
este clară. Globalizarea impune actorilor internaĠionali proiectarea puterii la nivel
global, cu un accent mai degrabă pe puterea soft decât pe cea hard. Singura dimen-
siune care pare să mai facă diferenĠa clară între Statele Unite úi restul lumii este cea
militară. SUA reprezintă singura putere cu rază de acĠiune strategică globală. SUA au
rămas úi în prezent primus inter pares úi singura superputere supravieĠuitoare
Războiului Rece, chiar dacă apelativul este prea emfatic úi vag. Însă, termenul de
superputere rămâne atractiv. Unii autori semnalau declinul relativ úi preziceau
emergenĠa altor „superputeri”, precum Uniunea Europeană, China, India, Brazilia sau
Rusia3. Poate că, după Războiul Rece, mai potrivită este formula puteri globale.
Formula este o recunoaútere a vizibilităĠii globale a acestor actori úi nu contrazice
faptul că ele sunt concentrate mai ales pe dominarea macro-regiunilor lumii
(globalismul coexistă astfel cu regionalismul).

Prestigiu úi statut internaĠional

Deúi anarhia se manifestă în sistemul internaĠional4, o anumită ierarhie este
recunoscută ca implicită între participanĠii la jocul politicii globale. Statutul de putere
globală vine ca o recunoaútere internaĠională a capabilităĠilor de putere ale unui actor,

1
M.A. Chaudhary, G. Chaudhary, op. cit., p. 221.
2
L. Miller, „China an emerging superpower?”, Stanford Journal of International Relations,
Winter 2005, stanford.edu/group/sjir/6.1.03_miller.html.
3
A se vedea R.A. Schnabel, F.X. Rocca, The Next Superpower? The Rise of Europe and
Its Challenge to the United States, Rowman & Littlefield Publishers, Inc., Lanham; Boulder;
New York; Toronto; Oxford, 2005; P. Mahtaney, India, China and Globalization: The
Emerging Superpowers and the Future of Economic Development, Palgrave Macmillan, 2007;
S. Rosefielde, Russia in the 21st Century: The Prodigal Superpower, Cambridge University
Press, 2005; J. Redwood, Superpower Struggles: Mighty America, Faltering Europe, Rising
Asia, Palgrave Macmillan, 2005.
4
Cu sensul de lipsă a unei autorităĠi supranaĠionale care să limiteze suveranitatea naĠiunilor.
Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor 49
precum úi a implicării sale active în politica internaĠională. El este un corolar al altor
dimensiuni ale puterii globale úi se poate menĠine numai dacă actorul stabileúte
regulile jocului úi le respectă.
În afară de recunoaúterea din partea altora, un actor trebuie să se auto-definească
ca putere globală: „O credinĠă în statutul de mare putere, exprimată tradiĠional în
termeni de identitate úi pretenĠii imperiale, a asigurat un mijloc esenĠial pentru
consolidarea legitimităĠii statelor”1. Ezitarea Japoniei de a-úi arbora statutul de putere
globală la începutul secolului XXI i-a făcut pe mulĠi analiúti să uite că această Ġară a
fost, nu cu multă vreme în urmă, a doua superputere economică a lumii după SUA
(înainte de 2010). Aceútia úi-au bazat afirmaĠiile pe dinamica altor actori úi relativa
stagnare a Japoniei de la începutul anilor ’90, accentuată după criza din 1997.
Pe de altă parte, unii actori (precum Coreea de Nord sau Iranul) cred sau credeau
că legitimitatea internaĠională poate fi obĠinută alăturându-se clubului nuclear. Din
acest motiv, aceste state au investit masiv în achiziĠia de vectori nucleari, crezând că
prestigiul úi statutul pot fi obĠinute prin ameninĠare. Desigur, acest comportament
este considerat în afara legii de către puterile favorabile status quo-ului, dar interesant
pentru actorii care resping ordinea internaĠională actuală (nu ne referim aici doar la
actori statali).

Dimensiunea teritoriului
Dimensiunea teritorială a unei puteri majore nu mai e considerată atât de
relevantă faĠă de cum apărea ea în cursul istoriei, deoarece distanĠele úi-au pierdut
semnificaĠia în era globalizării úi Internetului. Chiar úi în aceste condiĠii, dimensiunea
încă mai contează din considerente indirecte. Un teritoriu semnificativ ca dimensiuni
creúte úansele de a avea la dispoziĠie o populaĠie mai mare úi/sau resurse naturale
importante. Chiar úi puĠinele excepĠii ale unor Mari Puteri care au început să se
dezvolte iniĠial de pe teritorii relativ reduse (Marea Britanie úi Japonia) nu contrazic
ideea că Marile Puteri au dimensiuni teritoriale uriaúe. Marea Britanie, de pildă, în
momentul său de maximă dezvoltare îúi dezvoltase cel mai mare imperiu maritim din
istorie, acoperind un sfert din populaĠia lumii. În prezent, teritoriul contează, nu
numai pentru încărcătura sa simbolică sau strategică, dar mai ales pentru resursele
sale, într-o lume aproape obsedată de energie. Nu e deloc întâmplător faptul că
Gazprom, gigantul energetic rus, úi-a propus deja să exploateze rezervele de petrol úi
gaze din Crimeea2, la scurtă vreme după referendumul care a condus la anexarea
acestei provincii de către Rusia.

Economia, tehnologia úi cunoaúterea

În definiĠia tradiĠională a dinamicii puterii internaĠionale se află úi factorul
economic. CapabilităĠile economice úi tehnologice, coroborate cu cunoútinĠele útiin-
Ġifice aplicate sunt definitorii pentru o putere majoră. Acestea sunt strâns legate de
capabilităĠile militare, influenĠând abilitatea de a proiecta puterea, chiar dacă ar fi o
1
J. Black, Great Powers and the Quest for Hegemony: The World Order since 1500,
Routledge, London and New York, 2007, p. 12.
2
Reuters, „Gazprom proposes oil and gas development in Crimea – RIA”, 18 martie 2014,
http://www.reuters.com/article/2014/03/18/ukraine-crisis-gas-idUSL6N0MF1X020140318.
50 Dacian Duna

greúeală să stabilim o legătură deterministă între ele1. Un simplu recurs la istorie

arată că nu a existat nici o Mare Putere fără economie puternică úi tehnologie
sofisticată prin comparaĠie cu vecinii săi. Astăzi, determinanĠii economici ai puterii la
scară globală sunt mai importanĠi decât oricând. Ei par chiar să depăúească în
importanĠă factorul militar până la un anumit punct2. Statele puternice, din punct de
vedere economic, tehnologic úi al societăĠii cunoaúterii, sunt capabile oricând să-úi
dezvolte rapid capabilităĠi militare când úi dacă consideră necesar. Însă, declinul
economic úi tehnologic poate scoate un stat din ierarhia Marilor Puteri. Acesta a fost
cazul Uniunii Sovietice, începând de la finele anilor '70.
Tehnologia, cunoaúterea úi mai ales informaĠia sunt fundamentale pentru orice
Mare Putere úi sunt profund conectate cu factorul politico-militar. CapabilităĠile de
intelligence, aflate la intersecĠia factorilor sus-menĠionaĠi, sunt o altă sursă de putere
folosită mereu de Marile Puteri ale istoriei, pentru protejarea intereselor externe, a
secretelor interne úi dezvăluirea secretelor deĠinute de alte state. Nu există doar o
cursă a înarmării între state, ci úi o cursă a puterii între state, iar avantajul tehnologic
úi útiinĠific este un obiectiv important de atins.

Factorul politico-militar
Cea mai durabilă perspectivă asupra puterii în relaĠiile internaĠionale vine dinspre
tradiĠia realist-istoricistă. Conform ei, puterea militară úi preponderenĠa politică (dacă
nu chiar hegemonia) sunt indicatori fundamentali ai unei Mari Puteri, chiar dacă ele
sunt sprijinite de factorii demografic, economic úi cultural. Analiza lui Paul Kennedy,
asupra interacĠiunii dintre strategie úi economie, semnalează că naúterea úi prăbuúirea
„marilor puteri” este rezultatul războaielor armate úi (in)eficacităĠii folosirii de
resurse economice în timpul războiului sau a modului în care economia unei naĠiuni
oarecare progresează sau regresează comparativ cu economiile celorlalte naĠiuni în
perioada dintre războaie3.
Disponibilitatea unor forĠe armate puternice a fost mereu un indicator al puterii pe
scena internaĠională. Atât Germania nazistă, cât úi URSS au avut la dispoziĠie armate
sofisticate pentru a-úi putea proiecta marile strategii, dar chiar úi în aceste condiĠii au
eúuat în menĠinerea puterii lor. În prezent, balanĠa militară de putere este total în
favoarea Statelor Unite, singura „superputere” militară. Însă, puterea militară nu este
o garanĠie pentru menĠinerea statutului de Mare Putere în politica internaĠională pe
termen nedefinit. Celelalte Mari Puteri pot să-úi recanalizeze eforturile economice
pentru a-úi dezvolta arsenalele militare. CapabilităĠile industriale pe timp de pace au
fost mereu folosite, chiar úi de statele democratice, pentru a sprijini complexele
militaro-industriale úi invers. De pildă, Marea Britanie, SUA úi actualmente China

1
J. Black, op. cit., p. 22.
2
Cazurile Republicii Coreea úi Japoniei indică faptul că puterea economică nu este sufi-
cientă pentru a le defini ca Mari Puteri. Aceste state se bazează pe puterea militară a Statelor
Unite pentru a îngrădi ameninĠările strategice (de genul celei nord-coreene).
3
P. Kennedy, Ascensiunea úi decăderea marilor puteri. Transformări economice úi
conflicte militare din 1500 până în 2000 (The Rise and Fall of the Great Powers: Economic
Change and Military Conflict From 1500 to 2000), Ed. Polirom, Iaúi, 2011, p. 15.
Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor 51
úi-au dezvoltat, de-a lungul istoriei, flote comerciale puternice, constatând nevoia de
a dezvolta flote militare pentru a le apăra úi proteja1.

PopulaĠia
Deloc surprinzător, ascensiunea Marilor Puteri europene a coincis cu o creútere
semnificativă a populaĠiei, cauzată de dezvoltarea unor tehnologii superioare în
agricultură, industrie úi medicină, care au permis acumularea de surplusuri, depăúind
economia de subzistenĠă specifică epocii medievale. În războaie, dacă celelalte con-
diĠii erau îndeplinite, numărul a fost mereu un factor decisiv. BalanĠa de putere euro-
peană a favorizat naĠiunile dinamice, cu populaĠii în creútere úi societăĠi puternice.
FranĠa a dominat sistemul continental al echilibrului de putere în secolul al
XVIII-lea, când dispunea de cea mai mare populaĠie2. Ea a intrat în declin în secolul
al XIX-lea când naĠiunea germană a depăúit demografic naĠiunea franceză. Nu e
deloc surprinzător faptul că Germania a avut iniĠiativa strategică după unificarea sa
din 1870, iniĠiativă pe care a menĠinut-o până în 1942. Astăzi, Germania îúi păstrează
încă avansul demografic faĠă de alte naĠiuni europene, dar noĠiunea de putere a
devenit considerabil mai complexă. Numerele sunt importante, totuúi, dacă Ġinem
cont de stabilirea puterii de vot deĠinute de Statele Membre ale Uniunii Europene în
Consiliul de Miniútri. Astfel, o populaĠie semnificativă rămâne o problemă impor-
tantă cel puĠin în UE, ceea ce explică parĠial de ce candidatura Turciei continuă să fie
respinsă de multe State Membre.
Elementul demografic al puterii nu este unul decisiv. Ascensiunea Europei úi
ulterior a Statelor Unite úi Uniunii Sovietice nu a fost legată direct de factorul
populaĠiei, cât mai ales de alĠi factori. Această afirmaĠie este probată dacă luăm în
calcul poziĠia Chinei, Asiei de Est úi de Sud úi chiar a Africii în termeni de pondere
demografică superioară prin comparaĠie cu SUA sau URSS. Mai mult, factorul
demografic rămâne important numai în măsura în care populaĠia îúi păstrează
dinamismul, adică se află în progresie. TendinĠa demografică contemporană indică
faptul că cele mai multe dintre puterile majore úi restul lumii dezvoltate se confruntă
cu perspectiva îmbătrânirii populaĠiei care va inversa ratele de creútere economică
actuale3. Astfel, factorul demografic poate fi considerat atât o oportunitate, cât úi o
vulnerabilitate, depinzând de context úi de actor. În viitor, poate fi necesară revi-
zuirea întregii filosofii economice, deoarece ortodoxia economică actuală se bazează
aproape exclusiv pe parametrii macroeconomici, pe creúterea economică constantă úi
sustenabilă.

1
Aceasta este observaĠia pe care a făcut-o amiralul Alfred T. Mahan la sfârúitul secolului
XIX. Capodopera sa în domeniul geostrategiei, The Influence of Seapower upon History
(1890) a devenit, ulterior publicării ei, un manual nu numai pentru Marina SUA, cât úi pentru
marina imperială japoneză.
2
Marea Britanie úi-a menĠinut dominaĠia asupra balanĠei de putere maritime în aceeaúi
perioadă úi chiar mai târziu, până după Al Doilea Război Mondial.
3
N. Howe, R. Jackson úi alĠii, „The Graying of the Great Powers: Demography and
Geopolitics in the 21st Century”, raport al Center for Strategic and International Studies, 23
mai 2008, csis.org/files/media/csis/pubs/080630_gai_majorfindings.pdf.
52 Dacian Duna

Cultura
Factorul cultural al puterii nu e mai puĠin important. De fapt, cultura (sau
superioritatea culturală) poate fi considerată liantul tuturor dimensiunilor puterii.
Cultura este un factor preponderent imaterial al puterii, dar interdependent cu dimen-
siunile materiale. Cultura implică influenĠă, persuasiune, admiraĠie sau chiar seducĠie.
Un exemplu clar este aúa-numitul „imperialism cultural” exercitat de americani după
1945 cu precădere asupra emisferei vestice, dar cu reverberaĠii pretutindeni în lume.
Factorul cultural este foarte bine explicat de Joseph Nye prin conceptul său de
„soft power”1, motiv pentru care considerăm necesar să ne raportăm la el în secĠiunea
următoare.

ConcepĠia lui Joseph Nye cu privire la putere

Una dintre cele mai semnificative úi instrumentale clasificări ale puterii îi aparĠine
profesorului Joseph Nye, Jr., unul dintre cei mai reputaĠi teoreticieni ai relaĠiilor
internaĠionale. Nye clasifică puterea în trei categorii: hard, soft úi smart.
Puterea hard se bazează pe capabilităĠile militare úi are o îndelungată tradiĠie în
gândirea realistă. De la Machiavelli úi Hobbes la gânditori moderni precum
Morgenthau, Kissinger sau Mearsheimer, realiútii au accentuat întotdeauna
importanĠa puterii militare. Totuúi, un teoretician neoliberal precum Joseph Nye Jr. a
contribuit esenĠial la completarea imaginii „puterii hard”, adăugând dimensiunea
economică celei militare:
„puterea militară úi economică sunt ambele exemple de putere de comandă
«hard» care pot fi folosite pentru a-i face pe alĠii să-úi schimbe poziĠia. Puterea hard
se bazează pe stimulente («morcovi») sau ameninĠări («bastoane»)”2.
Puterea hard reprezintă abilitatea guvernelor de a impune sancĠiuni sau a executa
ameninĠări, apropiindu-se foarte mult de definiĠia negativă a puterii statale dată de
Max Weber3. De altfel, concepĠia teoreticianului german cu privire la putere l-a
inspirat pe Joseph Nye úi în definirea conceptului de putere soft. Max Weber crea
formula tripartită a autorităĠii, bazată pe legitimitate: tradiĠională, carismatică úi
legal-raĠională4. Legitimitatea carismatică corespunde, în bună măsură, conceptului
de putere soft, definit de Joseph Nye, Jr.
Dacă puterea hard a fost, cel puĠin până în prezent, un atribut exclusiv al politicii
guvernamentale, puterea soft nu este în mod necesar un instrument al guvernului5, el

1
Conceptul a fost utilizat pentru prima dată de Joseph Nye Jr. pentru prima data într-un
articol publicat în Foreign Policy, în anul 1990 (a se vedea J. Nye, „Soft Power”, Foreign
Policy, nr. 80, 1990, p. 153-171).
2
J.S. Nye Jr., Power in the Global Information Age: From Realism to Globalization,
Routledge Londra; New York, 2004, p. 5.
3
Potrivit lui Max Weber, statul este „o comunitate umană care revendică cu success
monopolul utilizării legitime a forĠei fizice pe un anumit teritoriu”, citat în John Dreijmanis
(ed.), M. Weber, Political Writings, Cambridge University Press, 1994, p. 156.
4
Este vorba de eseul „Cele trei tipuri de conducere legitimă” publicat de M. Weber în
Preussische Jahrbücher, 187, 1-2, 1922.
5
J.S. Nye Jr., Soft Power: the Means to Success in World Politics, Public Affairs, New
York, 2004, p. 14.
Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor 53
poate fi úi chiar este utilizat de o multitudine de actori statali úi non-statali, iar
economia de piaĠă globală îl stimulează. EsenĠialmente, puterea soft este legată de
abilitatea de a influenĠa, de a contura preferinĠele altora1 sau, altfel spus:
„Abilitatea de a stabili preferinĠe tinde să fie asociată cu bunuri intangibile
precum o personalitate atractivă, valori, instituĠii úi o viziune văzute ca legitime sau
având o autoritate morală. Dacă un lider reprezintă o viziune sau valori pe care alĠii
vor să le urmeze, conducerea va costa mai puĠin. Puterea soft permite adesea unui
lider să folosească mai puĠini morcovi úi bastoane costisitoare. Altfel spus, în
termeni comportamentali, puterea soft este puterea de atracĠie. În termeni de
resurse, resursele de putere soft sunt bunuri care produc o asemenea atracĠie”2.
Există diferenĠe semnificative între „avatarurile” hard úi soft ale puterii. Totuúi,
dimensiunile hard úi soft ale puterii nu pot fi separate net, aúa cum afirmă úi Joseph
Nye. Puterile globale postmoderne trebuie să folosească un amestec complex de politici
externe soft úi hard, folosind „morcovi”, „bastoane” úi „seducĠie”. Această intersecĠie
de atribute hard úi soft este încrustată în conceptul lui Nye de „smart power”, pe care
acesta îl defineúte ca „abilitatea de a le combina într-un mod eficace”3.
Cu siguranĠă, puterea este un termen foarte complex al relaĠiilor internaĠionale,
nici o definiĠie nefiind capabilă să-l redea cu exactitate úi exhaustiv. Totuúi,
conceptele de putere pe care le-am explorat mai sus sunt instrumentale pentru
obiectivul acestei lucrări, accentul principal căzând asupra aproximării Uniunii
Europene ca putere globală în ascensiune, încercând să răspundem la întrebarea pe
care continua să úi-o pună mulĠi europeni: cine suntem noi, ce este úi ce va fi Europa
unită? Din păcate, foarte mulĠi cetăĠeni europeni nu înĠeleg sau nu vor să înĠeleagă
UE, deoarece au tendinĠa „să nu vadă pădurea din cauza copacilor”, cum ar spune
Hegel; altfel spus, nu au o percepĠie asupra mersului istoriei. ViaĠa obsedant ancorată
în prezent este o caracteristică a gândirii occidentale, care poate pune Occidentul în
faĠa unor pericole pe care nu le poate anticipa.

2. Reforma acĠiunii externe a Uniunii Europene în Tratatul de la

Lisabona úi după
Tratatul de la Lisabona úi-a propus consolidarea Uniunii Europene după marele
val de extindere din anii 2004 úi 2007 úi mai ales după eúecul „Tratatului instituind o
ConstituĠie pentru Europa” – eúec survenit în anul 2005 prin respingerea acestuia de
către electoratele francez úi olandez. Tratatul de la Lisabona, denumit iniĠial „Tratatul
de Reformă”, a fost – în spiritul construcĠiei europene de până atunci – un
compromis între voinĠele suverane ale Statelor Membre, „stăpânele tratatelor”. Chiar
úi acest tratat ar fi putut deveni un nou eúec, fapt ilustrat de respingerea sa în cadrul
primului referendum din Irlanda, dar úi de poziĠia euroscepticului polonez Lech

1
J.S. Nye Jr., „Soft Power, Hard Power and Leadership”, 2006, http://www.hks.
harvard.edu/netgov/files/talks/docs/11_06_06_seminar_Nye_HP_SP_Leadership.pdf.
2
Ibidem.
3
J.S. Nye, „Think Again: Soft Power”, Foreign Policy, 23 februarie 2006, http://www.
foreignpolicy.com/articles/2006/02/22/think_again_soft_power.
54 Dacian Duna

Kaczinski în timpul negocierilor interguvernamentale care au dus la semnarea

tratatului sau tergiversarea ratificării acestuia de către aceeaúi Ġară1.
Tratatul nu a adus modificări substanĠiale cadrului de lucru úi mecanismelor
decizionale ale Politicii Externe úi de Securitate Comună. El reconfirmă, încă o dată,
caracterul evolutiv al acestei politici úi am putea spune chiar logica neofuncĠionalistă
care i se aplică. Astfel, eúecul repetat al unei construcĠii supranaĠionale federale a
condus liderii europeni la ideea extinderii progresive a ariei de cooperare politică în
cadrul PESC, creând sinergiile necesare unei integrări aprofundate ulterioare. Acesta
este, de fapt, sensul introducerii procedurii cooperării consolidate (sau întărite) în
cadrul PESC prin tratatul de la Nisa (decembrie 2000) úi extinderea procedurii úi
asupra PSAC (Politica de Securitate úi Apărare Comună) prin tratatul de la Lisabona.
Procedura presupune iniĠiativa a cel puĠin 9 State Membre care doresc să avanseze
mai rapid în arii care nu sunt de competenĠa exclusivă a Uniunii fără să oblige alte
State Membre să se alăture „cooperării întărite”. Mai mult, acquis-ul comunitar a
consacrat úi o procedură opusă celei a cooperării consolidate, procedura „opt-out”
pentru statele care nu doresc să participe la anumite politici comune (de exemplu,
Danemarca nu doreúte să participe la PSAC, fapt recunoscut prin clauza opt-out din
acordul de la Edinburgh din decembrie 19922).
În cadrul PSAC, procedura cooperării consolidate este cunoscută, conform
tratatului de la Lisabona, ca procedura „Cooperării Permanente Structurate” (CPS).
Această procedură permite acelor State Membre „a căror capabilităĠi satisfac criterii
înalte úi care au stabilit mai multe angajamente obligatorii unele faĠă de celelalte în
această arie, în cazul celor mai complicate misiuni, să stabilească cooperare perma-
nentă structurată în cadrul de lucru al Uniunii”3. Dacă aplicăm logica funcĠionalistă
specifică integrării europene observăm că formarea unor sinergii puternice chiar úi
între câteva state poate conduce la un cerc virtuos al integrării, dacă CPS este o
experienĠă de succes. Logica funcĠionalistă poate fi completată aici de o caracteristică
generală a sistemului westfalian: statele sunt geloase pe succesul altor state, iar dacă
succesul poate fi atribuit mai degrabă cooperării decât conflictului, statele vor fi
tentate să-úi alăture eforturile grupului (alianĠei) de succes. Acesta este unul dinte
motivele esenĠiale pentru succesele extinderii NATO úi UE în Ġările Europei Centrale
úi de Est. CPS poate atrage Statele Membre ceva mai eurosceptice dacă beneficiile
integrării sunt mai mari decât costurile, iar într-o lume din ce în ce mai preocupată cu

1
A se vedea A. Szczerbiak, Poland Within the European Union: new awkward partner or
new heart of Europe?, Routledge, 2012.
2
Acest acord a urmat respingerii tratatului de la Maastricht de către electoratul danez în
iunie 1992. Acordul a confirmat „compromisul naĠional” negociat de Parlamentul danez prin
care Danemarcei i se recunoútea dreptul de opt-aut în 4 domenii, între care úi cel al apărării,
Danemarca fiind un fervent susĠinător al AlianĠei Nord-Atlantice.
3
A se vedea art. 28A.6 úi 28E din Tratatul de la Lisabona. Tratatul mai are anexat un
protocol care se referă explicit la această procedură: Protocol on Permanent Structured
Cooperation established by Article 42 of the Treaty on European Union (http://www.lisbon-
treaty.org/wcm/the-lisbon-treaty/protocols-annexed-to-the-treaties/673-protocol-on-permanent-
structured-cooperation-established-by-article-28a-of-the-treaty-on-european.html).
Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor 55
reducerea cheltuielilor guvernamentale, dar úi cu pericolele externe din ce în ce mai
evidente, ideea unei integrări mai avansate în domeniul apărării are sens.
Extinderea clauzei „paserelle”1 úi asupra PESC prin Tratatul de la Lisabona este o
altă inovaĠie importantă pentru acquis-ul comunitar. În acest mod, votul cu majoritate
calificată continuă să devină tot mai important în procedurile decizionale ale
Consiliului de Miniútri, ceea ce reduce caracterul interguvernamental al luării
deciziei, creúte eficacitatea sa potenĠială úi întăreúte tendinĠa de comunitarizare a
Politicii Externe úi de Securitate a Uniunii Europene.
Cele mai importante elemente pe care le aduce Tratatul de la Lisabona în scopul
consolidării PESC-PSAC se referă la „noi” instituĠii sau funcĠii europene, rezultate în
urma compromisului între Statele Membre care a dus la semnarea tratatului, dar a
căror importanĠă nu mai poate fi negată: Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
Afaceri Externe úi Politică de Securitate, Preúedintele Consiliului European,
Serviciul de AcĠiune Externă al UE.
Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe úi Politică de Securitate este „double
hatted” (dublu-învestit), adică este în acelaúi timp úi Vice-Preúedinte al Comisiei
Europene. Înaltul Reprezentant trebuie să consolideze tendinĠa spre o mai mare
coerenĠă în materie de PESC între cei 2 foúti piloni2 (în formulare úi implementare).
În calitate de Vice-Preúedinte a Comisiei, Înaltul Reprezentant apără interesele
acesteia în Consiliu. Deúi referinĠele la dreptul Comisiei la iniĠiativă legislativă în
materie de PESC a fost eliminat din textul Tratatului de la Lisabona, totuúi există o
prevedere care „îndulceúte” acest aspect úi lasă Comisiei, instituĠia cea mai comuni-
tarizată a Uniunii, o fereastră deschisă:
Orice Stat Membru, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe úi
Politică de Securitate sau Înaltul Reprezentant cu sprijinul Comisiei, poate adresa
orice problemă privitoare la politică externă úi de securitate comună către Consiliu3.
Tratatul introduce o nouă funcĠie permanentă în cadrul mecanismului instituĠional
al Uniunii: Preúedintele Consiliului European. Acesta este ales cu majoritate dublă4
de către Consiliul European, pe o perioadă de 2,5 ani, având maxim 2 mandate
posibile. Acesta conduce Consiliul European úi asigură, pe baza propriei capacităĠi,
reprezentarea externă a Uniunii în chestiuni ce Ġin de politica externă úi de securitate
comună, fără să prejudicieze puterile Înaltului Reprezentant5.
Formarea Serviciului de AcĠiune Externă al Uniunii Europene (SAEUE), aflat la
dispoziĠia Înaltului Reprezentant, este, în opinia noastră, esenĠială pentru creúterea

1
Clauza paserelle din Tratatele Uniunii Europene permite Consiliului European să decidă în
unanimitate schimbarea procedurii unanimităĠii din cadrul Consiliului de Miniútri cu procedura
majorităĠii calificate, în anumite arii de politică, cu acordul Parlamentului European.
2
Este vorba de pilonul comunitar gestionat mai ales de Comisia Europeană úi PESC, unul
dintre cei doi foúti piloni interguvernamentali, alături de JAI, pilon gestionat mai ales de
Consiliul de Miniútri.
3
Art. 15a din Tratatul de la Lisabona.
4
Formă de vot cu majoritate calificată prin care se cere sprijinul a cel puĠin 55% din
membrii Consiliului Uniunii Europene reprezentând cel puĠin 65% din cetăĠenii Uniunii
Europene.
5
Art. 9B.6 din Tratatul de la Lisabona.
56 Dacian Duna

coerenĠei acĠiunii externe a Uniunii Europene, aducând un nou rol pentru diplomaĠii
europeni. SAEUE combină foútii piloni I úi II în materie de acĠiune externă, aducând
împreună personal provenind de la Secretariatul General al Consiliului, Comisia
Europeană úi serviciile diplomatice naĠionale (deoarece SEAE are un mandat dublu:
să sprijine Înaltul Reprezentant úi să lucreze în cooperare cu serviciile diplomatice
ale Statelor Membre).
Formarea unor noi structuri birocratice ale Uniunii Europene nu reprezintă un
pericol pentru reprezentativitatea úi caracterul democratic al instituĠiilor europene,
mai ales că ele reprezintă, mai degrabă, rezultatul unei evoluĠii decât unei revoluĠii
instituĠionale. Totuúi, Înaltul Reprezentant, Preúedintele Consiliului European úi
SAEUE sunt instituĠii care leagă mai strâns marile instituĠii ale UE: Comisia,
Parlamentul úi Consiliul. Capacitatea de a identifica interesele comune ale Uniunii
Europene este amplificată, nu scăzută.
Din păcate, Tratatul de la Lisabona lasă, în continuare, în suspensie comunitarizarea
PSAC (Politica de Securitate úi Apărare Comună). Aceasta rămâne sub incidenĠa unui
interguvernamentalism aproape perfect, decizia fiind luată pe baza unanimităĠii.
ConstrucĠia europeană rămâne, în esenĠă, un echilibru precar între susĠinătorii
unei Europe unite úi puternice (euro-optimiúti) úi cei care se opun acestei idei
(eurosceptici). CondiĠiile geostrategice din estul european (criza din estul Ucrainei)
ar putea să fie un factor catalitic în sprijinul aprofundării integrării europene în
domeniul apărării. Pe de altă parte, situaĠia geoeconomică complicată a UE úi
Statelor Membre amplifică succesul euroscepticilor, radicalilor úi populiútilor, fapt
ilustrat de creúterea partidelor de extremă dreapta din Europa ultimilor ani. Criza
ucraineană a prilejuit observaĠia că acĠiunea externă a UE rămâne inhibată de voinĠa
politică a unor State Membre importante, precum Germania, profund dependente de
resursele energetice pe care FederaĠia Rusă le asigură. Aceste state sunt precaute,
într-o exprimare eufemistică, atunci când e vorba de a sancĠiona mai aspru acĠiunea
externă a Moscovei, deúi valorile úi normele care stau la baza construcĠiei europene
ar reclama un răspuns mai coerent úi mai semnificativ al UE. Astfel, se poate specula,
fără teama de a greúi prea mult, că acĠiunea Rusiei în Ucraina úi mai ales anexarea
Crimeei au fost rezultatul unui calcul strategic bine gândit al Kremlinului, pornind de
la prezumpĠia unei reacĠii slabe a Occidentului, ceea ce s-a dovedit, în ultimă
instanĠă, în mare măsură corect.
ReacĠiile cele mai clare la criza ucraineană au aparĠinut noilor instituĠii apărute
prin Tratatul de la Lisabona, ceea ce a demonstrat faptul că UE începe să aibă o voce
unică în arena internaĠională.
Printre primele reacĠii la criza ucraineană din partea unui oficial occidental a fost
cea aparĠinând Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe úi de Securitate,
doamna Catherine Ashton. Aceasta afirma, la 1 martie 2014: „Unitatea, suveranitatea
úi integritatea teritorială a Ucrainei trebuie să fie respectate întotdeauna úi de către
toate părĠile. Orice violare a acestor principii este inacceptabilă. Mai mult decât
oricând, este nevoie de reĠinere úi sentimentul de responsabilitate”1. În esenĠă,

1
C. Ashton, Statement by EU High Representative Catherine Ashton on the developments
in Ukraine's Crimea, Bruxelles, EU External Action, 1 martie 2014.
Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor 57
mesajul acesta este similar celor lansate de administraĠia americană Obama, NATO,
Statele-Membre ale UE úi alte organizaĠii internaĠionale. Cam acesta este răspunsul
Occidentul, cel puĠin în prima fază, cel al unor sancĠiuni morale. Au urmat, aúa cum
era de aúteptat, sancĠiunile economice menite să oblige Rusia să renunĠe la politica sa
agresivă din Ucraina úi Crimeea, dar aceste sancĠiuni au fost, aparent, mult prea
reduse în raport cu gravitatea situaĠiei provocate de Moscova în estul Europei,
reflectând divergenĠele din interiorul Consiliului de Miniútri úi mai ales atitudinea
conciliatoare a Germaniei, Ġară speriată de spectrul unei întoarceri în recesiune dacă
Rusia va decide să-úi folosească arma energetică împotriva Occidentului. InhibiĠiile
în materie de politică externă ale Berlinului par să se extindă la nivel european,
ratându-se momentul unui răspuns comun mai nuanĠat. În aceste condiĠii, iniĠiativa
strategică pare a continua să aparĠină unei FederaĠii Ruse din ce în ce mai asertive úi
mai provocatoare.

3. Uniunea Europeană între puterea normelor úi normele puterii

Uniunea Europeană nu este un actor tradiĠional al relaĠiilor internaĠionale. De aceea,
încercarea de a defini UE în baza unor noĠiuni clasice, realiste, precum cea de „Mare
Putere” este destul de discutabilă. Numai dacă predicĠia neorealistă că UE ar putea deveni
un „superstat” în viitor s-ar putea materializa, numai atunci capabilităĠile úi
comportamentul specific unei „superputeri” s-ar putea aplica úi acestui caz. Totuúi, nu
există foarte multe semne că UE va deveni o asemenea entitate în viitorul apropiat. În
această situaĠie, care formulă ar putea să definească cel mai bine puterea Europei unite?
Dacă luăm în calcul „normele” clasice ale puterii (prestigiu, economie, tehno-
logie, armată, cultură, populaĠie sau teritoriu), Uniunea Europeană ar putea fi
considerată, în mare măsură, o putere emergentă a lumii contemporane, doar factorul
militar úi economic punând sub semnul întrebării această afirmaĠie1.
În privinĠa prestigiului internaĠional, nu se poate spune că UE nu a devenit un
jucător în afacerile internaĠionale. Uniunea a dezvoltat deja un dialog structurat cu
alĠi actori globali, cum ar fi SUA, China, India, Brazilia sau chiar Rusia (cu toată
criza diplomatică). Actorii internaĠionali majori recunosc direct sau indirect impor-
tanĠa UE, chiar úi atunci când o critică. În privinĠa domeniilor economic úi tehno-
logic, Uniunea Europeană este un gigant cu probleme, dar rămâne un competitor
global al Statelor Unite. În termeni militari, UE nu este în sine o putere globală
deoarece domeniul apărării se află, în continuare, sub controlul Statelor Membre, dar
rămâne úi aici o putere potenĠială – UE adună împreună puteri „tradiĠionale” precum
FranĠa sau Marea Britanie, puterea industrială a Germaniei úi state foarte active în
prevenirea conflictelor úi managementul crizei, fie sub egida ONU, NATO sau UE,
cum ar fi statele nordice, Polonia úi chiar România. În privinĠa populaĠiei, UE are
peste 500 de milioane de locuitori, adică peste 7% din populaĠia Terrei, a treia
populaĠie după cea a Chinei úi Indiei. Dimensiunile teritoriale nu sunt atât de
impresionante, dar sunt semnificative – cea mai mare parte a teritoriului european.
Cu toate acestea, nu agregarea acestor factori reprezintă o problemă pentru Uniunea

1
Ne referim aici la lipsa unei armate comune europene úi la criza economică încă
nesoluĠionată în zona Euro.
58 Dacian Duna

Europeană, ci nivelul de integrare úi coeziune. Amânarea pe termen nedefinit a

realizării proiectului federal european face din UE o superputere virtuală, nu una
reală. Totuúi, felul cum Rusia lui Putin a reacĠionat faĠă de atitudinea populaĠiei
ucrainene faĠă de procesul integrării europene, atitudine care a dus la prăbuúirea unui
regim pro-moscovit, spune foarte multe despre percepĠia celorlalĠi actori ai sistemului
internaĠional faĠă de această putere globală potenĠială, Uniunea Europeană.
Aplicând conceptele de putere ale lui Joseph Nye la cazul Uniunea Europene,
remarcăm următoarele aspecte:
1. CapabilităĠile Uniunii Europene de putere hard sunt destul de limitate úi adesea
dependente de disponibilitatea limitată a Statelor Membre de a folosi instrumentele
coerciĠiei împotriva anumitor state sau alte entităĠi. ExperienĠa crizei din Libia (2011)
úi a crizei ucrainene (2014) indică limitele acesteia. SituaĠia dificilă din Siria face să
crească úi mai mult impresia lipsei de voinĠă úi capabilităĠi a UE pentru realizarea
unei operaĠiuni umanitare serioase. ExperienĠele anterioare ale Uniunii în diferite
faze de management al conflictului au semnalat capabilitatea de putere hard limitată
de care dispune UE, aceasta fiind capabilă să exercite presiuni prin sancĠiuni
economice asupra unor părĠi terĠe.
2. Uniunea Europeană deĠine importante capabilităĠi de putere soft, chiar dacă
forĠa sa de atracĠie s-a diminuat ca urmare a crizei datoriilor suverane. O mare parte
dintre vecinii UE sunt atraúi de perspectiva unei relaĠii strânse cu Uniunea úi chiar au
acceptat anumite condiĠii pentru a se bucura de o relaĠie comercială favorabilă cu
Bruxelles-ul, unii aspirând chiar la aderarea europeană. Dezvoltarea de politici trans-
frontaliere precum PEV a amplificat capabilităĠile de putere soft ale Uniunii Euro-
pene. MulĠi autori definesc UE ca o putere civilă în prevenirea conflictului úi mana-
gementul crizei, ceea ce presupune mai ales folosirea de capabilităĠi de putere soft.
3. Lipsa unor capabilităĠi semnificative de putere hard face ca UE să nu se califice
pentru ceea ce defineúte Joseph Nye sub sintagma „smart power”. Totuúi, nu trebuie uitat
că potenĠialul industrial úi útiinĠific al Europei occidentale poate oricând fi direcĠionat în
scopul dezvoltării capabilităĠilor hard úi smart. În fond, multe companii europene de
producĠie de armament sunt în topul vânzărilor la nivel mondial, iar FranĠa, Germania úi
Marea Britanie se situează în primii 6 furnizori de armament ai lumii1.
Jan Manners propunea un concept alternativ úi probabil mai adecvat pentru
descrierea Uniunii Europene ca actor internaĠional. Autorul propune formula de
„putere normativă”. Aceasta presupune mutarea accentului UE dinspre capabilităĠi
militare sau civile spre capabilităĠi de putere normativă, definită ca o „natură
ideaĠională caracterizată prin principii comune úi o disponibilitate de a ignora
convenĠiile de tip westfalian”2.

1
Conform unui raport de presă al SIPRI (Stockholm International Peace Research
Institute) publicat în 18 martie 2013, clasamentul este condus de Statele Unite cu 30% din
exporturile globale de armament, Rusia (26%), Germania (7%), FranĠa (6%), China (5%).
Marea Britanie a fost detronată din poziĠia de al 5-lea exportator al lumii în cursul anului
2012. A se vedea http://www.sipri.org/media/pressreleases/2013/ATlaunch.
2
I. Manners, „Normative Power Europe: A Contradiction in Terms”, JCMS, Volume 40,
Number 2, 2002, p. 239.
Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor 59
Ideea de putere normativă nu este nouă. Edward H. Carr o numea cândva „putere
asupra opiniei” distingând-o de puterea militară úi cea economică1. Johan Galtung o
identifică cu „puterea ideilor” sau normativă, pentru a o distinge de „morcov”
(remunerativă) úi „baston” (coercitivă)2. Robert Kagan nici măcar nu o numeúte
putere, ci chiar opusul acesteia. Conform lui Kagan, Europa s-a îndepărtat de putere
„înspre o lume de sine stătătoare a legilor úi cooperării”3. În schimb, Manners
accentuează abilitatea de a forma concepĠii cu privire la ceea ce este „normal” sau
„convenĠional”, considerând-o cea mai mare putere dintre toate4.
Ceea ce este aparent în cazul Uniunii Europene este disponibilitatea de a ignora
convenĠiile de tip Westphalian – angajamentul faĠă de norme úi principii universale
se află în centrul relaĠiilor dintre UE, Statele Membre úi restul lumii. Acest fapt este
ilustrat de un set de principii comune care trebuie îndeplinite de orice stat care
doreúte să se alăture Uniunii – aúa-zisele „criterii de la Copenhaga”:
„Calitatea de membru presupune că fiecare Ġară candidată a atins stabilitatea
instituĠiilor garantând democraĠia, statul de drept, drepturile omului, respectarea úi
protejarea minorităĠilor, existenĠa unei economii de piaĠă funcĠionale, precum úi
capacitatea de a face faĠă presiunilor competitive úi forĠelor pieĠei din cadrul Uniunii.
Calitatea de membru presupune abilitatea candidatului de a-úi îndeplini obligaĠiile
apartenenĠei, inclusiv aderarea la Ġelurile uniunii politice, economice úi monetare”5.
Conform lui Manners bazele normative ale Uniunii Europene sunt concentrate în
cinci norme centrale: (1) centralitatea păcii; (2) ideea de libertate; (3) democraĠia; (4)
statul de drept; (5) respectarea drepturilor úi libertăĠilor fundamentale ale omului úi
patru norme minore: noĠiunea de solidaritate socială; anti-discriminarea úi protecĠia
minorităĠilor; dezvoltarea durabilă; buna guvernare6.
CapabilităĠile normative ale UE se regăsesc în politicile úi practicile ce Ġin de
relaĠiile cu vecinii, de la PEV la cooperarea transfrontalieră úi chiar extinderea. Dar
această condiĠionalitate este uneori o barieră în dezvoltarea de relaĠii cu alte state.
Problema se accentuează atunci când ne referim la actori mai puĠin implicaĠi în sfera
normativă (precum China sau Rusia) úi care se află în competiĠie cu Uniunea pentru
resurse úi pieĠe. Totuúi, sunt puĠini analiúti care ar aprecia că principiile úi normele
sprijinite de UE úi atracĠia sa economică exercitată asupra statelor vecine din Africa
de Nord úi Orientul Mijlociu ar fi stimulat direct tulburările sociale din Libia, Siria úi
alte state. Totuúi, nu pare a fi o coincidenĠă faptul că „primăvara arabă” a urmat
dezvoltării Politicii Europene de Vecinătate úi crizei financiare globale. Există chiar

1
Y.A. Stivachtis, The State of European Integration, Ashgate Publishing House Limited,
2007, p. 45.
2
Johan Galtung, „Goals and Processes of Development: An Integrated View”, 1982,
https://www.transcend.org/galtung/papers/Goals%20and%20Processes%20of%20Developme
nt-An%20Integrated%20View.pdf.
3
R. Kagan, Of Paradise and Power: America and Europe in the New World Order,
Vintage Books, New York, 2004.
4
I. Manners, loc. cit., p. 253.
5
DeclaraĠia Consiliului European de la Copenhaga din iunie 1993.
6
I. Manners, loc. cit., p. 242-243.
60 Dacian Duna

autori care susĠin că se manifestă o influenĠă normativă din partea UE asupra

Israelului, AutorităĠii Palestiniene úi chiar asupra Statelor Unite1.
Manners observa limitele puterii normative, chiar dacă o aprecia ca fiind
superioară celei materiale. Aceste limite se referă la prăpastia de credibilitate între
idealuri úi cifre. Este dificil pentru o entitate să se exprime ca putere normativă úi să
reuúească totodată să-úi impună voinĠa asupra altor actori fără a deĠine forĠe credibile
(putere hard). Din aceste motive, puterea normelor trebuie să fie sprijinită de
„normele” (sau dimensiunile) puterii. UE este actualmente o expresie a ordinii neoli-
berale, dar nu încă un imperiu neoliberal, aúa cum sunt Statele Unite ale Americii.

Concluzii
Proverbiala expresie „puterea mai mare înseamnă responsabilitate mai mare”
descrie „povara” oricărei Mari Puteri în trecut úi prezent. Complexitatea lumii
(post)moderne o amplifică úi mai mult. TendinĠa actuală spre o lume multipolară úi
multistratificată este destul de evidentă. AmeninĠările globale, regionale úi locale sunt
interconectate, mai ales prin acĠiunea actorilor transnaĠionali. În acest mediu,
noĠiunea de putere se schimbă într-un timp destul de rapid, dar, chiar úi în această
situaĠie, unele dintre atributele clasice continuă să îúi păstreze importanĠa. Un
asemenea element îl constituie puterea militară.
Dacă Uniunea Europeană poate fi privită ca o putere majoră a lumii, acest lucru
rămâne tributar unui domeniu foarte specific: cel normativ. UE este un izvor puternic
de drept internaĠional, acoperind întregul său spectru. Valorile úi principiile, chiar
idealurile susĠinute de europeni încă din timpul Iluminismului, constituie o sursă de
putere dacă sunt folosite pentru scopuri democratice. Există două presiuni care ar
putea ameninĠa nu numai „Europa ca putere normativă” (expresia lui Manners), dar
chiar úi existenĠa Uniunii Europene: presiuni interne (de la nivelurile naĠionale úi
subnaĠionale) úi presiuni externe (presiuni sistemice sau presiuni exercitate de către
alte puteri globale). AmeninĠările interne úi externe sunt alimentate de criza
economică globală úi mai ales de expresia ei europeană: criza datoriilor suverane
rezolvată prin programe de austeritate.
Cu privire la Statele Membre putem observa eroziunea ordinii westphaliene úi
inabilitatea sau refuzul actorilor post-westphalieni2 de a salva statul-naĠiune tradi-
Ġional. Asistăm, totodată, la un reflux societal împotriva globalizării úi subproduselor
sale: externalizarea operaĠiunilor corporatiste înspre Asia pentru forĠe de muncă úi
resurse mai ieftine, dar úi migraĠia forĠei de muncă din naĠiunile mai sărace înspre
Europa Occidentală. Acest reflux este semnalat de reacĠia tot mai ostilă înspre
„celălalt”, amplificat, mai ales în context electoral, de politicieni úi părĠi ale
mass-media úoviniste úi xenofobe. Asemenea fenomene cresc presiunile asupra
Bruxelles-ului úi instituĠiilor sale comunitare.
Un alt set de provocări vin dinspre nivelul sistemic. EmergenĠa unor noi centre de
putere globală caracterizate printr-un comportament mai realist, mai asertiv, mai
1
R. Ginsberg, The European Union in International Politics: Baptism by Fire, Rowman
and Littlefield Publishers, Lanham; Boulder; New York; Oxford, 2001.
2
Actori precum organizaĠii internaĠionale, ONG-uri internaĠionale, corporaĠii transnaĠionale
sau bănci internaĠionale au devenit mai active úi mai autonome în politica internaĠională.
Uniunea Europeană între normele puterii úi puterea normelor 61
centrat pe interes úi mai puĠin pe norme úi idei este un tipar evident al afacerilor
internaĠionale actuale. China, India, Brazilia úi chiar FederaĠia Rusă reduc tot mai
mult decalajul ce le separă de Occident în privinĠa PIB-ului, dezvoltării úi
tehnologiei. Această tendinĠă este acceptabilă numai într-un cadru democratic úi
paúnic, favorabil economiei de piaĠă, aúa cum a fost cel de după Războiul Rece. Însă,
cel puĠin Rusia a indicat, prin implicarea ei în criza ucraineană úi anexarea Crimeei,
că nu mai susĠine tranziĠia paúnică spre multipolarism.
Criza economică globală erodează încrederea în instituĠiile europene, chiar dacă
expresia ei continentală, nu este un rezultat direct al politicilor UE, ci mai degrabă
rezultatul unor decizii politice eronate luate de guvernele europene timp de decenii.
Totuúi, măsurile de austeritate sprijinite de aproape toate guvernele úi instituĠiile
financiare internaĠionale, combinate cu politicile de dereglementare úi privatizare
exercită o presiune importantă asupra cetăĠenilor din „clasa de mijloc”, amplificând
astfel tensiunile sociale care ar putea ameninĠa democraĠia. De ce? Deoarece statele
se pot retrage din arenă numai în lumea ideilor, nu în lumea faptelor. Lipsite de
fonduri, statele vor creúte taxele úi impozitele actuale úi/sau vor inventa altele. Există
riscul de a trebui să alegem între democraĠie úi capitalismul dereglementat. Acest
lucru este semnalat de ascensiunea fulminantă a partidelor de extremă dreapta pe
eúichierul european, partide cu mesaj profund anti-european, antisemit úi xenofob.
Există o tendinĠă curentă de reorientare spre politica de (mare) putere în interiorul
UE, mai ales în cazul Germaniei, care determină în prezent deciziile cele mai
importante la nivel comunitar. InstituĠiile europene tind să se comporte tot mai mult
ca anexe sau companioane ale Statelor Membre puternice. Ele úi-au pierdut
capacitatea de se manifesta proactiv, reacĠionând, din timp în timp, la situaĠiile
politice implicând Statele Membre mai slabe (cum ar fi Ungaria sau România) sau la
crizele din vecinătate (cazul Ucrainei).
Nu se întrevăd soluĠii perfecte la situaĠia actuală în care se află Uniunea
Europeană. Liderii europeni nu par a fi în stare să ofere asemenea soluĠii. Cu toate
acestea, orice soluĠie trebuie să se bazeze pe premisa că societăĠile europene nu pot să
facă faĠă singure tsunami-ului globalizării.
O nouă viziune asupra Europei, fie ea federală, confederală sau de altă factură, ar
trebui să fie transpusă în realitate úi ar trebui să fie bazată pe puterea normativă de
care UE dispune. Această viziune ar putea să pornească de la principiile subsidia-
rităĠii úi solidarităĠii care stau la baza integrării europene. De ce? Deoarece cetăĠenii
ar trebui să simtă că îúi controlează propriile lor destine. DistanĠa între ei úi Bruxelles
este amplificată de caracterul elitist al instituĠiilor europene úi lipsa lor de legitimitate
democratică (ideea deficitului democratic). Aceasta este legată úi de un paradox creat
de cooperarea interguvernamentală: Statele Membre tind să accepte cel mai mic
numitor comun ca alternativă la nici o decizie. Adesea, acest numitor este suboptimal
atât pentru ele, cât úi pentru societăĠile lor. Ele doresc să controleze întotdeauna
situaĠia, deoarece aleúii lor se legitimează exclusiv faĠă de electoratele lor naĠionale.
Se feresc să ia decizii importante de teama că vor fi respinse de ceilalĠi sau de teama
efectelor lor asupra propriei economii. Puteri externe, precum Rusia, se simt astfel la
adăpost, primesc o clauză de impunitate pentru acĠiuni care, altfel, ar fi absolut
inacceptabile pentru orice stat european care s-ar afla în situaĠia Ucrainei. Însă
62 Dacian Duna

„lecĠiile” istoriei dau dreptate realiútilor când aceútia afirmă că atitudinea concilia-
toare invită agresiunea.
O importantă sursă de putere a Europei, una din ce în ce mai contestată – atât de
europeni, cât úi de americani – este alianĠa transatlantică. AlianĠa ar trebui reevaluată
úi reîntărită, dar va fi foarte dificil să fie reînnoit interesul SUA faĠă de Europa. În
mod clar, Washington-ul se reorientează spre Asia-Pacific úi mai puĠin spre Europa,
atât din raĠiuni strategice, cât úi economice. Totuúi, europenii úi americanii ar putea,
în viitor, să ia în calcul o relaĠie mai strânsă, bazată pe legăturile lor naturale úi
valorile lor împărtăúite. Aceasta ar putea deveni o necesitate dacă va apărea un bloc
asiatic în viitor. Puterea normativă europeană úi superputerea americană ar putea să
se completeze reciproc.
Europa ar trebui să se angajeze mai profund spre societatea cunoaúterii úi
îmbunătăĠirea standardelor de viaĠă nu numai în zona Euro, ci úi în vecinătate úi restul
lumii (de exemplu, eradicarea foametei, promovarea educaĠiei în Africa úi Orientul
Mijlociu ar putea reduce fluxurile transnaĠionale negative din aceste zone care produc
insecuritate în Europa).
Deúi nu totul se leagă de geopolitică úi geostrategie, trebuie subliniat faptul că
Europa nu îúi mai poate permite să ignore revenirea Rusiei ca actor strategic global,
care poate ameninĠa securitatea, stabilitatea úi pacea continentului, mai ales în partea
sa vulnerabilă: Europa de Est. În acest context, este necesară o regândire a poziĠiei
Uniunii Europene, mai ales în chestiunile ce Ġin de PSAC. Oare UE îúi mai poate
permite să nu aibă o politică comună de apărare? Lipsa de acĠiune în acest domeniu
nu va descuraja Rusia să continue să destabilizeze „parteneriatul estic” úi chiar
frontiera estică a UE. Însă UE va trebui să-úi regândească úi reajusteze politica faĠă
de FederaĠia Rusă pornind de la o analiză lucidă a motivaĠiilor politicii externe ruse,
dar úi de la identificarea intereselor fundamentale ale Europei în est. Trebuie recu-
noscut că destabilizarea Ucrainei nu este imputabilă doar Rusiei, ci úi Occidentului
care, la un moment dat, úi-a pierdut interesul faĠă de state precum Ucraina sau
Georgia sau úi-au sacrificat acest interes pentru a liniúti Rusia úi a obĠine ceea ce
aceasta le oferă: petrol úi gaze naturale. Este ceea ce presa rusă úi nu numai a numit,
nu fără o anumită dreptate, ipocrizia occidentală…
În final, cea mai importantă întrebare rămâne legată de viitorul Europei. Europa
ca întreg ar putea fi o putere globală, dar împărĠită nu ar putea rivaliza cu puterile
globale actuale sau în ascensiune. Întrebarea nu este legată de putere, ci de voinĠă.
Oare noi toĠi vrem să devenim europeni, aúa cum ne percep ceilalĠi, fără să trebuiască
să ne pierdem identităĠile naĠionale? Sau vrem să ne reîntoarcem la ultranaĠionalism,
xenofobie úi ură? Însă trebuie să útim, indiferent de opĠiunea fiecăruia dintre noi, că,
în era globalizării úi revoluĠiei digitale, izolarea duce la înapoiere.
Procesul de europenizare nu presupune pierderea identităĠilor personale, locale
sau naĠionale, aúa cum afirmă unii politicieni eurosceptici, deoarece nu reclamă aúa
ceva. Dimpotrivă, adăugarea unei noi dimensiuni identitare dă mai multă forĠă nouă
tuturor celor care ne definim ca europeni, cu atât mai mult cu cât globalizarea este un
proces inevitabil, iar pretutindeni se construiesc identităĠi transnaĠionale tot mai
puternice. Motto-ul construcĠiei europene, „unitate în diversitate”, rămâne la fel de
actual ca oricând úi ar trebui să inspire mai multă reflecĠie úi acĠiune elitelor politice
din Statele Membre.
 Simona R. Soare*

Puterea Smart a Uniunii Europene?

Un Studiu de Caz al Parteneriatului Estic

Rezumat: Acest capitol investighează modul în care Uniunea Europeană a făcut uz

de puterea smart úi rolul jucat de europenizare în cadrul acestui proces, în contextul
crizei economice, politice úi a schimbărilor instituĠionale la nivelul comunitar. Pornind
de la trecerea în revistă a fundamentelor teoretice ale puterii smart, capitolul de faĠă
argumentează că este necesar ca Uniunea Europeană să îúi dezvolte un cadru mai
eficient úi mai pragmatic, inclusiv la nivel strategic, de a face uz de puterea smart în
sistemul internaĠional. Un asemenea cadru trebuie să pornească de la o rafinare a
obiectivelor strategice comprehensive úi pe termen lung ale politicii externe a Uniunii
Europene, de la o înĠelegere adecvată a necesităĠilor de putere comunitară hard úi soft în
raport cu aceste obiective úi de la o înĠelegere profundă a impactului utilizării puterii
smart a Uniunii Europene, în mod flexibil strategic, în politica externă europeană.
Europenizarea a fost, este úi are toate úansele să rămână un instrument eficient de
exercitare a puterii smart de către Uniunea Europeană, dar singură nu mai este de ajuns
pentru a securiza interesele europene. Termenul până la care Uniunea Europeană
trebuie să aleagă se devină o mare putere „normală” se apropie pe măsură ce tranziĠia
sistemică de putere úi competiĠia strategică la nivel sistemic se intensifică.

Cuvinte-cheie: Uniunea Europeană, puterea smart, europenizare, eficienĠă, eficacitate,

politica externă europeană, putere soft, putere hard

Introducere
Uniunea Europeană (UE), care defineúte în zilele noastre în teoria relaĠiilor
internaĠionale conceptul de putere normativă1, are un potenĠial enorm de a dezvolta úi
folosi puterea smart. Dar capacitatea sa de a implementa o politică externă bazată pe
exercitarea puterii smart este inerent limitată. Mai exact, capacitatea europeană
(instituĠională) de a transforma puterea sa hard úi soft în rezultate politice dezirabile
continuă să fie limitată de construcĠia instituĠională europeană, de utilitatea intenĠio-
nată a instituĠiilor europene, de focusul de politică externă al Uniunii Europene
adesea greúit înĠeles chiar în mediul academic úi, nu în ultimă instanĠă, de factura
profund democratică a proiectului european. Poate părea cel puĠin ciudat cum unele
dintre însele punctele forte ale construcĠiei europene pot să se constituie în limite ale

*
Beneficiar al proiectului „Burse doctorale úi postdoctorale pentru tineri cercetători în
domeniile ùtiinĠe Politice, ùtiinĠe Administrative, ùtiinĠele Comunicării úi Sociologie”
POSDRU/159/1.5/S/134650.
1
Conceptul de putere normativă referitor la Uniunea Europeană a fost introdus úi dezvoltat
de I. Manners, „Normative Power Europe: a contradiction in terms?”, Journal of Common
Market Studies 40:2, p. 235-258.
64 Simona R. Soare

implementării eficiente de către Bruxelles a puterii smart, dar aceasta este o chestiune
de optică în egală măsură în care este o chestiune politică. Asemeni unei hărĠi care
rămâne fundamental aceeaúi în ciuda punctului din care o privim úi cu toate acestea
unghiul de reflecĠie influenĠează fundamental optica asupra distanĠelor úi acĠiunilor,
la fel úi analiza utilizării de către Uniunea Europeană a puterii smart este nuanĠată de
unghiul de abordare. Unghiul din care această lucrare înĠelege să analizeze utilizarea
de către Uniunea Europeană a puterii smart (úi să interpreteze eficienĠa acestui
proces) este una neoliberal instituĠionalistă, combinată cu neo-funcĠionalismul euro-
pean atât în analiza conceptuală, cât úi în studiul de caz al Parteneriatului Estic.
Desigur, cititorii se pot întreba de ce un capitol despre puterea smart a Uniunii
Europene apare în cadrul unui volum colectiv dedicat studiilor despre europenizare.
Însă cele două teme sunt indisolubil legate. Din punctul meu de vedere fenomenul
europenizării aúa cum s-a manifestat în procesele de lărgire úi integrare, dar úi în cel
de împărtăúire a normelor úi valorilor Uniunii Europene în raport cu alĠi actori statali
sau instituĠionali din sistem – teme care se bucură de altfel de o bogată úi substanĠială
literatură consacrată – nu pot fi în totalitate separate de exercitarea puterii smart de
către Uniunea Europeană. Europenizarea a reprezentat în acest context un instrument
al exercitării puterii smart în cadrul politicii externe a Uniunii Europene. În plus, cele
două fenomene sunt rareori analizate împreună, ceea ce oferă deopotrivă noutate úi
originalitate acestui demers de cercetare academică în tentativa de a rezuma úi avansa
discuĠia despre europenizare, dar úi cea despre dezirabilitatea utilizării puterii smart
de către Uniunea Europeană. Totodată, el subliniază faptul că singură, europenizarea
nu mai este suficientă pentru a asigura atingerea efectivă a intereselor strategice ale
Uniunii Europene.
La prima vedere, Uniunea Europeană este ideală pentru a implementa o politică
externă bazată pe exercitarea puterii smart. În realitate, însă, o evaluare atentă a
utilizării puterii smart de către Uniunea Europeană evidenĠiază o serie de aspecte
interesante úi chiar paradoxale asupra cărora mă voi opri în cele ce urmează. Prima
parte a lucrării se concentrează asupra definirii puterii smart ca un concept nou úi
controversat în teoria relaĠiilor internaĠionale, dar úi pe o critică a acestuia úi a
măsurii în care, cu celeritate metodologică, el poate fi aplicat Uniunii Europene.
Poate că acesta nu este neapărat cel mai propice moment pentru a face o trecere
critică în revistă a capacităĠii Uniunii Europene de a utiliza puterea smart, având în
vedere întreaga panoplie de probleme cu care Bruxelles-ul se confruntă în politica
comunitară úi internaĠională. În acelaúi timp, însă, un asemenea demers de investigare
academică pare natural úi oportun la acest moment, având în vedere faptul că în urma
alegerilor din mai 2014 avem o nouă compoziĠie a Parlamentului European, iar în
noiembrie 2014 noua Comisie Europeană úi-a început mandatul sub conducerea
preúedintelui Junker1. Însă întrebările de la care porneúte acest studiu sunt poate, cu

1
De altfel, există multiple studii ale experĠilor cu privire la faptul că preluarea mandatului
de către noua Comisie Europeană Junker reprezintă un moment oportun pentru corectarea
problemelor apărute în implementarea sau designul politicii externe europene. A se vedea, de
pildă, S. Fidler, „Europe Looks to Adapt to Changing Neighborhood”, The Wall Street
Journal, 13 noiembrie 2014, (http://online.wsj.com/articles/europe-looks-to-adapt-to-
changing-neighborhood-1415916590?mod=fox_australian, accesat pe 13 noiembrie 2014); N.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 65
atât mai relevante, cu cât problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană sunt
din ce în ce mai complexe, interdependente úi numeroase. Mai exact, această lucrare
îúi propune să analizeze dacă, când úi mai ales cum Uniunea Europeană utilizează
puterea smart. Si cât de eficient o utilizează. Într-adevăr, ce înseamnă o utilizare
eficientă a puterii smart de către Uniunea Europeană? Ipoteza de cercetare a acestei
lucrări este că Uniunea Europeană are o capacitate inerent limitată de utilizare a
puterii smart în virtutea construcĠiei instituĠionale europene în care politica externă
este încă un sector interguvernamental, dar úi a dezechilibrelor dintre puterea nor-
mativă úi puterea materială – economică úi militară deopotrivă – a Uniunii Europene.
Lucrarea are la bază o metodologie interpretativ-calitativă, bazată pe analiză
instituĠională, analiză de discurs úi studiu de caz – Parteneriatul Estic.
Cea de-a doua parte a lucrării este destinată investigării în detaliu úi în mod critic
a modului în care Uniunea Europeană înĠelege să folosească puterea smart – care sunt
dimensiunile prioritare ale puterii smart europene, cum au fost úi continuă ele să fie
folosite, care este dinamica unică a Uniunii Europene privind folosirea puterii smart,
care sunt diferenĠele dintre modalităĠile efective în care Uniunea Europeană foloseúte
puterea smart úi aúteptările privind utilizarea acesteia de către Bruxelles etc. A treia
parte a lucrării reprezintă un studiu de caz asupra modului în care Uniunea
Europeană a utilizat puterea smart (într-adevăr, dacă a utilizat puterea smart) în
implementarea unei dimensiuni prioritare cel puĠin la nivel declarativ pentru politica
sa externă, anume Parteneriatul Estic, úi cu ce rezultate.
Ultima parte a lucrării se concentrează pe trasarea unor concluzii privind modul în
care Uniunea Europeană a utilizat puterea smart până acum úi care sunt lecĠiile pe
care trebuie să le înveĠe instituĠiile europene din succesul sau insuccesul de până
acum în vederea optimizării activităĠii instituĠionale úi a eficienĠei/eficacităĠii
acesteia. Concluziile acestei lucrări sunt moderat pesimiste – Uniunea Europeană
foloseúte puterea smart în mod (a) discriminatoriu în plan economic úi în interiorul
graniĠelor comunitare; úi (b) dezechilibrat, privilegiind puterea hard non-militară; iar

Witney, M. Leonard, F. Godement, D. Levy, K. Liik, V. Tcherneva, „Rebooting EU Foreign

Policy”, Policy Brief nr. 114/septembrie 2014, European Council on Foreign Relations
(http://www.ecfr.eu/page/-/ECFR114_EU_BRIEF_SinglePages_%281%29.pdf, accesat la
4 octombrie 2014); B. Riegert, „Brok: EU lacks unified foreign policy strategy”, Deutsche
Welle din 29 august 2014 (http://www.dw.de/brok-eu-lacks-unified-foreign-policy-strategy/a-
17886870, accesat pe 29 august 2014); C. Hörst, D. Schwarzer, P. Chase, A. de Hoop
Scheffer, M. Michelot, M. Leigh, I. Lesser, D. Twining, K. Berzina, T. Wunderlich,
A. Ziebarth, S. Martin, Ideas for Europe’s New Leadership: A Transatlantic Perspective,
German Marshall Fund, octombrie 2014 (http://www.gmfus.org/wp-content/ blogs.
dir/1/files_mf/1412618308EULeadership_Sept14_web.pdf, accesat pe 17 octombrie 2014);
D. Keohane, S. Lehne, U. Speck, J. Techau, „A New Ambition for Europe: A Memo to the
European Union Foreign Policy Chief”, Carnegie Europe, 28 octombrie 2014
(http://carnegieeurope.eu/2014/10/28/new-ambition-for-europe-memo-to-european-union-foreign-
policy-chief/hszg, accesat pe 28 octombrie 2014); S. Lehne, „A Window of Opportunity to Upgrade
EU Foreign Policy”, Carnegie Europe, 2 mai 2014 (http://carnegieeurope.eu/2014/05/02/window-
of-opportunity-to-upgrade-eu-foreign-policy/h9sj, accesat pe 19 septembrie 2014); J. Techau,
„Four Reasons Why European Foreign Policy Sleeps”, Carnegie Europe, 21 octombrie 2014
(http://carnegieeurope.eu/strategiceurope/?fa=56976, accesat pe 21 octombrie 2014).
66 Simona R. Soare

(c) utilizarea strategiilor de putere smart în politica externă – spre deosebire de alte
politici comunitare – rămâne discontinuă. Însă chiar úi aúa, utilizarea puterii smart de
către Uniunea Europeană a fost surprinzător de încununată de succes în raport cu
multiplele probleme serioase cu care s-a confruntat. Marele succes al utilizării puterii
smart al Uniunii Europene, în orice formă s-a manifestat el până în prezent, a venit
din însuúi fundamentul intrinsec al construcĠiei europene – modelul democratic
european. Succesul utilizării puterii smart în politica europeană vine din faptul că
acest proces democratic intern de luare a deciziilor în politicile comune, dar úi în
politica externă asigură toĠi membrii de un oarecare câútig în negocierile purtate; el
este aúadar un succes în materie de respectare a procesului de luare a deciziei, foarte
important la nivelul funcĠionării organizaĠiilor internaĠionale, mai degrabă decât în
raport cu atingerea unor interese dezirabile politic în raport cu terĠii. Utilizarea puterii
smart în politica externă europeană este un proces complex, haotic pe alocuri, cu
deficite democratice în anumite formate precum Parteneriatul Estic, dar care fără
îndoială a funcĠionat pentru Uniunea Europeană până acum. Desigur, pe măsură ce
transformările europene se succed cu repeziciune, acest model se poate schimba úi
voi încerca să schiĠez unele dintre posibile direcĠii.
O scurtă precizare înainte de a trece la analiza conceptului de putere smart:
această lucrarea nu este úi nu este intenĠionată a fi citită în cheia unei analize
comprehensive atât a conceptului de putere smart, cât úi al celei al definirii úi
încadrării Uniunii Europene în categoria actorilor internaĠionali care utilizează
puterea smart ca bază a politicii lor externe. Într-adevăr, această lucrare îúi propune
să testeze limitele acestui concept nou úi controversat în teoria relaĠiilor
internaĠionale în cazul particular al unui actor internaĠional unic prin însăúi natura sa
între cea de stat úi cea de actor pur non-statal, instituĠional sau interguvernamental –
Uniunea Europeană. De asemenea, lucrarea îúi propune o privire de ansamblu a
modului în care literatura de specialitate în privinĠa politicii externe a Uniunii
Europene1 o percepe pe aceasta din urmă ca utilizând o strategie bazată pe puterea
smart, în virtutea faptului că Uniunea Europeană este considerată ca având un real
potenĠial în acest sens. În particular, lucrarea se opreúte asupra modului în care
puterea smart a fost úi continuă să fie folosită în cadrul unei iniĠiative prioritare de
politică externă pentru Uniunea Europeană – Parteneriatul Estic. Nu sunt úi nu
pretind să fiu un expert în privinĠa instituĠiilor Uniunii Europene, dar cercetarea mea
în domeniul politicii externe a acesteia din ultimii ani îmi permite o serie de concluzii
úi observaĠii informate. Nu în ultimul rând, din motive de spaĠiu, lucrarea cuprinde
rezultatele cercetării mai degrabă decât analiza in extenso a datelor cuprinse în
această cercetare.

1
Deúi conceptul de politică externă este un apanaj al statelor, lexiconul politic úi
instituĠional al Uniunii Europene úi-a însuúit acest concept, dezvoltând în prezent o strategie
acĠională în raport cu mediul internaĠional asemănătoare celei de politică externă a statelor,
dar care are încă la bază o structură decizională fundamental interguvernamentală, spre
deosebire de structurile integrate de politicii externe ale statelor moderne. Totodată, conceptul
de politică externă a Uniunii Europene este pe larg folosit úi acceptat de comunitatea
academică europeană úi internaĠională, motiv pentru care, dincolo de precizarea anterioară, el
va fi folosit cu aceleaúi conotaĠii, implicaĠii úi limite inerente úi în această lucrare.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 67
1. Uniunea Europeană úi Puterea Smart: dimensiunea conceptuală
Puterea smart este un concept nou, relativ controversat úi dificil de operaĠionalizat
deopotrivă la nivel normativ úi analitic. În principiu, puterea smart Ġine în egală
măsură de cunoaúterea mediului internaĠional, cât úi de arta de a face politica de stat.
Nu folosesc acest concept – arta de a face politica de stat – cu mare uúurinĠă, pentru
că întreaga mea carieră s-a construit pe ideea că în lipsa unor repere teoretice,
abstracte sau poate normative, politica internaĠională este pur úi simplu mult prea
complexă pentru a fi înĠeleasă pe deplin úi pentru a putea fi exploatată în vederea
promovării úi atingerii intereselor de stat. Trebuie să recunosc însă că pura stăpânire
a conceptelor teoretice nu îi înzestrează pe decidenĠii politici cu viziune strategică
adecvată úi adaptabilă vremurilor pe care le trăiesc.
EsenĠialmente un concept îmbrăĠiúat de comunitatea de relaĠii internaĠionale în
prima parte a anilor 2000, puterea smart surescită o dezbatere moderată asupra
naturii sale specifice. Astfel, există un consens la nivel academic cu privire la
definiĠia puterii smart care se referă la capacitatea inovatoare politică, instituĠională,
tehnologică etc. a actorilor internaĠionali de a „identifica modalităĠi de a combina
resursele (disponibile, de putere soft úi hard) în strategii încununate de succes în noul
context al difuziunii de putere úi al «ascensiunii restului marilor puteri
(non-europene)»“1. Cu alte cuvinte, conceptul de putere smart, dezvoltat atât de Nye,
cât úi de Suzanne Nossel2 úi de alĠii, ca un concept normativ pentru eficientizarea úi
corectarea erorilor strategice ale politicii externe americane, are la bază o serie de
elemente definitorii.
Primul element definitoriu al conceptului de putere smart este întocmai faptul că
el reprezintă un compozit de putere soft úi putere hard, care este însă independent de
cele două părĠi, specificitatea lui fiind dată de o serie subsecventă de elemente
definitorii. Astfel, al doilea element definitoriu al puterii smart este pronunĠata sa
dimensiune normativ-acĠională. Conceptul de putere smart se referă la modul de

1
J.S. Nye jr., The Future of Power, Public Affairs, New York, 2011, p. 207-208.
2
Există o întreagă controversă cu privire la dezvoltatorul conceptului de putere smart,
între Joseph S. Nye jr. úi Suzanne Nossel. Din punct de vedere cronologic, termenul pare să fi
fost prima dată introdus de Joseph S. Nye la începutul anilor 1990, fiind ulterior reluat în
multiple publicaĠii ale acestuia. A se vedea J.S. Nye jr., Bound to lead: the changing nature of
American power, Basic Books, New York, 1990, p. 31; J.S. Nye jr., Soft Power: The Means
To Success in World Politics, Public Affairs, New York, 2004; J.S. Nye jr., „Get Smart:
Combining Hard and Soft Power”, Foreign Affairs, Vol. 88, Nr. 4, iulie-august 2009, p. 160-
163; J.S. Nye jr., „The future of soft power in US foreign policy”, publicat în I. Parmar, M. Cox
(eds.), Soft Power and US Foreign Policy: Theoretical, historical and contemporary
perspectives, Routledge, New York, 2010, p. 4-11; J.S. Nye jr., The Future of Power; J.S. Nye
jr., „Obama and smart power”, publicat în M. Cox, D. Stokes (eds.), US Foreign Policy, ed. 2,
Oxford University Press, Oxford, 2012, p. 97-107. Suzanne Nossel, adjunctul ambasadorului
Statelor Unite pe lângă OrganizaĠia NaĠiunilor Unite la începutul anilor 2000, îl foloseúte la
rândul său în articolul său din Foreign Affairs, intitulat „Smart Power” publicat în 2004. A se
vedea S. Nossel, „Smart Power”, Foreign Affairs, vol. 83, nr. 2, martie-aprilie 2004, p. 131-
142. Însă termenul de smart power este incomplet dezvoltat de Nossel în acest articol, el fiind
ulterior aprofundat de Nye úi alĠii.
68 Simona R. Soare

construcĠie úi implementare a unei strategii de politică externă. Astfel, referindu-se la

aceste două aspecte, Nye punctează: „Capacitatea de a combina puterea hard úi soft
într-o strategie efectivă reprezintă putere smart”1. De asemenea, într-un raport din
2007, puterea smart este definită ca reprezentând „nu puterea hard sau puterea soft –
ci ea este combinarea măiastră a celor două. Puterea smart înseamnă să dezvolĠi o
strategie, o bază de resurse úi un set de instrumente integrate menite să atingă
obiectivele americane făcând uz deopotrivă de puterea hard úi puterea soft”2.
Ca orice strategie, utilizarea puterii smart caută să răspundă unor întrebări
esenĠiale: „O strategie smart furnizează răspunsuri unui set de cinci întrebări. În
primul rând, ce obiective sau rezultate sunt preferate? (…) Ce resurse sunt
disponibile úi în ce context? (…) Care sunt poziĠiile úi preferinĠele Ġintelor încercării
de influenĠare? (…) Ce forme ale comportamentului de putere au cea mai mare
probabilitate de reuúită? (…) Care este probabilitatea de succes?”3. Ceea ce conduce
la cel de-al treilea element definitoriu al conceptului de putere smart – úi anume
faptul că el este reprezentativ pentru o strategie bazată pe sau menită să crească
eficienĠa politicii externe a unui actor internaĠional. De pildă, încercând să definească
acest concept de putere smart, Ernest Wilson scrie: „puterea smart [este – n.a.]
definită drept capacitatea unui actor [internaĠional – n.a.] de a combina elemente ale
puterii hard úi ale puterii soft în moduri prin care acestea să se consolideze reciproc
astfel încât să avanseze eficient úi efectiv obiectivele actorului respectiv”4. Accentul
cade aúadar pe mixul de putere hard si soft menit să atingă eficient úi flexibil
obiectivele politice, strategice foarte pragmatice ale actorilor internaĠionali – numit
adesea în teoria relaĠiilor internaĠionale realism liberal5.
Un al patrulea element definitoriu al conceptului de putere smart este alegerea
contextului deoarece de acesta depind selectarea strategiei, a resurselor, a tipului de
putere folosită etc. Într-un sens mai larg, dezvoltarea conceptului de putere smart
porneúte de la necesitatea ca politica externă a actorilor internaĠionali să devină mai
sofisticată în raport cu o serie de schimbări structurale pe termen mediu úi lung din
sistemul internaĠional, care îl fac mai complex úi mai dificil de abordat decât înainte,
mai ales prin utilizarea instrumentelor consacrate deja de politică externă úi proiecĠie
a forĠei. Aceste două schimbări structurale se referă pe de o parte la difuziunea puterii
în sistemul internaĠional – de la state la actori non-statali, de la puterea militară către
cea economică, de la structurile instituĠionale către forme de organizare non-insti-
tuĠională, de la instituĠii la indivizi etc. – úi pe de cealaltă la ascensiunea unor noi
mari puteri non-europene, adesea numite BRICS – Brazilia, Rusia6, India, China1 úi

1
J.S. Nye jr., The Powers to Lead, Oxford University Press, New York, 2008, p. 43.
2
R.L. Armitage, J.S. Nye jr., CSIS Commission on Smart Power: A Smarter, More Secure
America, Center for Strategic and International Studies CSIS, Washington D.C., 2007, p. 7
(http://csis.org/files/media/csis/pubs/071106_csissmartpowerreport.pdf, accesat pe 5 mai
2014).
3
J.S. Nye jr., The Future of Power, p. 208-209.
4
E.J. Wilson, „Hard Power, Soft Power, Smart Power”, The ANNALS of the American
Academy of Political and Social Sciences, nr. 616, martie 2008, p. 110.
5
J.S. Nye jr., The Future of Power, p. 231.
6
Într-adevăr, Rusia nu este o nouă mare putere úi nici una complet non-europeană.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 69
2
Africa de Sud . Nevoia unei politici externe mai sofisticate ca răspuns la provocările
diverse ale secolului al XXI-lea este cu atât mai pregnantă pentru economiile
post-industriale, precum Statele Unite, Uniunea Europeană, Japonia etc., deoarece în
cadrul acestora „puterea rezidă din ce în ce mai mult în capacitatea naĠiunii de a crea
úi de a manipula cunoaúterea úi informaĠia (…) care poate să depăúească posesiunea
diviziilor de infanterie mecanizată, a portavioanelor úi a noilor instrumente hi-tech ce
pot extinde formidabil de mult orizontul influenĠei militare úi non-militare” a unui
actor internaĠional3. Potrivit lui Wilson, aceste schimbări structurale ale sistemului
internaĠional úi ale mediului de securitate necesită o reflecĠie asupra noilor modalităĠi
de a concepe úi de a exercita puterea actorilor internaĠionali.
Al cincilea element definitoriu al puterii smart este faptul că deúi aceasta combină
elementele puterii hard úi ale celei soft, ea accentuează preponderent puterea militară
ca bază a oricărei strategii de succes a unui actor internaĠional – mare putere globală,
folosită însă într-o combinaĠie eficientă împreună cu puterea soft pentru a asigura
atingerea intereselor actorului internaĠional úi pentru a oferi legitimitate acĠiunilor
acestuia. Cu alte cuvinte, deúi la nivel teoretic-discursiv, mai ales în literatura
americană, puterea smart este adesea prezentată ca un mijloc de a infuza un caracter
mai soft, mai pragmatic, dar în egală măsură internaĠionalist, politicii externe
americane sub administraĠia Obama, la nivel practic ea rămâne ancorată în utilizarea
unui mix de putere soft úi hard, fiind bazată prioritar chiar pe exercitarea puterii hard,
inclusiv a disponibilităĠii de a utiliza puterea militară. Nye jr. susĠine că „o mare
strategie bazată pe puterea smart trebuie să fie capabilă să se adapteze unor distribuĠii
foarte diferite de putere, în domenii diferite úi să înĠeleagă interconexiunile/interde-
pendenĠele dintre ele”4. Mai mult decât atât, Armitage úi Nye jr. conchideau în 2007
că puterea smart „subliniază necesitatea posesiunii unei forĠe militare puternice, dar
investeúte totodată serios în alianĠe, parteneriate úi instituĠii la toate nivelurile pentru
a extinde influenĠa americană úi pentru a stabili legitimitatea acĠiunilor americane.
Asigurarea bunului comun este o parte centrală a acestui efort”5.
Nu există însă un consens asupra dimensiunii moral-etice a utilizării puterii smart,
aúa cum apare ea explicit la Armitage úi Nye. De pildă, Christian Whiton subliniază
faptul că puterea smart „poate include diverse instrumente úi practici diplomatice,
politice, culturale, militare, tehnologice, financiare, economice, retorice, legale úi de

1
Pentru mai multe detalii referitoare la impactul ascensiunii acestor mari puteri, a se vedea
F. Zakaria, Post-American World and the Rise of the Rest, W.W. Norton&Co., New York,
2009; Ch.A. Kupchan, No One's World: The West, the Rising Rest, and the Coming Global
Turn, Oxford University Press, New York, 2012; úi J.G. Ikenberry, Liberal Leviathan: The
Origins, Crisis, and Transformation of the American World Order, Princeton University Press,
Princeton, 2011. De asemenea, pentru o perspectivă realistă asupra impactului ascensiunii
acestor noi mari puteri asupra sistemului – úi a Statelor Unite în particular – a se vedea B.R.
Posen, Restraint: A New Foundation for U.S. Grand Strategy, Cornell University Press,
Ithaca, 2013.
2
J.S. Nye jr., The Future of Power, p. 113-204.
3
E.J. Wilson, Hard Power, Soft Power, Smart Power, p. 112.
4
J.S. Nye jr., The Future of Power, p. 213.
5
R.L. Armitage, J.S. Nye jr., CSIS Commission on Smart Power, p. 7.
70 Simona R. Soare

spionaj”, inclusiv o componentă implicită de război politic1. În acelaúi timp, alĠi

autori, precum Nye jr. sau Nossel, susĠin că puterea smart are o dimensiune etică
fundamentală úi pragmatică în exercitarea politicii externe.
Deúi Whiton sugerează că puterea smart nu este neapărat o formă de putere ce
trebuie exercitată în mod multilateral – sau împreună2 cu alĠi actori internaĠionali
cum susĠin Nye jr., Kupchan úi Ikenberry – alĠi autori consacraĠi ai acestui concept
subliniază multilateralismul, importanĠa primordială a diplomaĠiei úi a prudenĠei
strategice drept elemente definitorii fundamentale ale puterii smart. De exemplu,
Suzanne Nossel susĠine că: „Puterea smart înseamnă să útim că propriul atu al
Statelor Unite s-ar putea să nu fie întotdeauna cel mai bun instrument: interesele
S.U.A. sunt promovate prin atragerea altor actori internaĠionali de partea acestor
obiective americane, prin intermediul alianĠelor, al instituĠiilor internaĠionale, al
diplomaĠiei prudente úi al puterii idealurilor”3.
Desigur, conceptul de putere smart este atrăgător din punct de vedere academic,
prin noutatea úi complexitatea lui. Însă dincolo de acestea, conceptul ascunde o serie
de probleme practice, metodologice úi chiar teoretice. Aú începe cu una dintre cele
mai grave probleme ale conceptului, cea de natură metodologică: puterea smart este
foarte dificil de operaĠionalizat în practică. Dacă accentul cade asupra eficienĠei
strategiilor de politică externă bazate pe puterea smart, atunci eficienĠa trebuie
definită cu mare atenĠie. O strategie de politică externă poate fi eficientă în mai multe
feluri: poate să atingă obiectivele strategice în mod eficient din punct de vedere al
costurilor, din punct de vedere al mijloacelor, al eficienĠei instituĠionale, al timpului
necesar atingerii obiectivelor, al atingerii complete sau parĠiale a obiectivelor, al unui
efort coerent úi concertat de atingere a obiectivelor sau uneori al purului noroc al
circumstanĠelor strategice. Care dintre aceste opĠiuni reflectă utilizarea puterii smart
în aúa fel încât să surprindă esenĠa conceptului úi comportamentului de referinĠă, fără
a explica ab initio orice fel de strategie de politică externă? Ce acĠiuni úi/sau compor-
tamente sunt specifice utilizării puterii smart? Dacă actorul internaĠional implemen-
tează o politică externă bazată pe o strategie fără cusur, în condiĠii instituĠionale

1
Ch. Whiton, Smart Power: Between Diplomacy and War, Potomac Books, Washington
D.C., 2013, p. 5-11. Potrivit lui Whinton, puterea smart are o dimensiune coercitivă implicită,
fundamentală úi nu se referă la dezvolarea diplomaĠiei publice sau a multilateralismului. Mai
mult decât atât, Whinton sugerează că deúi politica externă a Statelor Unite a utilizat constant
puterea smart, inclusiv în timpul administraĠiei Bush jr., în anumite perioade precum
campania americană din Irak în mod particular, opĠiunile úi oportunităĠile Statelor Unite de a
utiliza puterea lor smart nu erau prielnice.
2
DistincĠia se face în raport cu modul de exercitare úi cu obiectivele exercitării diferitelor
tipuri de putere ale actorilor internaĠionali. Potrivit lui Nye jr., Kupchan sau Ikenberry, natura
liberală a ordinii internaĠionale construită pe normele úi puterea americană determină ca în
sistemul internaĠional globalizat puterea să se exercite nu numai asupra altor actori
internaĠionali (úi adesea împotriva voinĠei lor) ci úi, în spiritul úi litera acĠiunii colective,
împreună cu aceútia, în vederea atingerii unor interese comune sau a furnizării unor bunuri
comune în sistemul internaĠional. Deúi exercitarea puterii împreună cu alĠi actori internaĠionali
nu o face mai puĠin coercitivă, acest mod de exercitare a puterii statale, multilateral úi posibil
instituĠionalizat se bucură de mai multă legitimitate în sistemul internaĠional.
3
S. Nossel, Smart Power, p. 137.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 71
optime, dar nu îúi atinge interesele din raĠiuni independente de voinĠa sa, acest lucru
se traduce prin faptul că strategia de putere smart nu a fost eficientă? ùi dacă da, a
mai fost ea oare o strategie de putere smart până la urmă? Christopher Layne, un
critic al conceptului de putere smart, susĠine că „a eticheta o politică drept «smart» nu
o face neapărat să fie astfel”1. Mai mult decât atât, conceptual nu face trimitere în
sens pozitiv la o serie de comportamente specifice, ci mai degrabă defineúte acĠiunea
de politică externă a actorilor internaĠionali – a Statelor Unite în particular – prin
raportare negativă la comportamentele agresive, militariste, unilaterale etc., definind
implicit acĠiunile de politică externă bazate pe exercitarea puterii smart drept
prudente, justificabile normativ úi legal sau strategic reĠinute.
De pildă, politica externă a Uniunii Europene în zona Parteneriatului Medite-
ranean (EUROMED) bazată pe promovarea democraĠiei, a drepturilor omului, a
statului de drept úi a prosperităĠii economice prin liber-schimb a fost una bazată pe
exercitarea puterii smart? A fost ea eficientă, mai ales în perspectiva impactului
Primăverii Arabe? ùi dacă post facto nu a fost eficientă, acest lucru se datorează
faptului că nu a fost o strategie de putere smart sau unor circumstanĠe regionale úi
locale independente de voinĠa úi controlul Uniunii Europene? În urma crizei din
Ucraina din 2014, aceleaúi întrebări sunt mai mult decât legitime úi în cazul
Parteneriatului Estic pe care îl voi analiza în mai mare detaliu în cele ce urmează. În
plus, în contextul crizei economice de la sfârúitul anilor 2000, dimensiunea econo-
mico-financiară devine úi ea cu atât mai pregnantă – eficienĠa căpătând inclusiv un
înĠeles pecuniar, de a maximiza beneficiile obĠinute dintr-o anume strategie de
politică externă uzitând de costuri cât mai mici (sau cât mai larg împărtăúite cu alĠi
actori internaĠionali) – dimensiune implicită, de exemplu, în principiul „mai mult
pentru mai mult” (more for more) implementat de Serviciul European de AcĠiune
Externă (EEAS) la nivelul Parteneriatului Estic.
În sine, orice strategie a unui actor internaĠional raĠional este definită ca moda-
litatea acĠională efectivă de a selecta activităĠile cele mai adecvate, în condiĠiile
resurselor existente, pentru a reprezenta, promova, atinge úi apăra interesele respecti-
vului actor. PrudenĠa strategică este implicită pentru toĠi actorii internaĠionali în
exercitarea politicii externe. Cu alte cuvinte, în înĠelegerea mea, o strategie smart este
de fapt o strategie de eficientizare a politicii externe a unui actor internaĠional, în mai
mare măsură decât este un concept normativ-acĠional de urmat de către actorii
internaĠionali. La o analiză atentă, conceptul de putere smart se confundă, în practică,
cu o serie de comportamente statale deja bine-cunoscute, ceea ce subminează
specificitatea acestui nou concept úi, bineînĠeles, utilitatea lui de instrument academic
analitic2. Mai mult decât atât, din punct de vedere metodologic úi teoretic, autorii mai
sus menĠionaĠi se referă la puterea smart în mod diferit – fie ca o strategie de politică
externă, fie ca úi capacitatea unui actor internaĠional de a concepe o asemenea

1
Ch. Layne, „The unbearable lightness of soft power”, publicat în I. Parmar, M. Cox, Soft
Power and US Foreign Policy: Theoretical, historical and contemporary perspectives,
Routledge, New York, 2010, p. 68.
2
Pentru o perspectivă diferită asupra acestei critici, a se vedea J.S. Nye jr., The Future of
Power, p. 210: „puterea smart poate, de asemenea, să fie folosită pentru analiză úi nu este sub
nici o formă limitată numai la Statele Unite”.
72 Simona R. Soare

strategie de politică externă care să integreze úi elementele puterii soft úi pe cele ale
puterii hard în funcĠie de contextul, momentul úi obiectivele urmărite. În aparenĠă,
conceptul pare să fie menit mai degrabă ca instrument normativ-acĠional pentru
decidenĠii politici, decât ca o teoretizare substanĠială a unui comportament distinct de
politică externă, uúor de distins de către întreaga comunitate academică din domeniul
relaĠiilor internaĠionale.
Puterea smart mai introduce un element aparent de noutate – nevoia de reformă a
modului de exercitare a puterii de către actorii internaĠionali în virtutea complexităĠii
în creútere a sistemului internaĠional. Acesta este un mod mai elegant de a spune că
politica externă a statelor trebuie să se adapteze în mod constant contextului sistemic
úi de securitate în care acĠionează actorii internaĠionali. Acesta nu este un element de
noutate, este o parte constitutivă a înĠelesului úi exerciĠiului puterii úi a politicii
externe a actorilor internaĠionali. În plus, un alt element prezentat ca un element
specific strategiilor de putere smart este acela că ea foloseúte úi combină eficient
elemente de putere hard úi soft – lucru pe care actorii internaĠionali îl fac în politica
externă de la începuturile sistemului mondial modern.
De fapt, puterea smart este concepută úi formulată ca o recomandare normativă úi
politică pentru politica externă americană în anii 2000. Ea este asumată de admi-
nistraĠiile George W. Bush úi Barack Obama, mai întâi sub numele de diplomaĠie
transformaĠională1, apoi de putere smart2 úi chiar de putere civilă3 a Statelor Unite.
Deúi literatura de specialitate în analiza de politică externă úi teoria relaĠiilor
internaĠionale utilizează conceptul de putere smart úi în cazul politicii externe a
Chinei, Turciei, úi chiar al Uniunii Europene, realitatea este că el a fost dezvoltat,
gândit úi conceput ca o măsură de eficientizare úi echilibrare politică úi instru-
mental-instituĠională a politicii externe americane din perioada administraĠiilor
George W. Bush marcate de un profund activism democratic, promovat prin folosirea
unilaterală úi nediscriminatorie a forĠei militare – prima facie a politicii externe

1
Termenul este atribuit Secretarului american de Stat, Condoleezza Rice care îl defineúte
drept obiectivul de a „lucra cu multiplii noútii [Statele Unite] parteneri globali (...) [úi] de a
construi úi susĠine state democratice, bine-guvernate care răspund nevoilor cetăĠenilor lor úi se
vor comporta responsabil în sistemul internaĠional”. Pentru mai multe detalii, a se vedea
C. Rice, Transformational Diplomacy, discurs rostit la Georgetown University, 18 ianuarie
2006 (http://2001-2009.state.gov/secretary/rm/2006/59306.htm, accesat pe 3 mai 2014).
Pentru o analiză a conceptului úi modului în care el a influenĠat politica externă americană, a se
vedea K.H. Nakamura, S.B. Epstein, Diplomacy for the 21st Century: Transformational Diplomacy,
Congressional Research Service, Washington D.C., 2007 (http://fas.org/sgp/crs/row/RL34141.pdf,
accesat pe 14 iunie 2014).
2
De pildă, Departamentul de Stat al Statelor Unite specifică următoarele: „Conceptul de
«putere smart» – integrarea úi networkingul inteligent al instrumentelor diplomatice, de
apărare, de dezvoltare úi de altă natură aferente aúa-numitei puteri «hard úi soft» – reprezintă
însăúi centrul viziunii politice a preúedintelui Obama úi a Secretarului de Stat Clinton”.
Departamentul de Stat, apud Nye jr., The Future of Power, p. 210.
3
Acest concept este folosit de Secretarul de Stat, Hillary Clinton în The First Quadrennial
Diplomacy and Development Review: Leading through Civilian Power, Washington, D.C.:
Department of State, 2011, disponibil online (http://www.state.gov/documents/organization/
153108.pdf), accesat pe 14 iunie 2014.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 73
americane úi instrumentul preferat al autorităĠilor federale în contracararea
ameninĠărilor úi riscurilor de securitate noi úi asimetrice cu care se confruntau.
Rezultatele acestei politici externe a administraĠiei Bush au condus, aproape în egală
măsură la necesitatea implementării unei strategii smart de politică externă, precum
schimbările structurale de la nivelul sistemului internaĠional1.
Judecată în acest context, puterea smart este mai degrabă o recomandare
normativă úi politică (liberal instituĠionalistă) specifică tranziĠiei sistemice de putere.
Nye jr. susĠine că ea nu este neapărat o strategie de păstrare a hegemoniei americane,
însă un element interesant al acestei strategii este modul în care schimbarea úi
inovarea exercitării puterii de stat, echilibrarea úi adaptarea resurselor de putere
întrebuinĠate etc. sunt utilizate esenĠialmente în scopul menĠinerii status quo-ului – úi
anume a unui statut preponderant sau hegemonic al Statelor Unite în sistemul inter-
naĠional – mai degrabă decât în acela al managementului unui eventual declin relativ
de putere american.
În ce măsură poate fi, însă, utilizat conceptul de putere smart pentru a analiza
academic politicile Uniunii Europene? Cât de reprezentativ úi adecvat este să folosim
acest concept pentru a descrie sau prescrie practica politică, în speĠă cea de politică
externă a Uniunii Europene? Asupra acestor întrebări, dar úi asupra altora, mă voi
opri în următorul subcapitol al acestei lucrări referitor la modul în care Uniunea
Europeană foloseúte puterea smart, momentele úi domeniile în care o foloseúte úi
eficienĠa cu care foloseúte puterea smart.

2. Uniunea Europeană úi Puterea Smart: dimensiunea politico-acĠională

2.1. Exercită Uniunea Europeană putere smart?

În aceste condiĠii este deopotrivă legitim úi necesar să ne întrebăm în ce măsură
este util úi adecvat metodologic să aplicăm acest concept de putere smart politicii
externe a Uniunii Europene? Pe de o parte, utilizarea acestui concept în cazul Uniunii
Europene reprezintă o extindere periculoasă metodologic deoarece Uniunea nu
funcĠionează din punct de vedere politic, economic úi instituĠional asemenea unui actor
statal, aúa cum este evident cazul Statelor Unite úi al altor actori statali. Astfel, trebuie
ridicată întrebarea: în ce măsură aceste specificităĠi instituĠionale, politice úi
operaĠionale ale Uniunii Europene nu inhibă orice fel de pretenĠie a acesteia de a utiliza
o strategie smart care presupune obiective comune, definite úi implementate coerent,
multilateral, integrat? Mai mult decât atât, cât de adecvată este utilizarea acestui con-
cept în cazul Uniunii Europene care nu a parcurs o perioadă de utilizare preponde-
rentă a puterii militare în defavoarea celei diplomatice – ci mai degrabă invers?
Pe de altă parte, însă, reflectând la tema acestei lucrări, am considerat că utilizarea
conceptului de putere smart pentru politica externă a Uniunii Europene este potrivită
din trei motive poate mai rar invocate. În primul rând pentru că Uniunea Europeană a
pus úi pune în continuare foarte mare accent pe proces, iar reforma, adaptarea úi
eficientizarea sunt cuvinte de ordine în acest context. În plus, odată cu schimbările

1
E.J. Wilson, „Hard Power, Soft Power, Smart Power”, p. 111.
74 Simona R. Soare

instituĠionale la nivel comunitar, în particular cele din domeniul politicii externe a

Uniunii Europene, procesul de eficientizare a structurării, promovării, atingerii úi
apărării intereselor Uniunii este unul inerent. Uniunea Europeană este adesea văzută
ca suferind de un dezechilibru paralizant în politica sa externă datorat faptului că se
bazează preponderent pe puterea sa normativă sau pe puterea soft úi mult prea puĠin
pe puterea hard, mai ales pe cea militară. Cu alte cuvinte, contextul este propice
pentru ca puterea smart să poată fi aplicată politicii externe a Uniunii Europene
pentru că modificările structurale de la nivel comunitar úi din sistemul internaĠional,
dar úi dezechilibrele de utilizare a resurselor de putere din politicile comunitare úi
nevoia de eficientizare a capacităĠii Uniunii de a-úi atinge obiectivele politice în
sistemul internaĠional solicită o reformă inovatoare úi flexibilă a gândirii úi acĠiunii
strategice europene.
Desigur, acest lucru nu înseamnă neapărat că Uniunea Europeană stăpâneúte cu
succes utilizarea puterii smart în politicile sale. Dar Uniunea Europeană mai prezintă
un atu contextual care permite aplicarea, cred, adecvată a conceptului de putere smart
politicilor sale: principalul beneficiu, dar úi principala vulnerabilitate a puterii smart a
Uniunii Europene rezidă în arhitectura sa instituĠională unică, ce oferă un forum
efectiv úi reprezentativ pentru membrii săi, în vederea coordonării gândirii strategice
regionale úi europene asupra unui set de provocări úi interese comune specifice úi
practice. Cu alte cuvinte, aúa cum funcĠionează acum, politica externă a Uniunii
Europene este un mix de supra-naĠional úi statal, mai mult sau mai puĠin tensionat,
mai mult sau mai puĠin clar diferenĠiat, mai mult sau mai puĠin încununat de succes.
Statele membre continuă să aibă interese comune la nivel principial, dar divergenĠe la
nivel tactic úi operaĠional. În perspectiva aplicării puterii smart aceasta poate fi
deopotrivă un blestem úi o binecuvântare.
De pildă, o problemă comună a exercitării puterii smart a Uniunii Europene se
referă la faptul că deúi interesele naĠionale ale membrilor constituie facilitatori ai
acĠiunii eficiente de politică externă europeană, cel mai adesea acestea constituie
obstacole în calea acestor acĠiuni eficiente. Politica externă europeană sub a doua
Comisie Europeană Barroso este adesea criticată pentru ineficienĠă provenită specific
din încercarea de a împăca interesele divergente ale membrilor între vecinătatea
sudică úi cea estică. AcĠiunea eficientă a preúedintelui Sarkozy, în calitate de
preúedinte al FranĠei úi lider al Uniunii în august-septembrie 2008 în semnarea
acordului de încetare a focului úi retragere a trupelor în războiul ruso-georgian s-a
reflectat pozitiv asupra politicii externe europene. În egală măsură, însă, insistenĠele
úi interesele strategice franceze că vecinătatea sudică reprezintă prioritatea absolută a
politicii externe europene au subminat capacitatea de răspuns eficient úi în timp real
al instituĠiilor europene în cadrul Parteneriatului Estic. Exemplele din acest punct de
vedere sunt multiple, printre acestea numărându-se mai recent faptul că relaĠiile
Uniunii Europene cu China1 sau negocierile Parteneriatului Comercial úi de InvestiĠii

1
De pildă, Shi Zhiquin, Vasilis Trigas, „China and Europe: Partners or Competitors?”,
Carnegie Europe, 9 Aprilie 2013, disponibil online la http://www.carnegieeurope.eu/
strategiceurope/?fa=51452, accesat pe 16 Mai 2014; Sacha de Wijs, „Germany, Still the
Reluctant Hegemon”, Carnegie Europe, 7 Noiembrie 2014, disponibil online la http://www.
carnegieeurope.eu/strategiceurope/?fa=57163, accesat pe 7 Noiembrie 2014; Judy Dempsey,
Puterea Smart a Uniunii Europene? 75
1
Transatlantic (TTIP) de către Uniunea Europeană sunt îngreunate de interesele
specifice divergente ale Germaniei; de faptul că relaĠia privilegiată a Germaniei cu
FederaĠia Rusă împiedică implementarea unui răspuns comunitar eficient la conflictul
din Ucraina2 etc. În plus, există o dihotomie vădită între vechii úi noii membri ai
Uniunii Europene în ceea ce priveúte legitimitatea, oportunitatea úi eficacitatea în
speĠă a utilizării puterii militare pentru contracararea provocărilor comune de securi-
tate, ceea ce de asemenea impietează exercitarea eficientă a puterii smart europene.
Nu în ultimul rând, Uniunea Europeană este chiar mai profund úi imediat afectată
de schimbările structurale din sistemul internaĠional decât alĠi actori internaĠionali,
precum Statele Unite ale Americii. Timp de un sfert de secol după 1989/1991,
Uniunea Europeană a beneficiat de circumstanĠe unice în existenĠa puterilor europene
– mari, mici úi mijlocii – respectiv un mediu internaĠional de securitate care nu se
conducea după regulile clasicei politici de putere: sistemul european a fost lipsit de
existenĠa unei mari puteri vădit úi manifest ostile, cu înclinaĠii hegemonice;
probabilitatea izbucnirii unui război convenĠional între marile puteri în sistemul
internaĠional a ajuns să fie considerată aproape derizorie în anii 1990 úi în anii 2000;
Europa se bucura de umbrela de securitate americană úi de bunurile publice oferite de
hegemonia benevolentă a Statelor Unite; priorităĠile europene se îndreptau spre
extinderea NATO úi a Uniunii Europene, deci a spaĠiului de democraĠie, stabilitate,
securitate úi prosperitate în Europa; iar provocările úi ameninĠările de securitate au
fost mai degrabă, fiind cel mai bine adresate – potrivit gândirii convenĠionale din
epocă – prin realizarea obiectivului unei „Europe întregite, libere, prospere úi
pacifice”3. Acest obiectiv avea úi continuă să aibă la bază două dimensiuni funda-
mentale pe care Uniunea Europeană úi le însuúeúte. Prima dimensiune Ġine de
extinderea spaĠiului de cooperare instituĠională, politică úi economică, democraĠie úi
prosperitate în întregul spaĠiu european. Cea de-a doua dimensiune Ġine de angajarea
cât mai complexă, intensă úi frecventă a Rusiei în vederea modelării treptate a
comportamentului său ca actor internaĠional responsabil4.

„Europe and the Future of German Ostpolitik”, Carnegie Europe, 13 Noiembrie 2014,
disponibil online la http://www.carnegieeurope.eu/strategiceurope/?fa=57211, accesat pe 13
Noiembrie 2014.
1
A se vedea, de pildă, recentul raport editat de Peter Spalding, „Germany’s Pivotal Role
on the way to TTIP”, Europe Policy Paper 5/2014, German Marshall Fund, Octombrie 2014.
2
Anton Trianovski, „Germany's Trade Ties to Russia Bind”, The Wall Street Journal, 9
Mai 2014, disponibil online la http://online.wsj.com/articles/germanys-trade-ties-to-russia-
bind-1399676820, accesat pe 9 Mai 2014.
3
Acesta este obiectivul declarat al politicii externe americane faĠă de Europa, încă din
perioada preúedintelui George H.W. Bush la începutul anilor 1990, strategie apoi
implementată de administraĠiile Clinton úi George W. Bush, úi recent reiterat de
vicepreúedintele american, Joe Biden. Pentru mai multe detalii a se vedea Joe Biden, Remarks
at the Atlantic Council's „Toward a Europe Whole and Free” Conference, Atlantic Council,
29 Aprilie 2014, Washington D.C., disponibil online la http://www.state.gov/secretary/
remarks/2014/04/225380.htm, accesat pe 30 Aprilie 2014.
4
Nu sunt convinsă că, fie úi în urma provocărilor prezentate de agresiunea rusă împotriva
Georgiei în 2008 úi Ucrainei în 2014, această a doua dimensiune a politicii europene s-a
schimbat sau s-a schimbat fundamental. De pildă, un recent studiu al Carnegie Europe
76 Simona R. Soare

Însă conflictele din Georgia (2008) úi, mai recent, din Ucraina (2014) – în strânsă
corelaĠie cu alte provocări la adresa ordinii europene – ameninĠă să schimbe definitiv
aceste condiĠii excepĠionale, iar Uniunea Europeană întâlneúte pentru prima dată în
istoria úi în vecinătatea sa imediată un competitor strategic care gândeúte úi
acĠionează în spiritul politicii de putere realiste: FederaĠia Rusă. CondiĠiile sub care
provocarea rusă la adresa ordinii úi proiectului democratic european se produc sunt
mai puĠin decât optime: democraĠia est-europeană cunoaúte cel mai accentuat úi
susĠinut declin al său la scară istorică, aúa cum arată Freedom House1; puterea
materială a Uniunii Europene úi credibilitatea sa economică sunt subminate de criza
economică, urmată de o severă recesiune; instituĠional, Uniunea Europeană cunoaúte
unele dintre cele mai turbulente modificări din ultimul sfert de secol; competiĠia de
putere la nivel global este din ce în ce mai accentuată, având în vedere ascensiunea
unor noi puteri globale; úi nu în ultimul rând, odată cu reorientarea strategică către
Asia, Statele Unite caută să îúi modifice prezenĠa úi relaĠia de securitate cu Europa.
Abordarea politicii externe bazată pe puterea smart a Uniunii Europene nu este
neapărat un subiect care să fi proliferat în domeniul studiilor europene sau al
relaĠiilor internaĠionale2, deúi Parteneriatul Estic úi Politica Europeană de Vecinătate

reliefează următoarele: „Tacticile actuale de presiune ale Rusiei în vecinătatea sa vestică nu

vor masca serioasele slăbiciuni politice, economice úi demografice pe termen lung úi foarte
lung ale Ġării. Un stat rus eúuat poate deveni cea mai mare provocare de securitate a UE. (...)
UE trebuie să adopte o abordare mai pragmatică care să vadă Rusia aúa cum este ea, nu aúa
cum îúi doreúte UE să fie. (...) UE trebuie să continue să coopereze cu Moscova în diferite
probleme internaĠionale pe baza intereselor europene, dar Uniunea ar trebui de asemenea să
fie pregătită pentru diferite scenarii în Rusia, inclusiv instabilitate politică masivă” úi să nu se
sfiască de sau să încerce să evite confruntarea strategică cu Rusia. A se vedea Keohane,
Lehne, Speck, Techau, „A New Ambition for Europe: A Memo to the European Union
Foreign Policy Chief” (http://carnegieeurope.eu/2014/10/28/new-ambition-for-europe-memo-
to-european-union-foreign-policy-chief/hszg, accesat pe 28 octombrie 2014).
1
Dacă în 2004 cele mai dramatice procese de democratizare erau înregistrare în Europa
Centrală úi de Est, respectiv în noile membre NATO úi canditate la Uniunea Europeană, în
2014 acestea înregistrează al optulea an de declin al democraĠiei úi libertăĠii interne. A se
vedea Freedom House, Freedom in the World 2014, cap. „The Democratic Leadership Gap”,
Freedom House, Washington D.C., 2014, disponibil online la http://freedomhouse.org/sites/
default/files/Overview%20Fact%20Sheet.pdf, accesat pt 17 Iunie 2014.
2
ContribuĠii pe această temă au, de pildă, Mai’a K. Davis Cross, „Europe, a smart
power?”, International Politics 48, 2011, p. 691–706; Lucian-Dumitru Dârdală, „After
Vilnius: the European Union’s smart power and the Eastern Neighbourhood”, Eastern Journal
of European Studies, 4:2, Decembrie 2013, p. 123-136. Alte contribuĠii notabile privind
analiza politica externă a Uniunii Europene prin prisma puterii smart, a puterii normative,
civile sau a puterii soft sunt: Federiga Bindi úi Irina Anghelescu (eds.), The Foreign Policy of
the European Union: Assessing Europe´s Role in the World, Brookings Institution,
Washington, D.C. 2012; Georgiy Voloshin, The European Union’s Normative Power in
Central Asia: Promoting Values and Defending Interests, Palgrave MacMillan, Londra, 2014;
Tanguy De Wilde, Pierre Defraigne, Jean-Christophe Defraigne, China, the European Union
and the Restructuring of Global Governance, Edward Elgar Publishing Ltd., Cheltenham,
2012; Steven Hill, Europe's Promise: Why the European Way is the Best Hope in an Insecure
Age, University of California Press, Berkeley, 2010; Mai'a K. Davis Cross, Jan Melissen
(eds.), European Public Diplomacy: Soft Power at Work, Palgrave, MacMillan New York,
Puterea Smart a Uniunii Europene? 77
1
în ansamblul său au surescitat un oarecare interes în mediul academic . Această
lucrare este, din acest motiv, cu atât mai justificată în explorarea utilităĠii úi utilizării
analitice úi practice a conceptului de putere smart în domeniul politicilor Uniunii
Europene, îndeosebi a celei externe úi de securitate.
În acest context, aú vrea să încep prin a menĠiona că Uniunea Europeană nu are
deocamdată o strategie de politică externă coerentă, comprehensivă úi integrată.
Literatura de specialitate menĠionează adesea Strategia Europeană de Securitate
(2003) sau Politica Europeană de Vecinătate (PEV), dar în cazul dintâi o politică
publică, comunitară de securitate se subordonează formal unui concept mai amplu de

2013. De asemenea, a se vedea Olli Rehn, Europe’s Smart Power in Its Region and the World,
discurs la European Studies Center, St. Anthony’s College, Oxford University, 1 Mai 2008.
1
Abordări în spiritul eficientizării instrumentelor úi strategiei de politică externă a Uniunii
Europene, îndeosebi în ceea ce priveúte Parteneriatul Estic, ce include elemente ale puterii
smart, fără a se referi per se la aceasta sunt úi: E. Korosteleva, The European Union and Its
Eastern Neighbours: Towards a More Ambitious Partnership?, Routledge, Londra, 2012;
Simona R. Soare, „The Eastern Partnership’s Road So Far: An Assessment of the EaP
Multilateral Track’s Performance”, în Mihail E. Ionescu (ed.), The Eastern Partnership: The
Road So Far, Bucureúti: Ed. Militară, 2013, p. 131-195; Simona R. Soare, „Institution
Building in EAP countries: A Structure vs. Process Analysis”, în Mihail E. Ionescu (ed.), The
Eastern Partnership: The Road So Far, Bucureúti: Ed. Militară, 2013, p. 251-276; Laure
Delcour, Eastern Partnership Review. The Institutional Functioning of the Eastern
Partnership: An Early Assessment, Estonian Center of Eastern Partnership, Tallinn, 2011;
Michael Emerson, „European Neighborhood Policy: Strategy or Placebo?”, CEPS Working
Document Nr. 215, Center for European Policy Studies, Bruxelles, 2004; Sabine Fischer úi
Erwan Lannon, „The ENP Strategic Review: The EU and its Neighborhood at a Crossroads”,
ISS Analysis, European Union Institute for Security Studies, Paris, 2011; Vahur Made,
Eastern Partnership Review. From Prague to Warsaw: a Study of Eastern Partnership’s
Rhetorics in the Context of EU Membership Perspective from 2009-2011, Estonian Center of
Eastern Partnership, Tallinn, 2011; Andrey Makarychev úi Andrey Deviatkov, Eastern
Partnership: Still a Missing Link in EU Strategy?, CEPS Commentary, Center for European
Policy Studies, Bruxelles, 2012; Alexei Sekarev (ed.), Public Administration in EU Eastern
Partners: Comparative Report 2012, Estonian Center of Eastern Partnership, Tallinn, 2012;
Elsa Tulmets, Eastern Partnership Review. Institution-Building Instruments in the Eastern
Partnership: Still Drawing on Enlargement?, Estonian Center of Eastern Partnership, Tallinn,
2011; Bernd Weber, Europe’s neighborhood between conditionality, network governance and
bargaining. Explaining the structures and issues and analyzing the coherence of the system of
external governance established by the ENP, CER, Paris, 2010; Per Magnus Wijkman, Eastern
Partnership Review. Fostering Deep and Comprehensive Free Trade Agreements for the
Eastern Partners, Estonian Center of Eastern Partnership, Tallinn, 2011; Kataryna Wolczuk,
Eastern Partnership Review: Perceptions of, and Attitudes towards, the Eastern Partnership
amongst the Partner Countries’ Political Elites, Estonian Center of Eastern Partnership,
Tallinn, 2011; A. Izotov, K. Raik, A. Sekarev (eds.), The Post-Vilnius Challenges of the
Eastern Partnership, Estonian Centre of Eastern Partnership, Estonian Center of Eastern
Partnership, Tallinn, 2013; R. Sadowski, „Partnership in times of crisis: challenges for Eastern
European countries integration with Europe”, Point of View nr. 36, OSW – Centre for Eastern
Studies, Varúovia, 2013; E. Korosteleva, „The Eastern Partnership initiative: a new
opportunity for the neighbours?”, Journal of Communist Studies and Transition Politics 27:1,
2011, p. 1-21.
78 Simona R. Soare

politică externă pe care momentan Uniunea Europeană nu îl are, iar în al doilea caz
este vorba despre o strategie regională, nu sistemică. Mai degrabă, Bruxelles-ul are
un set de politici úi strategii coerente, complexe úi intercorelate care ating inclusiv
domeniul relaĠiilor externe – relaĠiile economice internaĠionale, relaĠia transatlantică,
relaĠia UE-NATO, relaĠiile cu alte organizaĠii internaĠionale, intervenĠionismul
umanitar úi asistenĠa umanitară, politica de protecĠie a mediului etc. alături de care
există o serie de politici regionale precum politica de extindere a UE, European
Economic Area (EEA), Black Sea Synergy, Central Asia Strategy, EU Arctic Policy,
Euro-Mediterranean Partnership (EURO-MED), dimensiunea nordică, European
Neighborhood Policy (ENP) etc.1 Aceste politici sectoriale în ultimă instanĠă reflectă
întocmai lipsa de gândire strategică integrată la nivel global a Uniunii Europene
datorată de cele mai multe ori intereselor divergente ale membrilor în ceea ce
priveúte priorităĠile de politică externă. De asemenea, în urma implementării
Tratatului de la Lisabona, există instituĠii comunitare úi documente alcătuite de
acestea care se referă în mod direct la rolul Uniunii Europene de furnizor de
securitate în sistemul internaĠional afectat de „volatilitate regională úi globală, de
provocări emergente de securitate, de rebalansarea către Asia-Pacific a Statelor Unite
úi de impactul crizei financiare”2.
Notabil nu este doar faptul că există un acord general asupra faptului că Uniunea
Europeană are nevoie de o strategie de politică externă3, ci mai degrabă este faptul că
nu există diferenĠe de interpretare a mediului strategic internaĠional în această epocă
marcată de ceea ce Zbigniew Bzrezinski numea „trezirea globală” între documentele
oficiale ale Uniunii Europene úi cele ale think tank-urilor de profil. De pildă, un
raport al European Council on Foreign Relations (ECFR) porneúte de la aceleaúi
premise ca úi raportul Ashton din decembrie 2012, însă ajunge la concluzia clară că
prevederile fundamentale ale Strategiei Europene de Securitate sunt depăúite în

1
A se vedea toate aceste politici detaliate în documentele oficiale ale Uniunii Europene úi
ale European External Action Service (EEAS) disponibile online la http://eeas.europa.
eu/regional_policies/index_en.htm.
2
Catherine Ashton, Final Report by the High Representative/Head of the EDA on the
Common Security and Defence Policy, Bruxelles: EEAS, 2013, p. 2, disponibil online la
http://eeas.europa.eu/statements/docs/2013/131015_02_en.pdf, accesat pe 12 iunie 2014.
3
Pe lângă sursele citate la nota de subsol nr. 2 de mai sus, a se vedea, de pildă, Stefano
Silvestri, Marcin Zaborowski, Charles Powell úi Anna Jardfelt (eds.), Towards a European
Global Strategy: Securing European Influence in a Changing World, European Global
Strategy Project, Bruxelles, 2013, disponibil online la http://www.europeanglobalstrategy.eu/
nyheter/opinions/towards-a-european-global-strategy-report-release, accesat pe 9 Iunie 2014;
Susi Dennison, Richard Gowan, Hans Kundnani, Mark Leonard úi Nick Witney, „Why Europe
Needs a Global Strategy”, ECFR Policy Brief nr. 90, ECFR, Bruxelles, Octombrie 2013,
disponibil online la http://www.ecfr.eu/page/-/ECFR90_STRATEGY_BRIEF_AW.pdf, accesat
pe 14 mai 2014; Sven Biscop, Raiders of the Lost Art: Strategy-Making in Europe, Security
Policy Brief, Royal Institute for International Relations, Bruxelles, 2012, disponibil online la
http://www.egmontinstitute.be/publication_article/safeguarding-the-edtib-the-case-for-supervising-
non-eu-fdi-in-the-defence-sector/, accesat pe 11 mai 2014; Daniel Keohane, Does the EU Need a
New Foreign Policy Strategy?, ISN-ETH, Zurich, 2013, disponibil online la http://www.
isn.ethz.ch/Digital-Library/Articles/Detail/?lng=en&id=171319, accesat pe 24 mai 2014.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 79
actuala lume în care trebuie să acĠioneze Uniunea Europeană care „pare că pierde
putere úi influenĠă globală într-un ritm îngrijorător”1 în timp ce concluziile
Serviciului European de AcĠiune Externă (EEAS) sunt că „UE devine un provider de
securitate efectiv úi este din ce în ce mai recunoscut ca atare”2 în sistemul
internaĠional.
Mai mult decât atât, în ciuda eforturilor de relansare a discuĠiilor din jurul politicii
europene de Securitate din decembrie 2012, rezultatele sunt foarte modeste, iar
interesele de securitate ale membrilor sunt aparent numai minimal convergente.
Aceasta este o a doua arie de congruenĠă între premisele identificate de instituĠiile
Uniunii Europene de sporire a capacităĠii comunitare de a proiecta forĠă militară în
sistemul internaĠional, inclusiv de a dispune de voinĠa politică în acest sens, úi
concluziile analizelor politicii externe europene pentru care dimensiunea militară úi
de securitate a politicii europene este o temă predilectă pentru criticii proiectului
european. Însă puterea hard nu se rezumă exclusiv la puterea militară, motiv pentru
care având în vedere profilul politic úi instituĠional al Uniunii Europene, aceasta
foloseúte adesea puterea hard, coercitivă în politicile sale, dar aceasta este mai
degrabă de natură economică.
În aceste condiĠii – lipsa unei strategii integrate, coerente úi comprehensive de
politică externă europeană, a unui set coerent de obiective comune clare de politică
externă, posesiunea parĠială sau dependentă de membri asupra elementelor militare
esenĠiale de putere hard etc. – analiza politicii externe a Uniunii Europene prin
prisma puterii smart poate părea fără speranĠă. Însă aceasta este o concluzie
superficială úi incorectă cel puĠin parĠial. Acest demers porneúte de la o critică adesea
întâlnită la adresa politicii externe a Uniunii Europene, úi anume faptul că politica
externă a Uniunii Europene este dezechilibrată, fiind mult prea dependentă de
puterea soft, civilă sau normativă, axându-se prea mult pe promovarea democraĠiei, a
drepturilor omului, a statului de drept, a dezvoltării sustenabile úi a prosperităĠii
economice în detrimentul exercitării puterii coercitive, mai ales a acelei militare, în
probleme de interes strategic pentru membrii săi. Desigur, critica aceasta nu este
întotdeauna nemeritată de către Uniunea Europeană, dar ea are la bază o omisiune
predominantă în literatura de specialitate asupra politicii externe a Uniunii Europene
în general úi în literatura de referinĠă a acestei lucrări în particular: anume faptul că
politica externă a Uniunii Europene nu este úi nu a fost niciodată singular bazată pe
realităĠi, interese úi provocări geopolitice, politice sau militare. În realitate, aceste

1
Dennison, Gowan, Kundnani, Leonard úi Witney, „Why Europe Needs a Global
Strategy”, p. 2. Este de menĠionat că, printre altele, concluziile acestui raport contravin
fundamental concluziilor generale ale unui raport publicat la numai câteva luni distanĠă de
ECFR, respectiv European Foreign Policy Scorecard 2014, în care se menĠionează nu numai
că 2013 a fost marcat de două succese de politică externă care au crescut profilul UE de actor
global, dar că UE a performat mai bine în 2013 decât în precedenĠii trei ani de la înfiinĠarea
EEAS. Pentru mai multe detalii, a se vedea Jaap de Hoop Scheffer úi Vaira Vike-Freiberga,
European Foreign Policy Scorecard 2014, ECFR, Bruxelles, 2014, disponibil online la
http://www.ecfr.eu/page/-/ECFR94_SCORECARD_2014.pdf, accesat pe 11 mai 2014.
2
C. Ashton, Final Report by the High Representative/Head of the EDA on the Common
Security and Defence Policy, p. 2.
80 Simona R. Soare

dimensiuni au fost informal lăsate în seama statelor individuale, în timp ce politica

externă a Uniunii Europene s-a concentrat preponderent pe aspectele economice úi
secundar pe aspecte politice. Desigur, acest lucru este logic întrucât interesele unei
uniuni economice înainte de toate sunt preponderent de natură economică. Mai mult
decât atât, însăúi construcĠia comunitară în sfera politicii externe úi a securităĠii este
una interguvernamentală, ceea ce presupune mai degrabă coordonarea úi armonizarea
de interese úi acĠiuni efective în acest domeniu ale statelor membre.
Adesea aceste elemente privind integrarea Uniunii Europene în economia politică
internaĠională sunt însă uitate în multiplele analize privind politica externă
europeană. Acest lucru este cel puĠin paradoxal având în vedere că în economia
politică internaĠională Uniunea Europeană în plină criză continuă să fie cea mai mare
economie globală, Euro chiar decredibilizat de criza financiară úi economică de după
2008 continuă să fie a doua monedă de referinĠă úi de rezervă la nivel internaĠional,
Uniunea Europeană furnizează încă cele mai mari investiĠii financiare directe, cea
mai generoasă asistenĠă oficială pentru dezvoltare úi este cel mai mare donator de
ajutor umanitar úi de dezvoltare. Puterea hard a Uniunii Europene s-a manifestat
într-adevăr cel mai preponderent în domeniul economic1, iar puterea modelului
economic european – îndeosebi înaintea crizei financiare úi economice pe care a
traversat-o Uniunea Europeană, urmată de două valuri de recesiune economică severă
– sunt adesea însă invocate de literatura de specialitate drept exemple fie pozitive, fie
negative (prin accentuarea dezechilibrelor din sfera militară2 sau geopolitică, de
pildă) ale eficienĠei politicii externe europene.

1
Într-adevăr, o excepĠie notabilă de analiză a politicilor europene, care accentuează
importanĠa elementului economic drept predominant úi central în politica externă a Uniunii
Europene este Tanguy De Wilde, Pierre Defraigne, Jean-Christophe Defraigne, China, the
European Union and the Restructuring of Global Governance, Edward Elgar Publishing Ltd.,
Cheltenham, 2012.
2
În ciuda faptului că Uniunea Europeană este adesea văzută ca o putere economică úi
normativă/civilă, care dovedeúte o reală reĠinere strategică úi un mare scepticism în privinĠa
folosirii puterii militare în soluĠionarea crizelor internaĠionale sau a contracarării provocărilor
de securitate cu care se confruntă, împreună cele 28 de state membre ale Uniunii Europene
însumează o armată mai mare de 3,3 milioane de soldaĠi – cele mai mari forĠe militare din
lume, superioare numeric chiar úi celor ale FederaĠiei Ruse sau ale Chinei. Desigur, aceste
forĠe militare sunt adesea slab pregătite, înarmate, înzestrate úi posedă o experienĠă limitată pe
câmpul modern de luptă din cauza expunerii lor limitate úi selective din ultimii ani. ExcepĠii
notabile sunt Marea Britanie, FranĠa, Grecia, Turcia úi, în mai mică măsură, Polonia úi
România. Pentru mai multe detalii asupra acestui aspect al politicilor comunitare, a se vedea
Antonio Missiroli (ed.), „Enabling the future. European military capabilities 2013-2025:
challenges and avenues”, EU-ISS Report nr. 16, EU-ISS, Paris, 2013, disponibil online la
http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Report_16.pdf, accesat pe 3 Iunie 2014. De
asemenea, a se vedea Luis Simon (ed.), „European Defence capabilities: No Adaptability
without Co-operation”, Occasional Paper, Royal United Services Institute, Londra, martie
2010, disponibil online la https://www.rusi.org/downloads/assets/European_Defence_
Capabilities.pdf, accesat pe 3 Iunie 2014; Eva Gross úi Anand Menon (eds.), „CSDP between
internal constraints and external challenges”, EU-ISS Report nr. 17, EU-ISS, Paris, Octombrie
2013, disponibil online la http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Report_17.pdf, accesat pe
3 Iunie 2014; Thierry Tardy, „CSDP: getting third states on board”, Brief Issue nr. 6, EU-ISS,
Puterea Smart a Uniunii Europene? 81
Există însă o explicaĠie a acestui fenomen straniu, dincolo de logica fondării úi a
evoluĠiei politice úi instituĠionale europene: la o atentă analiză a criticilor acestea
pierd din vedere nu doar dimensiunea prioritar-economică a politicii externe
europene, dar pierd din vedere inclusiv faptul că funcĠionarea din ultimele două
decenii úi jumătate a Uniunii, prin aprofundarea úi extinderea procesului de inte-
grare europeană, s-a bazat în foarte mare măsură pe utilizarea întocmai a puterii
smart a Uniunii Europene. Iar europenizarea a fost un instrument prioritar din acest
punct de vedere. Într-adevăr, acest aspect scapă adesea analizelor politicii externe a
Uniunii Europene deoarece (a) acestea sunt inerent influenĠate de un model teoretic
stato-centric al analizei de politică externă, în care relaĠiile care fac obiectul acesteia
sunt strict delimitate prin graniĠe. În cazul Uniunii Europene, interpretarea politicii
externe este mai nuanĠată, ea având multiple paliere, dintre care însă procesul de
aderare úi procesele de parteneriat, în multiplele forme pe care le promovează
actualmente (sau pe care le-a promovat anterior) Uniunea nu pot fi eliminate. Însă
literatura de specialitate se opreúte de prea deseori asupra politicii externe înĠeleasă
numai ca înalta politică (high politics) în care aspectele militare úi geopolitice sunt
centrale. Acest tip de abordare este mai degrabă una de inspiraĠie conservator-realistă
în care o mare putere „normală” are un control integrat asupra politicii sale externe úi
foloseúte toate instrumentele la dispoziĠia sa, dar mai ales pe cele ale puterii hard,
pentru a-úi atinge interesele definite în mod mai mult sau mai puĠin limitat. În
consecinĠă, o politică externă europeană bazată pe putere civilă úi putere normativă
nu este congruentă cu o strategie de putere smart în virtutea dezechilibrului dintre
puterea hard úi cea soft pe care se bazează; într-adevăr, în lipsa unei puternice baze
de putere hard – militară, îndeosebi – o asemenea strategie comunitară bazată pe
exercitarea puterii smart este subminată de la bun început.
Există, consider, cel puĠin două explicaĠii pentru o asemenea percepĠie critică úi
numai parĠial reprezentativă practic a politicii externe a Uniunii Europene. Prima
explicaĠie poate fi uúor de înĠeles privind cu atenĠie harta Uniunii Europene pe care
predomină statele continentale. Într-adevăr, ele nu sunt întotdeauna cele mai
puternice state din punct de vedere economic sau militar – cu excepĠia Germaniei,
desigur – însă ele au avut cu certitudine o influenĠă în formularea unei serii de
aúteptări cu privire la politica externă a Uniunii Europene care s-a focalizat predo-
minant asupra provocărilor de securitate úi a intereselor mai degrabă specifice
statelor continentale – ameninĠări de graniĠă, ameninĠări de natură convenĠională,
militară etc. Prin comparaĠie, însă, direcĠia de politică externă a Uniunii Europene,
mai ales în dimensiunea economică, a fost impregnată mai degrabă de perspectivele
úi interesele specifice ale marilor puteri europene, continentale sau nu, care au

Paris, 2014, disponibil online la http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Brief_6_

CSDP_and_third_states.pdf, accesat pe 3 Iunie 2014; D. Fiott, „One size to fit all? Setting
standards for European defence”, Brief Issue nr. 13, EU-ISS, Paris, 2014, disponibil online la
http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Brief_13_Defence_standardisation.pdf, accesat pe
3 Iunie 2014; R. Domisiewicz úi E. Gross, „Breaking new ground: EU-US cooperation in
crisis management”, Brief Issue nr. 15, Paris: EU-ISS, 2014, disponibil online la
www.iss.europa.eu/uploads/media/Brief_15_EU_US_cooperation_in_crisis_management.pdf,
accesat pe 3 Iunie 2014.
82 Simona R. Soare

economii bazate pe export – Germania, FranĠa, Marea Britanie, dar úi al altor

membre influente precum Olanda, Italia, Spania etc.
Însă politica externă a Uniunii Europene, dacă o analizăm în cheia analizei de
politică externă, nu este úi nu a fost intenĠionată să fie politica externă a unei mari
puteri continentale. Într-adevăr, analizând úi interpretând semnalele de politică
externă ale Uniunii Europene, concluziile sunt mai degrabă că aceasta se doreúte o
politică bazată pe deschiderea economică úi nu numai către sistemul internaĠional, cu
un soi de activism misionar bazat pe atractivitatea modelului său economic úi politic,
sprijinit puternic de puterea hard economică de care dispune Uniunea la acest
moment. Astfel, analiza politicii externe a Uniunii Europene tinde să piardă din
vedere aspecte adiacente fiind axată (b) fie pe analiza instituĠională – modul în care
instituĠiile europene cu atribuĠii în politica externă sunt construite, care este
funcĠionalitatea lor, ce rol au úi cât de limitat (sau nu) este acesta, cât de eficiente
sunt în obiectivele (adesea considerate prea limitate) pe care úi le propun etc. – fie pe
critica lipsei de acĠiune europeană în vederea contracarării unor provocări de
securitate precum cele generate în 2011-2013 de Primăvara Arabă, în a doua jumătate
a anilor 2000 de războaiele gazului cu FederaĠia Rusă, de războiul ruso-georgian din
2008, sau de actuala criză ucraineană, transformată deja în conflict ruso-ucrainean
după anexarea ilegală de către Rusia a Crimeei în martie 2014.
Acestea fiind spuse, mai există o variabilă ce poate úi trebuie avută în vedere în
mod serios în analiza politicii externe europene. BalanĠa de putere în cadrul Uniunii
Europene este în flux în acest moment. Este oarecum desuet să vorbeúti despre
balanĠa de putere în ceea ce priveúte Uniunea Europeană având în vedere conotaĠiile
conflictuale ale conceptului în directă contradicĠie cu raĠiunile existenĠei Uniunii, însă
el reprezintă o realitate de care nici chiar Uniunea Europeană nu poate scăpa. Mai
ales sub impactul schimbărilor instituĠionale úi politice menite să contracareze úi să
diminueze efectele negative ale crizei economice, binomul franco-german pe care
s-a construit Uniunea Europeană, începe să fie din ce în ce mai dezechilibrat úi
specializat în ceea ce priveúte diviziunea sarcinilor la nivel comunitar, Germania
arogându-úi mai degrabă un rol de lider economic, în timp ce FranĠa încearcă să se
consacre drept liderul european în domeniul militar úi de securitate. În tot acest timp,
Marea Britanie, monitorul acestui binom úi adesea moderatorul lui, fiind la rândul
său afectată puternic de criza economică, nemulĠumită de beneficiile de care se
bucură în Uniune úi frustrată de o serie de probleme interne precum referendumul
privind separarea ScoĠiei, ameninĠă cu un referendum pentru retragerea unilaterală
din Uniunea Europeană. ImplicaĠiile acestei tranziĠii (shift) a balanĠei de putere
intra-comunitare nu pot úi nu trebuie să fie tratate cu superficialitate deoarece ele
vor lăsa o profundă amprentă asupra politicii externe a Uniunii Europene,
influenĠând posibil dezechilibrul actual dintre interesele continentale úi cele
non-continentale (maritime, legate de liber schimb úi deschiderea către sistemul
internaĠional), între tipurile de putere hard sau soft folosite de Uniunea Europeană úi
mixul acestora în politicile europene etc. De pildă, Techau argumentează că
Germania este în acest caz statul care ar putea înclina balanĠa în privinĠa intereselor
Puterea Smart a Uniunii Europene? 83
de politică externă úi a mixului de instrumente de putere utilizate de politica externă
europeană1.
Totodată, nu trebuie uitat faptul că pentru membri, relaĠia cu Uniunea Europeană
este úi va rămâne o chestiune de politică externă. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană
(prin instituĠiile úi politicile comunitare) va continua să folosească strategii bazate pe
puterea smart în relaĠie cu membrii, cu statele în proces de aderare úi cu partenerii.
Aceste relaĠii sunt adesea caracterizate de utilizarea puterii hard, fie ca stimulent, fie
în mod coercitiv prin sancĠiuni etc. Eúafodajul instituĠional úi de reglementare a
deficitelor bugetare úi a datoriilor suverane, uniunea fiscală, reglementările comuni-
tare impuse sistemului bancar etc., toate acestea sunt exemple de măsuri în care
Uniunea Europeană a folosit strategii bazate pe exercitarea puterii sale smart2,
europenizarea prin integrare progresivă fiind unul dintre instrumentele centrale de
acĠiune ale Uniunii. ùi nu doar membrii fac obiectul exercitării puterii smart a
Uniunii Europene; întregul proces de aderare sau de asociere/parteneriat cu Uniunea
Europeană este în egală măsură bazat pe implementarea unor strategii de putere
smart3. Adesea criticii se opresc cu preponderenĠă asupra dimensiunii Parteneriatului
Estic – de pildă ca politică ineficientă a Uniunii, bazată strict pe europenizare,
transfer normativ úi armonizare legislativă, în lipsa orizontului aderării comunitare a
statelor partenere. În consecinĠă, Uniunea Europeană în virtutea construcĠiei sale
instituĠionale specifice unui actor non-statal, are posibilitatea de a folosi úi adesea

1
J. Techau, „A Test Like None Before for European Foreign Policy”, Carnegie Europe,
14 Mai 2014, disponibil online la http://carnegieeurope.eu/strategiceurope/?fa=55591,
accesat pe 14 Mai 2014. De asemenea, pentru importanĠa rolului Germaniei în cadrul Uniunii
Europene, dar úi pentru modificările pe care lidershipul german la nivel european le poate
avea asupra politicilor europene, inclusiv a politicii externe europene, a se vedea úi Germany,
Europe and the Future of Transatlantic Relations, CSIS, Washington, D.C., 2014, disponibilă
online la http://csis.org/event/germany-europe-and-future-transatlantic-relations, accesat pe
14 Octombrie 2014.
2
Unele dintre aceste schimbări legislative úi instituĠionale se constituie în probleme în
negocierile privitoare la Parteneriatului Transatlantic Comercial úi de InvestiĠii (Transatlantic
Trade and Investment Partnership – TTIP), aúa cum este cazul reglementărilor din sistemul
bancar, a returnării TVA-ului, a achiziĠiilor publice, a reglementărilor privind acreditarea
noilor bunuri úi servicii etc. De pildă, una dintre probleme actuale asociate negocierii TTIP
este refuzul părĠii europene de a introduce piaĠa armamentului pe lista domeniilor deschise
liberului schimb – deoarece pieĠele de armament nu sunt reglementate prin acorduri de liber
schimb sau de către OrganizaĠia Mondială a ComerĠului (deúi ea ar putea fi inclusă în plan
investiĠional); mai mult decât atât, în tentativa de a oferi un necesar stimul industriei europene
de armament, Uniunea insistă asupra faptului că statele membre trebuie să achite TVA-ul
aferent asistenĠei militare pe care o primesc de la terĠe părĠi – Statele Unite, în speĠă. Interviu
cu ofiĠerul senior, úef al Departamentului de Afaceri Europene úi RelaĠii cu Uniunea
Europeană din cadrul Departamentului de Stat, Washington D.C., Statele Unite ale Americii,
24 iulie 2014; interviu cu directorul pentru politică internaĠională din cadrul New York state
Department of Economic Development, Albany, Statele Unite ale Americii, 2 Iulie 2014.
3
Adesea, literatura de specialitate critică parteneriatele Uniunii Europene ca având la bază
modele foarte similare cu procesele de aderare, fără a oferi însă perspectiva membershipului,
ceea ce acĠionează ca o barieră, nu ca un stimulent pentru parteneri, mai ales în condiĠiile unor
contribuĠii financiare relativ mici ale Uniunii în aceste parteneriate.
84 Simona R. Soare

foloseúte cu succes úi eficienĠă strategii bazate pe exercitarea puterii smart în relaĠie

cu proprii săi membrii, în interiorul graniĠelor comunitare, nu numai în raport cu
terĠe părĠi.
Schimbarea intra-comunitară a balanĠei de putere este actualmente potenĠată úi de
o provocare violentă, directă úi imediată la adresa ordinii europene úi a fundamen-
telor integraĠioniste ale Uniunii Europene, provocată de revizionismul autoritar rus,
un avid suporter al extremei drepte europene, al tacticilor de subminare a ordinii
democratice, al utilizării instrumentelor asimetrice (precum resursele energetice)
drept arme politice úi al separatismului etnic intra-comunitar. Astfel, balanĠa de
putere în zona central úi est europeană, dar mai ales în zona Mării Negre începe în
acest context să se modifice.
Dacă puterea smart este văzută ca o soluĠie de eficientizare a politicii externe a
unei mari puteri mai ales în perioade marcate de provocări semnificative de securitate
úi de tranziĠie sistemică de putere, atunci Uniunea Europeană este contextual plasată
ideal pentru a apela la o strategie de politică externă bazată pe exercitarea puterii
smart1. Acest moment de tranziĠie internă úi externă a Uniunii Europene solicită
atenĠie din punct de vedere politic úi academic fiind însoĠită de solicitarea resetării
politicii externe europene în vederea unei mai mari integrări, raĠionalizări, finanĠări,
coerentizări, prioritizări úi eficientizări a acesteia2. Însă, prea adesea, eficientizarea
este înĠeleasă ca o integrare din ce în ce mai mare a acestui sector al politicii externe
europene, un obiectiv dezirabil poate, dar mai puĠin fezabil din punct de vedere
politic pe termen mediu úi scurt. Desigur, această limitare inerentă construcĠiei euro-
pene nu înseamnă că Uniunea Europeană nu trebuie sau nu poate să implementeze o
strategie de politică externă bazată pe exercitarea puterii smart. De asemenea,
integrarea treptată în domeniul politicii externe în sine nu garantează faptul că
Uniunea Europeană îúi va echilibra treptat uzul de putere hard, în special de putere
militară, în detrimentul celei economice úi politice pe care le foloseúte acum. În cele

1
A se vedea C. Hörst (ed.), Ideas for Europe’s New Leadership: A Transatlantic Perspec-
tive, German Marshall Fund, Octombrie 2014, disponibil online la http://www.gmfus.org/wp-
content/blogs.dir/1/files_mf/1412618308EULeadership_Sept14_web.pdf, accesat pe 17 Octombrie
2014, p. 27-29.
2
A se vedea, de pildă, Nick Witney et al., „Rebooting EU Foreign Policy”, Policy Brief nr.
114, European Council on Foreign Relations, Londra, Septembrie 2014, disponibil online la
http://www.ecfr.eu/page/-/ECFR114_EU_BRIEF_SinglePages_%281%29.pdf, accesat la
4 Octombrie 2014; Jaap de Hoop Scheffer úi Vaira Vike-Freiberga, „European Foreign Policy
Scorecard”, ECFR, Londra, 2014; Marc Pierini, „The Return of the European Commission to
Foreign Policy Making?”, Carnegie Europe, 11 Septembrie 2014, disponibil online la
http://www.carnegieeurope.eu/2014/09/11/return-of-european-commission-to-foreign-policy-
making/hoi0, accesat pe 11 Septembrie 2014. De pildă, Pierini remarcă în privinĠa aúteptărilor
de la noua Comisie Europeană sub conducerea preúedintelui propus Junker: „Sarcina lui
Juncker a fost aceea de a accentua funcĠiile de politică externă la nivelul Comisiei. ùi a făcut
acest lucru introducând două inovaĠii majore. În primul rând, acesta pare hotărât să îi
determine pe comisarii ale căror portofolii includ responsabilităĠi în sfera politicii externe să
lucreze împreună ca o adevărată echipă. (...) Cea de-a doua inovaĠie a lui Juncker reprezintă o
serie de „mission letters” pe care acesta le-a trimis fiecărui membru ale comisiei, în care
detaliază angajamentele lor asumate în comun”.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 85
ce urmează mă voi referi la ceea ce implică o strategie de politică externă bazată pe
exercitarea puterii smart úi ce implică aceasta în special pentru particularităĠile
Uniunii Europene.

2.2. Facilitatori úi obstacole în exercitarea Puterii Smart a Uniunii Europene

DefiniĠia puterii smart, care are în centrul său ideea de strategie eficientă de
politică externă, prezintă o serioasă problemă metodologică în ceea ce priveúte
operaĠionalizarea în cazul Uniunii Europene, dar nu numai. EficienĠa este definită
strict ca performanĠa proceselor interne ale Uniunii Europene ca actor internaĠional;
cu alte cuvinte, în teoria instituĠionalistă, eficienĠa Ġine de parametrii structurali,
instituĠionali ai comportamentului de politică externă ai unui actor internaĠional.
Eficacitatea, pe de altă parte, se referă la capacitatea unui actor internaĠional de a-úi
atinge obiectivele dezirabile în relaĠiile sale cu terĠii, utilizând structura instituĠională,
politică úi de resurse disponibilă la un moment dat1. Astfel, după 1993, Uniunea
Europeană a făcut uz intens de puterea sa soft, normativă, preponderent în procesul
de europenizare – deúi nu numai – în măsură în care cele două europenizarea úi
împărtăúirea de norme europene au ajuns să fie sinonime. Iar procesul de europeni-
zare, fie în dimensiunea lui de aprofundare a integrării, fie în cel de extindere úi
parteneriat/asociere, a fost unul încununat de succes deopotrivă din punct de vedere
al eficienĠei instituĠiilor europene úi al eficacităĠii cu care Uniunea Europeană úi-a
atins obiectivele dezirabile politic în raport cu cele două procese comunitare. În cazul
Uniunii Europene operaĠionalizarea conceptului de putere smart în politica externă
este îngreunată de úase aspecte.
În primul rând este vorba despre faptul că politica externă a Uniunii Europene
este (a) dezechilibrată din punct de vedere al utilizării preponderente a puterii soft úi
normative în defavoarea celei hard, mai ales a celei militare. Aúa cum am reliefat mai
sus, procesul de extindere/aderare, dar úi procesele de asociere úi parteneriat cu
Uniunea Europeană au la bază exercitarea puterii soft, normative europene în cadrul
procesului de europenizare. Gradul de succes al procesului de europenizare a fost
însă garantat de o serie de condiĠii strategice propice – lipsa unei competiĠii strategice
continentale, stabilitate continentală strategică, politică úi financiară etc. – care sunt
în prezent supuse unor presiuni uriaúe de schimbare. În aceste condiĠii, este poate
utilă o investigaĠie a úanselor de succes ale europenizării în condiĠiile existenĠei unei
competiĠii strategice intense în estul Europei, de pildă, în zona Parteneriatului Estic.
O privire generală asupra impactului europenizării asupra iniĠiativei Parteneria-
tului Estic indică faptul că eficienĠa europenizării în cadrul acestei politici scade pe
măsură ce competiĠia strategică – cu FederaĠia Rusă – se intensifică: Belarus are un
regim autoritar foarte opresiv după alegerile din 2010 în care FederaĠia Rusă a făcut
presiuni uriaúe asupra preúedintelui Lukashenko să evite apropierea acestuia de UE;
Armenia a semnat deja aderarea la Uniunea Eurasiatică – din care face parte úi
Belarus – uniune controlată politic úi economic de Rusia după ce Rusia a ameninĠat
în pragul semnării Acordului de Asociere UE-Armenia că îúi retrage sprijinul militar

1
Pentru o analiză a acestor aspecte, a se vedea S. Soare, „The Eastern Partnership’s Road
So Far”, p. 135.
86 Simona R. Soare

acordat Erevanului în conflictul din Nagorno-Karabah úi urmează să vândă armament

Azerbaijanului; la rândul său, Azerbaijanul are pretenĠia de a fi un stat balansator în
Caucazul de Sud, rezervându-úi dreptul de a menĠine balanĠa în regiune între
Occident (NATO úi UE) úi Rusia; Georgia a parafat Acordul de Asociere úi de Liber
Schimb cu Uniunea Europeană în vara lui 2014, dar este supusă unor presiuni
economice arbitrare ruse pentru a evita implementarea acestora; iar Ucraina este
actualmente câmpul de confruntare strategică directă dintre Rusia úi Uniunea
Europeană, fiind incapabilă să îúi controleze eficient întreg teritoriul, având o parte
din teritoriu ocupată ilegal de Rusia, fiind împiedicată de presiunile ruse să imple-
menteze în timp real Acordul de Asociere úi de Liber Schimb cu Uniunea Europeană
etc. Toate acestea dovedesc faptul că impactul europenizării nu este unul stabil úi
durabil în condiĠii strategice schimbătoare. Iar acest lucru este adevărat nu numai în
cazul statelor partenere, aúa cum am evidenĠiat mai sus, dar chiar úi în cazul statelor
membre. Astfel, Ungaria se miúcă vădit către un regim democratic „non-liberal”,
apropiat de Rusia; Bulgaria de asemenea se miúcă mai aproape de Rusia prin prisma
nu doar a reducerii transparenĠei regimului său democratic, dar úi vădit pentru
promovarea intereselor sale strategice în sfera energetică; Slovacia este extrem de
sensibilă la presiunile politice úi energetice ruse etc. Cu alte cuvinte, Uniunea
Europeană nu mai poate úi nu mai trebuie să spere în calitatea infailibilă úi în sine
atrăgătoare a europenizării într-un sistem internaĠional în tranziĠie úi în condiĠiile unei
modificări notabile a mediului european de securitate. În acest scop, este urgentă úi
imperativă echilibrarea raportului dintre puterea soft úi cea hard a Uniunii Europene,
în cadrul unei politici active de apărare a securităĠii democratice europene, pentru a
păstra progresele strategice úi politice de până acum ale procesului europenizării.
În al doilea rând, úi poate cel mai important pe termen scurt úi mediu, (b) Uniunea
Europeană întâmpină probleme serioase în echilibrarea uzului de putere hard,
militară mai ales, în politica sa externă. PreferinĠa unor state membre pentru politicile
soft úi respectiv aversiunea lor faĠă de utilizarea forĠei militare – úi a puterii coerci-
tive, în general – au condus la situaĠia paradoxală pentru o mare putere de a nu avea
definit rolul forĠei militare în strategia sa globală úi nici situaĠiile în care utilizarea
forĠei militare este justificabilă, legitimă úi necesară pentru promovarea, atingerea sau
apărarea intereselor de securitate europene. Mai mult decât atât, există un consens
general în literatura de specialitate cu privire la necesitatea Uniunii Europene de a-úi
forma o capabilitate militară proprie, credibilă úi suficientă, deoarece „chiar úi o
Europă puternică economic (...) nu va fi suficientă pentru a securiza interesele
europene. Puterea militară rămâne un factor cheie în relaĠiile internaĠionale, iar
actuala demilitarizare a Europei trebuie să înceteze. Date fiind penuria enormă a
statelor europene de echipament militar úi bugetele de apărare în scădere, europenii
trebuie să coopereze mai îndeaproape în probleme militare. În parteneriat cu NATO
(...) trebuie să continue să preseze statele membre pentru a împărtăúi costurile de
aproape 200 de miliarde de euro pe care le au anual în afacerile militare”1.

1
Keohane, Lehne, Speck, Techau, „A New Ambition for Europe: A Memo to the
European Union Foreign Policy Chief”, accesat pe 28 Octombrie 2014.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 87
Din acest punct de vedere, premisa că Uniunea Europeană implementează o
politică externă bazată pe exercitarea puterii smart este subminată de însuúi faptul că
Uniunea nu dispune de capabilităĠi militare proprii úi integrate; contrar opiniei
majoritare, statele membre ale Uniunii Europene dispun de peste 3,3 milioane de
trupe – fără a lua în calcul úi rezervele active – dar care sunt expediĠionare numai în
proporĠie de maxim 5%. Efortul creării grupurilor de luptă (battlegroups) la nivelul
UE a dovedit limitele foarte severe în sectorul militar la nivel comunitar. Cu alte
cuvinte, statele membre nu le pot folosi în afara graniĠelor naĠionale sau europene
fără sprijinul altor actori – în speĠă, Statele Unite fie unilateral, fie prin intermediul
NATO. Totodată, în ciuda reformei Politicii de Securitate úi Apărare Comune sub
incidenĠa Tratatului de la Lisabona, nu există o veritabilă alianĠă în interiorul Uniunii,
unde operează numai clauza de solidaritate – respectiv art. 222 al Tratatului privind
FuncĠionarea Uniunii Europene – úi clauza de auto-apărare colectivă (collective
self-defense) – respectiv, art. 41(7)-42(7) ale Tratatului Uniunii Europene. Nu în
ultimul rând, în loc să promoveze relaĠiile cu NATO, relaĠiile NATO-UE sunt blocate
fără posibilitate imediată de progres real. Chiar membrii Uniunii Europene, precum
FranĠa au insistat în urmă cu 3-4 ani ca grupurile de luptă europene să sprijine
operaĠiunea acestora din Mali, în timp ce în operaĠiunile lor din 2014 au preferat
acĠiunea unilaterală.
Acesta este un obstacol insurmontabil pentru exercitarea eficientă a puterii smart
europene, pentru care nu există înlocuitor sau sprijin complementar, chiar în
condiĠiile în care Uniunea ar acĠiona să deblocheze úi să avanseze cooperarea de
securitate cu NATO1 într-un viitor rezonabil – lucru, de altfel, dificil de realizat. Este
însă construcĠia úi logica de funcĠionare a Uniunii care facilitează prelungirea acestei
anomalii strategice – luarea deciziilor prin consens la nivel strategic úi al politicii
externe fac imposibilă acĠiunea instituĠiilor comunitare independent de voinĠa
comună a membrilor. În lipsa unui consens în problema securităĠii militare, provo-
cările strategice rămân pregnante pentru instituĠiile comunitare, dar mandatul lor
pentru a le adresa/contracara lipseúte. Acesta este un alt obstacol insurmontabil în
exercitarea unei politici externe bazată pe puterea smart, care facilitează perpetuarea
cercului vicios căreia îi cade victimă politica externă europeană: supra-dependenĠa de
voinĠa úi capabilităĠile militare úi de securitate ale statelor membre – mai ales, în mod
nedemocratic úi nereprezentativ, de cele ale unui număr relativ mic de state membre.
În al treilea rând, politica externă a Uniunii Europene este (c) dezechilibrată din
punct de vedere al structurii sale pe două paliere: (1) palierul instituĠional – la rândul
său împărĠit într-un (1.1) palier bilateral, prioritar pentru Comisie, úi (1.2.) un palier
multilateral; úi (2) un palier naĠional. Iar din acest punct de vedere, Uniunea
Europeană a suferit úi continuă să sufere de un deficit democratic de reprezentati-
vitate, sinergie între paliere/instituĠiile comunitare úi incluziune în sfera politicii
externe. Referindu-se la acest aspect, un studiu al Carnegie Europe remarcă faptul că

1
Studii excelente asupra capabilităĠilor militare insuficiente ale statelor europene sunt
A. Missiroli (ed.), Enabling the future European military capabilities 2013-2025: challenges
and avenues, Paris: European Union International Security Studies, 2013 úi F.S. Larrabee,
S.E. Johnson, J. Gordon, P.A. Wilson, C. Baxter, D. Lai, C. Trenkov-Wermuth, NATO and the
Challenges of Austerity, RAND, Washington D.C., 2012.
88 Simona R. Soare

schimbările reclamate de la noua Comisie Europeană Junker propusă „reflectă

disatisfacĠia majorităĠii guvernelor statelor membre faĠă de modul în care «cele trei
mari» state membre – FranĠa, Germania úi Marea Britanie – au deturnat politica
externă a Uniunii Europene în mandatul lui Ashton”1. Procesul de negociere
democratică a direcĠiilor de politică externă de la nivelul Uniunii Europene reprezintă
în acest context deopotrivă marele avantaj úi marea vulnerabilitate a politicii externe
europene bazate pe exercitarea puterii smart. Acest proces este un mare avantaj
pentru că instituĠiile comunitare funcĠionează ca foruri de coordonare strategică între
membrii în timp real, iar procesul consultării asigură reprezentarea vederilor
strategice ale tuturor membrilor, chiar dacă nu toĠi îúi resimt interesele adecvat
reprezentate. Totodată, acest proces este un mare avantaj pentru că structura pe două
paliere a politicii externe europene, menĠionată mai sus, acĠionează ca un factor
facilitator al sporirii greutăĠii deciziilor de politică externă europeană. În acelaúi timp,
însă, acest proces de negociere democratică a direcĠiilor europene de politică externă
este úi o mare vulnerabilitate pentru că aceste decizii depind în mai mare măsură de
voinĠa politică naĠională decât de cea europeană, instituĠională. Cu alte cuvinte, de
exemplu, politica externă europeană este potenĠată de implicarea Germaniei în
negocierile pentru soluĠionarea conflictului din Ucraina, atât cel militar din regiunea
Donbas, cât úi cel energetic. Similar, politica externă europeană a fost potenĠată de
implicarea FranĠei în încetarea conflictului ruso-georgian din 2008. Însă în egală
măsură ea a fost limitată de orizontul propriilor interese ale acestor state în raport cu
chestiunea în care ele se manifestau. Această interdependenĠă asimetrică suprastatal –
naĠional a acĠionat, acĠionează úi va continua să acĠioneze ca un obstacol major în
politica externă europeană prin limitarea eficacităĠii acesteia pentru că ea perpetuează
reprezentarea inegală a intereselor tuturor statelor membre în politica externă
europeană úi pentru că nu încurajează o mai mare sinergie între politicile úi acĠiunile
de profil ale membrilor.
Ca orice actor supra-statal, (d) Uniunea Europeană funcĠionează în baza nu a
maximizării interesului comun, ci a maximizării interesului minimal-comun, ceea ce
conduce la o dezechilibrare pe domenii a politicii externe europene2. Astfel, deúi
toate statele membre sunt reprezentate în procesul de luare a deciziei de politică
externă în cadrul Uniunii, nu toĠi sunt reprezentanĠi în úi de politicile/poziĠiile
adoptate; aúa cum funcĠionează actualmente sistemul instituĠional european în sfera
de politică externă ridică probleme de natura unui deficit democratic deoarece tinde
să permanentizeze percepĠia că unele state mai influente – FranĠa, Germania úi Marea
Britanie, în speĠă – au acaparat politica externă europeană în calitate de state cu
vederi úi interese strategice, în timp ce alte state mai puĠin influente, continuă să se
lupte să promoveze vederi úi interese mai degrabă locale cu privire la aceasta.
Problema pe care o prezintă actualmente însă acest trio pentru politica externă
europeană este generată de percepĠia unei solidarităĠi fragile de scop, interes úi

1
M. Pierini, „The Return of the European Commission to Foreign Policy Making?”
accesat pe 11 Septembrie 2014.
2
A se vedea, de pildă, J. Techau, „A Test Like None Before for European Foreign
Policy”, accesat pe 14 Mai 2014.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 89
acĠiune între cele trei state în raport cu crizele úi provocările de securitate cu care
Uniunea Europeană este confruntată.
DiferenĠa este uriaúă între maximizarea interesului comun úi cea a maximizării
celui mai mic numitor comun, mai ales în condiĠiile în care reprezentarea intereselor
statelor membre este o chestiune atât de contestată la nivelul politicii externe
europene. Astfel, preferinĠa în politica externă europeană se îndreaptă spre domenii
ale politicii soft, cum ar fi ajutorul umanitar. Dar úi în această problemă a asistenĠei úi
ajutorului umanitar, în care Uniunea Europeană are un loc fruntaú la nivel
internaĠional, politica europeană este adesea criticată drept substitut pentru o reală
politică externă europeană1. Cu alte cuvinte, asistenĠa în sine nu poate úi nu trebuie să
fie un obiectiv în sine într-o strategie bazată pe putere smart. AcĠiunile umanitare,
activismul internaĠional în genere marcat de pretenĠia de politică etică úi imparĠială
nu pot Ġine locul intereselor clar definite pe care o strategie de politică externă bazată
pe exercitarea puterii smart trebuie să se întemeieze. Iar la acest moment, Uniunea
Europeană nu are încă definit acest set de interese strategice în raport cu mediul de
securitate internaĠional. Acest aspect este deosebit de problematic pentru implemen-
tarea unei politici externe europene bazată pe exercitarea puterii smart deoarece
subminează una dintre premisele fundamentale ale acestei politici – respectiv
schiĠarea clară úi coerentă a intereselor dezirabile politic ce urmează a fi promovate úi
apărare de către Uniunea Europeană.
De asemenea, problematic pentru o politică externă europeană bazată pe exerci-
tarea puterii smart este úi faptul că aceasta nu reprezintă nici pentru noua Comisie
Europeană sub conducerea preúedintelui Junker o prioritate politică – Uniunea
Europeană continuând să fie consumată de soluĠionarea prioritară a problemelor
interne. Iar o parte a literaturii de specialitate úi a think tankurilor europene
accentuează în continuare – úi în strânsă sinergie cu tendinĠele de politică externă de
peste ocean, din Statele Unite – nevoia pregnantă ca politica externă europeană să
înceapă „acasă” úi să înceapă cu Uniunea care să îúi pună ordine mai întâi în afacerile
interne2. În acest context, întrucât Uniunea s-a născut ca un proces evolutiv de
integrare regională economică úi politică, (e) accentul a căzut disproporĠionat – úi
continuă să cadă disproporĠionat, aúa cum reliefează nu numai construcĠia EEAS în

1
„Deúi deciziile în privinĠa ajutorului umanitar nu trebuie niciodată să fie pervertite de
interese egoiste, ele nu trebuie nici să restricĠioneze deliberarea strategică. AsistenĠa umanitară
nu ar trebui să distragă atenĠia [Uniunii Europene] de la obiectivele politice pe termen lung úi
nici nu ar trebui să ajungă un substitut pentru forme politice mai substanĠiale de angajament
de politică externă”. - Richard Youngs, „European Humanitarianism: Fillip or Substitute for
Foreign Policy?”, Carnegie Europe, 9 Septembrie 2014, disponibil online la http://
carnegieeurope.eu/strategiceurope/?fa=56565, accesat pe 9 Septembrie 2014.
2
Mai exact, „Depăúirea crizei economice úi consolidarea solidarităĠii dintre statele
membre rămân cruciale. O Uniune Europeană puternică economic úi coerentă politic ar fi un
actor internaĠional mult mai credibil. Politica externă a UE începe acasă”. Keohane, Lehne,
Speck, Techau, „A New Ambition for Europe: A Memo to the European Union Foreign Policy
Chief”, accesat pe 28 Octombrie 2014. Argumentele acestui studiu sunt extrem de similare
argumentelor expuse din acest punct de vedere de literatura de politică externă americană. A
se vedea, de pildă, Richard N. Haass, Foreign Policy Begins At Home: The Case for Putting
America’s House in Order, Basic Books, New York, 2013.
90 Simona R. Soare

ultimii ani, dar úi metodologia propusei Comisii Junker dezvăluită la începutul lunii
septembrie 2014 – pe maximizarea eficienĠei, respectiv a performanĠei interne a
instituĠiilor europene úi mai puĠin pe eficacitatea, respectiv atingerea sau modelarea
unor rezultate dezirabile politic în relaĠie cu terĠii. Iar acest aspect se regăseúte cel
mai frecvent în criticile politicii externe europene, analizată voit sau nu prin prisma
teoriilor stato-centrice de politică externă. De pildă, un studiu Carnegie Europe din
2014 semnalează: „Cei cinci ani scurúi de la introducerea Tratatului de la Lisabona
au fost caracterizaĠi de lipsa de armonie úi sinergie între multiplele instrumente
substanĠiale din toolboxul pe care UE l-ar putea pune la dispoziĠia unei politici
bine-închegate, dacă ar decide să facă acest lucru”1.
Nu în ultimul rând, (f) aceste ultime două aspecte subminează mai departe úansele
Uniunii Europene de a implementa o politică externă bazată pe exercitarea eficientă a
puterii smart prin faptul că nu există încă un consens la nivel european cu privire la
mixul adecvat de instrumente de putere hard úi soft în politica externă europeană, nu
există o estimare realistă a disponibilităĠii resurselor necesare2 pentru implementarea
unei asemenea politici în diferite momente úi contexte de către instituĠiile
comunitare, nu există o estimare suficient de fidelă a impactului aúteptat al resurselor
de putere folosite în politica externă europeană úi a gradului minim acceptat de
eficienĠă al acestora etc.
Cu toate acestea, un aspect pozitiv pentru tentativele Uniunii Europene de a
închega o strategie coerentă, comprehensivă úi integrată de politică externă prin care
să exercite putere smart este cel referitor la susĠinerea úi promovarea activă a
reglementării úi instituĠionalizării normelor în relaĠiile internaĠionale prin proliferarea
acĠiunilor multilaterale sustenabile, precum úi a celor de guvernanĠă externă în
sistemul internaĠional. În acest sens, regiuni precum America Latină sau Asia-Pacific
urmăresc constant dezvoltările normative de la nivelul Uniunii Europene – de pildă,
cele din sectorul securităĠii cibernetice sau de mediu – în vederea analizării relevanĠei
lor regionale, utilităĠii transferului lor către aceste regiuni úi probabilitatea sau
utilitatea acestui proces. Însă, deúi Uniunea Europeană este foarte prezentă în spaĠiul
internaĠional úi insistă asupra respectării normelor de drept internaĠional, interna-
Ġionalismul multilateral european este în continuare limitat la câteva politici
sectoriale referitoare la asistenĠa umanitară, asistenĠa oficială de dezvoltare, protecĠia
mediului etc. Însă exercitarea eficientă a unei politici externe bazată pe puterea
smart presupune o dimensiune multilaterală, internaĠionalistă mult mai pro-activă.

1
Ibidem. De asemenea, a se vedea S. Soare, „The Eastern Partnership’s Road So Far: An
Assessment of the EaP Multilateral Track’s Performance”, p. 131-195 úi S. Soare, „Institution
Building in EAP countries: A Structure vs. Process Analysis”, p. 251-276.
2
Desigur, există semnale că Uniunea Europeană încearcă să adreseze mai eficient această
problemă a disponibilităĠii resurselor diferite de putere pentru politica externă. De pildă, un
recent exemplu – lăudat de literatura de specialitate – este introducerea principiului „mai mult
pentru mai mult” (more for more) în implementarea úi finanĠarea iniĠiativei Parteneriatului
Estic prin care statele care înregistrează cele mai mari progrese în implementarea planului de
acĠiuni bilateral convenit urmează să beneficieze de alocări bugetare din ce în ce mai mari, în
timp ce statele care nu înregistrează procese sau chiar mai rău decât atât, urmează să
primească mai puĠine fonduri europene.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 91
Astfel, Uniunea Europeană are nevoie să îúi intensifice eforturile de promovare a
respectării normelor de drept internaĠional, inclusiv reglementarea unor zone care nu
sunt acoperite legislativ úi care ridică problem de securitate europeană úi inter-
naĠională, dar úi cele de sprijinire úi consolidare a rolului instituĠiilor internaĠionale ca
actori esenĠiali ai eforturilor de guvernanĠă globală úi contracarare a provocărilor
comune de securitate. Un asemenea rol al Uniunii Europene nu este doar natural prin
prisma construcĠiei instituĠionale úi a specificului acesteia. Mai problematic pentru
Uniunea Europeană este promovarea multilateralismului instituĠionalist european în
sectorul militar úi de securitate – iniĠierea, consolidarea, reforma unor alianĠe
militare, tratate de cooperare de securitate etc. În afară de NATO, Uniunea Euro-
peană nu are în prezent nici un astfel de asemenea angajament1.
Desigur, lista problemelor strategiei de politică externă a Uniunii Europene, fie ea
bazată pe exercitarea puterii smart sau nu, este una mult mai lungă. Dar mă voi opri
aici cu propriile concluzii cu privire la modul în care Uniunea a folosit úi foloseúte în
genere puterea smart în strategiile úi politicile sale, în speĠă în strategia de politică
externă, cu credinĠa că le-am semnalat pe cele mai importante úi le-am explicat
impactul asupra exercitării puterii smart a Uniunii Europene. În cele ce urmează mă
voi opri asupra cazului specific al Parteneriatului Estic, parte a Politicii Europene de
Vecinătate (PEV), ca strategie de politică externă specifică a Uniunii Europene
bazată pe exercitarea puterii smart.

3. Uniunea Europeană úi Puterea Smart: Cazul Parteneriatului Estic2

Parteneriatul Estic, lansat în 2009,3 este o politică regională a Uniunii Europene care,
întemeindu-se pe exercitarea puterii smart, permite o analiză empirică specifică a
avantajelor pentru Uniunea Europeană a implementării unei asemenea politici, dar úi a
problemelor ridicate de aceasta cărora Uniunea nu le-a răspuns încă sau nu le-a răspuns la
timp úi în mod adecvat. Totodată, aceasta oferă contextul ideal pentru o analiză prin
prisma conceptului de putere smart având în vedere faptul că (a) este o iniĠiativă bazată
pe promovarea proactivă a unor interese economice úi politice în raport cu terĠe părĠi, nici
una dintre ele candidate oficial la statutul de membru al Uniunii Europene;4 (b) este

1
Există câteva iniĠiative de cooperare regională de securitate în cadrul Uniunii Europene –
Triunghiul de la Weimar, Viúegrad 4, Trilaterala de Securitate Polonia-România-Turcia etc.;
parteneriatele Uniunii Europene acoperă úi sectoare de securitate soft – combaterea crimei
organizate transfrontaliere, traficul de persoane sau droguri, combaterea evaziunii fiscale,
combaterea imigraĠiei ilegale, asistenĠa în managementul dezastrelor naturale úi create de om
etc., însă nu úi în sectorul militar sau al securităĠii hard.
2
Acest studiu de caz este realizat pe baza datelor colectate în cadrul interviurilor realizate
în perioada 2011-2014 în statele Parteneriatului Estic úi la nivelul instituĠiilor Uniunii
Europene în proiectul de cercetare Partneriatul Estic: Evaluarea Nevoilor de Securitate Civilă
úi OportunităĠi/OpĠiuni de Dezvoltare (PN-II-ID-PCE-2011-3-1014), finanĠat de UEFISCDI –
Ministerul EducaĠiei NaĠionale în perioada 2011-2015.
3
Pentru o descriere in extenso a dezvoltării sale din 2009 úi până în prezent se găseúte în S.
Soare, „The Eastern Partnership’s Road So Far”, p. 131-195, mai ales partea întâi.
4
Republica Moldova úi-a exprimat în repetate rânduri intenĠia de a deveni membră a
Uniunii Europene, deúi până la acest moment autorităĠile europene nu au încurajat deschis un
92 Simona R. Soare

complexă, promovând simultan două paliere diplomatice – bilateral úi multilateral; (c) úi

este profund afectată de schimbările interne de la nivelul Uniunii Europene, de la cele
instituĠionale la cele financiare, úi de cele din vecinătatea imediată a acesteia – din
Georgia úi mai recent din Ucraina – úi de la nivel sistemic, marcate de ascensiunea unor
noi mari puteri non-europene úi tranziĠia sistemică de putere.
În ceea ce priveúte Parteneriatul Estic, aceasta se întemeiază pe o strategie
marcată de exercitarea puterii smart, deúi măsura eficienĠei sau efectivităĠii sale este
debatabilă din cel puĠin trei puncte de vedere. În primul rând, strategia pe baza căreia
se dezvoltă Parteneriatul Estic – úi într-adevăr Politica Europeană de Vecinătate
(PEV) – este una ale cărei obiective sunt definite în termeni de extindere a normelor
úi valorilor europene, Ġinând de obiective politice dezirabile mai degrabă decât de
obiective politice rezultante care să fie fezabile. Astfel, obiectivul Parteneriatului
Estic aúa cum este el reiterat în DeclaraĠia Comună a Summitului din Vilnius din
noiembrie 2013 este: „construirea unei zone comune de democraĠie, prosperitate,
stabilitate comune úi interacĠiuni úi schimburi în creútere”1. Acest obiectiv, vag
definit, este împărtăúit de membrii Uniunii Europene, dar continuă să existe diferenĠe
semnificative între aceútia în ceea ce priveúte măsura în care dimensiunea estică este
prioritară în raport cu cea sudică, precum úi în ceea ce priveúte mixul de instrumente
de putere cel mai indicat pentru atingerea acestuia.
De asemenea, o viziune clară asupra obiectivelor politice dezirabile la nivelul
iniĠiativei Parteneriatului Estic este îngreunată de o serie de alĠi factori: (1) o
construcĠie instituĠională complexă úi foarte greu de navigat pentru parteneri. Prin
construcĠia bilaterală, multilaterală úi transnaĠională a iniĠiativei Parteneriatului Estic,
obiectivul general mai sus amintit este detaliat în obiective operaĠionale specifice la
fiecare dintre aceste niveluri în parte – la nivel bilateral în National Indicative
Programs, ENP Action Plans, Country Strategy Papers úi Country Progress Reports,
la nivel multilateral în Regional Strategy Papers úi Planuri de Lucru pentru Platfor-
mele Tematice úi pentru Flagship Initiatives din cadrul Parteneriatului Estic, iar la
nivel transnaĠional prin agendele Civil Society Forum, EaP Informal Information and
Coordination Group úi Business Forum. (2) Un al doilea factor care îngreunează
dezvoltarea unei viziuni clare a obiectivelor politice dezirabile úi fezabile în
Parteneriatul Estic Ġine de dificultatea menĠinerii coerenĠei obiectivelor urmărite la
nivelul iniĠiativei în sine. (3) Totodată, această dificultate este accentuată de faptul că
diferitele instituĠii úi forumuri din cadrul Parteneriatului Estic se află sub coordonarea
unor instituĠii diferite din cadrul Uniunii însăúi – de pildă, numai cele patru platforme
tematice multilaterale ale Parteneriatului Estic sunt coordonate fiecare de o instituĠie
diferită sau de o direcĠie generală diferită, conform competenĠelor după cum
urmează: Platforma 1 – DemocraĠie, bună guvernare úi stabilitate este coordonată de
EEAS; Platforma 2 – Integrare úi convergenĠă economică este coordonată de DG
TRADE; Platforma 3 – Securitate energetică este coordonată de DG TREN, iar

asemenea parcurs moldovean. De asemenea, state precum Ucraina sau Georgia cochetează cu
idea de a deveni membre ale Uniunii Europene într-un interval relativ apropiat de timp, dar
aceste orientări politice nu sunt neapărat majoritare sau transpartinice în aceste state.
1
Council of the European Union, „Eastern Partnership: The Way Ahead”, Joint Decla-
ration of the Eastern Partnership Summit, Vilnius, Lituania, 28-29 Noiembrie2013, document
nr. 17130/13.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 93
Platforma 4 – Contacte între popoare este coordonată de DG Education & Culture1.
Deúi acest tip de specializare nu este întâlnită numai în cazul Uniunii Europene,
cooperarea între agenĠii úi instituĠii este mai redusă la nivel supra-naĠional – facili-
tând astfel revenirea constantă la nivel politic comunitar asupra reformei institu-
Ġionale úi îmbunătăĠirii proceselor instituĠionale comunitare.
În al doilea rând, densitatea de norme úi instituĠii de care partenerii trebuie să Ġină
cont úi la care trebuie să se raporteze în interacĠiunea rutinieră cu Parteneriatul Estic
prezintă un mare avantaj, dar úi un mare dezavantaj pentru eficienĠa acestei politici
europene bazate pe puterea smart. Marele avantaj al acestei formule instituĠionalizate
se reflectă în dimensiunea ei multilaterală la diferite paliere de reprezentare
democratică care este extrem de pertinentă pentru exercitarea puterii smart. Totodată,
aceste formule care pun accent pe principiul conducerii comune (joint ownership) a
procesului de cooperare úi asociere politică úi economică dintre Uniunea Europeană
úi parteneri, par să favorizeze cel puĠin la nivel teoretic reprezentarea poziĠiilor,
intereselor úi preferinĠelor partenerilor în rezultatele politice fezabile ale iniĠiativei,
care la rândul lor ar putea creúte eficienĠa úi eficacitatea acesteia. Un element revelat
de conflictul din Ucraina în ultimele luni Ġine tocmai de acest deficit democratic
instituĠional la nivelul Parteneriatului Estic – Uniunea Europeană luând decizia de a
amâna pentru un an implementarea prevederilor Acordulului de Liber Schimb cu
Ucraina ca răspuns la presiunile economice ale Rusiei, în ciuda a ceea ce presa inter-
naĠională a prezentat drept insistenĠele autorităĠilor de la Kiev de a le aplica imediat.
Pe de altă parte, însă, funcĠionarea rutinieră a Parteneriatului Estic produce două
efecte perverse care într-o măsură considerabilă limitează inerent eficienĠa úi mai ales
eficacitatea strategiilor implementate prin această iniĠiativă. Astfel, deúi palierul
multilateral este considerat a fi cel mai complex la nivelul Parteneriatului Estic, el
este secundar din punct de vedere al luării deciziilor úi implementării planurilor de
lucru cu partenerii – dezvoltate prioritar la nivel bilateral – ceea ce contravine unei
abordări robuste bazate pe exercitarea puterii smart, care promovează multilatera-
lismul internaĠionalist úi instituĠionalizat úi, consider, reduce eficacitatea acestor
decizii úi planuri de lucru. În acelaúi timp, menĠinerea unei diferenĠe de greutate în
luarea deciziilor strategice úi operaĠionale pentru Parteneriatul Estic între cele trei
paliere, ca úi între diferitele instituĠii de la nivelul fiecărui palier în parte al iniĠiativei,
conduce la controlarea efectivă de către Uniunea Europeană a procesului de coope-
rare, agenda acestuia úi planul de lucru. Acest lucru, de asemenea, mai degrabă
impietează asupra exercitării puterii smart având în vedere faptul că aceasta
favorizează responsabilizarea partenerilor úi aliaĠilor pentru atingerea propriilor
interese. Lucrul asupra obiectivelor Parteneriatului Estic este, aúadar, eficient la nivel
intern, al instituĠiilor úi agenĠiilor comunitare, însă el rămâne marcat de eficacitate
relativ redusă în raport cu partenerii înúiúi ceea ce denotă o carenĠă de implementare
a unei strategii de politică externă clasică a Uniunii Europene úi cu atât mai mult a
uneia bazată pe exercitarea puterii smart. Nu în ultimul rând, aceste două
disfuncĠionalităĠi operaĠionale ale Parteneriatului Estic conduc la menĠinerea unui
deficit democratic la nivelul întregii iniĠiative, mai ales în ceea ce priveúte

1
A se vedea S. Soare, „The Eastern Partnership’s Road So Far”, p. 131-195.
94 Simona R. Soare

reprezentarea úi incluziunea partenerilor úi sinergia dintre diferitele planuri de lucru

instituĠionale sau naĠionale din Parteneriatul Estic1.
În al treilea rând, există aceeaúi discrepanĠă dintre eficienĠa internă a instituĠiilor
europene în ceea ce priveúte alocarea úi managementul fondurilor europene alocate
Parteneriatului Estic – aúa insuficiente cum sunt ele considerate a fi2 – úi eficacitatea
lor în societăĠile partenerilor unde ele trebuie să fie folosite în sprijinul obiectivelor
generale, naĠionale sau specifice urmărite în diferitele formule organizatorice mai sus
menĠionate. Problema resurselor la nivelul Parteneriatului Estic nu Ġine numai de
insuficienĠa lor, ci de neadecvarea dintre resursele disponibile úi obiectivele dezira-
bile úi fezabile asumate de iniĠiativă, de discrepanĠa între momentele úi contextele în
care aceste resurse sunt disponibile (sau deblocate) la nivel comunitar úi cele în care
ele sunt necesare partenerilor pentru a implementa obiectivele asumate úi mai ales de
faptul că responsabilitatea publică în privinĠa utilizării acestor resurse continuă să fie
relativ scăzută la nivelul partenerilor úi la nivel comunitar – aspecte, de altfel
consemnate chiar de rapoartele de progres al implementării Parteneriatului Estic3. În
esenĠă, problemele ce Ġin de utilizarea practică a acestor resurse de putere hard
preponderent economică făcute disponibile prin politicile Parteneriatului Estic
afectează foarte serios eficacitatea iniĠiativei în ansamblul său.
Mai mult decât atât, deúi Parteneriatul Estic nu este úi nu a fost niciodată gândit ca
un instrument de securitate regională4 – decât poate în sfera securităĠii soft, precum
managementul crizelor civile úi ale dezastrelor naturale sau al celor create de om5 –
au existat totuúi de la Summitul de la Vilnius până în prezent dezvoltări care prevăd
un grad mai mare de cooperare dintre Uniunea Europeană úi parteneri în cadrul

1
Există un proces intern de perfecĠionare a activităĠii instituĠiilor comunitare responsabile
de iniĠiativă, vizibil mai ales în ultimii 2-2,5 ani, însă în perspectiva conflictului din Ucraina
este legitim să ne întrebăm în ce măsură mai este suficient, oricât de lăudabil ar fi el.
2
Pentru un argument diferit a se vedea S. Soare, „The Eastern Partnership’s Road So Far”,
p. 131-195. Argumentului prezentat în lucrarea indicată în bibliografie este completat de
împrumuturile úi fondurile suplimentare de ajutorare alocate de Uniunea Europeană Ucrainei,
Moldovei úi Georgiei, de pildă în 2014 în vederea diminuării tendinĠelor negative de evoluĠie
ale economiilor partenerilor afectate nu numai de conflictul din Ucraina úi de sancĠiunile
economice arbitrare ale Rusiei, dar úi de recesiuni economice interne.
3
Pentru mai multe detalii, a se vedea de pildă, Joint Staff Working Document, Imple-
mentation of the European Neighbourhood Policy in 2013 Regional report: Eastern
Partnership, EEAS, Bruxelles, 2014, document nr. SWD(2014) 99 final.
4
Pentru o analiză specifică a Parteneriatului Estic din perspectiva dezechilibrului dintre
resursele de putere soft sau normativ-civilă úi cele de putere hard, inclusiv militară, a se vedea, de
pildă Anna Bulakh úi Alex Verschoor-Kirss, „The Eastern Partnership: Challenges and
Opportunities for European Integration”, Eastern Partnership Reports 2:1, International Center for
Defense Studies, Tallinn, 2014, disponibil online la http://www.icds.ee/publications/article/the-
eastern-partnership-challenges-and-opportunities-for-european-integration/, accesat pe 19
Septembrie 2014. Pentru abordări sectoriale ale raportului dintre resursele de putere soft/normativă
sau civilă úi cele hard, inclusiv militare la nivelul Parteneriatului Estic a se vedea úi Emmet Tuohy,
Anna Bulakh, Narrow Focus, Broad Vision: A Strategic View of the Eastern Partnership, ICDS,
Tallinn, 2013.
5
Parteneriatul Estic a dedicat o platformă tematică problemei securităĠii energetice – plat-
forma 3 – úi o iniĠiativă flagship în sfera managementului dezastrelor naturale úi create de om.
Puterea Smart a Uniunii Europene? 95
Politicii de Securitate úi Apărare Comune (PSAC). Astfel, cu ocazia Summitului de
la Vilnius, Moldova úi Georgia au semnat Acordul Cadru de Participare la Politica de
Securitate úi Apărare Comună, documente care facilitează dezvoltarea de „misiuni de
menĠinere a păcii úi consolidare a securităĠii internaĠionale (...) [care] au la bază
resurse civile úi militare oferite de statele membre. Un panel PSAC a fost înfiinĠat
pentru a facilita dialogul [dintre UE úi parteneri] asupra dezvoltării PSAC, inclusiv a
operaĠiunilor úi exerciĠiilor din domeniul managementului crizelor”1. Cu alte cuvinte,
o tendinĠă de echilibrare a resurselor de putere soft úi hard folosite de Uniunea
Europeană în această iniĠiativă a sa de politică externă există – dovadă a consolidării
abordării comunitare a acestei iniĠiative bazate pe exercitarea puterii sale smart – dar
ea este una încă fragilă úi incipientă. Totodată, această cooperare în cadrul PSAC
rămâne una limitată pe de o parte de faptul că este cantonată în nivelul bilateral, nu
multilateral specific exercitării puterii smart, iar pe de altă parte pentru că ea se
dezvoltă într-o formulă diferită de un parteneriat de securitate sau de unul strategic.
Există o necesitate stringentă de reformă a Parteneriatului Estic în vederea creúterii
eficienĠei, dar mai ales a eficacităĠii acestei strategii. O asemenea reformă, asumată
ca prioritate de noua Comisie Europeană sub conducerea preúedintelui Junker, este
necesară în contextul strategic marcat de conflictul din Ucraina înainte de summitul
din 2015 de la Riga úi trebuie necesarmente să cuprindă toate cele trei aspecte
problematice ale implementării iniĠiativei Parteneriatului Estic, dar cu stringenĠă să se
axeze mai degrabă pe creúterea capacităĠii Uniunii Europene de a-úi atinge interesele
nu doar prin coerenĠă politică úi instituĠională internă, ci mai ales prin managementul
eficient al relaĠiilor cu terĠii. Astfel, modul în care Uniunea Europeană implemen-
tează politica sa externă este coerent cu exercitarea puterii smart, iar contextul este
favorabil úi fezabil unei asemenea abordări.

Concluzii
Formularea unor concluzii cu privire la implementarea de către Uniunea
Europeană a unei strategii coerente, integrate úi comprehensive de politică externă
poate fi o sarcină descurajantă, mai ales în condiĠiile unor miúcări tectonice la nivel
intern european úi extern, în imediata sa vecinătate. Nu există nici o lupă magică prin
care cercetătorul să poată prevedea viitorul. Dar ceea ce aú dori să fac este să ofer
câteva sugestii privind modul în care, pe baza analizei modului în care Uniunea
Europeană implementează actuala sa politică externă, aceasta din urmă sau mai
degrabă rezultatele ei dezirabile politic úi fezabile strategic pot fi atinse prin exer-
ciĠiul puterii smart la nivel comunitar.
Concluziile acestei lucrări sunt moderat pesimiste – Uniunea Europeană foloseúte
puterea smart în mod (a) discriminatoriu preponderent în domeniul economic úi în
interiorul graniĠelor comunitare; (b) totodată, o foloseúte în mod dezechilibrat
întrucât privilegiază puterea hard de natură non-militară în cadrul unui proces
instituĠional úi politic atât de complex încât chiar úi membrii au uneori probleme în

1
Joint Staff Working Document, Implementation of the European Neighbourhood Policy
in 2013 Regional report: Eastern Partnership, EEAS, Bruxelles, martie 2014, document
nr. SWD(2014) 99 final, p. 6.
96 Simona R. Soare

a-l înĠelege pe deplin; iar (c) utilizarea strategiilor de putere smart în politica externă
– spre deosebire de alte politici comunitare – rămâne discontinuă. Există o listă lungă
de obstacole în calea implementării unei politici externe europene bazate pe
exercitarea puterii smart, pe care am analizat-o în paginile anterioare. Însă chiar aúa,
utilizarea puterii smart de către Uniunea Europeană a fost surprinzător de încununată
de succes în raport cu multiplele probleme serioase cu care a fost confruntată. Astfel,
de pildă la nivelul Parteneriatului Estic obiectivul asumat formal de semnare úi
ratificare a Acordurilor de Asociere úi a DCFTA-urilor cu statele partenere a fost
realizat în proporĠie de peste 75% – Belarus nu a fost niciodată avut în vedere pentru
acest proces, iar Azerbaijan a dorit úi continua să dorească o colaborare pragmatică úi
limitată cu Uniunea Europeană. Singurul insucces notabil al Parteneriatului Estic în
acest context a fost nesemnarea acestor documente strategice cu Armenia. Celelalte
state partenere – Georgia, Moldova úi Ucraina – le-au semnat úi sunt în diferite etape
ale ratificării/implementării. Totodată, aceste state beneficiază de regimuri de ridicare
a vizelor către spaĠiul Schengen (Moldova), cooperare cu Uniunea Europeană în
sectoarele de securitate (mai ales securitate soft), energie, educaĠie etc. Cu certitu-
dine, actualul conflict din Ucraina ale cărui cauze Ġin úi de procesul de asociere
politică úi economică a Kievului cu Uniunea Europeană, dar úi presiunile la care sunt
supuse toate statele partenere de către regimul de la Kremlin nu pot fi ignorate úi ele
reflectă o profundă úi serioasă limită a modului în care Uniunea Europeană exercită
puterea smart în raport cu terĠii. Cel mai problematic rămâne faptul că este incert în
ce măsură aceste provocări vor conduce la adaptarea iniĠiativei Parteneriatului Estic
la noi realităĠi politice úi strategice regionale, dar úi la eficientizarea modului în care,
exercitând putere smart în această regiune, Uniunea Europeană poate să îúi atingă
mai eficient obiectivele dezirabile politic.
Însă, marele succes al utilizării puterii smart al Uniunii Europene în orice formă s-a
manifestat el până în prezent a venit din însuúi fundamentul intrinsec al construcĠiei
europene – promovarea modelul democratic european – prin procesul de europenizare.
Succesul utilizării puterii smart în politica europeană, prin europenizare úi nu numai,
vine din faptul că acest proces democratic intern de luare a deciziilor în politicile
comune, dar úi în politica externă asigură toĠi membrii de un oarecare câútig sau
reprezentativitate în negocierile purtate. Este un proces complex, haotic pe alocuri, cu
deficite democratice în anumite formate precum Parteneriatul Estic însuúi, dar care fără
îndoială a funcĠionat pentru Uniunea Europeană până acum. Desigur, pe măsură ce
transformările europene se succed cu repeziciune, acest model se poate schimba.
Aú concluziona prin enunĠarea acestor sugestii prin a atrage atenĠia asupra unui
slogan potrivit unei politici externe comunitare bazată pe puterea smart: „Bine ai
venit în secolul al XXI-lea, Vechiule Continent!” Cu alte cuvinte, orice strategie de
politică externă în care Uniunea Europeană îúi propune úi trebuie să îúi propună să
exercite putere smart trebuie să pornească de la o înĠelegere deplină a modului în care
lumea secolului al XXI-lea funcĠionează, modul în care actorii non-statali, dar úi cei
statali ridică provocări de securitate din ce în ce mai vagi, în care incertitudinea
operaĠională úi strategică este din ce în ce mai mare, iar tranziĠia de putere la nivel
sistemic este în plină desfăúurare. O asemenea strategie a Uniunii Europene mai
trebuie să pornească de la percepĠia clară úi indubitabilă a lidershipului european cu
privire la tipul de impact negativ cu care se confruntă Uniunea de pe urma acestor
Puterea Smart a Uniunii Europene? 97
provocări sistemice úi regionale, orizontul temporar de manifestare a acestui impact
negativ úi fereastra de oportunitate pentru ca Bruxelles-ul să acĠioneze eficient úi
efectiv pentru a diminua acest impact negativ pe cât de mult posibil. Pentru Uniunea
Europeană în contextul strategic mai sus descris, implementarea unei strategii de
politică externă bazată pe exercitarea puterii smart pe termen mediu nu se referă la
creúterea influenĠei sale strategice la nivel global, ci la consolidarea acesteia în
domeniile limitate în care a decis să acĠioneze până acum – de pildă, sfera econo-
mică, a asistenĠei umanitare, a promovării multilateralismului, a politicii protecĠiei
mediului înconjurător etc. – úi mai ales la extinderea acestei influenĠe către alte
domenii precum cel de securitate úi militar – de pildă, în sfera securităĠii militare,
energetice, cibernetice etc. ImplicaĠiile unei asemenea încadrări a obiectivelor
politicii externe europene sunt net diferite faĠă de enunĠarea unei politici bazate pe
creúterea influenĠei Uniunii la nivel global – un fel de nou venit în zona marilor
puteri globale. De asemenea, ele solicită o mai mare atenĠie úi implicare strategică
externă a Uniunii Europene decât a fost cazul până în prezent, în sine o măsură
controversată pentru membrii focalizaĠi mai degrabă pe contracararea efectelor
negative asupra pieĠei unice a unui nou val de recesiune economică în 2014.
Totodată, Uniunea Europeană trebuie să utilizeze în mai mare măsură lecĠiile
învăĠate din domeniile în care, fie în interiorul, fie în exteriorul graniĠelor sale a
implementat până acum politicii úi strategii care aveau la bază exercitarea puterii
smart. Desigur, acest lucru este facil la nivel declarativ, dar necesită viziune politică
incontestabilă la nivel practic úi mai ales o capacitate politică a liderilor europeni de a
forma un consens úi o coaliĠie politică largă în sprijinul unor propuneri de
coerentizare úi eficientizare a politicii externe europene în mandatul noii conduceri a
Uniunii Europene. Exercitarea puterii smart nu este, la nivel pragmatic, despre
procente echilibrate de putere hard sau soft, nici despre eficienĠă definită mai mult
sau mai puĠin vag, ci este despre viziune politică úi arta de a face politica strategică a
unui actor internaĠional. Uniunea Europeană se găseúte într-un context propice
exercitării puterii smart – într-adevăr un context care necesită exercitarea puterii
smart europene. De asemenea, ea dispune atât de experienĠa folosirii eficiente a
puterii smart în domeniile economic, al extinderii (în sine o sferă a politicii externe)
etc. úi trebuie să îúi perfecĠioneze propria tehnică de utilizare a acestei strategii cu
maximă eficienĠă în obĠinerea de rezultate dezirabile politic. Europenizarea a fost,
este úi are toate úansele să rămână un instrument viabil al unei politici bazate pe
exercitarea puterii smart, dar ea singură nu mai asigură securizarea intereselor
europene. Termenul până la care Uniunea Europeană trebuie să aleagă să devină o
mare putere „normală” se apropie pe măsură ce tranziĠia sistemică úi competiĠia
sistemică de putere se intensifică. Este, aúadar, îndoielnică la acest moment capaci-
tatea noii conduceri a Uniunii Europene de a furniza acest stimul pentru reforma
politicii externe, în ciuda contextului propice din punct de vedere strategic pentru
optimizarea exercitării puterii smart comunitare. Dar, pe de altă parte, Uniunea a avut
întotdeauna capacitatea de a ne surprinde. ùi poate acesta va fi úi cazul elaborării úi
implementării unei politici externe europene coerente, comprehensive úi integrate
eficient úi efectiv, bazate pe exercitarea puterii smart. Pentru cercetători, poate mai
mult decât pentru oricine altcineva, la urma urmei speranĠa moare într-adevăr ultima.
 George AngliĠoiu

Dilema europenizării Turciei:

Acceptare în Uniunea Europeană sau rezistenĠă
prin Neo-Otomanism?

Rezumat: Poate reprezenta apartenenĠa la Uniunea Europeană o raĠiune esenĠială

de stat sau doar justificarea oportună a unor reforme interne menite să mascheze
schimbarea de regim? Este Turcia o Ġară caracterizată de europenitate ca efect al unei
evoluĠii generale similare altor naĠiuni care se pretind aparĠinătoare de drept Bătrânului
Continent? Semnifică Europenizarea procesul de guvernare ce delimitează Ankara în
mod clar de celelalte capitale ale spaĠiului asiatic care în urmă cu mai puĠin de o sută de
ani aparĠineau Imperiului Otoman?Reprezintă aderarea Turciei un interes vital pentru
Uniunea Europeană întru realizarea ambiĠiilor sale de actor global? Studiul inclus în
acest volum încearcă să dea răspuns unor astfel de întrebări formulate pentru a
circumscrie complexul strategic turcesc.

Cuvinte-cheie: extindere, Uniunea Europeană, kemalism, regimul AKP, neo-Otomanism,

islamism

1. Chestiunea Bolnavului Europei

DiplomaĠia Ġaristă obiúnuia să folosească această sintagmă depreciativă pentru a
defini poziĠia Imperiului Otoman în Europa, adică aceea a unei entităĠi politice
maligne care trebuia eliminată de pe eúicherul geopolitic al secolului XIX. Concertul
european al vremii1, caracterizat de existenĠa a úapte mari puteri, presupunea însă
existenĠa balanĠei de putere, distrugerea Înaltei PorĠi nefiind pe rând acceptată de
Anglia úi FranĠa (Războiul Crimei 1853-56), Germania úi din nou Anglia (cazul
ultimului război ruso-turc, 1877-78 úi al Congresului de la Berlin, care va stabili
harta mare a Europei până la prima conflagraĠie mondială). Ceea ce anumiĠi experĠi
contemporani în securitate euro-atlantică denumesc a fi conceptul de failed state (stat
eúuat) poate fi folosit pentru a descrie viziunea adversarilor sultanilor, înfrângerea
Triplei AlianĠe în Primul Război Mondial cauzând implicit desfiinĠarea
teritorial-geografică a Imperiului Otoman în favoarea învingătorilor.

1
Argument în sine al europenităĠii prin includerea Turciei ca stat membru.
Dilema europenizării Turciei 99
2. Analiză SWOT
Utilizând grila de analiză SWOT vom încerca să inventariem realitatea úi
scenariile de viitor care Ġin de dosarul candidaturii Turciei la Uniunea Europeană1.

2.1. Puncte tari2

Astfel, la capitolul puncte tari grupurile de lobby turcofile invocă în primul rând
argumente de ordin politico-strategic. În acest sens, aderarea Turciei este justificată,
în contextul de securitate fragil post-11 Septembrie 2001 / 11 Martie 2004 / 7 iulie
2005, de atributul său (pozitiv) de stat laic cu populaĠie eminamente de religie
islamică, expresie úi continuator al moútenirii seculare kemaliste.
Un alt câútig l-ar reprezenta puterea militară remarcabilă a Ankarei, atu conside-
rabil în perspectiva definitivării úi consolidării armatei europene, element-cheie în
plasarea Uniunii Europene ca actor decisiv pe scena internaĠională. Documentele
oficiale europene3 evidenĠiază în mod constant în acest sens contribuĠia Turciei la
misiunile CSDP4, deúi nu are o obligaĠie formală în acest sens. Corelat acestui
argument este acela privind apartenenĠa de peste 60 de ani a Turciei la NATO, deci o
recomandare în plus a valorii úi a capacităĠii sale de a gândi-la fel (like-minded) cu
aliaĠii săi europeni, deja membri ai UE.
Totodată, ar trebui amintită insistenĠa cu care diplomaĠia turcă reclamă intervenĠia
reparatorie a Bruxelles-ului într-un dosar receptat la Ankara ca fiind o mare
nedreptate – peste o jumătate de secol de aúteptare úi umilinĠă la Înalta Poartă a
integrării europene, în condiĠiile existenĠei unui acord de asociere5 peste care toate
celelalte state candidate au fost ajutate să treacă într-un interval de timp relativ scurt.
Clasa politică úi societatea civilă turcă nu pot să nu invoce comparativ cazul „aliatei”
din NATO, Grecia (Ġară care a beneficiat de sprijin rapid în tranziĠia de la dictatura
coloneilor6 la statutul de membru-receptor de substanĠiale subsidii ale UE7) úi să nu
acuze conspiraĠia anti-turcă1, motivat-islamică, din sânul Europei comunitare.

1
Pentru cronologia relaĠiilor UE-Turcia, a se vedea EurActiv, EU-Turkey Relations,
Published: Thursday 14/11/2005, Updated: 10/10/2012, http://www.euractiv.com/
enlargement/eu-turkey-relations/article-129678.
2
Pentru un inventar mult mai amplu al argumentelor pro-acceptare, a se vedea Heather
Grabbe, Sinan ĥlgen, The Way Forward for Turkey and the EU, Carnegie Endowment for
International Peace, December 2010, http://carnegieendowment.org/files/turkey_eu_policy1.pdf.
3
A se vedea, de exemplu, European External Action Service, CSDP Partnership,
http://eeas.europa.eu/csdp/partners/index_en.htm. Pentru detalierea implicării Turciei, a se
vedea Thierry Tardy, „CSDP: Getting Third States on Board”, EU Institute for Security
Studies, Brief Issue No. 6, March 2014, http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Brief_6_
CSDP_ and_third_states.pdf.
4
Politica Comună de Securitate úi Apărare – nivel atins prin Tratatul de la Lisabona úi
care implică angajamente specifice unei alianĠe militare.
5
Documentul este cunoscut úi sub denumirea de Tratatul de la Ankara. A se vedea ***,
64/732/CEE: Décision du Conseil, du 23 décembre 1963, portant conclusion de l'accord
créant une association entre la Communauté économique européenne et la Turquie,
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31964D0732:FR:HTML.
6
Regim de dictatura militară în perioada 1967-1974.
7
Data oficială de aderare a Greciei la UE a fost 1 ianuarie 1981. Una din cauzele iniĠiale
de imaginar politic ale perceperii la Ankara a tratării discriminatorii a candidaturii sale este
faptul că cererile Turciei úi Greciei de stat asociat au fost acceptate împreună de către
100 George AngliĠoiu

Un alt aspect-forte, de natură geopolitică, l-ar constitui situarea Turciei în

apropierea atât a surselor energetice vitale din zona Mării Caspice, cât úi a focarelor
active de export al terorismului islamist, respectiv al traficului de droguri, persoane úi
arme care periclitează securitatea europeană2. Această plasare pe hartă ar permite atât
reducerea dependenĠei de Rusia (prin evitarea tranzitului pe teritoriul acesteia), cât úi
potenĠiala acĠiune preventivă împotriva surselor de insecuritate pentru Uniunea
Europeană.
Pe palierul puncte-tari economice, se invocă dinamica economiei, precum úi
interesele crescânde de delocalizare úi expansiune, promovate de marile companii din
Vest (Bosch-Siemens, Merloni, Fiat, PSA Peugeot Citroën, Renault, Unilever,
Henkel, Philips, British Petroleum, Vodafone, Deutsche Bank, Pierre Cardin etc.)
înspre mâna de lucru ieftină úi calificată turcă. Statisticile oficiale ale Uniunii
Europene3 indică o prezenĠă continuă úi masivă a investiĠiilor directe europene în
Turcia, domeniile predilecte fiind cele energetic, de telecomunicaĠii, de construcĠii

Consiliul de Miniútri ai CEE (septembrie 1959), pentru ca ulterior traseele lor să difere
radical.
1
A se vedea, de exemplu, discursul premierului Erdo÷an din anul 2009 în faĠa mediului
diplomatic acreditat la Ankara: “Turkey's (reform) efforts have not diminished at all... But
certain attitudes on the EU side have laid the ground for a serious erosion in public enthusiasm
and public consensus… No country will gain anything from making Turkey’s membership
issue a matter of domestic politics... It must be seen that this will harm Turkish-EU relations
in the mid- and long-term… The constant questioning of Turkey’s status and efforts aimed at
changing this status violate existing agreements” – apud ***, „PM Erdo÷an slams European
Union over Turkey's accession bid”, Hurriyet, June 22, 2009, http://www.hurriyet.com.tr/
english/domestic/11918914.asp?gid=244. A se vedea, de asemenea, duelul mediatic constant
al liderului turc cu clasa politică din Germania úi FranĠa, acuzată de ipocrizie, discriminare úi
ignoranĠă - ***, „Erdo÷an slams French president over EU bid”, Hurriyet, 1/31/2010,
http://www.hurriyetdailynews.com/default.aspx?pageid=438&n=turkish-pm-asses-eu-bid-in-
euronews-launch-2010-01-31, respectiv Nicole Goebel, „Erdo÷an slams German integration
policy”, Deutsche Welle, http://www.dw.de/erdo÷an-slams-german-integration-policy/a-
15504661.
2
Pentru astfel de teze, specifice mai ales perioadei ante-Primăvara arabă, a se vedea F.
Stephen Larrabee, „Turkey Rediscovers the Middle East”, Foreign Affairs, July/August 2007,
Volume 86, No. 4, p. 103-114. Autorul argumentează în acest articol virtuĠile poziĠionării
Turciei ca un actor diplomatic major în Orientul Mijlociu, prin legăturile strânse stabilite în
ultimii ani cu Iran úi Siria, state problematice pentru securitatea internaĠională úi cu care
Ankara a avut raporturi tensionate în anii ’80 úi ’90. Acuzele de „islamizare a politicii externe
turceúti” sunt considerate nefondate, dimpotrivă activismul Ankarei (úi pe tema cauzei
palestiniene sau a raporturilor cu lumea arabă) fiind „un răspuns la schimbările structurale din
climatul regional de securitate post-Război Rece, Turcia putând servi pentru Washington úi
AliaĠii săi europeni ca un pod spre Orientul Mijlociu”.
3
A se vedea Vladimira Demianova, „EU Foreign Direct Investment in Croatia and
Turkey”, Eurostat, Statistics in Focus, No. 68/2008, www.uni-mannheim.de/edz/pdf/statinf/08/
KS-SF-08-068-EN.pdf. Conform acestui studiu, Grecia reprezenta la nivelul anului 2006 cel
mai mare investitor direct în economia turcească cu 22% din totalul investiĠiilor directe din
UE-27. Trebuie reliefat însă faptul că Turcia nu figurează în listele primelor zece state cu FDI
din sau spre UE-27 – a se vedea Eurostat, International trade and foreign direct investment
2013 edition, Publications Office of the European Union, Luxembourg, 2013, p. 68.
Dilema europenizării Turciei 101
sau financiar-bancar. S-ar putea deduce din aceste informaĠii scenariul tendinĠelor de
interconectare a economiei Turciei la sectoarele dinamice, pan-europene ale
economiei UE. Retorica lobby-iútilor turci1 face, de altfel, trimitere la argumentul că
Turcia este un membru de facto al Uniunii Europene, având în vedere atât calitatea sa
de membră a Uniunii vamale, cât úi faptul că majoritatea comerĠului său extern se
realizează cu UE, de unde au provenit majoritatea celor 22 de miliarde de dolari (la
nivelul anului 2007)2 – investiĠii străine directe (FDI) în economia turcească.
Reactivarea practicilor productive3 úi comerciale4 specifice Drumului Mătăsii au
condus la veritabile miracole economice, succesul înregistrat de oraúul Gaziantep
fiind elocvent úi cu atât mai semnificativ luând în calcul plasarea sa în regiunea
problematică din Sud-Est.
În plan general sunt prezentate demersurile constante úi realizările Ankarei pe
linia asumării úi implementării acquis-ului comunitar, mai ales în privinĠa
standardelor democratice, egalităĠii în faĠa justiĠiei indiferent de etnie, religie ori sex,
abolirii torturii úi a pedepsei cu moartea, îmbunătăĠirii tratamentului la adresa
minorităĠii kurde independentiste, creúterii controlului civil asupra sectorului de
securitate, creării instituĠiei Avocatului poporului etc.5,6

2.2. Puncte slabe

Analizând punctual úi de o manieră echilibrată nu putem să nu remarcăm fisurile
din pilonii dosarului turc.

1
Murat Yalçintas, Preúedintele AsociaĠiei Mediteraneene a Camerelor de ComerĠ úi
Industrie. A se vedea interviul său acordat reĠelei EurActiv, Turkey's reform process more
important than EU accession, Friday 11 July 2008, http://www.euractiv.com/en/enlargement/
interview-turkey-reform-process-important-eu-accession/article-174163.
2
Maximul istoric din perioada post-2001 (anul de debut al ultimei crize a economiei
turceúti), evoluĠia ulterioară indicând însă fluctuaĠii majore în dinamica FDI - 19,4 (2008), 8,4
(2009), 9,0 (2010), 15,9 (2011), 12,4 (2012). A se vedea seria Global Investment Trends
Monitor realizată de către UNCTAD, http://unctad.org/en/pages/publications/Global-
Investment-Trends-Monitor-(Series).aspx.
3
A se vedea Charlotte Jirousek, „The Gaziantep Cloth Trade: A Study of a Putting-Out
System of Cloth Production in Southeastern Turkey”, Textile Society of America Symposium
Proceedings, Paper 825, University of Nebraska-Lincoln, 2000, p. 244-252,
http://digitalcommons.unl.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1825&context=tsaconf.
4
Volum exporturilor a crescut de la 1,5 miliarde euro (2006) la 3,8 miliarde euro (2011) -
a se vedea ***, „Gaziantep: Story of an economic boom on the historical Silk Road”,
Sunday’s Zaman, November 27, 2011, http://www.todayszaman.com/national_gaziantep-
story-of-an-economic-boom-on-the-historical-silk-road_264012.html.
5
A se vedea Sedat Laçiner, Mehmet Özcan, øhsan Bal, European Union with Turkey. The
Possible Impact of Turkey’s Membership on the European Union, USAK, Ankara, 2005 sau
depeúe gen „European Parliament Welcomes Turkey's Reforms”, Turkish Weekly, 26
November 2009, Strasbourg, http://www.turkishweekly.net/news/93304/european-parliament-
welcomes-turkey-39-s-reforms.html.
6
Pentru analiza modificărilor constituĠionale din anul 2010, a se vedea Ergun O zbudun,
„Turkey’s Constitutional Reform and the 2010 Constitutional Referendum”, Mediterranean
Yearbook 2011, Institut Europeu de la Mediterrània, Barcelona, 2011, p. 191-194.
102 George AngliĠoiu

Pentru început ar fi de reliefat faptul că argumentele moral-reparatorii nu au nici o

relevanĠă cât timp statutul de asociat nu presupune automat úi pe cale de succesiune
declanúarea procesului de negocieri de aderare. Mai precis, discutăm de invitare la
aderare, adică de dreptul Bruxelles-ului să decidă ce vrea în privinĠa viitorului său, în
acord sau nu cu Ankara. În plus, chiar dacă Turcia a primit finalmente invitaĠia de a
începe negocierile de aderare cu Comisia Europeană (octombrie 2004)1, statutul de
stat-candidat care negociază nu garantează obligaĠia Uniunii Europene de a úi finaliza
pozitiv procesul, adică de a integra Ġara în cauză. Astfel, în septembrie 2005,
Consiliul Afaceri Generale úi RelaĠii Externe (CAGRE) a anunĠat că Turcia trebuie să
recunoască Ciprul pe durata negocierilor úi să deschidă porturile úi aeroporturile sale
navelor úi avioanelor cipriote, altfel negocierile urmând a fi stopate2. Acest
avertisment s-a concretizat, de altfel, parĠial, în decembrie 2006, Consiliul European
luând decizia de suspendare a negocierilor asupra a 8 capitole în urma refuzului
Turciei de a îndeplini condiĠiile din septembrie 2005. Într-o declaraĠie din decembrie
2009, preúedintele Greciei Carolos Papoulias preciza în acest sens că „atâta timp cât
Turcia acĠionează ca o forĠă de ocupaĠie în Cipru, nu putem sprijini procesul său de
aderare la UE”3. Într-un astfel de context, chiar úi o încheiere cu succes a negocierilor
nu constituie garanĠia completă a integrării, tratatul bilateral UE-stat candidat
trebuind ratificat de toate statele membre, Grecia úi Cipru concertându-úi poziĠiile,
cel puĠin în subiectele de politică externă4.

1
Documentul de referinĠă l-a constituit Raportul de monitorizare din partea Comisiei Europene
în care se sublinia faptul că criteriul politic fusese îndeplinit de Turcia úi se recomanda Consiliului
European lansarea invitaĠiei de începere a negocierilor. A se vedea 2004 Regular Report on
Turkey’s progress towards accession {COM(2004) 656 final}, Brussels, 6.10.2004,
http://ec.europa.eu/enlargement/archives/pdf/key_documents/ 2004/rr_tr_2004_en.pdf,
Communication from the Commission to the Council and the European Parliament -
Recommendation of the European Commission on Turkey’s progress towards accession /*
COM/2004/0656 final */, http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!
prod!CELEXnumdoc&lg=en&numdoc=504DC0656 úi TURKEY. Presidency Conclusions –
Brussels, 16/17 December 2004, http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/turkey/presidency_
conclusions16_17_12_04_en.pdf.
2
Această declaraĠie a Consiliului UE la nivel de miniútri de externe survenea după ce în
luna iulie 2005 Turcia anunĠase că semnarea extinderii Tratatului de la Ankara la noile state
membre ale UE nu semnifica recunoaúterea Ciprului (grecesc). A se vedea textul declaraĠiei
turceúti (traducere neoficială) la http://ec.europa.eu/enlargement/archives/press_corner/
newsletter/070905_en.htm.
3
„... Nu e posibil ca o Ġară aspirantă la aderare să nu recunoască o altă Ġară membră cu
drepturi depline a UE” – a se vedea ***, „Greek President: 'We Cannot Support Turkey's
Membership to the EU'“, Turkish Weekly, http://www.turkishweekly.net/news/ 93107/greek-
president-39-we-cannot-support-turkey-39-s-membership-to-the-eu-39-.html.
4
A se vedea chestiunea blocării începerii negocierilor de aderare a FYROM (Fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei) la Uniunea Europeană (similar veto-ului exprimat relativ
la accederea în NATO). Pentru detalierea poziĠiilor celor două state aflate în litigiu, a se vedea
International Court of Justice, Judgement of 5 December 2011, http://www.icj-
cij.org/docket/files/142/16827.pdf. Pentru divergenĠele existente între diplomaĠia greacă úi
partizanii candidaturii FYROM, a se vedea ***, European Parliament resolution on the 2013
Progress Report on the former Yugoslav Republic of Macedonia (2013/2883(RSP)), 28.1.2014
Dilema europenizării Turciei 103
Apoi ar fi de subliniat faptul că argumentele politico-strategice nu rezistă în faĠa
câtorva contra-argumente elementare, de exemplu faptul că europenitatea islamic-laică
a Turciei1 nu este cu nimic mai spectaculoasă sau mai puĠin primejdioasă decât cea a
Rusiei2, în ambele state producându-se numeroase atentate islamiste atât ante, cât úi
post-11 Septembrie 2001. Mai mult, faptul că Turcia este deja aliatul tradiĠional al
Statelor Unite, se poate dovedi contraproductiv pentru Uniunea Europeană în efortul de
a reprezenta un factor determinant în soluĠionarea conflictului israelo-palestinian úi o
voce cu impact geopolitic în lumea arabă úi în regiunea mediteraneană3. AlianĠa
ad-hoc, dar funcĠională, cu statul israelian din perioada pre-Erdo÷an a constituit un alt
reper strategic non-european pentru Turcia în eforturile diplomatice ale acesteia de a fi
recunoscută drept actor regional semnificativ úi distinct. Deteriorarea de dată relativ
recentă a relaĠiilor de apropiere dintre Ankara úi Tel-Aviv s-a produs în contextul la fel
de problematic al basculării opĠiunilor strategice ale guvernului turc spre neotomanism
pro-islamic în defavoarea unor opĠiuni predictibile de politică externă care ar fi
recomandat-o drept un stat democratic úi secularist pentru procesul decizional
comunitar din aria PESC.
De acord, armata turcă este puternică, dar opĠiunea democratică úi constitu-
Ġional-laică a Ankarei a trebuit să fie supravegheată constant de Consiliul înalĠilor
úefi militari4. În speĠă, trebuie menĠionate destine úi ambiĠii pe modelul popularului
Necmettin Erbakan, primul politician islamist devenit premier pe calea urnelor
(1996) úi forĠat să demisioneze un an mai târziu de către liderii armatei, partidul său,
cel al ProsperităĠii (Refah), fiind interzis (1998)5. Erbakan a fost ulterior6 condamnat

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+MOTION+B7-2014-
0073+0+DOC+XML+V0//EN.
1
A se vedea, de exemplu, doctrina úi activitatea organizaĠiei fundamentaliste salafiste
Islami Büyükdo÷u Akıncılar Cephesi (IBDA-C) care neagă legalitatea regimului secular din
Turcia úi militează pentru refacerea Califatului în Orientul Mijlociu pe calea unei federaĠii
islamice sunite. IBDA-C a fost asociată cu Al Qaeda în organizarea atentatelor cu camioane-
capcană din Istanbul (noiembrie 2003). IBDA-C a orchestrat, de asemenea, atacul terorist din
9 iulie 2008 îndreptat împotriva Consulatului american de la Ankara. Consiliul Uniunii
Europene a inclus în 2001 organizaĠia pe lista celor 48 de grupări úi entităĠi care cad sub
incidenĠa legislaĠiei UE antiteroriste - COUNCIL COMMON POSITION 2008/586/CFSP of
15 July 2008 updating Common Position 2001/931/CFSP on the application of specific
measures to combat terrorism and repealing Common Position 2007/871/CFSP, Official
Journal of the European Union, 16.7.2008, L 188/71, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/
LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:188:0071:0076:EN:PDF.
2
A se vedea Gordon M. Hahn, Russia’s Islamic Threat, Yale University Press, New
Haven, 2007.
3
Pentru analizarea relaĠiilor proaste Turcia – statele arabe úi al impactului acestora asupra
poziĠiei UE, a se vedea Gilles Dorronsoro, „The EU and Turkey: Between Geopolitics and
Social Engineering”, Occasional Paper Series, No. 34, Geneva Centre for Security Policy
(GCSP), August 2002, p. 5.
4
Milli Güvenlik Kurulu (MGK) sau Consiliul SecurităĠii NaĠionale.
5
A se vedea ***, „Turkey Bans The Islamists”, BBC News, Saturday, January 17, 1998,
http://news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/48025.stm.
6
A se vedea ***, „Ex-Turkish PM sentenced”, BBC News, Friday, 10 March, 2000,
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/673161.stm.
104 George AngliĠoiu

la un an de închisoare din cauza mesajelor sale anti-seculariste din campania

electorală din anul 1994. În acelaúi context, ar trebui precizat faptul că Erbakan a fost
între anii 1970-2000 úi cel mai important ideolog al islamismului din Turcia,
manifestul său politic intulat “Viziunea NaĠională” (Milli Görüú1, 1975) descriind
integrarea europeană a fi o periculoasă creaĠie sionistă úi catolică menită să asimileze
úi de-islamizeze Turcia2.
Rigorile politice ale aderării la Uniunea Europeană au impus restricĠii ale rolului
constituĠional acordat Consiliului3, dar cu toate acestea ponderea informală a úefilor
militari a rămas o realitate politică consemnată úi în rapoartele de monitorizare ale
Comisiei Europene4. Până la modificările constituĠionale din anul 2010, ùeful

1
Milli Görüú reprezintă cea mai puternică asociaĠie islamică a imigranĠilor turci din Vestul
Europei. Datele aproximative indică 27.500 de membri úi 300 de moschei în Germania
(Islamische Gemeinschaft Milli Görüú - IGMG), respectiv 300.000 de membri per total în
Vestul Europei (FranĠa, Olanda, Austria, ğarile scandinave, Marea Britanie, Italia etc.).
Activitatea organizaĠiei nu este scutită de controverse, poliĠia germană efectuând la începutul
lui decembrie 2009 un raid de proporĠii la sediile IGMG din landul Nordrhein-Westfalen úi la
moscheea din Hamburg pentru a verifica temeinicia acuzaĠiilor de deturnare de fonduri
formulate de Procuratura de Stat din Köln în urma monitorizării extensive a activităĠilor
IGMG din partea serviciilor secrete germane – a se vedea Denis Fengler, „Moschee in
Hamburg Durchsucht. Razzia bei Milli Görüs - es geht um 10 Mio Euro”, Hamburger
Abendblatt, 3. Dezember 2009, http://www.abendblatt.de/hamburg/polizeimeldungen/
article1293502/Razzia-bei-Milli-Goerues-es-geht-um-10-Mio-Euro.html.
Trebuie corelată activitatea unei astfel de organizaĠii cu structuri similare conduse de
aceleaúi personaje cu scopul finanĠării subterane a unor grupări teroriste recunoscute ca atare
de către UE; este cazul IHH Germania, interconectată cu IGMG cel puĠin la nivel de
conducere, interzisă de statul german în anul 2010 ca urmare a finanĠării din donaĠii mascate
cu 6,6 milioane de euro a grupării palestiniene Hamas – a se vedea ***, „De Maizière
verbietet Verein wegen Spenden an Hamas”, Die Zeit, 12. Juli 2010,
http://www.zeit.de/politik/ ausland/2010-07/hamas-spenden-verbot.
Pentru opinia contrară privind rolul societal al Milli Görüú în Europa de Vest, condiĠionat
pozitiv de politica tolerantă axată pe multiculturalism (Olanda) úi negativ de cea
discriminatorie, sancĠionatoare (Germania), a se vedea Ahmet Yukleyen, „State Policies and
Islam in Europe: Milli Görüú in Germany and the Netherlands”, Journal of Ethnic and
Migration Studies, Volume 36, Number 3, March 2010, p. 445-463, http://www.tandfonline.
com/doi/pdf/10.1080/13691830903123203.
2
Interpretarea actuală emisă de IGMG pune accent pe comunitatea islamică întemeiată pe
învăĠăturile profeĠilor Avraam úi Mahomed, iar nu pe cea naĠională postulată de fondator. A se
vedea ***, „What does „Milli Görüú” mean?”, Das Islamische Portal, www.igmg.org/gemein
schaft/islamic-community-milli-goerues/what-does-milli-goerues-mean.html?L= úi Necmettin
Erbakan, Milli Görüú, Dergah Yayınları, Istanbul, 1975 (via Biblioteca UniversităĠii
Complutense).
3
În urma pachetului legislativ adoptat în iulie 2003 de Parlamentul turc, doar un militar
(din cinci) mai face parte din Consiliu – li mitat la un rol consultativ úi aflat sub conducerea
unui civil.
4
„Although the process of aligning civil-military relations with EU practice is underway,
the Armed Forces in Turkey continue to exercise influence through a series of informal
channels” (Raportul de monitorizare din octombrie 2004) sau „Reforms concerning civil-
military relations have continued, but the armed forces still exert significant influence by
Dilema europenizării Turciei 105
Statului Major se situa în afara controlului civil exercitat în orice Ġară democratică de
către ministrul Apărării, iar deúi primul-ministru decidea în dosarele de promovare în
grad sau de pensionare, tot úefii militari deĠineau controlul exclusiv asupra
problemelor de personal. Limitările legislative succesive au generat opoziĠia úefilor
militari, fiind de amintit în acest sens poziĠia fostului ùef al Statului Major, generalul
Hilmi Özkök, care într-un discurs din aprilie 2005 Ġinut la Academia turcă de război
avertiza că armata “nu va permite o redefinire a Turciei ca stat islamist”1, o trimitere
directă la cabinetul Erdo÷an úi la partidul de guvernământ (de sorginte islamistă) al
“JustiĠiei úi Dezvoltării”. Controversatele cazuri judiciare Ergenekon úi Balyoz2
privind încercări ale unor comandanĠi militari de a planifica úi executa lovituri de stat
împotriva noului regim au contribuit la discreditarea úi divizarea conducerii armatei.
Erodarea gradată a ponderii politice a structurilor de securitate va determina
finalmente, pentru prima dată în istoria secularismului în Turcia, demisia în bloc în
iulie 2011 a úefilor armatei, în frunte cu ùeful Statului Major, generalul Iúık Koúaner,
sub justificarea asumării incapacităĠii de a-úi proteja subordonaĠii acuzaĠi3.
Modalitatea precară de administrare a celor două procese, evidenĠiată de aceleaúi
rapoarte anuale de monitorizare ale Uniunii Europene, indică însă din foarte multe
puncte de vedere caracterul neîntemeiat al acuzaĠiilor úi interesele executivului în
diminuarea implacabilă pe această cale prezumat legală a ponderii armatei în sfera
politică. Viciile de procedură úi incapacitatea regimului de a controla deplin Curtea
ConstituĠională au condus la rejudecarea cazurilor soldate iniĠial (2012) cu un val de
condamnări4. Extinderea la mediul jurnalistic a acuzaĠiilor de complot anti-guverna-
mental úi terorist au dus la anchetarea unui număr impresionat de ziariúti ai presei de
opoziĠie, parte importantă din úefii surselor mass-media citate5 úi în acest studiu fiind
arestaĠi sau deja condamnaĠi.

issuing public statements on political developments and government policies” (Raportul de

monitorizare din octombrie 2005).
1
Apud Steven A. Cook, „A Stealthy Victory for the Turkish Military”, Slate, October 28,
2005, http://www.cfr.org/publication/9120/stealthy_victory_for_the_turkish_military.html.
2
Peste 300 de militari de rang înalt au fost condamnaĠi în aceste procese, printre aceútia
aflându-se generalii Çetin Do÷an (úeful Armatei întîi), Hüseyin Nusret Taúdeler (comandantul
Armatei egeene) sau Hasan I÷sız (a cărui nominalizare ca úef al trupelor terestre a fost
respinsă în august 2010 de premierul Erdo÷an în contextul acuzaĠiilor de implicare în
defăimarea în mediul online a partidului de guvernământ; momentul a semnificat primul veto
efectiv al puterii civile asupra celei militare).
3
A se vedea ***, „Top military brass resign from posts”, Hurriyet, 7/29/2011, http://www.
hurriyetdailynews.com/default.aspx?pageid=438&n=top-military-brass-resign-from-posts-
2011-07-29.
4
A se vedea Ece Toksabay, „Top Turkish generals say knew of no coup plot as retrial
begins”, Reuters, Nov 3, 2014, http://www.reuters.com/article/2014/11/03/us-turkey-coup-
idUSKBN0IN15Q20141103.
5
A se vedea cazul redactorului úef al publicaĠiei duminicale Zaman, Ekrem Dumanli,
acuzat că diseminează ideile fostului aliat al regimului Erdo÷an, clericul Fethullah GĦlen -
***, „Turkey: Police detain Zaman chief editor in crackdown”, Anadolu Agency, 14
December 2014, http://www.aa.com.tr/en/headline/435179--turkey-police-detain-12-in-
parallel-state-crackdown.
106 George AngliĠoiu

Aflat la putere de peste un deceniu (2002), Partidul JustiĠiei úi Dezvoltării (Adalet

ve Kalkınma – AKP) úi liderul său Recep Tayyip Erdo÷an, dincolo de reformele
legislative promovate ca răspuns la cerinĠele Uniunii Europene, au trebuit constant să
navigheze în primii ani de guvernare între Scylla apartenenĠei ideologice
moderat-islamiste úi Carybda vegherii atente dinspre úefii armatei. În perioada
ianuarie 2005 - noiembrie 2013, AKP a avut statut de observator pe lângă Partidul
Popular European (PPE), cu perspectiva de a deveni membru cu drepturi depline în
cazul finalizării aderării Turciei la Uniunea Europeană1. Astfel de argumente au fost
invocate pentru a demonstra lipsa de veridicitate a acuzaĠiilor de islamism, ceea ce ar
reliefa implicit ca AKP nu este ostracizat pe scena politică europeană2. Dar o lună
mai târziu, în februarie 2005, guvernul Erdo÷an a încercat fără succes să faciliteze
absolvenĠilor de colegii religioase3 accesul în universităĠile de stat pentru a se expune
imediat avertismentelor seculariste ale úefilor armatei nedornici să permită o
ascensiune ulterioară a acestora înspre aparatul de stat.
Pe de altă parte, auto-cenzura la care s-a supus constant de la alegerile din anul
2002 încoace au făcut din Partidul JustiĠiei úi Dezvoltării o forĠă politică care să se
prezinte a fi de centru-dreapta, iar nu continuatoarea a patru formaĠiuni islamiste
interzise4. Problema atât de sensibilă în Vestul european a purtării în spaĠiul public a
vălului islamic (úi a altor elemente vestimentare cu conotaĠie religioasă)5 a impus

ReacĠia fermă úi promptă a UE de condamnare a unor astfel de acĠiuni indică o dată în plus
dificultatea compatibilizării dintre cele două entităĠi negociante – a se vedea Federica
Mogherini, Johannes Hahn, Joint statement on the police raids and arrests of media
representatives in Turkey, European External Action Service, Brussels, 14/12/2014,
141213_02_en, http://www.eeas.europa.eu/statements-eeas/2014/141214_01_en.htm.
Pentru declaraĠiile preúedintelui Erdo÷an de justificare suveranistă (a măsurilor luate
pentru protejarea securităĠii naĠionale) úi de respingere a poziĠiei oficialilor UE, a se vedea
***, „Turkish President Erdo÷an slams EU over remarks on media raid”, Hurriyet,
December/15/2014, http://www.hurriyetdailynews.com/turkish-president-erdogan-slams-eu-
over-remarks-on-media-raid-.aspx?PageID=238&NID=75648&NewsCatID=338.
1
Ulterior AKP s-a afiliat grupului politic AlianĠa Conservatorilor Europeni úi Reformiúti
(AECR) desprins din PPE úi condus de Partidul Conservator britanic, un alt indiciu al agendei
comune euro-sceptice.
2
Partidul Popular European numără în rândurile sale partide cu o puternică afiliere la
valorile creútine, formaĠiunea cea mai numeroasă în Parlamentul European fiind cea a Uniunii
Creútin Democrate germane. Urmând această logică, AKP nu ar fi primit statut de observator,
dacă ar fi fost un partid eminamente religios, pro-islamic úi anti-creútin, pe filieră Erbakan.
3
Imam-hatip. Recep Tayyip Erdo÷an este úi el un absolvent al acestui tip de colegiu
religios.
4
Partidul „Ordinii NaĠionale” (Milli Nizam, 1970-1971) ĺ „Salvarea NaĠională” (Milli
Selamet Partisi, 1972-1980) ĺ „Prosperitatea” (Refah, 1983-1998) ĺ „Virtutea” (Fazilet,
1998-2001). Pentru explicarea istoriei partidelor islamiste din Turcia úi a originilor doctrinare
ale AKP, a se vedea Fulya Atacan, „Explaining Religious Politics at the Crossroad: AKP-SP”,
Turkish Studies, Volume 6, Issue 2 June 2005, p. 187-199, respectiv Angel Rabasa, F.
Stephen Larrabee, The Rise of Political Islam in Turkey, RAND National Defense Research
Institute, 2008, http://www.rand.org/pubs/monographs/2008/RAND_MG726.pdf.
5
Pentru analiza multitudinii de semnificaĠii religioase úi politice ale purtării vălului
islamic, a se vedea Ayúe Saktanber, Gül Çorbacio÷lu, „Veiling and Headscarf-Skepticism in
Dilema europenizării Turciei 107
partidului de guvernământ continuarea liniei radicale, seculariste de interzicere a
acestora în instituĠiile politice, administrative úi universitare, în pofida solicitărilor
venite dinspre propriul electorat de modificare a ConstituĠiei kemaliste la acest
capitol. Obiectivul încă definit strategic al aderării la Uniunea Europeană o impunea.
Totuúi, succesele clare obĠinute la următoarele alegeri generale din iulie 20071,
respectiv iunie 20112, coroborat cu dificultăĠile procesului de negocieri de aderare,
s-a tradus într-o serie de iniĠiative úi măsuri legislative de sorginte islamistă.
Conform opiniei autorului, putem totuúi circumscrie scenariul prin care regimul
Erdo÷an nu renunĠă la agenda sa islamistă, dar caută să o atingă nu prin militantismul
clasic specific partidelor precursoare ale AKP, ci prin măsuri moderniste, care pun
accent pe documentele internaĠionale din aria drepturilor úi a libertăĠilor funda-
mentale ale omului. Se naúte astfel dihotomia AKP (partid islamist – măsuri liberale
care permit implicit creúterea ponderii tradiĠionaliútilor islamici) – opoziĠie (partide
istorice seculariste, la care se adaugă armata – măsuri antidemocratice care să îndi-
guiască cât mai aproape de sursă resurgenĠa islamistă).
Un exemplu relevant pentru a susĠine scenariul de mai sus îl constituie adoptarea
de către noul Parlament turc în februarie 2008 a unui amendament constituĠional prin
care se permitea purtarea vălului islamic în universităĠi3. Amendamentul a fost
respins în iunie acelaúi an de către Curtea ConstituĠională sub motivaĠia încălcării
principiului secularismului. Asupra aceluiaúi subiect, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului (CEDO) pronunĠase, de altfel, în anul 2005 o sentinĠă controversată4, dar

Turkey”, Social Politics: International Studies in Gender, State and Society, Oxford
University Press, Volume 15, Number 4, Winter 2008, p. 514-538.
1
AKP a obĠinut victoria în alegeri cu 46.58% din totalul voturilor exprimate ceea ce a
însemnat alocarea a 341 din cele 550 de locuri ale Parlamentului turc. Paradoxal, s-a înre-
gistrat un regres al numărului de locuri parlamentare deĠinute de AKP comparativ cu rezultatul
precedentelor alegeri din anul 2002 (34% din voturi reprezentând 363 de locuri din legislativ),
dar acest fapt a fost cauzat strict de codul electoral care impune un prag electoral de 10%
partidelor parlamentare.
2
Cea mai importantă victorie legislativă pentru AKP sub conducerea premierului Erdo÷an
cu 49,83% din electorat úi 326 de locuri în Parlament.
3
În FranĠa, Ġara care se opune semnificativ aderării Turciei la Uniunea Europeană, a fost
interzisă în anul 2004 prin Legea nr. 228 purtarea voalului úi a simbolurilor islamice în úcolile
de stat, cu excepĠia universităĠilor úi a úcolilor musulmane. IniĠiativa cabinetului Erdo÷an
corespundea solicitărilor formulate de Human Rights Watch, una dintre cele mai mari
organizaĠii internaĠionale neguvernamentale din domeniu – a se vedea în acest sens ***,
„Memorandum to the Turkish Government on Human Rights Watch’s Concerns with Regard
to Academic Freedom in Higher Education, and Access to Higher Education for Women who
Wear the Headscarf”, Human Rights Watch Briefing Paper, June 29, 2004, http://www.hrw.
org/legacy/backgrounder/eca/turkey/2004/headscarf_memo.pdf.
4
Pentru opinia contrară, a se vedea Talvikki Hoopes, „The Leyla ùahin v. Turkey Case
Before the European Court of Human Rights”, Chinese Journal of International Law, Oxford
University Press, Volume 5, No. 3, 2006, p. 719–722, http://proquest.umi.com.ezproxy.
members.marshallcenter.org/pqdweb?index=13&did=1163442791&SrchMode=3&sid=1&F
mt=6&VInst=PROD&VType=PQD&RQT=309&VName=PQD&TS=1262087986&clientId=
11153&aid=1.
108 George AngliĠoiu

favorabilă statului turc în speĠa Leyla ùahin vs. Turcia1. SentinĠa Marii Camere a
CEDO a consolidat poziĠia internă a adepĠilor secularismului úi a legitimat pe plan
european această limitare a principiului libertăĠii religioase aúa cum este acesta
consacrat în art. 9 din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale. Acest fapt
trebuie interpretat în contextul unui lung úir de înfrângeri judiciare suferite de Turcia
la Strasbourg, o mare parte din valoarea de precedent a jurisprudenĠei CEDO
întemeindu-se pe condamnarea încălcărilor drepturilor úi libertăĠilor fundamentale
comise de către autorităĠile de la Ankara.
ReacĠia taberei seculariste nu s-a lăsat, de altfel, aúteptată. Procurorul-úef de pe
lângă Curtea Supremă de Apel, Abdurrahman Yalçınkaya, a solicitat CurĠii
ConstituĠionale în martie 2008 interzicerea AKP úi a prezenĠei pentru 5 ani pe scena
politică a unui număr de 71 de membri marcanĠi ai acestui partid (incluzându-i
printre alĠii pe preúedintele Turciei Abdullah Gül úi pe premierul Erdo÷an)2. Dosarul
acuzării includea referiri la diferite măsuri luate de oficialităĠile AKP atât la nivel
central, cât úi local. Erau amintite, de exemplu, măsura din anul 2004 a guvernato-
rului Istanbulului Muammer Güler de a interzice panourile publicitare care ar fi
conĠinut elemente de nuditate (reclamele la costume de baie sau vestimentaĠie
feminină de vară), alte decizii ale primarilor AKP de a interzice comercializarea
alcoolului, de a construi parcuri cu zone distincte pentru persoanele de sex feminin
etc. După deliberări îndelungate, Curtea ConstituĠională a respins la limită în iulie
2008 acĠiunea procuraturii, votul negativ al preúedintelui acesteia Hasim Kilic
dovedindu-se a fi decisiv3. SentinĠa CurĠii identifica totuúi AKP drept catalizator al
acĠiunilor anti-seculariste, decizând în consecinĠă înjumătăĠirea finanĠării din bugetul
de stat4.
Luna august 2008 a adus noi iniĠiative controversate ale AKP. Astfel, la 5 august
preúedintele Gül a numit în funcĠie 21 de noi decani în universităĠile de stat, presa de
la Istanbul úi Ankara prezentându-i pe noii numiĠi a fi explicit favorabili amendamen-
tului constituĠional din anul 2007 de ridicare a interdicĠiei purtării vălului islamic.
Câteva zile mai târziu (9 august), vicepreúedinta AKP Edibe Sözen5 a introdus o
iniĠiativă legislativă privind înfiinĠarea de locuri de rugăciune în toate úcolile de stat
úi interzicerea vinderii de material pornografic copiilor cu vârsta sub 16 ani.

1
Case of Leyla ùahin v. Turkey (Application No. 44774/98), Judgment, Strasbourg, 10
november 2005, http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=
html&highlight=Leyla%20|%20%u015Eahin&sessionid=41729905&skin=hudoc-en.
2
A se vedea ***, „Closure case against ruling party creates shockwaves”, Today’s Zaman,
15 March 2008, http://www.todayszaman.com/tz-web/detaylar.do?load=detay&link=136476.
3
Din completul de judecată format din 11 judecători, úase dintre aceútia au votat pentru
interzicerea AKP. Pentru interzicerea partidelor politice, pragul unei sentinĠe cu majoritate
calificată a CurĠii ConstituĠionale a Turciei este dat de 7 judecători.
4
A se vedea ***, „Turkey's court decides not to close AKP, urges unity and compromise”,
Hurriyet, July 30, 2008, http://www.hurriyet.com.tr/english/home/9547882.asp?gid=
244&sz=29614. FinanĠarea AKP de la bugetul de stat a fost cifrată la 45,6 milioane de lire
turceúti (aproximativ 23,75 milioane de euro).
5
Profesoară la Universitatea din Istanbul, specializată în teoria reprezentării sociale úi
comunicare. A se vedea http://eng.akparti.org.tr/english/deputychairman_EdibeSOZEN.html.
Dilema europenizării Turciei 109
Un alt element semnificativ în analiza simbolistică a agendei politice a liderilor
AKP îl constituie faptul că soĠia fostului preúedinte Abdullah Gül, Hayrünnisa Gül, a
reprezentat în sine o problemă de imagine úi de legitimitate. Astfel, dincolo de
dificultăĠile propriu-zise întâmpinate de AKP în scenariul de propulsare a ministrului
de Externe în funcĠia de preúedinte al Turciei, reuúit abia după trei tururi de scrutin
parlamentar, faptul că doamna Gül a rămas o adeptă a purtării vălului islamic1 a
tensionat úi mai mult atmosfera politică úi a cauzat implicit probleme de reprezentare
úi protocol diplomatic2. Pentru seculariúti, gestul primei doamne a Turciei moderne,
Latife Uúúaki -soĠia lui Kemal Atatürk-, de a renunĠa la purtarea vălului islamic a
simbolizat nu numai emanciparea femeii turce, ci úi promovarea secularismului úi
modernismului. ApartenenĠa lui Abdullah Gül la două partide islamiste interzise
Refah úi Fazilet, respectiv Ġinuta publică a primei doamne3, au reprezentat în
imaginarul politic secularist elemente clare ale scenariului abandonării gradate, dar
implacabile a kemalismului.
Afectarea treptată a sistemului constituĠional kemalist de către regimul Erdo÷an
prin metode multiple (inclusiv referandare, deci democratice în justificarea oficială) a
însemnat până la urmă în anul 2010 instituirea acceptării purtării vălului islamic în
universităĠi printr-un simplu act administrativ al Consiliului învăĠământului superior
(YÖK) aflat sub control guvernamental4. Măsurile reformatoare în accepĠiunea
autorităĠilor turce au continuat ritmic, introducerea limbii otomane (cu grafie arabă)
ca obligatorie în úcolile religioase úi în regim opĠional în structurile educaĠionale de
stat realizându-se printr-o recomandare a aceluiaúi for decizional de învăĠământ,
preluată apoi după câteva zile ca act normativ ministerial în decembrie 2014 în regim

1
Doamnei Gül i-a fost refuzată înscrierea la cursurile Departamentului de Limbă úi
Literatură Arabă al UniversităĠii din Ankara din cauza purtării vălului islamic. Din acest motiv
a făcut o plângere la CEDO pe care úi-a retras-o la momentul când soĠul său a devenit ministru
de Externe. A se vedea ***, „Hayrünnisa Gül: The next first lady”, Today’s Zaman, 25 April
2007, http://www.todayszaman.com/tz-web/detaylar.do?load=detay&link=109395.
2
La petrecerea de inaugurare a mandatului prezidenĠial diplomaĠii acreditaĠi la Ankara au
fost invitaĠi să participe fără soĠii. În replică la temerile publice ale opoziĠiei seculariste că
Turcia ar risca izolarea diplomatică, doamna Gül a afirmat că în calitate de soĠie a ministrului
de Externe s-a achitat foarte bine de îndatoriri, inclusiv în cele peste 50 de misiuni diplomatice
externe. A se vedea ***, „Is this just a headscarf – or really a threat to democracy?”, The
Times, June 1, 2007, http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/europe/article1867877.ece.
3
Emine Erdo÷an a continuat úi ea această linie atitudinală odată cu preluarea poziĠiei
emblematice de primă doamnă. Purtarea vălului islamic îi atrăsese acesteia refuzul de acces
într-un spital al armatei turce în anul 2007. A se vedea pagina web a PreúedinĠiei turce
http://www.tccb.gov.tr/news/397/91153/collaboration-and-sharing-of-experience-will-be-the-
first-step-to-reach-good-objectives-we-have.html, respectiv ***, „PM's wife not allowed into
military hospital”, Hurriyet, 2/2/2010, http://www.hurriyetdailynews.com/default.aspx?
pageid=438&n=pm8217s-wife-not-allowed-in-military-hospital-2010-02-02.
4
La scurt timp după succesul AKP la referendumul din septembrie 2010 de modificare a
ConstituĠiei, un alt indiciu al priorităĠilor pro-Islamice ale regimului - a se vedea Richard
Peres, „A history of the headscarf ban in Turkey”, Turkish Review, 01 October 2012,
www.turkishreview.org/newsDetail_getNewsById.action?newsId=223231, respectiv Jonathan
Head, „Quiet end to Turkey's college headscarf ban”, BBC News, 31 December 2010,
http://www.bbc.com/news/world-europe-11880622.
110 George AngliĠoiu

de obligativitate pentru toate entităĠile menĠionate1. Polarizarea opiniei publice

asupra acestei categorii de subiecte se accentuează în consecinĠă, dar teza Neo-oto-
manismului abordată de autor într-un capitol ulterior capătă astfel un argument
suplimentar.
Un aspect educaĠional controversat îl reprezintă rolul religiei în úcoli, statisticile
indicând o tendinĠă clară a regimului AKP de sprijinire a predării învăĠămintelor
Coranului încă din faza preúcolară úi de impunere a transformării gimnaziilor úi
liceelor publice în imam-hatip2.
Precaritatea viziunii europeniste a Ankarei este demonstrată úi de scandalul în
privinĠa cod penal turc din anul 20043. Pe lângă un set de reglementări conforme
exigenĠelor UE în materie, acesta reintroducea adulterul ca infracĠiune, cu precizări
suplimentar-„discriminatorii” conform cărora în cazul bărbaĠilor trebuia probat că
fapta fusese comisă de o manieră repetată, pe când în cazul persoanelor de sex
feminin era suficientă o singură dată. Confruntat cu pericolul blocării începerii
negocierilor de aderare, legislativul turc a exclus în ultimul moment reglementarea
introdusă de guvern4 privind adulterul.
Un alt tip de element criticabil l-a constituit art. 3015 care definea infracĠiunea de
a denigra valorile úi instituĠiile turce – supusă unei pedepse variind de la 6 luni la 3
ani. În temeiul său, numeroúi lideri de opinie turci au fost arestaĠi úi trimiúi în
judecată, cel mai cunoscut caz fiind cel al scriitorului Orhan Pamuk, laureat al
Premiului Nobel pentru literatură, care într-un interviu pentru revista elveĠiană Das
Magazin în februarie 2005 a recunoscut genocidul otoman la adresa armenilor în anii

1
A se vedea ***, „Erdo÷an defends importance of learning Ottoman language”, Anadolu
Agency, 12 December 2014, http://www.aa.com.tr/en/s/434747--erdo÷an-defends-learning-
ottoman-language.
2
90.000 de elevi au absolvit un număr de 453 licee tip imam-hatip în anul 2004 pentru ca o
decadă mai târziu numărul acestora să urce exponenĠial la 474.000 de absolvenĠi a 952 de astfel
de instituĠii. În perioada 2011-14, un număr de 1.447 de licee au fost transformate în imam-hatip,
de regulă fără acordul părinĠilor úi al studenĠilor. Gimnaziile au fost úi acestea Ġinta reformelor
islamiste numărul celor devenite imam-hatip urcând cu o treime de la 1.099 (2013) la 1.355
(2014). Pentru alte detalii ale viziunii liderului Erdo÷an privind educarea „unui tineret pios” cel
mai îndreptăĠit să ocupe viitoare poziĠii administrative, a se vedea Kadri Gursel, „Erdogan
Islamizes education system to raise 'devout youth'“, Al Monitor, December 9, 2014,
http://www.al-monitor.com/pulse/originals/2014/12/turkey-islamize-education-religion.html.
3
Legea nr. 5237 din 26 septembrie 2004.
4
A se vedea Jonny Dymond, „Turkey adopts penal code reforms”, BBC News, 27 May,
2005, http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4587675.stm. Adulterul fusese abrogat din codul
penal turc în anul 1996 pentru bărbaĠi úi în anul 1998 pentru femei, reintroducerea sa de către
cabinetul Erdo÷an generând demonstraĠii de protest ale femeilor, înăbuúite cu forĠa, în
octombrie 2004.
5
Versiune contemporană a art. 159 din Codul penal kemalist din anul 1926. Pentru analiza
articolului 301, a se vedea Bülent Algan, „The Brand New Version of Article 301 of Turkish
Penal Code and the Future of Freedom of Expression Cases in Turkey”, The German Law
Journal, Vol. 09, No. 12, 2008, p. 2237-2252, http://www.germanlawjournal.com/
pdfs/Vol09No12/PDF_Vol_09_No_12_2237-2252_Developments_Algan.pdf.
Dilema europenizării Turciei 111
primului război mondial úi represiunea anti-kurdă . Deúi cazul său a fost clasat2,
1

societatea turcă apare a fi divizată asupra subiectelor de acest gen, asasinarea

cunoscutului jurnalist turc de origine armeană Hrant Dink3 în ianuarie 2007 ridicând
noi semne de întrebare.
La presiunile Uniunii Europene4 care acuza încălcarea libertăĠii cuvântului, liderii
AKP recunoúteau prin vocea ministrului de Externe Abdullah Gül, la doar un an de la
intrarea în vigoare a noului cod penal, „posibila necesitate” a unei noi legi5.
Amendarea codului penal se va produce după trei ani în aprilie 2008. InfracĠiunea a
fost menĠinută, dar insulta priveúte explicit naĠiunea turcă, iar acordul ministrului de
JustiĠie este imperios. Limita maximă a pedepsei a fost redusă cu un an, la doi ani de
închisoare. ApologeĠii suveranităĠii turceúti6 în faĠa presiunilor UE aduc, de altfel, în
discuĠie existenĠa unor prevederi legale similare în state comunitare, cum ar fi Austria
(art. 248 al Codului penal), Italia (art. 292 al Codului penal), Germania (secĠiunea 11
a Codului penal) úi Portugalia (art. 332 din Codul penal), toate acestea impunând
pedeapsa cu închisoarea.
Analizând dintr-o perspectivă europenistă, structura societală a Turciei prezintă
numeroase particularităĠi pe palierele Vest-Est, oraú-sat, turci-kurzi, seculariúti-isla-
miúti. Crimele familiale sau sinuciderile forĠate din considerente de onoare7 specifice
mai ales zonei sud-est anatoliene (cu o populaĠie preponderent kurdă) au fost puternic
mediatizate de presa europeană8. Statisticile oficiale date publicităĠii în anul 2011

1
„Thirty thousand Kurds and 1 million Armenians were killed in these lands and nobody
but me dares to talk about it”. Apud Publisher, „Writer Face Trial in Turkey”, Pen American
Center, http://www.pen.org/page.php/prmID/1017.
2
***, „A Turkish court has dropped a case against the country's internationally renowned
writer Orhan Pamuk, who faced charges of “insulting Turkishness”“, BBC News, 23 January
2006, http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4637886.stm.
3
Acesta fusese úi el judecat sub incidenĠa art. 301 úi condamnat în anul 2006 la 6 luni cu
suspendare.
4
A se vedea, de exemplu, punctul 10 al RezoluĠiei Parlamentului European din 27
septembrie 2006 privind progresele de aderare ale Turciei, European Parliament resolution on
Turkey's progress towards accession (2006/2118(INI)), http://www.europarl.europa.eu/sides/
getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P6-TA-2006-0381+0+DOC+PDF+V0//EN sau
Commission of the European Communities, Turkey 2007 Progress Report, Brussels,
6.11.2007, SEC(2007) 1436, http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2007/
nov/turkey_progress_reports_en.pdf.
5
„…We're trying to make Turkey a country in which democracy and human rights are as
valid as in any EU country”. - Abdullah Gül citat de BBC. A se vedea ***, „Turkey insult law
'may be dumped'“, BBC News, Wednesday, 28 December 2005, 21:54 GMT, http://news.
bbc.co.uk/2/hi/europe/4565466.stm.
6
Semih ødiz, „Article 301 and its European cousins”, October 19, 2006, Turkish Daily
News, http://www.turkishdailynews.com.tr/article.php?enewsid=57105.
7
A se vedea John Austin, The urgent need to combat so-called „honour crimes”, Report,
Committee on Equal Opportunities for Women and Men, Parliamentary Assembly, Council of
Europe, Doc. 11943, 8 June 2009, http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/
WorkingDocs/Doc09/EDOC11943.htm.
8
A se vedea, de exemplu, Robert Tait, „Turkish girl, 16, buried alive for talking to boys”,
The Guardian, Thursday 4 February 2010 19.03 GMT, http://www.guardian.co.uk/world/
112 George AngliĠoiu

indicau o creútere de 1.440% a cazurilor de crime de onoare împotriva femeilor, de la

66 (2002) la 953 (2009)1, protecĠia generală a femeilor abuzate fiind net inferioară
celei existente în Uniunea Europeană2. Posibile contraargumente pot face însă
referire la anormalităĠi societale prezente úi în diferite state-membre (fenomenele
pedofile din Belgia, sechestrările de persoane din Austria, căsătoriile între copii din
etnia rromă, cazurile de canibalism din Germania, huliganismul suporterilor de fotbal
etc.). Comisia Europeană a constatat însă involuĠii explicite în aplicarea concretă a
normelor legale promovate de guvernul turc în materia crimelor de onoare úi a
subiectelor generice de violenĠă împotriva femeilor3.
După un deceniu de negocieri, este îngrijorătoare nedeschiderea capitolelor
privind Puterea judecătorească úi drepturile fundamentale, respectiv JustiĠia,
libertatea úi securitatea în condiĠiile în care acestea reprezintă elemente esenĠiale ale
îndeplinirii criteriul politic, reliefate ca atare în rapoartele anuale ale Comisiei
Europene4. Neconformarea úi inflexibilitatea Turciei privind capitolele respective nu
pot fi interpretate a fi decât un alt indicator al diferenĠelor structurale faĠă de evolu-
Ġiile din cadrul UE. Multitudinea de aspecte de rele-practici din aria administrării
justiĠiei, mai ales în cazurile de corupĠie, cenzură a presei sau cele privind
interzicerea accesului la platformele de comunicare socială, demonstrează o dată în
plus cercul vicios al folosirii democraĠiei ca raĠiune fundamentală pentru anumite
reforme (anti-kemaliste) úi al negării acesteia atunci când regimul Erdo÷an este
confruntat cu probleme úi contestări publice.
Ritmul extrem de lent al negocierilor dintre Uniunea Europeană úi Turcia (cu doar
14 capitole deschise dintr-un total de 35 úi unul singur închis provizoriu5) are cauze
multiple, una dintre cele mai importante fiind însă lipsa de voinĠă politică a regimului
Erdo÷an de a accepta suma condiĠiilor economice presupuse de participarea la piaĠa
internă. Statele candidate din estul Europei au avut probleme majore în a finaliza

2010/feb/04/girl-buried-alive-turkey sau Helena Smith, When wrong boyfriends or clothes

lead daughters to kill themselves, The Guardian, Thursday 23 August 2007, http://www.
guardian.co.uk/world/2007/aug/23/turkey.gender.
1
A se vedea ***, „Honor Killings”, Global Researcher, Sage Publications, Volume 5,
Number 8, April 19, 2011, p. 187.
2
54 de adăposturi în Turcia comparativ cu 800 în Germania pentru o populaĠie generală
comparabilă numeric. La nivelul anului 2012, numărul adăposturilor, centrelor de prevenire úi
combatere a violenĠei în familie, precum úi a centrelor pentru agresorii familiali în România
(ultima clasată în statisticile europene) se ridica la 82 de entităĠi (500% ca indice cantitativ
faĠă de Turcia). A se vedea ***, Strategia naĠională pentru prevenirea úi combaterea
fenomenului violenĠei în familie. Anexa 1, http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/
images/file/Proiecte%20legislative/2012-09-
20_Anexa1_strategie%20violenta%20sept%202012.pdf.
3
A se vedea Commission of the European Communities, Turkey 2009 Progress Report,
Brussels, 14.10.2009, SEC(2009)1334, p. 23-24, 72, http://www.ihb.gov.tr/english/turkey_
progress_report_2009.pdf.
4
A se vedea, de exemplu, European Commission, Turkey Country Report, October 2014,
p. 1, http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2014/20141008-turkey-progress-
report_en.pdf.
5
ùtiinĠă úi cercetare, deschis úi închis la 12 iunie 2006.
Dilema europenizării Turciei 113
negocierile la capitolul concurenĠă. România, de exemplu, o Ġară cu un sector
economic preponderent de stat a închis acest capitol abia ultimul, din motive atât de
armonizare instituĠională cât úi normativă, mai ales în privinĠa regulilor privind
procedurile naĠionale în materia ajutorului de stat. Turcia, o Ġară bazată eminamente
pe mediul privat de afaceri, aflat în strânsă conexiune cu cercurile decizionale
politice, îúi bazează creúterea economică recentă pe un naĠionalism economic
incompatibil1 cu normele europene ale economiei libere de piaĠă úi ale capacităĠii de
a face faĠă forĠelor concurenĠiale specifice pieĠei interne. Concret, incompatibilitatea
este evidenĠiată în sectorul construcĠiilor acolo unde dacă Turcia ar fi un stat
membru, lucrările publice nu ar mai fi acordate întreprinderilor locale, ci celui mai
competitiv ofertant înregistrat în UE, ceea ce ar putea diminua semnificativ veniturile
cercurilor economice turceúti. Trucarea licitaĠiilor publice, practică anticoncurenĠială
gravă, specifică statelor paternaliste cu un grad ridicat de corupĠie, ar fi implicit
supusă controlului executiv al Comisiei Europene (DG Comp) úi celui judiciar al
CurĠii Europene de JustiĠie, cu consecinĠe problematice din punct de vedere al
regimului sancĠiunilor (per cifră de afaceri) prin procedură de infringement. Putem
astfel mai bine înĠelege afirmaĠii publice ale oficialilor turci de evidenĠiere a „lipsei
de viziune a Uniunii Europene”2 úi de opoziĠie3 faĠă de acceptarea deplină a
acquis-ului comunitar în aria concurenĠei4.

1
Viziunea autorului diferă la acest aspect de cea a Comisiei Europene, aceasta din urmă
considerând Turcia a fi o Ġară cu o economiei funcĠională de piaĠă care „ar trebui” să facă faĠă
pe termen mediu din punct de vedere concurenĠial. Revenind la cazul României, se cuvine
evidenĠiată starea de neadaptare a acesteia la criteriul economic la momentul închiderii
capitolului (dualitatea adoptarea integrală a normelor – implementare în curs, incompletă sau
defectuoasă), dar voinĠa politică asumată a fost funcĠională úi dedicată obiectivului general al
aderării, respectiv acceptării competenĠelor principale de reglementare din partea UE. Mesajul
general de încurajare úi prognozele moderat optimiste din retorica UE servesc cauzei conti-
nuării procesului de negociere, dar nu explică în regim de diplomaĠie publică incongruenĠele
reale pentru care deúi este economie de piaĠă, Turcia refuză încă să se conformeze. Este ilogic
să postulezi necesitatea continuării cooperării economice bazate pe liber schimb úi circulaĠia
forĠei de muncă (în perspectiva liberalizării regimului vizelor), dar să pui semn de echivalenĠă
între naĠionalism economic úi capacitate de a face faĠă concurenĠei úi competitivităĠii cu
întreprinderile UE la momentul în care nu vei mai avea FDI european (subordonat dreptului
comercial turcesc), ci egalitate de tratament în faĠa normelor unitare UE.
2
Ahmet Davuto÷lu apud Valentina Pop, „Turkey deplores Europe's 'lack of vision'“, EU
Observer, 14.01.2011, http://euobserver.com/enlargement/31640.
3
A se vedea, de exemplu, afirmaĠia negociatorul-úef turc Egemen Ba÷ıú din anul 2011:
“…Turkey wants the competition chapter to be opened. But we will not put our economy at
risk just to open the competition chapter…” apud ***, „Turkey tells EU it may postpone
competition chapter if needed”, Today’s Zaman, January 15, 2011, http://www.todayszaman.
com/diplomacy_turkey-tells-eu-it-may-postpone-competition-chapter-if-needed_232531.html.
4
PoziĠia UE a fost reiterată cu ocazia raportului de monitorizare din anul 2014, atât prin
conexarea concurenĠei cu regimul achiziĠiilor publice, cât úi prin indicarea explică a
prelabilului îndeplinirii de către Turcia a standardelor: „Economic cooperation would be
greatly enhanced by the opening of negotiations of Chapter 5 (public procurement), Chapter 8
(Competition) and Chapter 19 (Employment and Social policy), as soon as the necessary
benchmarks are met by Turkey”. – European Commission, Turkey Country Report, October
114 George AngliĠoiu

Dezvoltarea economică remarcabilă a Turciei în perioada post-criză a propulsat-o

pe această în G-20 úi a generat credibilitate internă úi externă pentru guvernarea
AKP. EvoluĠiile recente indică însă o rata mare a úomajului de peste 10% din forĠa
activă1, deprecierea accelerată a lirei turceúti în raport cu principalele monede
internaĠionale2, probleme semnificative în ceea ce înseamnă condiĠiile de muncă úi
drepturile sindicale3, scăderea capacităĠii de producĠie agricolă a Turciei cu impact
direct asupra insecurităĠii alimentare úi a creúterii costului coúului zilnic4, continuarea
regimului speculativ de pe piaĠa imobiliară (factor principal al declanúării crizei
economice turceúti din anul 2001 úi al celei globale declanúate în anul 2007)5.

3. Uniunea ¾ Europeană úi ¼ Asiatică

PoziĠionarea geografică reprezintă un alt aspect critic, prin însăúi localizarea
Turciei pe două continente. Desigur, partizanii Ankarei vor putea argumenta că din
punct de vedere instituĠional nimic nu este în neregulă, cât timp în plan politic,
bunăoară, Turcia este Ġară fondatoare a Consiliul Europei, în domeniul artistic, al
Eurovision-ului, iar pe palier sportiv, este membră a UEFA (ca úi Israelul sau
Kazahstanul, de altfel). Cum ar fi totuúi percepută ca denumire oficială Uniunea ¾
Europeană úi ¼ Asiatică6?

2014, p. 2, http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2014/20141008-turkey-
progress-report_en.pdf.
1
A se vedea ***, „Turkish jobless rate hits 4-year high, lira sinks further”, Today’s
Zaman, December 15, 2014, http://www.todayszaman.com/business_turkish-jobless-rate-hits-
4-year-high-lira-sinks-further_367021.html.
2
A se vedea ***, „Turkish lira (TRY), Latest (15 December 2014)”, European Central
Bank, https://www.ecb.europa.eu/stats/exchange/eurofxref/html/eurofxref-graph-try.en.html.
3
De exemplu, catastrofa minieră de la Soma din mai 2014. Pentru analiza accidentului,
statisticile ce indică Turcia drept Ġara cu cele mai multe decese în catastrofe miniere,
armonizarea insuficientă cu standardele UE úi remarcile cinice invocând fatalitatea divină ale
premierului Erdo÷an, a se vedea Barney Henderson, „Turkey mining disaster: what makes
mining in Turkey so dangerous?”, The Telegraph, 14 May 2014, http://www.telegraph.co.
uk/news/worldnews/europe/turkey/10831301/Turkey-mining-disaster-what-makes-mining-in-
Turkey-so-dangerous.html, Gul Tuysuz, Ivan Watson and Laura Smith-Spark, „Turkey mine
search ends with 301 confirmed victims of fire”, CNN, May 17, 2014, http://edition.cnn.
com/2014/05/17/world/europe/turkey-mine-accident/ úi ***, „Turkey world leader in coal
mining deaths”, Today’s Zaman, May 14, 2014, http://www.todayszaman.com/national_
turkey-world-leader-in-coal-mining-deaths_347791.html.
4
A se vedea Mustafa Sönmez, „Agricultural Turkey rapidly becoming importer of farm
goods”, Hurriyet, December/15/2014, http://www.hurriyetdailynews.com/agricultural-turkey-
rapidly-becoming-importer-of-farm-goods.aspx?pageID=238&nID=75601&NewsCatID=
344.
5
A se vedea Jesse Colombo, „Why The Worst Is Still Ahead For Turkey's
Bubble Economy”, Forbes, 3/05/2014, http://www.forbes.com/sites/jessecolombo/2014/03/05/
why-the-worst-is-still-ahead-for-turkeys-bubble-economy/.
6
Autorul úi-a permis o licenĠă „neútiinĠifică” în spiritul seriei de romane Harry Potter
(peronul fantomatic de la care micul vrăjitor pleca anual cu trenul spre ùcoala Hogwarts avea
indicativul „nouă úi trei pătrimi”).
Dilema europenizării Turciei 115
Exact din cauza situării geopolitice, Turcia se confruntă cu problema secesionis-
mului kurd, nerezolvată nici până acum. În consecinĠă, Uniunea Europeană ar
moúteni gravele problemele etnice ale minorităĠii kurde – sursă de război civil úi
diferende teritoriale cu alte trei Ġări (Iran, Irak úi Siria) în încercarea de prevenire a
proclamării unui Kurdistan independent. Reafirmarea de dată recentă a militantis-
mului islamist violent în forma organizaĠiei teroriste Statul Islamic (în Irak úi Levant
– ISIS) úi starea de dezagregare în fapt atât a Siriei, cât úi a Irakului, facilitează
repunerea pe agendă a chestiunii unui stat kurd tampon între miliĠiile radicale sunite
úi actorii statali clasici. Lipsa de determinare politică din partea SUA úi UE de
intervenĠie militară efectivă împotriva ISIS (cazul oraúului kurd sirian Kobani)1,
promotoarea unui regim de teroare la adresa comunităĠilor kurde din Siria úi Irak, a
generat valuri de proteste violente în Turcia2 úi în Ġările cu o numeroasă minoritate
kurdă3. Cealaltă faĠetă paradoxală a acestui joc geostrategic de putere a condus la
acĠiuni concrete de înarmare úi sprijin logistic pentru armata Pershmerga a entităĠii
autonome kurde din nordul Irakului, formaĠiune implicată direct în teatrul de
operaĠiuni împotriva unităĠilor ISIS. Succesul trupelor Pershmerga de recuperare a
barajului de la Mosul4 (parte a infrastructurii critice a Irakului), de apărare a perime-
trului petroliefer Kirkuk úi de câútigare a controlului asupra punctului important de
trecere a frontierei de la Rabia, împreună cu gruparea kurdă siriană PYD (Partidul
Uniunii Democratice Kurde), poate fi interpretată ca un moment definitoriu úi
legitimant în imaginarul politic kurd de afirmare úi obĠinere prin violenĠă a statalităĠii
pe modelul eroului kurd Salah al-Din al-Ayubbi, învingătorul cruciaĠilor úi cuceri-
torul Ierusalimului la sfârúitul secolului al XII-lea. Definibilă de către Vest ca
legitimă, în contextul disoluĠiei Irakului sub regim úiit úi al ameninĠării mult mai
presante reprezentate de existenĠa ISIS, crearea după 8 secole a unei entităĠi statale
kurde în Irak tinde să devină acceptabilă pentru guvernanĠii de la Ankara5.

1
A se vedea Department of Defense Press Briefing by Rear Admiral Kirby in the
Pentagon Briefing Room, October 08, 2014, http://www.defense.gov/Transcripts/Transcript.
aspx?TranscriptID=5516.
2
A se vedea Daren Butler and Jonny Hogg, „Renewed assault on Kobani; 21 dead in
Turkey as Kurds rise”, Reuters, Oct 8, 2014, http://www.reuters.com/article/2014/10/08/us-
mideast-crisis-idUSKCN0HX0XF20141008.
3
A se vedea ***, „Chaos am Dortmunder Hauptbahnhof. Kurdenproteste eskalierten in
Dortmund und Hamburg”, Ruhr Nachrichten, 9. Oktober 2014, http://www.
ruhrnachrichten.de/nachrichten/vermischtes/aktuelles_berichte/Chaos-am-Dortmunder-
Hauptbahnhof-Kurdenproteste-eskalierten-in-Dortmund-und-Hamburg;art29854,2505831.
4
***, „Kurdish Forces Retake Mosul Dam From 'Islamic State' Fighters”, Radio Free
Europe/Radio Liberty (RFE/RL), 17.08.2014, http://www.rferl.org/content/article/26534855.html úi
Youssef Boudlal, „Mosul Dam recaptured”, Reuters, August 21, 2014, http://www.reuters.
com/news/pictures/slideshow?articleId=USRTR439MF#a=1; Isabel Coles and Jonny Hogg,
„Kurds seize Iraq/Syria border post; Sunni tribe joins fight against Islamic State”, Reuters, Sep 30,
2014, http://www.reuters.com/article/2014/09/30/us-mideast-crisis-idUSKCN0HO12G20140930.
5
„In the past an independent Kurdish state was a reason for war [for Turkey] but no one
has the right to say this now” – excerpt dintr-o declaraĠie acordată de către vicepreúedintele
AKP Hüseyin Çelik pentru Financial Times. A se vedea Daniel Dombey, „Turkey ready to
116 George AngliĠoiu

Activismul diplomatic úi militar al Turciei în zonă poate fi un catalizator benefic

cauzei sale europene în condiĠiile în care cancelariile statelor UE par incapabile de
soluĠii concertate úi pe termen lung în dosarul de securitate irakiano-sirian. În pofida
existenĠei cel puĠin nominale a ForĠei de reacĠie rapidă a UE, Bruxelles-ul apare a fi
mai degrabă retoric úi concentrat pe balanĠa internă de putere. Valurile de refugiaĠi
irakieni, kurzi úi sirieni cauzate de luptele de la graniĠele cu Turcia prezintă caracte-
risticele nu ale unei probleme umanitare ocazionale, ci ale deteriorării majore a
climatului de securitate în apropierea imediată a graniĠelor Uniunii Europene.
Beneficiul unui stat-tampon între Turcia (iar în perspectivă Uniunea Europeană)
úi miúcările centrifuge din spaĠiul mesopotamian poate fi însă foarte relativ în
condiĠiile în care tema Kurdistanului Mare nu poate fi stopată doar prin proclamaĠii
úi acĠiuni de inginerie socio-politică, ci trebuie să fie îndiguită prin formule mult mai
durabile de neadversitate inter-etnică. În plus, tendinĠele secesioniste din interiorul
Uniunii Europene (ScoĠia, Catalonia, Flandra, Tirolul de Sud, ğinutul Secuiesc) sunt
suficiente subiecte de îngrijorare pe agenda politică pentru nu importa încă o dilemă
statală cu potenĠial foarte belicos úi destabilizator la nivel de securitate cotidiană.
Candidatura Turciei beneficiază de sprijinul Olandei, Spaniei, Italiei, dar mai ales
de cel al Marii Britanii. După cum lesne se poate observa niciunul dintre aceste state
nu are o minoritate turcă semnificativă precum în cazul Germaniei turco-sceptice.
Sondajele de opinie arată, de altfel, în cazul bimotorului franco-german un
turco-scepticism funciar, doar 17%1 (FranĠa)2, respectiv 26% (Germania)1 din

accept Kurdish state in historic shift”, Financial Times, June 27, 2014, http://www.ft.com/
intl/cms/s/0/65ae9ac2-fe00-11e3-bd0e-00144feab7de.html#axzz3G85IGEJ8.
Ulterior acestei declaraĠii úi pentru a înfăĠiúa precaritatea sa, raporturile turco-kurde au fost
supuse unor noi tensiuni, valurile de proteste kurde împotriva pasivităĠii Ankarei la drama
comunităĠilor kurde din Siria asediate de ISIS soldându-se cu zeci de victime úi bombar-
damente aviatice – a se vedea Piotr Zalewski, „Turkey Decides to Hit Kurdish Rebels Instead
of ISIS”, Time Magazine, Oct. 14, 2014, http://time.com/3507187/turkey-kurdish-rebels-pkk-
isis-kobrani/ .
1
Comparativ cu 35% în anul de referinĠă al începerii negocierilor de aderare, 2005 – a se
vedea ***, „Regards sur l’Europe”, Institut français d'opinion publique (IFOP), Mars 2014,
http://www.ifop.com/media/poll/2587-1-study_file.pdf, p. 6.
2
Imaginarul colectiv este foarte relevant úi în acest subiect, prin includerea fără temei, de
altfel, a chestiunii aderării Turciei la UE între consecinĠele legale ale aprobării Tratatului
ConstituĠional în FranĠa în anul 2005, astfel explicându-se (parĠial) respingerea acestui proiect
normativ de către electoratul francez. A se vedea în acest sens modificarea constituĠională
(art. 88-5) operată înaintea votului popular prin care extinderile viitoare ale UE urmau a fi
validate doar prin referendum, Laurent de Boissieu, „Analyse des principaux arguments du
OUI et du NON:”, http://www.france-politique.fr/referendum-constitution-europeenne.htm,
respectiv ***, Texte intégral de la Constitution du 4 octobre 1958 en vigueur, à jour de la
révision constitutionnelle du 23 juillet 2008, http://www.conseil-constitutionnel.fr/conseil-
constitutionnel/francais/la-constitution/la-constitution-du-4-octobre-1958/texte-integral-de-
la-constitution-du-4-octobre-1958-en-vigueur.5074.html.
Faza preliminară a modificărilor din anul 2008 a inclus úi o prevedere privind renunĠarea
la articolul în cauză fapt care a determinat activarea unui grup parlamentar „vigilantist” ad-hoc
de 75 de parlamentari, lobby-ul acestora determinând finalmente adoptarea unei proceduri de
compromis pentru a nu recurge la referendum (majoritate de 3/5, moĠiune identică în ambele
Dilema europenizării Turciei 117
populaĠie exprimându-se în favoarea aderării musulmanilor turci la construcĠia
europeană.
Ce determină atunci Marea Britanie2 să rămână protectorul tradiĠional al Turciei?
Calculul probabilistic că Turcia se va europeniza mai bine dinăuntru, decât să
oscileze problematic la graniĠe între apartenenĠa la valorile acquis-ului úi otomanism
reafirmat? Comportament like-minded al aliatului natural al SUA, promotor constant
al cauzei turceúti úi în dezacord cu opĠiunea Parisului, spre exemplu? Carte de schimb
în jocul strategic de interese din arena decidentă comunitară?
Părerea autorului este aceea că Londra rămâne consecventă strategiei sale
eurosceptic-suveraniste, indiferent de culoarea partidului de guvernământ. SusĠinerea
aderării Turciei3 se situează pe linia deciziilor de respingere a aderării la Eurozonă, la
spaĠiul Schengen sau de constituire a unei armate europene independente de suportul
NATO, adică al SUA. Odată cu aderarea Turciei, Regatul Unit poate fi sigur că
integrarea europeană4 nu va putea merge mai departe spre un scenariu federalist
supranaĠional de tipul Statelor Unite ale Europei, ci va rămâne o formă superioară de
liber-schimbism cu efecte negative minime la adresa suveranităĠii de stat, adică a
păstrării Home Rule de data asta aplicată la UE.
Capitolul riscuri úi ameninĠări din analiza SWOT relevă aspecte negative care nu
par a fi prea clar conútientizate ori, úi mai rău, deliberat ignorate de o anumită parte a
elitei politice birocratice europene5.
Oricine aruncă o privire pe hartă observă imediat care vor fi vecinii Europei
comunitare prin aderarea Turciei: Siria (componentă a Axei Răului preúedintelui
Bush, un stat aflat în război civil din anul 2011 cu risc mare de disoluĠie), Irak
(sectarianismul úiit al guvernului Maliki a facilitat ascensiunea politică úi teritorială a

camere legislative). A se vedea Patrick Roger, „La suppression des référendums d'adhésion
inquiète les adversaires de la Turquie”, Le Monde, 08.04.2008, http://www.
lemonde.fr/europe/article/2008/04/08/la-suppression-des-referendums-d-adhesion-inquiete-
les-adversaires-de-la-turquie_1032242_3214.html úi pagina web a fostului chestor al
Adunării NaĠionale úi lider al grupului ad-hoc, Richard Mallié, http://www.depute-
mallie.com/richardmallie324.html.
1
Comparativ cu 43% în anul 2005 – a se vedea ***, „German opposition to Turkey's EU
membership rises: poll”, Reuters, May 27, 2014, http://www.reuters.com/article/2014/05/
27/us-germany-turkey-poll-idUSKBN0E71JQ20140527.
2
În condiĠiile unei susĠineri populare nemajoritare (34%) - a se vedea IFOP, op. cit., p. 6.
3
A se vedea ***, Part 2: Turkey’s EU Accession, UK-Turkey relations and Turkey's
regional role - Foreign Affairs Committee Contents, http://www.publications.parliament.
uk/pa/cm201012/cmselect/cmfaff/1567/156710.htm úi ***, „Cameron 'anger' at slow pace of
Turkish EU negotiations”, BBC News, 27 July 2010, http://www.bbc.com/news/uk-politics-
10767768.
4
A se vedea legislaĠia anti-imigraĠie a cabinetului Cameron úi tensiunile diplomatice cu
Berlinul.
5
Exemplificator este cazul fostului comisar european pentru Extindere, ulterior Industrie,
germanul Günther Verhaugen. A se vedea Günter Verheugen, Turkey belongs to Europe, Ankara,
19 January 2007 [Speech by Günter Verheugen, Vice-President of the European Commission
responsible for Enterprise and Industry, „Turkey belongs to Europe”, TUSIAD: on the occasion of
the award of the Bosphorus Prize for European Understanding, Ankara], European Union @
United Nations, http://www.europa-eu-un.org/articles/en/article_6707_en.htm.
118 George AngliĠoiu

ISIS, riscul dezintegrării fiind la ordinea zilei), Iran (creatoarea revoluĠiei islamice
úiite, stat încă aflat sub embargouri multiple), Armenia (conflictul din
Nagorno-Karabach úi chestiunea nesoluĠionată a genocidului din anii Primului război
mondial1) úi Georgia (confruntată la rândul său cu spectrul miúcărilor secesioniste din
Osetia de sud úi Abhazia – protectorate ale Rusiei2). Or, toate marile constructe
politico-statale ale timpului trecut s-au prăbuúit úi din cauza supraexistenderii
teritoriale úi a incapacităĠii de la un moment dat de a-úi mai securiza frontierele.
Costurile mari de securitate trebuie coroborate cu chestiunea fondurilor structu-
rale úi de coeziune (presupuse de armonizarea economico-societală cu standardele
UE úi care ar face din Ankara cea mai mare beneficiară din istoria integrării
europene). Acest fapt ne îndreptăĠeúte să putem concluziona că bugetul comunitar va
avea o povară cvasi-insuportabilă. De ce? Fiindcă nu trebuie ignorate ultimele valuri
de extindere (2004-2007-2013, cu Ġări în marea lor majoritate mult sub standardul
Portugaliei – cel mai sărac stat din UE 15) sau recesiunea úi ratele ridicate de úomaj
care afectează mai ales marii actori europeni, Germania úi FranĠa confruntându-se cu
situaĠia electorală critică de peste 10% din forĠa activă.
În perioada premergătoare adoptării deciziei de invitare a Ankarei la negocieri, au
existat însă úi politicieni care s-au manifestat explicit împotriva aderării statului turc,
iar unul dintre cele mai importante nume este cel al fostului preúedinte francez,
Valéry Giscard d’Estaing. „Părintele” proiectului ConstituĠiei europene declara
într-un interviu pentru International Herald Tribune3 că având în vedere prognozele
demografice la momentul în care negocierile de aderare vor fi fost încheiate (adică la
orizontul anilor 2015-2020), Turcia ar putea deveni – în contextul votului cu dublă
majoritate4 bazată pe mărimea populaĠiei1– cel mai mare decident în UE. În

1
Negat cu vehemenĠă de-a lungul timpului de către autorităĠile turce indiferent de culoarea lor
politică. Subiectul rămâne însă unul sensibil în raporturile bilaterale ale statelor mari decidente în
UE cu Ankara, exemplificator fiind adoptarea la iniĠiativa preúedintelui Sarkozy a unei legi de
criminalizare a negaĠionismului genocidului armean, act normativ invalidat ulterior de către forul
judiciar constituĠional francez (sub raĠiunea limitării libertăĠii de expresie) – a se vedea dosarul
Deciziei nr. 2012-647 DC úi referinĠele doctrinare aferente disponibile la http://www.conseil-
constitutionnel.fr/conseil-constitutionnel/francais/les-decisions/acces-par-date/decisions-depuis-
1959/2012/2012-647-dc/references-doctrinales.140000.html.
2
Kremlinul a recunoscut independenĠa celor două entităĠi separatiste după războiul cu
Georgia din august 2008. A se vedea ***, „Russia recognizes South Ossetia and Abkhazia to
save people’s lives”, Pravda, 26.08.2008, http://english.pravda.ru/russia/kremlin/26-08-
2008/106214-russia_ossetia_abkhazia-0.
3
A se vedea Katrin Bennhold, „Will Turkey join the EU club? Giscard says 'a rule we
can't change' hurt Ankara's chances”, International Herald Tribune, September 13, 2004 pe
site-ul Biblioteca Europea al UniversităĠii Complutense din Madrid, http://www.ucm.es/cgi-
bin/show-prensa?mes=09&dia=13&ano=2004&art=51&tit=b.
4
Conform prevederilor Tratatului de la Lisabona care a preluat inovaĠia proiectului de
Tratat ConstituĠional, votul în Consiliul de Miniútri se va baza din anul 2017 pe o dublă
majoritate (55 de procente din numărul statelor membre úi 65 de procente din populaĠia
Uniunii Europene). În plus faĠă de argumentul fostului preúedinte al ConvenĠiei Europene, ar
trebui precizat că mărimea populaĠiei ar avea impact direct asupra raporturilor dintre marile
puteri úi în privinĠa Parlamentului European acolo unde spre deosebire de Consiliul de
Miniútri numărul de locuri/voturi reflectă cu mai mare acurateĠe diferenĠele demografice.
Dilema europenizării Turciei 119
continuare, cel care a provocat o polemică de proporĠii în anul 2002 prin interviul
pentru Le Monde2 în care respingea vehement dreptul Turciei la aderare fiindcă ar fi
afectat caracterul creútin úi european al Uniunii Europene, propunea drept soluĠia
alternativă un parteneriat strategic sau unul economic pe formula North-Atlantic Free
Trade Association (NAFTA)3, idee reiterată ulterior de preúedintele francez Nicholas
Sarkozy în cadrul iniĠiativei Uniunii pentru Mediterana4.
ReacĠii similare caracterizate de un amestec de profesionalism úi patetism au
intervenit úi din partea unor membri ai Comisiei Prodi, fiind de amintit exemplul
politicianului liberal olandez Frits Bolkenstein (responsabil cu piaĠa internă) care
după ce a analizat impactul negativ al aderării Turciei, a făcut apel la istorie, oprirea
expansiunii turceúti la Viena în anul 1683 considerând-o drept o moútenire esenĠială
pentru conútiinĠa europeană de rezistenĠă anti-islamică. O altă voce importantă, cea a
fostului comisar pentru agricultură, austriacul Franz Fischler5, a avertizat că aderarea
statului turc ar putea costa bugetul comunitar 11,3 miliarde euro, doar pentru subsi-
diile agricole, la care s-ar adăuga riscul imploziei Europei sub afluxul imigranĠilor
islamici în căutarea unui trai mult mai bun6.
Finalmente, nici argumentul soluĠionării implicite a conflictului cipriot nu rezistă,
atâta vreme cât aliaĠi fiind în cadrul NATO, Turcia úi Grecia au continuat să aibă o
relaĠie belicoasă deloc benefică organizaĠiei; diferendul dintre cele două comunităĠi
etnice ale Ciprului-nou membru UE este de fapt unul eminamente politic úi istoric, în

Procedura de co-decizie extinsă prin Tratatul de la Lisabona aproximativ 90% din aria
politicilor publice ale UE ar induce implicit un statut decizional foarte important Turciei în
sistemul politic al UE.
1
PopulaĠia Turciei (70 de milioane) este estimată a atinge 85 de milioane la orizontul
anului 2020, cu continuarea tendinĠei de creútere, în contextul în care Germania (statul
european cu cea mai numeroasă populaĠie) se prognozează a suferi o uúoară scădere
demografică faĠă de nivelul actual (82 de milioane).
2
A se vedea Arnaud Leparmentier, Laurent Zecchini, „Pour ou contre l'adhésion de la
Turquie à l'Union européenne. Entretien à Valéry Giscard d’Estaing”, Le Monde, 9 novembre
2002, preluat de site-ul MEDEA (Institut Européen de Recherche sur la Coopération Méditer-
ranéenne et Euro-Arabe), http://www.medea.be/index.html?page=&lang=&doc=1298.
3
Influentul jurnalist american Thomas Friedman recomanda, de altfel, Casei Albe să
includă Turcia în NAFTA în cazul în care Uniunea Europeană nu dă curs solicitării americane
de integrare a Ankarei. A se vedea Thomas L. Friedman, „War of Ideas. Part 2”, The New
York Times, January 11, 2004, http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=990CE5
DF1730F932A25752C0A9629C8B63.
4
Pentru reacĠiile critice ale regimului Erdo÷an, a se vedea Renata Goldirova, „Turkey
angered by Sarkozy 'Mediterranean Union' idea”, EU Observer, 18.05.07, http://euobserver.
com/news/24087.
5
Citat de publicaĠia britanică Financial Times de a fi acuzat Washington-ul că
orchestrează intrarea Turciei în Uniunea Europeană „pentru a o slăbi prin a o face prea diversă
úi pro-americană”. A se vedea Daniel Dombey, „Strains with EU remain whoever wins White
House”, Financial Times, October 25, 2004, http://www.ft.com/cms/s/c3f5e7f0-26b7-11d9-
9157-00000e2511c8.html.
6
Apud Ahto Lobjakas, „EU: Union Struggles To Contain Turkey Accession Debate”,
Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL), September 10, 2004, http://www.rferl.org/
featuresarticle/2004/09/b5813ff0-e6bf-4491-98ec-3470aba1d4f3.html.
120 George AngliĠoiu

acest sens personalitatea patriarhală a fostului lider cipriot turc Rauf Denktaú fiind
explicită. CiprioĠii greci sunt la rândul lor responsabili pentru adoptarea de poziĠii
neconstructive, respingerea de către aceútia, spre deosebire de ciprioĠii turci, a
Planului Annan, fiind un argument puternic pentru diplomaĠia turcă1 în a evidenĠia
lipsa de voinĠă politică la Nicosia. Perspectiva realistă de funcĠionare a construcĠiei
europene nu poate, în concluzie, exclude preferinĠele, ceea ce conduce de facto la
sprijinirea statului membru Cipru, în vreme de criză financiară extremă, úi la
amânarea echilibrării poziĠiei UE pentru a pune presiune pe cele două reprezentante
statale ale etniei greceúti de a accepta compromisul.

4. PoziĠia României
Candidatura Turciei la Uniunea Europeană plasează implicit România într-o
poziĠie dificilă care implică riscuri majore din punctul de vedere generic al relaĠiilor
politico-economice úi de securitate cu Ankara.
Dincolo de o anume nuanĠă cinică, argumentul autorului este acela că nu este în
interesul României integrarea Turciei în Uniunea Europeană, având în vedere în
primul rând beneficiile pe care statul român le-ar avea din stoparea procesului
general de extindere (în perioada post-aderării CroaĠiei) sau din eúecul negocierilor
de aderare ale Ankarei.
În primul rând, ar fi vorba de fondurile alocabile în cadrul perspectivelor
financiare, Bucureútiul fiind deja cel mai mare beneficiar nominal din istoria
integrării europene, perspectiva roză a perioadei post-aderare putând fi însă
influenĠată negativ în termeni radicali de rapiditatea procesului de negocieri cu
Turcia, întrucât nimeni nu poate garanta României un tratament preferenĠial dincolo
de retorica diplomatică. Finalmente, úi în pofida relansării sale economice, Ankara va
fi nu un furnizor, ci tot un consumator de finanĠe, cel puĠin de patru ori mai mult ca
Bucureútiul úi în defavoarea acestuia din urmă2. Statisticile indică Turcia drept lider
în clasamentele categoriilor de proiecte cu finanĠare internaĠională, inclusiv în aria
politicii UE dedicate asistenĠei pentru cooperare úi dezvoltare3. Acest fapt
demonstrează capacitatea comparativă a Turciei de a fi în perspectivă un potenĠial
consumator eficient úi efectiv de fonduri europene, spre deosebire de România.

1
A se vedea afirmaĠiile critice ale premierului Davuto÷lu înaintea primei sale vizite
externe (în Republica Turcă a Ciprului de Nord, entitate recunoscută statal doar de către
Ankara) în noua sa calitate oficială, apud ***, „Turkish PM blames Greek Cypriots for
'lingering crisis'“, Anadolu Agency, 16 September 2014, http://www.aa.com.tr/en/turkey/
390072--turkish-pm-blames-greek-cypriots-for-lingering-crisis.
2
Prognoze multiple estimau la momentul invitaĠie de începere a negocierilor cote anuale
mediane de 15 miliarde de euro (dintre care 8,2 în cadrul PAC) – a se vedea Wolfgang
Quaisser, Steve Wood, „EU Member Turkey? Preconditions, Consequences and Integration
Alternatives”, FOROST Arbeits paper, Nr. 25, 2004, p. 47.
3
A se vedea Kaori Miyamoto, Kim Biousse, Donor Profiles at a Glance. Addendum to
Official Support for Private Sector Participation in Developing Country Infrastructure,
OECD Development Co-operation Directorate, July 2014, http://www.oecd.org/dac/stats/
documentupload/DonorProfilesInfra.pdf.
Dilema europenizării Turciei 121
Eúecul potenĠial al statului turc de satisfacere a rigorilor acquis-ului comunitar nu
poate fi decât în favoarea României care ar rămâne astfel prioritară pe lista urgenĠelor
de aliniere societal-economică în clubul UE. Oricare ar fi însă soarta candidaturii
Turciei, Bucureútiul va trebui să răspundă rapid imperativului optimizării capacităĠii
de absorbĠie a fondurilor comunitare, atât perioada de pre-aderare (mai ales
programul SAPARD), cât mai ales cea a primei perspective financiare în calitate de
stat membru (2007-2013/15) fiind deloc satisfăcătoare. În plus, Politica agricolă
comună (PAC, aproximativ 40% din bugetul UE) va reprezenta în perspectivă un măr
al discordiei, Turcia urmând a concura cu România pentru subvenĠii úi scheme de
garantare a veniturilor pentru fermieri.
Dintr-un alt punct de vedere, aderarea Turciei ar reduce semnificativ impor-
tanĠa geopolitică úi geostrategică a României, având în vedere atât extinderea
Uniunii Europene pe continentul asiatic, cât úi urgenĠele de securitate implicite din
cauza vecinătăĠilor sale problematice. Perioada post-11 septembrie 2001 a fost
caracterizată de mutarea centrului de greutate preemptiv mai aproape de România, în
contextul riscurilor úi ameninĠărilor asimetrice generate de Orientul Mijlociu islamist.
Statele Unite au fost primele care úi-au reconfigurat relaĠia cu Bucureútiul, eúecul
aúa-zisei reforme úi persistenĠa regimului neo-comunist bazat pe nomenclatura
securisto-partinică fiind considerate a fi un rău mai mic decât cel al non-implicării
României, o Ġară bine poziĠionată geografic úi fără mari probleme politice interne în
a-úi trimite trupele în zonele periculoase ale campaniei globale anti-teroriste. În
consecinĠă, valul doi de extindere a NATO a cuprins úi acest actor precar numit
România.
ÎmbunătăĠirea spectaculoasă a relaĠiilor dintre Washington úi Bucureúti a avut
urmări pozitive (în oglindă) în privinĠa candidaturii României la Uniunea Europeană,
cel puĠin din punctul de vedere al rivalităĠii transatlantice, atât aliata tradiĠională
FranĠa, cât úi cea mai recentă, dar hegemonă America, urmărind controlul asupra
acestui colĠ de Europă úi al gurilor Dunării. Strategia de securitate a UE prioritizează
úi ea dimensiunea anti-teroristă, aportul în perspectivă úi poziĠionarea României drept
cap de pod înspre regiunea extinsă a Mării Negre úi Orientul Mijlociu lărgit1 nefiind
de neglijat.
ConsecinĠa imediată? – cofinanĠarea procesului de securizare a frontierelor estice
ale României úi amplasarea scutului american anti-rachetă de la Deveselu. Urmarea
pe termen lung? – după anul 2007, stabilitatea úi consolidarea generală a României
(poartă a spaĠiului Schengen dintre Estul atât islamist, dar úi neo-Ġarist) poate deveni
condiĠie imperioasă a securităĠii Uniunii Europene. Toate aceste interdependenĠe pot
fi extrem de benefice României doar în contextul neapariĠiei unui alt actor major pe
eúicherul european úi euro-atlantic. Nu actori minori precum Bulgaria ori CroaĠia pot
crea probleme în chestiunea preeminenĠei de securitate a României, ci imensităĠi
geografico-demografice ca Turcia sau Ucraina fostei revoluĠii portocalii.
În termenii reali ai relaĠiilor internaĠionale úi folosind aceeaúi grilă paradoxală de
analiză, succesul candidatului reformator Iuscenko, sprijinit de Occident, în dauna

1
Wider Middle East (Greater Middle East în accepĠiunea competitorului american –
Orientul Mijlociu extins).
122 George AngliĠoiu

celui rusofil, Ianukovici, a fost în detrimentul Bucureútiului. În cazul Ankarei (situată

episodic într-un con de umbră în relaĠia cu Washington-ul, din cauza neimplicării
necondiĠionate în atacarea Irakului, iar ulterior în combaterea ISIS1), intrarea în
Uniunea Europeană nu numai că ar reface relaĠia privilegiată cu aliatul american
(dornic să aibă cât mai multe piese puternice alături de Londra pe eúicherul deci-
zional european), dar ar úi eclipsa decisiv alĠi actori regionali precum România. În
consecinĠă, se conturează deja o dilemă strategică pentru România, anume aceea a
definirii unei strategii echilibrate úi eficiente în relaĠiile diplomatice cu Turcia.
Lăsând la o parte secolele de dominaĠie otomană, una din cauzele fundamentale
ale înapoierii generale a statului român -(încă) neunificat la momentul obĠinerii
independenĠei sale în anul 1878-, raporturile României cu Turcia secular-kemalistă
pot fi caracterizate din anul 1920 (semnarea Tratatului de pace de la Sevrès) încoace
în termeni foarte buni, Ankara fiind, printre altele, unul din susĠinătorii importanĠi ai
candidaturii noastre la NATO. Totodată, relaĠiile economice se înscriu pe o linie
constant ascendentă, Turcia fiind unul din principalii investitori străini úi cel de-al
patrulea partener la export al României, balanĠa comercială fiind favorabilă acesteia
din urmă în perioada post-criză economică globală2.
În opoziĠie faĠă de opĠiunea autorului úi folosind grila constructivistă de analiză,
România nu ar trebui, însă, să se opună candidaturii Turciei sau să încerce (cel puĠin)
întârzierea la maximum a intrării Ankarei în Uniunea Europeană. DiplomaĠia română
ar trebui în acest cadru teoretic să sprijine continuarea eforturilor de europenizare ale
partenerului turc cu obiectivul includerii în procesul decizional unional al unei puteri
mari care să sprijine continuarea politicii de coeziune, benefice statelor mai sărace
(deci inferioare ca pondere actorilor dominanĠi). Aderarea Turciei ar avea, de
asemenea, sprijin social3 cel puĠin din punct de vedere moral, exportul de EU-ralizare
netrebuind a fi unul discriminatoriu, interzis vecinilor construcĠiei europene din

1
A se vedea lipsa de atitudine like-minded evidenĠiată între Washington úi Ankara în cazul
utilizării bazei americane aeriene de la Inçirlik. Cengiz Çandar, „Frenemies: the insincere
alliance between US, Turkey”, Al Monitor, October 15, 2014, http://www.al-monitor.com/
pulse/originals/2014/10/turkey-united-states-syria-kobani-coalition-isis.html.
2
Potrivit declaraĠiei ministrului turc al ComerĠului exterior, Zafer Caglayan, formulată cu
ocazia Forumului economic România-Turcia de la Bucureúti din septembrie 2009, schimburile
comerciale bilaterale s-au cifrat la 7,4 miliarde de dolari în anul 2008 úi au suferit în primul
semestru al anului 2009 o scădere cu 50% a volumului din cauza crizei economice globale. A
se vedea ***, Schimburile comerciale România -Turcia au scăzut cu 50 la sută, în semestrul 1
din 2009, Financiarul, 16 Septembrie 2009, http://www.financiarul.ro/2009/09/16/
schimburile-comerciale-romania-turcia-au-scazut-cu-50-la-suta-in-semestrul-1-din-2009/. La
nivel declarativ, prognoza indica o dublare a cifrei schimburilor în termen de 5 ani, fapt
realizat cu aproximaĠie în contextul bunelor raporturi bilaterale. Astfel, raportat la anul 2013,
valoarea schimburilor comerciale româno-turce a fost de 4,4 miliarde de euro, în creútere cu
2,57% faĠă de anul 2012, cu exporturi totalizând 2,5 miliarde de euro (în creútere cu 3,38%), úi
importuri de 1,8 miliarde de euro (în creútere cu 1,49%) – a se vedea Ministerul Afacerilor
Externe al României, RelaĠii bilaterale. Republica Turcia, http://www.mae.ro/bilateral-
relations/1746.
3
Societal în accepĠiune constructivistă.
Dilema europenizării Turciei 123
1
raĠiuni de identitate diferită rasială, religioasă, culturală úi geografică sau de context
temporal.
Punctul slab al contraargumentaĠiei (constructiviste) îl constituie însă
ne-demonstrarea capacităĠii de absorbĠie per se2 de către UE a oricărui stat
candidat, indiferent de dimensiuni, regim politic, opĠiuni civilizaĠionale úi imaginar
colectiv divergent.

5. Chestiunea Neo-otomanismului
Este Uniunea Europeană vehiculul geostrategic prin care fostele puteri imperiale
FranĠa, Germania, Marea Britanie, Italia sau Spania îúi pot reafirma obiectivele de
grandoare hegemonică? Serveúte construcĠia supra-statală comunitară unei
raĠionalităĠi politice moderne în care „împreună” este bunul public democratic de
preferat, în opoziĠie faĠă de costisitorul úi auto-distrugătorul „împotrivă”?
Este Neo-otomanismul vectorul geostrategic prin care regimul AK încearcă să
reafirme preeminenĠa turcică? Reprezintă acest curent concepĠia politică prin care
Ankara rezistă europenizării „subversive” úi încearcă să-úi recupereze valorile
tradiĠionale islamice abandonate odată cu sistemul secularist de mână forte promovat
de Atatürk?
Întrebările enunĠate caracterizează dinamica acceptării europenizării în statele cu
cea mai ridicată influenĠă úi putere decizională în Uniunii Europeană, respectiv
într-un stat candidat mare (în termeni de populaĠie úi teritoriu, cel puĠin). Pe această
linie de argumentare, Neo-otomanismul poate fi foarte uúor înlocuit cu Neo-Ġarismul
unui alt stat dual geografic (Europa-Asia), necandidat la UE, dar care ar putea
pretinde cândva, într-un anume context politic, acest drept. Putem deduce în acest
mod că esenĠa unei astfel de ideologii tip neo- este reafirmarea statutului de mare
putere, legitimat din punct de vedere istoric. La aceasta poate fi adăugată úi
dimensiunea rezistenĠei actorului statal respectiv la „încercuirea” la care este supus
din partea unui Occident destabilizator nu prin violenĠa tipică secolului XIX („al
naĠiunilor”), ci prin condiĠionări democratice, nespecifice arealului respectiv.
Neo-otomanismul nu reprezintă o viziune oficială, de stat, precum secularismul
kemalist, dar poate fi decelat în această manieră din retorica regimului AKP. Dincolo
de considerentele multiple din literatura útiinĠifică de specialitate sau mass-media3,

1
Din punct de vedere geografic, care ar fi diferenĠa de europenitate dintre această Ġară úi
Cipru (insulă situată mai aproape de Africa úi Asia decât de Europa continentală), iar la
criteriul informal religios, de ce Albania úi Bosnia-HerĠegovina (state cu populaĠii
preponderent musulmane) s-ar califica pentru accedere, iar Turcia, nu?
2
A se vedea moratoriul de 5 ani iniĠiat de comisia Juncker (2014) relativ la continuarea
procesului de extindere, fapt care indică conexiunea intrinsecă dintre practica politică internă a
UE úi realismul. A se vedea Jean Claude Juncker, A New Start for Europe: My Agenda for
Jobs, Growth, Fairness and Democratic Change. Political Guidelines for the Next
Commission. Opening Statement in the European Parliament Plenary Session, Strasbourg, 15
July 2014, http://ec.europa.eu/priorities/docs/pg_en.pdf.
3
A se vedea, de exemplu, Jonny Hogg and Tulay Karadeniz, „New premier shares
Erdo÷an's vision of Turkey's place in the world”, Reuters, Aug 25, 2014, http://uk.reuters.com
124 George AngliĠoiu

Neo-otomanismul are nevoie de binomul discurs-act politic úi de continuitate (mai

ales în aria relaĠiilor externe) pentru a semnifica o ideologie definitorie.
Analiza carierei profesorului de relaĠii internaĠionale Ahmet Davuto÷lu1, numit
consilier în 2002, ministru de externe în 2009 úi ulterior premier al Turciei (din 2014)
ne poate furniza indicatorii de evaluare a acestui curent. AnumiĠi exegeĠi ai operei
profesorului Davuto÷lu pun accent pe caracterul pan-islamic2, iar nu Neo-otoman al
viziunii sale strategice. Problema principală a acestui tip de argumentaĠie (nelipsită
de consistenĠă) este crearea unei dihotomii nu neapărat justificate din punct de vedere
istoric. Pan-islamicitatea nu a fost nicicând pe durata Imperiului Otoman incompa-
tibilă cu raĠiunea de stat sultanală, ci dimpotrivă. Una din primele măsuri luate de
Mahomed al II-lea după cucerirea Constantinopolului a fost convertirea imediată, în
prezenĠa sa, a catedralei Sfânta Sofia în moschee imperială, cea mai mare din spaĠiul
otoman (non-arab) până la construirea Moscheii albastre de către sultanul Ahmed I.
Acest element factologic este reprezentativ pentru perspectiva sultanilor asupra
menirii creaĠiei lor statale drept cel mai bun construct politic de evoluĠie a
comunităĠii credincioúilor în Allah, indiferent de etnia lor. Extinderea gradată a
Imperiului Otoman în spaĠiul arab vital al fostului Califat, creat de profetul Mahomed
úi urmaúii săi ai dinastiei „perfecte” Rashidun, a necesitat legitimare. DeĠinerea de
către sultani a titlului simbolic de gardian al celor două moscheii fundamentale ale
credinĠei mahomedane (Al-Masjid al-Haram din Mecca úi Al-Masjid al-NabawƯ din
Medina) a constituit pentru ultimul sultan efectiv, Abdülhamid al II-lea, justificarea
supremă a păstrării lumii musulmane sub conducerea sa, în pofida afirmării în
creútere a naĠionalismului arab modern. Titlul de calif al Islamului a fost asumat de
către Mahomed al II-lea în continuitate invocată faĠă de ultimul califat unitar (cel
abbasid), la distanĠă de două secole de la cucerirea capitalei Bagdad (1258), iar
ultimul membru al dinastiei osmanice care l-a deĠinut a fost Abdülmecid al II-lea
(1922-24), ultimul sultan nominal. Inclusiv reacĠia de ostilitate explicită a lui Atatürk
faĠă de Islamul politic trebuie conexată existenĠei în sine a otomanismului ca vector
principal de afirmare. Mutarea capitalei noului stat, republican, înspre centrul
Anatoliei a avut desigur considerentele militare ale războiului de independenĠă, dar úi
îndepărtarea de sursele islamice ale puterii otomane din Istanbul aflate încă sub
control sultanal simbolic.

/article/2014/08/25/uk-turkey-government-davuto÷lu-idUKKBN0GP0JB20140825 sau Ihsan

Yilmaz, „Davuto÷lu, the Kemalo-Islamist”, Today’s Zaman, August 22, 2014, https://www.
todayszaman.com/columnist/ihsan-yilmaz/davuto÷lu-the-kemalo-islamist_356451.html.
1
Criticii lui Davuto÷lu pun accent pe militantismul úi diferenĠele de abordare dintre
contribuĠiile în limba turcă, respectiv cele în limbi de circulaĠie internaĠională ale premierului
turc din perioada sa ante-oficială. A se vedea în acest sens seria de articole de popularizare pe
teme de relaĠii internaĠionale din publicaĠia islamistă Yeni ùafak (Orizont nou) din anul 1999,
http://www.yenisafak.com.tr/yazarlar/AhmetDavuto÷lu/Yazar-Arsiv/.
2
A se vedea Behlül Ozkan, „Turkey, Davuto÷lu and the Idea of Pan-Islamism”, Survival:
Global Politics and Strategy, Vol. 56, No. 4, 2014, p. 119-140 úi ***, An Interview with Behlul
Ozkan. Early Writings Reveal the Real Davuto÷lu, Al Monitor, August 13, 2014, http://www.al-
monitor.com/pulse/originals/2014/08/zaman-davuto÷lu-ideologue-behlul-ozkan-academic-akp-
islamic.html.
Dilema europenizării Turciei 125
1
Autor al sintagmelor „adâncimea strategică” úi „paradigme alternative” pentru a
circumscrie esenĠa gândirii sale, Davuto÷lu a folosit în mod constant în exercitarea
prerogativelor sale oficiale limbajul ambivalent pentru a justifica deopotrivă ambiĠiile
cel puĠin regionale2 ale Turciei regimului AKP úi negarea revenirii în fapt la
otomanism. Invocarea constantă a necesităĠii păstrării úi consolidării legăturilor cu
comunităĠile turco-tătare regionale úi statele naĠionale turcice, conflictul diplomatic
cu Israelul în chestiunea sprijinirii Hamas de către grupări islamiste turce, necondam-
narea explicită a ideologiei úi acĠiunilor organizaĠiei teroriste Statul Islamic, opoziĠia
constantă faĠă de reconcilierea durabilă cu Grecia úi Cipru3 în contextul imperativului
declarat al aderării la Uniunea Europeană4 reprezintă indicii ale unui joc strategic
dublu practicat de diplomaĠia condusă de Davuto÷lu. Conceptele teologice úi de
Filosofia Istoriei folosite de către politicianul Davuto÷lu întru justificarea legiti-
mităĠii obiectivelor de politică externă ale Ġării sale au menirea de a obtura o perce-
pere clară a predictibilităĠii acĠiunilor noii Turcii, intrată într-o fază „revoluĠionară”5
după o etapă latentă de aproape un secol. Relevantă în acest sens este descrierea
necesităĠii invitării Turciei de a face parte din Uniunea Europeană ca soluĠia

1
Titlul primul său volum publicat în limba engleză (în calitate de profesor la Universitatea
Islamică InternaĠională din Malaysia) úi care s-a bucurat de comentarii favorabile. A se vedea
Ahmet Davuto÷lu, Alternative Paradigms, University Press of America, 1993.
2
Pentru interpretarea în sens geopolitic, iar nu neo-otoman, a viziunii autorului Davuto÷lu,
a se vedea Ioannis Grigoriadis, „The Davuto÷lu Doctrine and Turkish Foreign Policy”,
Hellenic Foundation for European and Foreign Policy, Working Paper Nr. 8/2010, www.
eliamep.gr/wp-content/uploads/2010/05/ȀǼǿȂǼȃȅ-ǼȇīǹȈǿǹȈ-8_2010_IoGrigoriadis1.pdf.
Punctul slab al unei astfel de interpretări rezidă însă într-o interpretare fără fundament
istoric a otomanismului doar ca „formarea unei identităĠi nationale civice (sic!) otomane
suprapusă identităĠilor entice, lingvistice úi religioase” (p. 4), fără a lua în calcul elementul
fundamental, deopotrivă geopolitic úi religios, al unirii într-un stat islamic (moderat) a
credincioúilor islamici (suniĠi) sub conducere turcă.
3
Este elocventă maniera în care Davuto÷lu a subordonat în mesaje „voinĠa” politică a
entităĠii turce din Nordul Ciprului, încercând deopotrivă să prezinte Turcia drept garant
nepărtinitor în soluĠionarea conflictului: „Now, with the approaching Greek Cypriot EU
presidency in the second half of 2012, the window of opportunity narrowed considerably.
Despite this, the Turkish Cypriot side will continue its determined efforts and we will continue
to fully support them… The Turkish side is sincerely committed to the goal of a mutually
agreed political settlement in Cyprus…”. A se vedea interviul acordat pentru AUC Cairo
Review în martie 2012, http://www.mfa.gov.tr/interview-by-mr_-ahmet-davuto÷lu-published-
in-auc-cairo-review-_egypt_-on-12-march-2012.en.mfa.
4
A se vedea declaraĠiile formulate de Davuto÷lu la scurt de la preluarea mandatului ca
ministru de externe în cadrul diferitelor reuniuni cu cercurile diplomatice europene: “The EU
membership process will continue as our top priority”, apud Ayhan Simsek, „The changes and
challenges of Turkey's foreign policy”, Southeast European Times, 10/06/2009,
http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/en_GB/features/setimes/features/2009/06/10/fe
ature-03; “Turkey's EU membership process is a one-way road with no turning back”, apud
Turkish Press Review, 20.05.2009, http://www.hri.org/news/turkey/trkpr/last/09-05-20.trkpr.
5
A se vedea editorialul lui Ibrahim Karagül în acelaúi cotidian Yeni ùafak, apropiat de
regimul AKP: „Prime Minister Davuto÷lu and Turkey Revolution…”, 22.08.2014,
http://english.yenisafak.com/columns/ibrahimkaragul/prime-minister-davuto÷lu-and-turkey-
revolution-2004376?mobil=true.
126 George AngliĠoiu

salvatoare pentru ambiĠiile hegemonice ale acesteia din urmă, în timp ce auditorul
naĠional trebuie să-‫ڍ‬i înĠeleagă destinul etnic de conducător în noul context al
redescoperirii adevăratei auto-percepĠii bazate pe civilizaĠia islamică úi monoteismul
pur (diferit de cel vestic, creútin bazat pe semizei inventaĠi, gen Isus Christos)1.
Adâncimea strategică previzionată de către Davuto÷lu se referea deopotrivă la
complexele Turciei, respectiv la spaĠiul islamic fragmentat úi lipsit de un factor
politic conducător úi unificator. Recursul la revenirea Turciei în marele joc de putere
era justificat spaĠial úi temporal în tradiĠia geopoliticienilor celor două războaie
mondiale. Totodată, ideologul AKP evalua pasivismul republican kemalist a nu fi
determinat decât subordonarea úi inferioritatea de statut a Ankarei în pofida
apartenenĠei la NATO. Militantismul islamist nu era evidenĠiat explicit, dar practica
diplomatică a oficialului Davuto÷lu a revelat interesul profund al regimului Erdo÷an2
pentru perspectivele FrăĠiei musulmane, genul de organizaĠie pan-islamică foarte
utilă servirii la nivel micro-comunitar a cauzei restaurării shariei úi a califatului.
Expresia ambiĠiei regăsite a Turciei ar fi trebuit în concluzie să fie promovarea unei
agende multilaterale ofensive în care Ankara sa devină protectorul etniei turce la
nivel regional si modelul de urmat de către statele musulmane, transformabile prin
revoluĠii populare tip 'Primăvara arabă'. Scenariul de viitor al Primăverii arabe era
creionat cu persuasiune, academicul Davuto÷lu fiind invalidat la nivel de prognoză
doar de rezilienĠa regimului 'tiranic' úi genocidar al lui Bashar al Assad. Fenomene tip
apariĠia ISIS nu erau evidenĠiate la nivel livresc, realitatea cotidiană a momentului de
apogeu al carierei decidentului Davuto÷lu fiind reinterpretată adeseori de către acesta
în sensul unei revolte populare sunite ale cărei excese au fost cauzate de compor-
tamentul sectar, discriminatoriu al majorităĠii irakiene úiite.

1
„Western civilization cannot escape from that civilizational interaction. It will continue
to evolve…One reason for the evolution is the natural existence of Muslims and other Eastern
ethnicities in the heartland of Europe. This existence is a natural result of Western hegemony
over Muslim and Eastern countries in the last two centuries. This is a historical process. At
some time after a dominating center rules over a periphery, the periphery starts to pour into
the center. If Rome hadn't ruled over Palestine, there wouldn't be any Jews in Rome. My
observation is that, about two centuries after a civilizational hegemony is founded, the
peripheral elements start moving into the center of that hegemonic civilization. A new self-
perception is formed and that is followed by a new political order. In time, the newcomers
turn into definitive elements in deciding the future of the civilization…The moment the
system closed itself to the peripheral influence, it collapsed. This is true for Europe, too. It
will either evolve into a higher civilization with the input of the Muslims, Hindus and other
ancient civilizations, or it will start to decline. It won't be the end of history, but it will be the
end of Europe’s supremacy”. Apud Kerim Balci, „Philosophical Depth: A Scholarly Talk with
the Turkish Foreign Minister”, Turkish Review, 01 November 2010, http://
www.turkishreview. org/newsDetail_getNewsById.action?newsId=223051.
2
Relevante sunt criticile formulate de preúedintele Erdo÷an în chestiunea mandatului de
arestare emis de Interpol la adresa lui Youssef al-Qaradawi, personalitate islamică
controversată, considerată de opinia publică secularistă úi anumite cancelarii occidentale
(Marea Britanie, FranĠa) drept ideolog al FrăĠiei musulmane - a se vedea Tulin Daloglu,
„Erdogan defends Brotherhood's Qaradawi after arrest warrant”, Al Monitor, December 12,
2014, http://www.al-monitor.com/pulse/originals/2014/12/qaradawi-egypt-turkey-interpol-
arrest-warrant-brotherhood.html.
Dilema europenizării Turciei 127
Se poate deduce astfel cu temei faptul că asistăm nu la o clasică afirmare a
interesului naĠional conform ponderii crescute (eminamente economic) în sistemul
internaĠional, ci la o revizie structurală a perceperii úi recalibrării rolului Turciei în
balanĠa de putere.
Deviza oficială a diplomaĠiei turce conduse de Davuto÷lu de „zero probleme cu
vecinii”1 nu a reuúit să ofere legitimitatea dorită în acĠiunile externe ale regimului
Erdo÷an, modul de gestionare atât a relaĠiei cu Siria (acolo unde a urmărit
schimbarea de regim odată cu extinderea Primăverii arabe2, dar nu a sprijinit efectiv
protejarea ariilor ieúite de sub controlul regimului Assad asediate ulterior de către
formaĠiuni islamiste3), cât úi sprijinul tacit acordat exporturilor ISIS pe piaĠa neagră a
petrolului (folosind vechile rute transfrontaliere din timpul războiului ira-
niano-irakian)4 generând imaginea unui actor nu cu mult diferit în atitudine de
regimurile problematice ofensive ale timpului trecut care au promovat la nivel
declarativ soluĠionarea disputelor úi adversităĠii, dar au sfârúit prin generarea altor
conflicte. Evaluarea efortului diplomatic constant de a demonta acuzaĠiile multiple
privind sprijinirea organizaĠiilor islamiste din Siria úi Irak indică o dihotomie
evidentă între eforturile Ankarei de a colabora cu comunitatea internaĠională în

1
Davuto÷lu a încercat în mod constant să ofere opiniei publice occidentale corecĠiile sale
în privinĠa percepĠiilor false („neotomanism”, „Uniune pan-islamică”) despre politica externă
promovată de regimul AKP. A se vedea astfel „argumentul” publicat de revista americană
Foreign Policy, “Zero Problems in a New Era. Realpolitik is no answer to the challenges
posed by the Arab Spring”, March 21, 2013, http://www.foreignpolicy.com/
articles/2013/03/21/ zero_problems_in_a_new_era_turkey.
Presa de opoziĠie va modifica însă la final de mandat această deviză într-una foarte critică:
nici un vecin fără probleme – a se vedea Cengiz Çandar, „Is Davuto÷lu facing a 'mission
impossible'?”, Al Monitor, August 22, 2014, http://www.al-monitor.com/pulse/originals/
2014/08/turkey-erdo÷an-davuto÷lu-new-prime-minister.html#.
2
O contradicĠie semnificativă de politică externă este reliefată însă de faptul că regimul
AKP întreĠinuse legături foarte strânse cu preúedintele sirian în perioada premergătoare
Primăverii arabe, evidenĠiate prin numeroase úedinĠe bilaterale de guvern, acorduri de liber-
schimb, exerciĠii militare sau vacanĠele comune ale cuplurilor Erdo÷an úi Assad. – a se vedea
***, „Erdo÷an invites Assad for vacation in Turkey”, Hurriyet, 7/13/2005, http://www.
hurriyetdailynews.com/default.aspx?pageid=438&n=erdo÷an-invites-assad-for-vacation-in-
turkey-2005-07-13, ***, „Asma Assad refused to share e-mail with Erdo÷an’s wife”, Today’s
Zaman, March 14, 2012, http://www.todayszaman.com/latest-news_asma-assad-refused-to-
share-e-mail-with-erdo÷ans-wife_274348.html.
3
Pentru argumentaĠia că priorităĠile de securitate ale Turciei se focalizează pe înlăturarea
lui Assad úi distrugerea PKK (formaĠiune implicată în apărarea oraúului Kobani), iar nu pe
combaterea ISIS, a se vedea Kiran Nazish, „Turkish-Kurdish relations threatened by ISIL.
The stakes are high for Turkey if ISIL takes over Kobane, say Turkish analysts.”, Al Jazeera,
08 Oct 2014, http://www.aljazeera.com/news/middleeast/2014/10/turkish-kurdish-relations-
threatened-isil-201410892311126563.html. Pentru contraargumentele diplomaĠiei turce, a se
vedea Joint press point with the Minister of Foreign Affairs of Turkey, Mevlüt Çavuúo÷lu and
NATO Secretary General Jens Stoltenberg - Secretary General's Opening Remarks, 20 Oct.
2014, http://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_113776.htm?selectedLocale=en.
4
A se vedea Luay al-Khatteeb, „How Iraq's black market in oil funds ISIS”, CNN, August
22, 2014, http://edition.cnn.com/2014/08/18/business/al-khatteeb-isis-oil-iraq/.
128 George AngliĠoiu

combaterea terorismului1,2 úi retorica ambiguă3 sau acĠiunile concrete de disimulare a

simpatiei úi solidarităĠii ideologice4.
Neo-otomanismul poate fi astfel demonstrat la nivelul agendei externe a
regimului Erdo÷an, iar după părerea autorului serveúte atât cauzei augmentării
Turciei pe scena internaĠională la statut de mare putere, revendicabil din punct de
vedere istoric, cât úi rezistenĠei nu numai simbolice faĠă de europenizarea presupusă
de aderarea problematică la UE. Nici un stat naĠional nu a renunĠat în contempo-
raneitate la consolidarea statutului său extern sau la preocuparea legitimă de a sprijini
afirmarea drepturilor minorităĠii etnice conform normelor internaĠionale în vigoare.
Nici un actor statal nu-úi propune raĠional o diminuarea a ponderii sale. Problemele
bi- sau multilaterale apar constant însă de la momentul în care activismul extern
devine revizionism (al suveranităĠii sau al tratatelor), intervenĠionism (unilateral sau
ca parte a coaliĠiilor de voinĠă neautorizate de ONU ori de organizaĠii regionale de

1
A se vedea progresele realizate de către Turcia în privinĠa cadrului său normativ financiar
úi penal, elemente care au condus la scoaterea acestei Ġări din procedura de monitorizare în
care fusese înclusă în urma raportului negativ al FATF din anul 2007 - Financial Action Task
Force, 15th Follow-Up Report. Mutual Evaluation of Turkey, October 2014, http://www.fatf-
gafi.org/media/fatf/documents/reports/mer/Turkey-FUR-2014.pdf.
2
În iunie 2014, autorităĠile turce au calificat gruparea Frontul Al-Nusra (afiliată Al Qaeda
în viziunea cancelariilor occidentale) drept organizaĠie teroristă în contextul armonizării
poziĠiei sale cu cea a Consiliului de Securitate al ONU. Criticii regimului Erdo÷an au calificat
însă această măsura a fi una decorativă úi tardivă în condiĠiile în care SUA, aliatul numărul
unu al statului turc, inclusese această organizaĠie încă din decembrie 2012 pe lista
organizaĠiilor considerate a fi teroriste. A se vedea declaraĠia parlamentarului úi universitarului
turc Aykan Erdemir (membru al Comitetului interparlamentar UE – Turcia) – „When I asked
Foreign Minister Davuto÷lu on Feb. 15, 2013, whether Turkey considered the al-Nusra Front
a terrorist organization … he accused me of being an 'Orientalist,' and he engaged in
polemics instead of giving a 'yes' or 'no' answer” apud ***, „Turkey designates al-Nusra
Front as terrorist organization”, Sunday’s Zaman, June 03, 2014, www.todayszaman.com/
diplomacy_turkey-designates-al-nusra-front-as-terrorist-organization_349494.html.
3
A se vedea jocul de cuvinte ISIS-Deash/Daesh al preúedintelui turc cu ocazia vizitei de
stat în FranĠa din octombrie 2014 cu privire la Da’ish (ad-Dawlah al-Islamiyah fil-Iraq wa
ash-Sham: Statul Islamic din Irak úi Levant) prin care refuza să accepte úi să folosească auto-
revendicarea „islamică” a entităĠii teroriste în cauză, utilizând în schimb un acronim arab
incorect ce include exact aceeaúi trimitere la caracterul islamic al grupării.
„Există eforturi de a portretiza ISIS ca pe o organizaĠie islamică. „Islam” derivă din
cuvântul „sin” care înseamnă pace. O religie bazată pe pace nu va îngădui niciodată
teroarea. Vă rog să luaĠi aminte, nu folosesc ISIS, ci „Deash” pentru că sunt o organizaĠie
teroristă”.
Retorica prezidenĠială se plasează astfel odată în plus în contrast cu cea laică kemalistă (de
excludere a evidenĠierii meritelor Islamului ce ar trebui protejat de referinĠe neavenite) – Mehmet
Tezkan, „Erdo÷an attempts to re-brand IS”, Milliyet, apud Al Monitor, November 3, 2014,
http://www.al-monitor.com/pulse/politics/2014/11/turkey-isis-becomes-deash-erdo÷an.html#.
4
Pentru enumerarea dovezilor de sprijin acordat grupării ISIS, a se vedea David L.
Philips, Research Paper: ISIS-Turkey Links, Institute for the Study of Human Rights,
Columbia University in the City of New York, 2014, apud Huffington Post, Posted:
11/09/2014, Updated: 11/22/2014, http://www.huffingtonpost.com/david-l-phillips/research-
paper-isis-turke_b_6128950.html.
Dilema europenizării Turciei 129
securitate colectivă), respectiv pasivism (faĠă de crize umanitare sau alte acĠiuni
contrare păcii úi securităĠii internaĠionale).
Presiunile constante ale Uniunii Europene la adresa regimului politic intern au
condus în deceniul de guvernare al AKP la utilizarea Neo-otomanismului drept
alternativă la perceputa pierdere de suveranitate pre- úi post-aderare. Adâncimea
strategică promovată de Davuto÷lu trimite ca nivel de discurs úi acĠiune externă la
comunităĠile islamică (în genere) úi turcică (în particular) ca formule de integrare
diferite úi concurente faĠă de construcĠia europeană, cu Turcia în rol de promotor úi
lider. Problema esenĠială a europenizării o reprezintă însă laicitatea spaĠiului public
ceea ce ar afecta în perspectivă islamicitatea societăĠii naĠionale. Caracterul moderat
islamic al guvernării a fost determinat de eúecul acĠiunilor radicale gen Erbakan, dar
acumularea treptată de reforme re-islamizatoare de până acum nu ar putea continua
în contextul apartenenĠei la o Europă democratică ce nu impune referinĠe religioase
obligatorii. În contextul amânării per se a aderării europene, Neo-otomanismul
devine astfel chiar úi pentru seculariúti formula acceptabilă de satisfacere a afirmării
mândriei naĠionale1, dar care aplicată gradat arealui istoric al sultanatului, se
transformă într-o formulă integraĠionist-islamică recuperatorie, opusă europenizării.
Obiectivele strategice ale unei noi Turcii, integrate în UE la orizontul lui 20232,
anul centenarului proclamării republicii, sunt ambiĠioase, dar anunĠă implicit reacĠia
regimului AKP în cazul în care acceptarea nu se va produce. Dualitatea politicii
externe a Turciei (participare la angajamentele NATO versus întărirea relaĠiei
strategice cu FederaĠia Rusă3) indică voinĠa de promovarea a unei agende regionale
din postură de lider bazată pe percepĠia că nici unul dintre parteneri nu se va putea
dispensa de sprijinul său. NATO are nevoie baze militare úi accesul prin Strâmtori,
iar Rusia de un partener economic4 în condiĠiile sancĠiunilor internaĠionale impuse în

1
Sondajele indică o opĠiune publică contradictorie în privinĠa orientării strategice a
Ankarei (53% pro-aderare, o creútere cu 17 procente faĠă de anul 2013; 46% pro-abordare
independentă a relaĠiilor cu Orientul Mijlociu) date care trebuie coroborate cu sprijinul
majoritar acordat lui Erdo÷an ales cu 52 de procente în primul tur al alegerilor prezidenĠiale,
cele dintâi din istoria Turciei – a se vedea ***, „Transatlantic Trends 2014. Key Findings”,
The German Marshall Fund of the United States of America, 2014, p. 8, 29,
http://trends.gmfus.org/files/2012/09/Trends_2014_complete.pdf.
2
„Advanced democracy, human development, liveable environments, strong economy,
leader country... This is our 2023 vision… Like the start of the new era that began with the
establishment of our Republic, the whole world will hear the voice of this rising power in
2023 too…” – ***, No Other Power Can Replace the National Will. Highlights from the
Prime Minister Davuto÷lu's Speech during the Budget Talks, Anadolu Agency, 10.12.2014,
www.byegm.gov.tr/english/agenda/no-other-power-can-replace-the-national-will/73464.
3
Pentru analiza perspectivelor dependenĠei energetice (inclusiv nucleare) a Turciei de
Rusia, a se vedea Zülfikar Do÷an, „Energy deals may make Turkey irreversibly reliant on
Moscow”, Al Monitor, December 12, 2014, http://www.al-monitor.com/pulse/originals/
2014/12/turkey-russia-nuclear-power-plant-projects.html#ixzz3M2AxQ3HE.
4
A se vedea de exemplu planurile pentru conducta Turkish Stream de conversie a proiec-
tului abandonat de transport de gaze naturale South Stream - ***, „’Turkish stream’ will lower
natural gas prices in Turkey”, Daily Sabah with Anadolu Agency, 13.12.2014, http://www.
dailysabah.com/energy/2014/12/13/turkish-stream-will-lower-natural-gas-prices-in-turkey.
130 George AngliĠoiu

urma capturării Crimeei úi sprijinirii gherilelor separatiste din Estul Ucrainei.

Strategia de oportunism win-win promovată de Ankara poate însă să fie cel mai bun
indicator al păstrării sale exact în postura de stat asociat, iar nu membru deplin al
Uniunii.
Trebuie evidenĠiate în încheierea acestei secĠiuni anumite particularităĠi ale
dimensiunii interne a Neo-otomanismului. Preocuparea constantă a regimului AKP,
mai ales după victoria substanĠială obĠinută la alegerile parlamentare din anul 2011, a
fost aceea de subordonare a justiĠiei, poliĠiei úi a serviciilor de informaĠii pentru a Ġine
sub presiune cei doi vectori importanĠi care i-ar fi putut crea probleme majore asupra
controlului deplin politic, anume armata úi mass-media. AlianĠa informală de durată
cu controversata grupare Hizmet condusă de clericul neo-sufist Fethullah Gülen a
facilitat accesul AKP la mediul judecătoresc, forĠele de ordine úi anumite elemente
ale serviciilor secrete, cel puĠin din punctul de vedere al opiniei publice seculariste.
Luând în calcul poziĠiile constant critice úi dezvăluirile (incidente cazurilor judiciare
mai sus-menĠionate împotriva liderilor armatei) din partea presei percepute a fi
afiliate miúcării güleniste putem cel puĠin decela sprijinul Hizmet pentru regimul
AKP úi agenda sa anti-secularistă1.
Punctul de cotitură în raporturile bilaterale, cu impact implicit major asupra
evoluĠiei scenei politice turceúti, l-a constituit însă investigaĠia judiciară făcută
publică în decembrie 2013 care ar fi privit acte de corupĠie ale premierului Erdo÷an,
ale familiei acestuia úi ale rudelor unor membri importanĠi ai regimului, dovedibile
prin interceptări diseminate în mediul online. Subit, Hizmet úi liderul său (plecat în
exil în Statele Unite la un an după condamnarea lui Erbakan, fără însă a fi afiliat
explicit cu acesta) au fost identificaĠi drept stat paralel2 care a infiltrat structurile
oficiale vizând distrugerea republicii úi a valorilor sale democratice.
Din punctul de vedere al autorului asistăm la o formă ad-hoc de
caesaro-papism islamic în care cei doi conducători ai „noii revoluĠii”, cel politic
(Erdo÷an), respectiv cel religios (Gülen), au intrat în conflict din raĠiuni de primat al
autorităĠii. Tiradele reprezentanĠilor regimului3 úi imprecaĠiile cultice ale fondatorului
Hizmet4 reflectă paradigma istorică a incapacităĠii de coabitare pe termen lung a

1
Pentru analiza evoluĠiei Hizmet în interiorul aparatului oficial al Turciei úi rolul surselor
sale media în cazul Ergenekon, a se vedea Gareth H. Jenkins, „Between Fact and Fantesy:
Turkey’s Energekon Investigation”, Silk Road Paper, Central Asia-Caucasus Institute, Silk
Road Studies Program, Johns Hopkins University, Washington D.C., August 2009.
2
Serkan Demirtas, „Erdogan points fingers in corruption scandal”, Deutsche Welle,
28.12.2013, http://www.dw.de/erdogan-points-fingers-in-corruption-scandal/a-17328957.
3
Ar fi de amintit în acest sens acuzaĠiile formulate de către principalul consilier politic al
lui Erdo÷an úi vicepremier în cabinetul Davuto÷lu, Yalçın Akdo÷an – a se vedea ***, „PM’s
adviser accuses Gülen movement of plotting against Turkish army, nation”, Hurriyet, Decem-
ber/24/2013, www.hurriyetdailynews.com/pms-adviser-accuses-gulen-movement-of-plotting-
against-turkish-army-nation.aspx?pageID=238&nID=60062&NewsCatID=338.
4
A se vedea ***, „For first time, Gülen curses purge of police officials in emotional
speech”, Today’s Zaman, December 21, 2013, http://www.todayszaman.com/news-334604-
for-first-time-gulen-curses-purge-of-police-officials-in-emotional-speech.html.
Dilema europenizării Turciei 131
1
vectorilor de voinĠă autocreată, ethos-ul puterii „mesianice” fiind compatibil doar cu
o „carismă”, deci cu un singur lider.

Concluzii úi scenarii de viitor

Elementele factologice conturează o realitate foarte complicată a Turciei contem-
porane, marcată de contradicĠii, revizionism anti-secularist, autocraĠie, cult al perso-
nalităĠii, limitări la adresa democraĠiei úi drepturilor fundamentale, modernizare úi
extindere a infrastructurii critice, dinamism economic, avans tehnologic.
Principalele două scenarii de viitor sunt focalizabile pe îndeplinirea sau nu a
obiectivului strategic de aderare la Uniunea Europeană. Versiunile intermediare ale
acestora nu pot decât să indice o amânare sine die a adâncirii relaĠiei dintre cele două
entităĠi întrucât doar aderarea pe termen mediu ar modifica fundamental traseul
actual al Ankarei. Altfel, avem de a face cu derivate ale traseului diferit pe care
regimul preeminent al momentului, în frunte cu liderul său Erdo÷an, va încerca să-l
promoveze în contradicĠie cu principiile úi normele construcĠiei europene.
Primăvara arabă a indicat de o manieră puĠin predictibilă fragilitatea unor
regimuri autocrate care păreau foarte durabile în timp. Protestele din mai-august
2013 din Parcul Gezi din Istanbul úi din aproape toate cele 81 de provincii ale
Turciei2 nu reprezintă un episod izolat la adresa AKP úi a conducătorului său,
fenomene similare putând conduce la răsturnarea populară a acestora. Restrângerea
rolului structurilor de securitate úi eforturile continue de subordonare a acestora nu
semnifică eliminarea potenĠialului de intervenĠie secularistă a acestora. Alegerile au
indicat la toate nivelurile atât anduranĠa la vot a mesajului candidaĠilor AKP, cât úi
limitarea majorităĠii electorale de care se bucură regimul Erdo÷an la doar câteva
procente peste pragul de 50%, o înfrângere prin vot fiind pe termen mediu posibilă.
Afectarea principiului separaĠiei puterilor în stat, controlul justiĠiei úi limitarea
libertăĠii presei pot continua, dar nu vor anula accesul turcilor democraĠi úi liberali la
informaĠie úi contestare într-o lume globalizată, aúa după cum au demonstrat
eforturile inutile ale regimului de a stopa accesul la surse necontrolabile de útiri gen
YouTube sau Twitter. Creúterea cultului personalităĠii, reflectat în discursurile omni-
sciente úi contradictorii ale preúedintelui Erdo÷an sau ale ideologului Davuto÷lu,

1
Pentru analiza de discurs cu conotaĠii religioase din faza de început a conflictului, a se
vedea Mustafa Akyol, „Erdogan vs. Gulen: Who has God on his side?”, Al Monitor, January
19, 2014, http://www.al-monitor.com/pulse/originals/2014/01/turkey-erdogan-gulen-political-
secularism.html##ixzz3M1WwZ1Xq.
2
Peste 2,5 milioane de turci au participat la proteste în întreaga Ġară. Pentru cronologia
evenimentelor, evaluarea încălcărilor grave ale drepturilor omului úi relevanĠa post-factum a
subiectului pentru participanĠi, a se vedea ***, „Timeline of Gezi Park protests”, Hurriyet,
June/06/2013, http://www.hurriyetdailynews.com/timeline-of-gezi-park-protests-.aspx?page
ID=238&nID=48321&NewsCatID=341, Constanze Letsch, „A year after the protests, Gezi
Park nurtures the seeds of a new Turkey”, The Guardian, 29 May 2014, http://www.
theguardian.com/world/2014/may/29/gezi-park-year-after-protests-seeds-new-turkey úi ***,
„Gezi Park Protests, Brutal Denial of the Right to Peaceful Assembly in Turkey”, Amnesty
International, 2013, http://www.amnesty.org/en/library/asset/EUR44/022/2013/en/0ba8c4cc-
b059-4b88-9c52-8fbd652c6766/eur440222013en.pdf.
132 George AngliĠoiu

precum úi în simbolismul noilor edificii1, va putea genera imaginea unei a doua

republici, superioare celei kemaliste, dar nu va putea bloca perpetuu presiunea
externă multidirecĠională la care regimul autocratizat va fi supus de o manieră
similară dictaturilor est-europene de la sfârúitul Războiului Rece. În plus, dinamica
economiei va putea influenĠa decisiv evoluĠia regimului Erdo÷an, o nouă criză
similară celei din anul 2001 (care a contribuit semnificativ la propulsarea la putere a
AKP un an mai târziu) putând într-un astfel de caz conduce la efectul advers.
Dilema europenizării Turciei prezintă în sine un pericol major pentru regimul
AKP deoarece integrarea în UE, realizabilă să presupunem prin conformare integrală
la normele Bruxelles-ului (plus anumite exceptări pentru perioade limitate de timp),
ar induce automat consecinĠa invalidării strategiei sale generale de control discre-
Ġionar al tuturor aspectelor vieĠii publice moderne2. ReferinĠa ultimă a regimului, cea
religioasă a Islamului, poate satisface naĠionalismul turc reafirmat în stil neo-otoman,
dar nu poate fi implementată complet într-o societate parte a spaĠiului cetăĠenesc
european bazat pe laicitate. Sharia nu ar deveni astfel nicicând norma ultimă, iar
cedarea inerentă de suveranitate ar însemna incapacitatea refondării califatului.
Din perspectiva Uniunii Europene, continuarea extinderii cu Turcia nu poate avea
loc ca 'model ideal' weberian decât în scenariul pozitiv al asumării integrale a
normelor úi standardelor sale în cadrul procesului de negociere. În acest sens, miza
nu este reprezentată de durata prezumat lungă a aderării, ci de capacitatea de
absorbĠie de către UE a acestei excepĠii euro-asiatice. Dincolo de bilanĠul tip SWOT
al autorului, care nu este unul original, rod al unei 'arheologii' unice în aria studiilor
europene, ceea ce contează este voinĠa úi acĠiunea Ankarei de conformare. Incapaci-
tatea probabilă a regimului Erdo÷an de a livra bunul public al integrării europene va
impulsiona decizia de abandonare unilaterală a negocierilor úi reorientare a Turciei
înspre excepĠionalism regional ofensiv. Se va profila astfel o rivală regională pentru
Uniunea Europeană pe tiparul imperial al vechilor limes-uri.

1
A se vedea, în acest sens, gigantescul palat prezidenĠial Ak Saray în stil otomano-seljuk,
construit pe 300.000 metri pătraĠi într-o arie forestieră protejată (Ferma AtatĦrk) úi în pofida
ordinelor judecătoreúti explicite de stopare a proiectului. Edificiul (etichetat de presa de opoziĠie
drept Kaç-Ak Saray, „seraiul ilegal”) este cea mai mare construcĠie de acest fel din lume, incluzând
aproximativ 1.000 de camere, o moscheie cu o capacitate de 4.000 de locuri úi un cost exorbitant de
circa 475 milioane de euro în echivalent (până la nivelul anului 2015 úi neincluzând fazele
ulterioare ale complexului). Pentru informaĠii detaliate úi comentariile ironice ale liderului turc la
adresa criticilor privind ilegalitatea úi grandoarea, a se vedea Bülent Sario÷lu, Umut Erdem, Erdinç
Çelikkan, „Erdo÷an's 'Ak Saray' likened to Alamut Castle, Ceausescu’s Palace”, Hurriyet,
November/05/2014, http://www.hurriyetdailynews.com/erdogans-ak-saray-likened-to-alamut-
castle-ceausescus-palace.aspx?pageID=238&nID=73936&NewsCatID=338, respectiv David
Blair, „Turkey's president moves into world's biggest palace costing £384 million”, The Telegraph,
05 Nov 2014, http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/turkey/11210083/Turkeys-
president-moves-into-worlds-biggest-palace-costing-384-million.html.
2
Pentru observaĠiile diplomatice relative la procesul de democratizare a Turciei úi
aspectele neconforme cu normele internaĠionale, a se vedea interviul acordat de Kamal
Malhotra, reprezentantul ONU la Ankara, pentru cotidianul Hurriyet - Barçın Yinanç, „‘UN
does not want Turkey’s democratic gains to backslide'“, December/15/2014, http://www.
hurriyetdailynews.com/un-does-not-want-turkeys-democratic-gains-to-backslide.aspx?Page
ID=238&NID=75609&NewsCatID=359.
 Ana-Maria Costea

FederaĠia Rusă - factor declanúator al europenizării PESC?

Rezumat: Uniunea Europeană este un actor global prin caracterul geografic al

intereselor statelor membre. Cu toate acestea, politica externă a Uniunii rămâne un
capitol vulnerabil în ceea ce priveúte puterea politică a UE de a-úi proiecta interesele la
nivel internaĠional într-o manieră unitară. Acest caracter global al puterii organizaĠiei
este limitat la a fi un deziderat strategic, având în vedere dinamicile din Europa estică úi
relaĠia ineficientă a organizaĠiei cu Rusia. Prezentul articol îúi propune analizarea
dinamicilor regionale în ceea ce priveúte eficienĠa politicii externe a UE vis-a-vis de
FederaĠia Rusă din prisma europenizării PESC, având ca studiu de caz războiul din
Georgia úi criza actuală din Ucraina. Abordarea conceptuală este cu atât mai impor-
tantă, cu cât ea reliefează procesul decizional din interiorul UE, evidenĠiind vulne-
rabilităĠile úi oportunităĠile de care UE trebuie să Ġină cont în construirea gigantului
politic al unei puteri globale.

Cuvinte-cheie: europenizare, Georgia, UE, Rusia, securitate regională

Introducere
Conform strategiei sale de securitate din 2003, Uniunea Europeană (UE) este „în
mod inevitabil un actor global”1. AfirmaĠia nu face neapărat referire la capabilităĠile
militare úi puterea soft a Uniunii de a acĠiona „în mod inevitabil” precum un actor
global, ci la interesele diverse úi totodată globale ale statelor membre. Inevitabilul
este necesar din punctul de vedere geografic al acestora. Totuúi, poziĠia de actor
global implică un nivel de unitate cel puĠin minimală din partea tuturor statelor
membre la nivel extern. Interesele/preferinĠele naĠionale trebuie să devină supra-
naĠionale, astfel încât să genereze o practică a politicilor de sus în jos. Această
supranaĠionalitate a intereselor de politică externă implică úi o cedare a unor părĠi
importante din suveranitatea statală úi implicit schimbarea paradigmei interguver-
namentale a Politicii Externe úi de Securitate Comune (PESC).
Rundele de extindere din 2004 úi 2007 au avut un impact major asupra procesului
decizional úi al capacităĠii de influenĠare a UE în exterior. Odată cu aderarea statelor
din Europa Centrală úi de Est, statele deja membre trebuiau să se adapteze la
interesele noilor veniĠi, aceútia din urmă fiind predispuúi a dezvolta strategii către
partea estică a continentului, cu precădere spre Republica Moldova, Ucraina, Belarus
úi FederaĠia Rusă având în vedere graniĠa comună. Fiind un actor regional cu aspiraĠii
globale din punct de vedere al capabilităĠilor, pentru a fi credibilă úi a avea
legitimitate, Uniunea Europeană trebuia mai întâi să dezvolte un spaĠiu regional
învecinat caracterizat printr-un grad înalt de securitate, predictibilitate úi deschidere
1
A Secure Europe in a Better World, European Security Strategy, Brussels, 12 December
2003, p. 1, https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf.
134 Ana-Maria Costea

către cooperare. Aceste elemente combinate cu puterea normativă a organizaĠiei

puteau influenĠa într-un mod pozitiv dinamicile regionale úi totodată proiecta la nivel
internaĠional puterea UE. Astfel, ideea dezvoltării unei politici active din partea UE
faĠă de viitorii vecini estici era necesară. Aceasta a venit din partea Miniútrilor de
Externe din Marea Britanie úi Spania, Jack Straw úi Josep Piqué, încă din anul 2002
odată cu iminenĠa aderării Poloniei la UE úi a luat forma dezvoltării unei strategii pe
termen scurt úi mediu, având în vedere că „în trei ani, Ucraina úi Belarus vor fi la
frontiera UE – cu toate problemele legate de criminalitatea transfrontalieră, trafic úi
imigraĠie ilegală. Moldova nu va fi un vecin al UE decât mai târziu […] dar ea se
confruntă deja cu o sărăcie zdrobitoare, importante probleme sociale úi o emigraĠie
masivă1“. Astfel, din punct de vedere realist, era previzibil ca aceste dinamici să fie
de interes pentru actorii statali ai Uniunii, atât din punct de vedere intern, cât úi din
punct de vedere extern. GraniĠele estice ale organizaĠiei se vor schimba, fapt ce punea
presiune asupra statelor de frontieră, ce aveau deja o relaĠie bilaterală anterioară
aderării cu statele estice, relaĠie pe care trebuiau să o raporteze úi la poziĠia UE.
Din punct de vedere strategic o astfel de politică putea fi interpretată drept
balansare soft a influenĠei Rusiei în statele ex-sovietice. MenĠionez conceptul de
balansare Ġinând cont de schimbările survenite în politica internă úi externă a
Moscovei după venirea la putere a lui Vladimir Putin. Acesta întrerupe procesul de
reformă úi comportamentul de cooperare cu vestul început de predecesorul său, Boris
ElĠin, úi revine la comportamentul defensiv, chiar unilateral2. Această schimbare a
generat o altă dinamică a securităĠii Europei estice. State precum Belarus, Ucraina,
Moldova úi Georgia s-au văzut nevoite a alege între cei doi poli de putere, fapt ce a
avut consecinĠe imediate asupra propriei securităĠi naĠionale. Un comportament de
balansare din partea statelor anterior menĠionate ar menĠine un status-quo fragil ce
perpetuează o stare de insecuritate úi incertitudine. Această vulnerabilitate era
izvorâtă dintr-un nivel crescut al dependenĠei faĠă de resursele energetice ruseúti úi al
propriilor exporturi către piaĠa rusească. Acestora li se adaugă un sistem politic
domestic instabil, cu probleme ce Ġin de un nivel ridicat de corupĠie úi o fragmentare
a populaĠiei vis-a-vis de est úi vest. Mai mult, balansarea puterii Rusiei úi alinierea
către UE presupunea un efort susĠinut prin implementarea unor reforme sociale, dar
úi asumarea unui comportament agresiv previzibil din partea Moscovei (de exemplu,
războiul din Georgia, criza actuală din Ucraina).
Văzute din prisma UE, în termeni de securitate, noile state direct învecinate erau
denumite ca fiind „zonele problematice” ale Europei, dat fiind faptul că se confruntau
cu numeroase probleme în ceea ce priveúte: traficul ilegal de arme, traficul de
droguri, crima organizată, migraĠia ilegală etc.3 Aceste vulnerabilităĠi au influenĠat
strategia pe care UE a adoptat-o pe termen scurt úi mediu în ceea ce priveúte propria-i

1
„Letter from Jack Straw to Josep Piqué” apud Diana Babayan, Balancing Security and
Development in Migration Policy – EU Mobility Partnerships, Colege of Europe, 2010, p. 23.
2
Andrei Tsygankov, Russia and the West: from Alexander to Putin. Honor in International
Relations, Cambridge University Press, Cambridge, 2012, p. 2-3.
3
Artur Gruszczak, „The securitization of the Eastern borders of the European Union. Walls or
bridges?” (paper to the UACES 40th Annual Conference Exchanging Ideas on Europe: Europe at a
Crossroads, Bruges, 6-8 September 2010), http://www.uaces.org/pdf/papers/1001/gruszczak.pdf.
FederaĠia Rusă - factor declanúator al europenizării PESC? 135
vecinătate. Caracterul normativ al acesteia úi viziunea de sus în jos era strategia
potrivită în vederea cooperării cu state precum Moldova úi Ucraina, însă dinamica era
cu totul alta atunci când se raporta la FederaĠia Rusă. RelaĠia acestora presupune un
grad mai înalt de complexitate. În primul rând, Moscova nu accepta poziĠia inferioară
pe care o crea caracterul normativ al UE la masa negocierilor, fapt ce a creat disen-
siuni. Un alt motiv al ineficienĠei relaĠiei dintre UE úi Rusia este úi faptul că, deúi ar fi
dezirabil din motive de securitate, cei doi nu sunt părĠi ale unui sistem omogen de
valori/principii. Toate acordurile pe care le-au semnat cei doi actori regionali nu sunt
bazate pe valori comune, ci mai degrabă pe întrebări despre modalităĠi prin care să se
poată ajunge la un sistem omogen sau pe dorinĠa de a ajunge la aceste valori comune1.
UE a avut numeroase misiuni externe pe alte continente ale globului. Cu toate
acestea, caracterul interguvernamental al PESC a dat naútere unor vulnerabilităĠi
politice în ceea ce priveúte propria-i capacitate de a dezvolta o politică unitară faĠă de
cel mai mare vecin al său. Ipoteza prezentei lucrări se concentrează pe dimensiunea
de europenizare a politicii externe a UE în ceea ce priveúte relaĠia organizaĠiei/sta-
telor membre cu Moscova. RelevanĠa temei este cu atât mai ridicată cu cât o lipsă a
europenizării afectează imaginea externă a UE faĠă de alĠi actori externi úi relevă o
slăbiciune politică ce va putea fi exploatată drept o vulnerabilitate de ordin securitar.
Se vor analiza cu precădere două dimensiuni ale securităĠii: cel energetic úi cel
militar din prisma războiului din Georgia.

1. Europenizarea politicii externe

Conceptul de europenizare nu este unul facil sau uúor de definit, mai ales în ceea
ce priveúte definirea europenizării politicii externe. Nu există o definiĠie unitară,
universal acceptată. Cu toate acestea, am putea defini conceptul ca referindu-se la
efectele instituĠionale ale regulilor, normelor, practicilor úi acquis-ului comunitar
asupra politicilor statelor membre. Putem vorbi de europenizare de jos în sus, de la
nivelul statelor membre către structurile UE, aceasta referindu-se la capacitatea
fiecărui stat de a influenĠa politică externă a UE. Putem vorbi, de asemenea, de euro-
penizare de sus în jos, de la nivelul UE către statele membre. O a treia posibilitate
este europenizarea orizontală, între statele membre2. Acest concept se poate aplica
tuturor politicilor UE, însă politica externă este un segment ce lasă loc dezbaterilor,
în primul rând pentru că în interior sunt 28 de Ġări care au interese diferite, relaĠii
bilaterale úi istorice diferite cu diverúi actori externi úi pentru că politica lor depinde
de strategiile statelor învecinate úi de factorul numit viitor. În cazul Rusiei este dificil
de identificat un comportament unic la nivelul UE, deoarece unele Ġări au parteneriate
strategice cu Moscova, în timp ce altele au dezvoltat după căderea URSS-ului o
politică negativă faĠă de Kremlin.

1
Stefano Guzzini, Realism ‫ڍ‬i rela‫ڏ‬ii interna‫ڏ‬ionale: povestea fără sfâr‫ڍ‬it a unei mor‫ڏ‬i
anun‫ڏ‬ate: realismul în rela‫ڏ‬iile interna‫ڏ‬ionale ‫ڍ‬i în economia politică interna‫ڏ‬ională, Institutul
European, Ia‫ڍ‬i, 2000, p. 91.
2
R. Wong, C.J. Hill, National and European Foreign Policies: Towards Europeanization,
Routledge - Advances in European Politics series, 2012, p. 1-10.
136 Ana-Maria Costea

La nivel teoretic putem vorbi de trei dimensiuni ale europenizării:

1. Adaptare úi convergenĠă a politicilor. Aceasta presupune adeziunea la
obiectivele comune, iar interesele comune primează în faĠa celor naĠionale. Se
produce internalizarea apartenenĠei la UE úi internalizarea procesului de integrare,
dar úi schimbări procedurale úi organizaĠionale la nivel naĠional. Un exemplu în acest
sens este piaĠa unică.
2. ProiecĠie naĠională. Politica externă a unui stat naĠional afectează politica
externă a UE, statul folosind apartenenĠa la organizaĠie drept instrument prin care îúi
creúte propria putere, UE reprezentând umbrela sub care acesta acĠionează. În acest
caz am putea nominaliza Polonia în cazul Parteneriatului Estic sau FranĠa în cazul
Politicii de Vecinătate.
3. Reconstruirea identităĠii. În acest caz se construiesc definiĠii comune ale
intereselor úi valorilor UE, iar interesele comune sunt promovate în detrimentul celor
naĠionale, astfel încât să se genereze o reconstrucĠie a definirii sinelui naĠional úi
internaĠional1.
Pentru a putea stabili dacă există sau nu un anumit grad de europenizare în cazul
UE în relaĠia sa cu Rusia, trebuie să luăm în calcul úapte factori: instituĠii úi tratate;
socializare; leadership; factori externi; politici de scară; legitimizarea rolului global úi
identitate geo-culturală2. În funcĠie de aceúti factori putem stabili dacă există diferite
nivele de europenizare. Identificăm un grad mai ridicat de europenizare faĠă de state
precum Ucraina sau Moldova, dar grade mai scăzute de europenizare precum în cazul
unor parteneri precum SUA, Rusia, China.

2. Uniunea Europeană - Rusia: securitate energetică

În termeni de securitate economică, UE este unul dintre jucătorii globali prin
sistemul pieĠei unice, însă pentru a menĠine nivelul de dezvoltare economică a
devenit unul dintre cei mai mari consumatori de energie. În ceea ce priveúte
producĠia internă de gaze naturale, UE produce numai 43% din necesarul său, 57%
fiind importat din Algeria, Norvegia úi Rusia, în proporĠii de 15%, 32% úi respectiv
53%3. Aceste procente se vor modifica pe termen mediu, urmând ca în anul 2030
producĠia europeană de gaz să scadă până la 147 miliarde metri cubi. Concomitent cu
scăderea producĠiei, aúa cum este previzibil, cererea de gaz va creúte cu 25.7%,
ridicând astfel nivelul dependenĠei faĠă de exportatorii externi, fapt pe care oficialii
UE încearcă să îl contracareze prin dezvoltarea energiei verzi4. Din punct de vedere
economic, această creútere a cererii nu ar constitui o vulnerabilitate, dacă resursele
economice ar fi folosite doar din acest punct de vedere sau dacă ar avea mai multe
surse de aprovizionare.

1
R. Wong, C.J. Hill, National and European Foreign Policies: Towards Europeanization,
Routledge - Advances in European Politics series, 2012, p. 2.
2
Idem, p. 13.
3
Jan Kjarstad, F. Johnsson, „Prospects of the European gas market”, Energy Policy 35
(2007) 869-888, 13 mai 2006, http://www.sciencedirect.com/science/article/B6V2W-
4JG5FNJ-1/2/7dfb25b6aeb9f0e8c2d05e414581287f, p. 873.
4
Ibidem.
FederaĠia Rusă - factor declanúator al europenizării PESC? 137
UE a încercat să găsească noi surse de aprovizionare (exemplu: proiectul
Nabucco). Gazoductul venea în întâmpinarea nevoii de securitate a UE úi ca reacĠie
la tentativele Rusiei de a folosi gazul natural drept resursă politică. Proiectul era
prevăzut a pleca din Azerbaijan úi a trece prin Turcia, Georgia, Bulgaria, România,
Ungaria, urmând a se termina în Austria1. Acesta este o dovadă clar pozitivă în
favoarea europenizării de sus în jos în ceea ce priveúte politica externă a UE asupra
statelor membre. Proiectul a fost lansat de către Comisia Europeană ca reacĠie la o
ameninĠare externă. Rusia a reprezentat un factor pozitiv pentru promovarea
europenizării politicii externe în interiorul UE în sensul balansării acesteia. Totuúi,
concomitent cu proiectul Nabucco, Moscova a încercat să schimbe trendul pozitiv al
gradului de europenizare prin lansarea unui proiect concurent, South Stream.
FederaĠia Rusă a reuúit să semneze acorduri bilaterale cu state semnatare ale proiec-
tului Nabucco, fapt care în mod previzibil a scăzut interesul pentru proiectul euro-
pean, care deja întâmpina dificultăĠi în ceea ce priveúte găsirea unei surse alternative
de aprovizionare sau a investitorilor2. Astfel, ceea ce la început a reprezentat un
factor pozitiv în promovarea europenizării la nivel de politică externă a funcĠionat úi
în sens invers proporĠional prin metoda clasică a realiútilor, „divide et impera3“,
având în vedere că în iunie 2013 reprezentanĠii consorĠiului au anunĠat că vor renunĠa
la implementarea proiectului european4.
Revenind la paradigma securităĠii, aceasta aduce în discuĠie diverse asimetrii. În
primul rând, putem vorbi de asimetria cauzată de relaĠia importator-exportator în
ceea ce priveúte resursele energetice. În al doilea rând, deúi FederaĠia Rusă face parte
din OrganizaĠia Mondială a ComerĠului, putem sesiza asimetria izvorâtă din relaĠia
piaĠă – autorităĠi guvernamentale úi drepturile acestora asupra resurselor energetice.
De exemplu începând cu anul 2005 Ministerul de Resurse Naturale al FederaĠiei
Ruse a definit un nou criteriu de clasificare al depozitelor minerale ca fiind
„strategice”5. Conform acestei clasificări toate regiunile ce deĠin cantităĠi mari de
resurse, mai ales cele ce deĠin petrol úi gaze naturale sunt zone strategice, accesul
companiilor străine fiind interzis. Hotărârea a purtat numele de Legea InvestiĠiilor
Strategice6 úi poate servi drept imbold în dezvoltarea unui grad ridicat de
europenizare de sus în jos în vederea combaterii acestei vulnerabilităĠi, având în

1
Focus energetic, Nabucco úi AGRI fără gaz, 23 ianuarie 2012, http://www.focus-
energetic.ro/nabucco-si-agri-fara-gaz-6529.html.
2
South Stream Pipeline, http://www.south-stream.info/en/pipeline/.
3
Stefano Guzzini, Realism ‫ڍ‬i rela‫ڏ‬ii interna‫ڏ‬ionale: povestea fără sfâr‫ڍ‬it a unei mor‫ڏ‬i
anun‫ڏ‬ate: realismul în rela‫ڏ‬iile interna‫ڏ‬ionale ‫ڍ‬i în economia politică interna‫ڏ‬ională, Institutul
European, Ia‫ڍ‬i, 2000, p. 68.
4
Clara Weiss, „European Union’s Nabucco pipeline project aborted”, WSWS, 13 July
2013, https://www.wsws.org/en/articles/2013/07/13/nabu-j13.html.
5
Leonty Eder, Philip Andrews-Speed, Andrey Korzhubaev, „Russia’s evolving energy
policy for its eastern regions, and implications for oil and gas cooperation between Russia and
China”, Journal of World Energy Law & Business, 2009, Vol. 2, No. 3, p. 226,
http://jwelb.oxfordjournals. org/cgi/content/extract/2/3/219.
6
Andrei V. Belyi, „Reciprocity as a factor of the energy investment regimes in the EU–
Russia energy relations”, Journal of World Energy Law & Business, 2009, Vol. 2, No. 2,
p. 126, http://jwelb.oxfordjournals.org/cgi/content/extract/2/2/117.
138 Ana-Maria Costea

vedere că investitorii europeni nu puteau intra pe piaĠa energetică din Rusia pe când
Gazpromul avea acces pe piaĠa liberă din UE. Tocmai de aceea Comisia Europeană a
propus ceea ce a fost denumit al Treilea Pachet Energetic. Una dintre cele mai
importante prevederi din punct de vedere al europenizării ca răspuns la ceea ce era
perceput drept o vulnerabilitatea europeană creată de Rusia era „separarea efectivă a
activităĠilor de furnizare úi producĠie, pe de o parte, de operaĠiunile de exploatare a
reĠelei, pe de altă parte”1. Astfel, la nivel legislativ s-au construit, totuúi, pârghiile
necesare protejării pieĠei energetice europene de monopolul rusesc în plină extindere
prin faptul că o companie producătoare de gaz care aprovizionează o anumită piaĠă
nu poate deĠine úi opera sau utiliza exclusiv conducte úi spaĠii de depozitare pe
aceeaúi piaĠă, elemente ce fac în mod evident referire la Gazprom úi la gazoductele
deĠinute de această companie. De asemenea, aceasta ar trebui să permită furnizorilor
concurenĠi utilizarea a 50% din capacităĠile infrastructurii utilizate („accesul
terĠilor”). Totuúi, Rusia consideră că poate evita aceste prevederi prin servicii
favorabile acordate marilor companii europene care aleg să implementeze proiecte
ale Gazpromului în Europa. Dincolo de interesul economic, aceste contracte ajută la
dezvoltarea unui sprijin politic decisiv în interiorul UE pentru Rusia sau pentru
proiectele Gazpromului dincolo de obiectivele comune declarate la nivelul UE sau de
cadrul legislativ mai sus enunĠat. De exemplu, pe data de 29 ianuarie 2014, consorĠiul
german Europipe a câútigat contractul rusesc pentru furnizarea de Ġevi în vederea
construirii gazoductului South Stream (concurent al Nabucco) pe segmentul din
Marea Neagră. Acest consorĠiu va furniza în termeni absoluĠi 450.000 de tone de Ġevi
din oĠel, adică în termeni relativi 50% din această primă parte a construcĠiei, restul
fiind asigurat de compania rusească OMK (United Metallurgical Corporation)-35%,
15% fiind împărĠiĠi între compania rusească Severstal úi firma austriacă Voestalpine2.
Europipe, un consorĠiu între Salzgitter Mannesmann úi Dillinger Huettenwerke, este
cel mai mare producător de conducte din Germania. Alegerea lui nu a fost deloc
întâmplătoare, având în vedere că în Germania Gazprom a cumpărat toate activele de
la WINGAS, iar în prezent se discută eliberarea gazoductului OPAL de sub legislaĠia
celui de-al treilea pachet3, fapt ce în mod evident conduce la scăderea sentimentului
de europenizare construit tocmai prin această iniĠiativă legislativă.

1
Comisia Europeană, Propunere de Directivă a Parlamentului European úi a Consiliului
de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piaĠa internă în
sectorul gazelor naturale, Bruxelles, 19 septembrie 2007, COM(2007) 529 final, p. 4
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52007PC0529&from=EN.
2
Gazprom, EUROPIPE, United Metallurgical Company and Severstal to supply pipes for
first line of South Stream’s offshore section, 29 ianuarie 2014, http://www.gazprom.com/
press/news/2014/january/article183356/.
3
Vladimir Socor, „Gazprom Intent on Rolling Back EU’s Energy Market Legislation”,
Jamestown, Eurasia Daily Monitor, Volume 11, Issue 20, 31 ianuarie 2014.
FederaĠia Rusă - factor declanúator al europenizării PESC? 139
3. UE-FederaĠia Rusă: între low politics úi hard politics - războiul din
Georgia
Aúa cum menĠionam mai devreme, deúi politic Moscova ar putea reprezenta un
imbold pentru statele membre ale UE de a coopera, prin politica sa, Rusia a reuúit la
nivel relativ o scădere a europenizării politicii externe prin crearea de contacte
bilaterale în detrimentul celor multilaterale. Această divizare se poate observa pe
baza preferinĠelor úi intereselor statelor membre faĠă de Moscova. Din punctul de
vedere al analistului Nicu Popescu, statele membre adoptă cinci atitudini diferite.
Primul grup poartă numele de „Cai Troieni”1. Urmărind simbolismul numelui,
statele din interiorul acestui grup blochează prin intermediul veto-ului orice acĠiune
ce ar putea fi percepută ca fiind o ameninĠare la adresa Rusiei. Până de curând din
acest grup au făcut parte Grecia úi Cipru2, însă date fiind efectele crizei financiare se
poate observa o redirecĠionare a politici externe faĠă de structurile úi politicile UE.
Din punct de vedere teoretic, aceste state au trecut printr-o perioadă de tranziĠie, de la
des-europenizare în ceea ce priveúte politica faĠă de Rusia, până la europenizare
parĠială. Aceasta a avut loc nu neapărat datorită voinĠei naĠionale, ci mai degrabă
constrângerilor impuse de celelalte state membre ale zonei euro care erau afectate de
criza financiară.
Cel de-al doilea grup este intitulat „Parteneri strategici”3. Aúa cum este
previzibil, pentru ca strategiile Rusiei să funcĠioneze, aceasta trebuia să dezvolte
relaĠii bilaterale cu unele dintre cele mai mari úi mai puternice state din UE precum:
Germania, FranĠa, Italia. În ceea ce priveúte relaĠia dintre Germania úi Rusia, nu
trebuie trecut cu vederea faptul că primul este cel mai mare importator la gaz rusesc
din UE în termeni absoluĠi. Pentru a menĠine această relaĠie Rusia a început să
implementeze proiectul Nord Stream, un gazoduct ce este prevăzut a furniza gaz
natural din Rusia direct către Germania4. Criza financiară a avut o influenĠă puternică
asupra politicilor germane, care au trebuit să se reorienteze către interiorul zonei
euro, cu precădere asupra Greciei úi Ciprului. În cazul ultimului stat, metoda propusă
de către germani de a salva o bancă în detrimentul alteia a reprezentat un punct de
fricĠiune între interesele Germaniei úi cele ale Rusiei, fapt ce ar fi putut duce la
tensionarea relaĠiilor, mai ales că úi partea rusească reacĠionase prin raidurile
efectuate la ONG-uri nemĠeúti din Moscova úi Sankt Petersburg. Totuúi, având în
vedere că principalele depuneri ruseúti se găseau la o filială a unei bănci ruseúti în
Cipru, relaĠia dintre cei doi parteneri strategici a fost reluată, după o vizită fulger a

1
Denumirile celor 5 grupuri de state au fost acordate de către Mark Leonard úi Nicu
Popescu în articolul „A Power Audit of EU-Russia Relations”, FRIDE, p. 30, 36-37,
http://www.fride.org/uploads/file/A_power_audit_of_relations_eu-russia.pdf.
2
Mark Leonard úi Nicu Popescu în articolul „A Power Audit of EU-Russia Relations”,
FRIDE, p. 30, 36-37, http://www.fride.org/uploads/file/A_power_audit_of_relations_eu-
russia.pdf.
3
Denumirile celor 5 grupuri de state au fost acordate de către Mark Leonard úi Nicu
Popescu în articolul „A Power Audit of EU-Russia Relations”, FRIDE, p. 30, 36-37,
http://www.fride.org/uploads/file/A_power_audit_of_relations_eu-russia.pdf.
4
Nord Stream Pipeline, http://www.nord-stream.com/pipeline/.
140 Ana-Maria Costea

preúedintelui Rusiei în Germania1. Dacă în cazul primului grup putem observa o

trecere de la des-europenizare prin contacte bilaterale, în cazul celui de-al doilea grup
situaĠia este similară, dar în acelaúi timp diferită. În cazul Ciprului aceasta a avut loc
de sus în jos, pe când în cazul Germaniei putem vorbi pe de o parte, de europenizare
de jos în sus, de un interes naĠional al acestui stat, úi nu neapărat unul comun. Pe de
altă parte putem vorbi de o acĠiune care vine în contracararea europenizării incipiente
la nivel energetic-legal prin evitarea anumitor prevederi din cel de-al Treilea Pachet
Energetic. Astfel, observăm o creútere a gradului de europenizare a politicii externe
în interiorul UE de jos în sus la nivel economic atunci când interesul Germaniei
există în acest sens, dar úi o scădere a incidenĠei europenizării la nivel energetic
atunci când Berlinul o doreúte. Toate aceste fluctuaĠii generează, de fapt, un
sentiment artificial de europenizare care este gestionat de dorinĠele liderilor europeni.
Cel de-al treilea grup de state este numit „Pragmatici Prietenoúi”2. Spre deose-
bire de primele două, Ġările din acest grup sunt interesate să dezvolte o relaĠie pozi-
tivă cu Rusia, însă din raĠiuni economice. Unele dintre aceste state doresc să devină
hub energetic pentru gazele ruseúti ce intră pe piaĠa europeană. Astfel, ele nu
promovează interesele ruseúti în UE, dar au tendinĠa de a bloca deciziile ce ar putea
genera reacĠii negative din partea Rusiei. Din cadrul acestui grup fac parte state
precum: Bulgaria, Austria, Belgia, Finlanda, Ungaria, Luxemburg, Malta, Portugalia,
Slovacia úi Slovacia3. Unele dintre aceste state sunt participante la proiectul rusesc
South Stream. Acesta a ridicat problematica discutată úi adoptată în cel de-al Treilea
Pachet Energetic privind calitatea producătorului care deĠine úi infrastructura de
transport4. Deúi Comisia Europeană s-a sesizat în privinĠa acestei încălcări úi
Bulgaria a suspendat temporar implementarea proiectului5, activitatea are mari úanse
de a fi reluată. Deci, în cadrul acestui grup am putea vorbi de europenizare parĠială,
cu menĠiunea că interesele naĠionale economice ar putea funcĠiona în detrimentul
celor europene, dat fiind faptul că Nabucco nu va fi implementat, în schimb South
Stream da.
Al patrulea grup este format din: Republica Cehă, Danemarca, Irlanda, Letonia,
Estonia, Olanda, România, Suedia úi Marea Britanie úi poartă numele de

1
Ewa Fischer, Marek Menkiszak, Konrad Popáawski, „Germany’s ‘Cyprus victory’?”,
Centre for Eastern Studies, 27 martie 2013, http://www.osw.waw.pl/en/publikacje/
eastweek/2013-03-27/germany-s-cyprus-victory.
2
Denumirile celor 5 grupuri de state au fost acordate de către Mark Leonard úi Nicu
Popescu în articolul „A Power Audit of EU-Russia Relations”, FRIDE, p. 30, 36-37,
http://www.fride.org/uploads/file/A_power_audit_of_relations_eu-russia.pdf.
3
Mark Leonard, Nicu Popescu, „A Power Audit of EU-Russia Relations”, FRIDE, p. 30,
36-37, http://www.fride.org/uploads/file/A_power_audit_of_relations_eu-russia.pdf.
4
Comisia Europeană, Propunere de Directivă a Parlamentului European úi a Consiliului
de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piaĠa internă în
sectorul gazelor naturale, Bruxelles, 19 septembrie 2007, COM(2007) 529 final, p. 4,
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52007PC0529&from=EN.
5
BBC News, „Bulgaria suspends South Stream gas pipeline project”, 19 august 2014,
http://www.bbc.com/news/business-28854089.
FederaĠia Rusă - factor declanúator al europenizării PESC? 141
1
„Pragmaticii ÎngheĠaĠi” . ùi în cazul acestui grup interesele economice primează în
faĠa celor politice, însă acest grup nu tinde să protejeze interesele Rusiei úi nici să
blocheze deciziile ce nu îi sunt favorabile, ele alegând mai degrabă interesele UE2.
Astfel, din punct de vedere al europenizării, Rusia a reuúit într-o manieră limitată să
influenĠeze interesele statelor membre, acest penultim grup alegând interesul comun
faĠă de cel naĠional vis-a-vis de Moscova.
Ultimul grup de state poartă numele de „Noii Războinici Reci”3 úi se distinge prin
dezvoltarea unei politici ostile faĠă de FederaĠia Rusă, ceea ce se transpune în
practică prin blocarea negocierilor cu acest stat utilizând veto-ul atunci când se
impune. O astfel de strategie este folosită cu precădere de către Lituania4. Din punct
de vedere al europenizării aceasta a ales mai degrabă interesul comun din interiorul
UE dată fiind úi puterea limitată în ceea ce priveúte ponderea votului său în Consiliu,
puterea economică restrânsă, securitatea energetică úi puterea relativă de negociere
limitate. Cu toate că vorbim tot de o europenizare de jos în sus, situaĠia este diferită
în acest caz având în vedere că Lituania a ales interesul comun din motive de interes
naĠional, folosind UE drept o umbrelă prin care să balanseze Kremlinul.
Astfel, FederaĠia Rusă a reuúit prin promovarea úi implementarea de contacte
bilaterale úi prin relaĠiile personale ale preúedintelui cu liderii europeni să creeze
diferite nivele de europenizare a politicii externe a statelor membre faĠă de Kremlin.
MenĠionez politici ale statelor, deoarece este practic irealist să dezvolĠi o politică
externă a UE faĠă de Rusia, dacă nu există unitate la nivel de membri. Totuúi, există
un numitor comun: presiunea pe care Comisia Europeană o exercită permanent faĠă
de Gazprom în ceea ce priveúte legea anti-trust5. Acesta, deúi este într-un stadiu
incipient úi are multe lacune, este un exemplu clar de europenizare de sus în jos ce se
poate dovedi a fi productiv.
Dacă în cazul energiei lucrurile tind să intre pe un făgaú pozitiv, cu toate că există
multe dinamici úi variabile care pot influenĠa în mod negativ direcĠia de europenizare,
în cazul securităĠii militare interesele naĠionale tind să primeze.
Anul 1989 a fost decisiv pentru securitatea naĠională a statului georgian, deoarece
relaĠiile dintre majoritate úi minoritate s-au deteriorat. Aceste tensiuni au atins
punctul culminant în anul 1990, când cele două provincii (Abhazia úi OseĠia) au cerut
separarea totală de Georgia. Deoarece independenĠa nu a fost obĠinută niciodată, iar
Georgia s-a separat de Uniunea Sovietică úi a devenit un stat independent úi suveran

1
Denumirile celor 5 grupuri de state au fost acordate de către Mark Leonard úi Nicu
Popescu în articolul „A Power Audit of EU-Russia Relations”, FRIDE, p. 30, 36-37,
http://www.fride.org/uploads/file/A_power_audit_of_relations_eu-russia.pdf.
2
Denumirile celor 5 grupuri de state au fost acordate de către Mark Leonard úi Nicu
Popescu în articolul „A Power Audit of EU-Russia Relations”, FRIDE, p. 30, 36-37
http://www.fride.org/uploads/file/A_power_audit_of_relations_eu-russia.pdf.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
Kostis Geropoulos, „EU Commission, Gazprom Square Off”, New Europe, 31 mai 2013,
http://www.neurope.eu/article/eu-commission-gazprom-square.
142 Ana-Maria Costea

în 9 aprilie 1991, Abhazia úi OseĠia de Sud au rămas două regiuni instabile, pe care
Rusia a avut úi are interesul de a le menĠine într-un conflict îngheĠat1.
Momentul de separare dintre FederaĠia Rusă úi Georgia din punct de vedere
politico-strategic a venit odată cu revoluĠia trandafirilor în 2003, când Georgia a
declarat că este pregătită pentru a începe o perioadă de tranziĠie ca úi celelalte Ġări din
Europa Centrală úi de Est către structurile occidentale. Acesta este momentul în care
Saakaúvili a devenit preúedinte al statului georgian úi a început să dezvolte o relaĠie
mai apropiată cu Uniunea Europeană úi NATO, fapt care în mod evident a afectat
interesul Rusiei în regiune2.
În ceea ce priveúte evenimentele care au avut loc în august 2008, Mihail
Saakaúvili a încercat fără succes să restabilească un nivel ridicat de control asupra
regiunii OseĠia de Sud, după ce mai multe demonstraĠii violente izbucniseră pe străzi.
Pe data de 7 august forĠele militare ale Republicii Georgia au intrat în regiunea mai
sus amintită. Acesta a fost considerat de către ruúi a fi punctual 0 al evenimentelor,
susĠinând că astfel au legitimitatea de a intra pe teritoriul naĠional, suveran al
Georgiei cu scopul de a proteja minoritatea rusească din regiunea oseĠiană împotriva
forĠelor georgiene. Prin urmare, trupele ruseúti au intrat în OseĠia de Sud în dimineaĠa
zilei de 8 august. Având în vedere viteza de reacĠie a Rusiei (doar câteva ore), ruúii
„aγteptau atacul georgian”3 úi erau pregătiĠi de ripostă. Aúa cum era previzibil,
„contraatacul a fost atent planificat úi executat într-o manieră competentă, iar în
următoarele 48 de ore, ruúii au reuúit să învingă principala forĠă din Georgia [...]
forĠându-i retragerea”4.
Deúi episodul a apărut a fi surprinzător, comportamentul FederaĠiei Ruse este
lesne de înĠeles. După destrămarea URSS-ului, Rusia úi-a pierdut statutul de
superputere. În ceea ce priveúte prezentul, acesta este statul care deĠine cele mai mari
rezerve de gaze naturale din lume úi foarte multe arme nucleare, deci conform
tradiĠiei neo-realiste este firesc pentru el să încerce să-úi recâútige poziĠia anterioară5.
Pentru a atinge acest deziderat, Moscova a ales ca prin acest război să dovedească
faptul că balanĠa de putere s-a schimbat úi că Rusia este un stat puternic, care percepe
în termeni antagonici relaĠia sa cu UE úi NATO6. Această percepĠie poate fi
observată în majoritatea discursurilor lui Vladimir Putin: „Rusia este o Ġară cu o
istorie care se întinde de peste 1000 de ani úi, practic, a folosit întotdeauna

1
Malia Martin, La tragedie sovietique. Histoire du socialism en Russie, 1917-1991,
Ed. du Seuil, Paris, 1995, p. 546.
2
Charles King, „Clarity in the Caucasus? The Facts and Future of the 2008 Russian-
Georgian War”, Foreign Affairs, 11 octombrie 2009, http://www.foreignaffairs.com/articles/
65469/charles-king/clarity-in-the-caucasus.
3
George Friedman, „The Russo-Georgian War and the Balance of Power”, Stratfor,
12 august 2008, http://www.stratfor.com/weekly/russo_georgian_war_and_balance_power.
4
Ibidem.
5
Jim Nichol, Steven Woehrel, Bernard A. Gelb, Russia’s Cutoff of Natural Gas to
Ukraine: Context and Implications, Congressional Research Service, The Library of Congress,
CRS Report for Congress, 15 februarie 2006, p. 1, http://www.usembassy.it/pdf/
other/RS22378.pdf.
6
George Friedman, „The Russo-Georgian War and the Balance of Power”, Stratfor,
12 august 2008, http://www.stratfor.com/weekly/russo_georgian_war_and_balance_power.
FederaĠia Rusă - factor declanúator al europenizării PESC? 143
privilegiul de a avea o politică externă independentă. Nu avem nici o intenĠie de a
schimba acest aspect” (EdiĠia 43 a ConferinĠei pe Politica de Securitate de la Munich
din 2007)1. Această independenĠă este percepută ca fiind dreptul Rusiei de a balansa
vestul. Acolo unde UE menĠionează vecinătatea drept spaĠiu de cooperare úi de
extindere prin puterea sa soft, Rusia vorbeúte de vecinătatea sa apropriată drept
spaĠiul unde aceasta îúi manifestă interesele strategice. Din dorinĠa de a balansa
puterea UE, Rusia a creat ceea ce din 1 ianuarie 2015 va fi denumit Uniunea Econo-
mică Eurasiatică (UEE)2. Numele vine în întâmpinarea excepĠionalismului rusesc de
a nu fi nici o Ġară vestică, nici o Ġară estică. Totuúi, spre deosebire de UE, unde s-a
dorit crearea unui spaĠiu comun de interese asemenea, pentru Rusia UEE nu este
decât un spaĠiu de proiectare a propriei puteri úi a propriilor interese, fapt ce
generează úi diferenĠele enorme de competenĠe între cele două puteri.
Revenind la războiul din Georgia, acesta a rezonat úi la nivel internaĠional,
generând reacĠii imediate, mai ales venind din partea europenilor, a căror capacitate
de a asigura securitatea regională a fost pusă sub semnul întrebării. În acelaúi timp,
acest conflict poate fi văzut ca o oportunitate perfectă pentru statele europene de a
demonstra că UE are capacitatea necesară pentru a acĠiona ca o putere regională care
poate negocia úi reuúi să-úi impună punctul de vedere3.
Polonia, Republica Cehă, Suedia úi Marea Britanie au acuzat Rusia pentru
nerespectarea principiilor internaĠionale. Italia prin Silvio Berlusconi a declarat că
UE trebuie să respecte sensibilitatea Rusiei în ceea ce priveúte acea zonă, iar
Germania prin Angela Merkel a declarat că „nu a fost niciodată pus în discuĠie faptul
că Rusia va primi o sancĠiune. ÎngheĠarea discuĠiilor pentru un nou parteneriat a fost
legată numai de punctul 5 din acordul încheiat de către Sarkozy, care necesită
retragerea completă a trupelor ruseúti4“. Statele Baltice (Lituania, Estonia úi
Letonia) au acuzat Rusia de comportament imperialist5. Toate aceste reacĠii sunt în
conformitate cu cele cinci grupuri mai sus amintite úi ne duc cu gândul mai degrabă
la o des-europenizare a politicilor europene în relaĠia cu Rusia.
La nivel regional era nevoie de un răspuns unitar având în vedere că exista
temerea că Moscova va încerca să invadeze întreg teritoriul georgian úi că l-ar înlocui
pe Saakaúvili. În plus, acesta a fost momentul perfect pentru UE de a dovedi că este o
organizaĠie internaĠională puternică. Totuúi, la nivel raĠional Rusia nu avea nevoie să
invadeze tot teritoriul georgian, având în vedere că prin acĠiunile întreprinse úi-a atins
1
Putin’s Speech and the Following Discussion at the Munich Conference on Security
Policy, February 10, 2007, Munich, President of Russia website,
http://archive.kremlin.ru/eng/speeches/2007/02/10/0138_type82912type82914type82917type8
4779_118123.shtml.
2
Casey Michel, „Vladimir Putin's Impotent Eurasian Union”, Foreign Policy, 5 iunie
2014, http://www.foreignpolicy.com/articles/2014/06/05/vladimir_putins_impotent_eurasian_
union_kazakhstan_belarus_ukraine.
3
9am, „Saakasvili îi cere lui Sarkozy să susĠină Georgia, înainte de summitul UE-Rusia”,
14 februarie 2008, http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/110571/Saakasvili-ii-
cere-lui-Sarkozy-sa-sustina-Georgia-inainte-de-summitul-UE-Rusia.html.
4
Euractiv, „EU freezes talks with Russia at summit”, 2 septembrie 2008, http://www.
euractiv.com/en/enlargement/eu-freezes-talks-russia-summit/article-175031.
5
Ibidem.
144 Ana-Maria Costea

scopul de a păstra sub influenĠa sa statul georgian úi de a avea trupe pe teritoriul său,
fapt care sub auspiciile jocului cu sumă nulă, împiedica Georgia să poată intra în
NATO.
ReacĠia europeană a venit din partea preúedinĠiei UE care era deĠinută de FranĠa.
Imediat după ce conflictul a izbucnit, pe 9 august 2008, ministrul de externe, Bernard
Kouchner, a călătorit la Tbilisi, împreună cu preúedintele OSCE, ministrul de externe
al Finlandei, Alexander Stubb. Faptul că ei au mers în primul rând în Georgia a fost
un semnal diplomatic, în acest mod evidenĠiindu-se acordarea sprijinului UE pentru
autorităĠile georgiene. În dimineaĠa următoare s-a reuúit elaborarea unei propuneri de
încetare a focului prin care s-au subliniat trei aspecte-cheie: recrearea unui status quo
stabil, recunoaúterea integrităĠii teritoriale a Georgiei úi încetarea ostilităĠilor.
Kouchner úi Stubb au fost la Moscova pentru a negocia un armistiĠiu cu preúedintele
rus, Dimitri Medvedev. Ei au fost însoĠiĠi de către preúedintele FranĠei, Nicolas
Sarkozy, deloc întâmplător, deoarece pentru a negocia cu Rusia este necesară o altă
putere de un calibru asemănător precum FranĠa, fapt întărit úi prin faptul că Sarkozy a
mers doar la Moscova. În scopul de a avea poziĠii egale la masa de negocieri,
Sarkozy era necesar să fie prezent. De data aceasta, Rusia a trebuit să negocieze cu
reprezentantul întregii Uniuni Europene, care în plus a fost preúedinte unuia dintre
cele mai puternice state europene, iar acest aspect a fost crucial pentru succesul UE1.
Prin urmare, rolul principal a aparĠinut FranĠei. Sarkozy úi-a asumat responsabilitatea
de a media acest conflict2. Acesta a reuúit să semneze împreună cu Rusia un plan de 6
puncte:
1. A nu se recurge la folosirea forĠei.
2. A opri toate acĠiunile militare.
3. Să existe acces liber pentru ajutorul umanitar.
4. ForĠele armate georgiene ar trebui să revină la bazele lor.
5. ForĠele armate ruseúti ar trebui să se retragă pe poziĠiile ocupate înainte de
criză.
6. Să se înceapă discuĠiile internaĠionale privind viitorul statut al provinciilor
OseĠia de Sud úi Abkhazia úi cu privire la modalităĠile de a asigura securitatea
acestora3.
Cele 27 de state membre ale UE au decis, de asemenea, suspendarea discuĠiilor
privind reintrarea în vigoare a Acordului pentru Parteneriat úi Cooperare (APC) ce
expirase în 2007 în luna septembrie4. Suspendarea acestuia avea să fie menĠinută
până când trupele ruseúti se vor retrage până în poziĠia deĠinută înainte de 7 august

1
Tuomas Forsberg, „The EU as a Peace-Maker in the Russo - Georgian War”, Paper
Presented at the Fifth Pan-European Conference on EU Politics, 23-26 June 2010 Porto, p. 1
http://www.jhubc.it/ecpr-porto/virtualpaperroom/136.pdf.
2
Idem, p. 4.
3
IANS, „Georgia, Russia agree to French-brokered peace plan”, 13 august 2008,
http://www.thaindian.com/newsportal/uncategorized/83465_10083465.html.
4
9am, „Saakasvili ii cere lui Sarkozy să susĠină Georgia, înainte de summitul UE-Rusia”,
14 noiembrie 2008, http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/110571/Saakasvili-ii-
cere-lui-Sarkozy-sa-sustina-Georgia-inainte-de-summitul-UE-Rusia.html.
FederaĠia Rusă - factor declanúator al europenizării PESC? 145
1
2008 . „De asemenea, UE a decis să instituie o misiune de monitorizare în Georgia
úi să lanseze o misiune internaĠională de stabilire a faptelor pentru a investiga
originile úi derularea conflictului. Împreună cu ONU úi OSCE, UE a găzduit, de
asemenea, negocierile de pace dintre Rusia úi Georgia în Geneva”2. Din perspectivă
franceză, războiul din Georgia a fost un succes, deoarece a reprezentat rezultatul unui
răspuns unic. De asemenea, a fost văzut ca fiind un pas pozitiv pentru diplomaĠia
europeană3.
Negocierile pentru noul Acord de Parteneriat úi Cooperare au fost, totuúi, reluate,
cu toate că Rusia nu úi-a retras trupele de unde au fost staĠionate (Akhalgori,
Georgia). Cele 27 de state membre úi-au exprimat nemulĠumirea în ceea ce priveúte
decizia unilaterală a Rusiei de a recunoaúte independenĠa Abhaziei úi a Osetiei de
Sud, dar nu au fost întreprinse acĠiuni cu caracter obligatoriu cu privire la Rusia. În
acel moment, unitatea europeană s-a oprit, deoarece nu a reuúit să menĠină o poziĠie
unică, cu privire la consecinĠele pe care Rusia trebuia să úi le asume.
Războiul din Georgia poate fi văzut, atât ca un succes, cât úi ca un eúec al
rezultatelor negocierilor Uniunii Europene. Dacă UE a dorit doar să oprească un
conflict care ameninĠa cu invazia întregului stat georgian, atunci echipa de negociere
diplomatică úi-a atins scopul. Dacă, dimpotrivă, UE a dorit ca statul rus să urmeze
întregul plan de úase puncte, atunci a eúuat pentru că punctul cinci nu este nici astăzi
respectat de Moscova. În plus, în cazul în care partea rusă a vrut doar să facă uz încă
o dată de conflictele îngheĠate úi să transforme aderarea Georgiei la NATO într-un
fapt imposibil, atunci partea rusă úi-a atins obiectivul. Episodul este unul cu caracter
dual úi din prisma europenizării, întru-cât putem observa că în cazul unei ameninĠări
precum cea reprezentată de războiul georgian, statele membre ale UE sunt capabile
să ajungă la un numitor comun în ceea ce priveúte politica externă dincolo de
divizările Rusiei, însă aceasta este o europenizarea ce are loc de jos în sus, dezvoltată
pentru scopuri naĠionale sau de prestigiu, aúa cum a fost cazul FranĠei. Acest fapt
relevă că într-un final PESC este un pilon interguvernamental, în care statele îúi
urmează propriile interese, chiar dacă acestea afectează imaginea UE.
Acelaúi scenariu a fost pus în practică úi 6 ani mai târziu, atunci când a izbucnit
actuala criză din Ucraina. Odată ce Kievul a căpătat úanse reale de a ieúi de sub sfera
sa de influenĠă, Rusia, sub logica jocului cu sumă nulă, a intervenit cu mijloacele pe
care le are la dispoziĠie pentru a împiedica acest lucru. Deúi nu este un război în
sensul clasic al conceptului, unde cei doi combatanĠi sunt state, nivelul de inse-
curitate creat úi implicarea Rusiei în zonele est ucrainene este evidentă. Ca úi în cazul
Georgiei, reacĠiile UE au fost de a blama Moscova pentru încălcarea principiilor
internaĠionale. Totuúi, au putut fi percepute aceleaúi fragmentări între statele Baltice,
de pe o parte úi Germania, pe de alta. Cu toate că au fost adoptate acorduri precum

1
Extraordinary European Council, Presidency Conclusions, Bruxelles, 1 septembrie 2008, p.
2, http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/ec/102545.pdf.
2
Tuomas Forsberg, „The EU as a Peace-Maker in the Russo - Georgian War”, paper
Presented at the Fifth Pan-European Conference on EU Politics, 23-26 June 2010 Porto, p. 1,
http://www.jhubc.it/ecpr-porto/virtualpaperroom/136.pdf.
3
Jean-Pierre Jouyet et Sophie Coignard, Une presidence de crises. Les six mois qui ont
bousculé l’Europe, Albin Michel, Paris, 2009.
146 Ana-Maria Costea

acordul de la Geneva1 úi nu numai, UE este încă incapabilă să oprească ceea ce ea

numeúte un comportament inacceptabil din partea Rusiei. Dar, în acelaúi timp,
reprezentanĠii UE ar trebui să îúi analizeze propriul comportament úi să încerce să
înĠeleagă, nu să accepte în mod automat, acĠiunile Rusiei. OpoziĠia Moscovei faĠă de
integrarea Georgiei, Ucrainei, Moldovei în structurile vestice nu este un compor-
tament nou. Încă de la mijlocul anilor ’90, liderii ruúi s-au opus ferm extinderii
NATO sau UE, opoziĠia lor fiind clară în orice declaraĠie oficială. AcĠiunile
Kremlinului au fost úi sunt în continuare previzibile. Ca úi în cazul Georgiei, Rusia
nu are nevoie de invadeze Ucraina, posibilitatea celor două provincii de a deveni
conflicte îngheĠate fiind îndeajuns pentru scopul acestui stat.

Concluzii
Aúadar, europenizarea de jos în sus este cea mai des întâlnită în cazul relaĠiei
dintre UE úi Rusia. Aceasta s-a dovedit de multe ori a fi contraproductivă, având în
vedere că în cele din urmă acest model reprezintă voinĠa unuia proiectată la nivel
internaĠional, ceea ce automat generează comportamente centrifuge din interiorul
organizaĠiei. Acest comportament de balansare poate genera instabilitate úi ilegiti-
mitate. Dezvoltarea europenizării de sus în jos a politicii externe este, poate, cel mai
optimist, dar eficient scenariu pe termen mediu úi lung. Dincolo de acest deziderat,
pe termen scurt statele membre trebuie să dezvolte úi să menĠină o poziĠie comună
minimală, aceasta fiind cea mai eficientă strategie în faĠa unui partener care se
percepe a fi de multe ori un adversar.
În ceea ce priveúte stabilitatea úi coerenĠa PESC în relaĠia Uniunii cu Rusia nu
există un grad fix de europenizare. Rusia joacă roluri multiple. Ea poate acĠiona drept
agent inhibitor prin strategia „divide et impera” (exemple: securitatea energetică-
proiectul South Stream, nerespectarea planului de úase puncte în cazul războiului din
Georgia, criza din Ucraina în cazul acordului de la Geneva). De asemenea, acest stat
poate fi perceput drept o ameninĠare la adresa securităĠii europene, aúadar poate
creúte interesul pentru o poziĠie comună prin balansarea acestei ameninĠări (exemple:
poziĠia unitară a UE în ceea ce priveúte încetarea focului în cadrul războiului
ruso-georgian, încetarea violenĠelor în Ucraina-acordul de la Minsk úi sancĠiunile
împotriva sectoarelor economice din Rusia). Aceste fluctuaĠii duc la o ineficienĠă úi
inconsistenĠă a PESC faĠă de Moscova, fapt care generează la rândul său
artificialitatea caracterului global al puterii Uniunii. Acest ultim aspect poate avea un
efect de domino în ceea ce priveúte relaĠia UE cu alĠi parteneri care propun sisteme
diferite de valori úi o raportare aparte de actualul sistem internaĠional. Pe de altă
parte, comparând UE cu alte proiecte internaĠionale ce doresc a fi asemănătoare
precum Uniunea Economică Eurasiatică, din punctul de vedere al europenizării, UE
este net superioară. Motivele sunt lesne de înĠeles, având în vedere că acolo unde UE

1
Serviciul de AcĠiune Externă al UE, Acordul de la Geneva cu privire la Ucraina,
Geneva, 17 Aprilie 2014, doc. no. 140417/01, http://eeas.europa.eu/statements/docs/2014/
140417_01_en.pdf.
FederaĠia Rusă - factor declanúator al europenizării PESC? 147
presupune negociere úi chiar acea fluctuaĠie menĠionată mai sus, în cazul UEE este
clară europenizarea fixă de jos în sus venind dinspre Rusia.
Dincolo de gradul europenizării, ceea ce este, totuúi, definitoriu pentru relaĠia
UE-Rusia, este faptul că cei doi nu cred în aceleaúi valori úi au sisteme diferite de a
defini ceea ce este acceptabil úi ceea ce nu. Sub actualul cadru de raportare, Rusia nu
va accepta modelul impus de UE celorlalĠi parteneri estici. Dincolo de pretenĠia
universalităĠii acestor valori, fiecare dintre aceste două puteri trebuie să îúi respecte
partenerul úi să încerce să îl înĠeleagă (nu să accepte), tocmai pentru a-i putea
prevedea acĠiunile úi deci a le contracara într-un mod eficient atunci când acestea
afectează securitatea regională.
 Mihai-Bogdan Popescu

Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia,

Azerbaidjan úi Georgia

Rezumat: Folosind asumpĠii din teoriile despre formarea statalităĠii în spaĠiul post
sovietic úi abordările neoinstituĠionalismului raĠional, următorul articol încearcă să
examineze „europenizarea” instituĠiilor economice în zona Caucazului de Sud.
Procedând astfel, articolul se concentrează pe rolul condiĠionalităĠii UE găsit în Politica
Europeană de Vecinătate (PEV) úi a Parteneriatului Estic (PaE), spre zona respectivă,
examinarea trei categorii de factori de condiĠionare. În primul rând este trebuie aduúi în
discuĠie factori ce Ġin de aspectele interne ale statelor respective precum tipul regimului
politic, calitatea competiĠiei politice, moútenirile comuniste úi pre comuniste, capacitatea
administrativă a statului, rolul societăĠii civile, în al doilea rând factori ce Ġin de tipul de
politică iniĠiat de către Bruxelles, cum ar fi credibilitatea, claritatea úi puterea de
negociere superioară a UE, dar úi rolul altor puteri internaĠionale/regionale în zonă.

Cuvinte-cheie: neoinstituĠionalismul alegerii raĠionale, construcĠie statală, europeni-

zare, condiĠionalitate, Caucazul de Sud

Cunoscută úi sub numele de Transcaucazia în spaĠiul rusesc, din cauza întinderii

la sud de munĠii Caucaz, regiunea ce cuprinde Armenia, Azerbaidjan úi Georgia este
una de o mare complexitate úi incertitudine. Termenul de Caucazul de Sud, are o
conotaĠie mai degrabă politică úi a devenit foarte popular după ce aceste trei state
úi-au obĠinut independenĠa în anul 19911. Mai mult de atât, regiunea a început să
atragă din ce în ce mai mult atenĠia Occidentului, odată cu semnarea Acordului de
Parteneriat úi Cooperare la mijlocul anilor 1990, între aceste state úi Uniunea
Europeană úi a continuat cu lansarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV) úi a
Parteneriatului Estic (PaE). Folosind abordarea neoinstituĠionalismului raĠional úi
asumpĠii din teoriile despre formarea statalităĠii în spaĠiul post sovietic articolul
încearcă să examineze „europenizarea” instituĠiilor economice în statele Caucazului
de Sud, examinând impactul condiĠionalităĠii europene în zona respectivă, existând o
legătură precisă între instituĠiile economice úi cele politice.

Cadrul teoretic
Literatura dedicată construcĠiei statale în spaĠiul post comunist úi post sovietic
vorbeúte despre patru mari caracteristici ale acestui tip de stat: a) statul nu este nici
stabil úi nici consolidat, procesul de construcĠie statală fiind astfel unul dinamic úi în

1
Thomas de Waal, The Caucasus: An Introduction, Oxford University Press, Oxford, New
York, 2010, p. 7.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 149
continuă desfăúurare, b) statul post comunist nu se manifestă ca un actor unitar,
procesul formativ al acestuia fiind influenĠat de mai muĠi actori, de la partide politice,
preúedinĠi, oligarhi, până la instituĠii internaĠionale, existând într-adevăr mai mulĠi
centri de autoritate care dispun de diverse capabilităĠi úi grade de a influenĠa procesul
de construcĠie statală, c) există o distincĠie clară între stat úi societate, acest lucru
venind ca o consecinĠă a moútenirii comuniste, atunci când exista un aparat conducă-
tor separat úi superior societăĠii avea rolul de a stabili úi menĠine o ordine legală úi
raĠională, d) procesul de construcĠie statală constă într-un ritm rapid al schimbării,
caracterizat atât de existenĠa unor instituĠii formale cât úi a unor reĠele informale1.
NeoinstituĠionalismul alegerii raĠionale oferă un cadrul de analiză adecvat capabil
să explice schimbările instituĠionale din statul post comunist datorită interesului
pentru instituĠii, elite politice úi competiĠia pentru putere. Principalul argument al
teoriei este acela că indivizii sunt motivaĠi în primul rând de maximizarea utilităĠii úi
vor rămâne în continuare motivaĠi de acest lucru, dar ei pot realiza că obiectivele lor
pot fi atinse prin intermediul unor acĠiune desfăúurate în cadrul unor instituĠii, iar
ulterior constată că au comportamentul modelat de acele instituii2. Conform literaturii
de specialitate, există trei mari viziuni despre instituĠii în cadrul acestei paradigme.
Astfel, o instituĠie este ca un scenariu ce defineúte actorii, strategiile comportamen-
tale ale acestora, secvenĠele în care actorii aleg dintre aceste strategii úi informaĠiile
pe care le posedă atunci când fac selecĠiile úi produsul final ce rezultă din combinaĠia
alegerilor actorilor3. Cea de a doua interpretare vede instituĠiile ca nefiind neapărat
definite exogen. Conform acestei viziuni, regulile jocului sunt oferite chiar de actori,
fiind pur úi simplu modurile în care aceútia vor să joace. Aici instituĠiile reprezintă un
echilibru al modurilor de acĠiune. Daca un jucător decisiv doreúte să joace după alte
reguli, atunci regulile nu mai sunt în echilibru, iar instituĠia este fragilă4. De
asemenea, există o a treia interpretare despre instituĠii, în cadrul neoinstituĠiona-
lismului raĠional, interpretare care se distanĠează destul de mult de viziunea
instituĠiilor ca úi constrângeri úi a instituĠiilor ca echilibre. Conform acestui al treilea
punct de vedere, instituĠiile sunt practici macrosociale, definite úi schimbate de
evenimentele neprevăzute ale istoriei. Această ultimă viziune nu este interesată nici
de microanaliza patternurilor comportamentale care determină úi susĠin instituĠiile úi
nici de încercările umane de a schimba instituĠiile5.
Aúa cum am menĠionat anterior, statul post comunist se află sub presiunea a
diferiĠi actori internaĠionali. Uniunea Europeană reprezintă un astfel de actor
capabil să exercite o influenĠă asupra procesului de construcĠie statală în spaĠiu post
sovietic, un proces care este în plină desfăúurare úi dinamic. Autorii tradiĠiei

1
Ana Grzymalla-Busse, Pauline Jones Luong, „Reconceptualizing the State: Leesons from
Post-Communism”, Politics&Society, 30(4), 2002, p. 530-536.
2
B. Guy Peters, „Institutional theory in Political Science: the New Intitutionalism”, Pinter,
London and New York, 1999, p. 44.
3
Kenneth A. Shepsle, „Rational Choice Institutionalism” în R.A.W. Rhodes, Sarah Binder,
Berta A. Rockman (eds.), „The Oxford Handbook of Political Institutions”, Oxford University
Press, Oxford, 2006, p. 24.
4
Idem, p. 25-26.
5
Idem, p. 26-27.
150 Mihai-Bogdan Popescu

neoinstituĠionalismului raĠional sugerează că impactul UE asupra factorilor interni

urmează o logică a consecinĠelor, adică presiunile adaptării la normele cerute de UE
schimbă structura de maximizare a utilităĠii pentru actorii interni. Acest lucru
presupune că actorii implicaĠi în procesul de interacĠiune cu UE aleg acea măsură
care duce la sporirea utilităĠii sub anumite circumstanĠe. Mai mult de atât, conform
acestui principiu UE poate demara un proces al „europenizării” prin intermediul unor
sancĠiuni úi recompense care pot schimba calculul relaĠiei cost – beneficiu al actorilor
din statele în cauză1. Aúa cum notează Sedelmeier, acest lucru împuterniceúte o serie
de actori oferindu-le resursele politice úi legale de a demara anumite schimbări
interne2.

1. Ce este europenizarea?
Studiul fenomenului de „europenizare” se referă la impactul procesului de
integrare în cadrul Uniunii Europene asupra statelor membre, úi într-o măsură mai
mică asupra statelor care au statului de candidate pentru aderarea în UE. Studiul
„europenizării” care depăúeúte graniĠele UE este mult mai recent3 úi sub o amplă
dezbatere academică. Emerson identifică trei mecanisme ale europenizării, úi anume
obligaĠiile legale precise venite din pregătirea pentru accederea în UE; schimbările
obiective ce intervin în structurile economice úi interesele individuale ca rezultat al
integrării în Europa úi schimbările subiective la nivel de convingeri, aúteptări úi
identitate individuală (religioasă, etnică, naĠională, europeană), asimilabile în dorinĠa
politică de a adopta norme europene4. O altă definiĠie importantă este oferită de
Gawrich, Melnykovska úi Schweickert. Cei trei autori identifică trei grade ale
europenizării, úi anume: europenizarea membrilor UE, care se referă la stimulii
adoptării normelor sunt daĠi de dorinĠa de a evita penalizările dictate de Curtea
Europeană de JustiĠie, iar ca rezultat al acestui lucru avem de a face cu un proces
continuu úi adânc înrădăcinat de schimbări politice, europenizarea statelor în proces
de aderare, unde stimulii sunt reprezentaĠi de perspectiva unei viitoare integrări în
cadrul UE, iar rezultatul este o schimbare politică rapidă cu efecte extinse, úi
europenizarea vecinătăĠii, unde stimulii sunt reprezentaĠi de o cooperare mai
apropiată cu UE úi iluzia unei integrări, rezultatul fiind o schimbare politică continuă,
dar superficială5. În cazul statelor membre PEV, nu există o perspectivă clară a
integrării în UE, ceea ce îi poate determina pe liderii politici din Ġările respective să
adopte o implementare mult mai relaxată a standardelor UE. Ca o completare a
acestui aspect, Vachudova afirmă spre exemplu că dorinĠa politică de integrare în UE

1
Frank Schimmelfennig, „Europeanization beyond Europe”, Living Reviews in European
Governance, 7(1), 2012, p. 6-7.
2
Ulrich Sedelmeier, „Europeanisation in new member and candidate states”, Living
Reviews in European Governance, 6(1), 2011, p. 5.
3
Frank Schimmelfennig, op. cit., p. 5.
4
Michael Emerson, The Wider Europe Matrix, Center for European Policy, Brussels,
2004, p. 2.
5
Andrea Gawrich, Inna Melnykovska, Rainer Schweickert, „Neighborhood Europeani-
zation through ENP: Case of Ukraine”, KFG Working Paper No. 3, 2011, p. 3.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 151
1
este cu atât mai mare cu cât beneficiile sunt mai mari . În cazul nostru, europenizarea
se poate reduce la prima condiĠie înaintată de Emerson, dar limitată la etapa tipului
de europenizare a vecinătăĠii úi astfel, afectată de stimulii limitaĠi. Dar schimbarea
politică superficială se datorează úi altor factori precum condiĠiile interne din fiecare
stat úi relaĠiile cu alĠi actori importanĠi din regiune. Din perspectiva neoinstituĠiona-
lismului alegerii raĠionale „europenizarea” poate fi definită ca un calcul strategic
pentru factorii politici interni, dintr-un terĠ stat. Mai mult de atât, autorii europenizării
din cadrul acestei tradiĠii subliniază rolul condiĠionalităĠii Uniunii Europene pentru a
impune schimbări în sensul adoptării de norme ce se regăsesc în acquisul comunitar,
în statele care doresc o cooperare mai apropiată cu Uniunea Europeană2.
Sedelmeier identifică mai mulĠi factori interni úi internaĠionali care ar putea
facilita sau obstrucĠiona condiĠionalitatea Uniunii Europene către o anumită zonă. În
primul rând, acesta vorbeúte despre claritatea cererilor venite din partea UE, în
sensul că un stat (candidat) útie ce are de făcut în cazul în care decide să adopte
normele europene. Antiteza conceptului de claritate este reprezentat de incertitudine,
care poate rezulta din regulile în plină evoluĠie din UE, sau din conflict între anumiĠi
membri vis a vis de aplicarea condiĠionalităĠii. Al doilea factor important este
credibilitatea condiĠionalităĠii Uniunii Europene, care are două dimensiuni: statele
candidate trebuie să útie că primesc recompensele promise după ce adoptă
standardele UE úi trebuie să creadă că primesc respectivele recompense doar dacă
îndeplinesc condiĠiile cerute de Bruxelles. Mai mult de atât, credibilitatea este legată
de capacitatea UE de a monitoriza în mod eficient implementarea cererilor de către
terĠi. Un alt factor important este dat de superioritatea de negociere a UE, rezultată
din dependenĠa asimetrică dintre Uniune úi terĠe state din vecinătate care doresc o
apropiere de Bruxelles3.
De asemenea, factorii interni precum tipul elitelor politice, calitatea vieĠii politice
(regim liber/non liberal, existenĠa opoziĠiei), moútenirile din trecut sau capacitate
administrativă a statului, au un efect decisiv asupra succesului politicii de
condiĠionalitate. Pentru a fi implementate cu succes, costurile europenizării nu
trebuie să fie considerate ridicate de către factorii decizionali interni. Fiecare nou
aranjament instituĠional creează învinúi úi învingători, iar primii vor încerca să îúi
apare poziĠiile deĠinute4. Calitatea vieĠii politice este un factor esenĠial pentru
succesul europenizării. Spre exemplu, Vachudova argumentează că pentru un guvern
liberal adaptarea la standardele UE este mai puĠin costisitoare decât pentru un regim
non liberal. În al doilea rând, existenĠa unei opoziĠii la comunism în momentul
stabilirii cadrului instituĠional are un rol decisiv asupra viitoarei evoluĠii a instituĠiilor
din statul respectiv5. Aúa cum subliniază Sedelmeier, costul adaptării la standardele
cerute de Bruxelles este influenĠat de un alt fenomen, úi anume moútenirile comuniste

1
Milada Vachudova, Europe Undivided: Democracy, Leverage, and Integration after
Communism, Oxford University Press, 2005, p. 10.
2
Idem, p. 12.
3
Ulrich Sedelmeier, op. cit., p. 12-14.
4
Francis Fukuyama, ConstrucĠia statelor: Ordinea Mondială în Secolul XXI, trad. Mihnea
Columbeanu, Ed. Antet Prahova, 2004, p. 40.
5
Milada Vachudova, op. cit., p. 13.
152 Mihai-Bogdan Popescu

úi pre comuniste care devin proceduri adânc înrădăcinate în societate, iar în post
comunism vor afecta aspecte precum constrângerile bugetare, capacitatea admi-
nistrativă úi nivelul mobilizării sociale1. Acest aspect este legat de cea de a treia
definiĠie despre instituĠii, înaintată de raĠionaliúti úi anume instituĠiile văzute ca
practici macro sociale.
La rândul său Fukuyama argumentează că pentru a avea succes, condiĠionalitatea
externă trebuie să fie susĠinută în primul rând de dorinĠa elitelor politice locale de a
schimba instituĠiile. De altfel, există situaĠii în care donatorii externi nu vor să
meargă prea departe dorind să îúi păstreze influenĠa asupra anumitor state2. Această
idee este susĠinută úi de Schimmelfenning care argumentează că pentru a construi o
politică bazată pe condiĠionalitate eficientă, UE trebuie să fie mai puĠin dependentă
de partenerii săi3. Mai mult de atât, există problema diversităĠii donatorilor
internaĠionali, iar dacă un donator decide să oprească ajutorul către un terĠ, poate fi
înlocuit cu altul4. Aúadar, condiĠiile enumerate de Sedelmeier nu sunt suficiente
pentru a explica succesul sau eúecul condiĠionalităĠii, úi începând de la remarcile lui
Fukuyama úi alĠi factori trebuie luaĠi în calcul, factori precum importanĠa unui terĠ
actor pentru UE – exemplu cel mai relevant fiind cazul Azerbaidjanului care are un
rol special pentru securitatea energetică europeană5 úi presiuni úi contra oferte din
partea altor state din regiune.
În ceea ce priveúte acest ultim aspect referitor la terĠi actori din zona post
sovietică, Rusia are pârghii destul de puternice asupra fostelor republici. Însă spre
deosebire de Uniunea Europeană, Rusia foloseúte atât puterea soft, cât úi puterea hard
pentru a-úi impune politica sa în aúa zisa vecinătate apropiată. După anii 1990, Rusia
a demarat o serie de proiecte în ceea ce priveúte integrarea regională, precum
Comunitatea Statelor Independente, apărută în 1991, OrganizaĠia Tratatului de
Securitate Colectivă, apărută în 1992, iar mai recent Uniunea Vamală Rusia- Belarus-
Kazahstan, apărută în 2010. Uniunea Vamală va fi pilonul unui alt proiect
integraĠionist rusesc, úi anume Uniunea Eurasiatică, programată pentru a intra în
vigoare la 1 ianuarie 2015, construită după modelul Uniunii Europene, atât la nivel
instituĠional cât úi la nivel de principii economice. Această organizaĠie urmează să
aibă următorii membri: FederaĠia Rusă, Belarus, Kazahstan, Tadjikistan, Khirghistan
úi Armenia6. Dar Kremlinul úi-a folosit de asemenea úi instrumentele de hard power
precum monopolul asupra gazului natural, ca în cazul crizelor din Ucraina din 2006
úi 2009 úi chiar forĠa militară cum a fost cazul războiul de 5 zile din august 2008,
împotriva Georgiei.

1
Ulrich Sedelmeier, op. cit., p. 14-15.
2
Francis Fukuyama, op. cit., p. 40.
3
Frank Schimmelfenning, op. cit., p. 8.
4
Francis Fukuyama, op. cit., p. 43-44.
5
Interviu cu un expert în domeniul securităĠii energetice, Bruxelles, Ianuarie 2014.
6
Armenia a optat iniĠial pentru DFCTA, însă în septembrie 2013, factorii decizionali de la
Erevan au reorientat cursul politicii externe a Ġării úi au optat pentru Uniunea Vamală úi
viitorul proiect, Uniunea Euro-Asiatică.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 153
2. Despre PEV/PaE úi politica UE faĠă de Caucazul de Sud
Conform documentelor oficiale ale Bruxelles-ului, ceea ce se întâmplă în statele
din vecinătatea estică úi Caucazul de Sud afectează Uniunea Europeană1. Lecturând
respectivele documente putem concluziona că Uniunea Europeană are o viziune
generală asupra vecinătăĠii centrată pe securitate. Spre exemplu, Strategia de
Securitate a Uniunii Europene menĠiona că „Europa trebuie să fie pregătită pentru
împărtăúirea responsabilităĠii pentru securitate globală úi construirea unei lumi mai
bune”. Documentul identifică mai multe ameninĠări la adresa securităĠii europene
precum dependenĠa energetică, terorismul, proliferarea nucleară, dar úi conflictele
regionale, conflictele violente sau îngheĠate care „persistă la graniĠele noastre úi
ameninĠă stabilitatea regională”2.
Regiunea Caucazului de Sud reprezintă o zonă de o importanĠă strategică pentru
Uniunea Europeană, de aceasta legându-se mai multe proiecte destinate unor domenii
precum transportul (TRACECA – Transport Corridor Europe Caucasus Asia), dar
mai ales securitatea energetică, INNOGATE (Interstate Oil and Gas Transport),
gazoductul Baku- Tbilisi-Ceyhan, sau South Caucasus Gas Pipeline. Mai mult de
atât, Azerbaidjanul urma să aibă un rol crucial în defunctul proiect Nabucco, destinat
găsirii unei alternative la aprovizionarea cu gas rusesc úi reducerii dependenĠei
energetice a UE de Rusia. Totuúi, zona Caucazului de Sud reprezintă úi o provocare
pentru securitatea europeană din cauza pericolelor asociate cu posibila reluare a unui
conflict armat, provocare ce poate duce la declanúarea unei crize umanitare, dar úi
alte pericole asociate cu crima organizată sau migraĠia ilegală3.
Ca úi în cazul statelor din Europa Centrală úi de Est se pare că Uniunea Europeană
beneficiază atât de pârghii pasive, cât úi active faĠă de statele Caucazului de Sud. Prin
pârghii pasive înĠelegem atracĠia în sine a UE úi posibilitatea extinderii care ar putea
aduce anumite beneficii pentru terĠe state, iar prin pârghiile active înĠelegem
politicile deliberate lansate de Bruxelles, faĠă de terĠe state cu scopul de a le ghida
spre procesul de integrare4. În ceea ce priveúte prima categorie, trebuie spus că pentru
Armenia, Uniunea Europeană reprezintă alegerea economică, în timp ce Rusia este
prezentată ca fiind opĠiunea de securitate a Ġării5. Azerbaidjan la rândul său vede
relaĠia cu Uniunea Europeană din perspectivă economică, fiind interesat să îúi vândă
resursele energetice pe piaĠa UE, dar úi de un schimb resurse energetice contra

1
Consiliul European, A Secure Europe in a better world, Bruxelles, 2003, p. 5, disponibil
la http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/librairie/PDF/QC7809568ENC.pdf.
2
Idem, p. 7.
3
Svante Cornell, Frederich Starr, The Caucasus: A Challenge for Europe, Central Asia-
Caucasus Institute Silk Road Studies Program, Uppsala, 2006, p. 15-21; Ramin Shafgatov,
„What is the EU Looking for in the South Caucasus? Changing Institutional Cooperation
Patterns of the EU’s Neighbourhood Policy”, p. 52 în Scott Nicholas Romaniuk (ed.),
Competing Power: Security in the Wider Black Sea Region, Lambert Academic Publishing,
2012.
4
Milada Vachudova, op. cit., p. 19.
5
Presidency of Armenia, National Security Strategy of the Republic of Armenia, 2007,
disponibil la http://www.mfa.am/u_files/file/doctrine/Doctrineeng.pdf accessed on 2.03.2014.
154 Mihai-Bogdan Popescu

modernizare tehnologică1. În strategia naĠională de securitate a Georgiei, asocierea cu

UE úi adoptarea modelului European este văzută ca o sursă de modernizare úi de
progres economic. De fapt Tblisi merge mult mai departe decât asocierea cu UE iar,
integrarea în Uniunea Europeană este un obiectiv de politică externă2.

Pârghiile active ale UE faĠă de zona Caucazului de Sud

Primele contacte formale între Uniunea Europeană úi Caucazul de Sud au avut loc
în anii 1990, atunci când Bruxellesul a semnat Acordurile de Parteneriat úi Cooperare
cu Armenia, Azerbaidjan úi Georgia, acorduri ce au intrat în vigoare în 1999. Pe scurt
acestea aveau următoarele obiective: asigurarea unui cadru adecvat pentru dialogul
politic; sprijinirea eforturilor depuse de aceste Ġări pentru a-úi consolida democraĠiile
úi a-úi dezvolta economiile; asistarea lor în tranziĠia către o economie de piaĠă;
promovarea schimburilor comerciale úi a investiĠiilor. Parteneriatele au ca obiectiv,
de asemenea, să pună bazele unei cooperări în domeniile legislativ, economic, social,
financiar, útiinĠific, civil, tehnologic úi de cooperare culturală. Un alt program
destinat spaĠiului post sovietic a fost TACIS (Technical Assistance to the
Commonwealth of Independent States), un program de asistenĠă economică
implementat de Comisia Europeană úi dedicat statelor din CSI cu scopul de a le ajuta
în tranziĠia acestora spre un regim democratic úi o economie de piaĠă3.
Un pas crucial în ceea ce priveúte relaĠiile dintre UE úi statele din vecinătate a fost
făcut prin lansarea în anul 2003 a Politicii Europene de Vecinătate. În documentul ce
descria politica respectivă, Wider Europe — Neighbourhood: A New Framework for
Relations with our Eastern and Southern Neighbours se preciza că, „Uniune
Europeană are o datorie nu numai faĠă de cetăĠenii săi úi cei din noile state membre,
dar úi faĠă de cei din vecinătatea sa prezentă úi viitoare pentru a asigura
continuitatea unei coeziuni sociale úi dinamism economic”4. Astfel, măsurile pe care
UE urma să le adopte faĠă de vecinătate includeau următoarele: extinderea pieĠei
interne úi a structurilor de reglementare, ceea ce înseamnă că acquis-ul comunitar
poate servi ca un model pentru statele care în acel moment îúi defineau structurile
instituĠionale; relaĠii economice preferenĠiale úi o piaĠă deschisă; perspective pentru
migraĠia legală úi deplasarea persoanelor, cooperare intensificată pentru combaterea
úi prevenirea ameninĠărilor comune la adresa securităĠii, o implicare politică mai
mare a Uniunii Europene în managementul de conflicte úi gestionarea crizelor, un
efort sporit pentru promovarea drepturilor omului, cooperare culturală, integrare în
reĠelele europene de transporturi, telecomunicaĠii, energie úi în zonă de cercetare

1
Presidency of Azerbaijan, National Security Concept of the Republic of Azerbaijan,
2007, disponibil la http://www.azembassy.org.au/uploads/docs/Azerbaijan.pdf.
2
Government of Georgia, National Security Concept of Georgia, 2012, disponibil la
http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=12.
3
Programul TACIS, Europa.eu, disponibil la http://europa.eu/legislation_summaries/
external_relations/relations_with_third_countries/eastern_europe_and_central_asia/r17003_
ro.htm.
4
Comisia Europeană, Wider Europe – Neighbourhood: A New Framework for Relations
with our Eastern and Southern Neighbours, Bruxelles, 2003, p. 3, disponibil la
http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com03_104_en.pdf.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 155
europeană, noi instrumente pentru promovarea úi protejarea investiĠiilor, sprijin
pentru integrarea în sistemul comercial global úi nu în ultimul rând noi instrumente
de finanĠare1.
Cu toate acestea, statele din Caucazul de Sud nu au fost menĠionate în respectivul
document, dar în strategia de securitate a UE, adoptată câteva luni mai târziu se
vorbea de faptul că UE trebuie să aibă o politică mult mai activă în zona respectivă2.
De asemenea, persoane din lumea academică recomandau includerea Armeniei,
Azerbaidjanului úi Georgiei în PEV, pe motivul că acestea au aspiraĠii europene3.
Astfel, un an mai târziu la 1 mai 2004 statele din Caucazul de Sud au fost incluse în
mod oficial în PEV úi în consecinĠă au semnat Planuri de AcĠiune cu UE, ce
reprezintă un plan de reforme pe care statele respective se angajau să îl demareze.
Aúa cum menĠionează documentul din 2004 progresul statelor în cauză va fi
monitorizat, iar Comisia va emite periodic rapoarte în care va analiza progresul
acestora. Pe baza evaluărilor, UE împreună cu statele membre va revizui Planurile de
AcĠiune úi va decide în ceea ce priveúte adoptarea úi reînnoirea acestora. Trebuie
menĠionat că PEV are la bază principiul condiĠionalităĠii pozitive, ceea ce presupune
că beneficiile vor fi primite în schimbul îndeplinirii unor anumite condiĠii
predeterminate, care sunt stipulate într-un contract4. Totuúi, există o deosebire
esenĠială faĠă de politica adresată statelor din Europa Centrală úi de Est. PEV a fost
construită úi dezvoltată ca o alternativă la integrarea europeană. Această politică nu
prevedea posibilitatea ca statele membre să se integreze în UE, ci mai degrabă
permitea UE să „exporte schema actualului SpaĠiu Economic European, conform
căreia asociaĠii care nu sunt membri ai UE participă la toate acĠiunile UE, mai puĠin
la dimensiunea politică a acesteia”5.
Cea mai complexă úi cea mai nouă iniĠiativă adresată statelor din Europa de Est úi
implicit Caucazului de Sud o reprezintă Parteneriatul Estic, lansat în mai 2009 ca o
propunere polono-suedeză. Practic, Parteneriatul Estic era construit pe aceeaúi logică
din cadrul Politicii de Vecinătate aceea de a consolida vecinătatea estică a Uniunii,
prin exportul de norme úi o integrare în piaĠa comună europeană, principiul
europenizării – pentru a preveni eventuale riscuri la adresa securităĠii. PaE propune
semnarea unor noi Acorduri de Asociere, integrarea în ZLSAC – zonă de liber
schimb aprofundată úi cuprinzătoare – úi iniĠierea unui regim de liberalizare a vizelor,
sume de bani mult mai mari úi sprijin logistic mai puternic6. Pe lângă dimensiunea
bilaterală, acesta vine úi cu o dimensiune multilaterală. Prin dimensiunea
multilaterală se urmărea pe de o parte facilitarea cooperării úi socializării dintre
reprezentanĠi ai UE úi instituĠiilor europene, dar úi persoane particulare sau alte

1
Idem, p. 10-14.
2
Consiliul European, A Secure Europe…, p. 8.
3
Michael Emerson, op. cit., p. 2.
4
Nathalie Tocci, The EU and Conflict Resolution, Routledge, 2007, p. 11.
5
Francisco Aldecoa Luzaraga, Europa Viitorului. Tratatul de la Lisabona, trad. de
I.G. Bărbulescu, Ed. Polirom, Iaúi, 2006, p. 206.
6
Consiliul European, Joint Declaration of the Prague Eastern Partnership Summit,
Bruxelles, 2009, p. 6, disponibil la http://ec.europa.eu/europeaid/where/neighbourhood/
eastern_partnership/documents/prague_summit_declaration_en.pdf.
156 Mihai-Bogdan Popescu

instituĠii internaĠionale cu diverúi reprezentanĠi ai statelor membre din Parteneriatul

Estic úi pentru a face cunoscute mecanismele Parteneriatului Estic unui public cât
mai larg, iar pe de altă parte pentru a favoriza legăturile dintre cele úase state
membre1. Atât PEV cât úi PaE au fost gândite ca unelte ale „europenizării” dincolo
de UE, oferind recompense concrete în schimbul adoptării acquis-ului comunitar, dar
reflectând totodată viziunea europeană asupra securităĠii. De altfel, investiĠia în
apărarea graniĠelor UE de instabilitatea din vecinătate ar fi mult mai costisitoare
decât promovarea prosperităĠii úi securităĠii dincolo de graniĠele europene2.

3. CondiĠionalitatea UE faĠă de zona Caucazului de Sud

Conform planurilor de acĠiune semnate ca urmare a integrării celor trei state în
Politica Europeană de Vecinătate, Armenia, Azerbaidjan úi Georgia aveau de
îndeplinit anumite condiĠii pentru a-úi aproxima standardele economice interne de
cele ale Uniunii. Spre exemplu, în Planul de AcĠiune UE- Armenia, se specifica
faptul că Armenia trebuia să îúi dezvolte economia, să ia măsuri în ceea ce priveúte
reducerea sărăciei úi sporirea coeziunii sociale, să îmbunătăĠească climatul pentru
investiĠii, sistemul de taxe úi să întărească creúterea economică din sistemul privat,
continuând în acelaúi timp convergenĠa cu standardele UE3. Azerbaidjan trebuia să îúi
îmbunătăĠească climatul investiĠional, concentrându-se în mod particular pe lupta
împotriva corupĠiei, să aibă în vedere diversificarea economiei úi să ia măsuri pentru
reducerea sărăciei úi dezvoltarea mediilor rurale4. Georgia avea mai puĠine
recomandări din partea Comisiei, dar i se cerea totuúi să îúi îmbunătăĠească climatul
economic, incluzând o privatizare transparentă úi să continue lupta împotriva
corupĠiei5. Pentru admiterea în ZLSAC, statele trebuiau să fie în primul rând membre
în OrganizaĠia Mondială a ComerĠului (OMC) úi să îndeplinească progresiv
recomandările UE6.

Europenizarea instituĠiilor economice

În aparenĠă, climatul investiĠional din Armenia este deschis úi nu există
discriminări legislative între companiile naĠionale úi străine. Una dintre marile reuúite

1
Idem, p. 8.
2
William Wallace, „Looking after the Neighborhood: Responsabilities for the EU 25”,
Notre Europe, 2003, p. 3, disponibil la http://www.pedz.uni-mannheim.de/daten/edz-
k/gde/03/Policypaper4.pdf.
3
Comisia Europeană, EU-Armenia Action Plan, EU Neighborhood Library, Brussels,
2006, disponibil la http://www.enpi-info.eu/library/content/eu-armenia-action-plan.
4
Comisia Europeană, EU-Azerbaijan Action Plan, EU Neighborhood Library, Brussels,
2006, disponibil la http://www.enpi-info.eu/library/content/eu-azerbaijan-action-plan.
5
Comisia Europeană, EU-Georgia Action Plan, EU Neighborhood Library, Brussels, 2006,
disponibil la http://www.enpi-info.eu/library/content/eu-georgia-action-plan.
6
Consiliul European, Joint Declaration of the Prague Eastern Partnership Summit,
Bruxelles, 2009, p. 5, disponibil la http://ec.europa.eu/europeaid/where/neighbourhood/
eastern_partnership/documents/prague_summit_declaration_en.pdf, p. 7-8.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 157
ale Armeniei o reprezintă consolidarea fiscală, lucru menĠionat úi în rapoartele UE1.
Cu toate acestea, există provocări serioase în ceea ce priveúte climatul economic din
Armenia. Investitorii străini se lovesc de taxe úi proceduri vamale care nu sunt
suficient de transparente úi presupun costuri ridicate, sistemul judiciar nu este
independent úi nu prezintă încredere când vine vorba de dispute în instanĠă, iar o
parte importantă din economia Armeniei este controlată de oligarhi ce au conexiuni
puternice în lumea politică úi exercită un monopol asupra mediului economic intern.
Conform Indexului libertăĠii economice alcătuit de Heritage Foundation economia
Armeniei este clasificată ca fiind în mare parte liberă, cu un scor general de 69,4/100,
având scoruri foarte slabe în domenii precum dreptul asupra proprietăĠii úi
combaterea corupĠiei. Armenia a încheiat cu succes negocierile pentru ZLSAC, însă
în septembrie 2013 factorii decizionali de la Yerevan au luat o decizie surprinzătoare
úi au decis ca Armenia să se orienteze spre Uniunea Vamală Rusia-Belarus-
Kazakhstan.
Azerbaidjan are probleme similare cu ale Armeniei. CorupĠia este la cote înalte,
iar aproape jumătate dintre cetăĠeni au recunoscut faptul că au recurs la mită pentru a
obĠine diverse avantaje în domenii ce Ġin de serviciul vamal, educaĠie, sistem sanitar,
poliĠie, înregistrarea permiselor auto úi diverse utilităĠi. Mai mult de atât, instituĠiile
foarte slabe úi ineficiente úi sistemul judiciar împovărat de foarte multe practici
netransparente reprezintă o barieră serioasă pentru comerĠ úi investiĠii. Conform
scorului libertăĠii economice, Azerbaidjan a obĠinut un punctaj foarte mic în domenii
precum dreptul asupra proprietăĠii úi combaterea corupĠiei. Raportul din 2013 al
Comisiei Europene notează că Azerbaidjan a făcut progrese semnificative în ceea ce
priveúte combaterea spălării banilor, dar va trebui ca în continuare să ia măsuri
excepĠionale pentru rezolvarea unor probleme ce Ġin de managementul finanĠelor
publice úi de asemenea trebuie să implementeze Planul de AcĠiune NaĠional împo-
triva corupĠiei2. Conform indexului Heritage Foundation, economia Azerbaidjanului
este considerată ca nefiind foarte liberă (mostly unfree), dar cu un scor foarte apropiat
de categoria imediat superioară, „moderat liberă”. Însă, problema pe termen lung a
Azerbaidjanului o reprezintă lipsa diversificării economice, existând o legătură între
acest fenomen úi natura instituĠiilor economice. De asemenea, spre deosebire de
celelalte două state din Caucazul de Sud, Azerbaidjan nici nu a început negocierile
pentru aderarea la ZLSAC deoarece nu este membru al OrganizaĠiei Mondiale a
ComerĠului. Pe de altă parte însă, proiectul de integrare economică demarat de Rusia,
nu este foarte popular în Azerbaidjan3.
Georgia se află într-o poziĠie mai bună decât vecinii săi din Caucazul de Sud, fapt
evidenĠiat úi în documentele UE. Climatul economic este deschis investitorilor
străini, legislaĠia favorizând acest lucru, dar neexistând totuúi un tratament
preferenĠial. Spre exemplu, Legea asupra Promovării úi Garantării ActivităĠii
InvestiĠionale, protejează investitorii străini de legi adoptate ulterior care le-ar putea

1
Comisia Europeană, ENP Country Progress Report: Armenia, Brussels, 2013, disponibil
la http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-242_en.htm.
2
Comisia Europeană, ENP Country Progress Report: Azerbaijan, Brussels, 2014,
disponibil la http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-14-221_ro.htm.
3
Interviu cu un expert pe probleme economice, Baku, Azerbaidjan, Octombrie 2013.
158 Mihai-Bogdan Popescu

afecta condiĠiile de investiĠii, pentru o perioadă de zece ani. LegislaĠia este stabilă,
dar totuúi există anumite interese speciale. Guvernul atrage atenĠia asupra faptului că
un antreprenor îúi poate deschide o afacere în doar trei zile. Cu toate acestea, în ciuda
progresului făcut, factori ce ar putea descuraja investiĠiile economice încă există.
Conform indexului libertăĠii economice, Georgia are un scor relativ mic în ceea ce
priveúte drepturile asupra proprietăĠii úi combaterea corupĠiei. Uneori, interesele
investitorilor străini au fost periclitate de proceduri părtinitoare ale justiĠiei úi de legi
úi decrete ale fostului regim, care favorizau clar entităĠile georgiene implicate într-o
anumită afacere. De asemenea, Georgia a adoptat un nou cod referitor la taxe úi un
altul referitor la siguranĠa úi libertatea bunurilor de consum úi de asemenea o lege
asupra securităĠii pieĠelor, toate în concordanĠă cu standardele europene, însă cu toate
acestea, conform documentelor europene este „invitată să continue reformele
sectoriale úi să asigure aproximarea la un standard cât mai ridicat cu acquisul
comunitar”1. De altfel, în ceea ce priveúte aproximarea cu standardele europene,
guvernul condus de prim ministrul Ivanishvili, a performat mult mai bine, deúi este
orientat spre politici sociale a continuat politicile de regularizare, impunerea de taxe
scăzute úi politicile destinate consolidării unei pieĠe libere. De aceea, experĠi locali
consideră că Georgiei îi este mult mai uúor acum să se apropie de standardele
europene, iar continuarea politicilor destinate aprofundării relaĠiei cu UE reprezintă o
sursă de legitimare pentru respectivul guvern, deoarece vor să fie văzuĠi ca un guvern
pro-european. Conform indexului libertăĠii economice, economia Georgiei este în
mare măsură liberă. De asemenea, la data de 22 iulie 2013, UE úi Georgia au conclu-
zionat cu succes negocierile asupra ZLSAC. Mai mult de atât, în urma Summit-ului
de la Vilnius din 2013, Georgia a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană
úi este de aúteptat ca acesta să fie ratificat până în luna august 2014. Aúadar, există
asemănări úi diferenĠe între cele trei state din Caucaz. Principalele probleme sunt
legate de corupĠie úi drepturile asupra proprietăĠii, însă Georgia se distanĠează clar în
ceea ce priveúte aproximarea cu standardele cerute de Bruxelles.

4. Cum se explică limitele

Aúa cum am menĠionat anterior există trei tipuri de factori care pot facilita sau
submina condiĠionalitatea Uniunii Europene în zona respectivă.

ConstrucĠie statală în Caucazul de Sud

După cum s-a menĠionat anterior, raportarea la factorii ce Ġin de specificul
politicii UE în zona Caucazului de Sud, este insuficientă pentru a explica comporta-
mentul diferit vis a vis de oferta Uniunii Europene făcută Armeniei, Azerbaidjanului
úi Georgiei. Procesul de construcĠie statală în perioada post sovietică este definit ca
fiind „competiĠia elitelor pentru autoritatea de a crea cadrul structural pentru

1
Comisia Europeană, Implementation of the European Neighborhood Policy in Georgia:
Progress in 2013 and recommendations for action, Brussels, 2014, disponibil la
http://eeas.europa.eu/delegations/georgia/documents/eu_georgia/progress_report_2013/prog
ress_report_2013_georgia_en.pdf.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 159
1
definirea úi implementarea politicilor” . CompetiĠia poate avea loc între elite repre-
zentative pentru toată societatea, sau între elite „închise” care nu sunt reprezentative
pentru societate úi de asemenea se poate purta prin instituĠii formale sau reĠele
informale. Se pot identifica patru tipologii de stat post comunist plecând de la această
distincĠie: democrat – atunci când elite reprezentative concurează pentru putere prin
intermediul instituĠiilor formale, autocrat – atunci când elite închise concurează prin
intermediul instituĠiilor formale, problematic – atunci când elite reprezentative pentru
societate concurează prin intermediul reĠelelor informale úi personalizat – atunci când
elite închise acĠionează prin intermediul mijloacelor informale2.
După destrămarea Imperiului ğarist, cele trei state din Caucazul de Sud au avut
parte de o scurtă perioadă de independenĠă, de aproximativ doi ani de zile, însă
caracterizată de lipsa cunoaúterii unei organizări politice úi economice eficiente3. În
timpul perioadei sovietice, zona Caucazului de Sud era caracterizată de sărăcie, era
conectată la sistemul economic sovietic, dar relaĠiile comerciale între cele trei pro-
vincii era deosebit de reduse, 90% din comerĠul acestora fiind legat de alte republici
din URSS. Însă cea mai mare problemă a acestor trei state era „economia subterană”
care atinsese cote alarmante în perioada respectivă4. Schimburile economice se
rezumau la trocuri, evitându-se astfel folosirea unor unităĠi monetare. Însă, feno-
menul are úi origini sociale care Ġin de importanĠa „relaĠiilor de rudenie”, în Caucaz
acestea fiind considerate mai importante decât instituĠiile statului, iar ajutarea
apropiaĠilor reprezenta o chestiune de onoare. Acest sistem s-a perpetuat úi în sfera
politicului, iar funcĠiile în rândul Partidului Comunist erau practic scoase la vânzare5.
CondiĠiile din perioada post comunistă, precum instituĠiile ineficiente, úomajul
galopant au consolidat aceste reĠele informale. Deúi în timpul comunismului rolul
acestora era redus în linii mari la procurare anumitor bunuri, după comunism
utilitatea reĠelelor informale s-a extins úi spre asigurarea unui tratament preferenĠial
în ceea ce priveúte accesul la anumite posturi, meserii, favorizarea anumitor legături
comerciale sau asigurarea unui tratament privilegiat în sistemul educaĠional sau de
sănătate6.

După comunism
Anexarea ilegală de către bolúevici a celor trei provincii, la începutul anilor 1920
úi dreptul Armeniei, Azerbaidjanului úi Georgiei de a-úi recupera statutul de Ġări
libere a fost argumentul care practic a legitimat declaraĠiile de independenĠă ale celor
trei state din Caucazul de Sud7. Imediat după prăbuúirea comunismului, tensiuni ce
au fost Ġinute sub control până în acel moment au erupt. Armenia s-a angajat într-un
război sângeros cu Azerbaidjan pentru provincia Nagorno Karabakh, iar Georgia a

1
Ana Grzymalla-Busse, Luong Pauline Jones, op. cit., p. 538.
2
Idem, p. 538.
3
Thomas de Waal, op. cit., p. 78.
4
Idem, p. 94.
5
Idem, p. 95.
6
Aliyev Huseyn, „Informal Networks in the South Caucasus’s Societies”, Caucasus
Analytical Digest, No. 50, 2013, p. 3.
7
Thomas de Waal, op. cit., p. 102.
160 Mihai-Bogdan Popescu

pornit un război intern cu scopul de a reintegra teritoriile separatiste din Abhazia úi

Osetia de Sud. Peisajul din Caucazul de Sud putea fi descris în termeni precum
instituĠii nefuncĠionale, economie subdezvoltată, societate civilă slab dezvoltată úi
agende politice naĠionaliste. SituaĠia din prezent, gradul de aproximare cu standardele
europene, persistenĠa corupĠiei, situaĠia economică pot fi explicate analizând în
primul moútenirea comunistă úi evoluĠia fiecărui stat.

Armenia
Armenia a evoluat ca un stat problematic, în care diverse elite politice reprezen-
tative pentru anumite segmente din societate concurau pentru putere prin intermediul
unor reĠele informale1. Perioada anilor 1990 a fost caracterizată de dispute politice úi
violenĠe, precum disputa între Dasnaktsutyun, o organizaĠie foarte influentă în
rândurile diasporei armene úi Miúcarea NaĠională Armeană, partidului primului
preúedinte Levon Ter Petrosian, demisia preúedintelui Ter Petrosian pe fundalul unor
negocieri cu Azerbaidjan, neagreate de o parte importantă din populaĠie úi din clasa
politică úi culminând cu asasinarea politicienilor Karen Demirchian úi Vazgen
Sargsyan. Din 1998, putere în Armenia este deĠinută de clanul din Karabakh care a
dat ultimii doi preúedinĠi ai statului, Robert Kocharian úi Serzh Sargsyan. Trebuie
menĠionat că subiectul Nagorno Karabakh este unul deosebit de sensibil, iar discursul
despre conflict poate fi folosit în scopul obĠinerii unor avantaje politice. De aseme-
nea, există experĠi ce susĠin că puterea curentă reprezentată de clanul din Karabakh
privilegiază o relaĠie apropiată cu Rusia úi are o abordare tradiĠională asupra
menĠinerii la putere, în sensul că doreúte să limiteze participarea civică úi politică2.
Caracterul tensionat în care s-a format statul este evidenĠiat úi de faptul că după
fiecare alegere importantă rezultatele au fost vehement contestate, începând cu
alegerile parlamentare din 1996 úi terminând cu ultimele alegeri prezidenĠiale din
2013. Este important de menĠionat faptul că tabără ce se afla la putere a fost declarată
mereu câútigătoarea alegerilor3. Această lipsă de legitimitate a forĠat elitele politice
să se alieze cu diverúi birocraĠi, militari de rang înalt, ofiĠeri din poliĠie úi oligarhi4.
De altfel, oligarhii sunt foarte influenĠi în Armenia úi îúi pot folosi conexiunile pentru
a mobiliza populaĠia să voteze cu un anumit candidat, primind la schimb impunitate
pentru faptele ilegitime comise, poziĠii cheie în structura birocratică a statului sau
favoruri pentru afacerile lor5. În ceea ce priveúte societatea civilă din Armenia,
aceasta este relativ activă însă nu are o influenĠă decisivă asupra factorilor deci-
zionali. Mai mult de atât, se pare că este úi supusă unor presiuni externe. Spre

1
Ana Grzymalla-Busse, Luong Pauline Jones, op. cit., p. 540.
2
M.R. Freire, L. Simao, „From Words to Deeds: European Union Democracy Promotion
in Armenia”, East European Politics, 2013, p. 6.
3
Mikayel Zolyan, „Armenia’s Velvel Revolution: Success and Failures”, în South
Caucasus – 20 years of independence, Friedrich Ebert Stiftung, 2011 úi Tigran Mkrtchyan,
„Armenia’s European Future” în Tigran Mkrtchyan, Tabib Huseynov and Kakha Gogolashvili,
The European Union and the South Caucasus: Three perspectives on the future of the
European Project from the Caucasus, Bertelsmann Stifftung, 2011, p. 14-48.
4
Mikayel Zolyan, op. cit., p. 57.
5
Idem, p. 55.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 161
exemplu, la scurt timp după acordul Armeniei de a fi parte la Uniunea Euroasiatică,
ambasadorul rus în Armenia a cerut ca ONG sponsorizate din occident să fie
„neutralizate”1. Referitor la atitudinile faĠă de Uniunea Europeană, conform unui
sondaj Caucasus Barometer, doar 7% din armeni au încredere deplină în UE, 21% au
o oarecare încredere în UE, în timp ce 17% au o totală lipsă de încredere în UE, iar
12% au declarat că simt o oarecare lipsă de încredere în Uniunea Europeană.

Azerbaidjan
EvoluĠia iniĠială a Azerbaidjanului se leagă de personalitatea lui Heidar Alyiev,
fost general KGB care a preluat puterea statului în 1993, după un conflict intern în
urma căruia fostul preúedinte a fost înlocuit. Pe de o parte acesta a asigurat
stabilitatea politică de care statul avea nevoie, dar a creat un sistem politic în care
puterea era concentrată în mâinile executivului2 úi a început consolidarea unui regim
personalizat plasându-úi asociaĠii úi prietenii în funcĠii cheie în schimbul loialităĠii
acestora. La scurt timp după moartea sa, în 2003 fiul acestuia Ilham Aliev a fost ales
în funcĠia de preúedinte. Însă tot de Heydar Alyiev se leagă úi semnarea „contractului
secolului” care practic avea să transforme Azerbaidjanul într-un jucător important pe
piaĠa energetică globală3. Ca úi în cazul Armeniei conflictul din Nagorno Karabakh
este folosit de elitele politice pentru a limita drepturile úi libertăĠile cetăĠeneúti úi
pentru a întârzia reformele democratice de care statul are nevoie4. În ceea ce priveúte
economia, regulile formale par ignorate, iar experĠii vorbesc despre existenĠa unor
proceduri informale prezente în economia Azerbaidjanului. O asemenea practică
informală este reprezentată de ceea ce localnicii numesc „monopolya” – adică
existenĠa unui cerc restrâns de comercianĠi care sunt legaĠi de cele mai înalte cercuri
birocratice úi beneficiază de anumite exclusivităĠi la importul úi exportul de bunuri úi
servicii5. În timp ce domeniul petrolier este controlat de familia prezidenĠială care-úi
exercită autoritatea asupra companiei SOCAR, companie controlată de stat, iar alte
domenii precum transporturi sau telecomunicaĠii sunt controlate de oligarhi înrudiĠi
cu familia prezidenĠială, sectorul privat este foarte slab, iar firmele au nevoie de
contracte guvernamentale pentru a supravieĠui úi operează cu precădere în domeniul
construcĠiilor6. Această practică de a oferi contracte firmelor private este motivată úi
de o miză politică úi anume de dorinĠa de a Ġine elitele economice dependente de
politic úi la marginea sistemului7. Caracterul personalizat al statului úi exercitarea
1
Marianna Grygoryan, „Is Russia Seeking to „Neutralize” Armenian Civil Society?”,
Eurasia Net, 2014.
2
Farid Guliyev, „Political Elites in Azerbaijan” în Andreas Heinrich, Heiko Pleiens
(editori), Challenges of the Caspian Resource Boom. Domestic Elites and Policy Making,
Houndmills: Palgrave MacMillan, 2012, p. 117.
3
Thomas de Waal, op. cit., p. 170.
4
Rasim Musabayov, „The Karabakh Conflict and Democratization in Azerbaijan”, Accord
17, 2005, p. 1, disponibil la http://www.c-r.org/accord-article/karabakh-conflict-and-
democratisation-azerbaijan.
5
Rail Safiyev, „Azerbaijan: A Dictatorship Built on a Capitalist Economy”, Caucasus
Analytical Digest, No. 50, 2013, p. 6-9.
6
Farid Guliyev op. cit., p. 124.
7
Idem, p. 125.
162 Mihai-Bogdan Popescu

unui monopol asupra vieĠii politice úi economice poate explica úi lipsa diversificării
economice. Politicienii vorbesc frecvent despre diversificarea economică, dar aceste
programe nu sunt concretizate1. DecidenĠii pot considera că o eventuală diversificare
economică ar putea da naútere unei clase de mijloc, care pe viitor poate contesta
autoritatea politică a acestora. Acest lucru are însă un impact úi asupra migraĠiei
forĠei de muncă, iar un număr foarte mare de muncitori azeri lucrează în Rusia. Există
agricultură în sudul Ġării însă este slab dezvoltată úi are nevoie de modernizare. În ceea
ce priveúte societatea civilă din Azerbaidjan, există o relaĠie bună cu guvernul, dar doar
pe anumite subiecte. Unele ONG consideră că au o relaĠie mult mai bună cu autorităĠile
locale, dar pentru a demara proiecte comune cu acestea au nevoie de aprobarea
autorităĠilor centrale2. Referitor la atitudinea faĠă de UE, 12% dintre cetăĠeni nu au
deloc încredere în UE, 15% manifestă o oarecare neîncredere, în timp ce 18% prezintă
o oarecare încredere în UE úi numai 6% au încredere totală în UE3.

Georgia
Asemănător cu situaĠia din Armenia, perioada anilor 1990 din Georgia a fost
caracterizată de scandaluri politice, politicieni cu agende ultranaĠionaliste4, războaie cu
cele două regiuni secesioniste, Abhazia úi Osetia de Sud úi conflicte interne. Venirea lui
Edvard Shevarnadze la putere în anul 1995, a temperat doar parĠial lucrurile. Acesta a
început să lupte împotriva bandelor criminale, a diminuat retorica agresivă naĠionalistă
împotriva minorităĠilor etnice, a adoptat o nouă constituĠie creând un regim hibrid care
permitea existenĠa unor drepturi úi libertăĠi cetăĠeneúti, dar nu lăsa mult spaĠiu pentru o
competiĠie úi participare politică5. Dar la această situaĠie de relativă stabilitate s-a ajuns
în schimbul unei înĠelegeri cu puternici lideri regionali, oameni de afaceri úi
guvernatori locali, înĠelegeri de împărĠire a autorităĠii. Cu timpul, Shevarnadze a
devenit nepopular, a demisionat din funcĠia de preúedinte, fiind înlocuit de Mikheil
Saakashvili care a devenit noul preúedinte al statului în anul 2004.
Saakashvili a dat tonul aúa zisei revoluĠii a trandafirilor, o miúcare paúnică de
schimbare a puterii, care a fost animată de o serie de proteste declanúate de rezultatul
alegerilor parlamentare din 2003 úi a situaĠiei de corupĠie din Ġară. Saakashvili se
considera un constructor de naĠiune, asemeni unor lideri precum Attaturk, Ben
Gurion sau generalul De Gaulle, iar misiunea lui era aceea e a construi un stat
puternic úi unit6. Scopurile lui principale erau de a duce statul spre integrarea în
NATO úi Uniunea Europeană úi de a reintegra teritoriile separatiste ale Osetiei de
Sud, Abhaziei úi Ajariei. Perioada dintre 2004 úi 2008 a fost una a marilor schimbări
în termeni de reforme, construcĠie instituĠională úi transparenĠa deciziilor. În

1
Interviu cu un expert politic, Baku Octombrie 2013.
2
Ibidem.
3
Caucasus Barometer, „2013 regional dataset – Trust in the EU”, disponibil la
http://caucasusbarometer.org/en/cb2013/TRUSTEU/.
4
Thomas de Waal, op. cit., p. 132-135 úi Archil Gegeshidze, „Georgia’s Political
Transformation: Democracy in Zigzag”, în South Caucasus – 20 years of independence,
Friedrich Ebert Stiftung, 2011, p. 25-40.
5
Idem, p. 29-30.
6
Thomas de Waal, op. cit., p. 194.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 163
aproximativ trei ani, guvernul a reuúit să stopeze mica corupĠie, iar instituĠiile au
devenit mult mai funcĠionale1. De asemenea, Saakashvili a reuúit să rezolve pe cale
paúnică situaĠia din Ajaria, un alt teritoriu separatist, susĠinând o serie de proteste
împotriva liderului local din acel moment2. După 2008 însă, s-a înregistrat un regres
în termeni de reforme, în special în domeniul drepturilor omului, iar regimul politic a
început să se comporte într-o manieră din ce în ce mai autoritară. Practic, Georgia îúi
păstra caracterul de regim hibrid. Mai mult de atât în august 2008, Georgia a fost
implicată într-un război de cinci zile cu Rusia, război început de la un conflict militar
între Tbilisi úi Osetia de Sud, iar în urma acestui război Georgia a pierdut de facto,
regiunile Abhazia úi Osetia de Sud. Cu toate acestea, în ciuda aspectelor menĠionate
mai sus, un episod ce confirmă că Georgia se transformă úi evoluează spre o
democraĠie a fost reprezentat de tranziĠia paúnică a puterii în urma alegerilor
parlamentare din octombrie 2012, atunci când partidul preúedintelui Saakashvili,
Miúcarea pentru Unitate NaĠională a fost învins de coaliĠia Visul Georgian, condusă
de magnatul Bidzina Ivanishvili. De asemenea, experĠii interni apreciază că opoziĠia
politică din Georgia este destul de puternică3. În ceea ce priveúte societatea civilă
aceasta este bine dezvoltată, relaĠia dintre ONG úi guvern este „aproape perfectă”, iar
ONG chiar iau parte la anumite decizii politice. Toate acestea s-au întâmplat după ce
VG a ajuns la putere. În ceea ce priveúte atitudinile populaĠiei faĠă de Uniunea
Europeană, situaĠia este diferită faĠă de celelalte două state din Caucazul de Sud.
Aproape 6% dintre cetăĠeni au declarat că au încredere deplină în UE, iar 27% că au
într-o oarecare măsură încredere în UE, în timp ce 8% manifestă o oarecare lipsă de
încredere, în timp ce 6% manifest o totală lipsă de încredere în UE4. AlĠi experĠi
locali apreciază chiar că două treimi din populaĠie susĠin integrarea în cadrul Uniunii
Europene5.
Pentru a sintetiza cele prezentate mai sus putem spune că elitele politice care au
urmat la conducerea celor trei state nu aveau o experienĠă politică deosebită úi au
copiat din principiile organizatorice ale sistemului comunist, optând pentru modele
politice autocrate. Mai mult de atât, viaĠa politică din cele trei state a fost caracte-
rizată de aspecte precum conflict militar, agende politice naĠionaliste, o cooperare
modestă între societatea civilă úi factorii politici, administraĠie publică coruptă. În
Armenia, după cum am văzut au existat conflicte între diverse tabere politice, există
o puternică reĠea informală prin care politicienii îúi urmăresc interesele, în timp ce
Azerbaidjanul a evoluat ca un stat personalizat unde un regim de clanuri îúi apără
interesele politice úi economice. În Georgia situaĠia s-a schimbat după revoluĠia
trandafirilor, statul optând în acel moment pentru un drum spre vest, curs ce s-a
păstrat până în prezent.

1
Interviu cu un expert politic, Tbilisi, Georgia, Noiembrie 2013.
2
Thomas de Waal, op. cit., p. 196.
3
Interviu cu un expert politic, Tbilisi, Georgia, Noiembrie 2013.
4
Caucasus Barometer, „2013 regional dataset – Trust in the EU”, disponibil la
http://caucasusbarometer.org/en/cb2013/TRUSTEU/.
5
Interviu cu un expert politic, Tbilisi, Georgia, Noiembrie 2013.
164 Mihai-Bogdan Popescu

Factori ce Ġin de tipul politicii UE faĠă de zona respectivă

S-ar putea spune că există o incertitudine care rezultă pe de o parte din cadrul
instituĠional al Parteneriatului Estic, dar úi de la un dezacord între statele membre ale
UE faĠă de prioritizarea unei anumite zone în cadrul PEV. Decizia din cadrul PaE
este foarte complexă, iar coordonarea programului este împărĠită între Comisia
Europeană úi Serviciul European de AcĠiune Externă (SEAE), în cadrul platformelor
multilaterale existând chiar situaĠia în care acestea trebuie să îúi raporteze activitatea
ambelor instituĠii. Planificările politice se fac pe termen lung, ceea ce afectează
obiectivele iniĠiale propuse1. Chiar úi reprezentanĠi ai societăĠii civile din statele în
cauză, au recunoscut că UE are un răspuns mult mai lent decât Rusia spre exemplu2.
În al doilea rând printre statele UE, există viziuni diferite în ceea ce priveúte PEV. În
timp ce Polonia úi Suedia sunt interesate din diverse motive de vecinătatea estică3,
mari actori precum FranĠa sau Italia sunt mai interesaĠi de dimensiunea sudică a PEV
úi încearcă să concentreze resursele către zona respectivă4. La acest lucru se adaugă
úi faptul că PEV úi PaE nu menĠionează nimic despre o posibilă integrare a statelor
respective în cadrul UE, existând chiar o incertitudine în ceea ce priveúte relaĠia
dintre acestea úi UE pe termen lung, în cazul în care îndeplinesc cererile de adoptare
a acquisului comunitar. Deoarece în acest moment integrarea este o iluzie, cele trei
state din Caucaz intră în categoria de europenizare a vecinătăĠii, ceea ce presupune o
adoptare limitată a cererilor venite din partea Bruxellesului.
Un al doilea aspect ar fi legat de faptul că UE nu beneficiază de aceeaúi putere de
negociere superioară cum s-a întâmplat în cazul statelor din Europa Centrală úi de
Est. Rusia are pârghiile sale asupra zonei din cauza prezenĠei în economia celor trei
state úi mai ales din cauza problemelor de securitate legate de conflictele îngheĠate.
Mai mult de atât, Kremlinul dezvoltă un proiect de integrare economică, Uniunea
Euroasiatică, văzut ca „o nouă provocare” de către oficialii europeni, iar „intrarea
în Uniunea Vamală care este parte a Uniunii Euroasiatice va afecta integrarea
economică cu UE prin ZLSAC”5. Aúadar, fiecare stat PaE trebuie să aleagă între
ZLSAC úi Uniunea Euroasiatică.
Un aspect important în relaĠia dintre Rusia úi statele Caucazului de Sud îl
reprezintă situaĠia migraĠiei forĠei de muncă din cele trei state către Rusia.
RemitenĠele trimise de cetăĠenii care lucrează în Rusia către diverse state din CSI
oferă stabilitate socială úi pot contribui la dezvoltarea economică. Doar în 2012 din
străinii care muncesc în Rusia au trimis 20,9 mld. dolari, 87.1% din această sumă

1
Simona Soare, „The Eastern Partnership’s Road So Far: An Assessment of the EaP
Multilateral Track’s Performance”, în Mihail Ionescu (ed.), Eastern Partnership: The Road so
Far, Military Publishing House, 2013, p. 138, p. 191.
2
Interviu cu un expert politic azer, Baku, Octombrie 2013; Interviu cu un expert politic
georgian, Tbilisi, Noimembrie 2013.
3
Krister Eduards, A Swedish Eastern Europe Regional Strategy – A Strategic Review,
SIDA Decentralised Evaluation, 2013, p. 7.
4
Interviu cu un expert politic, Bruxelles, Ianuarie, 2014.
5
Comisia Europeană, European Neighbourhood Policy: Working towards a Stronger
Partnership, Bruxelles, 2013, p. 12, disponibil la http://www.enpi-info.eu/library/content/
european-neighbourhood-policy-working-towards-stronger-partnership.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 165
1
ducându-se către spaĠiul CSI . Dintre Ġările Caucazului de Sud, majoritatea
imigranĠilor în Rusia provin din Azerbaidjan, aproximativ 67 947, reprezentând 9,9%
din totalul imigranĠilor. 59 351 de imigranĠi, adică 8,6% din volumul total de
imigranĠi provin din Armenia, úi 12097 din Georgia, adică de 1,8% din volumul total
de imigranĠi străini2. CetăĠenii din spaĠiul CSI merg în căutarea unor locuri de muncă
în Rusia, în principal din cauză că sunt familiarizaĠi cu spaĠiul respectiv úi cunosc
limba rusă3.
Decizia Armeniei de a se alătura Uniunii Vamale poate fi explicată pe de o parte
de prezenĠa Rusiei în economia statului respectiv. Spre exemplu, Rusia deĠine
controlul asupra unei centrale nucleare úi a unei hidrocentrale, Gazprom deĠine 80%
din infrastructura energetică a Armeniei, compania aeriană Sibir deĠine 70% din
Armavia, Vneshtorbank, o bancă de stat rusească deĠine la rândul său 70% din banca
Sarvings, iar infrastructura de căi ferate armene este la rândul său cumpărată de
Rusia4. Conform unui studiu independent efectuat pe de Comisia Europeană, în cazul
în care se alătură ZLSAC, economia armeană ar putea obĠine o creútere a PIB de
2,3%, o creútere de 15,2% a exporturilor úi o creútere de 8,2% în importurile sale, dar
acestea sunt estimări pe termen lung5. Oferta Rusiei pe de altă parte, potrivit
experĠilor armeni va aduce avantaje în domenii cum ar fi transporturile, energia –
a‫ڍ‬teptându-se o reducere a preĠurilor la gaze cu 30%, úi o creútere a PIB pe termen
scurt de circa 4%, în timp ce experĠii europeni cred că acest lucru va reduce
rezistenĠa Armeniei la úocurile economice prin reducerea ISD venite din Ġările UE6.
Datorită rezervelor însemnate de resurse energetice úi faptului că exportă aproape
în toate direcĠiile – Rusia, Iran, Europa – Azerbaidjanul îúi permite un grad ridicat de
„independenĠă” în politica externă7. Într-un interviu din 2006 Ilham Alyiev,
preúedintele Azerbaidjanului declara că Baku nu va cere nici un favor UE, iar UE are
nevoie de Azerbaidjan în aceeaúi măsură în care Azerbaidjanul are nevoie de UE8.

1
Migration Policy Center, Russia – Migration Profile, MPC Team, 2013, p. 4 disponibil
la http://www.migrationpolicycentre.eu/docs/migration_profiles/Russia.pdf.
2
Idem, p. 2 úi Zsuzsa Ludvig, „The EU and its Eastern Partners: Conditionality and
Expected Benefits. How does the Russian Factor Matter?”, Instituto Affari Internazionali,
Documentati IAI 13/09, p. 1-18.
3
Interviu cu un expert politic azer, Baku, Octombrie 2013.
4
James Roberts, et al., The Eurasian Union: Undermining Economic Freedom and
Prosperity in the South Caucasus, Heritage Foundation, 2013, disponibil la http://www.
heritage.org/research/reports/2013/11/the-eurasian-union-undermining-economic-freedom-
and-prosperity-in-the-south-caucasus.
5
Comisia Europeană, „European Neighbourhood Policy: Working towards a Stronger
Partnership”, Bruxelles, 2013, p. 4, în http://www.enpi-info.eu/library/content/european-
neighbourhood-policy-working-towards-stronger-partnership.
6
Comisia Europeană, Implementation of the European Neighborhood Policy in Armenia:
Progress in 2013 and recommendations for action, Brussels, 2014, p. 12, în http://eeas.
europa.eu/enp/pdf/2014/country-reports/armenia_en.pdf.
7
Eurasia Net, „The Next Stage of Russia's Resurgence: The Caucasus States”, 14
Februarie, 2012, http://www.eurasianet.org/node/65000.
8
Tabib Huseynov, „The EU and Azerbaijan: Destination Unclear” în Tigran Mkrtchyan,
Tabib Huseynov, Kakha Gogolashvili, The European Union and the South Caucasus: Three
166 Mihai-Bogdan Popescu

Micul stat cu ieúire la Marea Caspică este un actor important pentru securitatea
energetică a Europei, atât ca furnizor de energie, ce urmează să contribuie la
dezvoltarea coridorului sudic, dar úi ca Ġară de tranzit (posibil pentru gazul turkem),
după cum declara comisarul european pentru energie, Gunter Oettinger1. Aúadar,
oficialii europeni se pot gândi că în cazul în care insistă prea multe pe reforme pot
îndepărta Azerbaidjanul de UE. De asemenea, în ceea ce priveúte relaĠia cu Rusia
trebuie menĠionat că aceasta nu controlează resursele energetice ale Ġării deúi s-a
oferit să cumpere tot gazul natural azer. Mai mult de atât, remitenĠele trimise de
muncitorii azeri din Rusia au un impact minimal asupra economiei2. O posibilă
aderare la Uniunea Eurasiatică poate aduce câteva beneficii în ceea ce priveúte
creúterea PIB, dar pe termen lung experĠii consideră că dezavantajele depăúesc
posibilele avantaje. Uniunea Eurasiatică cere uniformizarea politicii energetice a
statelor membre úi adoptarea unor politici economice comune faĠă de statele din afara
uniunii. Acest lucru va conduce la pierderea controlului asupra rezervelor de resurse
naturale úi pierderea independenĠei în ceea ce priveúte stabilirea cadrului în care se
desfăúoară politicile economice úi energetice, în special faĠă de statele din Europa3.
Embargoul instituit de Rusia în 2006 împotriva mai multor produse georgiene a
afectat grav relaĠiile economice dintre cele două state. Cu toate acestea, în 2013
relaĠiile economice dintre cele două părĠi au început să revină la normalitate. Dacă în
2012 Rusia era al úaselea mare partener comercial al Georgiei, în 2013 aceasta ocupa
locul patru4. Cu toate acestea însă, Georgia a continuat drumul spre Vest úi a decis,
după negocieri încheiate cu succes să facă parte din ZLSAC propusă e UE.
Al doilea aspect este legat de chestiunile de securitate din zona Caucazului de
Sud, în special de conflictele îngheĠate din zonă úi de gradul de implicare al Rusiei úi
UE în aceste probleme. Rusia domină procesul de negociere legat de rezolvarea
conflictului din Nagorno Karabakh dinte Armenia úi Azerbaidjan úi mai mult de atât
este un garant pentru securitatea Armeniei, stat membru în OTSC. De asemenea, în
viziunea experĠilor Rusia poate pune presiune pe Azerbaidjan din acest punct de
vedere5. În ceea ce priveúte Uniunea Europeană trebuie subliniat faptul că nu există o
viziune coerentă asupra modului de rezolvare al acestui conflict. Analizând limbajul
din documentele strategice de Ġară (Country Strategy Papers) încheiate de UE cu
Armenia úi Azerbaidjan se poate observa că ajutorul UE ar urma să vină după ce

perspectives on the future of the European Project from the Caucasus, Bertelsmann Stiftung,
2009, p. 71.
1
Trend.Az, „EU: Azerbaijan will be key contributor to Southern Gas Corridor”,
21 Septembrie 2011, disponibil la http://en.trend.az/capital/energy/1934588.html.
2
Eurasia Net, „The Next Stage of Russia's Resurgence: The Caucasus States”,
14 Februarie 2012, disponibil la http://www.eurasianet.org/node/65000.
3
Vugar Bayramov, „Considering Accession to the Eurasian Economic Union: For
Azerbaijan, Disadvantages Outweigh Advantages”, Caucasus Analytical Digest, No. 51-52,
2013, p. 16-19.
4
Civil Ge, „Georgia’s Foreign Trade in 2013”, 24 Ianuarie 2014, disponibil la
http://www.civil.ge/eng/article.php?id=26885.
5
Interviu cu un expert pe securitate energetică, Bruxelles, Ianuarie 2013.
Europenizarea instituĠiilor economice în Armenia, Azerbaidjan úi Georgia 167
1
conflictul ar fi rezolvat de către cele două părĠi . Dar acest lucru vine úi pe fondul
faptului că niciuna dintre cele două părĠi nu a cerut úi nu au dorit implicarea UE în
acest conflict. Armenia este mulĠumită de status quo actual, iar Azerbaidjanul în
special după declararea unilaterală a independenĠei Kosovo pare să nu mai aibă
încredere în instituĠiile internaĠionale, dorind mai degrabă să găsească o rezolvare
„personală” a acestui conflict2. Un alt dosar important este reprezentat de conflictele
din Abhazia úi Osetia de Sud. După războiul din august 2008 Rusia a recunoscut
independenĠa celor două zone separatiste, iar din Septembrie 2013 trupele ruseúti
instalează obstacole artificiale care depăúesc linia de ocupaĠie extinzându-se practic în
Georgia3. În afara politicii de nerecunoaútere a celor două entităĠi UE nu are un obiectiv
sustenabil pe termen lung. Însă, spre deosebire de Armenia úi Azerbaidjan, Georgia are
nevoie de un protector împotriva unor viitoare acĠiuni ale Rusiei în zonă4.

Concluzii
Politica Europeană de Vecinătate úi Parteneriatul Estic reprezentau o manifestare
practică a viziunii Uniunii Europene despre securitate în zona vecinătăĠii estice.
Stabilizarea statelor respective se putea face prin „europenizarea” politicii interne
exercitând o politică bazată pe condiĠionalitate, adică adoptarea acquisului comunitar
în schimbul unor recompense precum semnarea unui Acord de Asociere, aderarea la
ZLSAC úi iniĠierea unui regim de liberalizare a vizelor.
După cum am arătat, au existat factori care au subminat „europenizarea”
instituĠiilor economice din Armenia, Azerbaidjan úi Georgia. Un prim impediment úi
poate cel mai important este reprezentat de factorii politici interni din cele trei state.
După căderea comunismului úi destrămarea URSS cele trei state au fost acaparate de
regimuri politice autoritare, lucru determinat de experienĠele politice pre úi din timpul
comunismului, unde elite locale doreau menĠinerea status quo-ului politic cu scopul
de a-úi menĠine diverse privilegii politice sau economice. De asemenea, societatea
civilă nu avea posibilitatea de a constrânge elitele politice úi mai mult de atât în cazul
Armeniei úi al Azerbaidjanului, UE nu se bucura de o imagine preponderent pozitivă
în rândul cetăĠenilor. Georgia diferea într-o oarecare măsură de condiĠiile enumerate
mai sus. După revoluĠia trandafirilor din 2003 au fost demarate numeroase reforme
politie, Ġara a decis să se apropie de Occident (UE, NATO), iar ceea ce este mai

1
Comisia Europeană, ENPI: Armenia Country Strategy Paper, Brussels, p. 7, disponibil la
http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/country/enpi_csp_armenia_en.pdf úi Comisia Europeană,
ENPI: Azerbaijan Country Strategy Paper, Brussels, 2006, p. 14, disponibil la
http://ec.europa. eu/world/enp/pdf/country/enpi_csp_azerbaijan_en.pdf.
2
Nicu Popescu, Politica Externă a Uniunii Europene úi conflictele post-sovietice, Cartier,
Bucureúti, 2013, p. 162.
3
Parlamentul European, Russia's illegal activities along the occupation line in Georgia,
Bruxelles, 2013, disponibil la http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-
//EP//TEXT+OQ+O-2013-000146+0+DOC+XML+V0//EN.
4
Eurasia Net, „The Next Stage of Russia's Resurgence: The Caucasus States”, Februarie
2012, disponibil la http://www.eurasianet.org/node/65000; Interviu cu un expert politic,
Tbilisi, Georgia, Noiembrie 2013.
168 Mihai-Bogdan Popescu

important alternanĠa la guvernare se face paúnic. Deci, diferenĠa de atitudine faĠă de

oferta UE este explicată în primul rând de tipul regimului politic intern úi în funcĠie
de gradul de liberalizare al acestuia. Armenia un stat mai degrabă autocrat, dar în
care au fost întreprinse mici schimbări a negociat cu succes aderarea la ZLSAC însă
a decis să facă parte din proiectul iniĠiat de Rusia, Azerbaidjan un regim autocrat
legat de imaginea lui Heydar Alyiev úi ulterior Ilham Alyiev, în care predomină o
puternică structură de clan nu a început negocierile pentru ZLSAC, iar Georgia, un
regim putem spune hibrid, în care au fost demarate reforme importante, dar încă mai
există destule provocări a decis să facă parte din ZLSAC, iar la summit-ul de la
Vilnius din 2013 a reuúit să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.
Este adevărat că úi ambiguităĠile legate de modelul politic al PEV úi PaE au putut
afecta decizia celor trei state, prin lipsa credibilităĠii în sensul că nu se útie exact ce se
va întâmpla dacă îndeplinesc reformele respective úi a clarităĠii, în sensul că există
divergenĠe privind prioritizarea anumitor zone din PEV. La toate acestea se mai
adaugă úi faptul că în cazul Azerbaidjanului UE nu dispune de o capacitate de
negociere superioară din cauza rolului acestui stat pentru securitatea energetică
europeană. De asemenea conflictele îngheĠate din zonă úi prezenĠa Rusiei pot fi un alt
impediment în calea europenizării. Rusia are o prezenĠă considerabilă în economia
Armeniei úi este úi principalul garant pentru securitatea acesteia. În schimb Georgia
are nevoie de UE pentru a contracara eventuale presiuni ale Rusiei prin intermediul
celor două regiuni separatiste. Uniunea Europeană poate fi un factor capabil să
influenĠeze construcĠia statală în zona post sovietică, însă în momentul de faĠă nu este
suficient de atractivă pentru toĠi factorii politici locali, neexistând momentan o
recompensă suficient de atractivă pentru toate cele trei state din zonă. Neoinsti-
tuĠionalismul alegerii raĠionale a arătat faptul că europenizarea este într-adevăr
percepută ca un calcul strategic pentru actorii locali, iar acolo unde costurile depăúesc
eventualele beneficii, efectul este modest.
 Miruna Troncotă*

Europenizarea Balcanilor de Vest.

Experimente politice úi lecĠii încă neînvăĠate.

Rezumat: Obiectivul capitolului de faĠă este de a investiga nuanĠele contextuale ale

procesului de europenizare în cazul procesului de integrare a Balcanilor de Vest în
Uniunea Europeană. Analiza se axează pe perioada ultimului deceniu (2003-2013),
începând de la momentul când perspectiva aderării a fost deschisă statelor fostei
Iugoslavii úi Albaniei în urma Consiliului european de la Salonic úi până în prezent (se
va face referire úi la evenimente relevante din 2014). Articolul este împărĠit în trei
secĠiuni – prima parte stabileúte cadrul teoretic úi propune o definiĠie preponderent
constructivistă a europenizării, mai ales atunci când termenul este folosit în cadrul
politicii externe úi de extindere a UE. A doua parte descrie evoluĠia celor 6 state din
Balcanii de Vest în procesul de europenizare. Vor fi evaluate astfel în perspectivă
cronologică atât modurile prin care UE a încercat să-úi adapteze politicile la specificul
fiecărei Ġări în parte, precum úi acĠiunile statelor ce au rezultat în „amânarea”
europenizării úi neîndeplinirea condiĠionalităĠilor prin politizarea excesivă a procesului.
Articolul se încheie prin a concluziona asupra principalelor lecĠii neînvăĠate úi prin
accentuarea faptului că procesul de europenizare din perspectiva constructivistă
asumată de prezenta analiză este întotdeauna rezultatul unor interacĠiuni instituĠionale úi
discursive, materiale úi simbolice, iar politizarea condiĠionalităĠilor úi amânarea aderării
sunt consecinĠe ale acĠiunilor ambelor părĠi ale dialogului, implicând un set variat de
elite decidente în diferite faze ale procesului.

Cuvinte-cheie: europenizare, Balcanii de Vest, condiĠionalităĠi, constructivism,

instituĠionalism, politizare, politica de extindere, politica externă, Uniunea Europeană

Introducere
Balcanii de Vest sunt o regiune ce a fost adânc marcată atât de căderea zidului
Berlinului úi de sfârúitul Războiului Rece, cât úi în mod direct de războaiele violente
de destrămare a fostei Iugoslavii. Aceste evenimente au adus nu doar o nouă
configuraĠie a graniĠelor, dar úi a aúteptărilor pe care noile naĠiuni în formare le-au
avut de la statele occidentale. Cele úase state rezultate în urma destrămării Iugoslaviei
úi Albania fac parte deja dintr-un nou val de extindere al Uniunii Europene (UE).
Procesul de europenizare al Balcanilor de Vest merită studiat îndeaproape deoarece
se pot astfel evidenĠia o multitudine de nuanĠe în ceea ce priveúte succesele, dar, în
mod ilustrativ, úi insuccesele felului în care UE úi-a adaptat politicile pentru a face

*
Beneficiară a bursei de cercetare postdoctorală prin Programul OperaĠional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Burse doctorale úi postdoctorale pentru tineri
cercetători în domeniile ùtiinĠe Politice, ùtiinĠe Administrative, ùtiinĠele Comunicării úi
Sociologie, POSDRU/1.5/159/134650.
170 Miruna Troncotă

faĠă provocărilor din imediata sa vecinătate. După extinderea „Big Bang” din 2004 cu
cele zece state din Europa centrală úi de sud-est (continuând în 2007 cu adăugarea
„întârziatelor” România úi Bulgaria), UE úi-a revizuit fundamental mecanismele de
transfer normativ, precum úi logica de costuri úi beneficii ale procesului de aderare.
Accentul s-a pus pe adaptarea mecanismului de condiĠionalităĠi UE la specificul
post-conflict al regiunii, preponderent pe reabilitarea economică, cooperare regională
úi mai ales pe respectarea principiilor statului de drept. Astfel s-a ajuns ca UE să
experimenteze o serie de instrumente noi ce urmau să contribuie direct la un mai
eficient transfer normativ úi la iniĠierea procesului de europenizare în statele ce se
recuperau încet după conflictele devastatoare ale anilor ’90. MulĠi analiúti ai temei
pun deja verdictul eúecului în acest proces de europenizare post-conflict ce a
necesitat o consistentă susĠinere financiară din partea comunităĠii internaĠionale, dar
care a dus în final la perpetuarea instabilităĠii úi a dependenĠei de asistenĠa externă,
trăsături incompatibile cu procesul de integrare europeană. Adesea este dată ca
exemplu ilustrativ al acestui insucces Bosnia úi HerĠegovina úi menĠinerea ei sub
tutela Oficiului Înaltului Reprezentant al ONU, precum úi menĠinerea trupelor
EUFOR din motive de risc de securitate. Studiul de faĠă îúi propune însă să nuanĠeze
teza responsabilităĠii unilaterale pentru eúecul europenizării (pusă fie pe seama
incapacităĠii interne a statelor cu administraĠii corupte, fie pe seama inadecvării
politicilor întârziate úi ezitante ale UE în ultimul deceniu). În schimb, studiul doreúte
să propună termenul de „amânare a europenizării”, de care sunt responsabili atât
statele din Balcani, cât úi diferiĠii actori ce reprezintă interesele Uniunii.
Aúadar, capitolul de faĠă îúi propune să problematizeze conceptul de europenizare
printr-o analiză aplicată pe contextul politicii de extindere a UE în regiunea de
vecinătate compusă din statele formate după destrămarea Iugoslaviei úi Albania
(aúa-numita regiune a „Balcanilor de Vest”). Articolul este structurat după cum
urmează: în prima parte are loc delimitarea conceptuală úi teoretică a termenului de
„europenizare”, úi a principalelor elemente aflate sub analiză; în partea a doua este
descris contextul europenizării în cadrul principalelor etape prevăzute de politica de
extindere a UE pentru Balcanii de Vest, cu accent pe instrumentele „speciale”
folosite de UE în regiune. Iar ultima parte are scopul de a analiza aceste etape deru-
late discontinuu în procesul de negociere a condiĠionalităĠilor UE în perioada sem-
nării Acordurilor de Stabilitate úi Asociere până în prezent, din prisma indicatorilor
definiĠi în partea teoretică. Concluziile se concentrează pe tema politizării
condiĠionalităĠilor UE úi a perspectivelor viitoare ale procesului.

1. Europenizarea în cadrul procesului de aderare, sub semnul

excepĠiilor de la regulă
Deúi a provocat în ultimii ani mai multe critici úi contestări, conceptul de
europenizare domină ultimele două decenii de dezbateri academice privind puterea
de transformare pe care o exercită Uniunea Europeană asupra altor entităĠi cu care
Europenizarea Balcanilor de Vest 171
1
interacĠionează . În studiile europene recente, abordarea neo-instituĠionalistă a
avansat una din perspectivele cele mai des folosite asupra europenizării. Conform
acesteia, conceptul de europenizare a fost conectat direct cu cel de schimbare
instituĠională – un proces de adaptare declanúat de premisa integrării europene2.
Acest corp teoretic (dezvoltat úi el pe trei mari sub-secĠiuni: neo-instituĠionalism
raĠionalist, istoric úi sociologic)3 a definit europenizarea ca ajustare a politicii interne
a statelor aderante, referindu-se strict la consecinĠele integrării în UE la nivelul
instituĠiilor domestice úi a interacĠiunilor formale dintre acestea úi instituĠiile UE
responsabile de politica de aderare. Abordările teoretice din sfera neo-instituĠionalis-
mului discursiv au oferit o viziune mai nuanĠată asupra dinamicii politice în spaĠiul
politicilor europene, dincolo de standardele rigide de implementare definite de
abordările raĠionaliste4. Pe baza unor premise socio-constructiviste, la nivel teoretic
scopul acestui articol este de a privi europenizarea din perspectiva diferitelor moduri
de interacĠiune discursivă úi instituĠională, ce presupune o multitudine de actori
implicaĠi în procesul de elaborare úi implementare al politicii de extindere (mai precis
setul de criterii politice al condiĠionalităĠilor UE). Consider că mai ales în contextul
unei regiuni din directa vecinătate a UE precum Balcanii de Vest, afectată de con-
flicte etnice úi proiecte de secesiune, folosirea conceptului de europenizare trebuie să
ia în considerare úi interacĠiunile subtile dintre numeroúii actori implicaĠi úi
suprapunerea de obiective dintre instrumentele politicii de extindere cu politica
externă úi de stabilizare post-conflict.
NoĠiunea centrală a studiilor de europenizare în domeniul politicii de extindere
este aceea de „condiĠionalităĠi”, definite de UE pentru a reglementa relaĠiile cu statele
candidate úi potenĠial candidate. În termenii teoriilor raĠionaliste europenizarea este
un proces de negociere bazat pe calcule cost-beneficiu după logica „pedeapsă-recom-
pensă” (sticks and carrots). Această perspectivă trebuie să fie completată de o
abordare care include úi factorii ideatici alături de cei materiali. Mai precis, este
necesar să se pună mai mult accent pe modul în care actorii percep structura de
„pedepse úi recompense” din cadrul negocierilor cu UE úi impactul acestor
semnificaĠii (divergente sau convergente în rândul multitudinii de actori implicaĠi)

1
O sinteză a celor mai recente evoluĠii în domeniu găsiĠi în Claudio Radaelli úi Theofanis
Exadaktylos, „Research Design in European Studies: The Case of Europeanization”, Journal
of Common Market Studies, vol. 47, Nr. 3, 2009, p. 507-530.
2
Mai multe în articolul emblematic pe această temă semnat de Frank Schimmelfennig úi
Ulrich Sedelmeier, „Governance by conditionality: EU rule transfer to the candidate countries
of Central and Eastern Europe”, Journal of European Public Policy, 2004, Vol. 1, Nr. 4, p.
661-679, úi în volumul Frank Schimmelfennig úi Ulrich Sedelmeier, The Europeanization of
Central and Eastern Europe, Cornell University Press, Ithaca New York, 2005.
3
Peter A. Hall úi Rosemary C. R. Taylor, Political Science and the Three New Institu-
tionalisms, 1996/6, disponibil la http://edoc.vifapol.de/opus/volltexte/2011/2782/pdf/
dp96_6.pdf (accesat pe 04.08.2014).
4
Vivien Schmidt, „Discursive Institutionalism: The Explanatory Power of Ideas and
Discourse”, Annual Review of Political Science, Vol. 11, 2008, p. 303-326; Vivien Schmidt,
„Taking ideas and discourse seriously: explaining change through discursive institutionalism
as the fourth‘newinstitutionalism”, European Political Science Review, Vol 2, Nr. 1, 2010, p.
1–25.
172 Miruna Troncotă

asupra procesului de implementare. În acest sens, în cadrul instituĠional prevăzut de

Acordurile de Stabilitate úi Asociere (ASA) ce includ Ġările din Balcanii de Vest,
criteriile politice de condiĠionalitate nu ar trebui analizate ca elemente pre-existente
procesului (ca ni‫ڍ‬te simple elemente ce „se bifează” de statele candidate), ci mai
degrabă condiĠiile stabilite de UE sunt „ceea ce fac actorii din ele” (pentru a folosi
expresia consacrată a lui Alexander Wendt), mai ales având în vedere că acestea s-au
schimbat progresiv de-a lungul ultimilor ani úi nu s-au aplicat uniform tuturor statelor
aflate în negocieri. Astfel, procesul este definit ca fiind influenĠat de numeroase
elemente contextuale, ce Ġin atât de statele balcanice, cât úi de dinamica internă a UE,
atât pe plan discursiv, cât úi pe plan instituĠional. Politizarea elementelor „tehnice”
ale condiĠionalităĠilor UE devine astfel punctul central al analizei de faĠă, identificată
astfel ca sursă centrală a distorsionării europenizării în regiune. Deciziile politice ce
duc fie la implementarea reformelor, fie la blocaj instituĠional úi amânarea reformelor
presupune identificarea unui cadru discursiv de semnificaĠii pe care actorii le
utilizează în procesul de negociere. Aceasta este contribuĠia principală a abordării
instituĠionalist–discursive la înĠelegerea conceptului de „europenizare”, aplicată în
studiul de faĠă la contextul politicii de extindere a UE.
În prezent, cu 28 de state membre úi o populaĠie de aproximativ 500 de milioane
de locuitori, UE este rezultatul unui proces de integrare úi extindere de peste jumătate
de secol, aflat în continuă evoluĠie. Politica de extindere a Uniunii a fost astfel
structurată pentru a permite úi relaĠii mai strânse cu statele care nu fac parte din UE,
dar se bucură de perspectiva de a deveni membri în viitor. După un deceniu de
negocieri cu cele 10 candidate, statele membre UE au convenit ca perspectiva
aderării la UE să fie deschisă úi pentru Balcanii de Vest pentru următorul deceniu de
după anul 2004. Termenul geopolitic mai degrabă decât geografic de Balcanii de
Vest, ce va fi folosit de-a lungul articolului, se referă mai exact la CroaĠia, Fosta
Republică Iugoslavă Macedonia1, Albania, Bosnia úi HerĠegovina2, Muntenegru,
Serbia, Kosovo3. Ultimii 10 ani au constituit un moment de dezvoltare continuă a
cercetării úi în domeniul politicilor UE în Balcani4, odată cu lansarea aúa-numitei

1
De-a lungul articolului am optat pentru folosirea denumirii simple de „Macedonia” din
raĠiuni de prescurtare.
2
De-a lungul articolului va fi folosită úi versiunea prescurtată „Bosnia” cu referire însă
completă la entitatea federală Bosnia úi HerĠegovina.
3
Conform RezoluĠiei nr. 1244 a Consiliului de Securitate al NaĠiunilor Unite. Denumirea
„Kosovo” va fi folosită de-a lungul întregii lucrări, din raĠiuni de prescurtare, fără a face
referire la statut.
4
ObservaĠiile din analiza de faĠă sunt desprinse dintr-o serie de volume de sinteză editate
în ultimii ani: Dorian Juno, The Europeanization of Western Balkans: A Fuzzy Set
Qualitative Comparative Analysis of the New Potential EU Member States, VDM Verlag Dr.
Müller, Berlin, 2010; Florian Bieber (ed.), EU Conditionality in the Western Balkans,
Routledge, London, 2012; Arolda Elbasani (ed.), European Integration and Transformation in
the Western Balkans. Europeanization or business as usual, Routledge, London, 2013;
Gergana Noutcheva, European Foreign Policy and the Challenges of Balkan Accession:
Conditionality, Legitimacy and Compliance, Routledge, London, 2012; Soeren Keil (ed.),
Statebuilding in the Western Balkans: European Approaches to Democratization, Routledge,
London, 2013.
Europenizarea Balcanilor de Vest 173
„agendei Salonic” pentru integrarea Balcanilor de Vest în UE (în cadrul Consiliului
European din iunie 2003). Această atenĠie sporită acordată regiunii s-a făcut simĠită
mai ales în urma exemplului pozitiv al aderării CroaĠiei (finalizat la 1 iulie 2013), cu
o reĠetă de „europenizare” ce a transmis mesaje ambivalente – deúi întârziată úi
politizată, ea a fost în final încununată de succes. Trebuie să ne reamintim că în anii
'90, după căderea Zidului Berlinului, extinderea a devenit o prioritate fundamentală a
UE. Aceasta se afla în curs de redefinire instituĠională marcată de „reaúezările”
politice din jurul Tratatului de la Maastricht (semnat în 1992, dar intrat în vigoare în
1993) úi a decis să se implice direct în democratizarea Ġărilor din Europa centrală úi
de est, oferind acestora o perspectivă sigură de integrare. După un deceniu de la
lansarea Agendei de la Salonic relaĠia dintre UE úi Balcanii de Vest a fost adânc
marcată de incertitudini úi s-a renunĠat complet la procedura luării unor angajamente
ferme ce ofereau o dată anume de aderare. Angajamentul a rămas neclintit, dar
regulile jocului s-au schimbat.
O primă observaĠie de la care trebuie să pornim este aceea că regiunea Balcanilor
de Vest a pus UE în ipostaze de negociere cu totul noi, dar aceasta s-a datorat nu doar
conflictelor din zonă, dar úi evoluĠiilor politice specifice prin care a trecut UE úi a
noului rol pe care a dorit (sau a trebuit) să îl contureze pe scena internaĠională. Astfel,
procesul a permis o serie de inovaĠii în domeniul politicii externe pe care statele
membre au început să o articuleze abia în 2003, odată cu lansarea Strategiei
Europene de Securitate (úi nu fără numeroase disensiuni declanúate de intervenĠia în
Irak, ce au slăbit poziĠia comună a UE în domeniul de securitate). Politica de aderare
úi instrumentele de politică externă au fost testate pentru prima dată de UE în cadrul
misiunilor de menĠinere a păcii din Bosnia úi Macedonia. Ele au creat o anumită
confuzie instituĠională, fiind gestionate de mai multe niveluri ale guvernanĠei
europene. Suprapunerea de sarcini úi uneori poziĠiile contradictorii inter-instituĠionale
au fost potenĠate ulterior de procesul de redefinire instituĠională început odată cu
dezbaterile privind reformarea cadrului legal al UE (devenit ulterior Tratatul de la
Lisabona). În tot acest timp, procesul de aderare al statelor din Balcani a stat astfel
sub semnul „excepĠiilor” de la regula precedentă folosită în cazul celor 10 state ce au
aderat în 20041. Dar înainte de a analiza cu atenĠie care au fost aceste excepĠii în
cazul Balcanilor úi impactul lor politic asupra întârzierii europenizării, să detaliem pe
scurt elementele centrale ale politicii de extindere.
Pentru a deveni state membre, Ġările candidate trebuie să accepte acquis-ul
comunitar, un set de norme úi reglementări în vigoare în UE. Acestea sunt comune
pentru orice stat, dar se poate conveni asupra unor dispoziĠii specifice, ceea ce s-a úi
întâmplat în cazul tuturor negocierilor precedente. Examinarea analitică, denumită
„screening”, reprezintă prima etapă a negocierilor de aderare. Acest proces, care
durează câteva luni, le permite Ġărilor candidate să se familiarizeze cu acquis-ul, iar
Comisiei úi statelor membre să evalueze gradul de pregătire a Ġărilor candidate,
înainte de deschiderea negocierilor. Screening-ul úi negocierile ulterioare sunt

1
Dimitris Papadimitriou, Eli Gateva, „Between Enlargement-Led Europeanisation and
Balkan Exceptionalism: An Appraisal of Bulgaria’s and Romania’s Entry into the European
Union”, Perspectives on European Politics and Society, Nr. 10, 2009, p. 152-66.
174 Miruna Troncotă

organizate pe capitole, fiecare acoperind un anumit domeniu politic. Contextul

formal al negocierilor capitolelor din acquis s-a schimbat din 2004 úi până în prezent.
Mai exact a crescut numărul de articole de negociere (de la 31 la 35) úi procesul a
crescut în complexitate, ceea ce ridică mai multe probleme administrative de
implementare a reformelor dorite, mai ales unor state fragile, cu suveranitate limitată
sau profund fragmentate instituĠional ca statele rezultate din destrămarea Iugoslaviei.
În 2013 s-au celebrat deja două decenii de la primul pas al UE de a-úi defini
mecanismele specifice de a intra în relaĠii instituĠionale cu alte state, ce a devenit
„motorul” principal al politicii sale de extindere, úi anume criteriile de la Copenhaga
lansate în 1993. Din perspectivă strict legală, criteriile de la Copenhaga au devenit
astfel principalii indicatori pentru a măsura gradul de europenizare al unui stat
interesat să devină membru al UE úi în cei 20 de ani de la lansarea lor acestea úi-au
păstrat aceeaúi bază principială, dar lor li s-au adăugat noi úi noi condiĠionalităĠi din
dorinĠa UE de a se adapta realităĠilor politice emergente. Criteriile de la Copenhaga
prevăd următoarele: instituĠii care să garanteze democraĠia, statul de drept, drepturile
omului, respectarea úi protecĠia minorităĠilor; o economie de piaĠă funcĠională,
capacitatea de a-úi asuma obligaĠiile de stat membru úi de a adera la obiectivele
uniunii politice, economice úi monetare1. În 1995, Consiliul European de la Madrid a
adus clarificări suplimentare – o Ġară candidată trebuie, totodată, să fie capabilă să
pună în practică regulile úi procedurile comunitare. În concluzie, aderarea presupune,
de asemenea, ca Ġara candidată să dispună de condiĠiile necesare pentru integrarea sa,
prin adaptarea structurilor sale administrative. O astfel de perspectivă însă nu poate
înlătura faptul că procesul este unul asimetric úi profund politizat, deciziile finale
legate de orice extindere fiind decise prin procedura unanimităĠii de către forul
inter-guvernamental al UE, Consiliul. În prezent, temeiul juridic al procesului de
aderare din Balcanii de Vest este format din: (a) Titlul V din Tratatul privind
Uniunea Europeană (TUE): acĠiunea externă a UE; (b) Art. 207 din Tratatul privind
funcĠionarea UE (TFUE): acordurile internaĠionale; (c) Art. 49 TUE: criteriile pentru
solicitare úi calitatea de membru.
Procesul de extindere implică toate instituĠiile UE: Comisia Europeană (care
monitorizează îndeplinirea condiĠionalităĠilor anual prin prezentarea unui raport de
progres prezentat Consiliului úi Parlamentului în lunile septembrie-octombrie),
Consiliul (unica instituĠie cu putere finală de decizie privind admiterea unui stat
candidat sau iniĠierea negocierilor de aderare) úi Parlamentul European (prin
intermediul unei subcomisii ce emite opinii úi organizează câte o conferinĠă anuală
împreună cu parlamentele statelor candidate úi potenĠial candidate). Deciziile privind
cadrul de extindere depind de unanimitatea în Consiliu úi de acordul Parlamentului
European (cu majoritatea absolută a voturilor). Reunite în cadrul Consiliului
European, guvernele statelor membre ale UE nu au foarte des o poziĠie comună
privind continuarea extinderii (mai ales în urma crizei economice úi a continuării
monitorizării capitolului pe justiĠie cu România úi Bulgaria), cea mai acută lipsă a
consensului fiind în cazul independenĠei Kosovo (cu 5 state membre refuzând să

1
Comisia Europeană, Criteriile de la Copenhaga, disponibil la http://europa.eu/about-
eu/countries/joining-eu/index_ro.htm (accesat pe 4.08.2014).
Europenizarea Balcanilor de Vest 175
recunoască gestul de declarare a independenĠei Kosovo din februarie 2008, poziĠie
rămasă neschimbată până în prezent). În cadrul politicii de extindere procesul de
europenizare este ghidat de criteriile de aderare, pilonul central al interacĠiunilor
dintre Comisia Europeană ca putere executivă, Consiliul European ca putere
decizională úi statele candidate, ca subiecĠi centrali ai reformelor. Punctul de start îl
reprezintă depunerea cererii de aderare transmisă Consiliului european. Comisia
Europeană transmite apoi o opinie oficială privind Ġara solicitantă, iar Consiliul va
decide dacă acceptă sau nu candidatura. Odată ce Consiliul decide în unanimitate
asupra unui mandat de negociere, pot fi oficial deschise negocierile între Ġara candidată
úi toate statele membre. Acest lucru nu se întâmplă, însă, în mod automat, Ġara
solicitantă trebuind să îndeplinească o serie de criterii înainte ca negocierile să
demareze. Această etapă este cea în care s-au aflat majoritatea statelor din Balcanii de
Vest timp de aproape un deceniu, denumită colocvial în limba engleză „EU’s waiting
room” (sala de aúteptare a UE) o etapă prelungită ce a însemnat o stagnare sau chiar o
involuĠie a reformelor necesare pentru o viitoare aderare, cu o evoluĠie incertă.
Consiliul european, principala instituĠie a UE care ia decizii privind politica
externă úi politica de extindere, a stabilit că aderarea va fi posibilă numai dacă sunt
satisfăcute toate criteriile de la Copenhaga úi o serie de condiĠionalităĠi suplimentare
definite special pentru această regiune. Astfel, după 2004 europenizarea s-a plasat
aúadar sub semnul excepĠiilor de la regula extinderii din al patrulea val. Adiacent,
Comisia europeană este instituĠia care gestionează implementarea politicii de
extindere, având un rol determinant în examinarea gradului de însuúire a acquis-ului
comunitar. Comisia răspunde de evaluarea periodică a gradului de pregătire a Ġărilor
candidate la aderare publicând, de obicei în fiecare toamnă, rapoarte privind
progresele înregistrate în anul trecut, structurate pe baza capitolelor de negociere úi a
criteriilor de la Copenhaga. O întrebare legitimă în acest punct este dacă evaluări
anuale ale Comisiei reprezintă cei mai fideli indicatori ai europenizării. Din
perspectivă instituĠionalist-discursivă cu siguranĠă nu acestea sunt cele mai elocvente
puncte de reper, dar sunt un bun punct de pornire de comparat cu percepĠiile actorilor
implicaĠi în proces. În cercetarea de faĠă metodologia prevede atât o consultare a
rapoartelor de progres úi a altor analize asupra condiĠionalităĠilor, cât úi aceste
percepĠii ale actorilor, ce au fost investigate de autoare prin metoda interviului în
cadrul cercetării de teren din Bosnia (2013) úi Kosovo (2014). De adăugat la această
hartă instituĠională úi faptul că începând cu anul 2010 a apărut o nouă instituĠie la
nivel UE care a participat direct la stabilizarea statelor din Balcani úi a avut efecte
indirecte úi asupra politicii de aderare úi anume Serviciul de European de AcĠiune
Externă (SEAE), creat de Tratatul de la Lisabona. Abordarea constructivistă a
europenizării accentuează faptul că elementele de transfer normativ, de ordin tehnic
nu sunt singurele apte să explice complexele procese politice ce au loc ca rezultat al
interacĠiunilor dintre un set foarte variat de elite ce gestionează integrarea – experĠi,
diplomaĠi, politicieni, birocraĠi. Dacă aúteptările experĠilor în politici publice sunt
doar la nivel de eficienĠă tehnică, măsurabilă, atunci devine limpede că neînde-
plinirea lor poate echivala cu un „eúec” al europenizării. Această abordare prevede
chiar úi o ierarhizare a statelor candidate, pe criteriul nivelului de europenizare al
fiecăreia. Considerăm că analiza de acest tip trebuie însă nuanĠată. InteracĠiunile
176 Miruna Troncotă

instituĠionale dintre elitele locale úi cele UE sunt adesea secondate de discursuri

contradictorii, la mai multe niveluri decizionale. Astfel, un element ce poate fi uúor
ilustrat prin studiul de caz al puterii transformatoare a UE în Balcani úi a rezultatelor
„întârziate” este acela al politizării europenizării. Beneficiile aderării la UE sunt
astfel folosite de politicieni în mod contextual úi adaptate intereselor de moment úi a
interacĠiunii lor cu electoratul. Într-un astfel de context, elementele tehnice ce Ġin de
implementarea regulamentelor úi acquis-ul comunitar nu pot fi niciodată analizate ca
simple formule „tehnice”, neutralizate politic. Cu atât mai puĠin într-un context
post-conflict de guvernare multi-etnică úi multi-nivel cum întâlnim în majoritatea
statelor fost iugoslave. Astfel, numeroúi autori au pus sub semnul întrebării
capacitatea UE de a consolida cu succes statele úi democraĠiile din Balcani folosind
instrumentele aúa-zis clasice ale politicii de aderare1. Sunt evidenĠiate de către aceste
studii recente rezultatele contradictorii obĠinute de UE în Balcani – de la exemplul cu
rezultate parĠial pozitive (CroaĠia) la statele care au ridicat mari provocări atât în
regiune, cât úi în relaĠia cu UE, prin perpetuarea disensiunilor etnice úi a disfuncĠio-
nalităĠii instituĠionale (Kosovo úi Bosnia).
Capacitatea UE de a democratiza Balcanii de Vest úi a stabiliza regiunea răvăúită
de conflicte etnice poate fi „măsurată” prin intermediul mecanismelor folosite în
procesul de extindere. În viziunea instituĠionalismului discursiv, accentul nu trebuie
pus pe „bifarea” formală a acestor condiĠii (metoda „ticking box”)2, ci pe felul în care
actorii principali, chiar úi cei secundari implicaĠi în proces interpretează aceste criterii
úi cum evaluează implementarea lor. Sigur, aceasta nu implică ca europenizarea să
fie percepută ca un simplu joc de subiectivităĠi úi acĠiuni strategice limitate la o serie
de elite. Cu toate acestea, rolul personalizării deciziilor úi obĠinerea unui consens
amplu asupra reformelor profunde ale statului sunt elemente ce s-au dovedit foarte
importante în negocierile ASA în Balcanii de Vest. S-a observat astfel că după
fiecare nou ciclu electoral un anumit stat progresa sau regresa în apropierea faĠă de
UE, deúi la nivel declarativ toate forĠele politice interne erau susĠinătoare ale
integrării. Deciziile ce implicau însă domeniile sensibile din justiĠie sau securitate au
fost cât mai mult amânate tocmai pentru ca grupul restrâns de elite ce are acces la
resursele puterii să se poată consolida. După rezultatele modeste astfel obĠinute în
perioada 2003-2008, UE a început să experimenteze „o nouă abordare” a politicii de
extindere în cazul Balcanilor de Vest, pentru a se adapta provocărilor locale. Rămâne
să detaliem în cele ce urmează care au fost formulele prin care UE úi-a schimbat
politicile pentru a aborda cu mai multă precizie úi eficienĠă riscul escaladării
conflictelor în Balcanii de Vest úi crizele instituĠionale care au pus piedici
europenizării. Această natură flexibilă a politicii de extindere este una benefică la

1
Un articol emblematic în acest sens este semnat de Othon Anastasakis, „The EU’s
political conditionality in the Western Balkans: towards a more pragmatic approach”,
Southeast European and Black Sea Studies, Vol. 8, Nr. 4, 2008, p. 365 – 377.
2
Mai multe în Geoffrey Pridham, „Romania and EU membership in comparative
perspective: A post-accession compliance problem? - The case of political conditionality”.
Perspectives on European politics and Society, Vol. 8, 2007, p. 68–88; Geoffrey Pridham,
„Securing Fragile Democracies in the Balkans: the European Dimension”, Romanian Journal
of European Affairs, Vol. 8, Nr. 2, 2008, p. 56-70.
Europenizarea Balcanilor de Vest 177
nivel ideatic, permiĠând UE să se adapteze realităĠilor úi să evite anacronismul úi
inerĠia, dar a adus cu sine úi o serie de „experimente” de natură politică ce nu au
putut fi nici prevăzute, nici Ġinute sub control. Acesta va fi argumentul central pe care
abordarea de faĠă va încerca să îl dezvolte prin prezentarea unui parcurs cronologic
ce a fost marcat de multiple întreruperi úi tergiversări, gestionat de agenĠii
europenizării în Balcanii de Vest.
Ca primă acĠiune comună de politică externă, încă din 1999, ca urmare a
războiului din Kosovo, UE a lansat Procesul de Stabilizare úi Asociere (PSA), un
cadru pentru relaĠiile dintre UE úi statele din regiune, precum úi Pactul de Stabilitate,
o iniĠiativă mai amplă care implică toĠi principalii actori internaĠionali. PSA se
bazează pe relaĠii contractuale bilaterale, asistenĠă financiară, dialog politic, relaĠii
comerciale úi cooperare regională. RelaĠiile contractuale iau forma Acordurilor de
Stabilizare úi de Asociere (ASA). Acestea prevăd cooperarea economică úi politică úi
instituirea unor zone de liber schimb cu statele în cauză. Fiecare ASA instituie
structuri de cooperare permanentă bazându-se pe principii democratice comune, pe
drepturile omului úi pe statul de drept. Consiliul de Stabilizare úi de Asociere, care se
reuneúte anual la nivel ministerial, supraveghează punerea în aplicare a acordului în
cauză. Acesta este asistat de către Comitetul de Stabilizare úi Asociere, care are
dreptul de a înfiinĠa subcomitete. În sfârúit, o Comisie parlamentară de Stabilizare úi
Asociere asigură cooperarea la nivel parlamentar între parlamentele statelor din
Balcanii de Vest úi Parlamentul European. Datorită acestui proces, aceste Ġări se
bucură deja de acces liber la piaĠa unică a UE pentru aproape toate exporturile lor,
precum úi de sprijin financiar din partea UE pentru eforturile depuse în direcĠia
realizării reformelor1. Aceasta nu le apropie suficient de mult de începerea negocie-
rilor de aderare, faza finală a procesului de europenizare la nivel instituĠional.
ASA se concentrează asupra respectării principiilor democratice esenĠiale úi a
elementelor centrale ale pieĠei unice europene. ğările candidate trebuie să
demonstreze că vor fi capabile să-úi asume în întregime rolul de membri ai Uniunii.
Aceste criterii deschid numeroase posibilităĠi de politizare a procesului, ceea ce face
atingerea consensului, úi implicit avansarea reformelor foarte dificil. Pentru aceasta,
statele trebuie să obĠină sprijinul cetăĠenilor úi să respecte standarde úi norme
europene stricte de ordin politic, juridic úi tehnic. ğările care doresc să adere la UE
pot parcurge diversele etape ale procesului de integrare doar după ce toate condiĠiile
pentru fiecare etapă au fost respectate. Acesta este setul de „aúteptări” pe care UE îl
are de la statele din Balcanii de Vest. Procedurile de admitere în UE sunt complexe,
garantând că noile state membre aderă numai atunci când îndeplinesc toate cerinĠele
úi doar după ce instituĠiile UE, guvernele statelor membre úi guvernele Ġărilor în
cauză îúi vor fi exprimat acordul în mod activ. Astfel, acest mecanism presupune că
perspectiva integrării ar trebui să acĠioneze ca un stimulent pentru promovarea

1
Mai multe în Heather Grabbe, „Europeanization Goes East: Power and Uncertainty in
the EU Accession Process”, în Kevin Featherstone, Claudio Radaelli (eds.), The politics of
Europeanization, Oxford, Oxford University Press, 2003, p. 316-317; Heather Grabbe, The
EU’s Transformative power: Europeanization through conditionality in Central and Eastern
Europe, Palgrave Macmillan, New York, 2006.
178 Miruna Troncotă

reformelor1. Procesul nu este însă unul liniar. Din perspectiva instuĠionalismului

discursiv procesul este unul în mod profund influenĠat de interpretările pe care actorii
europenizării le dau deciziilor ce stau la baza avansării aderării. Politica UE cu
privire la extindere garantează faptul că acest proces este gestionat foarte riguros,
astfel încât procesul de aderare să aducă beneficii ambelor părĠi implicate, atât UE,
cât úi Ġărilor în curs de aderare (aceasta fiind poziĠia susĠinută de Comisia europeană).
Perioada la care ne vom referi cu precădere este deceniul 2003-2013, marcat de o
serie de evenimente care au afectat direct interacĠiunea instituĠională úi discursivă
dintre UE úi cele 6 state ale Balcanilor de Vest. Consiliul European de la Salonic din
2003 a reafirmat că toate statele care făceau parte din PSA erau posibile candidate la
aderarea la UE, element ce a diferenĠiat din start aceste state de alĠi vecini cu care UE
intra în contact (cum sunt statele incluse în Parteneriatul Estic lansat în 20092). Drept
consecinĠă, la nivel instituĠional, în 2005 relaĠiile UE cu Balcanii de Vest au trecut
din responsabilitatea Directoratului general „RelaĠii externe” (DG RELEX) (ce se
ocupa de relaĠia cu state terĠe) la Directoratul general „Extindere” (DG ENLARG)
(ce se ocupa cu state potenĠial candidate). Această modificare inaugurează úi
includerea statelor din Balcanii de Vest în rapoartele de progres anuale realizate de
Comisia europeană. Tot în această perioadă, acĠionând în cadrul Politicii Externe úi
de Securitate Comună (PESC) UE preia de la NATO responsabilitatea misiunilor
civile de menĠinere a păcii în Bosnia, lansând în 2004 misiunea EUFOR Althea (ce
úi-a prelungit mandatul până în prezent, dar cu o restrângere semnificativă a
contingentelor). Încă un pas înainte a fost realizat în 2008, când Pactul de Stabilitate
a fost înlocuit de către Consiliul de Cooperare Regională (CCR). De atunci însă,
parcursul fiecărui stat din Balcani în procesul de integrare a fost inegal.
O mare provocare specifică zonei este stratificarea politică a trei fenomene „post”
ce necesită din partea experĠilor în politici publice o deosebită agilitate – statele fost
iugoslave fiind în aceeaúi măsură post-conflict, post-comuniste úi fiind adesea supuse
unor provocări „post naĠionaliste” de guvernare multi-etnică, impuse prin tratatele de
pace úi monitorizate de comunitatea internaĠională. Aceúti factori combinaĠi au fost
luaĠi în considerare de noua formulă a condiĠionalităĠilor UE, însă nu imediat după
Consiliului de la Salonic. Adaptarea cea mai vizibilă s-a realizat abia începând cu
2006, când Consiliul european stabileúte „consensul reînnoit asupra extinderii”3 ce
stabileúte noi linii călăuzitoare ale procesului de europenizare. Apoi urmează
deschiderea negocierilor de aderare CroaĠiei căreia i s-a impus „o mai strictă aplicare
a condiĠionalităĠilor în fiecare etapă a negocierilor”. Concomitent cu aderarea
României úi Bulgariei, care au ridicat probleme privind capitolele de justiĠie úi afaceri

1
Mai multe în James Hughes, Gwendolyn Sasse, Claire Gordon, „EU Enlargement and
power Asymmetries: Conditionality and the Commission’s Role in Regionalistation in Central
and Eastern Europe’”, ESRC Working Paper, Sussex European Institute, University of
Sussex, 2003, disponibil la http://edz.bib.uni-mannheim.de/daten/edz-k/gde/03/
w49hughesassgord.pdf (accesat la 4.08.2014).
2
Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova, Ucraina úi Belarus.
3
Comisia Europeană, Renewed consensus on enlargement, comunicat de presă, IP/06/1523,
8.11.2006, disponibil la http://europa.eu/rapid/press-release_IP-06-1523_en.htm (accesat la 4
august 2014).
Europenizarea Balcanilor de Vest 179
interne, Comisia europeană a anunĠat că din acel punct se va pune mai ales accent pe
reforma administrativă úi pe cea judiciară, precum úi pe lupta împotriva corupĠiei
chiar din primele faze ale negocierilor1. Aceste schimbări au fost menite să pună mai
multă presiune pe noile candidate úi prima Ġară asupra căreia noile măsuri au fost
aplicate a fost CroaĠia, astfel încât numărul de capitole de negociere s-a extins (un
nou capitol distinct pe justiĠie úi drepturi fundamentale fiind extras din vechiul
capitol de justiĠie úi afaceri interne) úi un sistem nou de aúa-numiĠi indicatori
(benchmarks) a fost introdus pentru prima dată. Conform noului sistem, un capitol
poate fi încheiat doar după îndeplinirea cumulativă a tuturor indicatorilor úi doar aúa
se poate trece la un alt capitol de negociere. Această schimbare în mod evident a
îngreunat procesul (nu doar din punct de vedere administrativ, dar úi din punct de
vedere politic) úi a pus mai multă presiune pe state cu o capacitate limitată de
adaptare la noile standarde. AdiĠional, un nou sistem de verificare úi monitorizare a
implementării a fost introdus ca úi condiĠie obligatorie înainte de ratificarea tratatului
de aderare. Cazul specific al CroaĠiei a fost supus tuturor acestor inovaĠii, la care s-au
adăugat úi altele ce au fost ulterior aplicate următoarelor candidate, Muntenegru úi
apoi Serbiei. Premisa ce a stat la baza acestor inovaĠii din politica de extindere a fost
aceea a unei mai riguroase planificări a procesului, care să nu mai permită aderarea
unor Ġări care nu sunt încă „europenizate” în mod uniform la toate capitolele.
Conform abordărilor raĠionaliste, aceste modificări au făcut procesul de aderare mai
„tehnic” úi mai obiectiv, strict orientat de principiul costuri úi beneficii, úi cu o
finalitate uúor de previzionat. Responsabilii cu implementarea noii politici de extin-
dere au avut astfel intenĠia de a „neutraliza” procesul de aderare în faĠa pericolelor
politice de încetinire úi distorsionare a transferului normativ. Europenizarea devenea
aúadar în această accepĠiune un proces tehnic, riguros, previzibil, transparent úi cât
mai puĠin politizat úi tergiversat. Negocierile cu Muntenegru úi ulterior cu Serbia au
încorporat deja noua strategie úi lecĠiile învăĠate din provocările fenomenului de
europenizare în cazul CroaĠiei. Capitolul referitor la statul de drept a fost deschis
primul, pentru a se asigura astfel timp suficient pentru monitorizarea atentă a
reformelor. Indicatori interimari au fost introduúi pentru a permite UE să insiste
asupra anumitor elemente pe care le consideră de o importanĠă deosebită, pe măsură
ce acestea intervin pe parcursul negocierilor. S-a lăsat astfel o marjă mult mai mare
de adaptare, pentru o mai riguroasă monitorizare a procesului. Trebuie subliniat în
acest sens că poziĠionarea celor două părĠi ale negocierii este în mod instituĠional
asumată ca fiind asimetrică, UE fiind cea care poate schimba regulile de intrare în
„club” în timpul jocului. Însumând, noile reguli experimentate de UE în redefinirea
politicii de extindere în Balcanii de Vest sunt: clarificarea condiĠionalităĠilor, prioriti-
zarea domeniului statului de drept úi monitorizarea mult mai minuĠioasă a implemen-
tării reformelor. Primul dintre acestea este însă cel mai ambiguu, deoarece clarifi-
carea condiĠionalităĠilor de ordin politic depinde direct de percepĠiile decidenĠilor din
statele membre úi de agendele lor adesea foarte volatile. ùi celelalte state candidate úi

1
Comisia Europeană, Enlargement Strategy and Main Challenges 2012-2013, 10.10.2012,
disponibil la http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2012/package/strategy_
paper_2012_en.pdf (accesat la 4 august 2014).
180 Miruna Troncotă

potenĠial candidate (Albania, Bosnia, Macedonia, Kosovo) au fost ulterior direct

afectate de acest nou model. Pentru a evalua mai bine procesul trebuie însă urmărit úi
felul în care statele din Balcanii de Vest au reacĠionat la aceste noi „experimente” din
cadrul politicii de extindere UE. Au fost aceste modificări un factor în sine ce a
destabilizat procesul? Aceasta rămâne o întrebare ce merită mai atent investigată. La
nivel intern, fiecare dintre statele în curs de europenizare s-a confruntat cu numeroase
obstacole ce au stat în calea unei evoluĠii mai accelerate a procesului de integrare.
Vom detalia în cele ce urmează care au fost elementele definitorii ale primelor etape
de europenizare în cazul fiecărui stat în parte, pentru ca în partea analitică să
subliniem apoi care sunt elementele ce au favorizat această evoluĠie lentă úi
distorsionată a procesului.
În momentul de faĠă1 Albania, Macedonia, Montenegru úi Serbia au ASA intrate
în vigoare úi sunt oficial recunoscute ca state candidate. Dintre acestea doar
Muntenegru (din 2012) úi recent Serbia (din 2014) au început negocierile preliminare
de aderare. Bosnia úi Kosovo formează un alt grup, al statelor încă departe de anteca-
mera aderării (Bosnia are doar Acordul Interimar intrat în vigoare, cu ASA încă în
ratificare, în timp ce Kosovo tot în acest an a iniĠiat procedura de negocieri ASA).
În cazul primelor două state, negocierile de pre-aderare se desfăúoară în
conformitate cu un cadru de negocieri care stabileúte metoda úi principiile pe care se
bazează negocierile, în conformitate cu concluziile Consiliului european din
decembrie 2006. Negocierile se desfăúoară în cadrul unei conferinĠe interguver-
namentale la care participă toate statele membre, pe de o parte úi Ġările candidate, pe
de altă parte. În această fază, deúi cu un calendar foarte diferit, se află în prezent
Muntenegru úi Serbia, ce formau la data lansării Agendei de la Salonic (2003) un
singur stat.
Muntenegru este în acest moment statul aflat în stadiul cel mai avansat în
procesul de aderare. În cazul încheierii negocierilor de aderare cu succes, un proces
care ar putea dura mai mulĠi ani, Muntenegru ar putea fi cea de a treia Ġară din cele
úase foste republici iugoslave care aderă la UE (după Slovenia úi CroaĠia). Deúi úi-a
obĠinut independenĠa abia în 2006, în urma unui referendum ce solicita desprinderea
de uniunea Serbia úi Muntenegru (iniĠial denumită Iugoslavia), a avut o evoluĠie
foarte rapidă în parcursul european, beneficiind de avantajul unui stat mic (cu aprox.
625.000 de locuitori), cu un PIB bazat în principal pe turism (datorat accesului la
coasta Mării Adriatice). Statul úi-a depus cererea de aderare în 2008 úi a primit
statutul de Ġară candidată la reuniunea Consiliului european din decembrie 2010.
Negocierile preliminare de aderare au demarat în iunie 2012 numai după îndepli-
nirea, la un nivel satisfăcător, a unui set de condiĠii politice mai ales în domeniul
combaterii corupĠiei a luptei împotriva crimei organizate úi independenĠa justiĠiei. Cel
mai recent raport de progres emis de Comisie evalua parcursul reformelor din
Muntenegru ca unul pozitiv, dar încă neîndeplinind indicatorii finali2. Trebuie
menĠionat că Muntenegru a fost primul stat asupra căruia UE úi-a aplicat noua
1
La data scrierii acestui studiu, august 2014.
2
Comisia Europeană, Raportul de progres Muntenebru 2013, 16.10.2013, accesibil la
http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2013/package/mn_rapport_2013.pdf
(accesat pe 04.08.2014).
Europenizarea Balcanilor de Vest 181
strategie de aderare lansată în 2012, în care a decis să înceapă negocierile direct cu
cel mai solicitante capitole din acquis redenumite úi anume 23 (JustiĠie úi drepturi
fundamentale) úi 24 (JustiĠie, libertate úi securitate). Acest fapt a fost criticat de
numeroúi analiúti deoarece în valul de aderare anterior Ġările candidate erau încurajate
să dea randament în implementare prin micile succese ale unor capitole mai puĠin
solicitante, ceea ce în cazul Muntenegrului nu s-a mai realizat. Deúi este statul care a
iniĠiat cel mai târziu ASA (2007, la doar un an după obĠinerea independenĠei sale de
Serbia) a avut evoluĠia cea mai rapidă dintre toate statele din Balcanii de Vest. Cu
toate acestea, a avut de îndeplinit úi cele mai stricte condiĠionalităĠi concepute până în
prezent în cadrul politicii de extindere. Pe de o parte putem observa că aceasta a fost
o măsură voalată a UE de a încetini aderarea, pentru a masca faptul că mai multe
state membre influente în Consiliu doresc o „îngheĠare” a aderării pentru cel puĠin 10
ani până ce Europa îúi revine din úocul crizei financiare, pe de altă parte putem
considera pur úi simplu că acest proces este unul obiectiv, cu lecĠii aplicate de
tehnocraĠi pentru a evita problemele anterioare create de România úi Bulgaria în
domeniile sensibile ale justiĠiei úi afacerilor interne. Putem afirma însă că aplicarea
mecanismului „recompensă-pedeapsă” în acest caz este difuză, mulĠi denunĠând de
asemenea úi acest procedeu de schimbare a regulilor în timpul jocului ca nefiind
corect faĠă de statele care au avut deja rezultate foarte bune în parcursul de
europenizare.
Serbia a trecut printr-o îngreunată tranziĠie mai ales în postura de protagonist
principal al războaielor etnice ale anilor ’90 (culminând cu războiul din Kosovo din
1998-1999 încheiat cu bombardarea Belgradului úi a altor puncte strategice de către
NATO úi ulterior cu declaraĠia de independenĠă unilaterală a provinciei Kosovo faĠă
de Serbia în 2008). Regimul Milosevic a lăsat urme adânci asupra Ġării úi a cooperării
regionale în Balcani. Este probabil statul cel mai stigmatizat pe scena internaĠională
din întreaga regiune datorită pretenĠiilor de hegemonie úi a campaniilor violente de
„curăĠare” etnică a unor regiuni (ethnic cleansing). Această percepĠie negativă a fost
accentuată úi de procesele de judecare a crimelor de război în Tribunalul de la Haga,
úi de refuzul de a extrăda inculpaĠii acuzaĠi de crime1. În aceúti 10 ani relaĠiile Serbiei
cu statele occidentale au fost tensionate úi apropierea de Rusia nu a făcut-o un
partener de încredere pentru statele membre UE úi NATO. Cu toate acestea, în ciuda
poziĠiilor contradictorii referitor la nerecunoaúterea Kosovo úi la tensiunile menĠinute
cu aproape fiecare stat al fostei Iugoslavii în parte, Serbia úi-a anunĠat intenĠia de
europenizare úi úi-a depus candidatura pentru aderarea la UE în decembrie 2009. A
primit statutul de candidat în martie 2012, după ce Belgrad úi Priútina au ajuns la un
consens privind reprezentarea regională a Kosovo (Acordul de la Bruxelles, mediat
de UE prin Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă úi de Securitate din acea
perioadă, Catherine Ashton). Acest moment este considerat unul istoric2 úi este

1
Cel mai recent abia în 2012 Serbia acceptă să îl predea pe comandantul Ratko Mladic
acuzat pentru genocidul din Srebrenica, úi pentru alte crime din războiul din Bosnia 1992-
1995.
2
Mediafax, „Serbia úi Kosovo”, acord istoric la Bruxelles, 20.04.2013, disponibil la
http://www.gandul.info/international/serbia-si-kosovo-acord-istoric-la-bruxelles-video-
10770967 (accesat la 4.08.2014).
182 Miruna Troncotă

adesea descris ca cea mai mare victorie de politică externă a UE, după înfiinĠarea
Serviciului European de AcĠiune Externă (SEAE).
Dialogul dintre Belgrad úi Priútina, iniĠiat în 2011, a avut drept rezultat semnarea
acordului de normalizare a relaĠiilor în aprilie 2013 la Bruxelles după mai multe
runde de negocieri soldate cu eúecuri. Acesta a vizat în principal organizarea
localităĠilor kosovare în care etnicii sârbi sunt majoritari. Belgradul continuă să
condiĠioneze aplicarea acordului cu crearea unei asociaĠii a localităĠilor majoritare
sârbe care să dispună de „prerogative executive” în materie de siguranĠă publică úi
justiĠie, însă Priútina respinge vehement această propunere. La un an de la semnarea
sa, úi după aproape trei ani de la începerea negocierilor sub presiunea UE, acordul
privind normalizarea relaĠiilor Serbia - Kosovo nu este implementat încă, úi fiecare
tabără îl percepe în mod distinct. În urma unor dialoguri personale cu reprezentanĠi
politici din Priútina, am observat faptul că tabăra kosovară (albaneză) consideră acest
pas o recunoaútere a statului, având în vedere că Nordul Mitrovica trece sub
jurisdicĠia autorităĠilor kosovare, ceea ce împuternice‫ڍ‬te poziĠia legitimă a statului
Kosovo de a legifera asupra întregului teritoriu, dar de a respecta autonomia locală a
provincie, în timp ce partea sârbă consideră acest act o concesie acordată strict în
vederea începerii negocierilor de aderare, dar acest acord nu înseamnă în niciun caz
recunoaúterea independenĠei Kosovo. Acelaúi act este prin urmare interpretat
divergent de cele două tabere. O importantă lecĠie de învăĠat din acest proces este
aceea că un astfel de acord este unul istoric, dar el trebuie privit ca pe un succes doar
în măsura în care este perceput ca atare de actorii semnatari. El a oferit o legitimare
pentru finalul de mandat al Baronesei Ashton, dar nu se poate susĠine că presiunea
UE este una capabilă să rezolve problemele instituĠionale grave cu care se confruntă
Nordul Kosovo, unde instituĠiile paralele persistă úi incidentele violente revin o dată
la câteva luni. Un aspect foarte intens discutat a fost úi începerea negocierilor de
aderare cu Serbia în ianuarie 2014, motivată de UE prin următoarea formulare: „Ca
recunoaútere a progreselor înregistrate de Serbia pe drumul spre normalizarea
relaĠiilor cu Kosovo, în special prin intermediul actualului dialog dintre Belgrad úi
Priútina facilitat de UE, Consiliul european a aprobat, cu ocazia reuniunii sale din
iunie 2013, recomandarea Comisiei vizând deschiderea negocierilor de aderare cu
Serbia”1. Acest fapt arată încă o dată interferenĠa dintre politica externă úi cea de
extindere úi cum rezultatele tehnice sunt adesea potenĠate doar de acorduri politice
între statele membre. Pentru a sintetiza, parcursul Serbiei a fost unul pozitiv úi relativ
rapid, mai ales dacă îl comparăm cu alte state din regiune, Ġinând cont úi că este statul
cu populaĠia cea mai numeroasă úi cu cea mai avansată economie. Serbia a obĠinut
statutul de stat candidat la 2 martie 2012, în timp ce ASA UE-Serbia a intrat în
vigoare în septembrie 2013, urmând ca negocierile de aderare cu Serbia să fie, cum
spuneam deja, lansate în ianuarie 2014. În raportul de progres al Comisiei din 2013
se subliniază faptul că au fost obĠinute unele rezultate pozitive în ceea ce priveúte
combaterea criminalităĠii organizate, dar mai sunt necesare eforturi suplimentare

1
Parlamentul European, Fiúa tehnică despre Balcanii de Vest, disponibil la http://www.
europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.5.2.html (accesat la
04.08.2014).
Europenizarea Balcanilor de Vest 183
privind reforma sistemului judiciar úi a administraĠiei publice, precum úi în ceea ce
priveúte combaterea criminalităĠii organizate úi a corupĠiei. Trebuie de asemenea
semnalat úi faptul că Serbia a făcut paúi importanĠi în ceea ce priveúte reconcilierea în
regiune, în special cu CroaĠia úi cu Bosnia úi HerĠegovina, cooperarea regională fiind
o condiĠionalitate specifică definită de UE în cazul Balcanilor de Vest. Noul guvern
ales în aprilie 2014 a continuat punerea în aplicare a agendei sale de reformă politică
pentru integrarea în UE úi acesta pare un proiect încurajator pentru proiectul de
europenizare al Ġării. Cu toate acestea, conform declaraĠiilor lui Alexandar Vucic
relaĠiile cu Rusia rămân în continuare foarte strânse. Pentru a concluziona, privind
instrumentele folosite de UE pentru a obĠine rezultate vizibile în cazul aderării
Serbiei, trebuie spus că din nou mecanismul „recompensă-pedeapsă” a fost unul
profund reinterpretat contextual de fiecare actor în parte ceea ce a dus la distor-
sionarea rezultatelor úi la aúteptări prea mari (mai ales în ceea ce priveúte implemen-
tarea Acordului de la Bruxelles).
Albania este în tot acest grup regional un stat complet aparte, pe care doar
apropierea geografică îl plasează lângă statele fost-iugoslave. TranziĠia la democraĠie
a fost una extrem de anevoioasă, mai ales datorită jocurilor piramidale ce au dus la
completa disoluĠie a instituĠiilor statului în 1997. ğara s-a recuperat greu după
regimul autoritar foarte dur condus de liderul comunist Enver Hodxja. După consi-
liile de la Feira úi Zagreb din 2000, Albaniei i-a fost dată o úansă de europenizare, úi
a fost astfel inclusă în grupul statelor ce urmau să înceapă procesul de integrare,
început concret abia în anul 2005, cu o vizibilă întârziere faĠă de statele fost-iugos-
lave. Ca úi Serbia, Albania úi-a depus cererea de aderare la UE în anul 2009. În avizul
său din noiembrie 2010 asupra Albaniei, Comisia nu a recomandat acordarea
statutului de Ġară candidată úi a identificat o serie de criterii politice pe care Albania
ar trebui să le îndeplinească înaintea acestei etape. Consiliul a solicitat avizul
Comisiei cu privire la cererea Serbiei, o hotărâre în acest sens urmând să fie luată
către sfârúitul lui 2011. Într-un final, statele membre UE au decis în 2014 să acorde
Albaniei statutul de Ġară candidată la aderare. Decizia a fost luată la reuniunea
miniútrilor europeni de Externe de la Luxemburg din 24 iunie 2014, în urma
recomandării în acest sens din partea Comisiei Europene. Această decizie a fost
aprobată de úefii de stat úi de guvern din cele 28 de state membre UE la summitul de
la Ieper úi Bruxelles din perioada 26-27 iunie 2014. Conform comunicatului oficial al
Comisiei, UE „a acordat Albaniei statutul de Ġară candidată la UE pentru a încuraja
progresul înregistrat de acest stat în lupta împotriva corupĠiei úi a crimei organizate,
precum úi în instaurarea statului de drept”1. Alegerile din 2013 din Albania (câútigate
de liderul socialist Edi Rama) au arătat că o schimbare democratică este posibilă,
oferind Tiranei posibilitatea să obĠină statutul de stat candidat úi să-úi continue
procesele de reformă structurală, mai ales prin consolidarea statului de drept úi
combaterea corupĠiei la nivel înalt.

1
Centrul de informare Europe direct, 30.06.2014, disponibil la http://europedirect-
adrcentru.ro/index.php/stiri-uniunea-europeana/317-albania-a-primit-statutul-de-stat-
candidat-la-aderarea-la-ue (accesat la 04.08.2014).
184 Miruna Troncotă

Macedonia este în mod clar cel mai vechi stat candidat din Balcanii de Vest, ceea
ce îi oferă o poziĠie ingrată având în vedere că nici până în prezent nu au fost
deschise negocierile de aderare cu UE. Privită comparativ cu celelalte state din
regiune, punctul de pornire al Macedoniei către UE a fost unul precoce (iniĠierea
negocierilor ASA în 2001, cu doi ani înaintea lansării Agendei de la Salonic). Încă
din 9 noiembrie 2005, Comisia europeană a recomandat acordarea statutului de
candidat, Macedonia devenind astfel cea de a treia republică ex-iugoslavă care
câútigă acest statut. Recomandările pozitive din partea Comisiei din ultimii ani sunt
complet ignorate de Consiliu, ce a respins de fiecare dată începerea negocierilor (deúi
state precum Muntenegru úi Serbia au fost în urma Macedoniei în ceea ce priveúte o
serie de condiĠionalităĠi UE) din cauza poziĠiei neschimbate a Greciei. Conform
criteriilor pe care le monitorizează Comisia, „Ġările candidate trebuie să demonstreze
că vor fi capabile să-úi asume în întregime rolul de membri ai Uniunii – pentru
aceasta trebuie să obĠină sprijinul cetăĠenilor úi să respecte standardele úi normele
europene stricte de ordin politic, juridic úi tehnic”1. O problemă precum cea a
neacceptării numelui de către Grecia nu are de-a face cu nici unul din aceste aspecte.
Putem astfel afirma că în cazul Macedoniei aplicarea mecanismului „recom-
pensă-pedeapsă” duce la o evidentă imixtiune a elementelor politice în dauna
aplicării mecanismului de „recompensă” pe care se construieúte politica de extindere.
Litigiul vechi, nesoluĠionat cu Grecia cu privire la utilizarea numelui de „Macedonia”
úi, mai recent, tensiunile cu Bulgaria constituie obstacole importante. Cel mai recent
raport de progres al Comisiei din octombrie 2013 susĠine că Macedonia trebuie să
continue să înregistreze progrese referitor la dialogul dintre actorii politici, la reforma
sistemului judiciar úi a administraĠiei publice, la combaterea corupĠiei, la libertatea de
exprimare úi la îmbunătăĠirea mediului de afaceri. Problema amânării oferirii unei
date pentru începerea negocierilor în cazul Macedoniei este una stringentă. Alte
întârzieri ar putea fi riscante la adresa stabilităĠii regionale. Aúa-numita „problemă a
numelui” (name issue) trebuie urgent rezolvată înainte de începerea negocierilor, úi
este cu siguranĠă nevoie de rezultate mai concrete în relaĠiile dintre Atena úi Skopje.
O altă categorie de state o reprezintă cele potenĠial candidate Bosnia úi HerĠe-
govina úi Kosovo. Acestea se află în prezent într-o etapă de stagnare úi întârziere a
procesului de integrare, pe teritoriul lor desfăúurându-se úi partea cea mai violentă a
teatrului de război ca urmare a politicii agresive a regimului Milosevic. Ele sunt ceea
ce putem numi un „test al europenizării post-conflict”. Pentru ele relaĠia cu UE este
una complexă úi ambivalentă, ambele găzduind misiuni CFSP, dar având în acelaúi
timp úi statutul incert de state potenĠial candidate (primind promisiunea cu privire la
perspectiva de a deveni state membre ale UE, de îndată ce vor fi pregătite, cu o serie
de condiĠionalităĠi speciale). Cele două state se confruntă cu o serie de probleme
similare (fragmentare post-conflict, menĠinerea tensiunilor etnice, arhitectură
instituĠională disfuncĠională, capacitate administrativă foarte scăzută etc.) dar fiecare
se individualizează printr-un set specific de elemente pe care UE le-a abordat în mod

1
Comisia Europeană, Extindere, profil de Ġară Albania, disponibil la http://ec.europa.eu/
enlargement/countries/detailed-country-information/albania/index_en.htm (accesat la
04.08.2014).
Europenizarea Balcanilor de Vest 185
distinct. În ambele cazuri putem observa că prin modul în care UE a gestionat
reforma instituĠională a contribuit la adâncirea crizei mai ales pentru faptul că UE a
negociat úi a mediat cu elitele locale ce nu erau dispuse spre cooperare.
Cazul Bosniei HerĠegovina este unul aparte. Pe lângă instrumentele specifice ce
Ġin de politica de extindere, UE oferă, de asemenea, asistenĠă pentru punerea în
aplicare a acordului de pace de la Dayton din 1995, în special prin misiunea EUFOR
Althea. Deúi ASA a fost negociat úi semnat în iunie 2008, Bosnia úi HerĠegovina
(BiH) nu úi-a depus candidatura de aderare la UE. Intrarea sa în vigoare a fost
îngheĠată, în special deoarece această Ġară nu a executat încă o hotărâre importantă a
CurĠii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Până acum, este în vigoare numai
acordul interimar privind comerĠul úi aspectele privitoare la comerĠ, punerea în
aplicare a acestuia fiind problematică. Începând din 2011, Reprezentantul Special al
UE în Bosnia úi HerĠegovina este úi úeful DelegaĠiei UE în această Ġară. În iunie
2012, a fost lansat un dialog la nivel înalt pentru a ajuta această Ġară să avanseze úi să
se pregătească pentru depunerea candidaturii de aderare la UE. Foaia de călătorie
(road map) stabilită de reprezentanĠii UE úi cei locali nu a fost respectată, iar ambele
tabere se declară nemulĠumite de această situaĠie úi de blocajul instituĠional
persistent. Raportul de progres din 2013 susĠine că Bosnia a făcut progrese limitate în
ceea ce priveúte reformele-cheie. Nu au fost însă eliminate incompatibilităĠile dintre
ConstituĠia acestei Ġări úi ConvenĠia europeană a drepturilor omului, în ciuda hotărârii
în acest sens a CEDO (Cazul Sejdic Finci din 2009)1.
Aúa cum am arătat úi în studiul aprofundat al acestui studiu de caz2, perioada
2006-2009 a fost una cheie pentru europenizarea amânată a Bosniei mai ales prin
dezbaterile centrate pe reforma poliĠiei (ce s-au finalizat cu semnarea ASA în 2008
dar cu nerezolvarea problemei descentralizării poliĠiei în BiH) ca fiind dominată de
discursul ce legitima impunerea externă a reformelor pe calea europenizării („euro-
penizarea prin decret” aúa cum o numeúte Ana Juncos (2011) promovată de dubla
calitate a Înaltului reprezentant (HR) ce deĠinea úi funcĠia de Reprezentant al UE în
BiH (EUSR). Pentru a fi în totalitate implementat este nevoie de respectarea a două
condiĠii definite de Comisia Europeană în 2010 – implementarea deciziei CEDO în
cazul Sejdic úi Finci úi stabilirea unui mecanism de cooperare centralizat între
instituĠiile BiH de la nivel central úi local. În perioada 2009-2011, perioada de criză
instituĠională acută ce a afectat în mod negativ avansarea procesului de integrare în
BiH am identificat o importantă schimbare a discursurilor úi a practicilor institu-
Ġionale ale UE în BiH, axate pe promovarea iniĠiativei locale úi a intervenĠiei externe
cât mai limitate. Din 2010 după ultimele alegeri generale nu au mai fost făcute
progrese în acest sens, dar în 2012 a început seria întâlnirilor la nivel înalt pentru
reformele în justiĠie úi afaceri interne (capitolele de negociere 23 úi 24). În vara lui
2013 era aúteptată depunerea cererii de către BiH pentru a obĠine statutul de stat
candidat, dar în urma recentelor evoluĠii politice acest scenariu nu mai este valabil,

1
Comisia Europeană, Raportul de progres Bosnia úi HerĠegovina 2013, 16.10.2013,
disponibil la http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2013/package/brochures/
bosnia_and_herzegovina_2013.pdf (acceasat la 04.08.2014).
2
Miruna Troncotă, Bosnia and Herzegovina, a Critical Case Study of Europeanization,
Editura Tritonic, Bucureúti, 2014.
186 Miruna Troncotă

ceea ce implică amânarea aplicaĠiei cu încă (cel puĠin) un an. Se aúteaptă ca aderarea
CroaĠiei de la 1 iulie 2013 să dinamizeze acest proces aflat acum într-o etapă de
stagnare în întreaga regiune.
O principală problemă în BiH úi o cauză a blocajelor în parcursul european al
acestei Ġări este tocmai fragmentarea instituĠională tributară sistemului politic definit
prin tratatul de pace de la Dayton (anexa 4, cu rol de ConstituĠie ce defineúte BiH ca
sistem confederal format dintr-o federaĠie bosniaco-croată (FBiH) úi o republică,
Republica Srpska (RS)1. O lecĠie în continuare neînvăĠată în cazul Bosniei este aceea
că este nevoie de mai mult angajament din partea tuturor actorilor implicaĠi, dar mai
ales din partea UE. Aúteptările pe care actorii le au în acest caz sunt foarte difuze.
Criticabilă este úi lipsa continuă de viziune a liderilor politici ai celor trei comunităĠi
etnice din Ġară. Reforma constituĠională, care ar trebui să simplifice arhitectura
instituĠională complexă úi ineficientă rezultată din acordul de la Dayton, rămâne
vitală pentru transformarea Ġării într-un stat eficient úi funcĠional. Bosnia rămâne
astfel una dintre cele mai mari provocări atât pentru politica de aderare cât úi pentru
cea externă a UE. Degradarea condiĠiilor de trai din ultimii ani a dus la tensiuni
sociale úi proteste masive de stradă (precum cele din februarie 2014 ce au devastat
centrul Sarajevo) úi situaĠia actuală necesită o schimbare iminentă.
Într-o situaĠie foarte specială se află úi Kosovo. În urma declaraĠiei sale unilate-
rale de independenĠă din februarie 2008, UE a declarat că Kosovo are o „perspectivă
europeană” clară. Toate statele membre, cu excepĠia a cinci dintre ele (Cipru, Grecia,
România, Slovacia úi Spania), au recunoscut independenĠa Kosovo. În regiune,
Serbia úi Bosnia nu au recunoscut Kosovo. UE a desemnat un Reprezentant special în
Kosovo, care este úi ùeful Biroului UE, úi a instituit Misiunea EULEX de sprijinire a
statului de drept. Oficiul de Coordonare InternaĠională (ICO în original) ce a deĠinut
funcĠii executive centrale în sistemul de piloni ai misiunii ONU UNMIK a fost
desfiinĠat în 2012. În acest an s-a încheiat statutul de suveranitate supervizată în
Kosovo, úi a intrat în vigoare ConstituĠia statului. În acelaúi an a fost emisă o foaie de
parcurs privind liberalizarea vizelor, una din problemele de maxim interes pentru
cetăĠenii din Kosovo, considerată o importantă „recompensă” ce va stimula
îndeplinirea condiĠionalităĠilor pentru apropierea de UE, după ce, în aprilie 2013,
Belgradul úi Priútina au încheiat acordul decisiv privind normalizarea relaĠiilor.
Consiliul european a decis să înceapă negocierile pentru ASA, ce au fost iniĠiate în
iulie 2014, un alt pas foarte încurajator pentru micul stat afectat de animozităĠi etnice.
Viitoarea integrare a Kosovo în UE, ca úi cea a Serbiei, rămâne strâns legată de
rezultatele úi implementarea dialogului la nivel înalt dintre Kosovo úi Serbia, facilitat
de UE. Eforturile de construcĠie a statului s-au materializat úi prin misiunea UE de
protecĠie a statului de drept (rule of law mission) EULEX activă pe teritoriul Kosovo
din 2008, dar având un statut neutru din punct de vedere al statusului (nu implică
recunoaúterea Kosovo ca úi stat pentru a respecta opĠiunea de nerecunoaútere a celor
5 state). Activitatea EULEX a fost criticată de-a lungul ultimilor ani, mai ales pentru

1
Iordan Bărbulescu, Miruna Troncotă, „EU’s “Laboratory” in the Western Balkans.
Experimenting Europeanization without Democratization. The Case of Bosnia and
Herzegovina”, Revista Española de Ciencia Política, Núm. 31, Marzo 2013, p. 63-99.
Europenizarea Balcanilor de Vest 187
că nici unul din marile cazuri de corupĠie sau crime de război (atât din tabăra
albaneză cât úi din cea sârbă) nu au fost anchetate. În iunie 2014 mandatul misiunii a
fost extins pentru încă doi ani (până în 2016). Raportul de progres din 2013 prevede
faptul că Guvernul acestui stat úi-a îmbunătăĠit capacitatea de a pune în aplicare
agenda europeană úi politica de reformă. Cu toate acestea, rămân provocări impor-
tante în ceea ce priveúte reforma administraĠiei publice, statul de drept úi sistemul
judiciar. Trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a combate corupĠia, crimina-
litatea organizată úi spălarea banilor. Dialogul úi reconcilierea dintre comunităĠi,
precum úi protecĠia úi integrarea minorităĠilor, în special a sârbilor kosovari, continuă
să fie domenii care încă ridică semne de întrebare1. ASA între UE úi Kosovo are un
rol istoric, deoarece ar fi primul acord de acest tip semnat de UE după ce aceasta a
dobândit entitate juridică în urma Tratatului de la Lisabona. Acest fapt face ca ASA
cu Kosovo să aibă un statut excepĠional, în comparaĠie cu celelalte din regiune,
deoarece acesta nu va mai fi semnat de ComunităĠi, úi chiar de UE ca entitate de sine
stătătoare, ceea ce va însemna că acordul nu va trebui ratificat de fiecare stat membru
în parte (procedură ce prelungea procesul foarte mult). O problemă foarte delicată în
acest sens este úi aceea că din cauza celor 5 state care nu recunosc independenĠa
Kosovo, va trebui dată o directivă specială care va specifica faptul că semnarea
acordului nu va însemna recunoaúterea Kosovo din partea acestor state. Temeiul
juridic al unei asemenea soluĠii este încă discutat, ceea ce face situaĠia incertă. Ca úi
în cazul Macedoniei, úi în cazul Kosovo poziĠiile contradictorii pe care le au anumite
State membre afectează în mod direct procesul de europenizare, printr-o extra-poli-
tizare a politicii de aderare.
La o privire de ansamblu asupra regiunii putem spune că evenimentele majore ce
au marcat ultimul deceniu au arătat că procesul de europenizare necesită mai multă
implicare úi mai multă creativitate în experimentarea unor noi politici UE în Balcanii
de Vest. Contextul actual, încă afectat de criza economică, presupune eforturi
semnificative atât din partea statelor candidate úi potenĠial candidate, cât úi din partea
UE. ğările candidate trebuie să fie mai riguroase în a demonstra că vor fi capabile
să-úi asume în întregime rolul de membri ai Uniunii, iar Uniunea, la rândul ei, pe
lângă dialog úi supraveghere, trebuie să sprijine activ eforturile de redresare
economică, stabilizare macroeconomică úi consolidare fiscală ale Ġărilor implicate în
procesul de aderare.

1
Comisia Europeană, Progress Report Kosovo,16.10.2013, disponibil la
http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2013/package/ks_rapport_2013.pdf
(accesat pe 04.08.2014).
188 Miruna Troncotă

ğara Începerea Semnarea Intrarea Depunerea ObĠinerea Începerea

negocierilor ASA in cererii de statutului negocierilor
ASA vigoare aderare de stat de aderare
a ASA candidat
Albania 2003 2006 2009 2009 2014 -
Bosnia úi 2005 2008 - - - -
HerĠegovina
Kosovo 2013 - - - - -
Macedonia 2000 2001 2004 2004 2005 -
Muntenegru 2005 2007 2010 2010 2010 2012
Serbia 2005 2008 2013 2009 2014

Tabel 1. Parcursul cronologic al statelor din Balcanii de Vest

în procesul de aderare la UE. Editat de autoare

Harta 1. Gradele diferite de europenizare la nivel formal. Anii în care

statele din Balcanii de Vest au semnat ASA.
Sursa: Wikimedia Commons, CC BY-SA 2.5, Stabilisation and Association Agreements,
prelucrat din Blank_map_of_Europe.svg:maix¿?1

1
Legendă:
verde – ASA intrat în vigoare (Albania, Macedonia, Muntenegru,Serbia)
galben – ASA semnat, dar neintrat în vigoare (Bosnia úi HerĠegovina)
roúu –ASA iniĠiat, dar nu semnat (Kosovo)
albastru – state member UE
Europenizarea Balcanilor de Vest 189

Harta nr 2. Statele membre UE úi statele din Balcanii de Vest

Sursa: http://europa.eu/about-eu/countries/index_en.htm

2. Principalele obstacole în calea europenizării Balcanilor de Vest

Ca úi punct de pornire, această secĠiune discută termenul de europenizare aplicat
regiunii Balcanilor de Vest, punând accent pe particularităĠile statelor aflate într-un
proces de „europenizare întârziată” ca rezultat al numeroaselor excepĠii normative
apărute în procesul de aderare. Europenizarea este definită ca un exerciĠiu de
interpretare, traducere úi editare politizată a condiĠionalităĠilor UE în naraĠiuni úi
practici contradictorii. Accentul este pus pe a‫ڍ‬teptările pe care le au actorii unii de la
alĠii, ce distorsionează logica „recompensă-pedeapsă”. Aceasta funcĠionează nu doar
ca simplu calcul de cost-beneficiu cum explică teoriile raĠionaliste. Abordarea pre-
zentă subliniază faptul că este necesar să luăm în considerare úi fluctuaĠia aúteptărilor
úi a interpretărilor pe care actorii o acordă condiĠionalităĠilor UE. Analiza de faĠă
ilustrează că tipul de implementare a criteriilor europenizării depinde de ceea ce
190 Miruna Troncotă

actorii de politici publice consideră a fi „recompensă” úi ceea ce consideră a fi

„pedeapsă”. Mecanismul „recompensă-pedeapsă” are ca scop transferul normativ úi
reforma instituĠională úi aúa cum am arătat acesta a avut o anumită dinamică (profund
contextuală) în cazul statelor din CEE, însă nu putem extrapola acest model úi în
cazul statelor din Balcanii de Vest. Cu precădere pentru statele fost iugoslave, mai
ales cele afectate grav de războaiele din anii ’90, recompensa oferită de UE a avut o
cu totul altă structură de beneficii úi de costuri. Procesul a fost distorsionat úi pentru
că recompensele nu au adus beneficii imediate. În anumite cazuri beneficiile au fost
percepute ca pedepse (spre exemplu procesul de liberalizare a vizelor aducea cu sine
un foarte riguros control al graniĠelor úi al combaterii reĠelelor de criminalitate
transfrontalieră), iar procesul de reformă a dus la stagnare úi blocaj instituĠional,
nicidecum la avansarea în negocierile de aderare. Exemplul altor state din regiune a
dus la demotivare a celorlalte state (aderarea CroaĠiei fiind de mai multe ori blocată
de Slovenia úi a Macedoniei timp de aproape 9 ani de Grecia).
A doua parte a anului 2003, post-summitul de la Salonic al PreúedinĠiei greceúti,
era o perioadă de mult euro-entuziasm, marcată de introducerea monedei unice Euro
úi de viitoarea aderare a 10 noi state în UE, un moment istoric pentru continentul
european. Tot la finalul acelui an, Javier Solana, ca Secretar-General al Consiliului
UE úi Înalt Reprezentant pentru Politica Externă úi de Securitate Comună lansa úi
prima Strategie de securitate europeană (decembrie 2003), un prim pas ambiĠios în
conturarea unei politici externe coerente care să permită UE să acĠioneze ca actor
global. Ceea ce observăm la zece ani după nu se mai potriveúte deloc acestei
descrieri, agenda europeană fiind mult mai preocupată cu Ġările Parteneriatului estic
úi cu problemele economice interne. La începutul acestui an dosarul extinderii nu a
mai fost plasat printre priorităĠile PreúedinĠiei Greciei, iar ConferinĠa ministerială UE
- Balcanii de Vest ce a avut loc pe 8 mai 2014 s-a finalizat fără nici o decizie
semnificativă. Ideea iniĠială a unor experĠi în politici ca până în 2014 să se finalizeze
un nou val de aderare regională care să cuprindă toate statele din Balcanii de Vest
pare în aceste momente complet utopică, bazată pe aúteptări nerealiste. Dar care a
fost sursa acestor aúteptări nerealiste care au deviat procesul europenizării de la
cursul său iniĠial?
Provocările cărora UE a trebuit să le facă faĠă în această zonă au fost unele
specifice, úi unul dintre cele mai acute a fost acela al statalităĠii contestate1. Pentru
această strategie de adaptare la specificul local, experĠii UE în politicile de extindere
au fost nevoiĠi să facă o serie de revizuiri ale condiĠionalităĠilor, asumându-úi astfel
riscul devierii sau a întârzierii procesului. Un rol important în europenizare îl au însă
úi elitele locale úi disponibilitatea lor de a face reforme susĠinute, uneori chiar în
detrimentul popularităĠii de moment. Acest factor este numit în literatura de
specialitate „local ownership” úi este considerat de unii autori elementul cel mai
vulnerabil în regiune, statele fiind deja obiúnuite să fie „ghidate” din exterior úi

1
Tanja A. Börzel, „When Europeanization Hits Limited Statehood. The Western Balkans
as a Test Case for the Transformative Power of Europe”, KFG Working Paper Series, No. 30,
September 2011, Kolleg-Forschergruppe (KFG) „The Transformative Power of Europe”,
Freie Universität Berlin. disponibil la http://userpage.fu-berlin.de/kfgeu/kfgwp/wpseries/
WorkingPaperKFG_30.pdf (accesat la 04.08.2014).
Europenizarea Balcanilor de Vest 191
asistate de organizaĠiile internaĠionale. Fiind un „experiment” politic pentru UE,
efectele acestor revizuiri nu au putut fi în totalitate controlate. LecĠiile învăĠate din
negocierile cu statele din Centrul úi Estul Europei au fost aplicate pentru a formula o
nouă „reĠetă” de extindere. Una din principalele astfel de lecĠii învăĠate a fost aceea
de a nu mai trata întreaga regiune ca un bloc unitar, deoarece fiecare Ġară are propriile
probleme úi fiecare va răspunde stimulilor de reformă în mod distinct. Tipul de
guvernanĠă din fiecare stat fost iugoslav este diferit (o marcă specifică ce a ridicat o
serie de probleme fiind guvernanĠa multi-nivel pentru a acomoda structurile de putere
multi-etnice cum se întâmplă în Kosovo, Macedonia, Bosnia). Dar úi sistemele
centralizate administrativ prezintă obstacole majore precum corupĠia la nivel înalt úi
fragilitatea statutului de drept (Serbia, Albania).
Cel mai provocator aspect al europenizării în Balcanii de Vest este lipsa consen-
sului în ambele părĠi ale negocierii (atât din politica internă a statelor, cât úi cel din
partea poziĠiilor UE). ÎnĠelesuri divergente oferite de principalii actori ai reformelor
au contribuit direct la blocajul instituĠional. CondiĠionalităĠile politice ce structurează
procesul extinderii contează nu atât ca transfer normativ formal, cât úi ca proces de
formulare a unor aúteptări úi interpretări din partea decidenĠilor locali. Temele
europene au fost tratate de reprezentanĠii cancelariilor UE ca având puterea de a
determina actorii locali să coopereze, ceea ce în anumite state problematice din
Balcani nu s-a putut realiza. Însă aúa cum am constatat în urma interviurilor, actorii
locali invocă pentru a se absolvi că lipsa consensului marchează úi poziĠiile
fluctuante ale UE, mai ales în ceea ce priveúte politica externă, úi astfel obiectivul
final este subminat chiar de cei care îl monitorizează. Subliniem astfel faptul că
factorul explicativ primar al acestei analize îl constituie gama variată de elite
responsabile cu adaptarea instrumentelor extinderii la fiecare context domestic în
parte úi poziĠiile adesea divergente sau inconsecvente în timp adoptate de acestea. În
ciuda unei mai stricte definiri a condiĠionalităĠilor, úi a experimentării unei noi
abordări a procesului de extindere, analiza asupra ultimului deceniu ne indică faptul
că în ciuda diferenĠelor marcante dintre cele 6 state, există úi o serie de factori
comuni ca au influenĠat lentoarea europenizării úi anume:
1. incapacitatea elitelor politice locale de a prioritiza cerinĠele UE úi cantonarea
într-un joc politic de amânare a reformelor úi evitare a soluĠiile pragmatice úi
concrete prin cantonarea într-o formulă de „europenizarea demagogică” fără o
concretizare instituĠională;
2. instituĠii incapabile să gestioneze reformele solicitate de UE, ce menĠin în sfera
decizională elite care nu contribuie la o mai bună guvernanĠă1.
Cele două elemente corelate indică un evident cerc vicios între dimensiunea
instituĠională úi cea declarativă úi în cazul ambelor un rol important al menĠinerii
ambiguităĠii îl au elitele ce gestionează politica de extindere din partea UE. Acest
fapt este mai ales evident în cazul interferenĠei între mai multe instrumente de
politică externă a UE precum în cazul statelor post-conflict Bosnia úi Kosovo, unde
1
A se vedea úi rezultatele pe această temă în cazul aderării CroaĠiei în Tina Freyburg ‫ڍ‬i
Solveig Richter, „National Identity Matters: the Limited Impact of EU political Conditionality
in the Western Balkans”, National Centre of Competence in Research (NCCR), Challenges to
Democracy in the 21st Century, Working paper no. 19, 2008.
192 Miruna Troncotă

poziĠia UE este cu atât mai complexă úi mai ambiguă. Succesul europenizării depinde
conform definiĠiei folosite în prezentul capitol de capacitatea de a mobiliza elitele
locale prin folosirea beneficiilor integrării – aúa-numitul „carrot of membership”
(strategia recompenselor úi a pedepselor). Din cauza politizării excesive, acest
mecanism nu a mai funcĠionat în statele din regiune deoarece nu a mai fost uúor de
făcut distincĠie între recompensă úi pedeapsă (interpretări divergente ale condiĠiona-
lităĠilor UE). FuncĠionarea deficitară a instituĠiilor úi slaba gestionare a implementării
reformelor solicită din partea UE o strategie îmbunătăĠită. Proasta funcĠionare a
instituĠiilor úi statalitatea contestată a creat o divizare suplimentară în aceste societăĠi
fragmentate. S-au cristalizat astfel două grupuri de state aflate la o distanĠă foarte
mare în ceea ce priveúte traseul aderării la UE – cele ce au obĠinut statutul de state
candidate (Macedonia, Muntenegru, Serbia úi foarte recent, Albania) úi statele ce au
rămas „potenĠial candidate” timp îndelungat, fiind cele mai neperformante, ce au
trecut astfel de la stagnare la o deteriorare úi mai mare a situaĠiei, confruntându-se cu
crize politice fără precedent (Bosnia úi Kosovo). În acest caz nu este deloc
întâmplător că există un set de domenii transversale care au fost definite ca domenii
prioritare pentru negocierile de aderare ale Balcanilor de Vest: statul de drept (justiĠie
úi afaceri interne), libertate de expresie úi media, societate civilă, cooperare regională.
După schimbarea de strategie din 2012, Serbia úi Muntenegru úi-au consolidat
reformele (chiar dacă úi ele s-au confruntat cu obstacole importante) urmate apoi de
Albania care mai ales în ultimul an a reuúit să îúi coordoneze politicile mult mai bine
faĠă de cerinĠele UE. S-a făcut astfel simĠită nevoia unor condiĠionalităĠi stricte, a
unor poziĠii ferme din partea UE, care să fie mai ales nenegociabile de către elitele
locale. Acestea au potenĠialul de a permite o cât mai puĠină politizare úi pot duce la
întărirea angajării elitelor în reforme incomode, care să îi neutralizeze pe actorii ce
abuzează de dreptul de veto pentru a bloca transferul normativ úi a menĠine
status-quo-ul. Statele unde situaĠia politică a stagnat sau s-a deteriorat sunt Bosnia úi
Kosovo, dar úi Macedonia este într-o situaĠie dificilă mai ales prin agravarea tensiu-
nilor etnice din ultimele luni1. SituaĠia Macedoniei sigur este mult mai favorabilă în
acest context decât a statelor aflate la ceea ce anumiĠi autori numesc „periferia
periferiei”2. Însă de aici putem uúor concluziona că europenizarea va fi întotdeauna
îngreunată în state unde încă lipseúte un acord între actorii politici privind graniĠele úi
modul de constituire al unei comunităĠii politice solide, de sine stătătoare. În Balcanii
de Vest negocierea condiĠionalităĠilor se reduce constant doar la perpetuarea
conflictelor etnice úi la promovarea discursurilor de victimizare úi identificare a
„vinovaĠilor” úi a „Ġapilor ispăúitori”. VoinĠa politică úi capacitatea instituĠională de a
implementa reformele este astfel aproape nulă, în ciuda unor foarte vocale discursuri
ce văd europenizarea ca pe unica formulă de prezervare a unităĠii úi statalităĠii ce ar

1
Balkan Insight, „Macedonia: Ethnic Tensions in Court and Streets”, 26.12. 2013, dispo-
nibil la http://www.balkaninsight.com/en/article/macedonia-ethnic-tensions-in-court-and-
streets (accesat pe 04.08.2014).
2
Dimitar Bechev, „The Periphery of the Periphery.The Western Balkans and the
Eurocrisis”, European Council on Foreign Affairs, ECFR-60, 2012, Policy Brief, disponibil la
http://www.ecfr.eu/page/-/ECFR60_WESTERN_BALKANS_BRIEF_AW.pdf (accesat pe
04.08.2014).
Europenizarea Balcanilor de Vest 193
preveni un conflict violent. Pentru ca noul model al politicii de extindere să aibă
efectele scontate, recompensele UE trebuie să fie gestionate de un corp politic unitar.
În cazul celor două state multi-etnice, fiind vorba despre o statalitate fragilă úi un
corp politic fragmentat úi nefuncĠional, incapabil astfel să armonizeze interesele
conflictuale ale grupurilor de interese divergente. Ceea ce pentru o parte a statului
este recompensă, pentru o altă parte este pedeapsă. Această situaĠie nu poate fi
depăúită fără ca UE să facă o nouă recalibrare a politicii de extindere úi fără ca actorii
politici locali să ajungă la un compromis intern de comun acord úi negociat la nivel
local, mai degrabă decât unul impus din exterior, ca în trecut. Aceste state se
confruntă cu existenĠa unor structuri statale aproape paralele, necoordonate úi cu un
înalt nivel de competiĠie inter-etnică, ce refuză să conlucreze în implementarea
condiĠionalităĠilor UE. Va fi nevoie astfel ca UE să faciliteze procesul úi să trateze
aceste state în mod distinct, fără a lăsa ca distanĠa dintre cele două categorii de state
din Balcani să devină úi mai mare, mai imprevizibilă úi mai greu de gestionat.
AlĠi factori ce permit nuanĠarea au fost menĠionaĠi în cadrul analizei. Unul este
acela că tranziĠia de la sistemul socialist nu a avut acelaúi ritm ca în statele din
Centrul úi sud-estul Europei. În statele fostei Iugoslavii schimbarea s-a produs prin
război úi a fost adânc afectată de continua renegociere a graniĠelor, în timp ce în
Albania instituĠiile statului au intrat în colaps în urma afacerii piramidale tip Caritas.
Această tranziĠie întârziată úi înceată a permis consolidarea puterii unor regimuri
autoritare ale elitelor implicate în război (în cazul statelor fost iugoslave) sau în
reĠelele de corupĠie (în cazul Albaniei). Structurile fragile la nivel administrativ
precum úi statalitatea contestată intern sau extern (ca în cazul Kosovo) nu au putut să
susĠină acelaúi sistem de beneficii úi recompense la nivel economic precum cele ce au
funcĠionat în valul 2004. Accentul s-a mutat nu doar pe îndeplinirea la nivel legislativ
a acquis-ului (transferul normativ considerat iniĠial baza europenizării) ci úi pe
mecanismele de implementare administrative angrenate în procesul de reformă (mai
ales în domeniul sensibil al capitolului de JustiĠie úi afaceri interne).
AdiĠional, analiza a subliniat faptul că o altă excepĠie de la regula procesului de
aderare încheiat în 2004 a fost aceea că modelul de aderare „în bloc”, cu o dată fixă
prestabilită s-a dovedit incapabil să motiveze statele din Balcani să accelereze
reformele. Acesta a fost înlocuit de modelul supranumit „regatta” în care fiecare Ġară
este pusă să concureze cu vecinii săi pentru a ajunge la linia de final a integrării pe
baza meritelor proprii. De-a lungul acestor 10 ani procesul extinderii UE a fost mult
mai acut dezbătut în presa statelor membre, fiind în mod negativ conectat cu
dezbaterea anti-imigraĠionistă ceea ce a creat probleme politicienilor de la nivelul UE
care se opuneau opiniilor cetăĠenilor anti-extindere. O temă acut politizată precum
liberalizarea vizelor a fost pe cât posibil tratată de Comisie ca un proces pur tehnic,
de îndeplinire a unor indicatori clar definiĠi (deúi, ca úi în cazul Schengen, politizarea
a rămas). Aceste dezbateri au dus la un ciudat fenomen de „naĠionalizare” a politicii
de extindere Hillion1 arătând predominanĠa pe care statele membre úi Consiliul
european o are în definirea graniĠelor UE, în faĠa Comisiei.

1
Christophe Hillion, The Creeping Nationalisation of the EU Enlargement Policy, Vol. 6,
2010, disponibil la www.sieps.se/sites/default/files/2010_6_.pdf (accesat pe 04.08.2014).
194 Miruna Troncotă

Un alt factor demn de luat în considerare este acela că statele candidate au fost
obstrucĠionate de unul sau de mai multe state membre UE, care úi-au folosit pârghiile
decizionale pentru a amâna procesul de integrare, invocând probleme bilaterale
rămase nerezolvate. Această atitudine a fost adesea criticată de Comisia Europeană,
deoarece pune în pericol coerenĠa úi consistenĠa internă a întregului proces bazat pe
condiĠionalităĠi úi pe „recompense úi pedepse” transparente, de ordin tehnic úi pe cât
posibil depolitizate. State precum Macedonia sau Serbia, în ciuda îndeplinirii
reformelor ce trebuiau „premiate” de UE cu recompensa avansării în procesul de
integrare au fost trase înapoi de folosirea dreptului de veto al câtorva state membre
pe baza unor neînĠelegeri bilaterale. Alte astfel de surse ale politizării în exces ce au
distorsionat procesul de extindere în Balcani mai sunt úi:
- Controversa pe delimitarea de graniĠă dintre CroaĠia úi Slovenia (Piran);
- Germania úi Olanda au blocat Serbia úi Albania sau chiar România úi Bulgaria
au ameninĠat blocarea Serbiei pe chestiuni care nu au legătură cu extinderea (statutul
minorităĠii vlahilor-români din Serbia care nu au drepturile apărate deoarece nu sunt
consideraĠi ca minoritate în cazul României sau nemulĠumirea că sunt excluse pe
nedrept din zona Schengen în cazul Bulgariei)
- Disputa nesfârúită, ce a prins conotaĠii aproape metafizice pe tema numelui de
Macedonia contestat de Grecia ce nu are încă, după numeroase runde de negocieri,
nici un prospect de finalizare sau de compromis mutual.
Aceste dispute bilaterale, ce stau la baza folosirii cu consecvenĠă a dreptului de
veto în Consiliu, arată tensiunile interne dintre principiile inter-guvernamentale úi
cele federaliste ce divid în continuare Comisia úi Consiliul, opunând interesele
transnaĠionale integratoare celor naĠionale exclusiviste. Experimentele politice de
stabilizare post-conflict arată cu instrumentul condiĠionalităĠilor de pre-aderare nu a
fost suficient pentru a stimula reforma instituĠională profundă úi consolidarea
democratizării în statele fragile ale Balcanilor de Vest. UE a fost nevoită să aibă o
gândire inovativă úi să testeze noi politici de reconstrucĠie, însă nu a avut nici timpul
necesar pentru planificarea, pre-testarea úi apoi implementarea consecventă a acestor
noi măsuri, neavând nici experienĠa acĠiunilor în calitate de actor global cu o politică
externă coerentă, unitară. Evenimentele de la 11 septembrie 2001, conflictul civil din
Macedonia úi ulterior preluarea misiunilor de menĠinere a păcii de la NATO din
Bosnia úi Kosovo, culminând cu gestionarea regimului post-independenĠă al Kosovo
s-au succedat rapid, concomitent cu o serie de crize instituĠionale interne cu care s-a
confruntat Uniunea úi statele membre. Oscilarea statelor membre între poziĠii politice
uneori divergente faĠă de procesul de negociere cu balcanii de Vest a făcut ca politica
de aderare să fie mai puĠin tehnică úi să împrumute de la politica externă a UE gradul
ridicat de politizare.

Concluzii
În concluzii ne propunem să reflectăm asupra principalelor lecĠii neînvăĠate din
europenizarea întârziată a statelor din Balcanii de Vest. O primă observaĠie, la nivel
teoretic, este aceea că europenizarea din perspectiva constructivistă asumată de pre-
zenta analiză prevede că acest proces este rezultatul unor interacĠiuni instituĠionale úi
Europenizarea Balcanilor de Vest 195
discursive, materiale úi simbolice, iar politizarea condiĠionalităĠilor úi amânarea
aderării sunt consecinĠe ale acĠiunilor ambelor părĠi ale dialogului. Citit în această
grilă, o primă concluzie este aceea că politica de condiĠionalitate a UE în Balcani a
fost rezultatul unor multiple inovaĠii politice úi strategice. Din această cauză, există
numeroúi autori care au pus sub semnul întrebării rata de succes a acesteia. UE a vrut
să demonstreze că există o aúa-numită „vocaĠie europeană” în această regiune úi s-a
bazat pe faptul că aceasta va fi folosită ca un motor pentru o europenizare accelerată.
Angajarea UE úi cu structuri de menĠinere a păcii sub umbrela CFSP în Macedonia,
Bosnia úi Kosovo concomitent cu procesul de stabilizare úi asociere a fost un factor
ce a îngreunat procesul de transfer normativ din cadrul politicii de aderare. Natura
experimentală a acestor decizii a scăzut capacitatea de previzionare úi control asupra
procesului, astfel încât Ġintele stabilite au fost progresiv schimbate sau amânate.
MotivaĠia tuturor actorilor implicaĠi în proces a fluctuat, iar spre final, mai cu seamă
după 2008, a scăzut vizibil. Am încercat să argumentăm că aúa-numita europenizare
„eúuată” din Balcani (termen pe care nu îl considerăm potrivit) s-a bazat pe un set de
aúteptări nerealiste pe care anumiĠi actori úi le-au făcut în privinĠa rolului de
„panaceu” al UE privind reconstrucĠia unei regiuni profund fragmentate úi încă
„dezorientate” ca repere politice. Europenizarea „butoiului de pulbere” este un proces
încă foarte departe de a se fi încheiat, în contextul în care, cu excepĠia fericită a
CroaĠiei, rezultatele vizibile întârzie să apară. Pentru mulĠi autori, în Balcanii de Vest
procesul de europenizare pare un fenomen perpetuu „amânat” sau chiar eúuat.
Cauzele acestui blocaj necesită o mai mare atenĠie, precum úi abordări teoretice
pluri-disciplinare. Reconcilierea inter-etnică, una din premisele principale ale
misiunilor civile úi militare ale UE, precum úi a procesului de integrare europeană cu
componente primordial economice úi politice în cadrul ASA, nu a reprezentat un
obiectiv împărtăúit al liderilor locali. După examinarea modului în care, în ultimul
deceniu, UE a acĠionat ca centru de reformă politică úi administrativă cu scopul de a
pregăti statele pentru aderare, putem observa că prin intermediul instituĠiilor sale atât
comunitare cât úi inter-guvernamentale, úi prin politica de condiĠionalitate úi-a
asumat simultan mai multe roluri (ce s-au dovedit în anumite contexte contradictorii)
úi a operat concomitent cu mai multe politici, fiecare cu propriile idiosincrazii. Aúa
cum am arătat, un punct foarte nevralgic în acest proces este caracterul formal al
consensului asupra aderării. Acest consens implică un nivel ridicat de convergenĠă a
interpretărilor úi semnificaĠiilor pe care actorii decizionali din ambele tabere îl dau
elementelor de bază ale negocierilor. Mai exact, am argumentat cum în fiecare caz în
parte dintre cele 6 state candidate úi potenĠial candidate, pachetul de „recompense úi
pedepse” ce a fost definit de UE pentru a structura interacĠiunile instituĠionale ale
europenizării cu scopul aderării, au fost răstălmăcite de liderii politici din Balcani.
Doar pentru a menĠine procesul în continuă desfăúurare UE s-a simĠit nevoită să ofere
recompense (liberalizarea vizelor de exemplu) chiar úi atunci când trebuiau oferite
pedepse, adică în absenĠa respectării condiĠionalităĠilor. Deúi experĠii UE în politici
publice din două echipe succesive ale Comisiei europene au încercat să se plieze pe
situaĠiile nou-apărute, ceea ce a rămas constant este rezistenĠa informală a elitelor
locale de a implementa reformele care le pun în pericol poziĠia de putere úi controlul
discreĠionar asupra resurselor decizionale (ceea ce anumiĠi autori au numit
196 Miruna Troncotă

„capturarea statului”). Acest element este foarte vizibil în cazul indicatorilor

stagnanĠi din sfera statului de drept (corupĠia, controlul politic asupra puterii
judiciare, instituĠii prost gestionate úi cu o administraĠie extinsă úi ineficientă) ce au
rămas aproape constante în ultimul deceniu. În unele cazuri acestea au suferit chiar
un regres (Bosnia). Elitele din statele Balcanilor de Vest au răspuns cu ostilitate
încercărilor de reformă úi condiĠionalităĠilor tehnice ale aderării mai ales în sfera „de
neatins” a statului de drept. În acest caz nu putem să nu observăm că inovaĠiile de
natură „tehnică” ale experĠilor în politici europene au vizat exact acele zone unde
condiĠionalităĠile nu au adus nici un rezultat.
Una din principalele lecĠii încă neînvăĠate de experĠii UE în politica de extindere
este că modelul de integrare în bloc, sau un anumit nivel de „viúegradizare”1
(înĠeleasă ca o grupare a statelor din Balcanii de Vest după modelul polului geopo-
litic de succes constituit de Polonia, Ungaria, Cehia úi Slovacia în anii ’90) nu a fost
o strategie bună în cazul statelor din Balcanii de Vest. Această situaĠie a alimentat
multe păreri potrivnice extinderii din cadrul statelor membre UE, care se opun astfel
„admiterii în club” a unor state care nu pot încă reprezenta garanĠia stabilităĠii úi a
îndeplinirii reformelor democratice. IniĠial, la Consiliile europene de la Zagreb úi
Feira, perspectiva aderării miza pe această înnoită „viúegradizare”. Ulterior s-a
observat că statele din Balcanii de Vest nu folosesc decât la nivel declarativ metoda
cooperării regionale úi a bunei înĠelegeri între vecini, continuând politicile fragmen-
tare, discursurile naĠionaliste resentimentare úi contestarea perpetuă a graniĠelor, ce
nu sunt conforme cu criteriile de la Copenhaga. Deúi unii autori s-au grăbit să
considere această stare de fapt o dovadă a „eúecului” europenizării în Balcanii de
Vest, prezentul articol doreúte să nuanĠeze această analiză. Având la bază o definiĠie
de tip constructivist a europenizării, reiterez faptul că este vorba despre un proces în
continuă schimbare ce nu poate fi în exclusivitate echivalat cu indicatorii de
implementare a condiĠionalităĠilor. Această înĠelegere a europenizării permite o mai
mare contextualizare a situaĠiei fiecărei Ġări în parte, dar úi a modului prin care UE în
sine contribuie la politizarea procesului ce în mod declarativ este asumat ca unul
strict tehnic.
Din acest punct de vedere considerăm că UE are nevoie de o mai mare
auto-reflexivitate în cadrul procesului de transfer normativ pentru a-úi conútientiza
propria contribuĠie la distorsionarea proceselor. Anul 2014 promite să aducă mari
schimbări ce vor afecta direct implementarea politicii de aderare, fiind un an electoral
atât la nivel UE cât úi în câteva din statele candidate (Serbia, Bosnia, Kosovo).
Rămân astfel la dispoziĠia noului leadership european numeroase lecĠii de învăĠat úi
de aplicat privind transferul instituĠional, cooperarea între sfera politică úi cea
administrativă, măsuri de consolidare a unei culturi politice necesară pentru o mai
uúoară „europenizare”. Încă din perioada de candidatură pentru postul de viitor
Preúedinte al Comisiei europene pentru următorii 5 ani, Jean-Claude Juncker úi-a
exprimat rezervele faĠă de actuala stare a extinderii UE úi a modului cum trebuie ea
gestionată în anii ce vor urma. În prezentarea planului său în faĠa Parlamentului
european, acesta afirma că: „UE are nevoie să ia o pauză de la extindere ca să poată

1
MulĠumesc domnului George AngliĠoiu pentru sugestia acestui termen.
Europenizarea Balcanilor de Vest 197
consolida ceea ce a construit pentru cele 28 de state. De aceea, sub PreúedenĠia mea
asupra Comisiei actualele negocieri vor continua, […], dar nici un nou val de
extindere nu va mai avea loc în următorii 5 ani”1.
Devine astfel limpede că priorităĠile UE de politică externă sunt altele, iar la nivel
simbolic nu se poate construi capital politic pe integrarea forĠată a Balcanilor de
Vest, în contextul în care acestea nu dau semnele de progres aúteptate de Comisie. În
unele state eforturile de construire a statului de drept úi de garantare a unui sistem
democratic funcĠional au fost aproape abandonate de liderii actuali (mai ales în
Bosnia úi Macedonia), în vreme ce, de cealaltă parte, anumiĠi analiúti de la nivelul
UE anunĠau chiar posibilitatea dizolvării Directoratului general de Extindere din
cadrul Comisiei europene, ca semn clar al redirecĠionării eforturilor instituĠionale
către alte direcĠii. La o reevaluare după 10 ani, entuziasmul „Agendei de la Salonic”
s-a dovedit nefondat. RelaĠia cu statele din Balcanii de Vest úi garantarea stabilităĠii
regionale este în continuare importantă pentru UE, dar aceasta nu a putut constitui
nici pe departe o victorie de politică externă prin care UE să-úi legitimeze reconfi-
gurarea instituĠională de după Tratatul de la Lisabona. Una din cele mai importante
lecĠii ce par a fi trase (rămâne însă să fie confirmate prin acĠiuni concrete de noua
structură de conducere a UE) este aceea că modelul unei aderări „Big bang” a
Balcanilor de Vest, care să pună presiune mai degrabă pe bifarea reformelor úi pe
„premierea” de către UE chiar úi a lipsei totale de cooperare doar de dragul
menĠinerii unui focar regional compact, nu a fost unul eficient. Această atitudine de
utilizare discreĠionară a mai multor recompense decât pedepse (în logica carrots and
sticks) a întărit poziĠia de putere a liderilor locali ce au dezvoltat strategii eficiente de
eludare a reformelor úi încălcare a termenelor limită stabilitate de UE. Costurile
întârzierii europenizării s-au dovedit prea mici pentru actorii politici balcanici, dar
prea mari pentru statele membre UE. Lipsa de progres în implementarea acquis-ului
a fost mai degrabă premiată în ultimii ani, ceea ce a transmis mesaje contradictorii úi
a distorsionat intenĠiile de creútere a rigurozităĠii úi depolitizării procesului de
negociere. Avansarea accelerată a procesului doar de dragul obĠinerii unor mici
victorii vizibile care să dea legitimitate eforturilor depuse de UE în construirea unui
model de stabilitate regională după disoluĠia Iugoslaviei nu a fost o soluĠie
sustenabilă. De efectele ei nocive la nivel politic se va putea scăpa probabil doar în
viitorul deceniu. În concluzie, studiul arată că prin politizarea conditionalităĠilor, prin
încercarea unor „experimente” politice, dar úi prin transplantarea unor modele de
negociere de la statele din centrul úi estul Europei la cele din Balcanii de Vest, UE a
devenit progresiv parte a problemei mai degrabă decât parte a soluĠiei. O revizuire
fundamentală a interacĠiunii strategice úi a aúteptărilor pe care statele din Balcani le
pot avea de la apartenenĠa la UE este imperativă în anii ce vor veni.

1
„The EU needs to take a break from enlargement so that we can consolidate what has
been achieved among the 28. This is why, under my Presidency of the Commission, ongoing
negotiations will continue, […], but no further enlargement will take place over the next five
years”. Jean Claude Junker, 15.07.2014, disponibil la http://ec.europa.eu/about/juncker-
commission/docs/pg_en.pdf (accesat pe 4.08.2014).
 Radu Cucută

Uniunea Europeană úi Primăvara Arabă.

Limitele politicii externe ale Uniunii Europene

Rezumat: Lucrarea încearcă să discute reacĠia Uniunii Europene la evenimentele din

spaĠiul Orientului Mijlociu úi în special la Primăvara Arabă, prin studierea mai multor
factori ce au influenĠat aceste demersuri. Prin investigarea dezbaterii interne a Uniunii
cu privire la propria ei natură, autorul subliniază că tensiunile interne ale formulării
obiectivelor de politică externă joacă un rol important în formularea obiectivelor de
politică externă. În acelaúi timp, structura instituĠională specifică a Uniunii Europene îúi
lasă amprenta asupra politicii regionale, la fel ca definirea (încă) în termeni geopolitici a
proiectului european. Imposibilitatea predicĠiei fenomenului revoluĠionar, alături de
incertitudinea generată de un asemenea proces reprezintă o dificultate suplimentară
luată în calcul pe parcursul lucrării. Nu în ultimul rând, raportarea Uniunii la Orientul
Mijlociu úi Vecinătatea Sudică rămâne expresia interacĠiunii între un proiect postmodern
úi expresii politice ale modernităĠii.

Cuvinte-cheie: Uniunea Europeană, Primăvara Arabă, revoluĠie

Introducere
În ciuda succesului obĠinut ca agent capabil să promoveze schimbarea politică în
spaĠiul central úi est-european, regiunea Orientului Mijlociu úi a VecinătăĠii Sudice1 a
fost una în care influenĠa transformatoare a Uniunii Europene s-a făcut simĠită mult
mai puĠin. Lucrarea de faĠă încearcă să sublinieze că incapacitatea Uniunii Europene
de a influenĠa semnificativ acest spaĠiu în condiĠiile Primăverii Arabe poate fi
explicată prin suprapunerea mai multor factori: dificultatea actorilor politici de a
prezice producerea unor evenimente revoluĠionare, precum úi evoluĠia dinamicii
revoluĠionare propriu-zise, dificultatea politică a concilierii raporturilor dintre
interesele statelor membre úi interesele Uniunii, lipsa de perspective oferită de
instrumentele de politică externă ale Uniunii pentru statele cuprinse, caracterul
geopolitic intrinsec al proiectului european. Totodată, un alt element relevant este
dificultatea inerentă a raportării Uniunii Europene, ca proiect post-modern, la modele
de organizare politică construite în baza interpretării curente a unor mituri politice
pre-moderne, aúa cum este Statul Islamic.
Departe de a descrie o relaĠie de cauzalitate directă, lucrarea încearcă să
argumenteze că aceúti factori au contribuit într-o măsură considerabilă la timiditatea
sau ambiguitatea reacĠiilor Uniunii Europene faĠă de evenimentele úi faĠă de actorii
din Orientul Mijlociu, în prima fază a Primăverii Arabe.

1
Având în vedere structura Serviciului European de AcĠiune Externă, lucrarea a folosit
această denumire pentru a analiza eforturile instituĠionale ale Uniunii Europene.
Uniunea Europeană úi Primăvara Arabă 199
1. Dezbaterea asupra politicii externe europene

Una dintre principalele probleme în analiza politicii externe a Uniunii Europene

este reprezentată de caracteristicile politicii externe a organizaĠiei. Fie că putem vorbi
despre Uniunea Europeană drept un imperiu prin puterea exemplului1 sau despre un
imperiu aflat în căutarea unei misiuni2, este evident că identificarea naturii politicii
externe a Uniunii Europene este în sine centrul unei importante dezbateri. Totodată,
definirea Uniunii Europene drept putere transformatoare3/ normativă4/ civilă5
reprezintă un element suplimentar de controversă6.
De exemplu, interpretarea politicii Uniunii Europene drept cea a unui actor nor-
mativ presupune că organizaĠia este un actor diferit în virtutea scopurilor úi
obiectivelor sale, care reflectă necesitatea transferului de norme úi de valori proprii
modelului de organizare politică al Uniunii însăúi7. Or, definirea caracterului
normativ al Uniunii Europene este independentă de caracterul coercitiv al măsurilor
adoptate – promovarea valorilor americane, la nevoie, prin mijloace coercitive nu dă
acĠiunii externe americane un caracter mai puĠin normativ8.
Similar, inclusiv distincĠia soft-hard power9 se poate dovedi înúelătoare, aplicată
la politica externă europeană – sistemul de condiĠionalităĠi cuprins de Politica
Externă de Vecinătate úi dezbaterea asupra necesităĠii unei urmăriri mai categorice a
progreselor înregistrate de statele cuprinse în această politică fiind relevante pentru o
formă de acĠiune politică mai degrabă coercitivă, decât „seducătoare”10. De altfel, aúa
cum o arată úi dezbaterea asupra Parteneriatului Estic, ideea că politicile de
vecinătate ale Uniunii Europene se pot dovedi ineficiente tocmai pentru că nu

1
Jan Zielonka, „Europe as a global actor: empire by example?”, International Affairs,
Vol. 84, Nr. 3, 2008, p. 483-485.
2
Radu-Sebastian Ungureanu, „European Union: A Polity in Search of a Mission”,
European Journal of Science and Theology, Vol. 8, Supliment 1, Iunie 2012, p. 17-21.
3
Tanja A. Börzel, „Transformative Power Europe? The EU Promotion of Good Gover-
nance in Areas of Limited Statehood”, lucrare pregătită pentru workshop-ul ERD Transfor-
ming Political Structures: Security, Institutions, and Regional Integration Mechanisms,
FlorenĠa, 16-17 Aprilie 2009, disponibilă la http://erd.eui.eu/media/borzel.pdf, consultată la
data de 24.01.2014.
4
Ian Manners, „Normative Power Europe: A Contradiction in Terms?”, Journal of
Common Market Studies, Vol. 40, Nr. 2, 2002, p. 238-240.
5
Martin Beck, „The Comeback of the EU as a ‘Civilian Power’ through the Arab
Spring?”, GIGA Focus, Nr. 2, 2013, p. 1-2.
6
Helene Sjursen, „The EU as a ‘normative power’: how can this be?”, p. 1-3, lucrare
prezentată în cadrul EdiĠiei a 9-a a ConferinĠei InternaĠionale a EUSA, 31 Martie – 2 Aprilie
2005, disponibilă la http://aei.pitt.edu/3169/1/EUSA_Conference_2005_Sjursen.pdf, consul-
tată la data de 23.02.2014.
7
Helene Sjursen, op. cit., p. 1.
8
Helene Sjursen, op. cit., p. 2-5.
9
A se vedea Joseph S. Nye, Puterea blândă. Calea către success în politica mondială,
Institutul European, Iaúi, 2009, p. 21-32 sau Joseph S. Nye, Viitorul Puterii, Polirom, Iaúi,
2012, p. 100-107.
10
Sabine Fischer, Erwan Lannon, „The ENP Strategic Review: The EU and its Neighbor-
hood at a Crossroad”, ISS Analysis, 2011, p. 2-5.
200 Radu Cucută

beneficiază de suficiente resurse pentru a motiva transformarea urmărită1, sau ideea

de a introduce un sistem de penalizare a statelor care nu înregistrează progrese în
cadrul programelor Uniunii Europene2, tind mai degrabă să contureze un caracter
coercitiv al acĠiunii politice europene.
Cu toate acestea, este evident că atât în interpretarea, cât úi în adoptarea politicilor
Uniunii Europene este manifestă o dihotomie, o aparentă contradicĠie între două
tipuri diferite de a acĠiona în sistemul internaĠional, spre deosebire, de exemplu, de
politica americană, unde această tensiune nu este asumată ca atare úi nici nu dă
naútere unor dezbateri de aceeaúi intensitate3.
Mai complexă fără îndoială decât butada lui Kagan4, dezbaterea subsumată de
multe ori la o opĠiune pentru liberalism/idealism în detrimentul realismului, o prefe-
rinĠă pentru acĠiunea multilaterală5 în raport cu pretinsul multilateralism american, o
politică de promovare a normelor úi valorilor interne Uniunii prin intermediul
convingerii úi nu neapărat al coerciĠiei6, poate fi considerată în anumite momente o
veritabilă mitologie politică a Uniunii Europene (mai ales atunci când vorbim despre
UE ca putere civilă sau ca putere normativă7). Inclusiv ideea cooperării în domeniul
securităĠii úi apărării, domeniile cheie în care prerogativele suveranităĠii naĠionale
sunt exercitate, poate fi considerată a contura natura specifică a politicii europene8.
Totodată, dezbaterea poate fi subsumată, în special în ceea ce priveúte Politica
Europeană de Vecinătate úi la o contradicĠie între Uniunea Europeană, ca centru
capabil să ordoneze preferinĠele sau să dicteze acĠiunile vecinilor săi, respectiv
Uniunea Europeană, ca partener egal în numele valorilor pe care úi le asumă în
interacĠiunile sale cu terĠii9
Obiectivul acestei lucrări nu este să identifice natura exactă a celor două poziĠii, a
raporturilor dintre ele sau să dea un verdict clar úi definitiv asupra formei exacte pe
care politica Uniunii Europene o îmbracă. În egală măsură, pentru autor, ambele

1
Natalia Shapovalova, „The EU’s Eastern Partnership: still-born?”, FRIDE Policy Brief,
No. 11, Mai 2009, p. 1-5.
2
Timo Behr, „The European Union’s Mediterranean Policies after the Arab Spring: Can
the Leopard Change its Spots?”, Amsterdam Law Forum, Vol. 4, Nr. 2, 2012, p. 82.
3
A se vedea William Odom, On Internal War. American and Soviet Approaches to Third
World Clients and Insurgents, Duke University Press, Durham úi Londra, 1992, p. 11-21 sau
Samuel P. Huntington, ViaĠa politică americană, Humanitas, Bucureúti, 1994, p. 88-92.
4
Robert Kagan, Of Paradise and Power: America and Europe in the New World Order,
Vintage Books, New York, 2003, p. 7.
5
Consiliul Uniunii Europene, O Europă sigură într-o lume mai bună. Strategia europeană
de Securitate, 2003, p. 9, disponibilă la http://consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/
031208ESSIIRO.pdf, consultată la data de 12.02.2014.
6
Helene Sjursen, op. cit., p. 7-9.
7
Ian Manners, „Global Europa: Mythology of the European Union in World Politics”,
Journal of Common Market Studies, Vol. 48, Nr. 1, 2010, p. 72-77.
8
Jolyon Howorth, Security and Defence Policy in the European Union, Palgrave
Macmillan, New York, 2007, p. 29-31.
9
A se vedea Petr Kratochvil, „Discursive Constructions of the EU’s Identity in the
Neighbourhood: An Equal Among Equals or the Power Centre?”, European Political
Economy Review, Nr. 9, 2009, p. 5-12.
Uniunea Europeană úi Primăvara Arabă 201
interpretări sunt considerate valide – există în mod cert o dimensiune normativă a
Uniunii Europene, relevată în special de procesul de extindere1, la fel cum există
situaĠii în care abordarea critică poate pretinde în mod legitim că discursul despre
valori al Uniunii Europene încearcă să justifice o politică bazată pe urmărirea
raĠională a intereselor. Ceea ce este relevant, în sensul prezentei lucrări, este faptul că
această dezbatere între o logică a adecvării, a intereselor, úi o logică a valorilor este
prezentă la nivel european úi ea afectează semnificativ politica Uniunii faĠă de
Orientul Mijlociu úi Vecinătatea Sudică.
Regiunea Orientului Mijlociu este relevantă tocmai din perspectiva acestei
dezbateri. Raportarea politică úi instituĠională a Uniunii Europene la acest spaĠiu este
marcată tocmai de această contradicĠie între două modalităĠi de a acĠiona în politica
internaĠională, sau, mai bine spus, o încercare de tranziĠie de la modelul pragmatic la
cel normativ. Indiferent că este vorba despre Procesul Barcelona sau despre proiectul
francez, adoptat în cele din urmă la nivel european, al Uniunii pentru Mediterana,
politica Uniunii Europene în regiune a fost considerată a fi una care a avut drept
obiectiv menĠinerea stabilităĠii pe termen lung, în detrimentul promovării schimbării
politice sau a încurajării transformării democratice.
Se poate argumenta însă că, în măsura în care Uniunea Europeană a avut
iniĠiative, e drept, modeste, în regiune, acestea au avut totuúi úi elemente care vizau
promovarea unei formule transformatoare – logica ameliorării condiĠiilor economice
prin negocierea acordurilor de liber-schimb (toate iniĠiativele europene pentru
regiune au cuprins acest tip de obiective) poate fi interpretată drept urmărirea unui
obiectiv tipic unei viziuni liberale: dezvoltarea economică produce transformări
sociale ce au implicit consecinĠe politice (în sensul unei tranziĠii către democraĠie).
ApariĠia unei clase de mijloc în regiune – consecinĠă pe termen mediu sau lung a
acordurilor economice – conduce la democratizare, în interiorul logicii liberale.
Faptul că UE întreĠine relaĠii cu regimuri dictatoriale úi nu are o agendă semnificativă
de promovare a drepturilor omului poate fi interpretat tocmai drept un compromis
între cele două viziuni asupra politicii Uniunii Europene: iniĠial, înainte de Primăvara
Arabă, Uniunea Europeană era interesată de promovarea unui model „top-down” sau
„gestionat” al schimbării politice2
Totodată, lipsa unei reacĠii tranúante a Uniunii Europene în raport cu alegerile
egiptene din noiembrie 2010, iniĠierea în 2008 a dialogului cu Libia, în vedere
încheierii unui Acord Cadru pentru dialog politic úi cooperare sau acordul din mai
2010, între Uniunea Europeană úi Tunisia pentru formarea un grup de lucru pentru
negocierea unui acord extins între cele două părĠi sunt toate, aparent, argumente ale
„pragmatismului” raĠional exprimat de Uniunea Europeană în raport cu regiunea
vizată, cu puĠin timp înaintea izbucnirii miúcărilor din regiune3. Temerile că miúcările
sociale din regiune pot afecta aprovizionarea cu energie a statelor UE, pot creúte
nivelul imigraĠiei ilegale sau pot reprezenta contextul ascensiunii miúcărilor

1
Frédéric Charillon, „Sovereignty and Intervention: EU’s Interventionism in its ‘Near
Abroad’” în Walter Carlsnaes, Helene Sjursen úi Brian White (eds.), Contemporary European
Foreign Policy, Sage, Londra, 2004, p. 253-255.
2
Timo Behr, op. cit., p. 78.
3
Ibidem.
202 Radu Cucută

islamiste1 pot fi invocate drept alte argumente ale reacĠiei timide, determinate de
privilegierea considerentelor de securitate, în detrimentul celor ideologice.
Cu toate acestea, lipsa de reacĠie iniĠială a Uniunii Europene sau, dimpotrivă,
preferinĠa pentru stabilitate în detrimentul transformării politice nu este neapărat
consecinĠa finală a realităĠilor regionale. Politica Uniunii Europene faĠă de Orientul
Mijlociu úi faĠă de Vecinătatea Sudică reproduce în acelaúi timp cele două viziuni
asupra politicii externe europene – tranziĠia, cel puĠin din punct de vedere al
discursului politic, către un model transformator nu este explicabilă prin dinamica
regională, al cărei curs nu a putut fi oricum prezis, ci tocmai prin dezbaterea internă
asupra modului în care politica externă a Uniunii Europene este văzută úi, implicit,
asumată.
Astfel, ideea că Uniunea Europeană úi-a asumat doar un discurs reformator ca
răspuns la transformările sociale din regiune, ce a înlocuit o atitudine pragmatică de
„coabitare” cu regimuri dictatoriale este o manieră brutală úi simplificatoare de a
interpreta politica UE în regiune. Mai degrabă, ezitările Uniunii Europene în raport
cu Primăvara Arabă pot fi explicate tocmai prin faptul că tensiunea inerentă politicii
externe europene s-a regăsit úi în formularea unui răspuns politic la un fenomen
social puĠin înĠeles úi neanticipat. Cu alte cuvinte, reacĠia Uniunii Europene faĠă de
Primăvara Arabă este influenĠată de modul în care Uniunea Europeană îúi vede
politica externă úi se vede pe sine în acelaúi timp.

2. Orientul Mijlociu úi Vecinătatea Sudică – o problemă instituĠională

a Uniunii Europene
AcĠiunea Uniunii Europene în regiune trebuie interpretată având în vedere trei
factori. Pe de o parte, dificultăĠile întâmpinate în procesul de instituĠionalizare a unei
politici europene în regiune este unul dintre factorii care poate explica maniera în
care autorităĠile europene au reacĠionat la evenimentele declanúate începând cu 2010.
Pe de altă parte, nu trebuie omis că úi la nivel regional, tensiunea latentă între
politica europeană úi interesele statelor produce consecinĠe (este relevant în acest
sens că prima reacĠie la evenimentele din regiune a venit ca urmare a declaraĠiei
comune a lui Nicolas Sarkozy, Angela Merkel úi David Cameron, din 29 ianuarie
20112). Similar, poziĠia Germaniei în cazul conflictului libian reliefează încă o dată
dificultatea atingerii unui consens la nivel european în ceea ce priveúte iniĠiativele de
politică externă.
În acelaúi timp însă, instrumentele Uniunii Europene la acest nivel ridică
problema semnificativă a motivării statelor cuprinse de către aceste iniĠiative – atât
resursele alocate, cât úi finalitatea procesului pot fi considerate insuficient de
motivante pentru a susĠine transformarea politică sau economică în regiune.

1
Sally Khalifa Isaac, „Europe and the Arab Revolutions. From a Weak to a Proactive
Response to a Changing Neighborhood”, KFG Working Paper, Nr. 39, 2012, p. 14-19.
2
A se vedea textul declaraĠiei comune, David Cameron, Nicolas Sarkozy, Angela Merkel,
Joint UK-France-Germany statement on Egypt, 29 Ianuarie 2011, la https://www.gov.uk/
government/news/joint-uk-france-germany-statement-on-egypt, consultat la data de 13.02.2014.
Uniunea Europeană úi Primăvara Arabă 203
Construirea unui cadru politic unitar pentru interacĠiunea cu spaĠiul Orientului
Mijlociu a fost în mai multe ocazii obiectul a numeroase iniĠiative úi proiecte
instituĠionale – Uniunea pentru Mediterana, lansată în 2008 de preúedintele Sarkozy
(după ce iniĠiativa figurase printre propunerile sale electorale din 2007) este numai
ultima iniĠiativă regională după Politica Globală Mediteraneană (1975), Politica
Mediteraneană înnoită (1990) úi Parteneriatul Euro-Mediteranean, sau Procesul
Barcelona (1995)1.
Lungul proces de transformare a politicilor úi acĠiunilor întreprinse în regiune
debutează prin conceptul unei Politici Globale Mediteraneene (1975), adoptată în
urma Summit-ului de la Paris, din 1972. Aceasta încerca să dea un contur institu-
Ġional pentru o serie de relaĠii comerciale între membrii comunităĠilor europene úi
statele din zona Mediteranei2, în condiĠiile în care o multitudine de acorduri au fost
încheiate în regiune: acorduri de asociere cu Grecia (1962), Turcia (1963), Malta
(1970) úi Cipru (1972); statut privilegiat pentru fostele protectorate franceze, Maroc
úi Tunisia, printr-o anexă a Tratatului de la Roma3; acorduri parĠiale de asociere cu
Tunisia úi Maroc (1969), acorduri preferenĠiale de liber schimb cu Spania (1970) úi
Israel (1975). Extinderea Uniunii Europene de la începutul anilor ’80, prin aderarea
Greciei, Spaniei úi Portugaliei, a reuúit însă, paradoxal, să re-creeze diferenĠele pe
care politica globală ar fi trebuit să le integreze într-un cadru instituĠional coerent4.
În 1995, Procesul Barcelona încerca să abordeze, din nou, într-o manieră compre-
hensivă, problemele economice úi de securitate din regiune. Cele trei obiective
enunĠate de DeclaraĠia de la Barcelona, documentul fondator al Parteneriatului
Mediteranean, erau reprezentate de parteneriatul politic úi de securitate: crearea unei
zone de pace úi de stabilitate (1); parteneriatul financiar úi economic: crearea unei
zone de prosperitate (2); respectiv de parteneriatul în afaceri culturale, sociale úi
umane (3)5. Obiectivele trebuiau atinse prin implementarea de parteneriate comune în
aceste domenii, încheierea acordurilor de asociere, organizarea unor conferinĠe
periodice (cea mai importantă componentă regională a Parteneriatului), precum úi
stabilirea, până la finele lui 2010 a unei zone de liber schimb6.
Principalele critici care au fost aduse Parteneriatului Mediteranean sunt reprezen-
tate de slaba instituĠionalizare a acestuia (lipsa oricărei formule instituĠionale
permanente, inclusiv a unui secretariat)7, asimetria economică între statele europene

1
Federica Bicchi, „The Union for the Mediterranean, or the changing context of Euro-
Mediterranean relations”, Mediterranean Politics, Vol. 16, Nr. 1, 2011, p. 3.
2
Jan Wouters, Sanderijn Douquet, „The Arab Uprisings and the European Union: In
Search of a Comprehensive Strategy”, Working Paper, No. 98, Leuven Center for Global
Governance Studies, Leuven, 2013, p. 5.
3
Stefan Brocza, „The failure of the EU’s Mediterranean policies”, Current Concerns, Nr.
1, 2012, disponibil la http://www.currentconcerns.ch/index.php?id=1496, consultat la data de
23.10.2013.
4
Ibidem.
5
Uniunea Europeană, Barcelona Declaration, 1995, disponibilă la http://www.eeas.
europa.eu/euromed/docs/bd_en.pdf, consultat la data de 21.01.2014.
6
Uniunea Europeană, op. cit.
7
Stefan Brocza, op. cit.
204 Radu Cucută

úi cele din afara UE1, respectiv „asimetria structurală” (în timp ce statele europene
acĠionează ca un grup coerent de actori, cu interese complementare, statele arabe sunt
divizate de probleme politice ce nu au legătură cu spaĠiul european – conflictul
israeliano-palestinian, clivajele religioase din lumea arabă etc.2). Obiectivele extrem
de ambiĠioase ale Parteneriatului în raport cu resursele disponibile au fost considerate
unul dintre motivele pentru insuccesul iniĠiativei3.
În acest context are loc includerea statelor din regiunea mediteraneană în cadrul
Politicii Europene de Vecinătate, la presiunile puternice ale FranĠei, Spaniei úi
Italiei4. Principalele diferenĠe dintre Politica Europeană de Vecinătate úi Parteneriatul
Mediteranean sunt reprezentate de abandonarea prevalenĠei dimensiunii regionale
(parteneriatul avea în vedere încheierea de acorduri similare cu statele din regiune) în
favoarea unui bilateralism diferenĠiat5, care privilegiază în special statele care reuúesc
să satisfacă mai rapid rigorile economice europene.
TranziĠia de la abordarea multilaterală la cea bilaterală ridică însă mai multe
probleme. Există, pe de o parte, dubii semnificative cu privire la eficienĠa Politicii
Europene de Vecinătate în regiunea mediteraneană – liberalizarea agriculturii,
respectiv a serviciilor nu a fost realizată integral, în condiĠiile unei complexităĠi
instituĠionale ridicate presupuse de încheierea acordurilor de asociere6. Totodată,
trebuie observat că, în ciuda accentului pe care politica Europeană de Vecinătate l-a
pus pe „obĠinerea de rezultate”, în opoziĠie cu pretinsa ineficienĠă a Parteneriatului
Mediteranean, impactul nu a fost în niciun caz unul regional. Practic, Politica
Europeană de Vecinătate, prin caracteristicile sale instituĠionale, a reuúit să întoarcă
practic politica europeană în regiune la nivelul anterior încheierii Parteneriatului
Mediteranean, cu diferenĠa că gradul de conformare cu normele economice europene
úi nu neapărat relaĠiile cu fosta metropolă sunt determinante pentru actorii din
regiune în raportarea la UE. Strategic, impactul Politicii Europene de Vecinătate, nu
este în niciun caz unul regional, ci unul care priveúte relaĠiile dintre UE úi state
anume din regiune.
Nu trebuie omis din analiză nici faptul că, la rândul său, proiectul Uniunii pentru
Mediterana, care nu înlocuieúte Procesul Barcelona, este în sine rezultatul unei
tranziĠii mai complexe decât simpla semantică ar putea să o arate: Uniunea
Mediterană a devenit Uniunea pentru Mediterana trecând prin etapa Procesul
Barcelona: Uniunea pentru Mediterana – practic, a erodat în acelaúi timp cei doi
piloni ai politici europene pentru regiune: Politica Europeană de Vecinătate, respectiv

1
Fulvio Attina, „The Euro-Mediterranean Partnership Assessed: The Realist and Liberal
Views”, European Foreign Affairs Review, Vol. 8, Nr. 3, 2003, p. 5-7.
2
Stefan Brocza, op. cit.
3
Raffaella A. Del Sarto, Tobias Schumacher, „From EMP to ENP: What's at Stake with
the European Neighbourhood Policy towards the Southern Mediterranean?”, European
Foreign Affairs Review, Vol. 10, Nr. 1, 2005, p. 17-18.
4
Stefan Brocza, op. cit.
5
Roberto Aliboni, Yasar Qatarneh, „The future of the EMP in a changing context of
transatlantic and regional relations”, EuroMeSCopaper, Nr. 46, EuroMeSco, Lisabona, 2005,
p. 11-13.
6
Stefan Brocza, op. cit.
Uniunea Europeană úi Primăvara Arabă 205
Procesul Barcelona. Ironic, Uniunea pentru Mediterana a devenit la rândul ei un
proiect cu ambiĠii mult mai temperate, departe de formula ambiĠioasă propusă iniĠiat
de fostul preúedinte francez1.
Propus în 2007 de Nicolas Sarkozy, în timpul campaniei sale electorale, proiectul
Uniunii Mediteraneene, ar fi trebuit, în formula sa iniĠială să creeze cadrul unui
proiect în raport cu care atât Parteneriatul Mediteranean, cât úi Politica Europeană de
Vecinătate să joace un rol secundar2. Deúi susĠinută de membrii sudici ai UE,
propunerea franceză a fost primită cu reticenĠă de alĠi membri, în special de
Germania, care a insistat ca orice formulă de interacĠiune regională să cuprindă toĠi
membrii Uniunii3.
Veritabila „europenizare” a proiectului4, Uniunea pentru Mediterana, lansată cu
ocazia Summit-ului de la Paris din 2008 cuprindea toĠi membrii Uniunii Europene,
alături de toate statele mediteraneene (cu excepĠia Libiei, care a refuzat participarea
úi are doar statutul de observator), alături de Mauritania úi Iordania. Mai mult,
inclusiv formal, propunerea intitulată relevant „Procesul Barcelona: Uniunea pentru
Mediterana” răspundea atât preocupărilor Spaniei úi Italiei, pentru care menĠinerea
Procesului Barcelona era în sine o miză5, cât úi celor ale celorlalte state europene,
care cereau ca proiectul să reprezinte interesele UE în regiune. Raportul dintre
Uniunea pentru Mediterana úi Parteneriatul Estic, iniĠiative lansate la câteva luni
distanĠă una de cealaltă, reprezintă în cel mai bun caz expresia compromisului între
statele care susĠin dezvoltarea dimensiunii estice a Uniunii Europene, în raport cu
actorii pentru care dimensiunea sudică ar trebui să primeze6. Mai mult, chiar dacă
Parteneriatul Estic pare să privilegieze relaĠiile bilaterale în detrimentul multilatera-
lismului chiar mai mult decât Uniunea pentru Mediterana7, dubiile exprimate cu
privire la finanĠarea adecvată a multiplelor iniĠiative europene sunt relevante pentru
diferenĠele de viziune existente între membrii UE asupra relaĠiei cu vecinii UE8.
PriorităĠile Uniunii pentru Mediterana erau reprezentate de combaterea poluării în
regiune, dezvoltarea cooperării úi a capabilităĠilor în domeniul protecĠiei civile,
stabilirea de noi rute de transport rutier úi maritim, sprijinirea producĠiei de energie
solară, cooperarea în domeniul cercetării úi învăĠământului superior, lansarea

1
Rosa Balfour, „The Transformation of the Union for the Mediterranean”, Mediterranean
Politics, Vol. 14, Nr. 1, 2009, p. 99-100.
2
Stefan Brocza, op. cit.
3
Jakub Wodka, „Union for the Mediterranean and Eastern Partnership. Geopolitical in-
terests or Complementary concepts?”, Turkish Politics Quarterly, Vol. 9, Nr. 3, 2010, p. 152.
4
Rosa Balfour, op. cit., p. 100.
5
Ibidem.
6
Rosa Balfour, „Debating the Eastern Partnership: Perspectives from the European
Union”, Internationale Politik und Gesellschaft, Nr. 3, 2011, p. 30-31.
7
Peter Miltner, The Union for the Mediterranean and the Eastern Partnership: A Com-
parative Analysis, College of Europe Natolin Campus, Varúovia, 2011, p. 75.
8
Beata Wojna, Mateusz Gniazdowski, Eastern Partnership: The Opening Report, The
Polish Institute for International Affairs, Varúovia, 2009, p. 28-29.
206 Radu Cucută

IniĠiativei Mediteraneene pentru Afaceri1. Uniunea pentru Mediterana are o

dimensiune instituĠională mai puternic conturată: este instituit secretariat permanent,
precum úi formula co-preúedinĠiei (rotativ, un stat european alături de unul
sud-mediteranean stabilesc agenda organizaĠiei), este avută în vedere organizarea de
summit-uri periodice între úefii de stat úi de guvern.
Cu toate acestea, din start iniĠiativa s-a dovedit a funcĠiona cu dificultate: con-
flictul israeliano-palestinian generat de lansarea OperaĠiunii „Cast Lead” a devenit
pretextul pentru boicotarea iniĠiativei de statele arabe, care nu doreau să continue
orice formulă de dialog diplomatic, fie úi într-un format multilateral cu Israelul. În
ianuarie 2011, Secretarul General, Ahmed Masadeh demisiona, motivul formal
invocat fiind tocmai incapacitatea Uniunii pentru Mediterana de a reacĠiona la
evenimentele din Tunisia úi din Egipt2.
Un alt factor ce a contribuit la reacĠia tardivă a Uniunii Europene faĠă de
Primăvara Arabă rezidă în dinamica procesului instituĠional european în general.
Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, a consfinĠit
formarea Serviciului European de AcĠiune Externă. Cu toate acestea, lansarea sa
oficială a avut loc un an mai târziu – primele evenimente în Tunisia având loc în
decembrie 2010. Mai mult, conducerea departamentului responsabil pentru Orientul
Mijlociu úi Vecinătatea Sudică a fost numită abia la 21 decembrie 20103 (la mai bine
de zece zile de la declanúarea protestelor în Tunisia).
InstituĠional, reacĠia Uniunii Europene la mai bine de doi ani de la declanúarea
Primăverii Arabe nu este mai consistentă, deúi, cel puĠin la nivel discursiv, ea
încearcă să sublinieze eforturile făcute de Uniunea Europeană pentru a stimula
procesul de tranziĠie către democraĠie. La nivel politic, Uniunea Europeană a deschis
reprezentanĠa sa din Bengazi, a organizat summit-ul 5+5 din octombrie úi a trimis
echipe de observatori la alegerile din Tunisia, Iordania úi Algeria4.
În plan economic, pe lângă cele 3,5 miliarde de euro alocate regiunii pentru
intervalul 2011-2013, Uniunea Europeană a decis alocarea de fonduri suplimentare în
valoare de 700 de milioane de euro, în special în cadrul programului SPRING5,

1
A se vedea Uniunea pentru Mediterana, Annex of the Joint Declaration of the Paris
Summit for the Mediteranean, 2008, disponibilă la http://ufmsecretariat.org/wp-content/
uploads/2012/09/ufm_paris_declaration1.pdf, consultat la data de 14.05.2014.
2
Stefan Brocza, op. cit.
3
Uniunea Europeană, EU High Representative Catherine Ashton appoints two new
Managing Directors for the External Action Service, 2010, disponibil la http://www.
consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/EN/foraff/118656.pdf, consultat la data
de 17.01.2014.
4
Comisia Europeană, EU's response to the “Arab Spring”: The State-of-Play after Two
Years, 2013, disponibil la http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-81_en.htm,
consultat la data de 04.05.2014.
5
Programul SPRING (Support for Partnership, Reform and Inclusive Growth – Sprijin
pentru Parteneriat, Reformă úi Creútere Incluzivă) este un program al Uniunii Europene
adoptat ca răspuns direct la Primăvara Arabă, menit să „răspundă provocărilor socio-eco-
nomice cu care Ġările partenere din regiunea sudică a Mediteranei se confruntă úi să sprijine
tranziĠia lor către democraĠie”. Pentru detalii, a se vedea http://europa.eu/rapid/press-
release_MEMO-11-636_en.htm?locale=en, consultat la data de 04.05.2014.
Uniunea Europeană úi Primăvara Arabă 207
precum úi facilitarea unor credite în valoare de 1,7 miliarde de euro prin intermediul
Băncii Europene pentru InvestiĠii1. Tot la acest nivel pot fi clasificate deciziile de
începere a negocierilor pentru încheierea unor acorduri extinse de liber schimb cu
Maroc, Tunisia, Iordania, úi Egipt.
În termeni financiari însă, atât ajutorul american, cât úi cel al Uniunii Europene
sunt minore în raport cu fondurile puse la dispoziĠia statelor din regiune de actorii
arabi din Golf, care deúi sunt dispuúi să impună condiĠii, la fel ca úi UE sau SUA, nu
fac din drepturile omului sau tranziĠia democratică un element sine-qua-non2. Mai
mult, condiĠia tranziĠiei la democraĠie poate fi în sine un obiectiv mult prea ambiĠios
în raport cu resursele alocate de UE3
Un alt factor care poate fi adus în discuĠie este reprezentat de limitele intrinseci
ale politicii europene. InstituĠional, Uniunea pentru Mediterana, alături de celelalte
politici sau iniĠiative ale Uniunii Europene în regiunea Orientului Mijlociu úi a
VecinătăĠii Sudice sunt diferite, de exemplu, de Parteneriatul Estic. DiferenĠa nu este
explicabilă întrutotul prin interesele naĠionale ale actorilor care au susĠinut iniĠiativele
mediteraneene, maniera în care instituĠiile specifice fiecărei direcĠii de acĠiune au fost
construite, interesele europene sau chiar de contextul regional.
La sfârúit, insistenĠa, fie úi nereuúită, a membrilor Uniunii Europene de a construi
o interfaĠă permanentă de raportare la acest spaĠiu, de a da un caracter definitiv
politicii regionale reprezintă în sine diferenĠa specifică, care particularizează Orientul
Mijlociu úi Vecinătatea Sudică. Zona are nevoie de un răspuns definitiv deoarece
parcursul ei final rămâne în afara Uniunii Europene. Probabil declaraĠia ministrului
Sikorski este cea mai relevantă pentru viziunea geopolitică implicită a politicilor
europene: „În Polonia distingem între vecinii sudici úi estici ai UE: în Sud avem
vecini ai Europei, în Est avem vecini europeni ai UE, care dacă îndeplinesc criteriile,
vor putea la un moment dată să solicite să devină membri”4. În termenii dezbaterii
intrinseci politicii europene, dincolo de rolul valorilor în definirea Uniunii Europene,
construcĠia instituĠională a politicilor pentru regiunea Orientului Mijlociu úi a Africii
de Nord trădează o viziune geopolitică implicită – există un spaĠiu european care
limitează politicile UE. Dacă statele vizate de Parteneriatul Estic au vocaĠia
potenĠială de a deveni în cele din urmă membri ai Uniunii Europene, pentru statele
VecinătăĠii Sudice nu se întrevede această posibilitate.
În ansamblu, politica europeană pentru regiune este marcată deci de mai multe
probleme. În primul rând, există momente în care contradicĠiile dintre poziĠiile
membrilor marcanĠi ai Uniunii Europene previn practic adoptarea unei poziĠii
comune. În al doilea rând, regiunea VecinătăĠii Sudice úi a Orientului Mijlociu a

1
Comisia Europeană, op. cit.
2
Uri Dadush úi Michele Dunne, „American and European Responses to the Arab Spring:
What's the Big Idea?”, The Washington Quarterly, Vol. 34, Nr. 4, 2011, p. 134-135.
3
Susi Dennison úi Anthony Dworkin, „Europe and the Arab Revolutions: A New Vision
for Democracy and Human Rights”, European Council of Foreign Relations Policy Brief, Nr.
41, 2011, p. 3.
4
Radoslaw Sikorski, citat în Witold ĩygulski, „Poland Pushes for New ‘Eastern
Partnership’”, The Warsaw Voice, 11.06.2008, disponibil la http://www.warsawvoice.pl/
WVpage/pages/article.php/18068/article, consultat la data de 13.03.2014.
208 Radu Cucută

făcut, aúa cum am văzut, obiectul a numeroase iniĠiative succesive ale Uniunii
Europene, care sunt departe de a contura, în acest context, o atitudine unitară sau o
strategie pe termen lung de gestionare a dinamicii regionale. Nu în ultimul rând,
problema obiectivelor Uniunii nu poate fi ocultată – fără să fie coercitivă, politica
Uniunii Europene este departe de a fi una „seducătoare”, atât timp cât perspectiva
aderării nu există pentru statele din regiune.

3. „Primăvara Arabă” úi Statul Islamic – dificultatea raportării la

proiectele politice alternative
Un factor suplimentar care explică timiditatea sau chiar lipsa de consistenĠă a
politicii Uniunii Europene în raport cu dinamica din regiune este reprezentat tocmai
de dificultatea interacĠiunilor dintre o entitate precum Uniunea Europeană úi
comunităĠile politice reprezentate sau auto-definite în urma „Primăverii Arabe” sau a
proclamării Statului Islamic.
Aúa cum am văzut anterior, chiar dacă inclusiv la nivelul Uniunii Europene avem
o dezbatere asupra caracterului acesteia, este evident că experimentul european
marchează o tranziĠie către o formulă post-modernă de guvernare úi de concepere a
politicului. Or, raportarea la spaĠiul Orientului Mijlociu este afectată tocmai de
această caracteristică esenĠială a Uniunii Europene.
OscilaĠia între pragmatismul susĠinerii unor regimuri dictatoriale úi incapacitatea
de a acĠiona în vedere promovării schimbării este tocmai consecinĠa naturii
post-moderne a Uniunii Europene: în ultimă instanĠă, atât dictaturile regionale, cât úi
„Primăvara Arabă” sunt proiecte ale modernităĠii, menite să construiască naĠiuni sau
să promoveze o construcĠie identitară de tip „top-down”, în cazul dictaturilor, sau să
răspundă la problemele de bună guvernare pe care „vechile regimuri” nu au reuúit să
le rezolve, în cazul regimurilor revoluĠionare. În mod paradoxal, atât regimurile
dictatoriale, cât úi cele revoluĠionare sunt regimuri ale modernităĠii, iar interacĠiunea
Uniunii Europene cu ele este marcată de statutul post-modern al Uniunii.
Faptul că singurul mod în care Uniunea Europeană poate concepe transformările
din regiune este de a face o analogie cu un fenomen prin esenĠă liberal úi naĠionalist
(„Primăvara Popoarelor” din 1848 este cadrul care face inteligibil Orientul Mijlociu
160 de ani mai târziu) demonstrează concludent că, indirect, pentru Uniunea
Europeană problemele regiunii sunt problemele clasice ale modernităĠii. Se poate
vorbi aúadar despre dificultatea inerentă a raportării la un fenomen dacă nu modern,
atunci, cel puĠin, perceput drept modern.
Problema Statului Islamic este în acest context cu atât mai relevantă. Dacă
admitem că reinstaurarea Califatului, obiectivul fundamental al actorilor din Siria úi
din Irak, este o încercare de reconstruire a „epocii de aur” a culturii islamice –
califatul în timpul primilor patru succesori ai Profetului1 – atunci dificultatea devine
cu atât mai evidentă: postmodernitate proiectului european nu are resursele pentru a
face inteligibilă sau posibilă o interacĠiune cu un demers de construire a unui proiect
politic nu neapărat în termeni imperiali, ci mai degrabă în termenii pre-moderni.

1
Albert Hourani, A History of the Arab Peoples, Faber and Faber, Londra, 2005, p. 24.
Uniunea Europeană úi Primăvara Arabă 209
Cu alte cuvinte, tocmai pentru că Uniunea Europeană reprezintă, în final, o
comunitate politică ce posedă certe valenĠe post-moderne, raportarea la încercările de
tranziĠie către modernitate („Primăvara Arabă”) sau de revalorificare a miturilor
pre-moderne este automat evazivă sau timidă. Trebuie precizat în acest context că în
măsura în care Uniunea Europeană a acĠionat ca un actor capabil să gestioneze
procesul de tranziĠie sau de schimbare, atunci a făcut lucrul acesta în raport cu
societăĠi ale modernităĠii (extinderea spre Est). Similar, raportarea la Vecinătatea
Estică are loc tocmai în condiĠiile acceptării de către actorii vizaĠi (statele cuprinse în
Parteneriat sau chiar FederaĠia Rusă) a proiectului comunităĠii politice moderne. Prin
opoziĠie, acelaúi lucru nu poate fi spus despre spaĠiul Orientului Mijlociu, unde în
sine, proiectul statului-naĠiune este un obiect de dezbatere socială.

4. Imposibilitatea predicĠiei fenomenului revoluĠionar

Posibilitatea prezicerii cu succes a producerii unui eveniment revoluĠionar ridică
mai multe probleme. Din punct de vedere epistemologic, dezbaterea, ridică în sine
posibilitatea predicĠiei în útiinĠele sociale. În ceea ce priveúte teoriile revoluĠiei, posi-
bilitatea prezicerii evenimentelor revoluĠionare este în sine obiectul unei dezbateri
extrem de aprinse1. Pe de o parte, construirea unui model universal structural, capabil
să explice modul în care transformări sociale au drept rezultat fenomenul revolu-
Ġionar este un demers extrem de ambiĠios, care nu este însă dublat de rezultate.
Fie că vorbim despre deprivarea relativă a grupurilor sociale2, despre ipoteza
frustrare – agresiune – violenĠă, ca element cauzal fundamental al revoluĠiilor3,
despre incapacitatea mecanismelor etatice autonome de a face faĠă dublei presiuni
exercitate de transformările sociale úi de un mediu internaĠional competitiv4, de
evoluĠia dinamicii competiĠiei dintre elite5 sau de impactul demografiei asupra
schimbării politice6, explicaĠiile rămân în mare un demers „tautologic, trivial,
inadecvat sau pur úi simplu greúit”7.

1
A se vedea Nikki R. Keddie, „Can Revolutions Be Predicted; Can Their Causes Be
Understood?”, în Nikki R. Keddie (ed.), Debating Revolutions, New York University Press,
New York úi Londra, 1995, p. 6-7 sau Timur Kuran, „Inevitability of Revolutions”, American
Journal of Sociology, Vol. 100, Nr. 6, 1995, p. 1528-1551.
2
James C. Davies, „Toward a Theory of Revolution”, American Sociological Review,
Vol. 27, Nr. 1, 1962, p. 6-8.
3
Ted Robert Gurr, Why Men Rebel, Princeton, Princeton University Press, New Jersey,
1970, p. 3-17.
4
Theda Skocpol, States and Social Revolutions. A Comparative Analysis of France,
Russia and China, Cambridge University Press, Cambridge, 1979, p. 14-18.
5
Charles Tilly, From Mobilization to Revolution, Addison-Wesley Publishing Company,
Reading; Massachussets, 1978, p. 13-20.
6
Jack A. Goldstone, Revolution and Rebellion in the Early Modern World, University of
California Press Berkeley, 1991, p. XXII-XIII.
7
Jeff Goodwin, James M. Jasper, „Caught in a Winding, Snarling Vine: The Structural
Bias of Political Process Theory” în Jeff Goodwin, James M. Jasper (eds.), Rethinking Social
Movements: Structure, Meaning and Emotion, Rowman & Littlefield Publishers Inc.,
Boulder; Oxford; New York; Toronto, 2004, p. 4.
210 Radu Cucută

ExplicaĠiile pot fi considerate triviale tocmai pentru că orice formă de conflict

presupune existenĠa unui set manifest de nemulĠumiri împărtăúite social. Orice
formula structurală însă se dovedeúte incapabilă să prezică sau să identifice natura
grupurilor care sunt afectate de aceste nemulĠumiri (care nu afectează neapărat toĠi
indivizii în acelaúi mod úi în aceleaúi proporĠii). Mai mult, aúa cum cazul „Primăverii
Arabe”, o demonstrează, o simplă examinare a indicatorilor socio-economici nu este
nici suficientă úi nici relevantă pentru a explica fenomenul revoluĠionar – accentuarea
inegalităĠii sociale sau lipsa de legitimitate a regimurilor politice în cauză era cunos-
cută înainte de producerea revoluĠiilor úi nu există niciun factor capabilă să explice
incidenĠa lor. Marea majoritate a modelelor care implicit sunt manifeste în discursul
public nu sunt capabile să explice de ce în regiuni sau societăĠi unde indicatorii
socio-economici înregistrează valori consistent mai reduse nu au loc revoluĠii.
Modelul instituĠionalizat de reacĠie la revoluĠii presupune că identificarea unor
cauze generale poate constitui premisa unor politici publice, deúi este evident că orice
aspect cauzal a precedat cu mult timp revoluĠia fără a produce schimbările politice
asociate ei. Sărăcia, lipsa de legitimitate a regimurilor politice, inegalitatea socială au
precedat cu mult timp revoluĠiile úi nu au cunoscut o creútere marcantă înaintea lor.
În cazul de faĠă, politicile Uniunii Europene încearcă să obĠină acelaúi rezultat, al
dezvoltării economice, pornind de la premisa că accentuarea celei din urmă, răspunde
cauzelor care au generat „Primăvara Arabă”. În mare măsură, reacĠiile Uniunii
Europene sunt rezultatul unei interpretări structurale post-factuale a unei situaĠii, în
interiorul unei grile care nu diferă semnificativ de situaĠia pre-revoluĠionară. Singura
expresie a transformării este reprezentată de accelerarea dinamicii europene, ca úi
cum simpla intensificare este suficientă pentru a „trata” cauzele revoluĠiei.
Un alt factor care explică dificultatea predicĠiei este reprezentat de conceptul
„falsificării preferinĠelor”1. Timur Kuran arată că orice individ are o preferinĠă
publică úi o preferinĠă privată, care se află departe de suprapunere. Orice moment de
diferenĠiere între cele două dă naútere unui proces de falsificare a preferinĠelor.
PreferinĠa publică suferă influenĠa preferinĠei private, dar ea este úi rezultatul costu-
rilor asociate, precum, de exemplu, riscul represiunii guvernamentale. ConsecinĠa
acestui model este că adeziunea la un proces revoluĠionar devine posibilă ca urmare a
modificărilor preferinĠelor private, fără însă ca marea majoritate a actorilor să fie
conútienĠi de această transformare – ostilitatea faĠă de ineficienĠa percepută a regi-
mului politic este în creútere, dar atât timp cât costurile modificării preferinĠei publice
sunt resimĠite la nivel individual drept prohibitive, societatea „poate fi aproape de
explozie în condiĠiile în care toată lumea continuă să creadă că este foarte stabilă”2.
Un alt factor care face dificilă explicarea „Primăverii Arabe” este, la fel ca în
cazul RevoluĠiilor din 1989, absenĠa unei „revoluĠii centrale” a valului revoluĠionar.
Dacă RevoluĠia Rusă define‫ڍ‬te programul revoluĠiei comuniste, la fel cum cea
Franceză defineúte miúcările revoluĠionare ale epocii sale, „Primăvara Arabă” este
lipsită de aceeaúi componentă, deúi în sine identificarea fenomenului corespunde
1
Timur Kuran, op. cit., p. 1528-1530.
2
Timur Kuran, „Why Revolutions are Better Understood than Predicted: The Role of
Preference Falsification: Commentary on Keddie” în Nikki R. Keddie (ed.), Debating
Revolutions, New York University Press, New York úi Londra, 1995, p. 3.
Uniunea Europeană úi Primăvara Arabă 211
conceptului de val revoluĠionar. Acesta poate fi definit drept „un grup de revoluĠii cu
obiective similare”1. Problema de explicare úi de înĠelegere a „Primăverii Arabe” este
tocmai lipsa unei revoluĠii centrale. Pe de altă parte, ceea ce evenimentele din
Orientul Mijlociu demonstrează este însă că programul revoluĠionar are o compo-
nentă consistentă care valorizează ideea de legitimitate a regimului politic.
Nu trebuie omis de asemenea nici faptul că în sine, interpretarea fenomenelor din
spaĠiul de referinĠă la nivel european trădează mai degrabă o interpretare în sens
european a evenimentelor: „Primăvara Arabă” rămâne în ultimă instanĠă o formulă
prin care experienĠa unui alt spaĠiu social este explicată în termenii propriului trecut –
evenimentele din Orientul Mijlociu nu au sens decât prin raportare la experienĠa
europeană a „Primăverii Popoarelor”.
În esenĠă, raportarea Uniunii Europene la „Primăvara Arabă” este explicabilă úi
prin incapacitatea formulei instituĠionale de a gestiona evenimentele revoluĠionare.
Dificultatea sau chiar imposibilitatea de a le prezice face ca logica în care este
construită politica externă a UE să devină inoperantă – reacĠia instituĠională a Uniunii
Europene rămâne neschimbată în esenĠă tocmai pentru că este tributară unei logici
post-factuale bazate pe ideea de cauzalitate (cu toate riscurile pe care identificarea
greúită a cauzelor le presupune). Totodată, explicarea structurală a revoluĠiilor úi
„traducerea” lor prin intermediul experienĠei europene ridică dificultăĠi suplimentare.

Concluzii
Lucrarea a încercat să demonstreze că reacĠia Uniunii Europene la „Primăvara
Arabă” este limitată de interacĠiunea mai multor factori, responsabili în mare parte
pentru caracterul úi natura politicilor UE în Regiunea Orientului Mijlociu úi a
VecinătăĠii Sudice. Astfel, la fel ca úi în alte situaĠii, acĠiunea Uniunii Europene este
influenĠată de dezbaterea, în mare parte internă, asupra propriei naturi úi, eventual,
misiuni, ca actor în politica internaĠională. Tensiunea între o logică a adecvării úi una
normativă exercită în continuare o influenĠă majoră asupra modului în care Uniunea
Europeană îúi percepe vecinătatea úi asupra modului în care îúi construieúte politica
regională. Uniunea Europeană nu a putut „alege” între pragmatismul dictaturilor
stabile úi dinamicele regimuri revoluĠionare pentru că o astfel de decizie este în sine
inconsistentă cu dezbaterea din interiorul UE asupra propriei sale naturi.
În al doilea rând, un rol major în definirea reacĠiilor europene în acest spaĠiu este
fără îndoială marcată de tensiunile manifeste la nivelul cadrului instituĠional construit
pentru implementarea politicilor în regiune. ConstrucĠia instituĠională a politicilor
faĠă de Vecinătatea Sudică úi faĠă de Orientul Mijlociu este marcată de mai multe
probleme. Pe de o parte, concilierea intereselor, de multe ori divergente, ale statelor
membre în probleme de politică externă se dovedeúte în continuare un proces extrem
de dificil, care afectează úi reacĠia UE în acest spaĠiu. În al doilea rând, faptul că
Serviciul de AcĠiune Externă a Uniunii a devenit operant odată cu declanúarea

1
Mark N. Katz, „The Diffusion of Revolutionary Waves”, în Jack A. Goldstone (ed.),
Revolutions. Theoretical, Comparative and Historical Studies, Wadsworth Cengage Learning,
2008, p. 171.
212 Radu Cucută

evenimentelor din Tunisia a fost, fără îndoială, un alt element care a influenĠat reacĠia
oficială a UE.
Cu toate acestea, principala problemă instituĠională majoră este reprezentată de
lipsa unei perspective cu adevărat strategice a politicii UE în Regiunea Orientului
Mijlociu úi a VecinătăĠii Sudice. IniĠiative succesive au încercat să dea coerenĠă
prezenĠei UE în regiune, creând însă un peisaj instituĠional extrem de complicat, cu o
eficienĠă discutabilă. În egală măsură, obiectivele acestor politici sunt definite vag –
dincolo de imperativele imediate privind considerentele umanitare sau imigraĠia
ilegală, politicile UE trădează încrederea în ideea liberală că dezvoltarea legăturilor
economice poate produce securitate úi prosperitate, idee nealterată de evenimentele
Primăverii Arabe.
Problema resurselor alocate politicilor europene din regiune este un alt factor care
explică limitele influenĠei UE asupra dinamicii regionale. Dincolo de dimensiunea
exactă a fondurilor alocate, caracterul limitat al reacĠiei europene este dat de
realitatea geopolitică implicită a UE – statele úi societăĠile din regiune nu sunt
considerate a avea vocaĠia potenĠială de a deveni „europene”. Dacă extinderea UE
rămâne puĠin probabilă în Europa, în Regiunea Orientului Mijlociu úi a VecinătăĠii
Sudice ea pare imposibilă.
Nu în ultimul rând, evenimentele din regiune arată incompatibilitatea dintre
logica funcĠionării instituĠiilor europene úi procesul revoluĠionar. În ciuda aúteptă-
rilor, prezicerea revoluĠiilor este un proces extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil,
iar identificarea (ori căutarea în sine) a cauzelor fenomenului revoluĠionar ridică la
rândul ei numeroase probleme. De asemenea, interpretarea în grilă europeană a
„Primăverii Arabe” nu face decât să complice înĠelegerea dinamicii particulare a
societăĠilor cuprinse de acest fenomen. În ciuda dezvoltării unui impresionant aparat
dedicat politicii externe capacitatea de predicĠie rămâne limitată în ceea ce priveúte
fenomenele revoluĠionare, dacă nu chiar cu privire la social în întregime.
Totodată, dificultatea raportării la spaĠiul Orientului Mijlociu este amplificată
tocmai de natura diferită a proiectelor politice care ar trebui să interacĠioneze. Chiar
úi o entitate care încearcă să depăúească caracteristicile modernităĠii, aúa cum este
Uniunea Europeană, se confruntă cu importante probleme în relaĠionarea la fenomene
politice moderne („Primăvara Arabă”) sau la formule de valorificare a spaĠiului mitic
pre-modern (aúa cum este Statul Islamic).
La mai bine de trei ani de la declanúarea „Primăverii Arabe”, reacĠia Uniunii
Europene rămâne astfel una marcată de limite ce au de-a face mai degrabă cu
procesele interne, decât de caracteristicile fenomenului revoluĠionar în sine. Atât în
raportarea la noile regimuri revoluĠionare, cât úi în raportarea sa la Statul Islamic,
Uniunea Europeană rămâne un actor a cărui politică externă este influenĠată într-o
măsură semnificativă de propria sa identitate politică úi instituĠională.
 Radu Dudău

Criza ucraineană úi răspunsul strategic al UE:

aspecte de securitate energetică

Rezumat: În luna iunie 2014, Rusia a oprit livrările de gaze naturale pentru
Ucraina, deúi tranzitul de gaze ruseúti către Europa prin sistemul ucrainean a continuat
relativ constant. În faĠa crizei energetice ucrainene, Uniunea Europeană úi-a asumat
susĠinerea securităĠii energetice a Kievului, care primeúte asistenĠă financiară, susĠinere
politico-diplomatică úi gaze naturale în regim de flux invers.
Prezentul studiu analizează recenta Strategie Europeană de Securitate Energetică,
concepută ca răspuns comunitar la provocarea geopolitică úi la riscurile de securitate
energetică aduse de intervenĠia Rusiei în Ucraina, precum úi propunerea informală, dar
influentă a ex-premierului polonez, Donald Tusk, de creare a unei „uniuni energetice”
europene, care să negocieze centralizat, la nivelul UE, toate achiziĠiile externe de gaze
naturale ale statelor membre, după un model contractual cadru.
Într-un sens mai larg, criza ucraineană constituie un nou test de coerenĠă internă a UE.
Problematica energetică se află în centrul relaĠiilor economice úi politice dintre UE úi
Rusia. Cu toate că UE va continua să depindă de resursele naturale ale Rusiei, Ġările
membre vor accelera úi adânci procesul de integrare a pieĠelor naĠionale de energie,
devenind astfel mai reziliente úi mai diversificate energetic. Cu toate acestea, diferenĠele de
risc de securitate energetică între estul úi vestul continentului vor persista pe termen lung.

Cuvinte-cheie: securitate energetică, geopolitica energiei, criza ucraineană, politici

energetice ale UE

Introducere
La 18 martie 2014, FederaĠia Rusă úi nou-proclamata Republică Crimeea au
semnat Tratatul de aderare a Crimeei úi Sevastopolului la FederaĠia Rusă. A fost
momentul de cotitură al unei crize politice profunde, în care un principiu
fundamental al ordinii europene postbelice – inviolabilitatea frontierelor de stat – a
fost încălcat prin anexiunea de către un stat a unei porĠiuni din teritoriul unei Ġări
vecine. Conflictul politico-militar dintre Moscova úi Kiev s-a extins ulterior la
regiunile de est ale Ucrainei, în care separatiúti pro-ruúi, susĠinuĠi logistic úi înarmaĠi
de Rusia, poartă un conflict militar de intensitate crescândă cu armata ucraineană.
După doborârea avionului de pasageri MH17 al linilor aeriene malaieziene, la 17
iulie 2014, conflictul a dobândit o mult mai pregnantă dimensiune internaĠională.
Efectele politice, economice úi sociale ale acestei crize vor fi de mare amplitudine
úi vor afecta nu doar vecinătatea estică a Uniunii Europene, ci úi relaĠiile Rusiei cu
lumea occidentală úi poziĠia ei pe scena internaĠională. În mod particular, această
criză impune úi o clarificare în rândul statelor membre ale UE cu privire la ordinea
priorităĠilor lor politice: relaĠiile bilaterale cu Moscova vs. unitatea de principii úi
coerenĠa politică internă a Uniunii.
214 Radu Dudău

Prezentul capitol analizează consecinĠele probabile ale crizei ucrainene asupra

relaĠiilor energetice dintre Rusia úi UE úi răspunsul european la noul mediu strategic.
Într-adevăr, energia este un factor fundamental în această criză politică, militară úi
economică. FederaĠia Rusă este de decenii cel mai mare furnizor de gaze naturale al
Europei. Peste o treime din totalul importurilor de gaze naturale ale UE provin din
Rusia1. Circa jumătate din acest volum – faĠă de 80% cu cinci ani în urmă –
tranzitează Ucraina de la est la vest, printr-un sistem de conducte úi rezervoare de
mare capacitate, construit în timpul Uniunii Sovietice. Astfel, de buna relaĠie politică
úi comercială dintre Gazprom úi Naftohaz Ukrainy a depins úi depinde încă, în bună
măsură, securitatea energetică a UE.

1. Axa energetică Rusia-Ucraina-UE

RelaĠia energetică dintre Rusia úi Ucraina a fost una complicată úi marcată de
imprevizibil încă de la independenĠa noului stat ucrainean, în 1991. DependenĠa
mutuală dintre Moscova úi Kiev – import de gaze ruseúti ieftine, de partea
ucraineană, contra tranzit de gaze prin Ucraina către Europa, de partea rusă – a fost
deseori marcată de dispute legate de datoriile companiei Naftohaz faĠă de Gazprom.
Până în 2005, Kievul s-a bucurat de un preĠ mult sub cel european (puĠin peste 40
dolari/1.000m3). Pe fondul răcirii relaĠiilor politice dintre cele două state, în contextul
„RevoluĠiei Portocalii” dar úi al creúterii preĠurilor internaĠionale ale petrolului (de
care e legat preĠul gazelor naturale ruseúti), Gazprom a impus Ucrainei un calendar
de scumpire rapidă până la nivelul european. S-a ajuns astfel la notoriile „războaie
ale gazelor” din 2006 úi 2009, în care consumatorii europeni au fost victime
colaterale ale opririi livrărilor din Rusia.
Începând cu 2006, UE a devenit mult mai preocupată de tema securităĠii ener-
getice úi a diversificării surselor de hidrocarburi. Gazprom, la rându-i, a dezvoltat o
strategie de reducere a dependenĠei de tranzitul ucrainean prin gazoducte ocolitoare.
Între 2006 úi 2011, Gazprom, Wintershall, E.ON, Gasunie úi GDF Suez au construit
Nord Stream – în pofida protestelor diplomatice vehemente ale Poloniei úi Ġărilor
baltice –, conductă cu o capacitate de 55 miliarde m3 (mmc) pe an ce leagă Vyborg
(Rusia) de Greifswald (Germania) pe sub Marea Baltică. Rusia exportă gaze spre vest
úi prin Belarus, prin conducta Yamal, precum úi în Finlanda.
În 2007, Vladimir Putin prezenta ideea gazoductului South Stream (63 mmc/an),
ce urma a subtraversa Marea Neagră până la Varna (Bulgaria) úi a tranzita apoi
Serbia úi Ungaria, până în Austria (Bamgarten an der March). Lucrările de
construcĠie au fost inaugurate oficial în decembrie 2012, iar circa 4 miliarde de euro
au fost deja investite în segmentele de conductă de oĠel úi în lucrări de construcĠie pe
unele tronsoane naĠionale (Bulgaria, Serbia, Ungaria). Ca urmare a obiecĠiilor
exprimate de CE privind procedurile de contractare úi achiziĠii publice în demararea
construcĠiei South Stream Bulgaria, guvernul de la Sofia a suspendat lucrările de
construcĠie.

1
BP, Statistical Review of World Energy, Iunie 2014, http://bp.com/statisticalreview/.
Criza ucraineană úi răspunsul strategic al UE 215
La 1 decembrie 2014, aflat în vizită la Ankara, preúedintele Vladimir Putin a
anunĠat suspendarea proiectului South Stream, ca urmare a opoziĠiei autorităĠilor
europene. Putin a anunĠat în schimb mărirea capacităĠii de transport de gaze către
Turcia, iar CEO-ul Gazprom, Alexei Miller, a dezvoltat câteva zile mai târziu într-un
interviu ideea unui gazoduct de aceiaúi parametri cu South Stream, ce ar urma să
traverseze Marea Neagră până la sudul frontierei turco-bulgare.
Obiectivul unei astfel de rute de bypass este, în primul rând, de a elimina Ucraina
ca Ġară de tranzit a gazelor, ceea ce s-ar traduce printr-o lovitură dată Kievului, care
ar fi mult mai vulnerabil în faĠa politicilor agresive ale vecinului său răsăritean.
Într-adevăr, South Stream ar fi avut capacitatea de a transporta aproape întreg
volumul de gaze ce tranzitează în prezent Ucraina. UE nu este deloc străină de miza
acestui joc geo-economic: profund implicată în susĠinerea securităĠii energetice
ucrainene, UE ar avea de susĠinut la nivel colectiv o povară mult mai mare de costuri
rezultate din ocolirea teritoriului ucrainean cu noi gazoducte, chiar dacă astfel de
construcĠii ar aduce avantaje economice individuale unora dintre statele membre.
Într-adevăr, în ciuda interesului deschis exprimat de statele membre UE
participante în proiectul South Stream (Austria, Bulgaria, CroaĠia, Italia, Slovenia úi
Ungaria), Comisia Europeană s-a arătat intransigentă în refuzul de a relua negocierile
privind realizarea gazoductului pe teritoriul UE, în vederea exceptării de la
reglementările privind liberalizarea úi concurenĠa, stipulate în cel de-al Treilea Pachet
Energetic (2009) (TEP), iar Parlamentul European a votat la 14 aprilie o rezoluĠie
prin care se exprimă categoric împotriva oportunităĠii construcĠiei gazoductului1.
Aceste măsuri sunt menite să prevină instituirea unui monopol al livrării úi
transportului de hidrocarburi. Concret, South Stream sau orice alt gazoduct
echivalent destinat importului de gaze naturale în UE trebuie să se conformeze
normelor de unbundling (separare a controlului asupra livrărilor de gaze de rolul de
transportator) úi third party acces (accesul terĠilor la sistemul de transport). Gazprom
a preferat însă renunĠarea la proiectul South Stream decât acceptarea acestor rigori.
În plus, sancĠiunile anunĠate de Departamentul American al Trezoreriei în luna
iulie 20142 limitează serios capacitatea Gazprom de a finanĠa construcĠia proiectelor
internaĠionale de infrastructură, extrem de costisitoare3. Accesul băncilor
Gazprombank úi Vnesheconobank la piaĠa americană de capital a fost restricĠionat pe
termen mediu úi lung. Mai mult, noile sancĠiuni americane includ companiile
energetice Rosneft (cel mai mare producător rus de petrol) úi Novatek (cel mai mare
producător independent de gaze din Rusia) pe lista entităĠilor cu restricĠie la piaĠa
americană de capital, ceea ce, aúa cum observă Margarita Assenova4, semnalează

1
European Parliament, Resolution on Russian pressure on Eastern Partnership Countries
and in particular destabilization of eastern Ukraine, 2014/2699(RSP), 16.04.2014.
2
http://www.treasury.gov/press-center/press-releases/pages/jl2572.aspx, accesat 17 iulie
2014.
3
Pentru South Stream, valoarea totală a proiectului a fost cifrată la nu mai puĠin de 30 de
miliarde de euro.
4
Margarita Assenova, „South Stream Not Bankable After Fresh US Sanctions”, Eurasia
Daily Monitor, 17 iulie, vol. 11, no. 130, 2014, p. 3.
216 Radu Dudău

creditorilor internaĠionali posibilitatea extinderii sancĠiunilor asupra întreg sectorului

energetic rusesc.
În plus, la Consiliul European din 22 iulie, miniútrii de externe ai statelor membre
s-au pus de acord cu privire la posibilitatea de a restrânge accesul Rusiei la pieĠele
europene de capital úi la „tehnologii sensibile” din domeniul energetic úi militar1,
dacă Moscova nu încetează transferul de armament peste frontiera de stat a Ucrainei
úi dacă nu-úi exercită influenĠa asupra rebelilor pro-ruúi din regiunea DoneĠk pentru
ca aceútia să permită investigarea independentă a circumstanĠelor doborârii zborului
MH17.
Totuúi, chiar mai pregnant decât efectul sancĠiunilor a fost cel cauzat de scăderea
puternică a preĠului ĠiĠeiului pe pieĠele internaĠionale pe parcursul ultimelor luni. Din
vara iunie 2014 până în decembrie, barilul Brent a scăzut de la 110 dolari la mai
puĠin de 70 de dolari, ceea ce a redus enorm încasările bugetare ale FederaĠiei Ruse úi
a afectat extrem de negativ capacitatea sa de a susĠine mari programe de cheltuieli
publice. Mai bine de jumătate din bugetul consolidat al Rusiei se bazează pe exportul
de hidrocarburi – ĠiĠei úi gaze naturale. Cum preĠul gazelor este legat de („indexat la”)
preĠul ĠiĠeiului, ieftinirea petrolului duce, cu o anumită întârziere, úi la ieftinirea
vânzărilor de gaze naturale ruseúti.
Capacitatea totală de transport a gazelor ruseúti către UE este în prezent de 244
mmc/an, dar Gazprom are în vedere mărirea acesteia până la peste 350 mmc/an,2
urmărind o strategie de „surplus de capacitate”, în scopul reducerii dependenĠei de
tranzitul prin statele intermediare. În acelaúi timp, strategia de securitate energetică a
Rusiei prevede reducerea dependenĠei Gazprom de pieĠele europene de gaze prin
orientarea către Asia. Astfel, recentul contract semnat la 21 mai 2014 de Gazprom cu
China National Oil Corporation (CNOC) pentru livrarea a 38 mmc/an de gaze ruseúti
est-siberiene pe o durată de 30 de ani, în valoare de 400 miliarde de dolari, este un
nou pas – poate cel mai semnificativ de până acum – în direcĠia acestei reorientări
strategice3.

1
Exporturile de arme către Rusia ar fi trebuit stopate imediat după anexarea Crimeei.
După cum observă Rebecca Harms („Die Uneinigkeit der EU macht Putin stark”, Die Zeit, 28
iulie 2014), „Astăzi este condamnată, pe drept, nu doar FranĠa. ùi Marea Britanie – care se
numără printre „puterile garante” ale Ucrainei, în calitate de semnatară a Acordului de la
Budapesta, alături de Statele Unite úi de Rusia – furnizează în continuare Rusiei arme úi
echipamente militare”.
2
Nadia Rodova, „Analysts Question Gazprom’s Focus on European Gas Markets”, Platts,
14 decembrie 2012.
3
Cooperarea energetică dintre Rusia úi China s-a dezvoltat în ultimii cinci ani printr-o
serie de acorduri úi contracte semnificative. În 2009, Banca pentru Dezvoltare a Chinei a oferit
corporaĠiilor Rosneft úi Gazprom credite de 25 miliarde de dolari, primind în schimb 15
milioane de tone de ĠiĠei anual, vreme de 20 de ani. În 2010, Compania NaĠională Nucleară a
Chinei a încheiat cu Rosatom un contract privind construcĠia a încă două reactoare la
Tianwan. Apoi, în 2013, Rosneft a convenit cu CNPC dublarea exporturilor de ĠiĠei la
30 milioane de tone/an, contra unei plăĠi anticipate de 60 de miliarde de dolari. Astfel, Rosneft
a putut să finanĠeze achiziĠionarea companiei TNK-BP, a cărei „perlă a coroanei” era
zăcământul Kovykta. Tot în 2013, Rusia úi-a depăúit reticenĠa de a permite companiilor
chineze achiziĠionarea de cote de participare la capacităĠile de producĠie de hidrocarburi:
Criza ucraineană úi răspunsul strategic al UE 217
În relaĠia cu Kievul, Gazprom a continuat în ultimii ani politica alinierii preĠului
gazelor exportate în Ucraina la media europeană, deúi era clar că Naftohaz Ukrainy
nu-úi putea achita facturile. Moscova nu úi-a ascuns interesul pentru preluarea
controlului asupra sistemului ucrainean de transport de gaze, în vreme ce prioritatea
Kievului a fost constant obĠinerea de scăderi de preĠ.
În aprilie 2010, preúedinĠii Ianukovici úi Putin au semnat prelungirea contractului
de închiriere pentru Flota Rusă a Mării Negre de la Sevastopol până în 2042. Kievul
a primit în schimb o reducere a preĠului gazelor cu 30% faĠă de termenii contractului
pe 10 ani încheiat după „războiul gazelor” din ianuarie 2009 de către fosta úefă a
executivului ucrainean, Yulia Timoúenko. Cum însă gazele ruseúti sunt indexate la
preĠul petrolului, impactul discount-ului din 2010 a fost anulat de scumpirea ĠiĠeiului
pe pieĠele internaĠionale, astfel că în decembrie 2013, Ucraina plătea puĠin peste 400
dolari/1000 m3.
După refuzul lui Viktor Yanukovich de a semna acordul de asociere a Ucrainei la
UE, în decembrie 2013, Moscova l-a recompensat cu un nou discount, care a coborât
preĠul la 268,5 dolari/1.000 m3. Însă durata de aplicare a noului preĠ a fost scurtă:
după doar două luni, în februarie 2014, imediat după căderea regimului Yanukovich,
Gazprom a retras ambele discount-uri, astfel că preĠul pentru Naftohaz a ajuns la nu
mai puĠin de 485 dolari/1000m3, mult peste media europeană de 370 dolari/1.000 m3.
Kievul a refuzat să plătească acest preĠ, insistând în schimb să primească preĠul de
268,5 dolari/1.000m3. După o serie de negocieri mediate de Günther Oettinger, fostul
comisar european pentru energie, Gazprom a impus Ucrainei pre-plata tuturor
volumelor de gaz nou-contractate, oferind un preĠ de 385 dolari/1.000 m3. Acesta a
fost însă respins de Kiev. A urmat un ultimatum dat de Gazprom la mijlocul lunii
iunie pentru plata unei facturi restante de 1,95 miliarde de dolari, din arierate totale
de peste 4 miliarde de dolari. La 16 iunie, Rusia a întrerupt livrările de gaze pentru
consumul ucrainean, continuând însă livrările destinate tranzitului către pieĠele
europene.
Ambele părĠi au deschis proceduri arbitrale la Institutul de Arbitraj de pe lângă
Camera de ComerĠ de la Stockholm. Gazprom a solicitat recuperarea unei datorii de
4,5 miliarde de dolari, în vreme ce a cerut stabilirea unui „preĠ corect” úi recuperarea
unor sume plătite suplimentar de nu mai puĠin de 6 miliarde de dolari pentru gazele
cumpărate în 2010.
Pe 30 octombrie, Rusia úi Ucraina, cu intermedierea UE, au semnat la Bruxelles
un acord de reluare a livrărilor de gaze în iarna 2014-2015. Kievul s-a obligat să
plătească Moscovei 3,1 miliarde de dolari în contul livrărilor de gaze din 2013 úi
2014 úi 1,5 miliarde de dolari ca avans pentru livrările din această iarnă. PreĠurile
„pachetului de iarnă” sunt de 378 dolari/1000m3 în trimestrul patru 2014, respectiv
365 dolari/1000m3 în primul trimestru al anului 2015, pentru o cantitate de
aproximativ 4 mmc. Ucraina a primit susĠinere financiară din partea Uniunii
Europene úi a Fondului Monetar InternaĠional pentru efectuarea acestor plăĠi.

CNPC a achiziĠionat 20% din proiectul Yamal (GNL) al companiei Novatek, iar CNPC úi
Rosneft au format o joint venture pentru a dezvolta zăcăminte petrolifere în Siberia de est.
218 Radu Dudău

Pentru o înĠelegere adecvată a situaĠie, trebuie să avem în vedere că, la nivelul

anului 2012, consumul anual de gaze al Ucrainei era încă de 50 mmc/an, la o
producĠie internă de 18,3 mmc/an. Acest consum era al úaselea din lume ca mărime,
ceea ce, în raport cu PIB-ul Ġării (176 miliarde de dolari, locul 52 în lume în 2012)
este disproporĠionat de mare. În 2013, Naftohaz a redus importurile din Rusia la 18
mmc, de la circa 40 mmc/an în 2012. Pe de altă parte, începând din noiembrie 2012,
a importat gaze ruseúti în Germania prin Polonia, Slovacia úi Ungaria. Este important
de remarcat că acest lucru a fost posibil numai după eliminarea clauzelor „de
destinaĠie” din contractele Gazprom cu companiile europene – adică a clauzelor după
care volumele achiziĠionate de gaz natural nu pot fi utilizate decât pe piaĠa naĠională
a entităĠii cumpărătoare.
În 2013 au fost livraĠi Ucrainei în regim de „flux invers” peste 1 mmc, la un preĠ
de 390 dolari/1000 m3 — gaze care au traversat Ucraina de la est la vest pentru a
ajunge în Germania, spre a fi apoi revândute în Ucraina. Pentru o creútere semnifi-
cativă (până la 10 mmc/an) a importurilor de la vest la est era nevoie ca Slovacia să
inverseze fluxul printr-una din conductele sale magistrale. Decizia pozitivă a
Bratislavei a venit, după ezitări, în decembrie 2013.
Cum era de aúteptat, Gazprom consideră ilegală úi ostilă practica reexportului de
gaze ruseúti către Ucraina. De aceea, Ġările europene cu dependenĠă ridicată de
importuri energetice ruseúti sunt reĠinute în a lua măsuri ce antagonizează Moscova.
În cursul lunii septembrie, Gapzrom a redus considerabil (cu circa 25%) livrările de
gaze către Polonia úi Slovacia, operatorul de sistem polonez fiind nevoit să oprească
pomparea de gaze în flux invers către Ucraina. Cel de-al treilea stat de tranzit,
Ungaria, a decis la 26 septembrie – cu o zi înainte de reluarea negocierilor trilaterale
dintre Moscova, Kiev úi Bruxelles privind disputa ruso-ucrainează a gazelor úi doar
la o zi după vizita la Budapesta a lui Alexei Miller – să stopeze livrările în flux invers
către Ucraina, invocând motive tehnice1.
Dar o mare dilemă a securităĠii energetice europene, reformulată în contextul noii
crize ucrainene este că, pe de o parte, UE este angajată în susĠinerea securităĠii
energetice a Ucrainei, cu costuri colective extrem de semnificative; pe de altă parte,
diferite state membre continuă practica deal-urilor bilaterale cu Moscova pentru a-úi
menĠine avantajele economice úi comerciale – preĠuri mai mici la gaze, taxe de
tranzit, acces pe piaĠa rusă pentru exporturile industriei naĠionale. La începutul lunii
mai 2014, compania austriacă OMV a semnat cu Gazprom un acord preliminar
privind construcĠia unei derivaĠii a South Stream în Austria. Companiile italiene ENI
úi Saipem erau implicate în South Stream ca acĠionar, respectiv ca furnizor de servicii
de construcĠie a conductei submarine. Apoi, o bună parte a segmentelor de conductă
au fost fabricate de firma germană Europipe2.
Nici Ucraina, nici Rusia nu au interesul ca tranzitul către UE să fie perturbat.
Pentru Moscova, scăderea abruptă a preĠului ĠiĠeiului în ultimele luni constituie un
factor suplimentar de prioritizare a exporturilor de gaze către Europa. Noul conflict
1
Sean Carney and Margin Feher, „Hungary Stops Delivering Gas to Ukraine”, Wall
Street Journal, 26 septembrie 2014.
2
Christian Oliver, „Russia’s South Stream gas pipeline to Europe divides EU”, Financial
Times, 4 Mai 2014.
Criza ucraineană úi răspunsul strategic al UE 219
ruso-ucrainian al gazelor, spre deosebire de cele din 2006 úi 2009, se desfăúoară pe
fondul unei situaĠii mai bune a UE în ceea ce priveúte stocurile de gaze care,
mulĠumită unei ierni calde pe continentul european în 2013-2014, sunt de circa ¾ din
capacitatea agregată de înmagazinare a UE. În plus, interconectarea sistemelor de
transport de gaze naturale între statele vecine este mai bună faĠă de acum cinci ani,
deúi încă insuficientă. Riscul de criză a livrărilor este în continuare mult mai ridicat
în estul decât în vestul Europei: în vreme ce Europa occidentală beneficiază de livrări
directe prin Nord Stream, dar úi de volume crescânde de gaze tranzacĠionate pe
hub-urile britanic (National Balancing Point, NBP) úi olandez (Title Transfer
Facility, TTF), Europa răsăriteană (cu excepĠia notabilă a României, înzestrată încă
cu resurse proprii semnificative, úi a Lituaniei, care a comisionat anul acesta un
terminal plutitor de stocare úi regazificare a GNL la Klaipeda) e practic inaptă să facă
faĠă unei întreruperi de durată a livrărilor de gaze ruseúti.
InfluenĠa Gazprom pe pieĠele europene a scăzut în ultimii ani, pe fondul
diminuării consumului de gaze în spaĠiul UE úi al ofertei abundente de gaz natural
lichefiat (GNL) – ofertă legată de „revoluĠia” gazelor de úist în America de Nord:
odată cu creúterea bruscă a producĠiei de gaze din argile gazifere în S.U.A., începând
cu 2008, mari volume de GNL din Qatar, destinate iniĠial pieĠei americane, au fost
redirecĠionate către Europa. Ca un terĠ factor, se adaugă exigenĠele celui de-al Treilea
Pachet Energetic (TEP) úi tratamentul ferm aplicat Gazprom de către CE în materie
de practici neconcurenĠiale pe pieĠele est-europene.
Astfel, perioada glacială care va urma în mod foarte probabil între Occident úi
Rusia după anexarea Crimeei va cataliza, probabil, o reorientare strategică a
Moscovei către spaĠiul est-asiatic úi pacific. De partea cealaltă, ca reacĠie defensivă
pe termen lung, UE va continua integrarea internă a guvernanĠei energetice, diversifi-
carea surselor de energie úi investiĠiile în eficienĠă energetică, cu efectul reducerii
dependenĠei de importuri energetice úi al diminuării graduale a relaĠiei cu Gazprom.
Dar Gazprom este un instrument economic complex, cu resurse substanĠiale de
ordin politic úi financiar – mai ales în statele mai mici ale UE. Pe de o parte,
Gazprom încearcă consolidarea poziĠiei în segmentul downstream european, prin
achiziĠia de active energetice – rafinării, sisteme de transport úi de stocare de gaze,
benzinării etc. – fără a pregeta să-úi exercite influenĠa asupra unor Ġări dependente
energetic de gazele sale. Pe de altă parte, gigantul rus va încerca să exploateze în
interes propriu punctele slabe ale noului aranjament de piaĠă energetică ce se
cristalizează, încet, dar sigur, în UE. Gazprom va urmări, probabil, să domine
hub-urile de tranzacĠionare a gazelor naturale, profitând de lichiditatea scăzută pe
pieĠele central úi est-europene, în scopul controlului preĠurilor.
În următoarele două secĠiuni discutăm răspunsul strategic oficial pe care UE îl dă
acestei situaĠii prin noua sa Strategie Europeană de Securitate Energetică, lansată de
CE la 28 mai 2014, ca răspuns la criza ucraineană. Analizăm apoi propunerea
informală a premierului polonez Donald Tusk de crearea a unei Uniuni Energetice la
nivelul UE, prin care piaĠa unică a gazelor naturale să fie modelată după Euratom úi
Uniunea Bancară.
220 Radu Dudău

2. Strategia Europeană de Securitate Energetică

La 28 mai 2014, CE a dat publicităĠii comunicarea Strategia Europeană de
Securitate Energetică (SESE),1 care a fost ulterior dezbătută úi asumată în Consiliul
European din 27 iunie. SESE pleacă de la constatarea că:
„cea mai presantă problemă de securitate a livrărilor de energie este dependenĠa
puternică de un singur furnizor extern … îndeosebi pentru gaze naturale. ùase state
membre depind de Rusia ca furnizor unic pentru întreaga cantitate de import de gaze,
iar trei dintre ele utilizează gazele naturale pentru mai mult de un sfert din întregul
lor consum energetic. În 2013, livrările din Rusia au constituit 39% din importurile
de gaze naturale ale UE sau 27% din consumul de gaze al UE. Rusia a exportat 71%
din gazele sale în Europa, cu cele mai mari volume în Germania úi Italia”2.
Ca acĠiune imediată de creútere a gradului de securitate energetică a UE înainte de
iarna 2014-2015, SESE cerea efectuarea de „teste de stres de securitate energetică”,
pentru estimarea riscurilor în cazul unor întreruperi ale livrărilor de gaze în lunile de
iarnă. Planurile de AcĠiune de UrgenĠă úi mecanismele de back-up prevăd creúterea
stocurilor de gaze, dezvoltarea infrastructurii de urgenĠă úi a interconectărilor cu flux
invers, măsuri de reducere a cererii de energie în termen foarte scurt, precum úi
capacitatea de comutare rapidă la consumul de combustibili alternativi. De asemenea,
este recomandată cooperarea cu furnizorii externi úi cu operatorii de sistem de
transport (TSO) pentru identificarea unor surse alternative pe termen foarte scurt – cu
precădere gaz natural lichefiat.
Ca măsuri pe termen mediu úi lung, SESE propune acĠiuni în următoarele cinci
sectoare cheie:
(i) creúterea eficienĠei energetice úi respectarea obiectivelor propuse în strategia
Europa 2030 privind energia úi schimbările climatice – care vor fi discutate mai jos;
(ii) creúterea producĠiei indigene în UE úi diversificarea furnizorilor externi úi a
rutelor de furnizare;
(iii) finalizarea pieĠei energetice interne úi construcĠia elementelor lipsă de
infrastructură necesare pentru răspunsul rapid la întreruperea livrărilor externe úi
redirecĠionarea energiei oriunde este necesar în UE;
(iv) formularea unor poziĠii comune în politica energetică externă;
(v) întărirea mecanismelor de urgenĠă úi de solidaritate úi măsuri pentru protecĠia
fizică a infrastructurii critice. Sunt incluse coordonarea între statele membre pentru
optimizarea folosirii capacităĠilor de stocare, realizarea de estimări de risc úi a unor
planuri de garantare a securităĠii furnizării externe de energie la nivel regional úi
comunitar.
Înainte de a le analiza, să remarcăm propunerea inedită a SESE de lansare a unei
dezbateri despre controlul strategic al infrastructurii critice:
„de către entităĠi non-UE, în special companii energetice, bănci naĠionale sau fon-
duri suverane din Ġări furnizoare cheie, care urmăresc să penetreze piaĠa energetică

1
EC, COM(2014)330 final, 28 mai 2014.
2
Idem, p. 2.
Criza ucraineană úi răspunsul strategic al UE 221
europeană pentru a-i împiedica diversificarea, mai degrabă decât să dezvolte reĠelele
úi infrastructura UE”1.
Aceasta constituie o asumare deschisă a dimensiunii geopolitice a strategiei
energetice europene, care nu a mai fost prezentă ca atare în documente similare
anterioare.
Realizarea pieĠei interne de energie, potrivit celui de-al Treilea Pachet al PieĠei
Interne de Energie (TEP), urma să fie finalizată până în 2014. Evident, acest termen
limită este deja nerealist, iar statele membre úi-au negociat deja cu CE diferite calen-
dare de prelungire a transpunerii TEP. SESE recunoaúte însă valoarea geopolitică a
integrării pieĠelor: „PieĠele competitive úi lichide oferă o protecĠie eficientă împotriva
abuzului de piaĠă sau de putere politică de către furnizori individuali”2. Documentul
accentuează importanĠa accelerării construcĠiei de interconexiuni trans-frontaliere
între reĠelele naĠionale de transport de energie electrică úi gaze naturale. CE esti-
mează necesarul de investiĠii în acest domeniu la nu mai puĠin de 200 de miliarde de
euro, sumă la care bugetul Uniunii contribuie cu doar 3%, prin facilitatea financiară
Connecting Europe, înzestrată cu 5,8 miliarde euro.
În 2013, DirecĠia Generală (DG) Energie a CE a centralizat un număr de 248 de
proiecte propuse de state membre pentru lista de Proiecte de Interes Comun (PCIs).
Desigur, acest număr era nepractic de mare, astfel că SESE propune o listă scurtă de
27 de proiecte critice de gaz úi úase de energie electrică. Printre ele se numără
introducerea fluxului invers pe interconectorul de gaze Ungaria-România până în
2016 úi, pe termen mai lung, introducerea fluxului invers pe interconectarea
România-Ucraina. Trebuie remarcat, în acest context, că finalizarea interconectorului
de gaze România-Bulgaria, care trebuia să fie deja încheiată, a fost din nou amânată,
de data aceasta până la mijlocul anului 2015. Acest element de infrastructură va fi
important pentru branúarea României la Coridorul Sudic de Gaz (CSG), care urmează
să lege Bazinul Caspic de pieĠele europene începând cu 2020.
În ceea ce priveúte politica energetică externă úi reiterarea imperativului diversi-
ficării surselor de import energetic, diferenĠa faĠă de documente anterioare, precum A
doua revizuire strategică a politicii energetice (2008)3, provine din asimilarea
tendinĠelor prezentului: creúterea globală a comerĠului cu GNL, cu anticiparea unor
noi producători majori – SUA úi Australia – alături de cei deja consacraĠi, precum
Qatar úi Malaiezia. Într-adevăr, livrările de GNL au crescut substanĠial la hub-urile
nord-vest europene (NBP, Marea Britanie; TTF, Olanda; Zeebrugge, Belgia), iar
capacitatea statelor membre de a valorifica acest tip de resursă creúte prin construcĠia
unor noi terminale de regazificare. Unele dintre acestea, precum terminal Adria LNG
de la Omisalj (CroaĠia) – planificat a fi finalizat în 2017 – vor avea impact pozitiv
asupra securităĠii energetice a Europei de Est, oferind o nouă sursă externă de
aprovizionare cu gaze naturale. Adria LNG urmează a fi conectat, prin conducte
intermediare, de terminalul GNL polonez de la Swinoujcsie, la Marea Baltică,
printr-un culoar de transport de gaze susĠinut de UE, intitulat Coridorul de Gaze
1
Idem, p. 6.
2
Idem, p. 13.
3
eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:bff7aabf-3649-4b49-a4e5-e4a62f6c232b.0013.
03/DOC_1&format=PDF, accesat 15 iulie 2014.
222 Radu Dudău

Nord-Sud. Un alt element cheie al acestei construcĠii regionale va fi interconectorul

de gaze Ungaria-Slovacia, care urmează a fi comisionat la începutul lui 2015.
La fel de semnificativ pentru cea mai vulnerabilă regiune a UE din punct de
vedere al securităĠii energetice – Europa de Sud-Est – se poate dovedi terminalul de
regazificare grecesc de la Revithoussa, alături de cel planificat a fi construit la
Kavalla (Aegean LNG). Aceste puncte de intrare vor constitui surse semnificative
pentru piaĠa sud-est europeană, prin intermediul interconectorului Grecia-Bulgaria
(ICB), care ar urma să fie finalizat în decembrie 2014. Mai departe, prin interconec-
torul România-Bulgaria, capacităĠile de GNL ale Greciei pot constitui, către finele
deceniului actual, un punct suplimentar de intrare a gazelor naturale în Europa
răsăriteană, conferind astfel substanĠă suplimentară Coridorului Sudic de Gaz (CSG).
Desigur, configuraĠia primară a CSG – care a fost introdus la nivel conceptual în
2008, în A doua revizuire strategică – este dată de conexiunea dintre Bazinul Caspic
úi pieĠele europene prin intermediul segmentului georgian (conducta
Baku-Tbilisi-Erzurum/SCP-X), al conductei trans-anatoliene (TANAP) úi al
interconectorului trans-adriatic (TAP). Dar SESE introduce în ecuaĠie úi mai
recentele descoperiri din Bazinul Levantin, în apele teritoriale ale Israelului úi
Ciprului, precum úi potenĠialul de gaze naturale al Mării Negre.
În fine, SESE subliniază importanĠa dezvoltării surselor autohtone de energie ale
UE. Plecând de la observaĠia că producĠia totală de energie a UE a scăzut cu 15%
între 2001 úi 2012, strategia recomandă dezvoltarea resurselor de hidrocarburi
convenĠionale úi neconvenĠionale, recunoscând potenĠialul resurselor de gaze din
argile gazifere („gaze de úist”) de a compensa declinul producĠiei convenĠionale. Dat
fiind elementul de contestare socială a industriei gazelor neconvenĠionale în Europa,
strategia insistă asupra precauĠiilor privind acceptabilitatea socială úi impactul de
mediu, care trebuie mereu să însoĠească astfel de operaĠiuni.
Este util să amintim aici de Recomandarea CE din 22 ianuarie 2014 privind
principiile minime pentru exploatarea úi extracĠia hidrocarburilor (cum ar fi gazele
de úist) prin utilizarea fracturării hidraulice de mare volum,1 care introduce la
nivelul întregii Uniuni Europene „un cadru de gestionare a riscurilor pentru
explorarea úi extracĠia combustibililor fosili neconvenĠionali, cu scopul de a se
asigura că dispoziĠiile armonizate în materie de protecĠie a sănătăĠii umane úi a
mediului se aplică în toate statele membre”2.
În fapt, documentul transpune în contextul legislaĠiei europene a petrolului úi
gazului „regulile de aur” sintetizate de AgenĠia InternaĠională pentru Energie (IEA)
în raportul Are We Entering a Golden Age of Gas? (2011)3. Aceste reguli privesc
reglementarea planificării úi selecĠiei amplasamentelor de sondă, a identificării úi
estimării riscurilor subterane, a proiectării adecvate a sondelor, a transparenĠei úi
monitorizării operaĠiunilor, a managementului „apelor uzate” úi al substanĠelor
chimice utilizate, a controlului emisiilor de metan în atmosferă úi al altor gaze cu

1
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014H0070&from=
EN, accesat 15 iulie 2014.
2
Idem, p. 1.
3
IEA, „Are We Entering A Golden Age of Gas?”, World Energy Outlook 2011, Special
Report, International Energy Agency, OECD/IEA.
Criza ucraineană úi răspunsul strategic al UE 223
efect de seră. Criticii industriei gazelor de úist au obiectat faĠă de caracterul de
recomandare al documentului, reproúându-i lipsa de obligativitate pe care l-ar fi avut
ca directivă europeană.
În ceea ce priveúte cărbunele, Europa deĠine resurse semnificative, iar piaĠa
globală este funcĠională úi bine diversificată. Totuúi, dat fiind regimul strict al
emisiilor de carbon în UE, strategia nu acordă cărbunelui o úansă pe termen lung în
structura europeană a consumului de energie decât însoĠit de tehnologii eficiente de
tip carbon capture and storage (CCS), o tehnologie încă de nivel experimental, care
presupune investiĠii serioase de cercetare-dezvoltare, dar cu un enorm potenĠial de
dezvoltare.
Ajungem astfel la intersecĠia atât de importantă dintre politicile de securitate
energetică úi cele de protecĠie a mediului úi climei, care ocupă un loc proeminent în
viziunea de dezvoltare a Ġărilor europene. Strategia Europa 2020, comunicare a CE
din martie 2010,1 stipula la nivelul UE:
„reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puĠin 20% comparat cu
nivelul din 1990 sau cu 30%, dacă condiĠiile o vor permite; creúterea proporĠiei de
surse regenerabile de energie la 20% din consumul final de energie; úi creúterea cu
20% a eficienĠei energetice”.
Aceste Ġinte au rămas cunoscute ca triada „20-20-20” úi au modelat politicile
energetice ale Europei din ultimii ani. În 2012, în întreaga UE, sursele de energie
regenerabilă (SER) constituiau 14,1% din consumul final de energie, úi asta după un
adevărat boom investiĠional în domeniu, mulĠumită diferitelor sisteme de subven-
Ġionare a SER în statele membre.
La Consiliul European din martie 2014 au fost puse în discuĠie obiectivele noului
cadrul energie-schimbări climatice, Europa 2030. CE a lansat, în martie 2013, o
consultare publică pe marginea unei CărĠi Verzi intitulate Un cadru pentru 2030
pentru politici în domeniul climei úi al energiei2. Cum era de aúteptat, au fost propuse
Ġinte mult mai ambiĠioase pe toate cele trei dimensiuni ale politicilor energetice cu
impact asupra mediului úi climei: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră,
utilizarea SER úi creúterea eficienĠei energetice.
Astfel, pentru 2030, CE are în vedere o reducere cu 40% a emisiilor de gaze cu
efect de seră, în comparaĠie cu 1990 – o reducere cu încă 20% faĠă de Ġinta strategiei
Europa 2020. Viziunea pe termen lung a autorităĠilor europene este de a realiza în
2050 o reducere a emisiilor de carbon cu cel puĠin 80% faĠă de 1990. Cota de SER în
mixul energetic (i.e. structura consumului total de energie) urmează a ajunge la 27%
în 2030, în vreme ce eficienĠa energetică urmează a creúte cu 30%. În paralel,
Comisia are în vedere necesara reformare a sistemului european de tranzacĠionare a
certificatelor de emisii de carbon (EU ETS), care în prezent se confruntă cu o inflaĠie
de certificate pe piaĠă. Valoarea lor actuală este mult prea scăzută pentru a stimula
investiĠiile aúteptate în tehnologii „curate” din punct de vedere al emisiilor.

1
EC, COM(2010) 2020, p. 8.
2
CE, Carte Verde: Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei úi energiei,
COM(2013) 169final, 27 martie 2013, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/
PDF/?uri=CELEX: 52013DC0169&from=EN, accesat 15 iulie 2014.
224 Radu Dudău

Liderii europeni conveniseră ca forma finală a strategiei Europa 2030 să fie

agreată în luna octombrie. Au trebuit negociate diferenĠe substanĠiale de poziĠie între
statele membre, dată fiind structura diferită a mixurilor energetice. Polonia, de
exemplu, se bazează pe cărbune în proporĠie mult mai mare decât Danemarca, care
are un sistem foarte dezvoltat de generare, transport úi echilibrare a energiei electrice
din surse regenerabile; FranĠa se bazează pe energia nucleară pentru peste 80% din
mixul de energie electrică (i.e., totalitatea tipurilor de energie utilizate pentru
generarea electricităĠii), în vreme ce Germania vecină a decis să renunĠe complet la
energia nucleară până în 2022. Apoi, statele membre au dezvoltare economică
industrială diferită, deci úi capacităĠi investiĠionale extrem de diferite care pot fi
angajate în vederea atingerii obiectivelor enunĠate. ğările est-europene au fost mai
rezervate în a accepta Ġinte obligatorii ambiĠioase de creútere a eficienĠei energetice,
întrucât principalele linii de acĠiune avute în vedere de CE în acest sens – izolarea
termică a clădirilor úi îmbunătăĠirea sistemelor urbane de încălzire centralizată – sunt
mult mai costisitoare în Ġările împovărate încă de moútenirea sistemelor sovietice de
încălzire de tip CET, ineficiente tehnologic úi uzate fizic.
Astfel, Marea Britanie úi Polonia – dar úi celelalte state est-europene – s-au opus
preferinĠelor Germaniei úi Ġărilor scandinave pentru Ġinte obligatorii la toate cele trei
capitole ale strategiei. Londra, deúi favorabilă unor reduceri masive de emisii de
carbon, a dorit păstrarea unui spaĠiu de autonomie în determinarea la nivel naĠional a
politicilor concrete prin care un astfel de obiectiv poate fi realizat1. ExperienĠa
nord-americană a „revoluĠiei” gazelor de úist arată că pot fi realizate reduceri
semnificative de emisii de gaze cu efect de seră prin substituĠia cărbunelui cu gazele
naturale în mixul de energie electrică, realizată prin mecanisme de piaĠă liberă.
Noul preúedinte al CE, Jean-Claude Junker, s-a exprimat categoric în favoarea
unui obiectiv de „minimum 30%” pentru creúterea eficienĠei energetice, vedere
împărtăúită úi de fostul comisar pentru energie, Günther Oettinger2.
Într-adevăr, pe 23 octombrie liderii europeni s-au pus de acord asupra Ġintelor de
mediu agreate în martie pentru anul 2030, dar cu unele amendamente3: reducerea
obligatorie la nivel naĠional a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puĠin 40% faĠă
de nivelul anului 1990; creúterea la nivelul UE a procentului de energie primară din
surse regenerabile la 27%; creúterea eficienĠei energetice cu cel puĠin 27% —obiectiv
ce va fi revizuit în 2020, în vederea atingerii unei creúteri de eficienĠă energetică cu
30% până în 2030. S-a decis formarea unei „rezerve pentru stabilitatea de piaĠă”
(market stability reserve) pentru schema EU ETS de tranzacĠionare la nivel european
a certificatelor de emisii de carbon. Rezerva se va alcătui prin retragerea de pe piaĠă a
surplusului de certificate de emisii, acumulat în ultimii ani; din 2021, se va introduce
un factor anual mărit de limitare a numărului de certificate de emisii – 2,2 în loc de
1,74, cât este în prezent. De asemenea, pentru statele membre de venit mic (sub 60%
din media UE), se va constitui o rezervă de 2% din totalul de certificate de emisii

1
Alex Barker, „EU Energy Saving Plan Targets Russian Gas Links”, Financial Times,
23 iulie 2014.
2
Ibidem.
3
EC, 2030 Framework for Climate and Energy. Outcome of the October 2014 European
Council, http://ec.europa.eu/clima/policies/2030/docs/2030_euco_conclusions_en.pdf.
Criza ucraineană úi răspunsul strategic al UE 225
destinată finanĠării proiectelor de eficienĠă energetică úi de modernizare a sistemelor
energetice.
Fostul premierul polonez, Donald Tusk – actual preúedinte al Consiliului
European, începând cu 1 decembrie 2014 – a propus conceptul unei Uniuni Ener-
getice, concept remarcat úi salutat, în termeni generali, în SESE1. Analizăm în
continuare propunerea poloneză.

3. Ideea „Uniunii Energetice” a gazelor naturale

La 21 aprilie 2014, prim-ministrul Poloniei de atunci, Donald Tusk, publica în
Financial Times2 un articol de opinie ce aborda frontal cauza slăbiciunii europene în
criza ucraineană: „dependenĠa excesivă de energia Rusiei face Europa slabă”.
Diagnosticul său era la fel de direct:
„Un furnizor dominant are puterea de a mări preĠurile úi de a reduce livrările.
Calea de a corecta această distorsiune a pieĠei este simplă: Europa trebuie să
confrunte poziĠia monopolistă a Rusiei printr-un singur corp însărcinat cu achiziĠia
gazelor”3.
Tusk era inspirat mai cu seamă de modelul Euratom Supply Agency, agenĠia
europeană cu sediu la Luxemburg, creată în 1960 prin Tratatul Euratom, cu misiunea
de a asigura livrări echitabile úi sigure de combustibil nuclear către statele membre.
Euratom are dreptul exclusiv de a încheia contracte de achiziĠie a minereurilor úi
materialelor fisionabile importate din afara UE úi, de asemenea, un drept de opĠiune
asupra combustibilului nuclear produs în interiorul UE4.
Tusk a enunĠat úase principii pentru fundamentarea propunerii sale:
(1) Un mecanism pentru negocierea comună a contractelor de energie cu Rusia.
Toate contractele noi ar urma să fie încheiate după un model-cadru, iar negocierile ar
fi întotdeauna conduse de CE.
(2) Mecanisme de solidaritate între statele membre pentru situaĠii de întrerupere a
livrărilor externe de gaze naturale.
(3) Infrastructură energetică adecvată – în special capacitate de stocare a gazelor
úi interconectare transfrontalieră – cu scopul principal al reducerii gradului de
dependenĠă al celor mai vulnerabile 10 state membre, care depind de Gazprom ca
furnizor unic.
(4) Dezvoltarea úi exploatarea resurselor indigene de combustibili fosili, inclusiv
cărbune úi gaze de úist – cruciale pentru securitatea energetică a statelor est-europene.
(5) Încheierea de acorduri comerciale cu noii producători de GNL din
comunitatea euro-atlantică, S.U.A. úi Australia.
(6) Întărirea ComunităĠii Energiei, întemeiată în 2005 prin semnarea tratatului
semnat la Atena între UE úi opt state din Balcani úi din vecinătatea estică: Albania,

1
EC, COM(2014)330 final, 28 mai 2014, p. 17.
2
Donald Tusk, „A united Europe can end Russia’s energy stranglehold”, Financial Times,
21 aprilie 2014.
3
Ibidem.
4
http://europa.eu/legislation_summaries/energy/nuclear_energy/l27052_en.htm.
226 Radu Dudău

Bosnia úi HerĠegovina, Kosovo, Moldova, Muntenegru, Republica Macedonia,

Serbia úi Ucraina.
Scopul ComunităĠii Energetice este de a stabili un cadru de reglementare unic prin
extinderea acquis-ului comunitar energetic la acest spaĠiu geografic învecinat UE. În
exprimarea lui Tusk, „Trebuie să sporim nu doar securitatea energetică a UE, ci úi a
Europei”. Desigur, în actualul context geopolitic, implicaĠia primară priveúte
răspunderea asumată de Uniunea Europeană de a susĠine securitatea energetică a
Ucrainei.
Fără îndoială, există multiple elemente utile úi convingătoare în propunerea
poloneză. Astfel, succesul strategiei divide et impera aplicată de Gazprom în UE se
bazează în bună măsură pe existenĠa unor clauze secrete în contractele pe termen
lung, clauze ce au deseori caracter politic úi anticoncurenĠial. Pe baza lor, importa-
torii din unele Ġări obĠin preĠuri úi condiĠii mai bune decât cei din alte Ġări, cu efectul
fragmentării pieĠelor. Eliminarea unor astfel de practici contractuale e un pas necesar
către liberalizarea úi integrarea pieĠelor europene de gaze naturale1. Valoarea transpa-
renĠei contractelor este recunoscută úi susĠinută atât de statele membre, cât úi de CE.
Cu toate acestea, ideea înfiinĠării unui nou organism birocratic european, care să
centralizeze comerĠul extern al UE cu gaze naturale, are dificultăĠi. Günther
Oettinger, de exemplu, s-a arătat preocupat de „schimbarea fundamentală” pe care o
astfel de abordare ar presupune-o faĠă de politicile UE de liberalizare a pieĠelor de
energie2 – iar preocuparea sa este nu doar faĠă de regulile de piaĠă internă ale EU, ci
úi faĠă de regulile OrganizaĠiei Mondiale a ComerĠului (OMC). Pe de altă parte, Ġări
membre precum Germania, care se numără printre beneficiarii actualei formule de
contractare, sunt ezitante în a agrea schimbări de substanĠă în lipsa clarificării
detaliilor tehnice ale propunerii. În fine, este încă neclar rolul care le-ar rămâne
hub-urilor de tranzacĠionare a gazelor – platforme de tranzacĠionare directă, fără
intermediere, care au avut un rol atât de important în limitarea preĠului gazelor pe
pieĠele europene în ultimii ani – în concepĠia poloneză de uniune energetică;
principiul lor de funcĠionare pare a fi opus noĠiunii însăúi sistem birocratic centralizat
de negociere.

Concluzii
Criza ucraineană pune UE în faĠa unor decizii morale, politice úi economice care
reflectă, în ultimă instanĠă, propria sa identitate. Mai mult, este o conjunctură istorică
în care identitatea UE este constituită prin deciziile úi acĠiunile substanĠiale asumate
la nivel comunitar. Sunt în joc valori úi principii, consideraĠii strategice úi de
securitate, precum úi interese economice de natură naĠională úi corporatistă. Departe

1
Radu Dudău, „Riscul celui de-al treilea război al gazelor între Rusia úi Ucraina úi
coerenĠa răspunsului european”, Revista 22, 13 mai 2014, www.revista22.ro/riscul-celui-deal-
treilea-razboi-al-gazelor-ntre-rusia-537i-ucraina-537i-coeren539a-raspunsului-european-
41601.html.
2
Christian Oliver, „EU energy market: Pipe dream”, Financial Times, 9 iulie 2014,
www.ft.com/intl/cms/s/0/c6dd6c38-ea3c-11e3-afb3-00144feabdc0.html#axzz38kcldvAA.
Criza ucraineană úi răspunsul strategic al UE 227
de a fi dată, coerenĠa mutuală a acestor elemente trebuie construită, iar succesul unei
astfel de construcĠii nu este garantat.
Politicile energetice, definitorii pentru relaĠia UE-Rusia, sunt în prima linie a
frontului acestui conflict, în virtutea poziĠiei centrale a Ucrainei în securitatea
europeană a livrărilor de gaze naturale ruseúti. Vulnerabilitatea de securitate energe-
tică nu este egal distribuită în UE úi nici nu Ġine în mod direct de gradul de depen-
denĠă de importuri energetice a unui stat membru sau altul. În vreme ce Europa occi-
dentală are surse diversificate de aprovizionare cu energie, inclusiv prin gazoductul
Nord Stream – continuat către pieĠele vest- úi central-europene prin conductele NEL,
respectiv OPAL – Europa răsăriteană este încă practic captivă într-un mediu de piaĠă
monopolistă a gazelor naturale, dominată de gigantul rus Gazprom.
După cum am văzut, răspunsul strategic oficial al UE este dat în recenta Strategie
europeană de securitate energetică (SESE), document cu multiple elemente de
clarificare, dar nu unul novator. În plus, secĠiunea 3 a arătat că SESE păstrează
caracteristicile unui produs tipic birocratic, ce inventariază toate obiectivele asumate
de diferite documente strategice comunitare, fără însă a da prioritate unuia sau altuia
dintre elementele aflate în tensiune reciprocă – de exemplu, ambiĠioasele obiective de
climă úi mediu pentru 2030, pe de o parte, úi cele privind competitivitatea industrială
europeană, pe de altă parte – sau fără a conferi prea multă substanĠă unor îndemnuri
deja stereotipice, precum cel la solidaritate între statele membre úi la articularea unei
„voci unice” în politica energetică externă.
La nivel informal, propunerea poloneză a unei uniuni energetice a gazelor
naturale, discutată în secĠiunea 4, este cu certitudine directă úi inovatoare, dar încă
insuficient elaborată pentru a avea susĠinerea CE, a statelor membre cu rol cheie în
articularea politicilor energetice úi, mai ales, a pieĠelor liberalizate de energie.
Criza ucraineană, cu multiplele sale puncte focale – anexarea Crimeei, conflictul
militar din estul Ġării úi conflictul gazelor naturale – va avea urmări ample úi de
durată asupra mediului de securitate europeană úi asupra relaĠiilor UE cu Rusia.
SancĠiunile financiare din ce în ce mai severe impuse de lumea occidentală, care se
dovedesc extrem de eficiente în a penaliza economic Moscova1, pot avea úi efectul
neintenĠionat al exacerbării conflictului2. În orice caz, avem de-a face cu cel mai
sever test extern de consistenĠă internă a UE – aúa cum colapsul financiar al Greciei,
în 2009, a fost cea mai mare provocare politică úi financiară internă a Uniunii. UE va
1
De la începutul crizei ucrainene, zeci de miliarde de dolari au „fugit” din Rusia, moneda
naĠională a pierdut mult din valoare, iar bursa moscovită s-a prăbuúit. Potrivit unui calcul al
revistei The Economist („Trillion-dollar boo-boo”, 24 iulie 2014), acĠiunile companiilor
ruseúti sunt mai puĠin căutate în momentul de faĠă pe bursele internaĠionale decât cele din Iran,
Argentina sau Zimbabwe, iar valoarea totală a companiilor ruseúti listate la bursă a pierdut
circa un trilion de dolari faĠă de nivelul de dinainte de criza ucraineană. Cauza nu Ġine doar de
sancĠiunile economice impuse de occident, ci de întregul politicilor economice inadecvate ale
Kremlinului, alături de mai vechile probleme ale corupĠiei úi lipsei statului de drept.
2
O potenĠială evoluĠie pozitivă poate fi deschisă de decizia Preúedintelui Putin, pe 12
octombrie, de a retrage de la graniĠa cu Ucraina efectivul de 17.600 de militari ruúi care au
participat în cursul verii la exerciĠii militare în regiunea Rostov. Totuúi, la 15 octombrie,
comandantul militar al NATO (SACEUR), Gen. Philip Breedlove, declara că nu se înregis-
traseră miúcări notabile de trupe ruse în regiunea respectivă.
228 Radu Dudău

ieúi din această încercare fie întărită politic úi identitar, fie slăbită úi diluată în
substanĠa ei supra-naĠională, lăsând loc coagulării unor eventuale structuri mai
eficiente de cooperare internaĠională.
Cooperarea energetică la nivelul UE a progresat în ultimii ani în mod
incontestabil, deúi insuficient, în construcĠia pieĠelor regionale, a interconectărilor úi
eficienĠei politicilor de liberalizare úi competiĠie ale Bruxelles-ului. Trăgând linie,
avem temeiuri să privim cu optimism capacitatea UE de a construi un compromis
funcĠional între pluralitatea de interese naĠionale úi corporatiste ce modelează
politicile energetice comunitare, în sensul creúterii securităĠii energetice, politice úi
economice a cetăĠenilor europeni.
 Mihaela Răileanu

VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE

Rezumat: Există un consens útiinĠific cu privire la schimbarea climatică. Atât

observaĠiile cât úi modelele climatice vor continua să fie cruciale pentru felul în care ne
raportăm la útiinĠa climatică. Trebuie doar să fim conútienĠi că planeta este una singură
úi că nu avem, deocamdată cel puĠin, capacitatea de a renunĠa la această „casă” globală
pentru a ne găsi o alta, mai primitoare. UE are meritul nu numai de a fi înĠeles pericolul
fenomenului schimbării climatice, dar úi de a fi iniĠiat măsuri atât în ceea ce priveúte
reducerea GES, cât úi în ceea ce priveúte adaptarea climatică. Europenizarea în
domeniul politicii climatice pare a fi o abordare realistă úi posibilă în contextul coope-
rării politice internaĠionale.

Cuvinte-cheie: Uniunea Europeană, schimbare climatică, europenizare, securitate

climatică, cooperare internaĠională, adaptare climatică, gaze cu efect de seră

Introducere
Omenirea se confruntă, tot mai vizibil, cu amploarea úi pericolul unui fenomen
global ale cărui consecinĠe sunt încă dificil de evaluat de oamenii de útiinĠă, dar pe
care puĠini reprezentanĠi ai comunităĠii útiinĠifice îl mai pun astăzi la îndoială în mod
argumentat: schimbarea climatică/încălzirea globală1. RelaĠia dintre omenire úi climă
este, după părerea mea, bidirecĠională. Pe de o parte, clima influenĠează evoluĠia
socială umană2, iar pe de altă parte există dovezi clare că omenirea contribuie la
schimbările climatice la o scară úi cu o intensitate nemaiîntâlnite în istoria recentă
(conform dovezilor útiinĠifice colectate)3. Schimbarea climatică reprezintă o
adevărată provocare socială, politică úi de mediu, care necesită nu numai numeroase
eforturi din partea comunităĠii útiinĠifice internaĠionale úi tehnologii inovative, dar úi
abordări politice noi. Concluziile climatologilor úi implicaĠiile fenomenului asupra
întregului ecosistem planetar au făcut ca alĠi specialiúti, din alte domenii (útiinĠe
politice, relaĠii internaĠionale, economie), să devină interesaĠi de acest subiect. Aúa se
face că schimbarea climatică este astăzi considerată una dintre problemele cele mai
complexe úi importante cu care umanitatea s-a confruntat de-a lungul vremii. Nu este
de mirare aúadar că, la începutul secolului XXI, dezbaterile pe probleme climatice

1
Fenomenul schimbării climatice îúi pune amprenta pe întreaga natură, chiar dacă aceste
consecinĠe sunt încă dificil de perceput cu ochiul liber. A se vedea John P. Rafferty, The
Living Earth, Climate and Climate Change, Britannica Educational Publishing, 2011.
2
De pildă, locuitorii din zonele cu climă extremă sunt nevoiĠi să-úi organizeze modul de
viaĠă mai ales în funcĠie de condiĠiile climatice.
3
IPCC, Climate Change 2013, The Physical Science Basis, 2013, https://www.ipcc.ch/
report/ar5/wg1/.
230 Mihaela Răileanu

pot modifica nu numai agendele politice naĠionale, dar úi agenda internaĠională de

securitate.
Începând din anii 1990, fenomenul este din ce în ce mai cunoscut úi dezbătut de
public, de politicieni úi de mass-media1. S-au făcut progrese însemnate în ceea ce
priveúte înĠelegerea útiinĠei climatice, repercusiunile schimbării climatice asupra
ecosistemului global úi mai ales înĠelegerea opĠiunilor în vederea încetinirii extinderii
fenomenului. În prezent, organizaĠii de mediu, guverne, personalităĠi politice úi
artistice participă nu numai la diseminarea informaĠiilor privind iminentul pericol,
dar încearcă să identifice úi soluĠii în ceea ce priveúte încetinirea fenomenului sau
adaptarea la acesta. Cu toate acestea, subiectul rămâne unul complex, puĠini fiind cei
care îl înĠeleg în întreaga sa amplitudine2. Ar fi greúit să presupunem că persoanele
care cer măsuri în vederea ameliorării/încetinirii schimbării climatice înĠeleg în
totalitate fenomenul, din punct de vedere útiinĠific. Pe de altă parte, nici nu putem
pretinde că persoanele care pun sub semnul întrebării transformările pe care se
suportă astăzi planeta sunt complet nefamiliare cu acesta, au diverse interese, sau
sunt nepăsătoare cu privire la soarta generaĠiilor viitoare, sau a statelor sărace (care ar
putea fi primele victime în decursul următoarelor decenii, dacă fenomenul continuă
în ritmul din prezent).
Problemele nu se mărginesc doar la faptul că este dificil să controlăm sau să
prevenim schimbarea climatică, ele sunt legate úi de stilul de viaĠă al oamenilor, mai
ales a celor din statele bogate. Chiar úi în aceste condiĠii, vestea bună ar fi că
oamenii, prin intermediul politicilor adecvate, ar putea preveni dezastrele climatice,
fie ele globale sau locale, ceea ce ar asigura condiĠii mai bune de viaĠă locuitorilor
planetei, un timp mai îndelungat. SoluĠii există, ceea ce încă lipseúte este, cred, o mai
bună înĠelegere a nevoii de stabilitate/securitate climatică úi a modalităĠii etice prin
care factorii politici decidenĠi pot oferi această stabilitate climatică ecosistemului
global.
Acceptând, ca premisă fundamentală, faptul că fenomenul schimbării climatice la
nivel global este determinat, într-o mare măsură, de activităĠile umane, în această
lucrare îmi propun să avansez conceptul de securitate climatică, plecând de la
redefinirea ameninĠărilor în epoca de după sfârúitul Războiului Rece. În a doua parte

1
Deúi schimbarea de climă s-a înscris pe agenda útiinĠifică internaĠională încă din 1972
(ConferinĠa de la Stockholm), fenomenul a atras atenĠia cu adevărat abia când a intrat în
dezbaterea cercetătorilor, politicienilor, activiútilor de mediu úi a publicului larg.
2
Clima planetei este un sistem neliniar, în care schimbările minore pot cauza, în timp,
efecte dramatice. Inclusiv scepticii fenomenului de schimbare climatică recunosc faptul că, în
ultima jumătate de secol, au fost emise în atmosferă cantităĠi foarte mari de GES. Odată ce un
astfel de feedback este iniĠiat, el poate amplifica efectele acestor schimbări. Până la sfârúitul
acestui secol, fără o reducere semnificativă a emisiilor, cantitatea acestora din atmosferă va
creúte până la un nivel niciodată cunoscut în ultimele 30 de milioane de ani (National
Research Council of the National Academies, Committee on the importance of Deep-Time
Geologic Records for Understanding Climate Changing Impacts, Understanding the Earth's
Deep Past; Lessons for our Climate Future, The National Academies Press, 2011). Circa o
treime din cantitatea de CO2 emisă în urma activităĠilor umane a fost deja absorbită de oceane,
fenomenul acĠionând ca o frână asupra creúterii concentraĠiei acestui gaz úi implicit asupra
încălzirii globale.
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 231
a articolului voi trece în revistă cele mai importante schimbări climatice care se
manifestă la nivel european, dar úi vulnerabilităĠile climatice europene. UE se află, în
prezent, în avangarda luptei împotriva schimbărilor climatice. Rezultatele acestei
implicări politice sunt însă mai puĠin vizibile din cauza lipsei unei cooperări
climatice internaĠionale (statele urmărindu-úi în principal interesele economice pe
termen scurt, nu stabilitatea climatică globală pe termen lung). În lipsa acestei
cooperări, singura úansă a omenirii rămâne adaptarea în faĠa schimbărilor climatice
care deja se manifestă. În acest context, europenizarea în ceea ce priveúte politicile
privind schimbările climatice reprezintă nu numai un act de curaj politic, dar úi un
gest moral fără precedent la nivel internaĠional.
Trei aspecte consider că sunt esenĠiale pentru înĠelegerea schimbării climatice: în
primul rând faptul că bazele útiinĠei climatice (inclusiv teoria gazelor de seră) îúi au
rădăcinile într-o teorie dovedită útiinĠific. Asistăm la un proces de schimbare
climatică ce a luat amploare în ultima jumătate de secol, amplificat fiind de creúterea
populaĠiei globale úi de intensa dezvoltare economică a unor state (a celor bogate în
principal). Prin urmare, poziĠia mea este aceea de respingere a scepticismului general
cu privire la útiinĠa climatică. Nu contest faptul că útiinĠa climatică are puncte slabe
(datorate în principal ineficienĠei în prelucrarea rezultatelor măsurătorilor globale),
dar până când această problemă va fi rezolvată, folosim datele pe care le avem la
îndemână1. Clima planetei se află într-o continuă schimbare, iar consecinĠele (de
securitate, sociale, etice) se manifestă deja, mai mult sau mai puĠin intens, în diferite
zone ale lumii. În al doilea rând, modificările care au loc în sistemul climatic nu se
vor manifesta cândva, în viitor, ci în prezent, în ciuda faptului că ele sunt încă
imperceptibile observaĠiei umane directe. În al treilea rând, gradul de incertitudine al
teoriei schimbării climatice poate tempera, dar nu anula încrederea noastră în
estimările útiinĠifice. De altminteri, este important consensul care există deja în
comunitatea útiinĠifică în legătură cu schimbarea climatică. Majoritatea cercetătorilor
(97%) consideră că fenomenul schimbării climatice se manifestă global úi că oamenii
au un impact important asupra sistemului climatic, în special prin eliberarea emisiilor
GES2 în atmosferă, în urma arderii combustibililor fosili.
Potrivit lui Archer3, circa două miliarde de dolari sunt cheltuiĠi anual la nivel
global în cercetarea climatică, 50% din această sumă numai în SUA4. Pe de altă
parte, mii de cercetători din întreaga lume lucrează la dezvoltarea de modele
climatice, analizând datele meteorologice úi reconstituind clima trecutului. În plus,
literatura de specialitate a explodat practic în ultimele decenii: de la circa 100 de

1
Pentru o explicare a fenomenului de schimbare climatică din punctul de vedere al
relaĠiilor internaĠionale úi al útiinĠei politice A se vedea Mihaela Răileanu, Schimbări
climatice: provocări etice úi politice, Editura Tritonic, Bucureúti, 2014.
2
GES sunt constituenĠi gazoúi ai atmosferei, naturali sau antropici, care absorb úi remit
radiaĠia infraroúie. Principalele GES sunt: dioxidul de azot (CO2), metan (CH4), protoxidul de
azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFC), perfluorcarburile (PFC) úi hexafluorura de sulf (SF6).
3
David Archer, The Long Thaw, How Humans are changing the next 100.000 years of
Earth's Climate, Princeton University Press, 2009.
4
O parte din aceúti bani sunt destinaĠi întreĠinerii sateliĠilor care monitorizează diferitele
modificări climatice.
232 Mihaela Răileanu

lucrări/an (1980), la circa o mie/an în prezent. Cu toate acestea, una dintre cele mai
importante úi dificile sarcini ale cercetătorilor climatici a reprezentat-o clarificarea
conceptelor de lucru.

1. Definirea termenilor schimbării climatice

Maunder1 apreciază că schimbarea climatică, în sensul cel mai general, cuprinde
toate formele de variabilitate climatică: „schimbarea climatică defineúte diferenĠa
dintre valorile medii pe termen lung ale unui parametru climatic sau static, unde
media este luată într-un anume interval de timp, de obicei câteva decenii”. De
asemenea, potrivit lui Philander2, termenul de schimbare climatică poate desemna,
desigur într-un sens mai restrâns, o schimbare semnificativă, cu importante efecte
economice, de mediu úi/sau sociale ale valorilor meteorologice (de exemplu
temperatura, sau cantitatea de precipitaĠii) într-un anume interval de timp. Asemă-
nătoare este úi definiĠia schimbării climatice dată de IPCC: „orice modificare
climatică suferită de-a lungul vremii, fie datorită variabilităĠii naturale, fie ca rezultat
al activităĠii umane (antropice)”3. DefiniĠia IPCC diferă de cea dată de UNFCCC4, în
care schimbarea climatică este atribuită, direct sau indirect, activităĠilor umane care
pot altera compoziĠia atmosferei terestre úi care se adaugă la variabilitatea climatică
naturală observată în perioade de timp comparabile.
Termenul care descrie climatul global în tranziĠie are propria sa istorie. La
începutul secolului XX, schimbarea climatică era pusă în legătură cu perioadele
glaciare. Termenul este folosit úi astăzi atunci când descriem modificări prezente,
trecute sau viitoare, naturale sau produse de om, la scară locală, regională sau
globală. Însă, atunci când cercetătorii au înĠeles riscul global al efectului gazelor de
seră, a fost nevoie de un termen nou pentru a descrie fenomenul schimbării climatice.
Până la începutul anilor 1980, termenul încălzire globală a câútigat tot mai mult
teren, intrând, prin intermediul media, în vocabularul cotidian. Fireúte, în unele
regiuni temperaturile cresc, cu toate acestea este mai corect să vorbim despre
schimbare climatică úi nu despre încălzire globală, cel mai important motiv fiind
acela că încălzirea globală nu are un efect uniform pe întreaga planetă5. Pe de altă

1
John W. Maunder (ed.), Dictionary of Global Climate Change, as a contribution of the
Stockholm Environment Institute to the second world climate conference, Chapman and Hall,
1992.
2
George S. Philander (ed.), Encyclopedia of Global Warming and Climate Change, Sage
Publications Inc., 2009.
3
IPCC, Climate Change, AR4 Synthesis Report. Summary Draft for Policymakers, 2007,
www.ipcc.ch/pdf/assessment-report/ar4/syr/ar4_syr_spm.pdf.
4
UNFCCC, United Nations Framework Convention on Climate Change, 1992, http://
unfccc.int/not_assigned/b/items/1417.php.
5
Unele state/regiuni vor avea de câútigat pentru că, de pildă, îúi vor spori producĠia
agricolă, vor avea acces la rezervele de petrol până acum inaccesibile (Siberia), sau unele zone
nelocuite vor putea fi populate (Canada de Nord, Groenlanda). Alte state însă vor avea de
pierdut: de pildă statele insulare din Oceanul Pacific úi Oceanul Indian, din cauza creúterii
nivelului oceanului planetar, sau statele în curs de dezvoltare care vor suferi constrângeri de
mediu, pe măsură ce îúi vor intensifica ritmul de dezvoltare economică.
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 233
1 2
parte, potrivit lui Henson , Frank Luntz úi-a informat clienĠii că termenul de
schimbare climatică sună mai puĠin înfricoúător decât cel de încălzire globală, chiar
dacă ultimul atrage atenĠia mai repede. Unii activiúti úi cercetători (inclusiv James
Lovelock) preferă termenul de global heating3, care presupune o intensificare a
fenomenului din cauza activităĠilor umane care pompează GES în atmosferă.
Termenul de schimbare climatică a intrat úi în vocabularul cotidian al UE. În
cadrul PE funcĠionează o Comisie privind schimbările climatice, iar comisarul
european pentru combaterea schimbărilor climatice, Connie Hedegaard, declara:
„Schimbarea climatică nu este numai o ameninĠare pe termen lung; fenomenul are
deja loc, pe măsură ce vedem tot mai multe evenimente meteorologice extreme”4. Ea
consideră că schimbarea climatică este una dintre cele mai mari provocări ale acestui
secol úi ar dori ca Europa să devină cea mai ecologică regiune a lumii.
Consider că nici unul dintre cele două termene, schimbare climatică sau încălzire
globală, nu este greúit pentru că ar trebui să fim interesaĠi doar de efectele schim-
bărilor climatice asupra ecosistemului planetar, indiferent dacă aceste schimbări
climatice presupun încălzirea sau răcirea globală. În acelaúi timp, trebuie să Ġinem
cont úi de faptul că schimbările climatice includ nu numai o modificare a temperaturii
medii, ci úi schimbări ale diverselor aspecte ale vremii (cum ar fi tipurile de vânt,
cantitatea úi tipul de precipitaĠii, frecvenĠa evenimentelor meteorologice extreme).
Termenul de schimbare climatică arată că există o interferenĠă în sistemul climatic
planetar, însoĠită de toată gama de consecinĠe pe termen mediu sau lung, pentru că în
prezent oamenii au capacitatea de a interveni asupra climei planetei, ceea ce are o
influenĠă asupra tuturor formelor de viaĠă planetare5. Conútientizarea acestui lucru
avea să ducă, inevitabil, la o reevaluare a unui concept des folosit în relaĠiile
internaĠionale, securitatea, úi la apariĠia unui concept care are legătură directă cu
schimbarea climatică úi pe care eu îl consider inevitabil: securitatea climatică.

2. Redefinirea ameninĠărilor în epoca post Război Rece

La sfârúitul anilor 1990, conform UNDP6, bugetul global anual estimat pentru
educaĠia de bază se ridica la úase miliarde dolari; pentru apă úi salubritate – nouă
miliarde dolari; pentru sănătatea reproducerii la femei – 12 miliarde dolari; iar pentru
nutriĠie úi sănătate – 13 miliarde dolari. Comparativ, vânzările pentru produsele
cosmetice în SUA se ridicau la opt miliarde dolari, cele pentru îngheĠată în Europa la
11 miliarde dolari, iar cheltuielile militare globale se ridicau la 780 miliarde dolari.
Aceste cifre nu sunt simple statistici, ele sunt indicatori importanĠi ai vieĠii noastre

1
Robert Henson, The Rough Guide to Climate Change, Rough Guides Ltd, 2008.
2
Frank Luntz este sociolog, consilier politic úi strateg al Partidului Republican din SUA.
3
Echivalentul românesc ar fi pârjolire globală.
4
European Commission, Connie Hedegaard, Member of the European Commission:
http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/hedegaard/index_en.htm.
5
Stephen M. Gardiner, Simon Caney, Dale Jamieson, Henry Shue (eds.), Climate Ethics,
Essential Readings, Oxford University Press, 2010.
6
Raportul UNDP din 1998, Consumption for Human Development, este disponibil úi în
variantă on-line: http://hdr.undp.org/en/reports/global/hdr1998/chapters/.
234 Mihaela Răileanu

moderne úi ne comunică, pe scurt următorul lucru: în ciuda faptului că o minoritate se

bucură de un stil de viaĠă „la care nici nobilimea de altădată nu visa”1, marea
majoritate a oamenilor face eforturi să supravieĠuiască. Aceútia din urmă nu sunt
săraci úi lipsiĠi de putere pentru că este vina lor sau pentru că aúa este normal să fie,
ci pentru că au fost aduúi în această situaĠie. În opinia lui Booth, lumea în care trăim
este nefuncĠională, iar motivaĠiile Ġin, printre altele, de situaĠia copiilor, de povara
datoriei Ġărilor nedezvoltate, de creúterea fără precedent a populaĠiei, de presiunea
asupra resurselor neregenerabile, de faptul că, până în 2030, circa 940 de milioane de
oameni (o persoană din úase) vor locui în zone nesănătoase, fără
resurse de apă, servicii de salubritate úi servicii publice2. Consider că această
disfuncĠionalitate se datorează, cel puĠin în aceeaúi măsură, haosului climatic datorat
schimbării climatice3.
Există úi un alt motiv de îngrijorare: globalizarea nu a pus capăt conflictelor
teritoriale, iar graniĠele naĠionale au rămas la fel de importante, chiar dacă riscul de
conflicte majore a scăzut considerabil după 1945. Nu traversăm nici pe departe o
perioadă lipsită de conflicte, ci dimpotrivă, trebuie să conútientizăm faptul că mizele
conflictelor sunt altele faĠă de cele din perioada Războiului Rece (terorismul,
etnicitatea, conflictele pe sursele de apă, pe resursele neregenerabile, refugiaĠii
climatici). Desigur, există autori optimiúti úi deciúi să vadă numai părĠile pozitive ale
unui fenomen, fie că este vorba despre globalizare4, încălzire globală5 sau creúterea
populaĠiei6, dar este mult mai grav atunci când politicienii (cei care au puterea
decizională) încearcă să nege evidenĠa, sperând că problema se va rezolva de la sine.
Pe perioada Războiului Rece, am fost obiúnuiĠi să considerăm ameninĠările în
termeni militari, acestea venind cel mai adesea din exteriorul teritoriului naĠional úi
necesitând un răspuns de aceeaúi natură. În acea perioadă, era uúor să percepi
posibilitatea degradării vieĠii atunci când securitatea statului era afectată de
intervenĠia militară a altor state. Despre mediu în general úi despre schimbările
climatice în mod special a început să se vorbească mai mult în anii 1970, iar pe
agenda politicii internaĠionale temele s-au impus, cu adevărat, abia după terminarea
Războiului Rece, când au început să fie analizate atât impactul activităĠii umane
asupra mediului înconjurător, cât úi schimbările de climă care pot avea consecinĠe

1
Ken Booth, Theory of World Security, Cambridge University Press, 2007, p. 12.
2
A se vedea John Vidal, „Every Third Person Will Be a Slum Dweller within 30 Years,
UN Agency Warns’, The Guardian, 4 octombrie 2003.
3
În engleză termenul este climate chaos acesta fiind, în accepĠiunea World Wide Fund
(WWF), mai îngrijorător decât neutrul climate change (schimbare climatică).
4
Thomas Friedman, Lexus úi măslinul. Cum să înĠelegem globalizarea, Editura FundaĠiei
Pro, Bucure‫ڍ‬ti, 2001.
5
A se vedea Bjørn Lomborg, Cool it: The Skeptical Environmentalist’s Guide to Global
Warming, Cyan Communications/Marshall Cavendish, 2007; Roy S. Spencer, The Great
Global Warming Blunder, How Mother Nature fooled the world's top climate scientists,
Encounter Books, 2010.
6
Paul R. Ehrlich, Anne H. Ehrlich, Gretchen C. Daily, „Food Security, Population and
Environment”, Population and Development Review, Vol. 19, No. 1, 1993.
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 235
1
dintre cele mai grave asupra omenirii . În anii 1980 au apărut o serie de ameninĠări
non-militare (schimbările de climă úi diminuarea stratului de ozon), care pot de
asemenea să submineze stabilitatea statală pe perioade nedefinite de timp. Paradoxal,
unele ameninĠări cu care se confruntă astăzi statele sunt adesea considerate (nu numai
de politicieni) ca venind din surse mai puĠin periculoase.
Politicienii úi teoreticienii recunosc astăzi că schimbarea climatică reprezintă mai
mult decât o problemă de mediu2; ea constituie o provocare la adresa securităĠii
internaĠionale, de aceea începând să fie studiată mai ales cu privire la regiunile cele
mai vulnerabile ale planetei (Africa, insulele din Oceanul Pacific/Oceanul Indian)3.
Vulnerabilitatea statelor din aceste regiuni este consecinĠa, pe de o parte, a localizării
geografice úi a caracteristicilor de mediu, iar pe de altă parte a capacităĠii reduse de
adaptare a societăĠilor respective (datorită situaĠiei economice, a sistemelor de
sănătate úi educaĠionale, a infrastructurii úi a proastei guvernări).
Pentru Buzan, ameninĠările de mediu (úi prin extrapolare pericolul reprezentat de
o schimbare climatică la scară globală) au fost întotdeauna considerate o problemă de
destin úi nu neapărat o chestiune de securitate naĠională, deúi acestea pot provoca
unui stat pierderi la fel de mari sau chiar mai mari decât cele provenite din conflictele
armate (în plus, ameninĠările de mediu pot avea o frecvenĠă mai mare). ExplicaĠia
dată de Buzan ar fi aceea că aceste dezastre naturale Ġin de acĠiunea oamenilor
împotriva naturii (úi implicit de reacĠia naturii în urma activităĠilor umane) úi nu de
apariĠia conflictelor statale. Consider că astfel de fenomene reprezintă o chestiune de
securitate naĠională dacă sunt modificate bazele esenĠiale ale supravieĠuirii (afectarea
terenurilor agricole în urma secetelor / inundaĠiilor, creúterea nivelului oceanului
planetar, afectarea ecosistemelor, dispariĠia biodiversităĠii).
Barry Buzan nu este singurul teoretician care menĠionează riscurile de mediu în
studiile sale de securitate úi care este tentat să lărgească înĠelesul acestui concept, fără
a analiza însă mai în detaliu securitatea climatică. Un alt teoretician important în

1
În anul 2007, grupul responsabil cu fixarea orei pe celebrul Doomsday Clock a mutat
minutarul mai aproape de miezul nopĠii cu două minute din cauza ameninĠării schimbării
climatice. A se vedea Molly Bentley, “Climate Resets”, BBC News, 17.01.2007, http://news.
bbc.co.uk/2/hi/6270871.stm.
2
A se vedea Barry Buzan, Popoarele, statele úi teama. O agendă pentru studii de securitate
internaĠională în epoca de după Războiul Rece, Cartier, Chiúinău, 2000; Marvin Soroos, „The
Commons and Lifeboat as Guides”, International Studies Quarterly, Vol. 21, No. 4, Special
Issue on International Politics of Scarcity, 1977; Marvin Soroos, „Global Change,
Environmental Security, and the Prisoner's Dilemma”, Journal of Peace Research, Vol. 31,
No. 3, 1994; Jon Barnett, The Meaning of Environmental Security; Ecological Politics and
Policy in the New Security Era, Zed Books Ltd., Londra, 2001; Jon Barnett, John Campbell,
Climate Change and Small Island States, Power, Knowledge and the South Pacific, Earthscan,
2010.
3
De altfel ideea discuĠiilor pe tema impactului global al schimbărilor climatice nu este
ceva nou, George Kennan (1970) scriind în Foreign Affairs despre oportunitatea înfiinĠării
unui institut independent, cu scopul de a aduna úi coordona informaĠiile cu privire la
schimbarea climatică úi de a identifica soluĠii viabile pe care statele afectate să le poată
ulterior adopta. A se vedea George F. Kennan, “To prevent World Wasteland: A Proposal”,
Foreign Affairs 48, aprilie 1970.
236 Mihaela Răileanu

relaĠiile internaĠionale, pasionat de relaĠiile de putere (de dinainte úi de după 1990)

este John Mearsheimer. Acesta respinge teoria păcii eterne care a circulat după
sfârúitul Războiului Rece, conform căreia, în absenĠa unei superputeri rivale (URSS)
úi în condiĠiile intensificării reĠelelor globale úi a interdependenĠei, pacea va domina
scena politicii internaĠionale, comunitatea internaĠională fiind mai preocupată de
afaceri de succes decât de jocuri geopolitice conflictuale1.
Asemenea lui Buzan, Mearsheimer recunoaúte că unele dintre ameninĠările cu
care se confruntă în prezent statele (schimbarea climatică, degradarea mediului,
creúterea explozivă a populaĠiei) sunt diferite faĠă de cele de tip tradiĠional
(ameninĠarea nucleară). ùi el crede că aceste riscuri pot fi rezolvate numai prin
acĠiunea colectivă a tuturor puterilor importante din sistem, în ciuda faptului că există
riscul „subminării eforturilor de neutralizare a acestor ameninĠări” din cauza
comportamentului egoist al statelor (asociat realismului). Dar în ciuda faptului că
Mearsheimer admite că riscul schimbării climatice, al creúterii populaĠiei sau al
degradării mediului reprezintă motive de îngrijorare suficient de serioase pentru a lua
măsuri, chiar úi de către o mare putere, el consideră că astfel de riscuri sunt de gradul
al doilea, sau chiar dacă ar deveni de gradul întâi, prin intensificarea fenomenelor, el
nu crede că statele vor coopera pentru a le rezolva, în ciuda faptului că numeroase
lucrări arată că astfel de probleme pot conduce la conflicte globale úi în ciuda
faptului că realismul presupune să răspunzi la o ameninĠare înainte de a fi prea târziu.
Mearsheimer concluzionează: „pretenĠiile că sfârúitul Războiului Rece a deschis
calea unor schimbări dramatice în structura sistemului internaĠional sunt
neconvingătoare. Dimpotrivă, anarhia internaĠională rămâne intactă (...)”2.
Teoria riscurilor de grad secund promovată de Mearsheimer poate fi însă
contestată dacă avem în vedere fenomenul schimbării climatice. În accepĠiunea lui
Mearsheimer, riscul climatic este mai puĠin important din cauza incertitudinilor
legate de cauzalitate úi impact. Consider că principala problemă în chestiunea schim-
bării climatice o reprezintă identificarea celor mai bune decizii úi implementarea lor
tocmai în condiĠiile existenĠei incertitudinilor, indiferent dacă prin incertitudine
înĠelegem lipsa de informaĠii/informaĠii incomplete, sau un surplus de date, adesea
contradictorii, care sporesc úi mai mult gradul de incertitudine iniĠial.

1
Mearsheimer consideră că această viziune este greúită úi consideră că politica
internaĠională a fost úi va rămâne un joc al politicii de forĠă (de unde conceptul de tragedie a
politicii internaĠionale) úi îúi susĠine teoria prin trei argumente. Primul este acela că nu există
o autoritate centrală care să ofere protecĠie statului suveran, sau o organizaĠie internaĠională
căreia un stat să-i poată cere ajutor în caz de pericol potenĠial sau iminent. În al doilea rând,
statele vor avea mereu o capacitate militară ofensivă, din cauza neîncrederii existente în
sistemul internaĠional de state. Al treilea motiv îl reprezintă faptul că statele nu pot fi niciodată
sigure pe intenĠiile celorlalte state din sistem, relaĠiile internaĠionale bazându-se pe teamă,
incertitudine úi pe exercitarea puterii, alianĠele fiind asemănătoare, în aceste condiĠii, unor
căsătorii temporare de convenienĠă. A se vedea John J. Mearsheimer, Tragedia politicii de
for‫ڏ‬ă, Realismul ofensiv ‫ڍ‬i lupta pentru putere, Antet, Bucure‫ڍ‬ti, 2001.
2
John J. Mearsheimer, op. cit., p. 265.
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 237
AlĠi autori importanĠi vorbesc de asemenea despre schimbarea climatică globală1
úi consideră că aceasta depinde de felul în care omenirea va rezolva, în viitor,
problema emiterii GES, dar opiniile lor nu au făcut mai vizibil conceptul de
securitate climatică la nivel internaĠional.
Sunt de acord că útiinĠa climatică are un oarecare grad de nesiguranĠă, dar în
acelaúi timp trebuie să remarc tactica des utilizată a celor care contestă rezultatele
IPCC úi a reĠelelor de mediu globale de a sublinia diversitatea de perspective, sau de
a prezenta informaĠii care aduc în sistem úi mai multă incertitudine decât există deja.
În prezent, trăim într-o epocă mult diferită faĠă de perioada în care cei care făceau
politică internaĠională operau prin restrângerea accesului la informaĠie (cenzură).
Deloc paradoxal, deúi metoda diferă, rezultatul este acelaúi. Practic, asistăm la un
flux enorm de informaĠii pe tema schimbării climatice, în condiĠiile în care
dezinformarea se poate realiza úi prin această metodă (surplus de informaĠii, nu
întotdeauna argumentate sau prezentate cu bună credinĠă). Consider că este necesar
ca experĠii în securitate úi politică internaĠională să perceapă ameninĠările globale la
adevărata lor amploare, indiferent de tipul acestora, să se raporteze la un concept de
securitate lărgit, să identifice soluĠii úi să stabilească mult mai clar responsabilităĠile
în chestiunea climatică2.
În termeni generali, securitatea climatică înseamnă stabilitate climatică, iar
aceasta Ġine de folosirea resurselor, de formele de poluare severă asociate cu sărăcia
(care, la rândul ei, este puternic amplificată de creúterea populaĠiei). De aceea, lipsa
securităĠii climatice úi alte fenomene din categoria degradării mediului (pierderea
biodiversităĠii, ploile acide, lipsa apei, a hranei úi a combustibililor) pot fi văzute ca
fiind rezultatul strategiilor de dezvoltare de după 1945 úi ale disparităĠilor sociale pe
care acestea le-au produs. Impactul ecologic al consumului/stilului de viaĠă din Ġările
dezvoltate trece dincolo de graniĠele naĠionale ale Ġărilor industrializate/bogate. Cu
alte cuvinte, dacă aceste state sunt responsabile pentru mai bine de 60% din emisiile
de carbon, efectele climatice sunt resimĠite în toată lumea, iar acestea vor avea un
impact mai mare în regiunile sărace care, paradoxal, emit cele mai puĠine emisii.
Dacă problema securităĠii climatice acaparează din ce în ce mai mult atenĠia
teoreticienilor, chestiunea stabilităĠii climatice a început să preocupe guvernele lumii
în ultimele circa două decenii. Necesitatea conútientizării fenomenului, a identificării
unor soluĠii úi a implementării acestora sunt puncte importante de pe agenda unor
întâlniri/negocieri internaĠionale. Cu toate acestea, în afara unor dezbateri úi a

1
A se vedea Marvin Soroos, „The Commons and Lifeboat as Guides”, International
Studies Quarterly, Vol. 21, No. 4, Special Issue on International Politics of Scarcity, 1977;
Marvin Soroos, „Global Change, Environmental Security, and the Prisoner's Dilemma”,
Journal of Peace Research, Vol. 31, No. 3, 1994; Jon Barnett, op. cit.; Jon Barnett, John
Campbell, op. cit.; Anthony Giddens, The politics of Climate Change, Polity Press, 2009; Al
Gore, Un adevăr incomod, RAO, Bucureúti, 2007.
2
Cu alte cuvinte, cei care au analizat, vreme de aproape jumătate de secol, relaĠiile de
putere dintre URSS úi SUA în timpul unei confruntări nemilitare (dar care a dat startul cursei
înarmărilor, inclusiv nucleară), nu iau în serios riscul global al schimbării climatice.
Încercările de analiză rămân destul de timide, iar referirile la securitatea climatică se fac astăzi
în contextul mai larg al conceptului de securitate naĠională/internaĠională.
238 Mihaela Răileanu

formulării unor puncte de vedere, la nivel internaĠional nu există, în acest moment,

un consens în ceea ce priveúte implementarea unor soluĠii, în principal din cauza
opoziĠiei făcute de state precum SUA, Canada, Australia1. Un pas important a fost
însă făcut recent, de către SUA úi China, primii doi emiĠători de gaze cu efect de seră
la nivel mondial, care au stabilit noi obiective în acest sens, sub presiunea urgenĠei
unui acord mondial úi a ConferinĠei de la Paris privind încălzirea globală, care
urmează să aibă loc în 2015. China, care este primul poluator mondial cu gaze cu
efect de seră, a adoptat obiectivul unei limite maxime admisibile către anul 2030, dar
va încerca să atingă acest obiectiv mai devreme. De remarcat este faptul că, pentru
prima dată, China se angajează cu privire la un vârf al emisiilor, adică a anului
începând de la care acestea vor înceta să mai crească. La rândul lor, SUA s-au
angajat în vederea unei reduceri, până în 2025, a emisiilor, având în plan o reducere
cu 26-28% faĠă de nivelul din 20052. Spre deosebire de SUA úi China, UE face parte
din avangarda luptei globale împotriva schimbărilor climatice, iar acest lucru este
dovedit atât prin acĠiunile derulate de uniune în ultimii ani, cât úi prin politica privind
schimbările climatice.

3. Schimbări climatice la nivel european

Schimbările climatice au loc la nivel global, dar manifestările sunt locale, statele
membre ale UE fiind, la rândul lor, afectate. Cele mai mari creúteri de temperatură se
înregistrează deja în partea sudică a continentului european, dar úi în regiunile
arctice. Tot în aceste zone sunt semnalate cele mai pronunĠate scăderi ale cantităĠilor
de precipitaĠii, creúteri semnificative înregistrându-se în partea de nord úi nord-vest.
Schimbările climatice constituie o presiune adiĠională asupra ecosistemelor, ceea ce
duce la deplasarea spre nordul continentului úi zonele de altitudine mai ridicată a
multor specii de plante úi animale.3 Regiunile europene cele mai vulnerabile în faĠa
schimbărilor climatice sunt:
x sudul Europei úi bazinul mediteranean (înmulĠirea valurilor de căldură úi
frecvenĠa crescută a episoadelor secetoase);
x zonele muntoase (topirea zăpezii úi a gheĠii);

1
Deloc întîmplător, Ġări campioane în ceea ce priveúte emisiile GES.
2
Aceste anunĠuri au fost făcute în timp ce preúedintele american Barack Obama era primit
la Beijing de către omologul său chinez Xi Jinping, după ce ambii lideri participaseră la
Summitul Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC). SUA úi China reprezintă împreună
peste 40% din totalul emisiilor de CO2 de pe planetă, iar emisiile de CO2 per capita în China
le depăúesc deja pe cele ale UE. Este bine să ne amintim faptul că în negocierile de până acum
privind schimbările climatice, China a cerut în mod sistematic să nu fie supusă aceloraúi
pretenĠii ca restul Ġărilor industrializate. Beijingul a fost mereu de acord cu principiului
responsabilităĠii comune, dar a insistat că responsabilitatea luptei împotriva încălzirii globale
revine în principal Ġărilor dezvoltate. Pentru mai multe detalii privind acest eveniment, a se
vedea Edward Wong, „China’s Climate Change Plan Raises Questions”, New York Times, 12
noiembrie 2014, disponibil la: http://www.nytimes.com/2014/11/13/world/asia/climate-
change-china-xi-jinping-obama-apec.html?_r=0.
3
Robert Henson, op. cit.
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 239
x zonele de coastă, deltele úi luncile inundabile (creúterea nivelului oceanului
planetar úi intensificarea precipitaĠiilor, a inundaĠiilor úi a furtunilor);
x nordul îndepărtat al Europei úi regiunea arctică (creúterea temperaturilor úi
topirea calotei polare).
Conform unui raport EEA1, dat publicităĠii în 2012, cele mai importante
schimbări climatice la nivel european sunt următoarele:
a) Creúterea temperaturilor medii. Cu siguranĠă, încălzirea vremii este cel mai
evident simptom al schimbării climatice úi este resimĠită de cei mai mulĠi locuitori ai
continentului, mai ales după 1950. Întrebarea care îi frământă pe climatologi astăzi
este cum vor fi distribuite gradele suplimentare pe întreg teritoriul, pentru că unele
zone se încălzesc mai mult decât altele. Alte consecinĠe vizibile în ceea ce priveúte
regimul termic includ o creútere a valorilor maxime din timpul zilei, mai multe zile
caniculare, o perioadă mai lungă între ultimele zile geroase ale iernii úi primele zile
geroase ale sezonului rece următor.2 Toate aceste schimbări sunt deja vizibile în
ultimele decenii, iar trendul se va menĠine úi se va intensifica pe tot parcursul acestui
secol. ğinta UE de limitare a creúterii temperaturii medii globale la 2°C peste nivelul
din perioada pre-industrială va fi probabil depăúit la mijlocul acestui secol, conform
scenariilor IPCC3. Pentru Europa, în perioada 2002-2011, creúterea medie a fost de
1,3°C, de altfel acesta a fost úi cel mai cald deceniu de când se fac măsurători.
Scenariile prognozează o creútere între 1-2,5ºC până la mijlocul acestui secol úi între
2,5-4ºC până la sfârúitul acestuia. Cele mai mari temperaturi se vor înregistra în estul
úi nordul continentului în perioada de iarnă úi în sudul continentului vara.
b) Temperaturile extreme. Perioadele cu temperaturi scăzute sunt din ce în ce mai
puĠine în Europa, în vreme ce episoadele caniculare au devenit de până la trei ori mai
frecvente după 18804, în condiĠiile în care trei sferturi din populaĠia Europei trăieúte
în mediul urban, iar oraúele nu sunt echipate pentru episoadele caniculare frecvente.
Mai mult decât atât, evenimentele meteorologice extreme pun un risc direct asupra
sănătăĠii úi securităĠii oamenilor, cei foarte tineri úi în vârstă, precum úi cei mai săraci
fiind categoriile cele mai vulnerabile. De asemenea, nu trebuie uitate pagubele aduse
proprietăĠii úi infrastructurii, care impun costuri uriaúe asupra societăĠii úi economiei.
Creúterea temperaturilor a fost asociată cu o creútere a mortalităĠii în Europa, centrele
urbane fiind cele mai afectate din cauza efectului insulei de căldură (urban heat
island), unde temperaturile sunt mai ridicate decât la periferia oraúelor sau în
împrejurimi. Anul de referinĠă ar putea fi 2003, când în cea mai mare parte a Europei
s-au înregistrat temperaturi record în timpul verii5, iar consecinĠele nu au întârziat:

1
EEA, Climate change, impacts and vulnerability in Europe 2012, An indicator-based
report, Copenhaga, 2012.
2
A se vedea Stephen H. Schneider, Armin Rosencranz, John O. Niles (eds.), Climate
Change Policy, A Survey, Island Press, 2002; Robert Henson, op. cit.
3
IPCC, Climate Change 2013, The Physical Science Basis, 2013, https://www.ipcc.ch/
report/ar5/wg1/.
4
Perioadele friguroase nu contrazic tendinĠa de încălzire care se manifestă la nivel
european, există o variabilitate naturală.
5
Potrivit lui Henson, în mai 2003 temperaturile Mării Mediterane au atins niveluri record.
Un val de căldură serios s-a înregistrat în ultima parte a lunii iunie, iar temperaturile au rămas
240 Mihaela Răileanu

conform unor surse1, s-au înregistrat circa 70.000 de decese (aproximativ 15.000 în
FranĠa2, multe dintre ele fiind asociate direct căldurii, hipertermiei, deshidratării). ùi
alte state au avut de suferit de pe urma valului de caniculă3: Spania, Italia, Marea
Britanie.

ridicate pe tot parcursul lui iulie. Dar, cu adevărat excepĠionale au fost primele două
săptămâni din august. Zi după zi, în cea mai mare parte a continentului european, s-au atins
temperaturi de 35°C, în condiĠiile în care nici valorile termice minime nu au scăzut, în multe
regiuni, sub 20°C. Astfel de temperaturi nu sunt neobiúnuite poate pentru alĠi locuitori ai
planetei. Dar cea mai mare parte a oraúelor europene duc lipsă de aparate de aer condiĠionat,
iar europenii nu sunt obiúnuiĠi cu o astfel de vreme caniculară.
1
J. M. Robine, S. L. Cheung, S. Le Roy, H. Van Oyen, C. Griffiths, J. P. Michel et al.,
„Death toll exceeded 70,000 in Europe during the summer of 2003”, C R Biol, Vol. 331, No.
2, p. 171–178, 2008.
2
Henson crede că în FranĠa situaĠia a fost agravată úi de cultura locală. Apogeul caniculei
a lovit în august, când cei mai mulĠi dintre parizienii activi erau plecaĠi din oraú. Au rămas
acasă persoanele în vârstă, câteva mii, care erau cele mai susceptibile în a avea probleme de
sănătate din cauza căldurii úi care erau mai puĠin capabile să se refugieze în locuri răcoroase.
Mai bine de jumătate dintre decese s-au înregistrat în casele de sănătate, puĠine dintre acestea
fiind dotate cu aer condiĠionat. Unii oameni nu au murit din cauza valurilor de căldură, ci din
cauze indirecte, asociate caniculei. Căldura reprezintă o platformă ideală pentru procesul de
formare a ozonului, care, la nivelul pământului este un poluant periculos. Mai mult, valul de
căldură permite acumularea în aer a unor bucăĠele de metal greu (metale, nitraĠi, sulfaĠi). Cele
mai mici dintre aceste particule pot penetra filtrele respiratorii naturale, cauzând o varietate de
probleme plămânilor úi sporind riscul atacurilor cardiace.
3
În Europa, anul 2003 a înregistrat câteva statistici record:
- 10 august a fost, la Londra, cea mai fierbinte zi de când se înregistrează temperaturile, cu
maxime de 37,9°C la aeroportul Heathrow úi 38,1°C la Royal Botanic Gardens. La Faversham
(Kent), temperatura a crescut la 38,5°C în aceeaúi după-amiază. A fost prima zi când în toate
localităĠile din Marea Britanie s-au înregistrat temperaturi de peste 37°C;
- au fost stabilite úi alte recorduri termice, tot în Europa: 40,4°C la Roth (Germania),
41,5°C la Grono (ElveĠia), 47,3°C la Amareleja (Portugalia);
- Germania a înregistrat cea mai fierbinte noapte, la staĠia meteo de la Weinbiet (un munte
de lângă Rhin), cu 27,6°C, pe 13 august.
Cifrele nu furnizează însă întregul impact pe care căldura îl poate avea asupra societăĠii.
Au existat numeroase probleme în trafic, iar în unele zone úcolile úi birourile au fost închise
(Germania). Dar oraúul care a suferit cel mai mult de pe urma temperaturilor ridicate a fost
Parisul. Fără aer condiĠionat úi cu numeroase construcĠii înalte din beton, oraúul a devenit o
adevărată capcană meteo. Parisul a traversat nouă zile consecutive cu maxime de 35°C, dar
nici nopĠile nu au fost mai răcoroase. Pe 12 august de pildă temperatura nu a coborât sub
25,5°C, aceasta fiind cea mai fierbinte noapte pariziană de când se fac măsurători. Deúi era
clar, la începutul lunii august 2003, că oamenii mureau în număr mare în Europa din cauza
căldurii excesive, au fost necesare câteva săptămâni pentru a evalua consecinĠele valului de
căldură. Până în septembrie, zeci de mii de europeni erau consideraĠi victime ale episodului
canicular dintre care: circa 15.000 în FranĠa, circa 900 în Anglia, peste 1.300 în Portugalia,
circa 8.600 în Spania, aproximativ 4.600 în Olanda, peste 1.000 în Germania úi cam tot atâtea
în ElveĠia. MulĠi oameni úi-au pierdut viaĠa nu din cauza căldurii excesive, ci din cauza
poluării, sau a condiĠiilor preexistente exacerbate de căldură (cum ar fi cele de sănătate). Un
val de caniculă nu trebuie să aibă cele mai mari temperaturi pentru a avea efecte catastrofale
asupra oamenilor (este nevoie doar de câteva zile fierbinĠi, combinate cu nopĠi umede). Spre
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 241
c) Modificarea regimului precipitaĠiilor. De la mijlocul secolului XX, preci-
pitaĠiile au devenit mai abundente cu până la 70 mm/deceniu în nord-estul úi
nord-vestul Europei, în vreme ce o scădere cu până la 70 mm/deceniu se
înregistrează în sud. Modelele climatice indică faptul că acest trend va continua,
numărul de zile cu ploi abundente crescând mai ales în nordul continentului1. În UE
inundaĠiile au ucis mai mult de 2.500 de persoane úi au afectat circa 5,5 milioane de
oameni în perioada 1980-2011, cauzând pierderi economice directe de mai mult de
90 miliarde dolari.
d) Afectarea criosferei2. Am în vedere în principal topirea gheĠarilor, a
permafrostului3, dar úi reducerea zonelor acoperite de zăpadă. Topirea gheĠarilor
afectează nivelul oceanului planetar, dar úi numeroase ecosisteme, rezerve de apă
dulce, infrastructură. Mai mult, poate antrena o úi mai mare încălzire prin scăderea
reflectivităĠii planetei4. GheĠarii europeni au pierdut aproximativ două treimi din
volum după 1850, cu o accelerare evidentă în anii 1980. La rândul său, stratul activ al
permafrostului suportă o creútere a temperaturii în ultimii 10-20 de ani, mai ales în
Scandinavia úi Svalbard. Trendul va continua, ceea ce va afecta biodiversitatea úi va
accelera schimbarea climatică prin eliberarea în atmosferă a CO2 úi CH4 din regiunile
arctice cu permafrost. La fel de îngrijorătoare este úi topirea gheĠii din Oceanul Arctic
úi Marea Baltică. Numai în perioada 1979-2012, Oceanul Arctic a pierdut în medie
45.000 km²/an în perioada de iarnă úi 98.000 km²/an la sfârúitul verii. Există riscul ca
această gheaĠă să dispară cu totul în cursul următoarelor decenii pe perioada verii.
e) Groenlanda. Este cel mai întins teritoriu acoperit de gheaĠă din emisfera
nordică. În anii 1990, Groenlanda a pierdut circa 100 miliarde de tone de gheaĠă pe
an, dar ritmul topirii s-a intensificat între 2005-2009, ajungând la o medie de 250
miliarde tone/an. Această topire a contribuit la o creútere a nivelului oceanului
planetar de circa 0,7 mm/an, adică un sfert din creúterea globală (3,1 mm/an).
Acestea sunt cele mai importante úi vizibile aspecte ale schimbării climatice la
nivel european. Impacturile pe care aceste fenomene le au asupra oamenilor úi
ecosistemelor europene nu sunt deloc de neglijat, din cauza costurilor foarte mari pe
care le implică (umane úi materiale). Acesta este motivul interesului pe care UE îl
acordă fenomenului global de schimbare climatică5.

deosebire de tornade sau uragane, valurile de căldură nu lasă urme vizibile în urma lor,
oamenii mor singuri, închiúi în case. Mai mult decât atât, durează luni sau chiar ani până când
autorităĠile colectează date privind victimele din toate regiunile rurale afectate, unde locuiesc
de obicei persoane în vârstă.
1
Pot exista de asemenea variaĠii, dar ceea ce s-a observat este faptul că precipitaĠiile
abundente se înregistrează mai mult în Scandinavia pe perioada sezonului rece úi în Europa
centrală úi estică în timpul verii.
2
Criosfera este înveliúul suprafeĠei terestre, caracterizat prin prezenĠa gheĠii sau a
posibilităĠilor de formare a acesteia.
3
Eliberarea imenselor cantităĠi de metan din permafrost, odată eliberate în atmosferă, ar
induce o accelerare a fenomenului de schimbare climatică.
4
Pe de altă parte poate duce la noi oportunităĠi pentru navigaĠie úi la noi exploatări de
rezerve naturale.
5
De altfel, aceste impacturi vor fi din ce în ce mai severe în deceniile următoar, conform
modelelor climatice realizate de climatologi.
242 Mihaela Răileanu

4. Vulnerabilitatea climatică europeană

Conceptul de vulnerabilitate este utilizat în multe discipline: în útiinĠele sociale
(atunci când ne referim la statele nedezvoltate, sau la oameni săraci), în medicină
(răspândirea epidemiilor) úi în útiinĠele de mediu (schimbarea climatică, pierderea
biodiversităĠii). Atunci când evaluăm vulnerabilitatea climatică (a unui stat, regiune,
populaĠie, sau a planetei), ne referim în general la impactul pe care schimbarea
climatică îl are asupra unui anumit ecosistem, la riscul asociat acelui impact úi la
eforturile de a-l gestiona. IPCC1 descrie vulnerabilitatea biofizică drept o funcĠie a
unei variabile climatice particulare úi consideră vulnerabilitatea unui sistem ca având
două componente majore: sensibilitatea sistemului2 úi capacitatea acestuia de a se
adapta. Gradul de vulnerabilitate depinde de mai mulĠi factori, printre aceútia
numărându-se nivelul de dezvoltare al ecosistemului respectiv, gradul de educaĠie al
populaĠiei, capacitatea/voinĠa de acĠiune politică. Vulnerabilitatea climatică aú
defini-o ca fiind starea în care un ecosistem este expus unui fenomen dificil de con-
trolat, mai ales pe termen lung, cum este cazul fenomenului de schimbare climatică.
Acest fenomen constituie o ameninĠare reală la adresa unor valori importante, cum ar
fi securitatea actorilor statali, nestatali, dar úi a ecosistemelor în ansamblul lor. De
aceea consider că vulnerabilitatea climatică este o stare inacceptabilă, atât pe termen
scurt, dar mai ales pe termen lung (pentru că efectele se multiplică în timp).
Dintre impacturile schimbării climatice asupra continentului european aú aminti
pe cele legate de:
a) zonele de coastă: creúterea nivelului oceanului planetar, acidificarea oceanului,
creúterea temperaturii oceanului cu efect direct asupra speciilor de peúti úi a
planctonului.
b) rezervele de apă dulce: frecvenĠa crescută a inundaĠiilor, secarea unor râuri,
creúterea frecvenĠei úi a duratei episoadelor secetoase, creúterea temperaturilor din
râuri úi lacuri.
c) biodiversitatea: modificări ale anotimpurilor, scurtarea iernii ca perioadă de
manifestare, apariĠia unor specii bine adaptate la temperaturi mai ridicate. În Europa,
multe specii de plante úi animale sunt în pericol de dispariĠie din cauza schimbării
climatice. Fenomenul are loc cu o asemenea rapiditate încât multe specii de plante úi
animale vor trebui să facă eforturi serioase pentru a supravieĠui. Conform EEA
(2012), o creútere a temperaturii medii globale cu 1,5-2,5°C peste media de astăzi
poate avea drept consecinĠă extincĠia a 20-30% dintre speciile de plante úi animale
existente în Europa.
d) agricultura: extinderea spre nord a terenurilor agricole, afectarea recoltelor de
creúterea temperaturii sau secetei, o tot mai mare nevoie de irigaĠii (mai ales în sud úi
sud-vestul continentului).

1
IPCC, Climate Change: Synthesis Report, Summary for Policymakers, 2001, www.ipcc.
ch/pdf/climate-changes-2001/synthesis-spm/synthesis-spm-en.pdf.
2
Sensibilitatea sistemului este dată de gradul în care ecosistemul planetar este afectat (fie
advers, fie benefic) de factorii climatici modificaĠi, ca de exemplu: variabilitatea climatică,
frecvenĠa úi magnitudinea extremelor climatice.
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 243
e) pădurile: acestea se reduc fie în urma furtunilor mai puternice, fie din cauza
bolilor suferite de copaci, sau a incendiilor de pădure (zona mediteraneană).
f) nevoia crescută de energie: pentru încălzire (mai ales în nord úi nord-vest) sau
pentru răcire (sudul Europei).
g) sănătatea umană: zecile de mii de victime în urma temperaturilor ridicate
înregistrate în vara anului 20031, tot mai mulĠi oameni afectaĠi de inundaĠii, mai ales
în zonele de coastă, dar úi în apropierea râurilor úi fluviilor. Încălzirea măreúte
perioada acĠiunii unor vectori (precum ĠânĠarii), ceea ce duce la o expunere crescută
pentru boli infecĠioase (malaria de pildă).
Prin urmare, schimbarea climatică poate pe de o parte accentua vulnerabilităĠile úi
pe de altă parte poate adânci dezechilibrele socio-economice din Europa. Pe de altă
parte însă, vulnerabilitatea climatică europeană poate deriva úi din felul în care
factorii politici decizionali (UE) gestionează atât fenomenul global cât úi consecinĠele
sale (regionale). Nu este de mirare aúadar că UE se implică din ce în ce mai mult în
dezbaterea globală care are drept scop identificarea soluĠiilor în vederea stabilităĠii
climatice.

5. Europenizarea politicii privind schimbarea climatică

Ca o observaĠie de ordin general, putem spune că schimbarea climatică reprezintă
o problemă globală, iar acest lucru înseamnă că úi soluĠiile trebuie să fie globale.
Fenomenul este un exemplu tipic de problemă comună globală: toată lumea
beneficiază de pe urma stabilităĠii climatice, dar aceasta nu poate fi obĠinută decât
dacă toate statele participă la efortul internaĠional. Neparticiparea unora (a statelor
dezvoltate mai ales) înseamnă în principal două lucruri:
1. obiectivul (stabilitatea climatică) nu va fi nicicând atins;
2. cooperarea internaĠională este deficitară, mai ales útiut fiind faptul că reducerea
GES úi adaptarea climatică sunt în interesul tuturor statelor.
UE s-a angajat unilateral să reducă nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră cu
20% până în anul 2020, faĠă de nivelul din 1990. Angajamentul a fost adoptat în
cadrul Consiliului European din decembrie 2008, prin acordul politic al úefilor de stat
úi de guvern asupra pachetului legislativ energie-schimbări climatice2. Trei ani mai
1
Episodul din 2003 nu a fost izolat, astfel de perioade s-au înregistrat úi în anii următori,
mai ales 2006, 2009, 2011.
2
Pachetul legislativ „Energie-Schimbări climatice” a fost agreat de úefii de stat úi de
guvern la Consiliul European din 13 decembrie 2008 úi adoptat în cadrul reuniunii plenare a
Parlamentului European din data de 17 decembrie 2008. „Pachetul” repartiza statelor membre,
prin intermediul criteriilor úi Ġintelor, obiectivele UE asumate la Consiliul European de
primăvară 2007:
• reducerea emisiilor UE de gaze cu efect de seră cu cel puĠin 20% până în 2020 úi cu 30%
dacă alte Ġări industrializate îúi iau acelaúi angajament în cadrul acordului internaĠional privind
clima, care în prezent este în curs de negociere;
• creúterea ponderii energiei regenerabile, cum ar fi cea eoliană úi cea solară 2, la 20% din
totalul energiei utilizate până în 2020, adică la mai mult decât dublul ratei actuale de utilizare;
• economisirea a 20% din consumul de energie până în 2020 prin îmbunătăĠirea eficienĠei
energetice a mai multor dispozitive úi aparate, cum ar fi automobilele, televizoarele úi unităĠile
244 Mihaela Răileanu

târziu, ConferinĠa ONU privind Schimbările Climatice de la Durban (28

noiembrie-11 decembrie 2011) avea să dovedească încă o dată menĠinerea rolul de
lider úi de mediator în domeniul climatic al UE1.
Negocierile climatice internaĠionale sunt dificile în principal din două motive.
Primul ar fi legat de rezistenĠa statelor dezvoltate în ceea ce priveúte reducerea GES,
acestea nedorind să renunĠe la menĠinerea ritmului economic în ideea stabilităĠii
climatice. Al doilea Ġine de faptul că statele sărace/nedezvoltate (deúi potenĠial
primele victime) nu úi-au găsit până de curând vocea în cursul acestor negocieri.
Singura lor úansă a fost aceea de a ajunge la un punct de vedere comun úi de a se alia
cu o grupare de state care susĠine demersul stabilităĠii climatice (UE).
În cursul dezbaterilor climatice, două soluĠii au fost identificate în vederea
limitării emisiilor de GES:

Cooperarea statelor în vederea reducerii GES

ExperienĠa Protocolului de la Kyoto a demonstrat faptul că o asemenea cooperare,
deúi de dorit, este improbabilă, tocmai din cauza intereselor economice ale statelor
dezvoltate úi a lipsei interesului faĠă de pericolele altor state, mai puĠin dezvoltate, úi
a generaĠiilor viitoare. Cele 15 state care erau membre ale UE la momentul negocierii
Protocolului de la Kyoto (tabel 1) úi-au stabilit un obiectiv mai mult decât ambiĠios:
reducerea GES colective, până în 2012, cu 8% sub nivelul la care se situau acestea în
1990 (considerat an de referinĠă). Asta însemna că unele state trebuiau să reducă
emisiile, altele puteau să le crească într-o anumită limită, altele trebuiau să le menĠină
la nivelul din 1990. Dintre cele 12 state care au aderat la UE în 2004 úi 2007 (tabelul
2), numai Malta úi Cipru nu úi-au asumat obiective în cadrul acestui tratat
internaĠional. Toate celelalte state úi-au stabilit obiective ce presupuneau reducerea
emisiilor naĠionale cu 6-8% pentru acelaúi interval de timp. În 2006, emisiile din cele
15 state care formau UE până în 2004 se situau cu 2,7% mai jos decât nivelul din
anul de referinĠă ales (1990 în majoritatea cazurilor), iar estimările indică faptul că
aceste state sunt pe cale să îúi îndeplinească obiectivul de reducere de 8%. În cazul
celor 27 de state membre actuale, reducerea de emisii realizată până în 2006 a fost de
10,8%.

de aer condiĠionat. Pentru mai multe detalii, a se vedea Concluziile PreúedinĠiei Consiliului
European, Bruxelles, 11-12 decembrie 2008, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/
cms_data/docs/pressdata/RO/ec/104705.pdf.
1
Cel mai important rezultat politic al negocierilor de la Durban a fost lansarea negocierilor
pentru un viitor acord de cooperare în domeniul schimbărilor climatice la nivel global. Decizia a
fost adoptată la presiunea alianĠei dintre UE úi statele mici insulare precum úi cu statele mai puĠin
dezvoltate (considerate primele victime ale efectelor schimbărilor climatice). Un alt subiect
intens dezbătut a fost adoptarea unei noi perioade de angajament de reducere a emisiilor de gaze
cu efect de seră în cadrul Protocolului de la Kyoto. Conform Deciziei adoptate la Durban, a doua
perioadă de angajament va dura cinci sau opt ani (1 ianuarie 2013-31 decembrie 2017 sau 2020).
Pentru mai multe detalii privind conferinĠa de la Durban, a se vedea: http://ec.europa.eu/
clima/policies/international/negotiations/un/durban/index_en.htm.
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 245
Tabel 1. Obiectivele Protocolului de la Kyoto pentru statele membre ale UE
Statele care úi-au asumat obiectivul comun de reducere cu 8%

Nr. crt. Stat Procent de reducere a GES

asumat
1. Austria -13%
2. Belgia -7,5%
3. Danemarca -21%
4. Finlanda 0%
5. FranĠa 0%
6. Germania -21%
7. Grecia +25%
8. Irlanda +13%
9. Italia -6,5%
10. Luxemburg -28%
11. Olanda -6%
12. Portugalia +27%
13. Spania +15%
14. Suedia +4%
15. Regatul Unit -12,5%

Sursa: EEA

Tabel 2. Obiectivele Protocolului de la Kyoto pentru statele membre ale UE

Statele care úi-au asumat obiective individuale în cadrul Protocolului de la Kyoto

Nr. crt. Stat Procent de reducere a GES

asumat
1. Republica Cehă -8%
2. Cipru -
3. Estonia -8%
4. Ungaria -6%
5. Letonia -8%
6. Lituania -8%
7. Malta -
8. Polonia -6%
9. Slovacia -8%
10. Slovenia -8%
11. Bulgaria -8%
12. România -8%

Sursa: EEA

Prin intermediul Programului european privind schimbările climatice (ECCP), UE

colaborează cu reprezentanĠi din industrie úi organizaĠii de mediu pentru a identifica
cele mai bune mijloace prin care pot fi reduse emisiile de gaze cu efect de seră
246 Mihaela Răileanu

(eficientizarea energetică a clădirilor, limitarea scurgerilor de gaze, discutarea úi

identificarea de soluĠii privind emisiile generate de avioane). Cea mai importantă
măsură elaborată în cadrul ECCP rămâne Schema UE de comercializare a emisiilor
(EU ETS), lansată la începutul anului 2005. EU ETS este piatra de temelie a
strategiei Uniunii Europene de reducere rentabilă a emisiilor în cele 28 de state
membre ale sale. De la începutul anului 2008, EU ETS se aplică úi în Islanda,
Liechtenstein úi Norvegia. Schema EU ETS de funcĠionare este următoarea:
guvernele din statele membre alocă centralelor úi fabricilor niúte certificate care le
permit să emită o anumită de cantitate de CO2 în fiecare an. Cele care emit mai puĠin
pot vinde certificatele nefolosite altor fabrici care sunt într-o situaĠie mai dificilă din
acest punct de vedere. Întreprinderile care îúi depăúesc limita de emisii úi nu acoperă
diferenĠa cu certificate cumpărate de la alte întreprinderi trebuie să plătească pena-
lităĠi substanĠiale. Începând cu 2012, schema a fost extinsă astfel încât să acopere
emisiile aeronavelor comerciale care efectuează zboruri dinspre úi înspre aeroporturi
comunitare, dar măsura a fost contestată de un număr de 26 de state, între care SUA,
Rusia, India, Brazilia, Japonia.
De fapt, prin deciziile pe care le ia în domeniul climatic, UE demonstrează două
lucruri: că este un exemplu pozitiv în ceea ce priveúte reducerea emisiilor globale,
chiar dacă, în context global, este responsabilă de numai 14% dintre acestea. Pe de
altă parte, UE consideră că emisiile GES pot fi reduse chiar úi în cazul continuării
îmbunătăĠirii standardelor de viaĠă úi a calităĠii vieĠii oamenilor. Aceasta este o
dispută mai veche în dezbaterile climatice, reducerea emisiilor de GES vs.
dezvoltarea economică. Armonizarea ambelor părĠi ale ecuaĠiei nu este imposibilă,
dar trebuie făcute unele schimbări în ceea ce priveúte stilul modern de viaĠă úi felul în
care producem úi utilizăm energia.

Adaptarea
Cercetătorii nu au ajuns la un consens cu privire la multe elemente ale fenome-
nului de schimbare climatică globală, dar există cel puĠin două aspecte asupra cărora
există un acord útiinĠific:
x omenirea este martora unei schimbări climatice globale ce se produce rapid din
cauza activităĠilor umane;
x singura soluĠie viabilă, în condiĠiile eúuării negocierilor privind reducerea GES,
este adaptarea.
În literatura de specialitate s-au făcut încercări de definire a termenului de
adaptare climatică, dar cu toate acestea nu există, până în prezent, o definiĠie clară úi
acceptată atât de climatologi, cât úi de ceilalĠi teoreticieni interesaĠi de fenomenul
schimbărilor climatice. IPCC1 oferă definiĠiile cele mai apropiate de amploarea
fenomenului fizic:
x Adaptare: ajustarea în sistemele naturale úi umane, ca răspuns la stimuli
actuali/aúteptaĠi să se producă, sau a efectelor acestora. Aceste ajustări ar trebui să
diminueze efectele negative, sau să exploateze oportunităĠile ivite în cursul
procesului de schimbare climatică, indiferent de consecinĠele acestuia.

1
IPCC, Climate Change, AR4 Synthesis Report. Summary Draft for Policymakers, 2007,
www.ipcc.ch/pdf/assessment-report/ar4/syr/ar4_syr_spm.pdf.
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 247
x Capacitatea de adaptare: capacitatea unui sistem de a se ajusta la schimbarea
climatică, având scopul de a modera potenĠialele daune, de a profita de eventualele
avantaje, sau de a face faĠă consecinĠelor.
Malik1 consideră că aceste definiĠii sunt cuprinzătoare, în sensul că nu se
limitează numai la sistemele umane sau la cele naturale. DefiniĠiile trebuie să poată fi
valabile atât pentru schimbările climatice prezente, cât úi pentru cele care se vor
produce în viitor (úi care, după toate probabilităĠile, vor fi mai intense). De asemenea,
în aceste definiĠii trebuie să fie incluse atât avantajele pe care un sistem le poate avea
în urma schimbării climatice, cât úi efectele negative ale fenomenului2.
Oricum, termenul de adaptare a fost împrumutat în literatura schimbării climatice
din biologia evoluĠionistă. Giddens presupune că adaptarea, în linii mari, implică
reacĠia la consecinĠele schimbării climatice, odată ce aceasta are loc; cu toate acestea,
adaptarea trebuie să fie anticipată úi preventivă. Adaptarea a fost úi încă mai este
considerată ruda săracă a reducerii GES (pentru că adaptarea s-a considerat a fi
numai această reducere) úi din această cauză discuĠiile privind adaptarea sunt
considerate tabu printre climatologi/ecologiúti. Această situaĠie a început însă să se
schimbe. La conferinĠa de la Bali (decembrie 2007), procesului de adaptare i-a fost
rezervat un timp de dezbatere la fel de important ca úi celui de reducere a emisiilor,
ceea ce înseamnă că importanĠa fenomenului a fost înĠeleasă.
Adaptarea climatică nu înseamnă doar reducerea GES decât într-un sens foarte
restrictiv. Potrivit lui Giddens, putem lua în discuĠie două tipuri de adaptare
climatică:
x adaptarea reactivă – cea care are loc după consumarea fenomenului, sau în
timpul acestuia (dat fiind faptul că acesta se petrece pe o perioadă mai lungă de
timp);
x adaptarea preventivă (cea numită de Giddens pro-active adaptation) – aceasta
fiind de fapt răspunsul la vulnerabilităĠile climatice. În acest caz, antonimul
vulnerabilităĠii înseamnă, conform lui Giddens, capacitate de adaptare, adică nu
numai capacitatea de a face faĠă schimbărilor sau úocurilor externe, dar úi, acolo unde
este posibil, răspunsul pozitiv úi activ la acestea.
Cu alte cuvinte, capacitatea de adaptare a unui stat/populaĠii înseamnă, de pildă,
întărirea digurilor sau construirea altora noi (în idea de a preveni posibile inundaĠii),
evacuarea zonelor de coastă sau a insulelor predispuse la inundaĠii, realizarea unor
sisteme de irigaĠii funcĠionale în zonele în care seceta deja se manifestă adică, de
fapt, capacitatea de a înfrunta circumstanĠele climatice nefavorabile úi de a ieúi cu
bine din ele. Giddens consideră că, pentru o comunitate (indiferent de gradul de
dezvoltare al acesteia), adaptarea înseamnă capacitatea membrilor respectivei

1
Ashok Malik, Causes of Climate Change, Rajat Publications, 2008.
2
În acelaúi timp, Malik mai observă un lucru interesant. Deúi obiectivul principal al
UNFCCC este acela de a stabiliza concentraĠiile atmosferice de gaze cu efect de seră la
niveluri care ar putea preveni interferenĠa antropogenică cu sistemul climatic, nu stabileúte
care sunt nivelurile periculoase, deúi face referire la niveluri de gaze de seră nepericuloase,
care permit ecosistemelor să se adapteze, nu ameninĠă producĠia de hrană úi permit
continuarea dezvoltării economice într-o manieră sustenabilă.
248 Mihaela Răileanu

comunităĠi de a acĠiona împreună ca grup, nu separat, ca indivizi, pentru că interesul

este colectiv (stabilitatea climatică), nu individual.
Consider aúadar că adaptarea este singura soluĠie viabilă pe care o are omenirea în
faĠa modificărilor climatice prezente úi viitoare. Procesul adaptării presupune mai
multe paliere, de la reducerea GES, la dezvoltarea infrastructurii, la învăĠarea
gestionării unor posibile crize climatice din viitor de către state, organizaĠii,
mass-media, lideri, public. Aceasta presupune ca toate statele europene să se
adapteze schimbărilor climatice. Prin adaptare înĠeleg anticiparea efectelor
schimbărilor climatice úi luarea măsurilor în scopul minimizării acestora precum:
x evacuarea populaĠiilor din zonele inundabile (zone de coastă, dar nu numai). De
altfel noile norme ale UE impun statelor membre să evalueze úi să gestioneze
riscurile de inundaĠii;
x o agricultură pe baza de culturi mai rezistente la secetă prelungită;
x etanúeizarea contra climei înseamnă adaptarea zonelor urbane la schimbările de
climă. Acest lucru presupune:
x forme de energie care să nu se bazeze pe folosirea combustibililor fosili,
infrastructură care să reziste la inundaĠii, furtuni (diguri), caniculă (folosirea de
aparate de aer condiĠionat);
x serviciile sociale trebuie să se adapteze úi ele. De exemplu, serviciile sociale pot
face echipe care să verifice persoanele în vârstă, sau pe cele singure;
x economisirea apei. Studiile arată că în Europa consumul de apă poate fi redus
cu circa 40% prin inovare tehnologică úi economisire;
x ReĠeaua Natura 2000, a zonelor de conservare a naturii, cu scopul de a ajuta
flora úi fauna Europei să se adapteze schimbărilor climatice.
Factorii de decizie trebuie să Ġină seama de potenĠialul impact al schimbărilor cli-
matice. UE poate să sprijine adaptarea la schimbările climatice prin două modalităĠi:
fie prin menĠinerea ritmului descendent privind GES, fie prin implementarea unor
politici climatice adecvate úi a asistenĠei financiare pe care o acordă Ġărilor în curs de
dezvoltare.

Concluzii. OpĠiunea de a nu face nimic pur úi simplu nu există

UE rămâne un jucător important în negocierile globale privind schimbarea clima-
tică. De aceea, atunci când am în vedere europenizarea politicii privind schimbarea
climatică, mă refer nu numai la deciziile pe care uniunea le ia în acest domeniu, dar
mai ales la felul în care UE poate influenĠa politica globală privind schimbarea
climatică, útiute fiind animozităĠile dintre statele dezvoltate úi cele în curs de
dezvoltare pe această temă, sau atitudinea unor state precum SUA, Canada, China,
Australia atunci când vine vorba despre reducerea GES. Există o serie de factori care
pot afecta această europenizare a politicii de schimbare climatică: faptul că statele
membre ale UE pot fi (sau nu) de acord cu politica europeană, în funcĠie de interesele
lor naĠionale; aranjamentele instituĠionale europene care pot afecta relativa stabilitate
a actorilor implicaĠi în negocieri; úi nu în ultimul rând mecanismele orizontale ale
politicii UE.
VulnerabilităĠile úi ambiĠiile climatice ale UE 249
Procesul de europenizare a început să se manifeste (chiar dacă timid) în interiorul
UE, oferind un exemplu celorlalĠi jucători climatici, iar reducerea GES nu este
singurul argument în acest sens1. Pe de altă parte, UE, prin poziĠia adoptată în cursul
negocierilor internaĠionale, a devenit o portavoce pentru statele în curs de dezvoltare
care nu au puterea politică de a-úi face auzite glasurile sau de a impune anumite
decizii, în funcĠie de interesele lor climatice.
Poate în prezent suntem convinúi că luarea de măsuri în ceea ce priveúte
schimbarea climei este o cerinĠă morală. Avem multe motive să credem acest lucru.
Există o presiune mare asupra Ġărilor dezvoltate úi bogate (mai ales în plan moral) úi
de asemenea există o presiune considerabilă úi asupra statelor în curs de dezvoltare
(în planul securităĠii umane mai ales), fiindcă să nu uităm, statele dezvoltate au
folosit úi continuă să folosească o parte semnificativă din capacitatea de absorbĠie a
planetei, disproporĠionată în comparaĠie cu a altor state. Majoritatea comunităĠii
útiinĠifice úi foarte mulĠi politicieni consideră că tăierea drastică a emisiilor GES este
necesară, dar acest lucru necesită schimbări importante în felul în care societăĠile
noastre generează úi consumă energie. Există însă úi motive de a nu face nimic în
acest sens, sau de a nu face suficient.
Unii dintre cei mai mari poluatori (SUA) îúi justifică inacĠiunea cu motivaĠii de
genul incertitudinii útiinĠifice privind schimbările climatice. Într-o declaraĠie pregătită
de administraĠia Bush pentru a justifica eúecul ratificării tratatului de la Kyoto,
preúedintele George W. Bush menĠiona că nu útim cât de mult se va schimba climatul
în viitor úi de aceea considera iraĠional să acĠionăm astăzi. Nu útim cât de rapide pot
fi aceste modificări, sau în ce măsură activităĠile noastre pot influenĠa aceste schim-
bări. NesiguranĠa este motivul comun oferit de politicieni, jurnaliúti, pentru a nu face
nimic, sau pentru a face foarte puĠin (de obicei doar la nivel retoric) în legătură cu
schimbarea climei.
UE a înĠeles că există un consens útiinĠific cu privire la schimbarea climatică úi a
înĠeles úi faptul că soluĠiile au nevoie de decizii politice adecvate úi ferme. Mai mult
decât atât, comunitatea europeană a înĠeles úi fundamentul etic al necesităĠii acestor
decizii (responsabilitatea faĠă de statele nedezvoltate, dar úi faĠă de generaĠiile
viitoare). De aceea procesul de europenizare a politicii de schimbare climatică mi se
pare important úi trebuie continuat, chiar dacă luarea de măsuri presupune implicarea
unor costuri importante. Dacă un stat identifică resursele necesare pentru a face faĠă
schimbărilor climatice, atunci cu siguranĠă va face un număr de alegeri. Să ne gândim
la măsurile economice. Banii pe care i-am da pe ceea ce ar înlocui combustibilii fosili
ar fi bani pe care nu i-am cheltui pe alte lucruri (educaĠie, sănătate, infrastructură,
apărare), iar aceste lucruri se văd în nivelul de trai al oamenilor (cei care votează),
interesele lor fiind altele, mai reale úi mai urgente decât creúterea nivelului oceanului
planetar de exemplu. Este normal să ai astfel de îngrijorări, cu atât mai mult dacă eúti
un politician care trebuie să-úi explice alegerile unor oameni care au diverse nevoi. În
acest sens, schimbarea climatică este o piatră de încercare pentru politicienii care
doresc să facă ceea ce este bine, nu numai ceea ce le aduce voturi (influenĠă). Înainte
de a investi bani în ceva (tehnologii verzi), ca politician trebuie să fii sigur că

1
A se vedea de pildă interzicerea, de la 1 septembrie 2014, a producerii úi vânzării aspira-
toarelor mai puternice de 1.600 W. UE ar putea lua o măsură similară úi pentru unele
uscătoare de păr, telefoane, prăjitoare de pâine sau fierbătoare.
250 Mihaela Răileanu

schimbarea climatică se manifestă úi că útii ce trebuie făcut. Dacă ne referim la

condiĠiile meteorologice, este adevărat că nu suntem siguri nici dacă va ploua mâine,
darămite dacă nivelul oceanului planetar va úterge de pe harta lumii zone întregi care
astăzi sunt foarte populate. Cu toate acestea însă, felul în care statele abordează
schimbarea climatică astăzi va face cu siguranĠă diferenĠa pentru miliardele de
oameni care locuiesc în zone cu probleme sau pentru cei care vin după noi.
De aceea spuneam că europenizarea politicii de schimbare climatică mi se pare o
consecinĠă firească a faptului că UE úi-a asumat responsabilitatea de lider mondial al
procesului de reglementare juridică úi dezvoltare a cooperării internaĠionale în
domeniul climatic. Să nu uităm că UE s-a angajat să reducă nivelul emisiilor de GES
cu 20% până în anul 2020 faĠă de nivelul din 1990, angajamentul fiind adoptat în
cadrul Consiliului European din decembrie 2008, prin acordul politic al úefilor de stat
úi de guvern asupra pachetului legislativ energie-schimbări climatice. Mai mult decât
atât, la Consiliul European din 17 iunie 2010, Comisia Europeană a prezentat o
analiză care viza un obiectiv de reducere de 30%, tocmai pentru a da un semnal
celorlalte state care au o responsabilitate importantă în privinĠa schimbării climatice
la nivel global. Astfel, europenizarea politicii de schimbare climatică devine un scop
politic, un Ġel (moral) de atins, un impuls dat celorlalĠi parteneri politici de a se
implica responsabil cu scopul menĠinerii stabilităĠii climatice, spre binele tuturor
statelor úi al generaĠiilor următoare.
Nu există incertitudini majore legate de schimbarea climei. Nici importanĠa
problemei nu poate fi pusă în discuĠie, astfel că avem măcar un punct de plecare.
ùtim că trebuie să evităm scenariul cel mai pesimist cu privire la schimbarea clima-
tică, prin reducerea GES úi printr-un proces continuu de adaptare. Merită să amintesc
trendurile cu privire la acest subiect. Unii spun că este deja mult prea târziu úi că
orice am face nu mai putem repara nimic (în sensul că am depăúit limitele planetare
úi am produs daune ireversibile planetei). Cu toate astea, aproape toĠi cei care se
gândesc la viitorul lumii noastre în schimbare consideră că acĠiunea poate face încă
diferenĠa. Unii merg mai departe úi spun că alegerile pe care generaĠiile noastre le fac
în următorii ani vor avea efectele pe care nici o altă generaĠie nu le-a avut.
Schimbarea climei oferă umanităĠii úansa de a face ceea ce este bine. Suntem pe
cale de a uita mii de ani de conflicte inutile úi de a ne uni în faĠa unui pericol comun.
Avem o îndelungată istorie de cooperare în grup în faĠa unei primejdii. Lumea
noastră neospitalieră ne poate face să uităm diferenĠele úi să recunoaútem umanitatea
comună. Ar conta dacă am face ceea ce trebuie să facem acum, nu mai târziu. În
acest sens, UE a înĠeles că opĠiunea de a nu face nimic nu este o opĠiune reală, nici
pentru statele nedezvoltate (cele care vor fi primele victime ale schimbării climatice),
nici pentru statele dezvoltate (care vor trebui să facă faĠă valurilor de refugiaĠi
climatici) úi nici pentru generaĠiile viitoare. Rămâne de văzut dacă UE va reuúi să
menĠină trendul reducerii GES în condiĠiile unei revigorări economice úi mai ales,
rămâne de văzut dacă poziĠia sa va convinge alte state importante (SUA, Canada,
Australia) de necesitatea implicării într-o cooperare climatică reală úi pe termen lung.
Realitatea climatică impune, la nivel european, o abordare mai realistă în ceea ce
priveúte securitatea climatică, mai ales fiindcă securitatea climatică europeană nu este
decuplată de cea globală, scopul fiind acelaúi: stabilitatea climatică. O mai bună
informare a publicului, precum úi intensificarea cooperării europene úi internaĠionale
în domeniul climatic se vor impune tot mai mult în deceniile care urmează, iar în
acest context UE va rămâne un jucător important pe scena internaĠională.
 Adrian-Claudiu Popoviciu

Uniunea Europeană prin prisma ocupării forĠei de

muncă úi a politicii sociale

Rezumat: Uniunea Europeană se defineúte plenar prin îngemănarea politicilor

economice cu cele sociale, a căror obiectiv major este statuat explicit în art. 3 alin. (3)
TUE (dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creútere economică echilibrată úi
pe stabilitatea preĠurilor, pe o economie socială de piaĠă cu grad ridicat de competiti-
vitate, care tinde spre ocuparea deplină a forĠei de muncă úi spre progres social). Chiar
dacă criza economică mondială a contribuit în mod covârúitor la eúecul Strategiei
Lisabona, efectele ei au determinat o creútere a solidarităĠii statelor membre în aplicarea
politicilor naĠionale úi unionale de natură socială. ùomajul, mai ales cel în rândul tine-
rilor, inerĠia pieĠei muncii, creúterea gradului de sărăcie etc. au fost semnale de alarmă
care au remodelat viziunea Uniunii Europene cu privire la importanĠa úi necesitatea
ranforsării strategiilor, măsurilor legislative, acĠiunilor concrete care dau conĠinut
patrulaterului social european consolidat.

Cuvinte-cheie: lucrător, piaĠa muncii, úomaj, criza economică, Strategia Europa

2020, patrulater social european consolidat

Introducere
În baza considerentelor din TUE1, statele membre ale Uniunii Europene au statuat
că Uniunea „se întemeiază pe valorile respectării demnităĠii umane, libertăĠii,
democraĠiei, egalităĠii, statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor
omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparĠin minorităĠilor. Aceste valori
sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscri-
minare, toleranĠă, justiĠie, solidaritate si egalitate între femei si bărbaĠi”2. De
asemenea, prin intermediul acestei construcĠii, care încă îúi caută forma de agregare
politico-juridică, statele membre promovează pacea, valorile sale úi bunăstarea
popoarelor lor3. În Uniunea Europeană cetăĠenii săi se bucură de un spaĠiu de
libertate, securitate úi justiĠie, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată

1
Confirmând ataúamentul lor faĠă de drepturile sociale fundamentale definite în Carta
socială europeană, semnată la Torino, la 18 octombrie 1961, úi în Carta comunitară a
drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989, (…) Deciúi să promoveze progresul
economic úi social al popoarelor lor, Ġinând seama de principiul dezvoltării durabile úi în
cadrul realizării pieĠei interne, al consolidării coeziunii si protecĠiei mediului, precum úi să
pună în aplicare politici care asigură progrese concomitente în domeniul integrării economice
si în celelalte domenii, (…) HotărâĠi să faciliteze libera circulaĠie a persoanelor, asigurând
totodată siguranĠa úi securitatea popoarelor lor, prin instaurarea unui spaĠiu de libertate,
securitate si justiĠie în conformitate cu dispoziĠiile prezentului tratat úi ale Tratatului privind
funcĠionarea Uniunii Europene.
2
Art. 2 TUE.
3
Art. 3 TUE.
252 Adrian-Claudiu Popoviciu

libera circulaĠie a persoanelor, iar prin instituirea úi consolidarea pieĠei interne se

promovează o economie socială de piaĠă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde
spre ocuparea deplină a forĠei de muncă si spre progres social, spre combaterea
excluziunii sociale úi a discriminărilor, promovarea justiĠiei úi protecĠiei sociale,
egalităĠii între femei úi bărbaĠi, solidarităĠii între generaĠii1.
Având în vedere acest fundament politico-juridic instituit prin Tratatul privind
Uniunea Europeană, cu privire la cele două politici europene: ocuparea forĠei de
muncă úi politica socială, a revenit Tratatului privind funcĠionarea Uniunii Europene
rolul definirii acestora2. Chiar dacă avem în vedere, în definirea elementelor centrale
ale viziunii sociale a Uniunii Europene, cele două politici de prim rang elaborate,
dezvoltate úi implementate la nivelul UE (ocuparea forĠei de muncă úi politica
socială), nu putem să omitem alte două părĠi esenĠiale, care alături de cele două
amintite converg într-un veritabil patrulater social european consolidat [Titlul IX
(Ocuparea forĠei de muncă), Titlul X (Politica socială), Titlul XI (Fondul Social
European), Titlul XII (EducaĠia, formarea profesională, tineretul úi sportul)].
Considerăm că această agregare de politici publice îúi găseúte fundamentarea în
prevederile art. 45 TFUE (ex-art. 39 TCE) cu privire la libera circulaĠie a lucrătorilor
în spaĠiul Uniunii Europene.

1. Patrulaterul social european consolidat

Uniunea are în vedere, în aplicarea politicilor úi acĠiunilor sale, promovarea unui

nivel ridicat al ocupării forĠei de muncă, garantarea unei protecĠii sociale corespun-
zătoare, combaterea excluziunii sociale, precum úi un nivel ridicat de educaĠie, de
formare profesională úi de protecĠie a sănătăĠii umane3. Fără să-úi definească cele
două politici, tratatul statuează cu privire la obiectivele asumate: a) ocuparea forĠei
de muncă – „se angajează să elaboreze, în conformitate cu prezentul titlu, o
strategie coordonată de ocupare a forĠei de muncă úi, în special, să promoveze o
forĠă de muncă formată, calificată úi adaptabilă, precum úi pieĠe ale muncii capabile
să reacĠioneze rapid la evoluĠia economiei, în vederea realizării obiectivelor
enunĠate la art. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană”4; b) politica socială –
„promovarea ocupării forĠei de muncă, îmbunătăĠirea condiĠiilor de trai úi de
muncă, permiĠând armonizarea acestora în condiĠii de progres, o protecĠie socială
adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel
ridicat úi durabil al ocupării forĠei de muncă úi combaterea excluziunii”5.
Pentru o realizare eficientă úi în deplină sincronizare cu obiectivele asumate,
Uniunea a creat úi două instrumente instituĠionale cu rol de coordonare úi
supraveghere. Astfel, la nivelul politicii de ocupare a forĠei de muncă a fost instituit

1
Ibidem.
2
Art. 1 TFUE „Prezentul tratat organizează funcĠionarea Uniunii úi stabileúte domeniile,
limitele úi condiĠiile exercitării competenĠelor sale”.
3
Art. 9 TFUE.
4
Art. 145 TFUE.
5
Art. 151 TFUE.
Uniunea Europeană prin prisma ocupării forĠei de muncă úi a politicii sociale 253
1
în ianuarie 2000 Comitetul pentru ocuparea forĠei de muncă , care urmăreúte evoluĠia
situaĠiei ocupării forĠei de muncă úi a politicilor de ocupare a forĠei de muncă în
statele membre úi în Uniune úi formulează avize la cererea Consiliului sau a
Comisiei, ori din proprie iniĠiativă úi contribuie la pregătirea hotărârilor Consiliului
prevăzute la art. 1482. Comitetul este format din doi reprezentanĠi3 din fiecare stat
membru úi doi reprezentanĠi supleanĠi, la fel úi Comisia este reprezentată de doi
membri de drept úi doi supleanĠi. FuncĠional, comitetul este condus de un preúedinte
ales dintre membrii desemnaĠi de statele membre pentru un mandat de doi ani, care
nu poate fi reînnoit úi care este asistat de patru vicepreúedinĠi, dintre care doi sunt
aleúi de comitet dintre membrii săi pentru un mandat de doi ani, al treilea este un
reprezentant al statului membru care exercită preúedinĠia Consiliului, iar al patrulea
este un reprezentant al statului membru care o va exercita în următorii doi ani4.
În vederea bunei gestionări a politicii sociale a fost instituit la 6 martie 2003
Summit-ul social tripartit pentru dezvoltare úi ocuparea forĠei de muncă5, care
reprezintă un forum pentru dialogul social interprofesional. În fapt acest, se oficiali-
zează o practică care datează din 1997, de când se organizau reuniuni informale la
nivel înalt în cadrul Strategiei europene privind ocuparea forĠei de muncă úi, ulterior,
în cadrul Strategiei de la Lisabona6. Summit-ul se întruneúte cel puĠin o dată pe an,
una dintre întruniri având loc înaintea Consiliului European de primăvară7 úi dă posi-
bilitatea partenerilor sociali să contribuie, în contextul dialogului social, la diversele
componente ale strategiei integrate economice úi sociale. Trebuie să menĠionăm că în
practică Summit-ul social tripartit s-a întrunit de două ori pe an, înainte de reuniunile
de primăvară úi de toamnă ale Consiliului European, úi a beneficiat de participarea
preúedinĠiilor succesive începând din 20038.
În componenĠa acestuia intră: reprezentanĠi la cel mai înalt nivel ai preúedinĠiei în
exerciĠiu, a Consiliului precum úi ai următoarelor două preúedinĠii, ai Comisiei úi ai

1
Acesta a înlocuit Comitetul pentru ocuparea forĠei de muncă úi piaĠa muncii, care a fost
constituit în temeiul Deciziei 97/16/CE.
2
Art. 150 TFUE.
3
Art. 2 alin. (2) „Membrii comitetului úi membrii supleanĠi sunt aleúi dintre înalĠii
funcĠionari sau experĠi cu mare competenĠă în domeniul politicii ocupării forĠei de muncă úi a
pieĠei muncii în statele membre”. Decizia Consiliului din 24 ianuarie 2000 de constituire a
Comitetului pentru ocuparea forĠei de muncă; sursa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/
LexUriServ.do?uri=CELEX:32000D0098:EN:NOT, accesat la 23 aprilie 2014.
4
Art. 3 din Decizia Consiliului din 24 ianuarie 2000 de constituire a Comitetului pentru
ocuparea forĠei de muncă.
5
Tripartite Social Summit for Growth and Employment (TSS).
6
Comisia Europeană, Propunere de decizie a Consiliului privind un Summit social
tripartit pentru dezvoltare úi ocuparea forĠei de muncă, COM(2013) 740 final, 2013/0361
(APP), Bruxelles, 31.10.2013, p. 2; sursa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/
PDF/?uri=CELEX:52013PC0740&from=RO, accesat la 23 aprilie 2014.
7
Art. 5 alin. (1) din Decizia Consiliului din 6 martie 2003 de instituire a unui Summit
social tripartit pentru dezvoltare úi ocuparea forĠei de muncă; sursa: http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32003D0174:RO:NOT, accesat la 24
aprilie 2014.
8
Comisia Europeană, Propunere de decizie …, p. 3.
254 Adrian-Claudiu Popoviciu

partenerilor sociali; miniútrii muncii úi afacerilor sociale care fac parte din cele trei
preúedinĠii, precum úi comisarul responsabil cu ocuparea forĠei de muncă úi afacerile
sociale1. ReprezentanĠii partenerilor sociali sunt grupaĠi în două delegaĠii egale ca
număr, alcătuite din 10 reprezentanĠi ai lucrătorilor úi 10 reprezentanĠi ai angaja-
torilor, avându-se în vedere participarea echilibrată a bărbaĠilor úi femeilor. Fiecare
delegaĠie este alcătuită din reprezentanĠi ai organizaĠiilor de tip confederativ interpro-
fesionale europene cu interese generale sau interese pe categorii úi ale întreprinderilor
mici úi mijlocii la nivel european. Coordonarea tehnică a delegaĠiilor lucrătorilor se
realizează de către ConfederaĠia Europeană a Sindicatelor (CES), iar cea a
delegaĠiilor patronatului de către Uniunea ConfederaĠiilor Industriale úi Patronale
din Europa (UNICE)2.
Cele două politici complementare dezvoltate de Uniunea Europeană, ocuparea
forĠei de muncă úi politica socială, fac parte din categoria competenĠelor partajate
între Uniune úi statele membre, unde, acestea din urmă, au un rol mai important în
eficientizarea măsurilor cu impact social, Uniunii revenindu-i rolul de a susĠine úi
completa acĠiunea statelor membre3. RelaĠia Uniunea Europeană – stat membru
vizează următoarele domenii: a) îmbunătăĠirea, în special, a mediului de muncă,
pentru a proteja sănătatea si securitatea lucrătorilor; b) condiĠiile de muncă; c) secu-
ritatea socială úi protecĠia socială a lucrătorilor; d) protecĠia lucrătorilor în caz de
reziliere a contractului de muncă; e) informarea úi consultarea lucrătorilor; f) repre-
zentarea úi apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor úi angajatorilor, inclusiv
administrarea comună, sub rezerva alin. (5); g) condiĠiile de muncă pentru resorti-
sanĠii din Ġările terĠe care sunt rezidenĠi legali pe teritoriul Uniunii; h) integrarea
persoanelor excluse de pe piaĠa forĠei de muncă, fără a aduce atingere art. 166;
i) egalitatea dintre bărbaĠi úi femei în ceea ce priveúte úansele pe piaĠa forĠei de
muncă úi tratamentul la locul de muncă; j) lupta împotriva marginalizării sociale;
k) modernizarea sistemelor de protecĠie socială, fără a aduce atingere literei c)4. De la
această configurare a raportului dintre Uniune úi statele membre remarcăm existenĠa
unei clauze pasarele introdusă prin Tratatul de la Nisa úi menĠinută în cel de la
Lisabona, care autorizează Consiliul să decidă, în unanimitate, aplicarea procedurii
legislative ordinare în domeniile următoare: protecĠia lucrătorilor în caz de reziliere a
contractului de muncă; reprezentarea úi apărarea colectivă a lucrătorilor úi a angajato-
rilor; condiĠiile de ocupare a forĠei de muncă, referitoare la resortisanĠii Ġărilor terĠe
aflaĠi în situaĠie de úedere legală pe teritoriul Uniunii5. Alături de clauza pasarelă,
tratatul mai aduce două inovaĠii cadrului legislativ dedicat celor două politici, mai
precis, votul cu majoritate calificată a fost extins la măsurile referitoare la prestaĠiile
sociale pentru lucrătorii migranĠi6 úi Metoda Deschisă de Coordonare (MDC) a fost
instituĠionalizată prin recunoaúterea competenĠei Comisiei de a lua iniĠiative pentru a

1
Art. 3 alin. (1) din Decizia Consiliului din 6 martie 2003 de instituire a unui Summit
social tripartit pentru dezvoltare úi ocuparea forĠei de muncă.
2
Art. 3 alin. (2) din Decizia Consiliului din 6 martie 2003 de instituire a unui Summit
social tripartit pentru dezvoltare úi ocuparea forĠei de muncă.
3
Art. 153 alin. (1) TFUE.
4
Art. 153 alin. (1) TFUE.
5
Art. 153 alin. (2) TFUE.
6
Art. 48 TFUE.
Uniunea Europeană prin prisma ocupării forĠei de muncă úi a politicii sociale 255
încuraja cooperarea între statele membre în domeniul social úi pentru a facilita
coordonarea acĠiunilor acestora1. Referitor la Metoda Deschisă de Coordonare
(MDC), trebuie să subliniem importanĠa acesteia în implementarea politicilor cu
caracter social, pentru că este un instrument juridic care suplineúte nevoia unei mai
mari decizii a Uniunii în ceea ce numim generic politica socială. Aúa cum am
amintit, potrivit art. 4 alin. (2) lit. b), statele membre partajează cu Uniunea
Europeană politica socială, aspect pe care-l considerăm deja insuficient, având în
vedere contextul mondial úi procesul integrator care se dezvoltă inerent la nivelul
construcĠiei europene. Acum la mai bine de treisprezece ani de la crearea ei, MDC
poate fi definit úi analizat ca un instrument de guvernare actual, adică o abordare
politico-juridică obĠinută printr-o fericită combinare a celor două paradigme care
definesc úi astăzi UE, ne referim la interguvernamentalismul „cuminte” al egalităĠii
juridice úi la funcĠionalismul integrator al supranaĠionalismului. Astfel, „MDC a creat
un cadru european dinamic úi agreat de statele membre, compus dintr-un set de
obiective úi orientări integratoare cu privire la politicile naĠionale de ocupare a forĠei
de muncă. Apoi, obiectivul de convergenĠă cu privire la politica europeană de
ocupare a forĠei de muncă a fost asumat mult mai uúor de statele membre, pentru că
MDC nu presupune un flux unidirecĠional de hotărâri de tip „de sus în jos”, aúa cum
avem în cazul altor politici europene statuate prin regulamente, directive sau decizii,
ci un cadru decizional de tip feed-back, în care obiectivele úi orientările europene
sunt ajustate de dialogul úi schimbul de bune practici în domeniu al statelor membre.
De asemenea, Metoda deschisă de coordonare poate fi considerată úi ca un vehicul
integrator de politici europene, care răspunde foarte bine cerinĠelor formulate de
principiul subsidiarităĠii úi cel al convergenĠei”2.
Alături de Tratatul de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene3 este instrumentul juridic cu impactul cel mai mare asupra politicii sociale

1
Art. 156 TFUE.
2
A.-C. Popoviciu, Lucrătorul în dreptul european, Ed. C.H. Beck, Bucureúti, 2014, p. 75-76.
3
Proiectul de cartă a fost redactat de către o ConvenĠie compusă din 62 de membri: 15
reprezentanĠi ai úefilor de stat sau de guvern, 30 de reprezentanĠi ai parlamentelor naĠionale
(câte doi din fiecare stat membru), 16 reprezentanĠi ai Parlamentului European úi un
reprezentant al Comisei Europene úi a fost adoptat începutul lunii octombrie 2000. Consiliul
European de la Biarritz, din 13-14 octombrie 2000, a aprobat, în unanimitate proiectul úi l-a
înaintat Parlamentului European úi Comisiei Europene. Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene a fost proclamată de preúedintele Comisiei Europene, preúedintele
Parlamentului European úi al Consiliului, urmare a Consiliului European de la Nisa din 7
decembrie 2000. După respingerea Tratatului de instituire a unei ConstituĠii pentru Europa au
fost reluate dezbaterile si cu privire la forma si conĠinutul Cartei adopte la Nisa. Noua Cartă a
fost proclamată la Strasbourg la 12 decembrie 2007 de către Parlamentul European, Consiliu
úi Comisie. În temeiul art. 6 alineatul (1) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea
Europeană, carta proclamată în 2007 úi tratatele au aceeaúi valoare juridică. Carta nu este
inclusă în Tratatul de la Lisabona, ci anexată sub forma DeclaraĠiei cu privire la Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: „Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, care are forĠă juridică obligatorie, confirmă drepturile fundamentale garantate prin
ConvenĠia europeană pentru apărarea drepturilor omului úi a libertăĠilor fundamentale úi astfel
cum rezultă acestea din tradiĠiile constituĠionale comune statelor membre. Prezenta Cartă nu
extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competenĠelor Uniunii, nici nu
256 Adrian-Claudiu Popoviciu

úi a celei privind ocuparea forĠei de muncă. Aceasta conĠine un preambul úi 54 de

articole, grupate în úapte capitole, iar sub aspectul garantării drepturilor sociale, Carta
vizează: interzicerea sclaviei úi a muncii forĠate (art. 5), libertatea de întrunire úi de
asociere (art. 12), libertatea de alegere a ocupaĠiei úi dreptul la muncă (art. 15),
nediscriminarea (art. 21), egalitatea între femei úi bărbaĠi (art. 23), integrarea
persoanelor cu handicap (art. 26), dreptul lucrătorilor la informare úi la consultare în
cadrul întreprinderii (art. 27), dreptul de negociere úi de acĠiune colectivă (art. 28),
dreptul de acces la serviciile de plasament (art. 29), protecĠia în cazul concedierii
nejustificate (art. 30), condiĠii de muncă echitabile úi corecte (art. 31), interzicerea
muncii copiilor úi protecĠia tinerilor la locul de muncă (art. 32), viaĠa de familie úi
viaĠa profesională (art. 33), securitatea socială úi asistenĠa socială (art. 34) úi protecĠia
sănătăĠii (art. 35)1. În ceea ce priveúte domeniul de aplicare, Carta este obligatorie
pentru instituĠiile Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităĠii, úi statelor mem-
bre (excepĠie Marea Britanie, Polonia úi Cehia)2, atunci când acestea pun în aplicare
legislaĠia europeană.

2. Strategiile de dezvoltare ale UE: Europa 2020 úi Proiectul Europa

2030

Dacă Tratatul de la Lisabona úi Carta configurează fundamentul juridic al celor

două politici ale Uniunii, pentru ca acestea să fie realizate eficient úi integral mai este
nevoie úi de proiecte politice. La Consiliul European din 17 iunie 2010 au fost adoptate
două strategii de dezvoltare a Uniunii: Europa 2020, O strategie europeană pentru o
creútere inteligentă, ecologică úi favorabilă incluziunii3 úi Proiectul Europa 2030,
Provocări úi oportunităĠi4 (raport al Grupului de reflecĠie privind viitorul UE 2030).
Pornind de la premisa că Tratatul de la Lisabona asigură baza juridică până la
orizontul anilor 2030, din această cauză nu a fost ales întâmplător intervalul de
desfăúurare al strategiei5, subliniem că Uniunea Europeană, confirmându-úi modelul

creează vreo competenĠă sau sarcină nouă pentru Uniune úi nu modifică competenĠele úi
sarcinile stabilite de tratate”.
1
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sursa: http://eur-lex.europa.eu/
ro/treaties/dat/32007X1214/htm/C2007303RO.01000101.htm, accesat la 24 aprilie 2014.
2
Protocolul (nr.) 30 privind aplicarea Cartei în Polonia úi în Regatul Unit, anexat la
tratate, restrânge interpretarea acesteia de către Curtea de JustiĠie úi de către instanĠele
naĠionale din aceste două Ġări, în special în ceea ce priveúte drepturile legate de solidaritate
(capitolul IV); DeclaraĠia Republicii Cehe cu privire la Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene
3
Comisia Europeană, Europa 2020, O strategie europeană pentru o creútere inteligentă,
ecologică úi favorabilă incluziunii; sursa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?
uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF, accesat la 24 aprilie 2014.
4
Grupul de reflecĠie privind viitorul UE 2030, Proiectul Europa 2030. Provocări úi
oportunităĠi; sursa: http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/ro_web.pdf, accesat la
23 aprilie 2014.
5
I. Gh. Bărbulescu (coord.), Tratatul de la Lisabona. ImplicaĠii asupra instituĠiilor úi
politicilor româneúti, Institutul European din România, 2011, sursa: http://www.ier.ro/
documente/spos_2010/SPOS_1_site.pdf, accesat la 25 aprilie 2014.
Uniunea Europeană prin prisma ocupării forĠei de muncă úi a politicii sociale 257
1
său social , este nevoită să-l adapteze la noile realităĠi globale prin implementarea cât
mai eficientă a principalelor obiective úi a măsurilor impuse în strategia Europa
2020. Un eúec în această direcĠie, la fel ca cel al strategie predecesoare – Agenda
Lisabona, ar confirma afirmaĠiile preúedintelui Băncii Centrale Europene, italianul
Mario Draghi2.
Prin strategia Europa 2020, Uniunea Europeană are ca prioritate în materie
socială – creúterea favorabilă incluziunii prin promovarea unei economii cu o rată
ridicată a ocupării forĠei de muncă, care să asigure coeziunea socială úi teritorială3,
care se poate realiza prin intermediul mai multor obiective principale: 75% din
populaĠia cu vârsta cuprinsă între 20 úi 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă;
3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D); rata abandonului
úcolar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% úi cel puĠin 40% din generaĠia
tânără ar trebui să aibă studii superioare; numărul persoanelor ameninĠate de sărăcie
ar trebui redus cu 20 de milioane4. Pentru realizarea obiectivelor stabilite în domeniul
politicilor sociale úi ocupării forĠei de muncă úi implicit a priorităĠii sociale din
strategie, Comisia a stabilit două iniĠiativă emblematice.
Prima, „O agendă pentru noi competenĠe úi noi locuri de muncă”5 a stabilit în
sarcina – statelor membre ale Uniunii: să pună în aplicare măsurile naĠionale de flexi-
curitate, astfel cum s-a convenit în cadrul Consiliului European, să reducă segmen-
tarea pieĠei muncii úi să faciliteze tranziĠiile úi reconcilierea vieĠii profesionale cu
viaĠa privată; să analizeze úi să monitorizeze în mod regulat eficienĠa sistemelor
fiscale úi de asigurări sociale pentru a asigura rentabilitatea muncii; să promoveze noi
forme de reconciliere a vieĠii profesionale cu cea privată úi politici de îmbătrânire
activă úi să sporească egalitatea de úanse între femei úi bărbaĠi; să promoveze úi să

1
Proiectul Europa 2030, Provocări úi oportunităĠi, p. 15 - „Există o serie de variante ale
acestui model, ale căror performanĠe variază din punct de vedere calitativ, dar toate se
reunesc, în mare măsură, într-un cadru comun. Întemeiat pe ideea conform căreia creúterea
economică ar trebui urmărită prin intermediul pieĠei în scopuri sociale, modelul se bucură de o
acceptare publică largă. Modelul a contribuit la transformarea Europei după cel de-al Doilea
Război Mondial într-un spaĠiu cu industrii úi servicii puternice, cu un potenĠial ridicat de
creare de locuri de muncă, care, la rândul său a generat un sistem echitabil de protecĠie
socială. Astfel, s-a creat un „cerc virtuos” care a reunit solidaritatea, responsabilitatea úi
competitivitatea”.
2
„Modelul Social European este deja de domeniul trecutului, dacă ne gândim că există
deja o rată a úomajului extrem de mare în rândul tinerilor în unele Ġări cu o piaĠă a muncii
reglementată. Reforma este imperios necesară aici, pentru a creúte ocuparea forĠei de muncă,
în special în rândul tinerilor, fapt care poate duce la creúterea cheltuielilor úi consumului”
(Wall Street Journal, „The European social model has already gone”, 24 februarie 2012).
3
Strategia are trei priorităĠi.
4
Comisia Europeană, Europa 2020, O strategie europeană pentru o creútere inteligentă,
ecologică úi favorabilă incluziunii, p. 5.
5
„Obiectivul este de a crea condiĠiile necesare modernizării pieĠelor muncii pentru a creúte
nivelurile de ocupare a forĠei de muncă úi pentru a asigura sustenabilitatea modelelor noastre
sociale. Pentru aceasta este nevoie să promovăm autonomia cetăĠenilor prin dobândirea de noi
competenĠe care să permită forĠei noastre de muncă actuale úi viitoare să se adapteze la noile
condiĠii úi la eventualele schimbări de carieră, să reducă úomajul úi să sporească producti-
vitatea muncii”.
258 Adrian-Claudiu Popoviciu

monitorizeze concretizarea eficace a rezultatelor dialogului social; să impulsioneze

punerea în aplicare a Cadrului european al calificărilor, prin instituirea unor cadre
naĠionale ale calificărilor; să asigure dobândirea competenĠelor necesare în vederea
continuării studiilor úi a integrării pe piaĠa muncii; să dezvolte parteneriate între
mediul educaĠiei/formării úi cel al muncii; – iar în sarcina Comisiei următoarele:
definirea úi punerea în aplicare a celei de a doua etape a agendei de flexicuritate;
adaptarea cadrului legislativ, în conformitate cu principiile reglementării „inteli-
gente”, la evoluĠia modelelor de organizare a muncii úi la noile riscuri la adresa
sănătăĠii úi a securităĠii muncii; facilitarea úi promovarea mobilităĠii lucrătorilor în
interiorul UE úi asigurarea unei corespondenĠe mai bune între cererea úi oferta de
locuri de muncă úi promovarea unei politici în materie de migraĠie a lucrătorilor;
consolidarea capacităĠii partenerilor sociali úi valorificarea pe deplin a potenĠialului
de soluĠionare a problemelor oferit de dialogul social la toate nivelurile, precum úi
promovarea unei cooperări mai strânse între instituĠiile de pe piaĠa muncii, inclusiv
între serviciile publice de ocupare a forĠei de muncă din statele membre; impulsio-
narea cadrului strategic de cooperare în materie de educaĠie úi formare în care să fie
implicate toate părĠile interesate; asigurarea dobândirii competenĠelor necesare în
vederea continuării studiilor úi a integrării pe piaĠa muncii, precum úi a recunoaúterii
acestora pe tot parcursul educaĠiei generale, profesionale, superioare úi din viaĠa
adultă úi dezvoltarea unui limbaj úi a unor instrumente operaĠionale comune pentru
educaĠie/formare úi muncă: un Cadru European pentru Aptitudini, CompetenĠe úi
Profesii (ESCO)1.
A doua, „Platforma europeană de combatere a sărăciei”2 a stabilit că, la nivelul
UE, Comisia va depune eforturi pentru: transformarea metodei deschise de coordo-
nare în materie de excluziune úi de protecĠie socială într-o platformă de cooperare, de
evaluare colegială úi de schimb de bune practici, precum úi într-un instrument de
încurajare a angajamentului actorilor din sectorul public úi privat de a reduce
excluziunea socială úi de a întreprinde acĠiuni concrete, inclusiv prin acordarea de
sprijin specific din fondurile structurale; elaborarea úi punerea în aplicare a unor
programe care vizează promovarea inovării sociale în rândul grupurilor celor mai
vulnerabile, în special prin punerea la dispoziĠia comunităĠilor defavorizate a unor
forme de educaĠie úi de formare úi a unor oportunităĠi inovatoare de încadrare în
muncă, combaterea discriminării úi dezvoltarea unei noi agende pentru integrarea
migranĠilor; evaluarea caracterului adecvat úi a sustenabilităĠii sistemelor de protecĠie
socială úi de pensii úi identificarea modalităĠilor de îmbunătăĠire a accesului la
sistemele de sănătate3. La nivel naĠional, iniĠiativa stabileúte în sarcina statelor

1
Comisia Europeană, Europa 2020, O strategie europeană pentru o creútere inteligentă,
ecologică úi favorabilă incluziunii, p. 22.
2
„Obiectivul este de a asigura coeziunea economică, socială úi teritorială, ca o continuare
a anului în curs, care reprezintă Anul european de luptă împotriva sărăciei úi excluziunii
social, în vederea sensibilizării opiniei publice úi a recunoaúterii drepturilor fundamentale ale
persoanelor care se confruntă cu sărăcia úi excluziunea socială, acordându-le acestora
posibilitatea de a duce o viaĠă demnă úi de a juca un rol activ în societate”.
3
Comisia Europeană, Europa 2020, O strategie europeană pentru o creútere inteligentă,
ecologică úi favorabilă incluziunii, p. 23.
Uniunea Europeană prin prisma ocupării forĠei de muncă úi a politicii sociale 259
membre: să promoveze responsabilitatea colectivă úi individuală pe care o împart în
domeniul combaterii sărăciei úi excluziunii sociale; să definească úi să pună în
aplicare măsuri care vizează situaĠia specifică a grupurilor cu un grad de risc ridicat;
să îúi dezvolte pe deplin sistemele de securitate socială úi de pensii pentru a asigura
un nivel adecvat al ajutorului pentru venit úi al accesului la asistenĠă medicală1.

3. PiaĠa muncii la doi ani de la debutul Strategiei 2020

La încheierea a doi ani de la startul Strategiei Europa 2020 situaĠia în piaĠa forĠei
de muncă úi a politicii sociale nu a fost deloc încurajatoare în viziunea Comisiei
Europene: „SituaĠia economică din UE a rămas fragilă în 2012. Pentru întregul an,
se preconizează că PIB-ul va scădea cu 0,3% în UE úi cu 0,4% în zona euro. Va fi
nevoie de timp pentru a se îndrepta către o redresare economică durabilă. După mai
mulĠi ani de creútere economică lentă, criza produce consecinĠe sociale grave.
Sistemele de protecĠie socială au atenuat iniĠial unele dintre efecte, dar impactul se
resimte în prezent la toate nivelurile. ùomajul a crescut substanĠial, iar dificultăĠile úi
sărăcia se află în creútere. Aceste dificultăĠi sunt deosebit de vizibile în zona euro,
dar se extind úi în afara acesteia. Durata crizei nu a permis statelor membre să
accelereze îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în ceea ce priveúte
ocuparea forĠei de muncă, cercetarea úi dezvoltarea, schimbările climatice/energia,
educaĠia úi combaterea sărăciei úi, în ansamblu, Europa nu úi-a atins încă
obiectivele sale”2. Din nefericire anul 2013 nu a fost unul favorabil pieĠei muncii,
Comisia constatând că: „Impactul social al crizei este resimĠit considerabil în
continuare. Ratele úomajului se află în continuare la niveluri nemaiîntâlnit de
ridicate, media în UE fiind de 11% (în iulie 2013), iar rata úomajului în rândul
tinerilor de 23,4%. Aceste rate variază foarte mult în ansamblul Europei, ducând la
o divergenĠă din ce în ce mai mare între statele membre în ceea ce priveúte rezulta-
tele sociale úi în materie de ocupare a forĠei de muncă. Având în vedere decalajul
dintre redresarea economică úi impactul asupra ocupării forĠei de muncă, nu se
preconizează ca situaĠia să se amelioreze rapid, putând apărea inegalităĠi. Criza a
avut un impact deosebit de negativ asupra categoriilor celor mai defavorizate ale
populaĠiei, iar ponderea persoanelor cu risc de sărăcie a crescut la 25% în UE.
Această situaĠie include úi un risc crescut de úomaj structural úi de retragere mai
frecventă de pe piaĠa muncii, care ar putea avea efecte negative semnificative asupra
potenĠialului de creútere al UE”3.
Primul semestru al anului 2014 a inversat scăderea înregistrată în 2013 în piaĠa
muncii europene: úomajul continuă să scadă, chiar dacă într-un ritm moderat, rămâne
aproape de nivelurile record (10,3% în aprilie 2014, după o rată maximă de 10,9%

1
Ibidem.
2
Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei, Analiza anuală a creúterii pentru 2013,
COM(2012) 750 final Bruxelles, 28 noiembrie 2012; sursa: http://eur-lex.europa.eu/
LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52012DC0750:EN:NOT, accesat la 26 aprilie 2014.
3
Idem, Proiect de raport comun privind ocuparea forĠei de muncă care însoĠeúte
Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creúterii 2014, COM(2013) 801 final,
Bruxelles, 13.11.2013, p. 13, sursa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/
?uri=CELEX:52013DC0800&qid=1413110571637&from=RO, accesat la 27 aprilie 2014.
260 Adrian-Claudiu Popoviciu

înregistrată în prima jumătate a anului 2013) în condiĠiile în care nivelurile actuale de

ocupare a forĠei de muncă (aproximativ 224 de milioane de angajaĠi) sunt în
continuare sub nivelul de dinaintea crizei (aproximativ 230 de milioane de angajaĠi la
jumătatea anului 2008)1. Spre deosebire de ianuarie 2013 când 23,6% din tinerii
activi erau úomeri2, în aprilie 2014 rata úomajului în rândul tinerilor a fost de 22,2%,
de creúterea gradului de ocupare a forĠei de muncă beneficiind până acum în principal
lucrătorii mai în vârstă (55-64)3. Politicile publice aplicate la nivelul statelor membre
încep să îúi producă efectele pozitive în condiĠiile în care scăderile privind rata
úomajului sunt semnificative:

Dec. Ian. Dec. Ian. Apr.

Rata úomajului în UE
2012 2013 2013 2014 2014
Total
10,7 10,8 10,6 10,5 10,3
(% din forĠa de muncă)
BărbaĠi 10,7 10,8 10,5 10,5 10,3
Femei 10,8 10,9 10,7 10,6 10,4
Tineri
23,4 23,6 23 22,9 22,2
(% din forĠa de muncă 15-24 ani)

Cu privire la obiectivele sociale asumate în Strategia Europa 2020 situaĠia este

următoarea4:

Obiective 2010 2011 2012 2013

75% din populaĠia cu vârsta cuprinsă
între 20 úi 64 de ani ar trebui să aibă un 68.5% 68.5% 68.4% 68,4%
loc de muncă
3% din PIB-ul UE ar trebui investit în
cercetare-dezvoltare (C-D) 1.93% 1.97% 2,01% 2,02%
rata abandonului úcolar timpuriu ar trebui
redusă sub nivelul de 10% 13.9% 13.4% 12.7% 12%

1
Idem, Comunicat de presă: Ocuparea forĠei de muncă úi situaĠia socială: buletinul trimes-
trial arată că multe persoane nu beneficiază de pe urma redresării economice, Bruxelles, 30
iunie 2014, sursa: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-744_ro.htm, accesat la 12
august 2014.
2
Idem, Comunicat de presă: Ocuparea forĠei de muncă úi situaĠia socială în UE: Buletinul
trimestrial analizează adâncirea crizei sociale, Bruxelles, 26 martie 2013, sursa:
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-282_ro.htm?locale=en, accesat la 27 aprilie 2014.
3
Idem, Comunicat de presă: Ocuparea forĠei de muncă úi situaĠia socială: buletinul tri-
mestrial arată că multe persoane nu beneficiază de pe urma redresării economice, Bruxelles,
30 iunie 2014, sursa: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-744_ro.htm, accesat la
12 august 2014.
4
Idem, Realizarea principalilor indicatori ai Strategiei Europa 2020, sursa: http://ep.
eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/headline_indicators,
accesat la 12 august 2014.
Uniunea Europeană prin prisma ocupării forĠei de muncă úi a politicii sociale 261
40% din generaĠia tânără ar trebui să aibă
studii superioare; 33.6% 34.7% 35.9% 36.9%
numărul persoanelor ameninĠate de 118.085 121.543 124.523 122.649
sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane mii/pers. mii/pers. mii/pers. mii/pers.

Principalele priorităĠi care se au în vedere pentru anul 2014 sunt: 1) intensificarea

măsurilor active de ocupare a forĠei de muncă, mai ales sprijinirea activă úi formarea
úomerilor, îmbunătăĠirea funcĠionării serviciilor publice de ocupare a forĠei de muncă
úi punerea în aplicare a unor garanĠii pentru tineri; 2) realizarea unor reforme
suplimentare pentru a garanta că evoluĠiile salariale corespund productivităĠii,
sprijinind astfel atât competitivitatea, cât úi cererea agregată, pentru a elimina
segmentarea pieĠei muncii, mai ales prin modernizarea legislaĠiei de protecĠie a
ocupării forĠei de muncă, pentru a sprijini crearea de locuri de muncă în sectoarele cu
o creútere rapidă úi a facilita mobilitatea forĠei de muncă; 3) continuarea modernizării
sistemelor de educaĠie úi de formare, inclusiv a învăĠării pe tot parcursul vieĠii, a
sistemelor de formare profesională úi de învăĠare duală; 4) îmbunătăĠirea funcĠionării
sistemelor de protecĠie socială, mai ales prin consolidarea legăturii dintre asistenĠa
socială úi măsurile de activare prin accesul la servicii mai personalizate („ghiúeul
unic”) úi prin eforturi de simplificare úi de orientare mai bună a prestaĠiilor, acordând
o atenĠie deosebită situaĠiei grupurilor celor mai vulnerabile1. În acest fel au fost
angajate în implementare deja două iniĠiative care vizează realizarea obiectivelor
Strategiei Europa 2020: – „Locuri de muncă pentru tineri”, cu un buget de 6
miliarde de euro pe o perioadă de úapte ani (2014-2020) úi deschisă tuturor regiunilor
cu un nivel al úomajului în rândul tinerilor mai mare de 25%2; – „Planul de acĠiune
Antreprenoriat 2020 – relansarea spiritului de întreprindere în Europa”, care are ca
domenii de intervenĠie: învăĠământul úi formarea antreprenorială pentru sprijinirea
creúterii úi creării de întreprinderi; întărirea condiĠiilor-cadru pentru antreprenori prin
înlăturarea barierelor structurale existente úi prin sprijinirea antreprenorilor în etapele
cheie ale ciclului de viaĠă al întreprinderilor; dinamizarea culturii antreprenoriale în
Europa: formarea noii generaĠii de antreprenori3.

1
Comisia Europeană, Proiect de raport comun privind ocuparea forĠei de muncă care
însoĠeúte Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creúterii 2014, COM(2013) 801
final, Bruxelles, 13.11.2013, p. 15, sursa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/
PDF/?uri=CELEX:52013DC0800&qid=1413110571637&from=RO, accesat la 27 aprilie
2014.
2
Idem, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Eco-
nomic úi Social European úi Comitetul Regiunilor, IniĠiativa „Locuri de muncă pentru tineri”,
COM(2013) 144 final, Strasbourg, 12 martie 2013; sursa: http://eur-lex.europa.eu/
LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2013:0144:FIN:RO:PDF, accesat la 28 aprilie 2014.
3
Idem, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Econo-
mic úi Social European úi Comitetul Regiunilor, IniĠiativa „Planul de acĠiune Antreprenoriat
2020 – relansarea spiritului de întreprindere în Europa”, COM(2012) 795 final, Bruxelles, 9
ianuarie 2013; sursa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2012:
0795:FIN:RO:PDF, accesat la 29 aprilie 2014.
262 Adrian-Claudiu Popoviciu

Concluzii
Aúa cum am arătat pe parcursul analizei noastre, politicile de ocupare a forĠei de
muncă úi cea socială coordonate úi sprijinite de către Uniunea Europeană úi
implementate de către statele membre încep să producă primele rezultate pozitive,
după mai bine de cinci ani de criză economică, care a generat profunde mutaĠii de
ordin calitativ úi cantitativ în societatea europeană.
Indiferent de contextul internaĠional mai favorabil ori nu, care articulează
dinamica construcĠiei Uniunii Europene, dezvoltarea acestei construcĠii suprastatale
trebuie să fie modelată în primul rând de viziunea de dezvoltare de lungă durată úi de
strategiile pe care le concepe, le asumă úi aplică în acest sens1. Amintim, în
susĠinerea argumentelor noastre, considerentul din preambulul Tratatului privind
Uniunea Europeană prin care statele membre au decis „să promoveze progresul
economic úi social al popoarelor lor, Ġinând seama de principiul dezvoltării durabile
úi în cadrul realizării pieĠei interne, al consolidării coeziunii úi protecĠiei mediului,
precum úi să pună în aplicare politici care asigură progrese concomitente în
domeniul integrării economice úi în celelalte domenii”2.
Deúi mulĠi susĠinători, ori cercetători ai construcĠiei europene văd o Uniune care
se fundamentează pe argumente, aproape ori exclusiv, de ordin economice, există úi o
altă categorie, poate mai puĠin numeroasă, de sprijinitori care susĠin o viziune socială,
care stă la baza UE. Credem că doar printr-o dezvoltare simultană a celor patru
libertăĠi fundamentale, Uniunea Europeană poate să asigure coeziunea economică,
socială úi teritorială, precum úi solidaritatea între popoarele úi statele membre. „Cu
toate că palierul economic al eúafodajului UE are o articulare mult mai clară,
coerentă úi consistentă, pentru că, un argument major, patru din cele cinci domenii
ale competenĠei exclusive au caracter preponderent economic3, treptat, politicile cu
specific social ale Uniunii încep să se sincronizeze în crearea unui veritabil úi real
Model Social European, clamat de multă vreme, dar de fiecare dată plasat sub semnul
incertitudinii. În aceste condiĠii, sub imperativul dispoziĠiilor Tratatului de la
Lisabona, considerăm că cele trei politici din domeniul social ale Uniunii Europene
se structurează astăzi sub forma unui veritabil patrulater social european consolidat
[Titlul IX (Ocuparea forĠei de muncă), Titlul X (Politica socială), Titlul XI (Fondul
Social European), Titlul XII (EducaĠia, formarea profesională, tineretul úi sportul)],
care-úi găseúte fundamentarea în prevederile art. 45 TFUE (ex-art. 39 TCE) cu
privire la libera circulaĠie a lucrătorilor în spaĠiul Uniunii Europene”4.

1
A.-C. Popoviciu, op. cit., p. 421.
2
Considerentul nr. 9 la TUE.
3
Uniunea vamală; Stabilirea normelor privind concurenĠa necesare funcĠionării pieĠei
interne; Politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro; Politica comer-
cială comună.
4
A.-C. Popoviciu, op. cit., p. 422.
 Adriana Almăúan
Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei

Rezumat: Fenomenul europenizării reclamă o reaúezare a tuturor útiinĠelor sociale,

iar domeniul juridic nu face excepĠie din acest punct de vedere. Toate ramurile de drept
intern au fost afectate de aderarea României la Uniunea Europeană, inclusiv dreptul
concurenĠei. Izvoarele europene ale dreptului concurenĠei sunt, totodată, izvoare ale
dreptului intern al concurenĠei, iar o cunoaútere temeinică a reglementării europene este
esenĠială pentru înĠelegerea úi aplicarea corectă a dreptului concurenĠei în sistemul
nostru de drept. Principalele paliere în care dreptul Uniunii Europene reglementează
domeniul concurenĠial sunt dreptul antitrust, abuzul de poziĠie dominantă úi acela al
concentrărilor economice. InfluenĠa atât de puternică a dreptului Uniunii Europene a
dus la o europenizare imediată a dreptului concurenĠei românesc úi va duce, în anii ce
urmează, la o europenizare a fenomenului social al concurenĠei economice.

Cuvinte-cheie: europenizare, dreptul concurenĠei, dreptul Uniunii Europene, între-

prindere, drept antitrust, abuz de poziĠie dominantă, concentrări economice

Prolegomene
În comunitatea academică contemporană, unul dintre conceptele emergente cele
mai interesante este acela al europenizării, despre care s-a spus că nu este o nouă
teorie úi nici o soluĠie ad-hoc pentru probleme existente, cât un mod de a „orchestra
concepte existente” pentru a contribui la cercetarea în domeniile sociale, economice
úi juridice1.
Integrarea statelor membre úi europenizarea acestora, prin adoptarea unui set
comun de principii úi ajungerea la un numitor comun, nu puteau fi realizate decât
prin integrarea unui set întreg de norme juridice comune. Aceasta deoarece, pe de-o
parte, Uniunea Europeană oferă soluĠii care sunt, deseori, diferite de cele adoptate de
Statele Membre anterior aderării úi, pe de altă parte, armonizarea legislaĠiilor acestor
State Membre nu se putea realiza decât prin adoptarea unui trunchi comun, din care
aceste legislaĠii să-úi tragă seva, fără a-úi pierde identitatea.
Europenizarea a fost definită ca fiind un proces al construcĠiei, difuziei úi institu-
Ġionalizării a regulilor, procedurilor úi paradigmelor definite úi consolidate de
Uniunea Europeană, prin încorporarea acestora în logica domestică, internă, a
fiecărui Stat Membru2. Ca atare, europenizarea poate fi resimĠită, în diverse măsuri,
în toate domeniile juridice interne, iar dreptul concurenĠei nu face excepĠie.

1
C.M. Radaelli, “Europeanisation: Solution or problem?”, European Integration online
(EIoP), Vol. 8 (2004) N° 16, disponibil la http://eiop.or.at/eiop/texte/2004-016a.htm, p. 1.
2
Idem, p. 3.
264 Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

Uniunea Europeană este bazată pe valori fundamentale, inspirate din moútenirea

comună a statelor membre, iar două dintre aceste valori fundamentale pentru cele 28
de State Membre sunt, fără îndoială, libertatea úi egalitatea resortisanĠilor Uniunii
Europene. Una dintre manifestările concrete ale acestor principii este dreptul concu-
renĠei, al cărui deziderat fundamental este acela de a asigura un teren egal pentru toĠi
participanĠii la circuitul economic. ConcurenĠa loială a preocupat úi legiuitorul
constituant român, acesta garantând-o în art. 135, alin (2)1.
Acquis-ul Uniunii Europene prevede, în această ramură de drept, numeroase
principii, reguli, recomandări úi acte juridice care fac parte din dreptul intern al
Statelor Membre. Din acest punct de vedere, se poate spune, fără riscul de a greúi, că
dreptul Uniunii Europene în materie concurenĠială a devenit trunchiul comun care
leagă legislaĠia concurenĠială a tuturor Statelor Membre.
În cele ce urmează, vom aborda noĠiunile fundamentale ale dreptului concurenĠei
european, sub trei aspecte: Dreptul Antitrust European (II), Politica Europeană în
materia concentrărilor economice (III) úi problema Ajutoarelor de Stat în Uniunea
Europeană (IV). În fiecare dintre cele trei secĠiuni, vom privi úi transpunerea în
dreptul intern a tuturor normelor europene în materie. Înainte de acestea, trebuie
făcute o serie de precizări în legătură cu o noĠiune fundamentală în dreptul european
al concurenĠei: întreprinderea.

1. Întreprinderea – noĠiune fundamentală a Dreptului ConcurenĠei

Art. 101 úi 102 din Tratatul privind funcĠionarea Uniunii Europene2 sunt verita-
bilele chei de boltă ale reglementării comunitare a dreptului concurenĠei. Primul
dintre acestea este sediul materiei în ceea ce priveúte controlul practicilor anticoncu-
renĠiale ale cartelurilor, la nivel comunitar3. Subiectele art. 101 sunt „întreprinderile”

1
“ (2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerĠului, protecĠia concurenĠei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producĠie”
2
Trimiterile făcute la Tratatul privind FuncĠionarea Uniunii Europene (TFUE) sunt făcute
la varianta consolidată a acestuia, la momentul publicării.
3
Art. 101 TFUE: „(1)Sunt incompatibile cu piaĠa internă úi interzise orice acorduri între
întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi úi orice practici concertate care pot
afecta comerĠul dintre statele membre úi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea
sau denaturarea concurenĠei în cadrul pieĠei interne úi, în special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, preĠuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte
condiĠii de tranzacĠionare;
(b) limitează sau controlează producĠia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau inves-
tiĠiile;
(c) împart pieĠele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiĠii inegale la prestaĠii echivalente,
creând astfel acestora un dezavantaj concurenĠial;
(e) condiĠionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaĠii
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanĠele comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte.
(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.
Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei 265
úi „asocierile de întreprinderi”, dar înĠelesul acestor termeni nu este definit în Tratatul
privind funcĠionarea Uniunii Europene1.
Prin urmare, a fost de căderea InstanĠelor Uniunii úi a autorităĠilor din domeniu de
a circumscrie înĠelesul termenului de „întreprindere”, atunci când se pune problema
aplicării art. 101, 102 úi urm. TFUE. Privirea acestora a fost una foarte largă, pentru a
da maximă eficienĠă normelor prevăzute de art. 101, astfel încât întreprinderea în
această materie este orice entitate care este implicată în activităĠi economice,
indiferent de statutul său legal sau modul în care aceasta este finanĠată2.
Pe cale de consecinĠă, vor fi întreprinderi, în sensul tratatului, corporaĠiile, parte-
neriatele, profesiile liberale, cooperativele, chiar persoanele fizice, atunci când
operează în calitate de comerciante3. LargheĠea interpretării nu trebuie să invite la
delăsare în interpretarea termenului de întreprindere, căci nu orice activitate
organizată este o întreprindere în sensul tratatului. Spre exemplu, s-a decis că nu intră
sub incidenĠa art. 101 TFUE activitatea desfăúurată de casele naĠionale de pensii în
statele membre4.
În ceea ce priveúte entităĠile statale, sau persoanele juridice controlate de stat,
jurisprudenĠa arată faptul că acestea pot intra sub incidenĠa art. 101 TFUE, câtă
vreme acĠionează într-un context comercial5, iar nu în situaĠiile în care aceste entităĠi
acĠionează în regim de putere publică, de iure imperii. Nu vor intra, de asemenea, sub
incidenĠa art. 101 nici sindicatele sau patronatele6, iar în ceea ce priveúte angajaĠii,

(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:
– oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;
– oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;
– oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate
care contribuie la îmbunătăĠirea producĠiei sau distribuĠiei de produse ori la promovarea
progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din
beneficiul obĠinut úi care:
(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricĠii care nu sunt indispensabile pentru
atingerea acestor obiective;
(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenĠa în ceea ce priveúte o
parte semnificativă a produselor în cauză”.
1
Varianta în limba engleză a tratatelor foloseúte termenul de „undertakings”, varianta
franceză pe aceea de „entreprises”, iar cea germană termenul de „Unternehmen”.
2
A se vedea Cauza 41/90 Hofner and Elser v. Macrotron GmbH, (1991) ECR I – 1979,
parag. 21.
3
A se vedea Cauza 79/86/EEC, Vaessen/Morris, 10 ian. 1979, J. Of. Nr. L19/1979,
par. 12: „Mr Moris exploits his invention commercially […] and in this way he carries on the
business of an undertaking”.
4
A se vedea P. Craig, G. De Búrca, EU Law. Text, cases and materials. Fifth edition,
Oxford University Press, 2008, p. 961.
5
În această materie, pentru a acorda maximă eficienĠă normelor de protecĠie, comerĠul
trebuie înĠeles într-un sens cât mai larg, asemănător sensului original, din latinescul
commercium, care desemna totalitatea operaĠiunilor desfăúurate cum merx, privitoare la o
anumită marfă.
6
A se vedea, în acest sens, Cauza Albany International BV v Stichting Bedrijfspen-
sioenfonds Textielindustrie, C-67/96, par. 6.
266 Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

priviĠi individual, ei sunt consideraĠi a face parte integrantă din întreprinderea în care
îúi desfăúoară activitatea, nefiind întreprinderi în înĠelesul art. 1011.
O problemă delicată este aceea a agenĠilor economici distincĠi din punct de vedere
legal, dar strâns legaĠi din punct de vedere economic, precum societatea mamă úi o
filială a acesteia. JurisprudenĠa a privit, în numeroase rânduri, asemenea societăĠi ca o
singură întreprindere, în înĠelesul art. 101, ceea ce ar exclude acordurile dintre
acestea de la aplicarea art. 101, putând fi, însă, aplicabil art. 102 TFUE2.
Legea nr. 21/1996, privind concurenĠa3, prevede, în art. 2 alin. (2), faptul că prin
întreprindere, în sensul legii se înĠelege „orice operator economic angajat într-o
activitate constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaĠă dată, independent
de statutul său juridic úi de modul de finanĠare, astfel cum este definită în
jurisprudenĠa Uniunii Europene”. Precedată de o definiĠie amplă, trimiterea către
jurisprudenĠa Uniunii Europene este justă, dar redundantă, având în vedere faptul că
normele din această materie trebuie oricum interpretate prin prisma „jurisprudenĠei
Uniunii Europene”, având în vedere preluarea acquis-ului comunitar în dreptul
românesc, la momentul aderării4.

2. Dreptul antitrust european. Art. 101 TFUE. Acordurile anticon-

curenĠiale
Art. 101 face referire la „acorduri[…]decizii[…]practici concentrate”, dar este
evident că, dacă s-ar analiza numai acorduri formale, explicite úi publice, normelor
din materie concurenĠială li s-ar reduce în mod drastic câmpul de aplicare, pentru că
întreprinderile recurg, deseori, la subterfugii, pentru a-úi masca adevăratele intenĠii5.
Astfel, s-a decis că un gentleman’s agreement intră sub incidenĠa art. 1016, tot astfel
cum intră diverse alte înĠelegeri orale, chiar nesancĠionate juridic7.
De asemenea, simpla participare la o întâlnire informală unde s-au stabilit
anumite practici anticoncurenĠiale, fără a se opune la acestea, urmată de punerea în

1
În acest sens, Criminal proceedings against Jean Claude Becu, Annie Verweire, Smeg
NV and Adia Interim NV, C-22/98, passim.
2
În acest sens, Viho Europe BV v Commission of the European Communities, C-73/95 P,
par. 15; Akzo Nobel NV and Others v Commission of the European Communities, C-97/08 P,
passim.
3
Republicată în M.Of. nr. 240 din 3 aprilie 2014, desemnată de-a lungul acestei lucrări,
brevitatis causa, drept Legea concurenĠei.
4
În acelaúi sens este úi art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului, privind
punerea în aplicare a normelor de concurenĠă prevăzute la art. 81 úi 82 din tratat [actualele
art. 101 úi 102 – n.ns.], care prevede faptul că autorităĠile, atunci când aplica legislaĠia
naĠională cu privire la obiectul de aplicare al art. 81, actualul art. 101, ele „aplică de asemenea
articolul 81 din tratat acestor acorduri, decizii sau practici concentrate”. Într-un sens identic
prevede úi art. 5 alin. (6) al Legii nr. 21/1996.
5
P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 962.
6
A se vedea celebrele hotărâri cu privire la Cartelul Chininei, în cauzele 41, 44 úi 45/69,
care au trasat veritabile principii în interpretarea noĠiunii de „acord” în această materie.
7
Decizia Polypropylene, 86/398, OJ L230/1, passim.
Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei 267
1
practică a acestora intră sub incidenĠa art. 101 , fără ca vreo întreprindere să poată să
invoce în apărarea sa faptul că nu este activă în domeniul respectiv, sau că nu are o
putere economică suficient de mare pentru a dăuna mediului concurenĠial2. Totuúi,
oricât de informal, acordul trebuie să reiasă din voinĠa conjugată a două sau mai
multe părĠi, fără însă a recurge la paradigma contractului sau actului juridic pentru a-l
explica3.
În ceea ce priveúte noĠiunea de „practici concentrate”, jurisprudenĠa la nivel
unional este deosebit de bogată, dată fiind noĠiunea sensibilă în discuĠie, úi riscul de a
sancĠiona un comportament normal, concurenĠial, care are „semnalmentele” unei
asemenea practici. EsenĠial este ca fiecare întreprindere să opereze independent pe
piaĠa respectivă, iar dacă preĠurile sunt identice sau aproape identice, acest fapt
trebuie să reiasă din caracteristicile pieĠei respective4.
În orice caz, aceste acorduri, decizii sau practici între întreprinderi trebuie să
poată „afecta comerĠul dintre statele membre” úi să aibă ca „obiect sau efect
împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenĠei în cadrul pieĠei comune”.
Această din urmă teză trebuie citită în mod disjunct, în sensul că, dacă un acord
are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenĠei, acesta va fi, per
se, motiv suficient pentru pronunĠarea unei hotărârii în acest sens, fără a se mai
analiza úi efectele unor asemenea acorduri asupra pieĠelor interne5.
Pe de altă parte, unele acorduri pot avea efecte anticoncurenĠiale, fără ca obiectul
lor să fie, per se, contrar art. 101, iar în asemenea cazuri, Comisia sau CurĠile
europene trebuie să analizeze efectele acordului respectiv în detaliu, în special prin

1
C-199/92 ECR II-499, Hüls AG v Commission of the European Communities, par. 155,
în care se statuează faptul că este în sarcina întreprinderii acuzate de practici anticoncurenĠiale
să dovedească faptul că, deúi a participat la o întâlnire care a trasat coordonatele unor
asemenea practici, comportamentul ei ulterior nu relevă respectarea acestui acord informal.
2
În acest sens, T-99/04, AC-Treuhand AG v Commission of the European Communities,
par. 122; T-143/89, Ferriere Nord SpA v Commission of the European Communities, passim,
în special par. 44-46.
3
În acest sens, I. Lianos, „Collusion in Vertical Relations under Article 81 EC”, Common
Market Law Review, nr. 45, Kluwer Law International, 2008, p. 1027 úi urm. Se arată că sunt
„nebuloase” limitele conceptului de acord, însă ca trebuie interpretat în sensul în care s-ar
putea proba úi sancĠiona practicile anticoncurenĠiale, chiar dacă nu se poate dovedi activitatea
unei întreprinderi de-a lungul întregii existenĠe a cartelului avut în vedere. În acelaúi sens, a se
vedea C-49/92, Commission of the European Communities v Anic Partecipazioni SpA.,
passim.
4
Acest principiu a fost statuat în deciziile cu privire la Cartelul Zaharului, 40-48, 50, 54-
56, 111, 113 úi 114/73, Coöperatieve Vereniging „Suiker Unie” UA and others v Commission
of the European Communities. Pentru o analiză detaliată a importanĠei acestor decizii, a se
vedea P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 969.
5
Altfel spus, este condamnabilă simpla existenĠa a unor asemenea acorduri. JurisprudenĠa
este bogată în asemenea raĠionamente. Amintim, cu titlu de exemplu, C-501/06
GlaxoSmithKline Services Unlimited v Commission of the European Communities, par. 56-
59; C-219/95, Ferriere Nord SpA v Commission of the European Communities, par. 31 úi
urm.; a se vedea, în acelaúi sens, Orientările Comisiei privind aplicarea art. 81 alin. (3) din
tratat, 2004/C 101/08, par. 21-23.
268 Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

prisma efectelor economice ale acordului respectiv1. Trebuie analizate întotdeauna

atât efectele pro- cât úi cele anti-concurenĠiale ale acordurilor în cauză, pentru că
anumite clauze pot părea, prima facie, neconforme cu principiile din materie, dar să
fie, în realitate, valide úi benefice pentru concurenĠa din domeniul respectiv2.
În orice caz, efectul acordului, deciziei sau practicii, pe lângă condiĠia mai sus
enunĠată, trebuie să fie de natură a afecta comerĠul dintre statele membre. În caz
contrar, va fi de căderea statelor membre examinarea acestora, în conformitate cu
legislaĠia naĠională din domeniul dreptului concurenĠei. De principiu, Curtea a hotărât,
în cauza STM3, faptul că, pentru a fi aplicabil art. 101, trebuie ca acordul respectiv, în
funcĠie de factori obiectivi, juridici sau faptici, să poată avea o influenĠă, directă sau
indirectă, actuală sau viitoare în relaĠiile economice dintre statele membre.
Mai mult, nu este necesar a se dovedi că acordul respectiv a avut un efect concret
asupra relaĠiilor comerciale, câtă vreme se dovedeúte faptul că un asemenea efect este
posibil4. Tot astfel, chiar dacă întreprinderile părĠi la acordul respectiv sunt
dintr-acelaúi stat membru, sau dacă acordul priveúte comerĠul dintre un stat membru
úi un stat nemembru, dacă acordul este de natură să afecteze comerĠul dintre statele
membre, Uniunea îúi va păstra competenĠa5.
Astfel formulat, principiul face ca momentele în care Uniunea Europeană să nu
aibă competenĠa de a analiza un asemenea acord să fie rare în practică, urmând ca
orice activitate a organismelor interne a statelor membre în domeniul concurenĠei să
se desfăúoare după o atentă analiză în acest sens, pentru a nu încălca prerogativele
Comisiei sau CurĠii de JustiĠie a Uniunii Europene. Comisia a publicat un ghid cu
anumite orientări în acest sens:
„Criteriul efectului asupra comerĠului include un element cantitativ care limitează
aplicabilitatea dreptului comunitar la acordurile úi practicile care sunt susceptibile să
producă efecte de o anumită magnitudine. Acordurile úi practicile nu intră sub
incidenĠa art. 81 úi 82 atunci când ele afectează piaĠa doar într-o măsură nesemni-

1
În acest sens, O. Odudu, „Interpreting Article 81 (1): Demonstrating Restrictive Effect”,
European Law Review, nr. 261, 2001, p. 261 úi urm., úi deciziile acolo citate.
2
Spre exemplu, în cazul Remia, C-42/84, par. 70, Curtea a decis faptul că o clauză de
neconcurenĠă, în condiĠiile speĠei, putea fi chiar benefică pentru mediul concurenĠial, atâta
timp cât era limitată expres în timp. Pe de altă parte, în cauza C-161/84, Pronuptia de Paris
GmbH v Pronuptia de Paris Irmgard Schillgallis, Curtea a reĠinut că asemenea clauze nu erau
necesare pentru integritatea francizei care făcea obiectul cauzei. Iată cum, în funcĠie de
circumstanĠele cauzei, clauze aproape identice din acorduri diferite pot avea sau nu efecte
anticoncurenĠiale. Principiile trasate de Curte úi Comisie sunt, din acest punct de vedere,
esenĠiale pentru o aplicare normală úi coerenĠă a art. 101 în dreptul românesc. Pentru o analiză
detaliată a acestor cauze, a se vedea P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 979-982.
3
C-56/65, Société Technique Minière (L.T.M.) v Maschinenbau Ulm GmbH (M.B.U.),
pct. 249.
4
C-19/77, Miller International Schallplatten GmbH v Commission of the European
Communities, passim.
5
În acest sens, C-8/72 Vereeniging van Cementhandelaren v. Commission of the
European Communities, passim; C-246/86, S. C. Belasco v. Commission of the European
Communities, passim; 74/634/EEC: Decizia Comisiei din data de 29 noiembrie 1974, legată
de aplicarea art. 85 (IV/27.095 – Acordul Franco-Japonez cu privire la rulmenĠi), passim.
Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei 269
ficativă, având în vedere poziĠia mai puĠin importantă a întreprinderilor respective pe
piaĠa produselor în cauză”1.
Odată incident art. 101 alin. (1) TFUE cu privire la un anumit acord, consecinĠa
imediată este că, de regulă, acesta este nul de drept, iar comportamentul întreprinde-
rilor ca urmare a unui asemenea acord va fi unul anticoncurenĠial, urmând a fi
sancĠionat ca atare. Cu toate acestea, art. 101 alin. (3) TFUE prevede, în mod
excepĠional, anumite categorii, decizii sau practici care, deúi intră sub incidenĠa art.
101 alin. (1), sunt exceptate de la consecinĠele acestuia. Înainte de 2003, Comisia era
singurul organism abilitat să excepteze anumite acorduri, în conformitate cu art. 101
alin. (3). Acum, având în vedere faptul că jurisdicĠiile úi organismele naĠionale aplică
în mod direct art. 101 în întregimea sa2, situaĠia este inversă, iar Comisia a publicat o
serie de comunicări, pentru aplicarea corectă a acestuia3.
Prima condiĠie este ca acordul respectiv să contribuie la îmbunătăĠirea producĠiei
sau distribuĠiei, sau să promoveze progresul tehnic sau economic. Plusvaloarea adusă
poate fi, aúadar, una calitativă, nu strict cantitativă4, iar Comisiei trebuie să fie probat
acest fapt pentru a se putea face aplicarea art. 101 alin. (3), contribuĠia neprezu-
mându-se în nicio situaĠie.
A doua condiĠie este ca beneficiul amintit să fie resimĠit de către consumatorii din
domeniul respectiv, ceea ce relevă latura protecĠionistă în ceea ce priveúte
consumatorii. Efectul resimĠit de consumatori trebuie cel puĠin să compenseze efectul
negativ actual sau posibil al acordului respectiv, iar beneficiul nu trebuie să fie,
necesarmente, imediat. Totuúi, o perioadă prea lungă până la apariĠia beneficiului
poate să excludă aplicarea art. 101 alin. (3)5.
CondiĠia a treia este ca restricĠia respectivă să nu impună restricĠii care nu sunt
indispensabile pentru a obĠine rezultatul scontat. O restricĠie impusă, dacă nu este
indispensabilă, elimină, cel puĠin parĠial efectul benefic, urmând a fi considerată ca
anticoncurenĠială6.
A patra úi ultima condiĠie este ca acordul respectiv să nu ofere posibilitatea
întreprinderilor participante de a elimina concurenĠa „în ceea ce priveúte o parte
semnificativă a produselor în cauză (úi a serviciilor, neîndoielnic – n.ns.)”. Calculul
făcut de redactorii textului a fost unul pragmatic: între beneficiile posibile pe care

1
Comunicarea Comisiei, Orientări privind conceptul de efect asupra comerĠului din
articolele 81 úi 82 din tratat, (2004/C 101/07), passim, în special par. 44-57.
2
A se vedea Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, privind punerea în aplicare a
normelor de concurenĠă prevăzute la art. 81 úi 82 din tratat.
3
A se vedea B.J. Sweeney, The Internationalisation of Competition Rules, Routlege, 2010,
p. 52 úi urm.
4
A se vedea Comunicarea Comisiei, Orientări privind conceptul de efect asupra
comerĠului din articolele 81 úi 82 din tratat, (2004/C 101/07), par. 64-72.
5
Idem, par. 85-87.
6
A se vedea, pentru o situaĠie în care restricĠia a fost considerată ca fiind neindispensabilă,
C-258/78, L.C. Nungesser KG and Kurt Eisele v Commission of the European Communities,
par. 76-78.
270 Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

acordul respectiv le-ar putea aduce úi protecĠia procesului concurenĠial úi rivalităĠii,

au fost preferate, în mod corect, cele din urmă1.
Din analiza condiĠiilor pe care art. 101 alin. (3) TFUE le prevede, poate fi lesne
observat faptul că arareori vreuna dintre practicile prevăzute cu titlu exemplificativ
de art. 101 alin. (1) vor îndeplini condiĠiile amintite, având în vedere gravitatea lor în
ceea ce priveúte mediul concurenĠial în piaĠa unică2.
Legea nr. 21/1996, în art. 5 alin. (4), prevede faptul că asemenea acorduri, care
împlinesc condiĠiile prevăzute de art. 101 alin. (3) TFUE, sunt considerate legale
chiar fără notificarea acestora sau fără o decizie a Consiliului ConcurenĠei.
Pe de altă parte, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, preluând, tale quale,
art. 101 alin. (1) TFUE, include două noi ipoteze exprese de practici interzise,
respectiv lit. f) úi g):
„f) constau în participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaĠii sau la
orice alte forme de concurs de oferte;
g) elimină de pe piaĠă alĠi concurenĠi, limitează sau împiedică accesul pe piaĠă úi
libertatea exercitării concurenĠei de către alte întreprinderi, precum úi înĠelegerile de
a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumite întreprinderi fără o justificare
rezonabilă”.
Observăm încă o redundanĠă supărătoare a legiuitorului român, întrucât aceste
exemple pot să fie oricând încadrate la exemplele prevăzute de lit. a)-e). PrezenĠa lor
în plus faĠă de exemplele prevăzute expres de tratat ar putea invita la o interpretare
conform căreia Legea nr. 21/1996 ar fi, din acest punct de vedere, mai cuprinzătoare
decât Tratatul, ceea ce ar fi fals úi periculos, din punct de vedere juridic.

3. Abuzul de poziĠie dominantă. Art. 102 TFUE

Art. 102 TFUE3, fostul art. 82 TCE, este celălalt sediu esenĠial al materiei în
domeniul anticoncurenĠial, úi priveúte abuzul de poziĠie dominantă. Art. 102
operează, de asemenea, cu noĠiunea de „întreprindere”, iar precizările făcute supra,
cu privire la înĠelesul acestui termen rămân, în totalitate, valabile. EsenĠa art. 102 Ġine

1
A se vedea Comunicarea Comisiei, Orientări privind conceptul de efect asupra comer-
Ġului din articolele 81 úi 82 din tratat, (2004/C 101/07), par. 105, 107.
2
P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 982.
3
„Este incompatibilă cu piaĠa internă úi interzisă, în măsura în care poate afecta comerĠul
dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei
poziĠii dominante deĠinute pe piaĠa internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.
Aceste practici abuzive pot consta în special în:
(a) impunerea, direct sau indirect, a preĠurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor
condiĠii de tranzacĠionare inechitabile;
(b) limitează producĠia, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consu-
matorilor;
(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiĠii inegale la prestaĠii echi-
valente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenĠial;
(d) condiĠionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaĠii
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanĠele comerciale, nu au legătură
cu obiectul acestor contracte”.
Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei 271
de puterea pe care fiecare întreprindere o are în piaĠa respectivă, úi de adevărul
economic, conform căruia o poziĠie de monopol poate să ducă la preĠuri mai ridicate
úi calitate scăzută a produselor úi serviciilor.
Deúi aceasta este raĠiunea pentru care a fost instituit art. 102, acesta nu trebuie
interpretat în sensul că sancĠionează per se poziĠia dominantă pe care o anumită
întreprindere o are. PoziĠia dominantă poate, foarte bine, să rezulte dintr-o concurenĠă
corectă, întreprinderea dominantă fiind superioară concurenĠilor din toate punctele de
vedere. Altfel spus, nu puterea într-un anumit domeniu este considerată a fi nocivă, ci
abuzul de această putere. Nici nu putea fi altfel, întrucât normele prevăzute de tratate
în această materie au ca prim scop încurajarea concurenĠei, nu sancĠionarea arbitrară
a întreprinderii „victorioase”.
Orice aplicare a art. 102 la o situaĠie de fapt presupune un raĠionament în mai
multe etape, după cum urmează. În primul rând, trebuie identificată cu exactitate
piaĠa în cauză, întrucât fără a cunoaúte cu exactitate piaĠa, nu se poate stabili dacă
întreprinderea respectivă are sau nu o poziĠie dominantă în cadrul acesteia, ca etapă a
doua. Apoi trebuie determinat dacă întreprinderea respectivă a abuzat sau nu de
poziĠia sa dominantă. Ca ultimă etapă a raĠionamentului, trebuie determinat dacă
întreprinderea respectivă îúi poate justifica sau nu comportamentul abuziv1.
În ceea ce priveúte identificarea exactă a pieĠei relevante în cauză, Comisia a emis
o comunicare relevantă în acest sens2, iar jurisprudenĠa a considerat, în mare măsură,
că trebuie analizată piaĠa sub trei aspecte: piaĠa produsului respectiv, piaĠa geografică
úi factorii temporali3.
PiaĠa produsului respectiv reflectă realitatea faptului că o anumită întreprindere nu
va avea reală putere decât în ceea ce priveúte anumite bunuri sau servicii. Comisia úi
Curtea de JustiĠie au decis că aceasta cuprinde totalitatea produselor care sunt
interschimbabile, privite din perspectiva cumpărătorilor medii din domeniul
respectiv. Se Ġine cont de preĠul produsului, caracteristicile sale de bază, utilizarea
reală úi alte asemenea criterii4.
Este de reĠinut faptul că, deseori, între Comisie úi întreprinderile în cauză,
dezbaterile privesc definirea exactă a pieĠei produsului, deoarece o identificare
îngustă a acesteia va înlesni cu mult sarcina Comisiei de a dovedi poziĠia dominantă
úi abuzul de aceasta5. În ceea ce priveúte piaĠa geografică, regula este că, în absenĠa

1
P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 1011.
2
Comunicarea Comisiei privind definirea pieĠei relevante în sensul dreptului comunitar al
concurenĠei (97/C 372/03).
3
P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 1012 úi urm.
4
A se vedea C-27/76, United Brands Co v. Comisia Europeană, (1978) ECR 207, o
decizie celebră, în care Curtea a decis faptul că, având în vedere gustul, textura úi lipsa
seminĠelor, bananele reprezintă o piaĠă separată de alte produse. De asemenea, a se vedea
T-340/03, France Télécom SA v Commission of the European Communities, în care Curtea a
decis faptul că există o piaĠă diferită pentru internetul de înaltă viteză, faĠă de internetul de
viteză redusă, cele două servicii nefiind interschimbabile.
5
Pentru un caz celebru în care s-a definit într-un mod foarte îngust piaĠa relevantă a
produsului în cauză, a se vedea C-22/78, Hugin Kassaregister AB and Hugin Cash Registers
Ltd v Commission of the European Communities, unde Comisia a considerat că Hugin a
încălcat art. 102 (illo tempore, art. 82), prin refuzul de a vinde piese de schimb pentru casele
272 Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

unor factori speciali, aceasta este întreaga Uniune1. Totuúi, această regulă nu poate fi
absolutizată, existând situaĠii în care a fost analizată doar o piaĠă naĠională, iar nu
piaĠa unională per ansamblu2. De asemenea, pieĠele pot avea o calitate temporală, din
cauza fluctuaĠiilor materiilor prime sau a caracterului sezonier al produsului sau
serviciului respectiv. De asemenea, progresul útiinĠific conferă un puternic caracter
temporal oricărei pieĠe în discuĠie, fapt subliniat úi de jurisprudenĠă3.
PoziĠia dominantă a unei întreprinderi nu se poate cuantifica fără a se măsura
puterea reală a firmei respective în piaĠă. În hotărârea din cauza United Brands4,
curtea a apreciat că o poziĠie dominantă se reflectă printr-o forĠă economică, permi-
Ġând întreprinderii respective să se comporte independent de „competitori, clienĠi úi
consumatori”. Este de observat faptul că un asemenea test va include atât mono-
polurile clasice, cât úi acele întreprinderi care, fără a avea un monopol în piaĠa res-
pectivă, au o cotă de piaĠă suficient de mare pentru a-i conferi o poziĠie dominantă5.
În ceea ce priveúte abuzul de poziĠie dominantă, art. 102 nu oferă o listă
exhaustivă a practicilor care constituie o poziĠie dominantă, ci doar exemple de
asemenea practici care sunt în mod special dăunătoare mediului concurenĠial. ùi în
acest caz, jurisprudenĠa a oferit numeroase exemple de asemenea practici, precum:
refuzul de a vinde materii prime unui anumit concurent, oferirea de preĠuri
discriminatorii, selective, alte practici care pun piaĠa respectivă într-un risc structural

lor de marcat unei firme concurente, Liptons, care depana atât case proprii cât úi case marca
Hugin. Comisia a identificat piaĠa produsului ca fiind aceea cu privire la piese de schimb
pentru maúini Hugin, pe când Hugin susĠineau faptul că piaĠa relevantă este aceea a caselor de
marcat, indiferent de marca lor, o piaĠă foarte competitivă. Curtea a decis că definiĠia dată de
Comisie este cea corectă úi că Hugin abuzase, într-adevăr, de poziĠia sa dominantă.
1
C-53/92, Hilti AG v Commission of the European Communities, par. 667.
2
În acest sens, Deciziile Comisiei nr. 82/861, British Telecommunications úi 88/518,
Napier Brown-British Sugar, unde s-a decis, în fiecare caz, faptul că piaĠa relevantă din punct
de vedere geografic este aceea a Marii Britanii, iar nu întreaga piaĠă unională, fapt care nu
trebuie să influenĠeze analiza sub aspectul posibilităĠii de a influenĠa piaĠa comună.
3
Decizia Comisiei nr. 92/163, Elopak Italia Srl v. Tetrapak.
4
C-22/76 R, United Brands Company and United Brands Continentaal BV v Commission
of the European Communities, par. 65.
5
A se vedea P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 1018 úi urm. În ceea ce priveúte cota de
piaĠă, aceasta se va corobora cu alĠi factori relevanĠi, iar un examen al jurisprudenĠei relevă
faptul că o cotă de piaĠă mare nu este, în sine, suficientă pentru a exprima o poziĠie dominantă.
În cazul United Brands, anterior citat, cota de piaĠă de 40-45%, coroborată cu alĠi factori a fost
suficientă pentru a releva o poziĠie dominantă, pe când în cauza Hoffman-La Roche [C-85/76,
par 3], o cotă de 43% în piaĠa vitaminei B3 nu a fost suficientă pentru a reflecta o poziĠie
dominantă. Aceúti factori pot fi, spre exemplu, dificultatea de a se pătrunde în piaĠa respectivă,
exisenĠa sau nu a unei pieĠe largi de desfacere, chiar prevederi legale dintr-un anumit stat, de
măsură a îngreuna pătrunderea pe piaĠa respectivă [în acest din urmă sens, a se vedea Hugin,
idem, par. 6; Hilti, idem, par. 93; T-321/05, AstraZeneca AB úi AstraZeneca plc. v. Commission,
par. 814]. Totuúi, în lipsa unor circumstanĠe cu totul execpĠionale, o cotă de piaĠă suficient de
mare a fost găsită ca fiind suficientă pentru o poziĠie dominantă. A se vedea, în acest sens, C-
62/86, AKZO Chemie BV v Commission of the European Communities, par. 60 úi T-228/97,
Irish Sugar plc v Commission of the European Communities, unde cote de piaĠă de peste 50%
au fost suficiente pentru a învedera poziĠia dominantă a întreprinderilor în cauză.
Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei 273
1
etc. , iar aplicarea în dreptul român a art. 102 úi a art. 6 din Legea nr. 21/1996 trebuie
să se facă prin prisma acestei jurisprudenĠe bogate.
Art. 102 TFUE nu prevede în mod expres situaĠiile în care acesta nu s-ar aplica,
asemeni art. 101 alin. (3). La o primă vedere, s-ar considera că abuzul de poziĠie
dominantă nu se poate justifica în nicio situaĠie, însă Curtea úi Comisia nu au aplicat
în mod mecanic art. 102, ci în mod proporĠional. Astfel, s-a decis că, dacă există o
justificare obiectivă pentru comportamentul abuziv, úi dacă conduita respectivă este
proporĠională, nu este obligatorie condamnarea întreprinderii respective2. Comisia a
învederat faptul că aplicarea art. 102 nu trebuie să fie făcută fără a se permite o
apărare din partea întreprinderii în cauză3, mai ales dacă practica respectivă duce la o
creútere a eficienĠei, resimĠită úi de consumatorul final. De lege ferenda, Legea
nr. 21/1996, sau viitorul Cod al ConcurenĠei, ar trebui să includă în mod expres
această veritabilă excepĠie consacrată pe cale jurisprudenĠială, pentru o corectă
aplicare a normelor din această materie, mai ales în spiritul acestora.

4. Politica europeană în materia concentrărilor economice

Al doilea palier important în care aderarea la Uniunea Europeană a produs o
schimbare temeinică a dreptului concurenĠei român este materia concentrărilor
economice între întreprinderi.
Aúa cum s-a putut observa, articolele esenĠiale din materia concurenĠei, art. 101
úi 102 TFUE, nu fac nicio referire cu privire la concentrările economice între
întreprinderi. Această lacună a fost resimĠită de Comisie de-a lungul existenĠei
ComunităĠii Europene, emiĠând chiar o propunere de reglementare în anul 19734.
Necesitatea a făcut, însă, necesară, intervenĠia CurĠii Europene în materia con-
centrărilor economice, iar aceasta a răspuns printr-o aplicare meúteúugită a actualului
art. 1025, apoi a art. 1016.
În final, a fost adoptat Regulamentul 4064/89, iar actualul sediu al materiei în
ceea ce priveúte concentrările de întreprinderi este Regulamentul 139/2004,
aúa-numitul EC Merger Regulation (brevitatis causa, ECMR). ExistenĠa acestui
regulament care tratează în mod expres această materie nu trebuie să ducă la

1
Pentru exemple relevante din fiecare categorie, a se vedea P. Craig, G. De Búrca,
op. cit., p. 1028 úi urm. úi jurisprudenĠa acolo citată.
2
În acest sens, United Brands, antecitat, par. 4; Hilti, antecitat, par. 36; C-311/84, Centre
belge d'études de marché - Télémarketing (CBEM) v SA Compagnie luxembourgeoise de
télédiffusion (CLT) and Information publicité Benelux (IPB), passim.
3
A se vedea Comunicarea Comisiei, Orientări privind priorităĠile Comisiei în aplicarea
articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor domi-
nante, 2009/C 45/02, par. 28-31.
4
A se vedea Commission Proposal for a Regulation of the Council of Ministers on the
Control of Concentrations between Undertakings, OJEC, C 92, 31 Oct 1973.
5
A se vedea C-6/72, Europemballage Corporation and Continental Can Company Inc. v
Commission of the European Communities, passim., în special par. 25.
6
A se vedea C-142/84 úi C-156/84, British-American Tobacco Company Ltd and R. J.
Reynolds Industries, Inc., v. Commission of the European Communities, passim.
274 Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

concluzia că ar fi imposibilă aplicarea în prezent a art. 101 sau 102 TFUE, pentru
argumentele reĠinute de Curte illo tempore1.
Există argumente atât în favoarea, cât úi împotriva concentrărilor de întreprinderi.
Pe de o parte, diversele tipuri de concentrări de întreprinderi2 au un puternic potenĠial
anticoncurenĠial, în special concentrările orizontale, al căror rezultat poate fi un
veritabil monopol. Mai mult, concentrările economice care la nivel empiric par a fi
benefice pentru consumator pot produce rezultate nocive, neprevăzute în piaĠă.
Pe de altă parte, consumatorii pot avea de câútigat din anumite concentrări.
Concentrările, realizate în mod corect, pot avea ca rezultat o eficienĠă sporită în ceea
ce priveúte distribuĠia, producĠia úi calitatea acestora3. În orice caz, concentrările
economice sunt o realitate a pieĠei interne, iar ECMR le recunoaúte úi le reglemen-
tează în detaliu.
ECMR va fi aplicabil numai dacă se vorbeúte de o concentrare, concept definit de
art. 3 alin. (1)4, care trebuie citit în conjunctură cu alin. (2)5. Odată conjugate,
conceptele principale stabilite de art. 3 fac ECMR aplicabil úi dacă, spre exemplu,
una sau mai multe din firmele din concentrare nu au sediul pe teritoriul Uniunii
Europene6. Concentrările economice pot să fie, aúadar, totale [art. 3 alin. (1) lit. a)],

1
P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 1046.
2
Orizontale, între întreprinderi aflate la acelaúi nivel al pieĠei, verticale, între întreprinderi
aflate la nivele diferite ale pieĠei úi concentrări conglomerate, între firme care nu operează în
acelaúi domeniu al pieĠei. În acest sens, P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 1047.
3
P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 1048. De asemenea, arată autorii citaĠi, concentrările
economice pot să deschidă drumul către beneficiile economiei de scară, în care factorii de
producĠie, odată sporiĠi, dau rezultate progresiv mai mari.
4
„Se consideră că se realizează o concentrare în cazul în care modificarea de durată a
controlului rezultă în urma:
(a) fuzionării a două sau mai multe întreprinderi independente anterior sau părĠi ale unor
întreprinderi sau
(b) preluării, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puĠin o
întreprindere sau de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin achiziĠionarea de valori
mobiliare sau de active, fie prin contract sau prin orice alte mijloace, a controlului direct sau
indirect asupra uneia sau mai multor întreprinderi sau părĠi ale acestora”
5
„Controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte mijloace care, fie separat sau
combinate úi având în vedere considerentele de drept sau de fapt relevante, conferă
posibilitatea exercitării unei influenĠe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin:
(a) dreptul de proprietate sau dreptul de folosinĠă integrală sau parĠială asupra activelor
unei întreprinderi;
(b) drepturi sau contracte care conferă o influenĠă decisivă asupra structurii, voturilor sau
deciziilor organelor unei întreprinderi”.
6
În acest sens, T-102/96, Gencor Ltd v Commission, passim. Concentrările economice
trebuie să aibă o dimensiune comunitară pentru a putea intra sub incidenĠa regulamentului,
incidenĠă definită de art. 1 alin. (2)-(3) ECMR:
„(2) O concentrare are dimensiune comunitară în cazul în care:
(a) cifra de afaceri totală realizată la nivel mondial de toate întreprinderile implicate
depăúeúte 5 000 de milioane EUR úi
(b) cifra de afaceri totală realizată în Comunitate de către fiecare din cel puĠin două
întreprinderi implicate depăúeúte 250 de milioane EUR,
Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei 275
rezultate din fuziunea unor întreprinderi: acolo unde anterior erau mai multe între-
prinderi distincte, ulterior rezultă una sau mai multe întreprinderi noi, de pluribus
unum. Concentrările prevăzute de art. 3 alin (1) lit. b) sunt acelea care implică o
schimbare a controlului unei întreprinderi. Important este să se reĠină faptul că ideea
de control este una largă, flexibilă1.
Din punct de vedere substanĠial, odată ce o concentrare intră sub incidenĠa
ECMR, având o dimensiune comunitară, aceasta trebuie să treacă testul prevăzut de
art. 2 alin. (1) – (3) ECMR pentru a fi considerată compatibilă cu piaĠa internă2. Din

cu excepĠia cazurilor în care fiecare dintre întreprinderile implicate realizează mai mult de
două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivel comunitar într-unul úi acelaúi stat membru.
(3) O concentrare care nu atinge pragurile prevăzute la alineatul (2) are dimensiune comu-
nitară în cazul în care:
(a) cifra totală de afaceri combinată realizată la nivel mondial de toate întreprinderile
implicate depăúeúte 2 500 de milioane EUR;
(b) în fiecare din cel puĠin trei state membre, cifra totală de afaceri combinată realizată de
toate întreprinderile implicate depăúeúte 100 de milioane EUR;
(c) în fiecare din cel puĠin trei state membre care sunt incluse la litera (b), cifra totală de
afaceri realizată de către fiecare din cel puĠin două dintre întreprinderile implicate depăúeúte
25 de milioane EUR úi
(d) cifra totală de afaceri realizată în Comunitate de către fiecare din cel puĠin două dintre
întreprinderile implicate depăúeúte 100 de milioane EUR,
cu excepĠia cazurilor în care fiecare dintre întreprinderile implicate realizează mai mult de
două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivel comunitar într-unul úi acelaúi stat membru”.
Este de observat faptul că, în lipsa alin. (3), foarte multe concentrări de întreprinderi ar fi fost
de competenĠa legislaĠiilor interne ale statelor membre, ceea ce ar fi dus la o practică inegală,
poate chiar contradictorie. În orice caz, criteriile prevăzute de art. 1 alin. (2)-(3) sunt strict
cantitative, iar o concentrare de întreprinderi care îndeplineúte criteriile respective nu este,
necesarmente, contrară normelor din restul Regulamentului.
1
Astfel, achiziĠia unui număr de acĠiuni care nu dă majoritate absolută este suficientă
pentru a reflecta criteriul controlului. În acest sens, hotărârea în cazul Arjomari-
Prioux/Wiggins Teape, IV/M25, comentat în M.P. Broberg, The European Commission's
Jurisdiction to Scrutinise Mergers, Kluwer Law International, 2006, p. 86-88. Mai mult,
controlul poate să reiasă din mai multe etape distincte din punct de vedere juridic, însă care,
prin modul lor de soluĠionare, pot duce la controlul unei întreprinderi asupra celeilalte, sau a
mai multor întreprinderi asupra uneia singure. În acest sens, T-282/02, Cementbouw Handel
& Industrie BV v Commission of the European Communities, par. 24.
2
„(1) Concentrările care intră în sfera de aplicare a prezentului regulament sunt evaluate în
conformitate cu obiectivele acestui regulament úi cu următoarele dispoziĠii, pentru a se stabili
dacă sunt sau nu compatibile cu piaĠa comună.
La efectuarea acestei evaluări, Comisia ia în considerare:
(a) nevoia menĠinerii úi dezvoltării unei concurenĠe efective pe piaĠa comună având în
vedere, printre altele, structura tuturor pieĠelor vizate úi concurenĠa actuală sau potenĠială din
partea întreprinderilor aflate pe teritoriul sau în afara ComunităĠii;
(b) poziĠia pe piaĠă a întreprinderilor implicate úi puterea lor economică úi financiară,
alternativele disponibile furnizorilor úi utilizatorilor, accesul acestora la surse de aprovizionare
sau pieĠe úi orice alte bariere legale sau de altă natură la intrarea pe piaĠă, tendinĠele ofertei úi
cererii pentru bunurile úi serviciile relevante, interesele consumatorilor intermediari úi finali úi
evoluĠia progresului tehnic úi economic, cu condiĠia ca acesta să fie în beneficiul
consumatorului úi să nu reprezinte un obstacol în calea concurenĠei.
276 Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

punct de vedere procedural, ECMR nu poate cunoaúte o eficienĠă reală decât în

situaĠia în care Comisia Europeană este informată despre orice concentrare care intră
sub incidenĠa Regulamentului.
Acesta este motivul pentru care art. 4 alin. (1) prevede obligaĠia pre-notificării
Comisie oricărei asemenea concentrări, sub sancĠiunea unor amenzi prevăzute de
art. 14 alin. (2) lit. a)1. Aceeaúi sancĠiune cunoaúte úi o concentrare care este pusă în
aplicare, deúi avea o dimensiune comunitară sau trebuia examinată de Comisie în
temeiul art. 4 alin. (5).
Investigările Comisiei cunosc două etape. Prima dintre acestea este una
preliminară, în conformitate cu art. 6 alin. (1) ECMR, în urma căreia Comisia poate
decide dacă acea concentrare în cauză este în afara incidenĠei ECMR, sau, deúi
ECMR este aplicabil, concentrarea respectivă este conformă cu exigenĠele dreptului
Uniunii Europene. În caz contrar, acela în care ECMR este incident úi concentrarea
pare a nu fi compatibilă, Comisia poate lua măsuri interimare adecvate, până a ajunge
la o concluzie în ceea ce priveúte compatibilitatea concentrării cu piaĠa internă, aúa
cum prevede art. 8 alin. (5).
În general, este de dorit ca o anumită concentrare să nu fie analizată decât la un
singur nivel, iar nu atât la nivelul Comisiei, cât úi la nivel naĠional. În acest sens este
úi art. 21 ECMR, care prevede obligaĠia aplicării acestuia în ceea ce priveúte
concentrările care intră sub incidenĠa acestuia úi că niciun stat membru nu aplică
legislaĠia sa naĠională privind concurenĠa niciunei concentrări care are o dimensiune
comunitară. Totuúi, Statele Membre pot lua măsuri pentru a proteja interesele
naĠionale legitime, precum siguranĠa publică, pluralitatea mijloacelor de informare úi
normele prudenĠiale2, câtă vreme măsurile luate sunt compatibile cu dreptul Uniunii
Europene. Mai mult, în temeiul art. 9 ECMR, Comisia poate să notifice Statelor
Membre orice concentrare care, deúi nu afectează piaĠa unică, poate afecta piaĠa la
nivelul unuia sau mai multor State Membre. Într-o asemenea situaĠie, este de căderea
organismelor concurenĠiale din Statele Membre respective să investigheze dacă acea
concentrare respectă úi normele concurenĠiale interne.

(2) O concentrare care nu ridică obstacole semnificative în calea concurenĠei efective pe

piaĠa internă sau pe o parte semnificativă a acesteia, în special ca urmare a creării sau
consolidării unei poziĠii dominante, este declarată compatibilă cu piaĠa comună.
(3) O concentrare care ar ridica obstacole semnificative în calea concurenĠei efective de pe
piaĠa internă sau de pe o parte semnificativă a acesteia, în special ca urmare a creării sau
consolidării unei poziĠii dominante, este declarată incompatibilă cu piaĠa comună”. Deúi
alin. (2) úi (3) sunt diferite faĠă de Regulamentul anterior, din anul 1989, mutatis mutandis,
jurisprudenĠa CurĠii úi poziĠiile Comisiei sunt, în continuare, relevante, inclusiv pentru
organismele statale interne.
1
Este notabil cuantumul amenzii, care poate să ajungă până la 10% din cifra de afaceri a
întreprinderii sau asocierilor de întreprinderi, cuantum care este suficient pentru a preveni
orice asemenea comportament abuziv.
2
Normele prudenĠiale sunt acele norme care prevăd anumite obligaĠii pe care anumite
categorii de operatori economici trebuie să le îndeplinească, obligaĠii cu privire la evenimente
care prezintă un oarecare risc de a se produce, spre exemplu catastrofele naturale úi obligaĠia
asigurătorilor de a asigura împotriva acestora numai în anumite condiĠii.
Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei 277
Legea nr. 21/1996 preia, într-o bună măsură, normele ECMR, Consiliul Concu-
renĠei având atribute asemănătoare cu Comisia Europeană în ceea ce priveúte notifi-
carea, aprobarea úi acordarea de derogări în ceea ce priveúte concentrările economice
interne, care intră sub incidenĠa Legii 211. Din acest punct de vedere, legislaĠia
românească este aliniată standardelor europene în materie, sub aspectul identificării
concentrărilor economice úi consecinĠelor acestora.

5. Uniunea Europeană úi ajutorul de stat

Al treilea palier esenĠial în care politica Uniunii în materie de concurenĠă a dus la
ample reforme este acela al ajutorului de stat. Dacă primele două paliere priveau, în
principal, comportamentul particularilor în mediul concurenĠial, acest din urmă palier
priveúte, esenĠialmente, acĠiuni ale Statelor Membre care pot aduce atingere pieĠei
unice úi mediului concurenĠial.
TFUE reglementează normele esenĠiale cu privire la ajutoarele de stat în art.
107-109, încercându-se realizarea unui echilibru just între integrarea pieĠii unice úi
alte obiective importante pentru Uniune úi Statele Membre, precum echilibrarea
dezvoltării regionale. Motorul principal al aplicării art. 107-109 TFUE este, fără
îndoială, Comisia Europeană. Deciziile Comisiei sunt supuse controlului judiciar al
CurĠii de JustiĠie, astfel încât nu se poate vorbi de monopolul competenĠei în privinĠa
Comisiei. Totuúi, Curtea s-a rezumat, în principiu, la a urmări aplicarea corectă a
procedurii prevăzute, la faptul dacă motivarea Comisiei a fost clară úi s-a bazat pe
elementele prezentate acesteia, úi altele asemenea2.
Comisia este aceea care trasează aplicabilitatea articolelor din TFUE în diversele
domenii în care ajutorul statal poate fi, totuúi, permis. Prerogativele Comisiei în
aceste domenii nu se rezumă, însă, la a emite comunicări pentru Statele Membre3.

1
Art. 9-13 din Legea nr. 21/1996, care sunt adaptate, inclusiv sub criteriul pragului
valoric, conform căruia cifra de afaceri cumulată trebuie să depăúească echivalentul în lei a
10.000.000 euro úi când cel puĠin două dintre întreprinderile implicate au realizat, fiecare în
parte, pe teritorul României, o cifra de afacari mai mare de echivalentul în lei a 4.000.000
euro. De lege ferenda, considerăm utilă posibilitatea schimbării acestor praguri úi altfel decât
prin modificarea în sine a Legii 21, sau oricum Ġinându-se cont úi de propunerile Consiliului
ConcurenĠei, asa cum prevede art. 1 alin. (5) ECMR.
2
În acest sens, a se vedea T-101/02, Regione autonoma della Sardegna v Commission of
the European Communities, [2005] ECR II-2123, par. 97; C56/93 Belgium v Commission
[1996] ECR I723, par. 11; T110/97 KneisslDachstein v Commission [1999] ECR II2881, par.
46; T-228/99, Westdeutsche Landesbank Girozentrale and Land Nordrhein-Westfalen v
Commission of the European Communities [2003] ECR II-435, par. 282. Concluzia esenĠială
desprinsă din jurisprudenĠa CurĠii este aceea că, în cazul ajutorului de stat, Comisia este aceea
care cunoaúte în detaliu fiecare situaĠie de fapt, efectele economice ale acesteia úi Curtea are
un rol limitat în ceea ce priveúte cenzurarea acestor aspecte. Aceasta situaĠie nu trebuie, însă,
interpretată în sensul în care Curtea este lipsită de puteri în acest domeniu. În acelaúi sens,
P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 1084.
3
Aceste Comunicări nu pot fi ignorate de Statele Membre. A se vedea, spre exemplu,
Comunicarea Comisiei, Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea úi restructurarea
întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate, 2014/C 249/01.
278 Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

Comisia poate să stabilească chiar politica substanĠială în ceea ce priveúte ajutoarele

de stat, prin acte legislative1. S-a decis că este în puterile Comisiei să-úi stabilească
propriile standarde în materia ajutorului de stat, úi că acestea sunt obligatorii pentru
Statele Membre, în măsura în care nu contravin Tratatelor Uniunii2.
Art. 107 TFUE3 prevede criteriile după care pot fi identificate acele ajutoare de
stat care sunt interzise. Astfel, ajutoarele date atât entităĠilor statale prevăzute de

1
Acesta a fost cazul, spre exemplu, al Regulamentul nr. 651/2014 al comisiei de declarare
a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaĠa internă în aplicarea articolelor 107 úi 108
din tratat.
2
Spre exemplu, s-a decis în cauza CIRFS [C-313/90, Comité international de la Rayonne et
des Fibres Synthétiques, Akzo NV, Hoechst AG, Imperial Chemical Industries plc and Snia
Fibre SpA v Commission of the European Communities, par. 69] faptul că politica stabilită de
Comisie este obligatorie pentru aceasta, iar în cauza Ijssel-Vilet [C-311/94, Ijssel-Vliet
Combinatie BV v Minister van Economische Zaken] faptul că schema de ajutor statal pe care
Comisia a impus-o Guvernului Olandez este obligatorie pentru acesta. Această putere extinsă a
Comisiei Europene nu a fost la adăpost de orice critici, considerându-se că multitudinea de
reglementări este confuză úi că aceasta limitează prea mult marja de apreciere a Statelor Membre
în acest domeniu. A se vedea F. Rawlinson, The Role of Policy Frameworks, Codes and
Guidelines in the Control of State Aid, p. 55, apud P. Craig, G. De Búrca, op. cit., p. 1087.
3
„Art. 107. (1) Cu excepĠia derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piaĠa
internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă,
care denaturează sau ameninĠă să denatureze concurenĠa prin favorizarea anumitor
întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile
comerciale dintre statele membre.
(2) Sunt compatibile cu piaĠa internă:
(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiĠia ca acestea
să fie acordate fără discriminare în funcĠie de originea produselor;
(b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamităĠi naturale sau de alte
evenimente extraordinare;
(c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania
afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensarea
dezavantajelor economice cauzate de această divizare. În termen de cinci ani de la intrarea în
vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta
o decizie de abrogare a prezentei litere.
(3) Pot fi considerate compatibile cu piaĠa internă:
(a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de
trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forĠei de muncă extrem de
scăzut, precum úi a regiunilor prevăzute la art. 349, avându-se în vedere situaĠia lor struc-
turală, economică úi socială;
(b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european
comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
(c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităĠi sau a anumitor regiuni
economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condiĠiile schimburilor
comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;
(d) ajutoarele destinate să promoveze cultura úi conservarea patrimoniului, în cazul în care
acestea nu modifică în mod nefavorabil condiĠiile schimburilor comerciale úi de concurenĠă în
Uniune într-o măsură care contravine interesului comun;
(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăúte la
propunerea Comisiei”.
Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei 279
1
art. 106 TFUE , cât úi întreprinderilor private, sunt interzise dacă denaturează sau
ameninĠă să denatureze concurenĠa. Această denaturare se poate realiza prin
favorizarea unor întreprinderi sau producerii unor anume bunuri, dacă afectează
schimburile comerciale dintre statele membre. În realitate, art. 107 prevede patru
criterii substanĠiale pe care ajutorul dat de stat trebuie să le îndeplinească pentru a
intra sub incidenĠa acestui articol.
Astfel, art. 107 nu defineúte expressis verbis ajutorul de stat, dar Comisia úi
Curtea de JustiĠie au adoptat o privire largă asupra conceptului de avantaj. Avantajul
procurat presupune o înlesnire acordată unei întreprinderi, fie direct, fie în mod
indirect. Avantajele directe pot fi scutiri de taxe úi impozite2, acordarea de beneficii
în mod preferenĠial, priorităĠi ale unor întreprinderi faĠă de altele aflate în aceeaúi
situaĠie úi altele asemenea. Important este să se reĠină faptul că ajutorul statal poate să
îmbrace úi forma participaĠiei statale la o întreprindere privată3, căci în lipsa
posibilităĠii unui profit pe termen lung, o asemenea investiĠie va fi un ajutor de stat în
sensul art. 107.
A doua condiĠie este ca avantajul, odată identificat, să fie acordat de stat sau prin
intermediul resurselor statale, fiind incluse astfel autorităĠile centrale, regionale úi
locale4. Din acest punct de vedere, importantă este chestiunea imputabilităĠii: pentru
a fi un avantaj acordat de stat prin resursele sale, avantajul acordat trebuie să fie
imputabil statului membru în cauză. Astfel, companiile deĠinute în totalitate de stat,
dar în care procesul decizional este asigurat de persoane private, nu vor intra sub
incidenĠa art. 107, întrucât avantajul acordat, dacă există, nu ar fi imputabil statului
membru în cauză.
Ajutorul de stat trebuie să denatureze sau să ameninĠe să denatureze concurenĠa,
prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producĠiei anumitor bunuri, iar statele
membre nu se pot apăra prin invocarea unor apărări referitoare la protejarea unei
anumite ramuri industriale autohtone, sau a unor produse tradiĠionale din statul
respectiv în detrimentul produselor din afara acestuia5.
Ajutorul trebuie, de asemenea să afecteze schimburile comerciale dintre Statele
Membre, sau să fie apt să producă acest rezultat. Este suficient ca ajutorul respectiv,
indiferent de cuantumul său, să întărească poziĠia întreprinderii în cauză faĠă de aceea
a altor întreprinderi din alte state membre pentru îndeplinirea acestei condiĠii6. În
orice caz, este suficient pentru Comisie să probeze faptul că ar putea fi afectate
1
Aúa-numitele întreprinderi publice.
2
A se vedea hotârârea în cauzele Kingdom of Belgium (C-182/03) and Forum 187 ASBL
(C-217/03) v Commission of the European Communities, [2006] ECR I-5479.
3
În acest sens, C-323/82, SA Intermills v Commission of the European Communities,
passim; C-296 úi C-318/82, Kingdom of the Netherlands and Leeuwarder Papierwarenfabriek
BV v Commission of the European Communities, passim; T-198/01, Technische Glaswerke
Ilmenau GmbH v Commission of the European Communities, par. 97-99. În orice caz, trebuie
probat faptul că statul exercită un control de facto al întreprinderii respective, nu neapărat de
jure: C-482/99, French Republic v Commission of the European Communities, passim.
4
Cauza Intermills, par. 98
5
În acest sens, C-173/73, Italian Republic v Commission of the European Communities,
par. 87.
6
T-396/06, Holland Malt BV v Commission of the European Communities, passim.
280 Adriana Almăúan, ùtefan Bogrea

schimburile comerciale, conferind prerogativelor sale în baza art. 107-109 úi un

puternic aspect preventiv1.
În fine, a patra condiĠie este ca ajutorul în cauză să fie selectiv, în sensul că
efectele avantajului procurat să nu se producă în favoarea tuturor întreprinderilor pe
piaĠa respectivă. ImportanĠa acestei condiĠii este evidentă, întrucât ea permite statului
să desfăúoare activităĠi de sprijinire a unor sectoare economice întregi, în confor-
mitate cu dreptul Uniunii Europene.
Art. 107 alin. (2) prevede trei tipuri de ajutoare de stat care sunt compatibile cu
piaĠa internă, iar alin. (3) prevede tipuri de ajutoare de stat care pot fi, în anumite
condiĠii, compatibile cu piaĠa internă. Aceste ajutoare prevăzute expres de art. 107
sunt excepĠii individuale, dar există anumite excepĠii prevăzute expres, în bloc.
Astfel, excepĠiile în bloc în materie de ajutor statal au fost introduse în anul 2008,
prin Regulamentul Comisiei nr. 800/2008, care prevedea 26 de categorii de ajutor de
stat care nu trebuiau notificate Comisiei înainte de implementarea acestora de Statele
Membre. În prezent, Regulamentul 800/2008 a fost abrogat, prin Regulamentul
nr. 651/2014, care are acelaúi obiect, însă optează pentru o gamă úi mai largă de cate-
gorii aflate la îndemâna Statelor Membre în ceea ce priveúte ajutorul de stat, în
special în domeniul energiei regenerabile úi surselor alternative de energie.
Nu este întâmplător acest fenomen al transferului de prerogative în acest domeniu
înapoi către Statele Membre. În primul rând, este aproape imposibil din punct de
vedere logistic pentru Comisie să reglementeze absolut toate aspectele legate de
ajutorul de stat în cele 28 de State Membre. Mai mult, o asemenea abordare ar putea
să fie periculoasă din punct de vedere economic, căci ar zădărnici, în realitate,
aspectele pozitive pe care ajutoarele de stat le relevă.
Având în vedere importanĠa materiei ajutoarelor de stat, úi multitudinea formelor
în care acestea pot fi întâlnite, s-a considerat că este mai bine ca Uniunea să reĠină
prerogative exclusive în ceea ce priveúte reglementarea în acest domeniu. Ca atare,
spre deosebire de materia antitrust úi aceea a concentrărilor economice, în materia
ajutoarelor de stat, lipseúte reglementarea internă, în oglindă faĠă de normele
comunitare.

Concluzii
Aderarea României la Uniunea Europeană a fost o provocare din toate punctele de
vedere, în mod special cel juridic úi legislativ. Veritabila schimbare de paradigmă
produsă după 1 ianuarie 2007 a afectat toate domeniile dreptului, sistemul juridic
românesc neputând rămâne imuabil în faĠa acesteia. În ceea ce priveúte dreptul
concurenĠei, procesul de adoptare a acquis-ului comunitar s-a înregistrat úi în
perioada pre-aderare. De pe urma acestui proces, considerăm că sistemul de drept
românesc este pe deplin compatibil cu acela al Uniunii Europene, fără a-úi pierde
total identitatea sau caracteristicile specifice statului nostru, mai ales în privinĠa
regulilor de procesuale aplicabile în procedurile administrative. Această compatibi-
litate cu dreptul european al concurenĠei dă speranĠa faptului că în România, la fel ca

1
C-173/73, Italian Republic v Commission of the European Communities, par. 84-86.
Izvoarele Europene ale Dreptului Român al ConcurenĠei 281
la nivel european, poate fi atins dezideratul de a egaliza úansele economice pentru
toĠi participanĠii la circuitul economic.
Europenizarea a fost privită ca o modalitate de a normaliza domeniul útiinĠelor
politice în Statele Membre ale Uniunii Europene, având în vedere că acest
concept-deziderat a luat naútere în acest domeniu1. Privită astfel, considerăm că
europenizarea nu se face simĠită mai puternic în niciun domeniu social decât în cel
juridic, având în vedere schimbările temeinice prin care sistemele juridice ale
Statelor Membre au trecut. Dreptul concurenĠei este, din acest punct de vedere, poate
cel mai „europenizat” dintre domeniile dreptului, având în vedere ampla legislaĠie úi
frecventele referinĠe la normele secundare úi practica Dreptului European în
jurisprudenĠa naĠională de dreptul concurenĠei.
Astfel, considerăm că schimbările produse în aspectul juridic al dreptului con-
curenĠei se reflectă în mod analog úi în aspectele economice úi sociale ale mediului
concurenĠial úi că, în anii ce vor urma, europenizarea concurenĠei în România va
deveni o realitate, nu doar la nivelul juridic, cât úi la nivelul actorilor economici, care
vor părăsi făgaúele lăsate de tranziĠia economică postdecembristă.

1
C.M. Radaelli, op. cit., p. 15.
 Alina Bârgăoanu
Alina Bârgăoanu, Loredana Radu*

Politica de Coeziune a Uniunii Europene în perioada post-criză

Rezumat: Capitolul analizează evoluĠia Politicii de Coeziune prin prisma princi-

palelor concepĠii despre dezvoltare. Analiza evidenĠiază două procese esenĠiale. În
primul rând, Politica de Coeziune s-a transformat dintr-o politică pur redistributivă
într-o politică structurală, constituind un tip de contrapondere pentru efectele negative
(reale sau percepute) ale procesului de extindere a Uniunii Europene. În al doilea rând,
criza economică a determinat mutarea centrului de greutate al acestei politici dinspre
obiectivele de coeziune către cele competitivitate, uneori chiar în detrimentul primelor.
Capitolul evidenĠiază rolul Fondurilor Structurale úi de InvestiĠii în implementarea
Politicii de Coeziune ca politică structurală úi rolul pe care acestea l-ar putea avea în
atingerea unor obiective de dezvoltare, în atenuarea decalajelor dintre statele, regiunile
úi cetăĠenii Uniunii Europene, precum úi în gestionarea fenomenelor asociate crizei UE.

Cuvinte-cheie: dezvoltare, inegalitate, competitivitate, Politica de Coeziune, Fonduri

Structurale úi de InvestiĠii

1. Dezvoltare, sărăcie, inegalitate – conceptualizări recente

Fundamentul Politicii de Coeziune a Uniunii Europene úi al mecanismelor
financiare de susĠinere a acestei politici – Fondurile Structurale úi de InvestiĠii – nu
poate fi înĠeles în afara conceptului de „dezvoltare”. Dincolo de cliúeele întâlnite în
discursul public românesc pe tema Instrumentelor Structurale în perioada 2007-2013,
ca úi în perioada fondurilor de preaderare, discurs care a legat dezvoltarea României
aproape în exclusivitate de absorbĠia fondurilor europene, asocierea dintre conceptul de
dezvoltare úi Politica de Coeziune a UE, respectiv fondurile europene este legitimă.
Dezvoltarea a devenit o preocupare globală după cel de-al Doilea Război
Mondial. După acest moment, studiile despre dezvoltare s-au cristalizat într-o disci-
plină de sine stătătoare, având drept obiect de studiu decalajele dintre state úi, în
interiorul aceluiaúi stat, decalajele dintre regiuni, dintre diferite grupuri sociale úi
dintre cetăĠeni. Problema dezvoltării a figurat în capul listei de priorităĠi atât a
statelor dezvoltate, cât úi a celor mai puĠin dezvoltate. În ciuda optimismului iniĠial úi
a faptului că au intrat pe agenda globală de preocupări, decalajele au persistat, chiar

*
Loredana Radu este beneficiara unei burse postdoctorale în cadrul proiectului „Burse
doctorale úi postdoctorale pentru tineri cercetători în domeniile StiinĠe Politice, ùtiinĠe
Administrative, ùtiinĠele Comunicării úi Sociologie” – POSDRU/159/1.5/S/134650, finanĠat
prin Programul OperaĠional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanĠat de
Fondul Social European.
Politica de Coeziune a Uniunii Europene în perioada post-criză 283
s-au adâncit, fiind considerate „problema economică numărul unu a lumii contem-
porane” sau „cel mai mare scandal al epocii noastre”1.
Cu timpul, problema sărăciei úi a subdezvoltării (a unui stat, a unei regiuni, a unui
grup) a fost reformulată în termeni de inegalitate; în prezent, dezbaterile din jurul
dezvoltării sunt intrinsec legate de analiza inegalităĠilor structurale dintre diferite
regiuni úi state. Problematizarea sărăciei ca inegalitate a fost lansată odată cu raportul
privind „dezvoltarea umană” al Programului NaĠiunilor Unite pentru Dezvoltare
(1990). PNUD definea dezvoltarea umană ca fiind „[…] procesul de a lărgi orizontul
de opĠiuni al oamenilor. Cele mai importante opĠiuni se referă la posibilitatea de a
duce o viaĠă mai lungă úi mai sănătoasă, de a fi educat úi de a avea un standard de
viaĠă decent. Dacă aceste opĠiuni esenĠiale nu sunt disponibile, multe alte oportunităĠi
rămân inaccesibile. Mai mult, dezvoltarea umană nu se opreúte aici”2. PNUD a lansat
„Indexul dezvoltării umane”, care lua în calcul speranĠa de viaĠă, nivelul de
alfabetizare úi PIB-ul ajustat cu costul vieĠii. Treptat, acest index a fost completat cu
indicatori referitori la bunăstare, educaĠie, participare. Introducerea acestei noĠiuni
referitoare la „dezvoltarea umană” reprezintă o extindere, o îmbogăĠire a ideii privind
dezvoltarea ca reprezentând doar creútere economică, concepĠie ce a dominat
literatura de specialitate câteva decenii. Extinderea dezvoltării dincolo de creúterea
economică/creúterea Produsului Intern Brut a dus, pe rând, la conceptualizarea
dezvoltării drept „creútere úi bunăstare”, drept „sustenabilitate” sau „securitate”.
Creúterea PIB-ului nu a mai fost considerată singura variabilă prin care se măsoară
dezvoltarea, nici măcar cea economică: „creúterea PIB indică doar măsura în care
statul naĠional are capacitatea de a îmbunătăĠi nivelul de trai al celei mai mari părĠi a
populaĠiei sale; PIB-ul nu este un indicator al măsurii în care o societate îúi valorifică
propriul potenĠial”3. Sintetizând, dezvoltarea înseamnă capacitatea unui stat/ regiune/
grup social/ persoană de a-úi lărgi în permanenĠă orizontul de opĠiuni úi de a se ridica
la nivelul propriului potenĠial.
Un indicator recent care să măsoare nivelul de dezvoltare al unui stat, dar úi al
unei persoane este cel de Gross Domestic Happiness (Fericirea Internă Brută). Consi-
derând că PIB-ul este insuficient pentru a surprinde, în mod cuprinzător úi nuanĠat,
ritmul de dezvoltare úi efectele percepute ale unei perioade de creútere economică,
Preúedintele francez Nicolas Sarkozy a promovat acest indicator operaĠionalizat prin
subindicatori precum: perioadele de vacanĠă, serviciile medicale, relaĠiile de familie,
consumul úi educaĠia4. Ideea nu este chiar atât de nouă cât ar părea la prima vedere.
În timpul campaniei sale electorale pentru Preúedinte din 1968, Robert Kennedy, de

1
Alastair Greig, David Hulme, Michael Turner, Ghallenging Global Inequality. Develop-
ment Theory and Practice in the 21st Century, Palgrave Macmillan, Houndmills, 2007, p. 1.
2
UNDP (United Nations Development Programme), Human Development Report, 1990,
p. 10, accesat la http://hdr.undp.org/en/ în septembrie 2014.
3
Irma Adelman, „Fallacies in Development Theory and Their Implications for Policy”,
CUDARE Working Paper Series nr. 887, University of California at Berkeley, Department of
Agricultural and Resource Economics and Policy, 1999, p. 14.
4
David Gauthier Villars, „For France, a Joie de Vivre Index. Sarkozy to Add New
Indicators, Such as Well-Being, to Measure Economic Health”, Wall Street Journal, 15
Septembrie 2009, p. A11.
284 Alina Bârgăoanu, Loredana Radu

exemplu, atrăgea atenĠia asupra faptului că „PIB-ul măsoară napalm-ul úi focoasele

nucleare”1. 40 de ani mai târziu, în mijlocul crizei economice úi financiare globale,
Preúedintele Sarkozy a creat chiar o comisie – condusă de doi deĠinători ai Premiului
Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz úi Amartya Sen – care, timp de 18 luni, a
evaluat posibilitatea ca modalităĠile tradiĠionale de măsurare a „dezvoltării”,
„progresului”, „bunăstării” să fie îmbunătăĠite. Potrivit lui J. Stiglitz, „în cele mai
multe cazuri, statisticile ce au la bază PIB-ul sugerează că economia este mai
puternică decât o percep cetăĠenii. Mai mult, concentrarea asupra PIB-ului creează
conflicte, chiar paradoxuri: liderii politici doresc să îl maximizeze, în timp ce
cetăĠenii solicită ca atenĠia să fie îndreptată úi către consolidarea sentimentului de
securitate (economică úi psihologică), reducerea poluării aerului úi a apei, reducerea
poluării fonice” ú.a. – fiind posibil ca toate aceste cerinĠe, odată satisfăcute, să reducă
PIB/ capita2. Un exemplu concret expus de Stiglitz se referă la ambuteiaje: este
posibil ca ambuteiajele să contribuie la creúterea PIB-ului prin faptul că presupun un
consum mai mare de benzină (ceea ce se reflectă în PIB), dar, în mod evident, nu
contribuite la creúterea calităĠii vieĠii. Spre deosebire de PIB-ul/ capita, acest nou tip
de indicator urmăreúte definirea calităĠii vieĠii în termeni mai cuprinzători, aparĠinând
úi de domeniul psihologiei3. În completarea factorilor deja menĠionaĠi ce alcătuiesc
Fericirea Internă Brută, se regăsesc factori subiectivi, precum teama, încrederea,
fericirea. Aceútia din urmă pot fi măsuraĠi prin intermediul unor mărturii personale,
ceea ce stârneúte critici din partea celor care, în continuare, consideră că PIB-ul/
capita reprezintă barometrul cel mai fidel al bunăstării4.
Rezultatele activităĠii în cadrul comisiei patronate de Preúedintele francez au fost
publicate de către Joseph Stiglitz, Amartya Sen úi economistul francez Paul Fitoussi
într-o carte cu titlu sugestiv – „Mismeasuring Our Lives. Why GDP Doesn’t Add
Up”5. ImportanĠa măsurătorilor economice este subliniată de la bun început: „într-o
societate preocupată de rezultate, măsurătorile contează. Ceea ce măsurăm are efect
asupra a ceea ce facem. Dacă avem măsurători greúite, atunci ne propunem Ġinte
greúite. În goana după creúterea PIB-ului, s-ar putea să construim o societate în care
cetăĠenii sunt, de fapt, mai săraci”6. Chiar dacă într-o manieră mai puĠin evidentă,
statisticile creează un fel de „lentile”7 prin care ne uităm la lume, la fel de puternice
úi cu o putere de distorsionare la fel de mare precum ideologiile, credinĠele,
stereotipurile noastre. Limitele PIB-ului, comentate pe larg în lucrare, au de-a face cu
1
Ibidem.
2
Joseph Stiglitz, „The great GDP swindle. Chasing GDP growth results in lower living
standards. Better indicators are needed to capture well-being and sustainability”, The
Guardian, 13 Septembrie 2009.
3
Blessing Chiripanhura, „Measures of economic activity and their implications for
societal well-being”, Economic and Labor Market Review, Vol. 4, No. 7, Iulie 2010, p. 56.
4
Alejandro Adler Braun, „Gross Domestic Happiness in Buthan: A Living Example of an
Alternative Approach to Progress”, Social Impact Research Experience Journal, Septembrie
2009.
5
Joseph E. Stiglitz, Amartya Sen, Jean-Paul Fitoussi, Mismeasuring Our Lives. Why GDP
Doesn't Add Up, New Press, 2010.
6
Idem, p. XVIII.
7
Idem, p. XX.
Politica de Coeziune a Uniunii Europene în perioada post-criză 285
faptul că nu ia în calcul inegalităĠile: unii oameni pot sărăci, chiar dacă venitul mediu
naĠional creúte; prin urmare, măsurătorile „bunăstării” ar trebui să ia în calcul úi
modul în care veniturile, consumul úi bunăstarea se distribuie la nivelul unei
societăĠi. O altă limită majoră se referă la faptul că PIB-ul nu Ġine cont de poluarea
mediului, de sustenabilitatea utilizării resurselor naturale úi de implicaĠiile
schimbărilor climatice asupra economiei, de unde ideea de a propune un „eco-PIB”,
un PIB „verde”.
Potrivit lui Thomas Piketty, economistul francez care a publicat cel mai recent
volum despre evoluĠia úi structura inegalităĠii pe plan global, „istoria inegalitaris-
mului este modelată de ceea ce actorii economici, sociali úi politici consideră că este
just, de puterea relativă a acestor actori, precum úi de alegerile colective rezultate din
exercitarea acestei puteri”1. Prin urmare, pe lângă factorii economici, orice analiză a
dezvoltării úi, implicit, a inegalităĠilor, va lua în calcul aspecte contextuale, ancorate
de cele mai multe ori în calitatea deciziei politice. De aici, caracterul provizoriu úi
prudent al estimărilor – mai ales al estimărilor pe termen lung – cu privire la evoluĠia
inegalităĠilor. Astfel, spre deosebire de precursorii săi care au formulat scenarii ale
creúterii úi descreúterii economice2, Piketty este cel care postulează fragilitatea unui
pattern atunci cât discutăm despre dezvoltare úi inegalitate. În viziunea lui, a înĠelege
structura inegalităĠii este poate chiar mai important decât proiecĠiile statistice cu
privire la inegalitate, proiecĠii care, aúa cum am arătat, nu pot fi valide decât în
anumite împrejurări. Cu alte cuvinte, o astfel de analiză ar trebui să se concentreze pe
„cauzele decalajelor marcate dintre veniturile úi avuĠia deĠinute de diferite grupuri
sociale”3, dar úi pe „sistemele de justificare economică, socială, morală úi politică
asociate acestor decalaje”4. Piketty diferenĠiază între venitul naĠional (income) – ca
rezultat economic al unei Ġări, úi avuĠie (wealth) – ca rezultat economic al unor
grupuri care gestionează mari cantităĠi de capital, ceea ce îi permite să concluzioneze
că inegalitatea este generată de gap-ul dintre rata scăzută de creútere a veniturilor, pe
de-o parte, úi rata (din ce în ce mai) accelerată a acumulării úi concentrării de capital,
pe de altă parte. În prezent, primii 10% cei mai bogaĠi europeni deĠin 60% din
capitalul disponibil la nivelul UE, în timp ce primii 10% cei mai bogaĠi americani
deĠin 70% din capitalul disponibil la nivelul Statelor Unite. Datele actuale creează
toate premisele pentru ca această tendinĠă să se accentueze úi, prin urmare, capitalul

1
Thomas Piketty, Capital in the Twenty-First Century, Harvard University Press, Harvard,
2014, p. 34.
2
Piketty relevă faptul că majoritatea economiútilor interesaĠi de problematica dezvoltării
au propus scenarii mai mult sau mai puĠin pesimiste cu privire la inegalitate. Exemplele sunt
numeroase: David Ricardo a elaborat „principiul rarităĠii”, dorind să argumenteze decalajul
structural în creútere între deĠinătorii de resurse rare, pe de-o parte, úi cei care au nevoie de
aceste resurse, pe de altă parte; Karl Marx a propus teoria „acumulării infinite de capital”
pentru a semnala fenomenul de concentrare a avuĠiei în zone înguste úi privilegiate ale socie-
tăĠii; iar Simon Kuznet (1901-1985), prin aúa-numita „Kuznet curve”, arată că accentuarea
inegalităĠilor este tranzitorie úi economia tinde spre un echilibru echitabil (Piketty, op. cit.).
3
Thomas Piketty, op. cit., p. 42.
4
Ibidem.
286 Alina Bârgăoanu, Loredana Radu

să devină din ce în ce mai concentrat úi, prin urmare, mai rar/ mai inaccesibil pentru
cei care nu se situează în topul celor 10%.

2. Motorul dezvoltării este cunoaúterea

Progresul economic, creúterea PIB-ului reprezintă elemente esenĠiale ale
dezvoltării, dar nu singurele. Dezvoltarea este un fenomen economic, dar, în egală
măsură, úi unul social, constând în eliminarea sărăciei, a úomajului, a inegalităĠii.
Aúadar, dezvoltarea ar trebui concepută ca un proces multidimensional care implică
reorganizarea úi reorientarea întregului sistem economic úi social. Pe lângă
îmbunătăĠirea veniturilor úi a productivităĠii, dezvoltarea implică, în mod tipic,
schimbări radicale în structuri instituĠionale, sociale úi administrative. Dezvoltarea
mai implică úi schimbări în atitudinea oamenilor úi, în multe cazuri, chiar úi în
obiceiurile úi credinĠele lor, deci schimbări culturale. Motorul dezvoltării este
cunoaúterea, sub diferitele sale forme – educaĠie, cercetare academică úi industrială,
perfecĠionare individuală. „Principalele forĠe ale convergenĠei sunt reprezentate de
difuzarea cunoaúterii úi de investiĠiile în formarea profesională úi în dezvoltarea de
competenĠe”1. Prin urmare, dezvoltarea este departe de a fi o problemă „tehnică”; ea
este mai degrabă „o transformare a întregii societăĠi, o miúcare de tranziĠie de la
relaĠii tradiĠionale, moduri tradiĠionale de a gândi, moduri tradiĠionale de a privi
educaĠia úi sănătatea, metode tradiĠionale de producĠie la modalităĠi mai moderne”2.
În plus, deúi dezvoltarea este definită de obicei în context naĠional, realizarea ei
depinde de modificări fundamentale ale sistemului economic, politic úi social global.
În ciuda diversităĠii punctelor de vedere avansate cu privire la dezvoltare úi
indiferent cum ar fi conceptualizată úi măsurată aceasta, creúterea economică este
importantă pentru dezvoltare, deoarece prezenĠa ei face posibilă acumularea úi apoi
redistribuirea resurselor. În acelaúi timp, după cum o arată în mod convingător autorii
care îmbrăĠiúează o viziune structuralistă mai degrabă decât una neoclasică asupra
dezvoltării, mai multă creútere economică nu reprezintă neapărat soluĠia pentru
atenuarea decalajelor, a polarizării úi a inegalităĠii. Atenuarea decalajelor nu se
realizează în mod spontan, prin acĠiunea unei „mâini invizibile”; dimpotrivă, este
nevoie de intervenĠii care să asigure o realocare a resurselor, a acumulărilor. Miza
este ca aceste intervenĠii să fie mai mult un motor pentru creútere decât un simplu
mecanism de redistribuire, care ar putea crea dependenĠă úi ar accentua, pe termen
mediu úi lung, inegalitatea.
Revenind la raportul dintre sărăcie úi inegalitate, există două abordări teoretice
fundamentale ale acestei relaĠii, pe care le-am anticipat deja: abordarea neoclasică,
liberală, care pune accent pe comportamentul indivizilor, úi abordarea structuralistă,
care evidenĠiază modul de manifestare a structurilor sociale. În cazul Politicii de
Coeziune, de care ne vom ocupa în continuare, relevantă este cea de-a doua abordare.

1
Idem, p. 56.
2
Joseph Stiglitz, „Towards a New Paradigm for Development: Strategies, Policies and
Processes”, Lecture given as the 1998 Prebisch Lecture at UNCTAD, Geneva, 19 Octombrie,
1998, p. 3.
Politica de Coeziune a Uniunii Europene în perioada post-criză 287
Potrivit structuraliútilor, inegalităĠile economice, politice úi sociale sunt interconec-
tate úi din această interconectare rezultă sărăcia relativă sau absolută; prin urmare,
statul trebuie să intervină direct pentru a redistribui resursele economice, politice úi
sociale. Pentru probleme structurale, denumite úi „rigidităĠi”1, trebuie găsite soluĠii
structurale. Astfel de rigidităĠi, care împiedică realocarea automată a resurselor sunt
atât de natură tehnologică, cât úi instituĠional-umană: „ritm greoi al investiĠiilor,
infrastructură neadecvată, lipsă de viziune, pieĠe incomplet dezvoltate úi imper-
fecte”2, úomaj structural. Viziunea structurală asupra dezvoltării subliniază impor-
tanĠa rezolvării unor astfel de probleme.
Ceea ce astăzi numim Politica de Coeziune este o politică structurală în sensul că,
prin aplicarea acesteia, se urmăreúte eliminarea sau măcar atenuarea decalajelor
dintre regiunile úi cetăĠenii Uniunii Europene în vederea unei dezvoltări echilibrate.
În acelaúi timp, Politica de Coeziune este o politică de investiĠii, adică are menirea de
a identifica úi finanĠa proiecte cu potenĠialul de a genera impact economic pe termen
mediu úi lung. Aceasta nu înseamnă că obiectivul Politici de Coeziune este de a oferi
soluĠii tehnice úi surse de finanĠare pentru toate problemele unui stat; Politica de
Coeziune va susĠine cele mai importante cauze identificate ale decalajelor, cu scopul
de a multiplica efectul investiĠiilor în vederea realizării unei convergenĠe de fond.
Deci, prin această politică, Uniunea caută să identifice problemele structurale cu care
se confruntă statele, regiunile sau diferitele grupuri sociale úi care le frânează dez-
voltarea. Pentru aceste probleme „structurale” sunt căutate răspunsuri „structurale”,
care sunt susĠinute prin „cheltuieli/transferuri structurale” úi nu prin simple meca-
nisme redistributive.
Politica de Coeziune s-a transformat dintr-un mecanism redistributiv (obiectivul
iniĠial) într-o politică structurală, preocupată atât să corecteze decalajele existente, cât
úi să prevină crearea sau adâncirea acestora3. Ea nu este o politică propriu-zisă de
creútere economică, rolul esenĠial pentru creúterea economică fiind jucat de
reglementările pentru comerĠ, reglementările privind libera circulaĠie a bunurilor,
capitalului, persoanelor, reglementările privind uniunea monetară, menĠinerea între
anumite valori a deficitului úi a datoriei publice úi, în final, deciziile administrative úi
politice luate la nivelul statelor membre úi al Uniunii în ansamblu etc. Rolul Politicii
de Coeziune în creúterea economică este mai degrabă indirect: acela de a crea
condiĠiile care să constituie un imbold pentru creúterea economică.

3. Politica de Coeziune în timpul crizei economice: un colac de salvare.

Cu ce preĠ?
Potrivit cunoscutei „ipoteze Rajan”, inegalităĠile sociale úi economice au condus
la izbucnirea crizei economice, reprezintă cauza de fond a recentei crize globale. În

1
Irma Adelman, T.C. Morris, „Development History and Its Implications for Development
Theory”, World Development, vol. 25, no. 6, Iunie 1997, p. 831-840.
2
Ibidem.
3
Alina Bârgăoanu, Loredana Călinescu, „Regional and Cohesion Policy – the Crossroads
of EU Sectoral Policies”, Romanian Journal of European Affairs, vol. 9, no. 4, 2009, p. 5-17.
288 Alina Bârgăoanu, Loredana Radu

cartea sa – „Fault Lines” (2010), economistul Raghuram Rajan arată că, începând cu
anii ’80, mulĠi reprezentanĠi ai claselor sociale inferioare úi de mijloc au reacĠionat la
contracĠia propriilor venituri prin renunĠarea la comportamentul de economisire úi
prin acumularea de datorii. Aceasta au menĠinut consumul úi, în mod implicit,
cererea, sus, în ciuda faptului că venitul intern brut a stagnat sau chiar a scăzut.
„Baloanele” de creditare astfel create au fost spulberate de deficitele aflate în
creútere. „În economia contemporană există fracturi deoarece, într-o economie inte-
grată úi într-o lume integrată, ceea ce serveúte intereselor individuale sau institu-
Ġionale nu serveúte în mod necesar sistemului în ansamblu”1.
Sub presiunea crizei economice, investiĠiile publice úi private au înregistrat un
parcurs descendent atât în statele dezvoltate, cât úi în Ġările aflate în curs de
dezvoltare. Între 2008 úi 2013, investiĠiile publice de la nivelul UE s-au diminuat cu
o medie de 20%, cu scăderi îngrijorătoare – de peste 60%, în statele sudice (Grecia,
Spania, Italia), grav afectate de criză2. Conform estimărilor, în absenĠa fondurilor
alocate prin Politica de Coeziune, investiĠiile publice din ultimii 5 ani s-ar fi diminuat
cu încă 50 de procente, apropiindu-se în multe Ġări de 03. În prezent, aproximativ
60% din investiĠiile făcute de statele-membre sunt susĠinute prin intermediul
asistenĠei financiare de coeziune4. Prin urmare, criza actuală a servit úi ca un
barometru al impactului Politicii de Coeziune, rolul jucat de aceasta în susĠinerea
investiĠiilor devenind mai evident pe măsură ce majoritatea statelor-membre s-au
angajat într-o adevărată cursă a austerităĠii. Criza a determinat úi o reorientare rapidă
a priorităĠilor de finanĠare specifice Politicii de Coeziune. Astfel, între 2012 úi 2013,
peste 12 miliarde de euro au fost redirecĠionate spre sectoare sau regiuni unde s-a
estimat că impactul finanĠării ar consta într-o redresare rapidă. Numai implementarea
proiectelor finanĠate din Fondul European pentru Dezvoltare Regională a condus la
crearea a peste 200.000 de locuri de muncă5, ceea ce echivalează cu o cincime din
locurile de muncă pierdute în anii de criză. Prin urmare, putem spune că, în interiorul
Uniunii, Politica de Coeziune a atenuat, într-o anumită măsură úi pentru un anumit
orizont de timp, impactul măsurilor de austeritate. Însă, în continuare, răspunsuri la
întrebările „Pentru cât timp?” úi „Cu ce preĠ?” nu au fost formulate.
Că Politica de Coeziune a constituit un colac de salvare într-un context turbulent
este un fapt foarte greu de contestat. Acest lucru este susĠinut de cifre úi proiecĠii

1
Raghuram Rajan, Fault Lines. How Hidden Fractures Still Threaten the World Economy.
Princeton, Princeton University Press, 2010, p. 4.
2
Directorate General for Regional and Urban Policy, Investment for jobs and growth.
European Commission Promoting development and good governance in EU regions and
cities. Sixth report on economic, social and territorial cohesion. Accesat la
http://ec.europa.eu/regional_policy/ sources/docoffic/official/reports/cohesion6/6cr_en.pdf, în
octombrie 2014, p. xv.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
Directorate General for Regional and Urban Policy, Investment for jobs and growth.
European Commission Promoting development and good governance in EU regions and
cities. Sixth report on economic, social and territorial cohesion. Accesat la http://ec.europa.
eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion6/6cr_en.pdf, în octombrie 2014,
p. xv.
Politica de Coeziune a Uniunii Europene în perioada post-criză 289
macroeconomice, care sunt de multe ori utilizate pentru a vorbi despre impactul
pozitiv al Politici de Coeziune în perioada 2007-2013. Însă, prin concentrarea – chiar
úi tranzitorie – a fondurilor europene pe oferirea unor soluĠii de finanĠare „la cheie”,
transformarea acestora într-un tip de bail-out, Politica de Coeziune a fost „deturnată”
de la scopul său iniĠial – acela de a identifica úi de remedia sursele subdezvoltării úi
ale decalajelor dintre state, regiuni, cetăĠeni.
O altă „deturnare” sau poate mai degrabă deformare a Politicii de Coeziune, res-
pectiv a fondurilor europene, în timpul crizei a reprezentat-o tendinĠa de renaĠiona-
lizare a acestora, acordarea lor pentru a rezolva, a „stinge” probleme naĠionale.
Aceasta în condiĠiile în care europenizarea fondurilor europene, acordarea lor pentru
atingerea unor obiective europene, reprezentase o mare achiziĠie a Politicii Regionale
úi de Coeziune, achiziĠie făcută pe fondul exuberanĠei economice úi financiare
specifice perioadei de dinaintea crizei. Această politică a constituit, istoric vorbind,
un exemplu grăitor privind modul în care procesul de europenizare produce
schimbare la nivelul statelor membre. Avem în vedere schimbarea în ceea ce priveúte
adoptarea a politicilor úi a priorităĠilor de finanĠare (în strânsă corelaĠie cu priorităĠile
Uniunii), design-ul instituĠional (crearea, la nivel naĠional, a instituĠiilor necesare
pentru absorbĠia fondurilor europene), pregătirea documentelor programatice sau
încheierea parteneriatelor cu actorii economici úi sociali în vederea implementării
proiectelor finanĠate prin fondurile europene. Implementarea proiectelor finanĠare
prin fondurile menite să conducă la realizarea obiectelor Politicii de Coeziune a
produs schimbări úi în ceea ce priveúte culturile organizaĠionale, atât în adminis-
traĠiile publice, în organizaĠiile publice, în general, dar úi în mediul privat úi
non-guvernamental, prin impunerea unor cerinĠe privind cofinanĠarea, parteneriatele,
sustenabilitatea, auditul úi achiziĠiile publice. Dacă ar fi să analizăm Politica de
Coeziune prin celebra tipologie a lui K. Featherstone1, europenizarea ca proces
istoric, europenizarea ca difuziune culturală transnaĠională, europenizarea ca adaptare
instituĠională úi europenizarea ca adaptare a politicilor, inclusiv adaptare a modului
de adoptare a acestora, am constata că această politică ilustrează cu succes toate
aceste procese úi mecanisme ale europenizării, constituind, dacă vreĠi, o chintesenĠă a
europenizării. De aceea, insistăm asupra ideii că „re-naĠionalizarea” acestei politici,
sau poate mai precis „de-europenizarea” sa ar reprezenta o pierdere atât pentru
statele-membre, cât úi pentru Uniunea în ansamblu.
Revenind la problema austerităĠii, putem afirma că aceasta este mai degrabă un
efect decât o cauză structurală a inegalităĠii. Iar, în virtutea naturii sale de politică
structurală, Politica de Coeziune a fost concepută pentru a soluĠiona cauze, nu efecte.
Prin urmare, estimările noastre cu privire la sustenabilitatea efectelor generate de
proiectele susĠinute prin Politica de Coeziune în timpul crizei sunt moderate. Ceea ce
înseamnă că Politica de Coeziune a contribuit la remedierea conjuncturală a unor
efecte negative ale crizei, cu riscul de a-úi fi pierdut caracterul său de politică
structurală, menită a rezolva probleme structurale.

1
Kevin Featherstone, „Introduction. In the name of Europe” în Kevin Featherstone,
Claudio M. Radaelli (eds.), The Politics of Europeanization, Oxford, Oxford University Press,
2003, p. 5.
290 Alina Bârgăoanu, Loredana Radu

În Uniunea Europeană, austeritatea este un subiect controversat chiar úi printre

economiúti. Daniel Gros, economist care a lucrat atât pentru FMI, cât úi pentru
Comisia Europeană, afirmă că „în Europa de azi, principala îngrijorare este dictată de
raportul dintre datorie úi PIB. Cu alte cuvinte, există temerea că o scădere a PIB-ului
generată de austeritate ar fi atât de mare încât datoria publică ar creúte raportată la
PIB. Acesta este un aspect important, pentru că investitorii utilizează deseori
ponderea datoriei în PIB drept indicator al stabilităĠii financiare. Prin urmare, un
deficit redus ar putea creúte tensiunea pieĠelor financiare”1. Potrivit lui J. Stiglitz,
politicile de austeritate „vor slăbi economii naĠionale úi globale, încetinind revenirea.
Cei care au sperat la o reducere masivă a deficitului vor fi dezamăgiĠi, pentru că
încetinirea economică va scădea veniturile provenite din taxe úi va creúte nevoia de
ajutoare de úomaj úi de alte beneficii sociale”2. Mai mult decât atât, austeritatea pro-
pune un mecanism de reglare sau cenzurare a veniturilor „celor mulĠi”, fără a aduce
atingere capitalului concentrat în mâinile „celor puĠini”. Cu alte cuvinte, generează úi
mai multă inegalitate, închizând cercul vicios format din inegalitate, criză economică
úi austeritate.
Politica de Coeziune nu este o politică de asistenĠă socială, iar fondurile
direcĠionate prin intermediul acestei politici nu trebuie să reprezinte un bail-out
mascat, oricât de necesar ar fi acesta; prin urmare, în perioada 2014-2020 trebuie să
se reziste tentaĠiei de a folosi fondurile europene pentru acoperirea unor goluri
financiare úi a unor probleme sociale generate de austeritate. Austeritatea nu poate fi
gestionată decât printr-o strategie bine construită úi orchestrată la nivel naĠional úi
european. Astfel, J. Stiglitz, declarând falimentul în primul rând intelectual al
austerităĠii, propune un pachet de măsuri ca alternativă la aceasta, respectiv: 1.
creúterea investiĠiilor publice profitabile (chiar dacă această măsură creúte deficitul
pe termen scurt, va reduce datoria naĠională pe termen lung); consolidarea rolului
statului în negocierile cu marii săi furnizori, aúa cum sunt companiile de produse
farmaceutice; crearea unui sistem de taxare mai echitabil úi mai transparent, care să
nu mai favorizeze acumulările speculative de capital; o uúoară creútere a taxelor
plătite de primii 1% cei mai bogaĠi oameni (spre exemplu, o creútere de doar 5% este
estimată de J. Stiglitz că ar aduce aproximativ 1 trilion de dolari într-un deceniu)3.
Pentru a-úi îndeplini scopul de reducere a inegalităĠilor din interiorul UE, Politica
de Coeziune trebuie să rămână o politică structurală úi o politică europeană, care
serveúte obiective europene úi serveúte procesele de europenizare. În acest context,
amintim faptul că Politica de Coeziune a avut o contribuĠie esenĠială la succesul
procesului de extindere a Uniunii Europene către Europa Centrală úi de Est, procesul
cel mai problematic din punct de vedere economic úi, după cum o arată evenimentele
recente din Ucraina, cu cea mai mare încărcătură geopolitică úi de securitate.
Miza menĠinerii Politicii de Coeziune ca politică structurală úi ca politică
europeană este importantă atât pe plan intern (UE), cât úi extern (global). Uniunea

1
Daniel Gros, Austerity Under Attack, 2012, accesat la http://www.project-syndicate.org/
commentary/austerity-under-attack în octombrie 2014.
2
Joseph Stiglitz, Alternatives to Austerity, 2012, accesat la http://www.project-syndicate.
org/commentary/alternatives-to-austerity în septembrie 2014.
3
Ibidem.
Politica de Coeziune a Uniunii Europene în perioada post-criză 291
Europeană nu poate aspira la statutul de actor global dacă în interiorul său există
decalaje accentuate. Decalajele interne afectează competitivitatea externă a Uniunii.
Pe de altă parte, decalajele pot duce la conflicte, migraĠie, instabilitate, miúcări
sociale, ceea ce ar pune în pericol funcĠionarea, poate chiar existenĠa Uniunii.

4. ConvergenĠa úi competitivitatea mai reprezintă un binom în

Uniunea Europeană?
Pentru a evalua în mod realist impactul Politicii de Coeziune 2007-2013, este
necesar să analizăm amploarea decalajelor interne – aúa cum se prezintă ele în
prezent. Ultimul raport cu privire la Politica de Coeziune relevă că fenomenele
asociate crizei actuale au întrerupt procesul de convergenĠă, contribuind la adâncirea
decalajelor atât între state-membre, cât úi în interiorul acestora1. Până în 2008,
decalajele regionale din interiorul UE au scăzut cu o medie de 10% pe an, astfel că la
finalul anului 2008 primele 20% regiuni din UE erau de doar 2,8 ori mai bogate decât
ultimele 20% regiuni2. Începând cu 2011, multe dintre statele-membre mai sărace –
Bulgaria, România, statele baltice – au înregistrat un ritm de creútere susĠinut, în timp
ce statele vest- úi nord-europene stagnează. În acelaúi timp, au fost accentuate deca-
lajele structurale din interiorul statelor central úi est-europene, ceea ce relevă că ritmul
de creútere al acestor state este imprimat, în primul rând, de regiunile urbanizate, care
concentrează sectoarele industriale profitabile. Spre exemplu, regiunea Bucureúti-Ilfov
are un PIB calculat la 120% din media UE, în timp ce nord-estul României – cu un PIB
de doar 24% media UE – rămâne cea mai săracă regiune a UE. Prin urmare, inega-
lităĠile – sursă structurală a crizei – s-au accentuat în perioada 2008-2013, ceea ce
ridică semne de întrebare cu privire la felul în care a fost gestionată criza, dar úi la
impactul real al fondurilor mobilizate prin Politica de Coeziune.
Date fiind pierderea de ritm pe care o acuză UE în competiĠia globală (fenomen
care cu siguranĠă a precedat criza), dar úi noul context al perioadei post-criză, există
numeroase voci care încearcă să „tragă” Europa către o economie de tip american, în
care „solidaritatea”, „coeziunea”, „convergenĠa” nu ar mai ocupa un loc atât de
important. Există voci, precum cea a lui Christian Weise3, care subliniază necesitatea
unei reforme profunde (nu tehnice, procedurale) a Politicii de Coeziune; reformă care
să determine statele membre beneficiare să adere la o viziune orientată spre creútere
economică, aducând în discuĠie ridicarea procentului cofinanĠării naĠionale sau
utilizarea împrumuturilor mai degrabă decât a fondurilor nerambursabile.
Argumentele în favoarea unei astfel de abordări se bazează pe exemple concrete,
din arii diverse. În primul rând, rata de recuperare pentru investiĠiile publice este mai

1
Directorate General for Regional and Urban Policy, Investment for jobs and growth.
European Commission Promoting development and good governance in EU regions and
cities. Sixth report on economic, social and territorial cohesion, 2014, accesat la
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion6/6cr_en.pdf, în
octombrie 2014, p. 5.
2
Ibidem.
3
Bernard Funck, Lodovico Pizzati, European integration, regional policy and growth,
Washington D.C., The World Bank, 2003, p. 13.
292 Alina Bârgăoanu, Loredana Radu

scăzută în regiunile sărace decât în cele bogate, iar calculele economice arată că, de
multe ori, proiectele derulate în astfel de zone nu sunt rentabile (veniturile generate
de proiect nu sunt pe măsura cheltuielilor). În al doilea rând, efectul de „antrenare” a
banilor (de atragere a altor surse financiare ca urmare a cofinanĠării, a parteneriatelor
cu mediul privat úi a promovării exemplelor de bună practică) este mai mare tot în
regiunile mai bogate. Se poate vorbi chiar despre un paradox al banilor europeni,
despre „paradoxul coeziunii”1, în sensul că tot cei cu potenĠial financiar úi de organi-
zare au posibilitatea de a se dezvolta.
Cum pot fi împăcate aceste orientări? Calculul economic arată că ar trebui investit
acolo unde se câútigă mai mult. Este o cerinĠă economică úi, în acelaúi timp, una
globală. UE „aleargă” în cursa globală nu cu statele regiunile slab dezvoltate, ci cu
cele dezvoltate, puternic industrializate úi competitive. Dar ceea ce pare avantajos la
prima vedere úi pe termen scurt, cel mult mediu (impetuozitatea Nordului puternic
industrializat úi foarte competitiv în raport cu alĠi actori globali) afectează mai târziu
chiar forĠa ca Uniune úi contrazice, în final, chiar crezul iniĠial al UE ca structură
suprastatală.
Abordările critice la Politicii de Coeziune exprimă preocuparea în legătură cu
sacrificarea obiectivului de competitivitate globală a Uniunii în favoarea atingerii
coeziunii economice între statele membre úi regiunile lor componente. Nu se poate
vorbi, spun astfel de critici, despre competitivitate úi coeziune, ci despre compe-
titivitate versus coeziune. Criza a consacrat acest tip de gândire, iar printre primele
victime colaterale ale crizei s-au numărat tocmai coeziunea úi solidaritatea în
Uniunea Europeană.
Astfel, Politica de Coeziune începe să fie legată din ce în ce mai mult de com-
petitivitate úi tot mai puĠin de coeziune. Această orientare reiese destul de clar din
alocările financiare multianuale 2014-2020. În varianta sa validată de Consiliul
European, Multiannual Financial Framework 2014-2020 plafonează cheltuielile UE
28 la 959.99 miliarde de euro în angajamente bugetare, ceea ce corespunde unei
valori de 1% din Venitul NaĠional Brut al UE (propunerea iniĠială s-a situat în jurul
valorii de 1078 de miliarde de euro, puĠin peste acest 1% cu mare valoare simbolică.)
În comparaĠie cu exerciĠiul multianual 2007-2013, plafonul bugetar acceptat de
Consiliul European pentru perioada 2014-2020 a fost diminuat cu aproximativ 3,4%
în termeni reali (959,99 de miliarde pentru 2014-2020 vs. 994,18 miliarde pentru
2007-2013)2. Argumentul oficial pentru această reducere bugetară a fost că bugetul
UE trebuie să reflecte modul în care sunt consolidate finanĠele publice la nivel
naĠional. Este pentru prima oară în istoria UE când bugetul unui exerciĠiu multianual
este diminuat în raport cu exerciĠiul multianual anterior. Două capitole bugetare au
suferit diminuări importante ale alocărilor multianuale: bugetul pentru coeziunea
economică, socială úi teritorială, care a fost diminuat cu 8,4% în raport cu exerciĠiul

1
Ana Bal, Mihaela LuĠaú, Octavian Jora, Vladimir Topan, Scenarii privind evoluĠiile
comunitare în domeniul politicii competitivităĠii, politicii de coeziune úi politicii de dezvoltare
regională, Studii de strategie úi politici (SPOS), Bucureúti, Institutul European din România,
2007, p. 29, 68.
2
Directorate General for Budget, Multiannual Financial Framework 2014-2020,
http://ec.europa.eu/budget/mff/figures/index_en.cfm, accesat în octombrie 2014.
Politica de Coeziune a Uniunii Europene în perioada post-criză 293
anterior, úi bugetul pentru sustenabilitate úi resurse naturale a suferit, úi el, o scădere
importantă de peste 11%. În schimb, resursele bugetare ale Uniunii au fost
direcĠionate către două sectoare – considerate prioritare de către aúa-numiĠii
„contribuitori neĠi”, precum Germania úi statele nordice. Primul sector este cel al
competitivităĠii pentru creútere úi locuri de muncă, care a primit un plus de 34 de
procente în raport cu 2007-2013. În cadrul liniei bugetare de competitivitate, liderii
europeni au aprobat creúterea resurselor financiare alocate programului de cercetare
„Horizon 2020” úi programului de mobilităĠi „Erasmus for all”. ùefii de guverne au
mai agreat să iniĠieze Facilitatea „Connecting Europe”, un nou instrument menit a
finanĠa proiecte inovatoare în domenii cheie, precum energie, transport úi
infrastructură digitală. Al doilea sector care a primit o suplimentare de fonduri este
„Securitate úi cetăĠenie”, care a înregistrat o creútere de aproape 27 de procente în
raport cu 2007-2013. În plus, la finalul anului 2013 a fost dat publicităĠii documentul
intitulat „Reforma în 10 puncte a Politicii de Coeziune”, ale cărei puncte centrale
sunt „orientarea resurselor înspre principalele sectoare de creútere”1, introducerea
unor condiĠionalităĠi ex-ante pentru accesarea fondurilor, precum úi managementul
mai eficient al fondurilor la nivel naĠional. Faptul că noĠiunea de “coeziune” a fost
eliminată din denumirea fondurilor 2014-2020, care se numesc Fondurile Structurale
úi de InvestiĠii – este sugestiv pentru trecerea Politicii de Coeziune din paradigma
convergenĠei, a coeziunii úi a solidarităĠii în paradigma competitivităĠii.
„Politica de Coeziune = competitivitate pentru regiunile UE”, se titrează în Sixth
report on economic, social and territorial cohesion2. Obiectivul acestei politici nu
mai este doar de atenuare a decalajelor (o intervenĠie ex-post, de corectare a decala-
jelor deja instalate), ci stimularea potenĠialul intern de dezvoltare a regiunilor úi
stimularea competitivităĠii. Se pune problema dacă alăturarea obiectivelor de
„creútere” úi competitivitate, pe de o parte, úi „coeziune”, pe de alta, reprezintă, în
planul acĠiunilor concrete, o opĠiune viabilă, dacă nu conduce la o aglomerare de
obiective, sau chiar la confuzie. Se mai pune úi problema accesului la fondurile
pentru competitivitate. Cel mai probabil scenariu este acela conform căruia statele
mai bogate vor beneficia de resurse pentru a avansa, pentru a-úi alimenta propria
competitivitate, pentru a-úi dezvolta platformele de cercetare úi de inovare, în timp ce
statele mai sărace vor primi bani pentru a-úi gestiona…subdezvoltarea. Cu mari úanse
ca această subdezvoltare să fie o subdezvoltare durabilă.

1
Comisia Europeană, Refocusing EU Cohesion Policy for Maximum Impact on Growth
and Jobs: The Reform in 10 points, 2013, accesat la http://europa.eu/rapid/press-
release_MEMO-13-878_en.htm, în octombrie 2014.
2
Directorate General for Regional and Urban Policy, Investment for jobs and growth.
European Commission Promoting development and good governance in EU regions and
cities. Sixth report on economic, social and territorial cohesion, 2014, accesat la
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion6/6cr_en.pdf, în
octombrie 2014, p. xviii.
294 Alina Bârgăoanu, Loredana Radu

Concluzii
Dezvoltarea cunoaúte noi conceptualizări în ultima perioadă. Există un consens
printre specialiúti, potrivit căruia creúterea economică este o componentă esenĠială a
dezvoltării, dar nu singura. Dezvoltarea nu este doar un fenomen economic; este, în
mod egal, un fenomen social, unul care Ġine úi de decizia politică úi nu poate fi redusă
la creúterea PIB-ului sau a productivităĠii pe cap de locuitor.
Viziunea structurală asupra dezvoltării subliniază importanĠa rezolvării „proble-
melor structurale”. Atât timp cât puterea publică, fie ea la nivel statal sau suprastatal,
precum în cazul Uniunii Europene, nu intervine cu reforme care să refacă structura
unor sisteme sociale, sectoare úi ramuri economice, ú.a., după care noi metode úi
tehnici să susĠină sectoarele astfel reformate, alte iniĠiative prin care se doreúte
impulsionarea dezvoltării ar putea deveni inutile. Acesta este fundamentul Politicii de
Coeziune a Uniunii Europene: pentru diminuarea decalajelor între regiuni úi între
statele membre, este nevoie de acĠiuni menite să rezolve problemele structurale cu
care se confruntă acestea. Iar modalitatea concretă de susĠinere financiară a acestei
politici o reprezintă Fondurile Structurale úi de InvestiĠii.
Dezvoltarea este problemă fundamentală a Uniunii Europene, mai ales în condi-
Ġiile create de ultimele valuri de extindere úi de efectele crizei economice. Dezvol-
tarea în cadrul UE ia forma dezvoltării regionale, sarcina diminuării decalajelor
dintre regiuni revenindu-i Politicii de Coeziune. Transformarea Politicii de Coeziune
într-o politică de identificare úi valorificare a avantajelor competitive poate constitui
o carte câútigătoare pe termen lung, dacă, simultan, este soluĠionată problema
accesului la finanĠare a statelor din Sudul UE, precum úi a celor din Europa Centrală
úi de Est. Problema accesului la finanĠare (nerambursabilă, deúi discuĠia poate fi
extinsă la úi la finanĠarea de pe pieĠele de capital) are două cauze relaĠionate. Prima
se referă la modul în care sunt definite condiĠiile (ex-ante) de accesare a fondurilor;
cea de-a doua este legată de modul în care fiecare stat-membru îúi gândeúte viziunea
de dezvoltare, cu preocuparea de valorificare a propriului potenĠial. Dacă un stat nu
îúi clarifică viziunea de dezvoltare, felul în care îúi propune să evolueze în următorii
20–30 de ani, atunci condiĠionalităĠile ex-ante de accesare a finanĠării europene se
vor transforma în bariere, care vor restricĠiona nu numai accesul la finanĠare, dar úi
dezvoltarea. În absenĠa unui mecanism prin care inclusiv statele mai puĠin
competitive să aibă posibilitatea reală de a utiliza fondurile europene, în special cele
pentru cercetare, inovare úi competitivitate, forma actuală a Politicii de Coeziune úi
bugetul UE 2014-2020 conturează un tablou lipsit de echilibru. Acestea au
potenĠialul de a adânci prăpastia de dezvoltare dintre Vest úi Est, dintre Nord úi Sud.
Prăpastie care, cel mai probabil, a precedat criza, a devenit evidentă pe fondul crizei
úi se adânceúte în perioada post-criză.
 Victor Negrescu

Europenizarea politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare

Rezumat: Politicile de Cooperare pentru Dezvoltare au fost încă de la început sub

umbrela intereselor naĠionale fiind considerate mecanisme de acĠiune specifice politicilor
de soft power în direcĠia diferitelor Ġări de interes. EvoluĠia Uniunii Europene a generat cu
toate acestea un proces de europenizare al politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare prin
apariĠia unor mecanisme úi obiective pan-europene. În ciuda acestui lucru procesul de
instituĠionalizare a ajutorului pentru dezvoltare la nivelul instituĠiilor europene este încă
insuficient definit, iar diversitatea modelelor existente la nivelul statelor membre reduce
capacitatea unei acĠiuni europene comune. Articolul nostru va prezenta o analiză a
domeniului úi al politicilor naĠionale úi europene în vederea definirii conceptului, a
gradului de europenizare úi al perspectivelor acestui domeniu la nivel european.

Cuvinte-cheie: cooperare pentru dezvoltare, ajutor umanitar, politici europene,

europenizare, asistenĠă pentru dezvoltare, ODA

Introducere
Cooperarea pentru dezvoltare este un domeniu relativ nou în relaĠiile interna-
Ġionale care îúi are rădăcinile în Planul Marshall, realizat de Statele Unite în 1948, în
vederea sprijinirii Ġărilor europene după terminarea celui de-Al Doilea Război
Mondial. ÎnĠeles iniĠial prin prisma ajutorului umanitar, principiul asistenĠei inter-
naĠionale úi al cooperării pentru dezvoltare a fost adaptat úi se aplică, în prezent, la
nivelul Ġărilor în curs de dezvoltare.
AsistenĠa pentru dezvoltare este cel mai des exprimată prin conceptul de AsistenĠă
Oficială pentru Dezvoltare (ODA), reprezentând „fluxurile oficiale de finanĠare
administrate cu scopul principal de a promova dezvoltarea economică úi bunăstarea
statelor în curs de dezvoltare”1. Termenul cuprinde orice asistenĠă financiară bilate-
rală sau multilaterală care cuprinde cel puĠin un grant de 25% úi o dobândă inferioară
pragului de 10% pentru sumele acordate drept împrumut. Cooperarea pentru
dezvoltare depăúeúte astăzi barierele asistenĠei umanitare úi înglobează principii de
stimulare economică úi socială, fiind atât apreciat, cât úi criticat, pentru efectele pe
care le produce asupra Ġărilor beneficiare.
Deúi, la origine, asistenĠa pentru dezvoltare presupune o motivaĠie umanitară úi
sprijinirea eforturilor de dezvoltare ale Ġărilor subdezvoltate, în practică, se remarcă
existenĠa unui raport de putere între statele participante, dar úi a unor raĠiuni realiste
generate de interesul naĠional al statului donator. Mai mult decât atât, dacă este să ne
referim la principalul donator mondial, Uniunea Europeană, remarcăm o complexi-
tate a factorilor motivaĠionali în generarea úi implementarea politicilor de dezvoltare,

1
OCDE, http://www.oecd.org/ – consultat în data de 16 septembrie 2014.
296 Victor Negrescu

dat fiind că originile asistenĠei europene se găsesc în trecutul postcolonial al multor

Ġări europene. Aceste inadvertenĠe pun sub semnul întrebării însăúi eficienĠa asistenĠei
pentru dezvoltare úi efectele pe care le produce asupra Ġărilor beneficiare. Deficien-
Ġele cooperării pentru dezvoltare sunt generate, în principal, de lipsa conceptualizării
domeniului, care, în majoritatea cercetărilor, este abordat din perspectiva institu-
Ġionalizată.
Pornind de la aceste dificultăĠi, am încercat să evidenĠiez, folosind cazul politi-
cilor europene pentru dezvoltare, motivaĠiile úi efectele asistenĠei, conceptul care
defineúte domeniul cooperării pentru dezvoltare. Mai mult decât atât, studierea
asistenĠei europene mi-a permis să identific mecanismul de construcĠie a politicilor
europene în domeniu, dar úi relaĠia între interesele naĠionale, interesele europene úi
responsabilitatea faĠă de Ġările în curs de dezvoltare.
Ipoteza de la care a plecat această cercetare este că asistenĠa pentru dezvoltare
europeană nu a reuúit să se diferenĠieze de politica externă a statelor membre, ceea ce
a condus la o sacrificare a motivaĠiei umanitare în detrimentul interesului naĠional
imediat. În consecinĠă, nu putem vorbi în prezent de o europenizare a politicilor
naĠionale de dezvoltare, deúi Uniunea Europeană doreúte să se afirme ca un agent
unitar de promovare a asistenĠei pentru dezvoltare. În aceste condiĠii, propun ca
ipoteză de cercetare ideea conform căreia asistenĠa pentru dezvoltare a devenit un
element de relaĠii publice internaĠionale prin care statele donatoare úi, în special,
Uniunea Europeană, folosesc acest concept pentru maximizarea imaginii internaĠio-
nale úi afirmarea ca actor pe scena mondială.
Pentru a răspunde la aceste întrebări am prezentat într-o primă etapă cadrul teoretic
úi conceptual al cooperării pentru dezvoltare, puternic influenĠat de perspectiva
doctrinară adoptată, dar úi de interdisciplinaritatea domeniului. În a doua parte am
prezentat politicile europene de asistenĠă pentru dezvoltare pornind de la istoric úi
mergând până la implementarea úi operaĠionalizarea conceptului pe plan european. În
următoarea etapă m-am concentrat asupra prezentării politicilor naĠionale de cooperare
pentru dezvoltare folosind cazurile FranĠei, Slovaciei úi României. Aceste trei state au
fost alese întrucât, fiecare dintre ele, reprezintă diferite etape ale integrării europene,
FranĠa fiind un stat fondator al UE úi un iniĠiator al asistenĠei internaĠionale la nivel
mondial, în timp ce Slovacia úi România au făcut parte din ultimele două valuri de
aderare, în 2004, respectiv 2007. În plus, cele trei state ne permit să realizăm o
comparaĠie a gradului de europenizare a politicilor naĠionale pentru dezvoltare úi să
evidenĠiem dacă există o diferenĠă între vechile úi noile state membre.
Particularitatea cercetării mele constă tocmai în folosirea unor studii de caz
exhaustive menite să ilustreze în termeni empirici rezultatele obĠinute. Sursele folosite,
atât cele directe, cât úi cele indirecte, mi-au permis, în acest sens, să ofer un răspuns
structurat la întrebările care au generat nevoia realizării acestui studiu despre coo-
perarea pentru dezvoltare úi despre politicile europene de asistenĠă pentru dezvoltare.

1. Analiza conceptuală úi teoretică a cooperării pentru dezvoltare

În absenĠa unei definiĠii clare ale conceptului, cooperarea pentru dezvoltare a fost
subiectul mai multor interpretări care au rezultat din diferitele perspective asupra
Europenizarea politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare 297
sistemului de raporturi dintre Ġările donatoare úi Ġările beneficiare evidenĠiate în
relaĠiile internaĠionale de diferitele curente liberale, realiste sau radicale. Aceste
viziuni ideologico-dogmatice sunt completate de teorii ale dezvoltării menite să
ilustreze, în termeni economici úi sociali, efectele produse de cooperarea pentru
dezvoltare.
Cu toate acestea, cooperarea pentru dezvoltare nu a fost cu adevărat
conceptualizată în doctrinele relaĠiilor internaĠionale, evitându-se de cele mai multe
ori asocierea cu raporturile de putere în sistemul relaĠiilor internaĠionale, din dorinĠa
de a păstra aspectul umanitar al conceptului. Mai mulĠi autori au apreciat însă
asistenĠa pentru dezvoltare ca un aspect al politicilor de „soft power” dezvoltate de
Joseph Nye, unii mergând până a considera aceasta ca fiind, în termeni realiúti, un
element al politicii puterii sau chiar o manifestare a intereselor naĠionale.
Referindu-ne la conceptele cheie, cooperarea pentru dezvoltare presupune un
raport de asistenĠă între Ġările donatoare dezvoltate úi Ġările în curs de dezvoltare. Prin
însăúi referinĠa la termenul de asistenĠă, raportul devine unul ierarhic, plasând Ġările
în curs dezvoltare în inferioritate. Astfel apar diferenĠe clare de viziune úi interpretare
ideologică a conceptului.

Model 1. Conceptul de cooperare pentru dezvoltare

Legenda
Ŷ Teorii ale relaĠiilor internaĠionale
Ŷ Teorii ale economiei dezvoltării
Ŷ Conceptul de cooperare pentru dezvoltare

De altfel asistenĠa pentru dezvoltare implică de asemenea înĠelegerea funcĠionării

principiilor economice ale comerĠului internaĠional úi ale economiei dezvoltării,
deoarece efectele economice produse de cooperarea pentru dezvoltare ne permit să
ilustrăm în termeni empirici teoriile elaborate de specialiútii în relaĠii internaĠionale.
Astfel, fluxurile economice úi de capital similare comerĠului internaĠional pe care le
presupune asistenĠa pentru dezvoltare reprezintă un indicator al raporturilor existente
între Ġările dezvoltate úi Ġările în curs de dezvoltare.
Conceptualizarea cooperării pentru dezvoltare presupune înĠelegerea principalelor
tensiuni generate de interpretarea dată acestui mecanism de teoriile relaĠiilor
internaĠionale úi de cele ale economiei dezvoltării. Aceste tensiuni, dar úi legătura
298 Victor Negrescu

strânsă care uneúte în cadrul asistenĠei pentru dezvoltare raporturile de putere úi

efectele economice, nu pot decât indica complexitatea conceptului.
De cele mai multe ori, perspectivele ideologice au, însă, tendinĠa să genereze
subiectivism în abordarea unor mecanisme care, de altfel, pot să nu ascundă nimic.
Mai exact, relaĠia produsă de cooperarea pentru dezvoltare între Ġările dezvoltate úi
Ġările în curs de dezvoltare poate avea mai multe abordări, însă căutarea unor indici
empirici poate ajuta la dezideologizarea acestui sistem de asistenĠă internaĠională.
Am identificat astfel noi direcĠii de analiză care ne vor permite să analizăm
politicile europene de asistenĠă pentru dezvoltare:
- evaluarea în termeni economici a raporturilor create de asistenĠa pentru dez-
voltare între Ġările dezvoltate úi Ġările în curs de dezvoltare ne va permite să ilustrăm
efectele produse de cooperarea pentru dezvoltare asupra dezvoltării economice;
- determinarea gradului de incidenĠă a intereselor naĠionale în punerea în aplicare
a asistenĠei pentru dezvoltare prin intermediul evaluării raporturilor comerciale úi
politice dintre statele donatoare úi cele beneficiare;

Model 2. Factorii determinanĠi în stabilirea strategiilor

de cooperare pentru dezvoltare

Legenda
Ŷ Interesele naĠionale: maximizarea puterii
Ŷ Interesele internaĠionale: menĠinerea păcii úi a securităĠii
Ŷ Interesele actorilor nestatali: principiul umanitar
Ŷ Ipoteză de lucru: conceptul de cooperare pentru dezvoltare

- analizarea capacităĠii de promovare a modelului Ġărilor donatoare către cele

beneficiare prin intermediul asistenĠei pentru dezvoltare.

Aceste trei linii directoare ne-au permis să ne concentrăm asupra aspectelor care
Ġin de structurarea politicilor de cooperare pentru dezvoltare în Ġările donatoare.
Europenizarea politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare 299
Întrucât tema noastră de analiză se referă la politicile europene de cooperare pentru
dezvoltare, am analizat strategia europeană în domeniu, modul de operaĠionalizare úi
raporturile create cu Ġările beneficiare ale programului european de asistenĠă pentru
dezvoltare. Folosind datele empirice disponibile am realizat o comparaĠie la nivelul
Ġărilor donatoare din Europa, în vederea determinării gradului de europenizare a
domeniului úi de integrare a intereselor naĠionale în conceptul de asistenĠă pentru
dezvoltare.

2. Politicile europene de cooperare pentru dezvoltare: un „soft power”

european
Obiectivul nostru a fost să oferim o scurtă imagine asupra importanĠei pe care
Uniunea o acordă democraĠiei úi protecĠiei drepturilor omului, importanĠă care se
manifestă nu doar în interiorul frontierelor, dar úi în acĠiune externă prin politica de
asistenĠă pentru dezvoltare. În acest cadru, putem remarca faptul că măsurile pe care
UE le-a adoptat în favoarea democratizării, menĠinerii democraĠiei úi respectul pentru
drepturile omului par a avea ca obiectiv să exporte valorile proprii, mai mult sau mai
puĠin susceptibile la nuanĠe úi modificări în funcĠie de cadrul geopolitic de aplicare.
Trebuie totuúi să constatăm faptul că UE doreúte să îúi exporte valorile graĠie politicii
de asistenĠă pentru dezvoltare, chiar dacă, în mod paradoxal, nu dispune de
competenĠe interne sau externe în acest domeniu úi nu a reuúit să adopte un text care
precizează conĠinutul drepturilor omului pe care doreúte să le promoveze în exterior,
decât foarte recent.
Faptul că Uniunea Europeană reprezintă unul dintre cei mai importanĠi donatori la
nivel mondial implică un mare nivel de responsabilitate, ceea ce include realizarea de
parteneriate úi o susĠinere eficientă a beneficiarilor. O bună implementare a progra-
melor de asistenĠă poate conduce la dezvoltarea Ġărilor beneficiare, la creútere
economică úi la scăderea dependenĠei faĠă de ajutor. Utilizarea instrumentelor euro-
pene de asistenĠă, precum expertiza europeană, susĠinerea bugetară sau dezvoltarea
contractelor pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare ale Mileniului constituie
etape de realizat în această direcĠie. Aceste instrumente sunt completate de eforturile
instituĠiilor europene de a-úi eficientiza acĠiunea atât în interesul Ġărilor beneficiare,
cât úi a contribuabilului european care doreúte rezultate vizibile.
Perspectivele cu privire la evoluĠia politicii europene de cooperare pentru
dezvoltare sunt date de agenda viitoare a asistenĠei pentru dezvoltare úi apropierea
Ġintei 2015 pentru Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului1. În acest sens, prima
etapă constă în ameliorarea relaĠiei între politicile comunitare în domeniul asistenĠei
pentru dezvoltare úi politicile naĠionale ale statelor membre. Un raport al Comisiei
din 2007 indica necesitatea ca instituĠia să îúi însuúească rolul federator úi să utilizeze
avantajele comparative ale statelor membre în elaborarea strategiei de cooperare

1
Comisia Europeană, Speeding up progress towards the Millennium Development Goals.
The European Union’s contribution, 12 aprilie, COM (2005) 132.
300 Victor Negrescu

pentru dezvoltare, atât la nivel naĠional, cât úi la nivel internaĠional sau sectorial1. În
acest sens la începutul anului 2009, opt organisme naĠionale de gestiune a fondurilor
de asistenĠă a Ġărilor membre au primit autorizaĠia Comisiei să gestioneze fondurile
europene în domeniu.
Mai mult decât atât, un studiu comparativ realizat de EuropeAid pentru anul 2008
cu patru dintre principalele Ġări membre donatoare (FranĠa, Marea Britanie, Olanda úi
Suedia) au indicat probleme de procedură úi o birocraĠie excesivă în acordarea fondu-
rilor, mai ales prin intermediul societăĠii civile úi la nivelul programului de finanĠare
pe Ġări. Unul dintre mecanismele de finanĠare care a avut cele mai bune rezultate, úi
care pare a fi un instrument necesar în contextul crizei economice, este susĠinerea
bugetară. Comisia Europeană prevede perfecĠionarea acestui instrument prin adău-
garea de proceduri de gestiune a finanĠelor publice capabile să influenĠeze mecanis-
mele administrative úi financiare ale Ġărilor beneficiare de aceste tipuri de fonduri2.
Cu siguranĠă, viitorul politicii europene de asistenĠă pentru dezvoltare constă în
folosirea eficientă a resurselor úi a fondurilor limitate de către actualul context
economic úi puse sub presiune de către contributorii la bugetul UE care au dificultăĠi
în a vedea utilitatea unor astfel de finanĠări în această perioadă economică dificilă.

3. Politicile naĠionale de cooperare pentru dezvoltare, între presiunea

opiniei publice úi interesele naĠionale: analiză aplicată pe statele
donatoare FranĠa, Slovacia úi România
Pornind de la valorile democratice europene úi de la promovarea acestora prin
intermediul politicii europene de asistenĠă pentru dezvoltare, este esenĠial să
înĠelegem cum Uniunea Europeană a preluat iniĠiativa în domeniu úi a devenit primul
contribuitor din lume la fondurile ODA3. Practic, un domeniu care, la prima vedere,
poate fi considerat un aspect al politicilor externe naĠionale úi al intereselor naĠionale
în străinătate, devine, treptat, la presiunea opiniei publice úi a actorilor nestatali, un
domeniu reglementat úi gestionat din ce în ce mai mult la nivel european.
Cu toate acestea, interesele foarte diferite între Ġările membre, dar úi dificultatea
de a ajunge la compromisuri reale în ceea ce constă asumarea de obiective úi măsuri,
întârzie deplina europenizare a domeniului. Astfel, deúi Uniunea Europeană este
motorul politicilor de cooperare pentru dezvoltare, implementarea este gestionată de
către Ġările membre care elaborează politici naĠionale în domeniu împreună cu actori
naĠionali úi, evident, Ġinând cont de interesele directe.

1
Comisia Europeană, Commission working paper – EU report on policy coherence for
development, 20 septembrie, COM (2007) 545, respectiv Comisia Europeană, Commission
staff working paper – EU report on policy for development, 20 septemberie, SEC (2007)
1202.
2
The European Union’s Programme for All Countries - EuropeAid Comparative Study of
External Aid Implementation Process - Final Report, Project No. 2007/145369 - Version 1.
3
Comisia Europeană, Commission working paper – EU report on policy coherence for
development, 20 septembrie, COM (2007) 545, respectiv Comisia Europeană, Commission
staff working paper – EU report on policy for development, 20 septemberie, SEC (2007)
1202.
Europenizarea politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare 301
În acest sens am analizat politica úi strategia naĠională în domeniul cooperării
pentru dezvoltare a trei state membre UE: FranĠa, Slovacia úi României. Cele trei Ġări
au fost alese pentru a reflecta gradul de complementaritate între politicile naĠionale úi
cele europene cu trei etape diferite de integrare: FranĠa este un stat fondator al UE úi
chiar un iniĠiator mondial al politicilor de cooperare pentru dezvoltare, în timp ce
Slovacia s-a integrat UE în anul 2004 úi a dat dovadă de iniĠiative importante în
domeniu, iar, în final, România úi-a asumat angajamentele UE în domeniu în anul
2007, fără a avea niciun fel de experienĠă în domeniu úi nici mecanismele necesare
unor astfel de politici1. Din această perspectivă a fost interesat de evaluat cum s-a
reuúit implementarea iniĠiativelor europene în domeniu.
Analiza individuală a politicilor naĠionale ale FranĠei, Slovaciei úi România a
ilustrat o serie de particularităĠi care vin fie în susĠinerea iniĠiativelor europene sau le
contrazic, evidenĠiind astfel diferenĠele care pot exista în practică la nivelul operaĠio-
nalizării politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare. Obiectivul a fost de a evalua gradul
de complementaritate între politicile naĠionale úi normele europene în domeniu úi de
a evalua existenĠa unei comunitarizări reale a cooperării pentru dezvoltare.
DiferenĠa dintre normele europene úi implementarea lor de către statele membre
poate fi explicată prin diferenĠele dintre valorile úi normele adoptate la nivel
european úi la nivel naĠional úi diferenĠele dintre percepĠiile naĠionale asupra
nivelului cel mai eficient în promovarea intereselor naĠionale pe termen lung. Politica
de dezvoltare europeană este caracterizată de asemenea de prezenĠa altor actori
normativi la nivel multilateral úi de puternica influenĠă a politicii externe, ceea ce
poate genera o falsă apreciere a gradului de europenizare.
Chiar dacă europenizarea politicii de dezvoltare se referă la eficienĠa ajutorului,
nu cuprinde úi aranjamentul instituĠional intern al statelor membre. În acest sens, în
UE există o diversitate de modele de organizare a sistemului de cooperare bilaterale
úi este imposibil de stabilit un consens cu privire la un singur model. O analiză rigu-
roasă a politicilor naĠionale de cooperare pentru dezvoltare a Ġărilor studiate eviden-
Ġiază influenĠa intereselor naĠionale în operaĠionalizarea strategiilor din domeniu.
Primul punct notabil este modul în care Ġările donatoare stabilesc lista Ġărilor
beneficiare. Dacă este să monitorizăm procesul de definire a Ġărilor beneficiare
prioritare ale politicii ODA a României observăm, printre criteriile stabilite, elemente
de ordinul intereselor naĠionale. Mai exact, România consideră Ġări prioritare
Republica Moldova, Ucraina úi Serbia, dat fiind pondere importantă a comunităĠilor
de români care trăiesc în aceste Ġări. Acest lucru este explicit menĠionat în strategia
ODA a României, ceea ce clar distanĠează politica naĠională românească de valorile
exprimate de asistenĠa pentru dezvoltare.
În alte ordine de idei, prezenĠa pe axa de Ġări prioritare a unor state precum
Georgia, Afganistan úi Irak în strategia românească poate fi clasificată la nivelul
intereselor geostrategice úi militare pe care România le are în aceste Ġări ca stat
membru al NATO, dar, mai ales, ca partener al Statelor Unite în diferitele conflicte
declanúate în aceste zone. ImportanĠa acordată Georgiei úi Ucrainei poate fi consi-
derată, de asemenea, ca o transpunere a intereselor României în zona Mării Negre,

1
Hotărârea de Guvern nr. 747, intrată în vigoare la 2 august 2007.
302 Victor Negrescu

dar, în continuare, nu se poate discuta decât despre interese geopolitice. Remarcăm

faptul că justificarea dată de România pentru implicarea în aceste zone este bazată pe
avantajele comparative pe care Ġara le-ar avea în cunoaúterea procesului de
democratizare, deúi, în practică, majoritatea fondurilor alocate trec prin instituĠii
internaĠionale, competenĠele României nefiind deloc transmise direct1.
Acelaúi fenomen se produce úi în cazul Slovaciei, care a ales, încă de la început,
să acorde o importanĠă deosebită minorităĠii slovace din Serbia úi susĠinerii
procesului de democratizare úi integrare euro-atlantică a acestei Ġări. Slovacia merge
până la a condiĠiona fondurile alocate de respectul pentru drepturile minorităĠilor
asociind asistenĠei pentru dezvoltare interese naĠionale explicite. Faptul că
Afganistanul a fost inclus pe lista de priorităĠi a Slovaciei nu face decât să indice
aceleaúi interese geostrategice pe care le manifestă România, două Ġări ale „noii
Europe” vădit axate pe susĠinerea intereselor Statelor Unite.
O altă manifestare a intereselor naĠionale poate fi remarcată prin faptul că una din
axele prioritare ale Slovaciei este acordarea de asistenĠă pentru aderarea la
organizaĠiile internaĠionale úi la Uniunea Europeană pentru statele din regiune. Acest
lucru exprimă dorinĠa explicită a Slovaciei de a-úi construi, ca úi stat mic al UE, o
reĠea de influenĠă cât mai mare, capabilă să reprezinte un avantaj pentru Slovacia
după aderarea acestor state la spaĠiul european. Cu toate acestea, trebuie remarcat că
Slovacia a dorit să se înscrie în linia UE prin includerea Kenyei úi a altor zone sărace
din Africa în aria Ġărilor beneficiare ale strategiei slovace de asistenĠă pentru
dezvoltare2.
Analizând strategia de dezvoltare a FranĠei remarcăm prezenĠa masivă printre
Ġările prioritare a fostelor colonii franceze úi a teritoriilor de peste mări, ceea ce
indică sursele politicii de dezvoltare franceze apărute chiar în plin proces de deco-
lonizare. Remarcăm, de asemenea, că Secretarul de Stat responsabil de cooperare se
ocupă úi de cooperarea pe francofonie, asociind astfel comunitatea lingvistică cu
asistenĠa.
De asemenea, prezenĠa unor state precum China úi Turcia, printre Ġările cu
asistenĠa cea mai ridicată indică o complementaritate între priorităĠile politicii externe
franceze úi politica de cooperare pentru dezvoltare. Mai exact, prezenĠa FranĠei în
China corespunde intenĠiei franceze de a dezvolta un parteneriat privilegiat cu acest
stat în continuă expansiune úi de a beneficia de pe urma dezvoltării sale economice.
RelaĠia cu Turcia este datorată faptului că acest stat, în calitate de candidat la UE,
poate reprezenta, după o posibilă aderare, una dintre Ġările cele mai mari din spaĠiul
european, dar úi pentru că Turcia reprezintă o poartă de negociere cu lumea
musulmană pentru Occident.
Dincolo de influenĠa evidentă a intereselor naĠionale în politica de asistenĠă
franceză, remarcăm totuúi că FranĠa acordă o importanĠă deosebită Ġărilor cele mai
sărace din Africa úi respectă parteneriatul privilegiat pe care UE îl are cu Africa de
Sud, oferindu-i acestui stat fonduri importante. Spre deosebire însă de România úi
1
Hotărârea de Guvern nr. 703 din 31 mai 2006, Hotărârea de Guvern nr. 624 din 20 iunie
2007, Memorandum intern MAE, nr. B1-3/4946, din data de 30 octombrie 2007.
2
Slovak Aid, Strategia NaĠională ODA pe termen mediu a Slovaciei – perioada 2009-
2013, http://new.slovakaid.sk/, consultat pe 10 septembrie 2014.
Europenizarea politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare 303
Slovacia, a căror sectoare de acĠiune se concentrează pe asistenĠa pentru demo-
cratizare úi consolidare a statului de drept, ajutorul francez se bazează pe investiĠia în
dezvoltarea prin susĠinerea activităĠilor productive úi dezvoltarea infrastructurii úi cea
urbanistică.
De notat este faptul că AgenĠia franceză pentru Dezvoltare1 este concepută, spre
deosebire de cea slovacă úi de structurile de dezvoltare româneúti, ca o bancă de
investiĠii care, anual, înregistrează profituri din investiĠiile în dezvoltare realizate.
Acest lucru implică faptul că FranĠa privilegiază abordarea finanĠistă a cooperării,
faĠă de cea umanitaristă. De altfel, strategia franceză de dezvoltare acordă o impor-
tanĠă sporită asistenĠei bilaterale care conferă un plus de vizibilitate statului donator2.
FranĠa alocă nu mai puĠin de 55% din asistenĠa sa pentru dezvoltare prin finanĠare
bilaterală, în timp ce Slovacia, care úi-a fixat drept obiectiv să crească asistenĠa
bilaterală, alocă puĠin peste 10%, iar România nu s-a dotat încă de mecanisme de
asistenĠă bilaterală.
AbsenĠa unor criterii clare pentru stabilirea Ġărilor prioritare plasează strategia de
dezvoltare în vagoanele politicii externe naĠionale ale statelor finanĠatoare. AbsenĠa
condiĠionalităĠii democratice pentru acordarea asistenĠei, aúa cum a fost ea definită de
UE, numărul redus al Ġărilor cele mai sărace în lista Ġărilor prioritare a politicilor
ODA, prioritizarea cooperării bilaterale în detrimentul celei multinaĠionale sau
europene, sectorizarea asistenĠei pe alte domenii decât cele specificate prioritar de
UE, preponderenĠa criteriilor naĠionale în stabilirea Ġărilor beneficiare, sunt doar o
serie de caracteristici care indică incidenĠa puternică a intereselor naĠionale în
stabilirea politicilor naĠionale de asistenĠă pentru dezvoltare. În acest context, a fost
necesară evaluarea gradului de europenizare a politicilor naĠionale din UE prin
stabilirea unor criterii transparente de evaluare.
Pornind de la analiza politicilor naĠionale de cooperare pentru dezvoltare, care
indică o importantă influenĠă a intereselor naĠionale în elaborarea strategiilor
naĠionale, am considerat necesar să ne concentrăm pe cuantificarea gradului de
europenizare a asistenĠei naĠionale pentru dezvoltare.
Pentru a realiza această evaluare am stabilit un barometru de analiză cuantificat
de la -3 la 3 pentru a verifica intensitatea criteriilor stabilite de europenizare, 3 indi-
când o atitudine pozitivă faĠă de europenizare, iar -3 o atitudine negativă. Criteriile au
fost axate pe trei categorii, iar stabilirea notării date fiecărui stat a fost realizată pe
baza analizei proprii a analizei naĠionale úi prin consultarea mai multor experĠi în
asistenĠă pentru dezvoltare din acele state. Au participat la evaluare úapte experĠi
francezi, trei experĠi slovaci úi cinci experĠi români în cooperare pentru dezvoltare.
În concluzie, gradul de europenizare al politicilor europene din cele trei Ġări
studiate este de 0,52 puncte din 3 puncte posibile, mai exact, un grad pozitiv de
europenizare de doar 17,33%. Individual, Slovacia are politica de asistenĠă pentru
dezvoltare cea mai comunitarizată cu un punctaj de 1,19 puncte, echivalentul a
39,6% europenizare pozitivă, urmată de FranĠa cu 1,02 puncte, echivalentul a 34%
1
AgenĠia Franceză pentru Dezvoltare, http://www.afd.fr (consultat pe 12 septembrie
2014).
2
Plan de afaceri AFD FranĠa 2009-2013, Proiect de orientare strategică AFD FranĠa 2005,
2006, 2007, 2008, 2009, 2007-2011, 2010-2011, 2012, 2013.
304 Victor Negrescu

europenizare pozitivă. România are un punctaj negativ de -0,41 puncte, cu o

europenizare negativă de -13,6%.
Reprezentarea grafică ilustrează modul în care europenizarea politicilor naĠionale
a fost efectuată în Ġările studiate.

Grafic 1. Piramida comunitarizării politicilor naĠionale

de cooperare pentru dezvoltare

Din aceste rezultate reiese că procesul de europenizare a politicii de asistenĠă

pentru dezvoltare este departe de a fi realizat de aceste trei Ġări úi, prin urmare, putem
considera că în ceea ce priveúte europenizarea cooperării pentru dezvoltare, aceasta
mai are multe etape de parcurs. De altfel, gradul de europenizare nu Ġine de vechimea
Ġării în spaĠiul european, cum demonstrează aceste rezultate care indică că un nou stat
membru al UE, precum Slovacia, poate avea o politică de asistenĠă mai europeană
decât cea a FranĠei, vechi stat membru UE. Nu trebuie totuúi uitat că lentoarea
mecanismelor europene, mai ales în ceea ce constă deciziile de politică externă, poate
reprezenta un impediment pentru o Ġară precum FranĠa, care se consideră încă o
putere de rang mediu úi un promotor al democraĠiei úi al umanitarismului la nivel
internaĠional.
Uniunea Europeană a realizat avansări importante în domeniul cooperării pentru
dezvoltare, de la originile sale apărute în plin proces de decolonizare, până la
existenĠa de politici úi obiective coerente pentru dezvoltarea economică úi socială a
Ġărilor beneficiare. Astăzi, acest efort de a găsi o cale de a sprijini Ġările sărace úi-a
găsit o parte din răspuns în dorinĠa manifestată de Ġările membre de a stabili un
consens european cu privire la asistenĠa pentru dezvoltare.
Cu toate acestea, procesul de decizie rămâne unul interguvernamental úi foarte
dificil din cauza unei birocratizări excesive generate de absenĠa de autoritate unică
competentă úi de lipsa de complementaritate cu celelalte politici ale UE. În acest
context, Ġările membre UE caută să îúi maximizeze beneficiile din elaborarea
politicilor de cooperare pentru dezvoltare. Unele Ġări care îúi revendică poziĠia de
Europenizarea politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare 305
puteri de rang mediu, precum FranĠa, Germania sau Marea Britanie vor căuta să îúi
dezvolte propriul sistem mondial de asistenĠă, în timp ce Ġările nou intrate în UE, încă
foarte puĠin familiare cu acest domeniu, precum Slovacia sau România încă
explorează oportunităĠile oferite de acest concept. Din cauza faptului că aceste două
Ġări dispun de fondurile limitate pe care le pot direcĠiona către acest domeniu, ele sunt
obligate să adopte o perspectivă europeană datorită volumului de fonduri existent la
nivelul UE, dar úi a capacităĠii instituĠionale superioare. Realitatea este că diversitatea
úi specificitatea multiplelor forme date modului de organizare a politicii ODA
constituie atât principala dificultate, cât úi un atu puternic în dezvoltarea unei politici
coerente la nivel european.
Pentru un mai bun proces de europenizare al politicilor de asistenĠă, UE trebuie să
susĠină activităĠile de promovare ale societăĠii civile, creúterea conútientizării úi
campaniile de educare pentru dezvoltare. Cooperarea pentru dezvoltare trebuie să
iasă, mai ales la nivelul Ġărilor mai puĠin performante în aplicarea acestor tipuri de
politici, din cercul închis al experĠilor în domeniu úi să acceadă la nivelul politic al
decidenĠilor. În al doilea rând, Uniunea Europeană trebuie să depăúească imaginea că
este un corp extern al statelor membre, iar politicile de dezvoltare europene trebuie să
fie însuúite ca fiind ale statelor membre. Cu toate acestea, UE trebuie să înceapă să
combată separarea postcolonială privind Ġările beneficiare, care opune Ġările noi
venite de fostele Ġări colonizatoare. Prin urmare, perspectiva noilor state membre
trebuie inclusă în politica europeană pentru dezvoltare, incluzând atât priorităĠile
acestor donatori, cât úi experienĠele acestora. Comisia Europeană a făcut un prim pas
în acest sens stimulând crearea de reĠele naĠionale úi europene ale societăĠii civile
specializate în dezvoltare, dar úi promovând comunicarea între diferitele agenĠii
naĠionale pentru dezvoltare.
Oportunitatea unei evaluări obiective a gradului de europenizare a politicilor
naĠionale de asistenĠă pentru dezvoltare devine interesantă în contextul unei dorinĠe
manifestate de Comisia europeană de a-úi creúte implicarea în afacerile externe ale
statelor membre. O astfel de analiză ar permite aprecierea etapelor care trebuiesc
parcurse de Ġările membre, dar úi de UE pentru a realiza o uniformizare completă a
activităĠii de asistenĠă la nivel european, atât de necesară pentru creúterea eficienĠei
fondurilor alocate de UE, dar úi în vederea îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale
Mileniului.

Concluzii
Rezultatele cercetării au scos în evidenĠă o serie de concluzii care confirmă parĠial
ipotezele iniĠiale ale studiului nostru úi deschid noi perspective de analiză.
Prima dificultate întâmpinată în cercetarea mea a fost dată de absenĠa unei con-
ceptualizări reale a cooperării pentru dezvoltare. Puternic influenĠate de perspectiva
doctrinară adoptată, precedentele lucrări despre asistenĠa internaĠională generau
concluzii menite să ilustreze punctul de vedere al autorului, fără însă a conceptualiza
domeniul. De cealaltă parte, cele mai dezvoltate studii erau, de fapt, analize realizate
de institute de cercetare specializate care aveau drept scop să evidenĠieze perspectiva
finanĠatorului.
306 Victor Negrescu

Prin urmare, cercetarea a început cu o primă tentativă de conceptualizare a dome-

niului cooperării pentru dezvoltare în relaĠiile internaĠionale, luând în considerare atât
aspectul interdisciplinar al asistenĠei internaĠionale, cât úi absenĠa de metode de
analiză specializate. Încă de la început am stabilit punctele convergente ale asistenĠei
pentru dezvoltare: din punct de vedere teoretic asistenĠa este subiect al relaĠiilor
internaĠionale, dar úi al economiei dezvoltării; din punct de vedere strategic este
supus mai multor factori de influenĠă manifestate prin interese concurente (naĠionale,
internaĠionale úi nestatale). În completarea concluziilor iniĠiale am propus trei criterii
de analiză a strategiilor úi politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare menite să separe
domeniul de perspectiva doctrinară. Acest lucru a generat nevoia ca studiul nostru să
se construiască simultan pe două nivele de analiză, partea teoretică – legată de
conceptul de cooperare pentru dezvoltare – úi partea practică – legată de politicile de
dezvoltare.
Revenind la ipotezele iniĠiale, primul element declarat de studiu combină
elementul practic, prin care am încercat să vedem dacă asistenĠa pentru dezvoltare a
reuúit să se individualizeze úi să se diferenĠieze de politica externă a statelor membre,
úi perspectiva teoretică, a motivaĠiilor care stau la baza asistenĠei pentru dezvoltare.
Concluziile studiului nostru au confirmat parĠial perspectiva noastră, în sensul în care
am remarcat că la nivel european există diferite modele de implementare a politicii
de asistenĠă pentru dezvoltare. Gradul de incidenĠă a diferitelor interese în
determinarea operaĠionalizării domeniului este puternic influenĠat de aspecte precum
susĠinerea publică pentru cooperarea pentru dezvoltare, voinĠa politică úi influenĠa
elitei specializate în asistenĠa pentru dezvoltare sau experienĠa Ġării în relaĠia cu Ġările
în curs de dezvoltare.
Drept exemplu, remarcăm faptul că politica franceză este puternic influenĠată de
trecutul colonizator úi de dorinĠa de a se afirma ca mare putere pe scena interna-
Ġională, în timp ce politica slovacă de asistenĠă pentru dezvoltare pare a rezulta
dintr-un consens politic asupra subiectului úi de influenĠa unei elite specializate foarte
influente úi dornice de a creúte profilul Slovaciei la nivel mondial. În final, România,
deúi are o susĠinere publică pozitivă similară cu celelalte state din studiul nostru, îúi
construieúte propria politică în jurul intereselor regionale.
Din aceste exemple, dar úi din studiul politicii europene de cooperare pentru
dezvoltare, rezultă că autonomizarea politicilor de asistenĠă faĠă de politica externă
este dată de profilul pe care statele membre îl acordă domeniului. Astfel, statele cu
politici de asistenĠă puternic conturate, precum FranĠa sau chiar Slovacia, îúi propun,
úi chiar reuúesc, să diferenĠieze gestiunea cooperării pentru dezvoltare de politica
externă, chiar dacă interesele sunt complementare cu alte aspecte ale acĠiunii externe.
De cealaltă parte, state precum România, aflate la început de drum în acest domeniu,
preferă să supună asistenĠa pentru dezvoltare politicii externe úi de securitate. La
nivel european, dat fiind faptul că subiectul nu este considerat ca fiind unul principal,
Uniunea Europeană reu‫ڍ‬e‫ڍ‬te să individualizeze domeniul la nivelul negocierilor
tehnice, dar caracterul interguvernamental al politicii de asistenĠă face ca deciziile
cele mai importante să fie puternic influenĠate de perspectiva statelor membre asupra
gradului de suveranitate pe care sunt dispuse să îl cedeze Uniunii.
Europenizarea politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare 307
A doua ipoteză face referire, din punct de vedere practic, la procesul de europeni-
zare a politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare, în timp ce perspectiva teoretică face
referire la dimensiunea cooperării pentru dezvoltare ca soft power a Uniunii
Europene. Analiza pe care am realizat-o cu privire la gradul de europenizare a
politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare în trei state membre confirmă ipoteza
iniĠială, prin care am afirmat că nu putem vorbi încă, la nivel european, despre acest
lucru. DiferenĠele de asimilare a normelor úi a obiectivelor europene la nivelul
statelor membre studiate úi independenĠa acestor rezultate de vechimea în interiorul
Uniunii arată că acest proces nu a fost încă realizat. Remarcăm existenĠa unei Europe
cu două viteze în domeniu, în sensul în care statele mai mici, cu politici de asistenĠă
mai restrânse, preferă să se afirme pe plan european, profitând astfel de fondurile
suplimentare existente la nivel UE, dar úi de costurile reduse ale unei astfel de
perspective. Cu toate acestea, niciun stat nu doreúte să renunĠe în favoarea Uniunii la
politicile de asistenĠă cele mai importante pentru interesele naĠionale directe.
De aici rezultă úi concluzia cu privire la elementul teoretic, întrucât Uniunea
Europeană, deúi doreúte să se afirme ca un agent unitar de promovare a asistenĠei
pentru dezvoltare, nu poate face acest lucru pentru că nu dispune de mecanismele
necesare pentru a realiza acest deziderat. Fondurile cele mai importante distribuite de
statele membre prin Fondul European pentru Dezvoltare sunt independente de
bugetul european, iar caracterul predominant voluntar, precum úi competenĠele
partajate în domeniu fac imposibilă manifestarea UE ca un bloc unitar. Cu toate
acestea, Uniunea încearcă să profite în politica externă de faptul că este, împreună cu
statele membre, principalul donator mondial, promovând la nivelul organizaĠiilor
internaĠionale mijloace úi mecanisme de solidaritate internaĠionale care, ulterior, prin
logica supranaĠională s-ar impune statelor membre.
Un exemplu este dat de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului sau de Politica
Eficientă pentru Dezvoltare, care au fost promovate de Comisia Europeană la nivel
internaĠional úi au fost implementate ulterior printr-un consens internaĠional úi la
nivel european. În ceea ce constă statele din Europa Centrală úi Orientală, unii autori
vorbesc mai degrabă de OCDE-izare, sau poate chiar de PNUD-izare, în detrimentul
europenizării, întrucât aceste organizaĠii reuúesc să îúi impună mai bine în această
zonă obiectivele úi strategia de dezvoltare.
Concluzionăm acest aspect prin a spune că asistenĠa pentru dezvoltare a devenit
un element de relaĠii publice internaĠionale, prin care statele membre, úi în special
Uniunea Europeană, folosesc acest concept pentru maximizarea imaginii internaĠio-
nale úi afirmarea ca actor pe scena mondială. Spun acest lucru pentru că cercetarea a
fost motivată de riscul ca scopul umanitar al asistenĠei pentru dezvoltare să fie
înlocuit de alte interese independente de nevoile Ġărilor beneficiare.
În cele din urmă ajungem la concluzia expusă de Rogerson privind factorii care
influenĠează asistenĠa internaĠională úi pe care noi i-am adaptat la contextul politicii
europene de cooperare pentru dezvoltare, după cum urmează:
- presiunea multiplelor obiective ale politicii externe úi de securitate pot supune
asistenĠa pentru dezvoltare altor obiective decât cel iniĠial al reducerii sărăciei;
- existenĠa unor bariere instituĠionale generate de constrângerile bugetare úi de
presiunea politică úi a opiniei publice;
308 Victor Negrescu

- voinĠa sau abilitatea scăzută în gestionarea asistenĠei, atât la nivelul statelor

donatoare, cât úi la nivelul celor care sunt beneficiare, fie din teama unei intervenĠii
externe a Ġărilor donatoare, fie din cauza slabei capacităĠi instituĠionale a Ġărilor dona-
toare sau a celor beneficiare;
- competiĠia între diferitele interese (statale, internaĠionale sau non-statale) pentru
atenĠia plătitorilor de taxe1
Astfel, un studiu exhaustiv asupra politicilor de asistenĠă pentru dezvoltare
mondială, dar úi asupra perspectivelor de dezvoltare ale asistenĠei internaĠionale,
trebuie să ia în considerare aceúti factori.

1
Andrew Rogerson, Adrian Hewitt, David Waldenberg, „The International Aid System
2005-2010 Forces For and Against Change”, ODI Working Paper, 2004, p. 235.
 Ioana Roxana Melenciuc

Europenizarea úi emergenĠa unei culturi de evaluare în spaĠiul

european: între imitaĠionism, mozaic úi pop-art

Rezumat: În această secĠiune este tratată relaĠia bidirecĠională dintre procesul de

europenizare úi emergenĠa unei culturi de evaluare în spaĠiul european. Sunt priviĠi atât
factorii asociaĠi procesului de europenizare care au condus la cristalizarea culturii de
evaluare(fie ei de origină europeană sau nu) cât úi modul în care dezvoltarea culturii
europene de evaluare duce la aprofundarea procesului de europenizare, prin funcĠiile pe
care aceasta le deserveúte úi mecanismele instituĠionale create. Este prezentată influenĠa
convergentă a europenizării úi a globalizării, ceea ce face metodologic inabordabilă
tema impactului net generat de oricare dintre cele două procese asupra formării unei
culturi de evaluare în spaĠiul de referinĠă, însă o aduce în prim plan pe cea a factorilor
intercontinentali(cu precădere nord-americani) care joacă un rol fundamental în crearea
agendei publice europene a evaluării. Date fiind influenĠele úi presiunile multiple
exercitate atât în plan vertical cât úi orizontal chestionez însăúi existenĠa unui specific
european al culturii de evaluare create úi poziĠionez în cele din urmă problematica
naturii acesteia în înfruntarea dintre imitaĠionism úi sincretism.

Cuvinte-cheie: cultură de evaluare, europenizare, globalizare, funcĠiile evaluării,

maturitatea culturii de evaluare, comunităĠi profesionale de evaluatori, fonduri struc-
turale, sincretism, imitaĠionism

Introducere
Există probabil tot atâtea accepĠiuni asupra a ceea ce cultura de evaluare este sau
ar trebui să fie câĠi sunt úi autorii ce tratează subiectul în opera lor. BogăĠia scriiturii
nu este însoĠită din păcate úi de o bogăĠie a datelor primare úi cu atât mai puĠin de
date ce pot fi coroborate la nivel european, datorită diferitelor metodologii folosite în
examinarea stadiului de dezvoltare a culturii de evaluare în Europa. Studiile existente
au aúadar în majoritatea lor un caracter naĠional, iar când au în vedere un spaĠiu
supranaĠional se axează cu precădere pe folosirea metodelor calitative. Consider cultura
de evaluare ca fiind totalitatea valorilor, practicilor úi a instrumentelor create pentru
înfăptuirea evaluării. Este relevantă úi trimiterea către asocierea pe care Smith úi
Brandon o fac între cultura evaluării úi o structură de tip mandala1, respectiv o structură
integrată organizată în jurul unui centru unificator, având un conĠinut nemărginit úi în
acelaúi timp întreg. Aplicând acest concept la cultura evaluării, putem observa că este o
mandala cu trei centre unificatoare interdependente: pe de o parte regăsim
fundamentarea teoretică a evaluării, pe de alta metodele de înfăptuire úi nu în ultimul

1
Paul Brandon, Nick Smith, Fundamental Issues in Evaluation, The Guilford Press, 2008,
p. 2.
310 Ioana Roxana Melenciuc

rând dezvoltarea comunităĠii de evaluare, fiecare dintre acestea având în timp capaci-
tatea de a se transforma, angrenând astfel schimbări úi la nivelul celorlalte două.
Prin lucrarea actuală nu îmi propun să realizez o sumarizare a perspectivelor úi
studiilor ce privesc dezvoltarea culturii úi culturilor de evaluare în Europa întrucât
există iniĠiative de acest tip care cu siguranĠă deservesc deja acest scop úi care
studiate comparativ oferă o perspectivă cronologică a dinamicii1. Ceea ce urmăresc
însă este de a determina măsura în care dezvoltarea culturii de evaluare europene este
influenĠată de procesul de europenizare. Premisa de la care plec este că există o
relaĠie de dependenĠă mare, iar pe baza acesteia pot fi determinate anumite patternuri
úi trenduri de evoluĠie viitoare în dezvoltarea culturii de evaluare la nivelul
supranaĠional.
Descumpănirea pe care o provoacă multitudinea perspectivelor asupra examinării
culturii de evaluare este completată de cea pe care o generează o simplă căutare în
literatura de specialitate privind europenizarea. Demersurile de cercetare a influenĠei
procesului de europenizare asupra culturii de evaluare din spaĠiul european sunt
foarte limitate, fiind de referinĠă lucrările lui Toulemonde din 2000 Evaluation
culture (s) in Europe: differences and convergence between national practices” úi cea
de nouă ani mai târziu a Nicolettei Stame, “The European project, federalism and
evaluation”. Dacă prima dintre cele două lucrări se evidenĠiază prin pionieratul
ideilor, abordarea comprehensivă úi deschide piste de cercetare, cea de-a doua face
dovada unui demers deja sistematizat de cercetare bazat pe două studii de caz.
Ambele sunt fundamentale pentru analiza pe care o fac úi le sunt tributară pentru
eventualele idei interesante pe care le veĠi regăsi în lectură.
Întrebarea de cercetare nu este (aúa cum Kim Forss úi Claus Rebien o poziĠio-
nează în cadrul articolului ce vizează determinarea existenĠei unei tradiĠii nordice a
evaluării2) dacă procesul de europenizare a condus la un tip similar de implementare
a evaluărilor indiferent de contextul geografic úi geopolitic al acestora, ci dacă
pregătirea profesională úi preferinĠele evaluatorilor lasă loc aceleiaúi diversităĠi de
opĠiuni de implementare a evaluării indiferent de contextul geografic úi geopolitic.
Este de la sine înĠeles că evaluarea unui program implementat de către Comisia
Europeană va folosi cel mai probabil o metodologie diferită unei evaluări de program
de la nivel federal guvernamental în SUA, tot aúa cum cel mai probabil acelaúi
program implementat de Comisia Europeană va avea rezultate diferite celui imple-
mentat de Executivul SUA. Pe de-o parte diferenĠa este generată de complexitatea
diferenĠelor de context, pe de altă parte de abordarea evaluatorului, modelul de
evaluare constituit fiind aplicabil strict cazului în cauză, cu toate particularităĠile
acestuia. Întrebarea este însă dacă două echipe de evaluatori (una ce activează în
zona nord-americană úi una în cea europeană) vor răspunde similar termenilor de

1
A se vedea Jan Eric Furubo, Ray C. Rist, Rolf Sandahl, International Atlas of Evalua-
tion, Transaction Publishers, 2002. A se vedea, de asemenea, Peter Dahler Larsen, The
Evaluation Society, Stanford University Press, California, 2012 úi Ray C. Rist, Nicoletta
Stame, From Studies to Streams. Managing Evaluative Systems, Transaction Publishers, New
Jersey, 2011.
2
Kim Forss, Claus Rebien, “Is there a Nordic/Scandinavian evaluation tradition?”,
Evaluation, Vol. 20, Nr. 4, Sage Publications, United Kingdom, octombrie 2014.
Europenizarea úi emergenĠa unei culturi de evaluare în spaĠiul european 311
referinĠă definiĠi pentru evaluarea unui proiect public din Africa de Nord. Ipoteza
autoarei este că propunerile celor două echipe vor fi diferite, generate de o sumă
diferită de experienĠe ale acestora(în culturi de management public diferite) úi de
pregătirea acestora în úcoli de gândire diferite.
Toulemonde defineúte „standardele” unui spaĠiu în care s-a ajuns la o maturitate a
culturii de evaluare ca fiind unul în care evaluarea acoperă toate ariilor politice,
folosirea sa are loc la toate nivelurile guvernamentale úi administrative(aú spune la
nivelul guvernanĠei, deoarece astfel se implică întreaga reĠea de actori) úi există o
societate profesională. Se face o trecere în imaginarul colectiv de la evaluările
înfăptuite pentru conformitate normativă la utilizarea acestora pentru management úi
de către nivelul de management úi mai apoi la o cultură democratică a evaluării. Se
pot remarca diferenĠe mari între cultura de evaluare a consultanĠilor din cadrul
aceleiaúi Ġări însă nu au apărut corelaĠii între calitatea evaluărilor úi naĠionalitatea
evaluatorilor. Acolo unde există într-adevăr particularităĠi naĠionale, acestea par că se
trag din modul în care cultura evaluării s-a dezvoltat istoric de-a lungul timpului úi că
devin din ce în ce mai puĠin vizibile odată ce se ajunge la o maturitate a practicilor,
aúadar la o cultură democratică a evaluării. Mai mult decât atât, aceste diferenĠe în
viziunea lui Toulemonde nu au de-a face cu specificul naĠional, ci sunt diferite etape
de dezvoltare către atingerea maturităĠii1.
Există un specific al spaĠiului european de evaluare? Cu siguranĠă dacă ne vom
apleca atenĠia strict asupra similitudinilor úi influenĠelor de la nivel european vom
găsi acel trunchi comun care transcende specificităĠile naĠionale. Este însă acest
trunchi comun unul caracteristic doar spaĠiului european sau poate fi regăsit úi pe alte
continente? Căci dacă ne aflăm în cea de-a doua ipoteză, putem oare vorbi mai
degrabă despre acele caracteristici sine qua non ale profesiei evaluării? Sau ne aflăm
mai degrabă în situaĠia în care atât globalizarea, cât úi europenizarea acĠionează
convergent asupra culturii europene de evaluare?
În încercarea de a delimita influenĠa globalizării de cea a europenizării asupra
aceluiaúi spaĠiu de referinĠă, acela al culturii de evaluare din spaĠiul european, mă
predau cu greu în faĠa imposibilităĠii atribuirii efectelor unui singur factor deter-
minant. Această limitare deschide totodată úi întrebarea legitimă legată de validitatea
externă a cercetării pe care o supun atenĠiei voastre. Invit aúadar cititorul să facă un
scurt detur spre un subiect conex, cel al evaluării de impact. În scrierile de actualitate
ce privesc evaluările de impact, tema ce ocupă cel mai mare spaĠiu editorial este cea
a atribuĠiei versus contribuĠie, respectiv abordări confirmatorii versus abordări
exploratorii împreună cu tot ce implică această dezbatere (folosirea metodelor canti-
tative în defavoarea celor calitative sau invers, abordări de sus în jos versus abordări
participative). În faĠa unui număr descurajant de lucrări dedicate explicării orizon-
tului aparent nemărginit de avantaje oferite de abordările cantitative (cu precădere
folosind contrafactualul úi studii randomizate controlate), se distinge lucrarea lui

1
A se vedea Jacques Toulemonde, “Evaluation culture (s) in Europe: differences and con-
vergence between national practices”, Vierteljahrshefte zur Wirtschaftsforschung/Quarterly
Journal of Economic Research, Vol. 69, No. 3, 2000, p. 350-357.
312 Ioana Roxana Melenciuc

James Copestake1 ce priveúte cu limpezime credibilitatea evaluărilor de impact cu un

caracter explorator. Potrivit acestuia, abordările confirmatorii sunt folosite úi
folositoare în contexte bine delimitate în care teoria schimbării evaluandului este deja
formulată, în timp ce abordările exploratorii îúi dovedesc utilitatea în contexte
complexe în care se doreúte identificarea tuturor efectelor, atât planificate cât úi
neplanificate2. Deúi sensibilă diferenĠa, atrag atenĠia asupra faptului că prin acest
demers nu urmăresc evaluarea impactului procesului de europenizare asupra culturii
de evaluare, ci validarea sau invalidarea fenomenului de europenizare a culturii de
evaluare. Pentru cei ce doresc totuúi o evaluare a impactului celor două curente
(respectiv europenizare úi globalizare) asupra culturii de evaluare, consider argumen-
tele lui Copestake în favoarea abordărilor exploratorii a fi utile úi utilizabile, căci un
realism metodologic nici nu lasă loc altei abordări în acest context.
Voi porni în demersul operaĠionalizării conceptului de europenizare de la definiĠia
de lucru oferită de către Claudio Radaelli, care o vede ca pe un „proces de
construcĠie, difuzie úi instituĠionalizare a unor reguli formale úi informale, proceduri,
paradigme de politici, stiluri, moduri de acĠiune, credinĠe úi norme împărtăúite care
sunt întâi definite úi consolidate în procesul de elaborare a politicilor publice úi
politicii de la nivelul UE úi apoi încorporate în logica discursului domestic, a
identităĠilor, structurilor politice úi politicilor publice”3. Viziunea acestuia asupra
procesului este una de sus în jos, în care iniĠiativa se află la nivelul supranaĠional.
Autoarele Qualia, Neuvonen, Miyakoshi, Cini4 adaugă alte trei perspective:
1. Europenizarea ca un proces de sus în jos, respectiv europenizare ca „adaptare
a sistemelor naĠionale úi subnaĠionale de guvernanĠă la instituĠiile úi normele
europene”(această perspectivă se suprapune cu cea a lui Radaelli)
2. Europenizare care implică transferuri atât de jos în sus cât úi de sus în jos,
respectiv „europenizare în sensul de instituĠionalizare a unui sistem distinct de
guvernanĠă” la nivelul UE
3. Europenizare ca transfer de politici între state membre ale UE, important fiind
că „schimbările au loc de la o Ġară la alta, cu puĠină sau chiar fără mediere din
partea instituĠiilor europene”, aúadar un proces desfăúurat pe orizontală
4. Europenizare ca echivalent al ideii de integrare europeană
RelaĠia dintre procesul de europenizare úi emergenĠa unei culturi europene de
evaluare nu este privită ca una unidirecĠională, chiar dacă în cele ce urmează voi face
referire cu precădere la factorii care au condus la cristalizarea culturii de evaluare în
spaĠiul european(fie ei de origină europeană sau nu, însă ca instrumente ale
europenizării). Nu este neglijat însă nici modul în care dezvoltarea culturii europene

1
James Copestake, “Credible Impact Evaluation in complex contexts: Confirmatory and
exploratory approaches”, Evaluation, Vol. 20, No. 4, Sage Publications, Dorchester UK, Oct.
2014.
2
Ibidem, p. 422-423.
3
Claudio Radaelli, “The Europeanization of Public Policy”, în Kevin Featherstone,
Claudio M. Radaelli (eds.), The Politics of Europeanization, Oxford, Oxford University Press,
2003, p. 27-56.
4
Apud Oana Ion, GuvernanĠa Uniunii Europene. Abordări actuale, Ed. Polirom, Iaúi,
2013, p. 203-204.
Europenizarea úi emergenĠa unei culturi de evaluare în spaĠiul european 313
de evaluare conduce la aprofundarea procesului de europenizare, prin funcĠiile pe
care le deserveúte úi mecanismele instituĠionale create.

1. Factori catalizatori externi spaĠiului european (influenĠe internaĠionale)

Evaluarea importată din SUA în anii ‘70
Deúi influenĠele din SUA în emergenĠa a ceea ce acum a devenit un sistem
european de evaluare sunt indiscutabile, aú spune că este mai potrivită metafora unui
import de piese, úi nu de produse, întrucât realităĠile culturii politice europene au
condus rapid la nevoia de depăúire a etapei mimetice către una de adaptare. Desigur,
valenĠele federale ale ComunităĠii Europene úi mai apoi ale Uniunii Europene fac ca
practicile nord-americane să îúi găsească un teren fertil (aúa cum voi vorbi mai târziu
în secĠiunea dedicată europenizării pe verticală a culturii de evaluare) úi să aibă un rol
fundamental în declanúarea „bulgărelui de zăpadă”, metaforă cu atât mai potrivită
având în vedere că zona de intrare a evaluării în spaĠiul european a fost prin spaĠiul
scandinav. Deúi este o influenĠă externă procesului de europenizare, a devenit parte
din acesta: transferul a fost úi persistă preponderent prin schimburi de idei la nivelul
comunităĠilor de practicieni, ceea ce determină ulterior modificări incrementale în
structurile de management, fără a exercita presiuni externe. Este aúadar o influenĠă
din exterior, de origine nord-americană, propagată prin procesul de europenizare pe
orizontală úi de jos în sus.

Rolul reĠelelor profesionale internaĠionale

OECD a jucat un rol definitoriu în propagarea practicilor de evaluare începând cu
finele anilor ’70 în politicile în care a găsit cea mai mare deschidere, cu precădere în
cercetare úi politici de asistenĠă pentru dezvoltare. A publicat ghiduri tehnice despre
metode úi practici în evaluare, a iniĠiat grupuri de lucru având ca obiect evaluarea,
Comitetul OECD pentru sprijinirea dezvoltării fiind poate cel mai cunoscut dintre
acestea.
AsociaĠia Americană de Evaluare deúi aparent o comunitate profesională cu vocaĠie
naĠional- federală a devenit rapid un punct de reper pentru toate grupurile interesate în
domeniu, indiferent de naĠionalitate. Antipodul american al SocietăĠii Europene de
Evaluare ocupă primul loc în clasamentul comunităĠilor de evaluatori cu cei mai mulĠi
membri, fiind un pol de concentrare úi referinĠă a industriei evaluării în SUA.
În creúterea exponenĠială a numărului de actori participanĠi în reĠele profesionale
internaĠionale de evaluare au existat doi vectori importanĠi: pe de o parte eforturile
depuse pentru dezvoltarea societăĠilor naĠionale de evaluare úi pe de altă parte lupta
pentru influenĠă a organizaĠiilor internaĠionale private. Crearea societăĠilor naĠionale
de evaluare a fost impulsionată de nevoia de a forma un grup critic de profesioniúti úi
de a avea astfel coerenĠă în activitatea de întărire a capacităĠii instituĠionale de
evaluare. Prin existenĠa unui astfel de grup formalizat de lobby la nivelul statelor
naĠionale se pot reduce pierderile la nivel de politici ce au ca obiect sau privesc
evaluarea generate de schimbările de viziune de la nivel politic. Se poate explica
314 Ioana Roxana Melenciuc

altfel dinamica numărului societăĠilor naĠionale de evaluare: de la 5 în anul 1995, la

aproximativ 50 în 2004 úi 200 în 20141.

Dezvoltare, cooperare internaĠională úi ajutor umanitar

ExistenĠa fondurilor de ajutor pentru dezvoltare(sau asistenĠă pentru dezvoltare) a
condus la emergenĠa unui domeniu al evaluării dezvoltării internaĠionale, unul în care
organizaĠii precum OECD úi Banca Mondială au devenit foarte influente în promo-
varea unei agende pentru evaluare cu valenĠe globale, atât cu privire la uniformizarea
standardelor practicii evaluării cât úi cu privire la impunerea actorilor relevanĠi în
setarea agendei2. Ne aflăm aúadar într-o situaĠie de multilateralism complex, unul în
care reĠeaua de guvernanĠă este formată nu doar din structuri statale (aúa cum este în
cazul multilateralismului), ci úi prin participarea actorilor non-statali, aceútia din
urmă reuúind chiar să încline balanĠa de putere în favoarea lor3. Stabilirea agendei de
evaluare se dovedeúte a fi o formă soft de exercitare a puterii, căci din aceasta poate
rezulta nu numai o supremaĠie a folosirii anumitor tipuri de metode de investigare
sau metodologii (úi o decredibilizate generaĠională a evaluării) cât úi stabilirea
modului de alocare a resurselor.

2. Factori situaĠi la nivelul european, care acĠionează de sus în jos úi de

jos în sus în procesul de europenizare a culturii de evaluare
Procesul vertical de europenizare a culturii de evaluare este facilitat de prezenĠa
unui sistem european de evaluare, deúi existenĠa acestuia este pusă sub semnul
întrebării, având în vedere caracterul parĠial neformalizat. Bazându-se pe cele 4
elemente definite de Lee úi Fururo4 care atestă constituirea unui sistem de evaluare,
Steven Hojlund5 defineúte un sistem de evaluare prin existenĠa unor practici de
evaluare formale úi informale având un caracter permanent úi sistematic ce sunt
înfăptuite úi instituĠionalizate într-un set de organizaĠii interdependente cu scopul de a
fundamenta procesele de luare a deciziei úi de a asigura o planificare úi predicti-
bilitate a evenimentelor. Dacă în privinĠa existenĠei unei reĠele de organizaĠii respon-
sabile la nivel european de iniĠierea, centralizarea úi catalizarea evaluărilor rolul
asumat de Comisia Europeană ne confirmă prezenĠa unui sistem, se observă însă o

1
Datele au fost oferite de Craig Russon în cadrul prezentării “Cómo desarrollar la
evaluación en las sociedades democráticas” susĠinute la “XI Seminario sobre experiencias de
evaluacion de programas y politicas: construyendo capacidades de evaluacion a traves de
asociaciones y redes” organizat de Universidad Complutense Madrid la 26.09.2014. Datele
referitoare la anii 1995 úi 2004 pot fi regăsite úi accesând linkul http://www.hfrp.org/
evaluation/the-evaluation-exchange/issue-archive/reflecting-on-the-past-and-future-of-
evaluation/a-decade-of-international-trends-in-evaluation consultat pe 1.11.2014.
2
David Rutkowski, Jason Sparks, “The new scalar politics of evaluation: An emerging
governance role for evaluation”, Evaluation, Vol. 20, No. 4, 2014, p. 493.
3
A. Verger apud David Rutkowski úi Jason Sparks, loc. cit., p. 500.
4
Frans J. Leew, Jan-Eric Furubo, „Evaluation Systems: What are they and why study
them?”, Evaluation, Vol. 14, No. 2, Sage Publications, 2008, p. 157.
5
Steven Hojlun, „Evaluation use in evaluation systems- the case of the European
Commission”, Evaluation, Vol. 20, No. 4, Sage Publications, 2014, p. 429-430.
Europenizarea úi emergenĠa unei culturi de evaluare în spaĠiul european 315
divergenĠă între scopul reĠelei de guvernanĠă úi utilizarea evaluărilor realizate de
aceasta. Legitimizarea nu este o utilizare des întâlnită deoarece majoritatea con-
cluziilor úi recomandărilor sunt specifice programului, legate de modul de funcĠio-
nare internă a acestuia, nefiind orientate spre legitimarea externă úi politică a progra-
mului, ci spre folosirea lor internă pentru o mai bună înĠelegere a programelor între
DG-uri1. Apare acest decalaj între aúteptări úi rezultate pentru că funcĠia care este
atribuită evaluării nu este definită úi delimitată înainte de a începe evaluarea, ci se
adaptează „văzând úi făcând” sau, mai rău, în funcĠie de rezultatele obĠinute. O eva-
luare proiectată pentru a deservi tuturor funcĠiilor evaluării (generare de know-how,
înĠelegere úi îmbunătăĠire a programului, luarea deciziei, transformare) fie va fi una
lipsită de eficacitate, fie una ineficientă din punct de vedere al costurilor implicate.

VocaĠia federală a modelului european

Puternica influenĠă americană de la începutul anilor ‘70 úi persistenĠa acesteia
de-a lungul timpului se explică úi prin similitudinile cu modelul european, astfel încât
nu au existat piedici instituĠionale culturale majore în interiorizarea practicilor
importate úi adaptate. Federalismul american a alternat între federalismul dual úi cel
de cooperare. In primul format responsabilităĠile sunt împărĠite conform unui sistem
de „verificări úi ponderări”2 în timp ce în cel de-al doilea acestea sunt deĠinute în
comun, existând mai multe niveluri de cooperare3 între planul federal úi cel statal. In
ambele variante, guvernul federal în SUA distribuie fondurile úi stabileúte standar-
dele minime de performanĠă ale serviciilor publice, în timp ce statele planifică
modalitatea de cheltuire a fondurilor úi se întreabă periodic câte dintre obiectivele
trasate au fost îndeplinite, ce anume au neglijat úi dacă pot avea o performanĠă mai
eficace úi eficientă4. Modelul atât de discutat úi discutabil al federalismului european
nu comportă aceeaúi structură cu a celui nord-american, ci una fără echivalent la
nivelul statelor sau organizaĠiilor existente úi care combină folosirea mecanismului
de „verificări úi ponderări” cu cel al nivelurilor de cooperare, având atât competenĠe
exclusiv supranaĠionale/naĠionale cât úi partajate. Practicile generate de cele două
mecanisme imprimă la nivelul instituĠiilor un tip prematur de gândire evaluativă, o
obiúnuinĠă a realizării exerciĠiului de evaluare, chiar dacă acesta nu este neapărat unul
direcĠionat voluntar úi perceput ca atare.
Justin Louis Brandeis5 scoate în evidenĠă unul dintre efectele neprogramate ale
sistemului federal, respectiv posibilitatea de a avea în evaluarea unei politici
implementate doar la nivelul unui stat sau al unui grup de state un grup de control
statistic echivalent. Este de altfel singurul scenariu într-un sistem democratic în care
se pot realiza „experimente sociale” privind aplicarea unor noi politici sau măsuri
pentru determinarea efectelor nete atribuite acestora.

1
Ibidem, p. 435-436.
2
Traducerea autoarei a sintagmei „checks and balances”.
3
Traducerea autoarei a sintagmei „shades of cooperation”.
4
Morton Grodzins apud Nicoletta Stame, „The European Project, Federalism and Evalua-
tion”, Evaluation, Sage Publications, No. 14, 2008, p. 119-120.
5
Justin Louis Brandeis apud Nicoletta Stame, loc. cit.
316 Ioana Roxana Melenciuc

ExistenĠa societăĠilor profesionale de evaluare

Societatea Europeană de Evaluare (EES) a fost fondată în anul 1992 úi există
statutar din 1996, beneficiind de sprijinul CurĠii Olandeze de Audit úi a celei
Belgiene privind asigurarea secretariatului executiv până în 2003. Misiunea EES este
de a promova teorii, practici úi utilizări ale unei evaluări calitative în spaĠiul european
fără a se limita însă la acesta. In 2008 s-a cristalizat un interes pentru înfiinĠarea unei
ReĠele a SocietăĠilor NaĠionale de Evaluare (NESE), leadershipul iniĠiativei fiind
preluat de către Société Française d’Evaluation ajungându-se astfel în anul 2010 la
formalizarea structurii úi stabilirea unui plan de acĠiune comun. Atât Societatea
Europeană de Evaluarea cât úi ReĠeaua de Cooperare a celor naĠionale au fost
înfiinĠate în urma unei nevoi sociale percepute de către mediul academic úi corpurile
naĠionale de auditori1. Deúi există instituĠii la nivel european úi naĠional care sprijină
activităĠile celor două entităĠi úi care colaborează cu acestea pentru dezvoltarea
anumitor proiecte comune (formarea funcĠionarilor publici, realizarea unor studii úi
evenimente de diseminare), este important de subliniat faptul că cele două iniĠiative
nu sunt o faĠă nonguvernamentală a agendei publice europene privind evaluarea, ci
una ale cărei obiective converg în acelaúi punct. Societatea Europeană de Evaluare îúi
asumă cu precădere proiecte ce duc la consolidarea teoriilor, metodelor de înfăptuire
úi a profesiei, elaborând un ghid etic al evaluatorului úi un profil al acestuia. Cele
două documente au un rol de orientare úi nu de reglementare a profesiei. NESE pe de
altă parte acĠionează complementar, asumându-úi rolul tare în examinarea úi
dezvoltarea capacităĠii de evaluare la nivel naĠional. Prin colaborarea EES cu NESE
se realizează un transfer pe verticală atât de sus în jos cât úi invers în urma căruia
există o tendinĠă de omogenizare a standardelor profesionale úi paradoxal de diluare a
amprentei naĠionale. DiferenĠele rezidă mai degrabă din pregătirea evaluatorului úi
modul în care acesta se raportează la folosirea anumitor metode specifice decât din
originea naĠională acestuia.

Evaluarea impusă de fondurile structurale

Dezvoltarea fondurilor structurale úi a politicii úi politicilor de evaluare în interiorul
Uniunii Europene se bucură de o istorie comună începută încă din etapa în care
evaluările erau echivalate activităĠilor de măsurare a performanĠei úi se regăseau cu
precădere în manualele de ciclul de management de proiect, relaĠia de interdependenĠă
între cele două fiind mai bine formalizată din anul 1998 úi intensificată din 2013, când
este publicat úi Ghidul Comisiei Europene pentru evaluarea dezvoltării sociale úi
economice (EVALSED). În cadrul acestuia se impune o formă structurată úi coerentă a
unei abordări a evaluării fondurilor structurate care urmăreúte:
- O obligaĠie legală a finanĠatorilor úi managerilor unui program de a recurge la
evaluare;
- O responsabilitate comună a diferitelor structuri guvernamentale faĠă de
întregul proces de evaluare;

1
Maria Bustelo, Murray Saunders, Regional Europe: European Evaluation Society.
Making a difference: supporting evaluative practice through the EES, disponibil pe pagina
web a OrganizaĠiei InternaĠionale pentru Cooperare în Evaluare (IOCE) la http://www.
ioce.net/en/PDFs/regional/2012/Europe_EES_CaseStudy.pdf, accesat pe 15.07.2014.
Europenizarea úi emergenĠa unei culturi de evaluare în spaĠiul european 317
- Un proces de evaluare multi-fazic, interconectat (evaluare ex-ante, interme-
diară, ex-post);
- Implicarea a numeroúi parteneri în programe úi în evaluarea acestora;
- Legături clare între evaluare, pe de o parte, úi programe úi alocarea resurselor
financiare publice, pe de alta1.
Pe parcursul celor 15 ani (1998-2013) se remarcă progrese importante în cristali-
zarea unei culturi de evaluare proprii fondurilor structurale privind interiorizarea
obligaĠiei de a evalua nu doar la nivel supranaĠional cât úi la nivel naĠional,
manifestarea unui interes pentru utilizarea úi utilitatea rezultatelor evaluărilor, dar úi
pentru folosirea evaluării în toate etapele de implementare a acesteia2. Demersurile
de structurare úi rafinare ale procesului de evaluare a fondurilor structurale au atras
nu doar întărirea comunităĠii de profesioniúti adiacente cât úi propagarea acestor
practici la nivelul întregii comunităĠi de evaluatori. Larga răspândire a utilizării
fondurilor structurale a condus la alfabetizare în domeniul evaluării mai departe de
graniĠele cererii úi ofertei procesului de evaluare către administraĠiile publice
supranaĠionale, naĠionale úi locale, căci procesul de implementare a evaluărilor rezidă
cu precădere în atribuĠiile statelor membre.

3. Factori situaĠi la nivel naĠional, care acĠionează de jos în sus úi pe

orizontală în procesul de europenizare a culturii de evaluare
În spaĠiul european presiuni direcĠionate vertical de jos în sus úi pe orizontală în
direcĠia integrării culturii de evaluare în procesul de europenizare úi totodată de
europenizare a culturii de evaluare au fost constant susĠinute la nivel instituĠional de
iniĠiative ale unor birouri de audit úi de Ministerele naĠionale de FinanĠe. Dacă iniĠial
mobilul dezvoltării capacităĠii de evaluare era acela al identificării unui nou
mecanism de legitimare, ulterior s-a adăugat úi deservirea altor funcĠii, precum cea de
luare a deciziilor în funcĠie de rezultate úi de înĠelegere a proceselor, fiind rafinate în
ultimii 5 ani de interesul pentru determinarea impactului net generat de anumite
politici. Odată cu dezvoltarea metodelor specifice evaluării úi individualizarea aces-
teia ca disciplină a apărut úi necesitatea desemnării unor instituĠii anume însărcinate
cu planificarea úi gestionarea sistemelor naĠionale de evaluare. Aparte, dar în tandem
cu presiunile instituĠionale reamintesc de cele acĠionate de către comunităĠile profe-
sionale de evaluatori mai mult sau mai puĠin formalizate, acest factor transversal care
facilitează schimburi de know-how într-o reĠea de actori în care naĠionalitatea rămâne
un element ce reiese doar în urma schimbului de cărĠi de vizită.

1
EVALSED: The Resource for the evaluation of Socio-Economic Development, septem-
brie 2013, p. 12.
Invit cititorul la consultarea sintezei incluse în ghid privind evoluĠia reglementărilor în
domeniul evaluării fondurilor structurale.
2
Ibidem.
318 Ioana Roxana Melenciuc

Concluzii
Prin lucrarea de faĠă încerc să formulez un răspuns ce adresează două teme pe
care le consider fundamentale pentru maturizarea culturii de evaluare în spaĠiul
european, prima punând sub semnul întrebării însăúi existenĠa unei culturi europene
de evaluare úi modul în care procesul de europenizare a dus la determinarea sau
influenĠarea acesteia. Cea de-a doua temă ne situează deja în scenariul existenĠei unei
culturi europene de evaluare, în înfruntarea dintre emergenĠa unei culturi de evaluare
în spaĠiul european ca urmare a unui proces de sincretism inter- úi intracontinental úi
formarea acesteia printr-un proces mimetic, imitaĠionist. În dezbaterea privind
existenĠa unei culturi europene de evaluare úi nu (doar) a unor culturi europene de
evaluare circumscrise spaĠiilor naĠionale găsesc relevant argumentul existenĠei unui
sistem de evaluare la nivel european, unul format dintr-o reĠea de instituĠii implicate
formal sau informal în procesele de evaluare, în care există cel puĠin o organizaĠie cu
rolul asumat de gestionare a sistemului (în acest caz Comisia Europeană). Acestui
sistem îi sunt asociate practici ale comunităĠilor de evaluatori profesioniúti care aúa
cum remarca Toulemonde sunt diferite doar în măsura în care se află în stagii diferite
de maturizare ale culturii de evaluare. Mandalaua este completată úi prin dezvoltarea
unei discipline a evaluării úi existenĠa unor fundamente teoretice pe care se bazează
comunitatea de evaluatori, în prezent existând 16 programe universitare de formare
în Europa1. Deúi impactul net asupra dezvoltării culturii de evaluare în spaĠiul euro-
pean nu poate fi atribuit procesului de europenizare deoarece acesta acĠionează
convergent celui de globalizare, am sistematizat factorii care determină procesul de
europenizare a culturii de evaluare. Între aceútia notabilă este contribuĠia adusă de
instituirea úi rafinarea unui sistem de evaluare al fondurilor structurale, prin care
obligativitatea de a introduce procesul de evaluare în planificarea úi implementarea
programelor este una interiorizată atât de aparatul administrativ european cât úi de cel
al statelor membre. Se profilează însă o criză a maximizării utilizării evaluărilor,
acestea fiind în prezent folosite cu precădere pentru informarea internă úi mai buna
înĠelegere a programului, în timp ce funcĠia politică de legitimare în faĠa organelor
legislative, cea pentru care au fost iniĠiate, este deservită cu formalism. Presiunea de
sus în jos aplicată prin fondurile structurale úi prin alte organisme internaĠionale este
întărită de cea care acĠionează de jos în sus úi pe orizontală la nivel instituĠional prin
birourile naĠionale de audit, ministerele de finanĠe úi mai târziu prin organizaĠii din
cadrul aparatului central dedicate evaluării. Organismele internaĠionale úi societăĠile
profesionale de evaluatori îúi aduc aportul în definirea standardelor úi bunelor practici
într-un context de multilateralism complex în care definirea agendei în evaluare
devine un mecanism soft de exercitare a puterii úi împărĠire a resurselor.
Abordez ipoteza imitaĠionismului în definirea naturii culturii de evaluare din
spaĠiul european, căci influenĠa adusă de cultura nord-americană de evaluare încă de
la începutul anilor ’70 este incontestabilă. Dacă a existat sau nu o intenĠie de preluare

1
European University-based study programmes in evaluation, Centre for University
Continuing Education, Universitatea din Berna în colaborare cu Societatea Europeană de
Evaluare, Noiembrie 2012, disponibil la adresa http://europeanevaluation.org/ sites/default/
files/16_profiles_November%202012.pdf, accesat pe 1.10.2014.
Europenizarea úi emergenĠa unei culturi de evaluare în spaĠiul european 319
mimetică a practicilor este puĠin relevant având în vedere că realităĠile culturii
politice úi de management au dus la nevoia de transpunere a acestora pentru a putea fi
interiorizate în sistemul instituĠional european. Un rol important în rolul de transfer
incremental al practicilor úi abordărilor l-au jucat comunitatea profesională úi cea
academică, purtătorii intercontinentali ai informaĠiei aceútia punând ulterior presiune
de jos în sus úi orizontal pentru ajustarea normelor existente. Să fie aúadar cultura
europeană de evaluare un mozaic inter- úi intracontinental, unul în care practicile
impuse de organismele internaĠionale finanĠatoare convieĠuiesc tacit cu cele rămase úi
perpetuate din substratul nord-american úi cu cele rezultate la nivelul comunităĠilor
naĠionale de evaluatori? ComparaĠia cu un mozaic relevă coexistenĠa unor elemente
distincte care au capacitatea de a funcĠiona unitar fără să îúi piardă însă identitatea
proprie. Pop-art este miúcarea artistică prin care imagini úi personaje din cultura pop
sunt introduse în artele frumoase, acestea căpătând o altă viaĠă prin introducerea în
alte contexte, asocierea cu alte personaje sau izolare. Găsesc metafora unui proces de
europenizare pop-art ca fiind cea care reliefează cel mai bine dinamica procesului
european de emergenĠă a unei culturi de evaluare proprii, păstrând rezerva limitărilor
impuse de adaptarea termenului la un domeniu diferit. Deúi influenĠele asupra
spaĠiului european de evaluare au origini multiple, venind acum prin actori diferiĠi
(statali úi non-statali) din zone diverse (emergenĠa unor societăĠi profesionale de
evaluare cu vocaĠie regională la nivelul tuturor continentelor) úi promovând abordări
diferite, uneori divergente, acestea nu pot coexista fără a trece printr-un proces de
europenizare ce presupune modelare, influenĠare úi ajustare la contextul în care devin
un tot unitar úi li se dă o nouă viaĠă instituĠională.
 Alexandru Mihai Ghigiu

Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină?

Rezumat: RelaĠiile interregionale promovate de Uniunea Europeană se aplică în

diferite regiuni, la diverse nivele úi viteze, în funcĠie de specificul local, dar într-un cadru
general specific modelului european. Dintre toate relaĠiile interregionale promovate de
Bruxelles, cea cu America Latină, respectiv cu Mercosur, este cu siguranĠă cea mai
constantă úi funcĠională. Motivele sunt atât de natură cultural-istorică, dar úi determi-
nate de interesul economic reciproc úi presiunilor exercitate de SUA în zonă. Interregio-
nalismul reprezintă în fapt metoda prin care UE úi-a externalizat modelul de guvernare.
Răspândirea standardelor úi normelor europene prin multiplicarea dialogului dintre
regiuni (region-to-region) rămâne cel mai avansat instrument al „influenĠei normative”
europene la nivel global, spaĠiul latino-american fiind un laborator pentru modelul
regional úi interregional propus de UE.

Cuvinte-cheie: Interregionalism, integrare, supranaĠional, Mercosur, model european

Introducere
Perioada post-Război Rece a fost marcată de restructurarea instituĠiilor úi proce-
selor de guvernare globală úi de o întărire a rolului diplomaĠiei, la care s-a adăugat un
element extrem de important: revigorarea regionalismului. Proliferarea acestuia din
urmă a determinat intensificarea relaĠiilor dintre grupurile regionale din diferite zone
ale lumii, iar Uniunea Europeană a jucat un rol central în dezvoltarea úi coagularea
acestor fenomene, asociate noului interregionalism.
În contextul globalizării úi al ameninĠărilor sale, elita politică europeană a
considerat că un efort coordonat va conduce la creúterea competitivităĠii úi va permite
statelor să evite efectele negative ale procesului. Integrarea europeană poate fi văzută
ca o decizie a europenilor de a controla consecinĠele globalizării prin inventarea unei
forme de guvernare regională care să extindă statul úi să întărească graniĠele între
noua construcĠie úi restul lumii.
În relaĠie cu integrarea europeană, globalizarea este văzută ca o ameninĠare
externă care va determina nevoia de a accelera procesele la nivelul Uniunii Europene.
Astfel, Europa va tinde către realizarea unei uniuni úi mai „strânse”. Statul-naĠiune
are nevoie de securitatea oferită de calitatea de membru în blocul economic
european, întrucât economiile mici nu mai pot să se dezvolte izolat, într-un mediu de
piaĠă global. Integrarea europeană devine un răspuns logic faĠă de o lume dominată
de fluxuri financiare globale úi corporaĠii transnaĠionale.
ExistenĠa globalizării legitimează integrarea europeană în ideea nevoii pentru o
mai mare competitivitate, iar noile realităĠi ale comerĠului mondial pot justifica
necesitatea blocurilor regionale. Globalizarea este prezentată ca o provocare úi o
justificare, dar úi ca un stimulent pentru adâncirea integrării úi competitivităĠii.
Dinamica globalizării pare să fi avut úi o altă dimensiune úi anume, aceea de a fi
Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? 321
prezentat noi oportunităĠi pentru Uniunea Europeană pentru a-úi asuma un rol central
în guvernarea globală.
Originile fenomenului interregional pot fi urmărite până în anii 1960-1970 când
au avut loc primele manifestări interregionale, reprezentate de aúa-numitul regiona-
lism bilateral sau biregionalism úi erau o consecinĠă directă a înmulĠirii entităĠilor
regionale, în diferitele lor forme1.
Comunitatea Europeană a participat încă de la început la dezvoltarea acestui
fenomen, iar în anii 1970 deja începuse să interacĠioneze tot mai conútient úi coerent
cu alte entităĠi regionale úi regiuni, prin intermediul unor formate precum Comuni-
tatea Europeană – Dialogul Arab (1974), cooperarea în regiunea mediteraneană
(1977) sau ConvenĠia de la Lomé semnată cu statele din Africa, Caraibe úi Pacific
(1975). Aceste prime forme de interregionalism reprezentau o modalitate incipientă
de contact între regiuni pe baze ad-hoc úi individuale.
Una din zonele pentru care Bruxelles-ul a manifestat un real interes a fost
America Latină. Sprijinul úi atenĠia Uniunii Europene au fost determinate de noile
realităĠi din sistemul internaĠional úi de interesul sporit manifestat de Statele Unite ale
Americii faĠă de această regiune. Prin sprijinul oferit în procesul de integrare regio-
nală, în special în cazul Mercosur-ului, Uniunea a încercat să îúi întărească prezenĠa
economică úi politică în regiune úi să ofere o mai mare securitate exportatorilor úi
investitorilor europeni care erau foarte activi în America Latină, atraúi fiind de
revenirea economică úi de privatizări2. De asemenea, asistenĠa Uniunii Europene în
tot acest proces integraĠionist a fost alimentată úi de obiectivul Bruxelles-ului de a
oferi regiunii o alternativă viabilă la politica americană, mai ales după ce adminis-
traĠia de la Washington a lansat propunerea privind încheierea Acordul de Liber
Schimb al Americilor (Free Trade Area of the Americas) úi includerea Mexic-ului în
NAFTA3.
Uniunea Europeană a încercat în mod sistematic să creeze o viziune proprie
asupra fenomenului interregional úi să încerce, pe cât posibil, să aibă în politica sa
externă o abordare cât mai apropiată de conceptul de „interregionalism pur”.
Dezvoltarea úi perfecĠionarea acestei strategii în relaĠii externe durează de mai bine
de treizeci de ani úi diferiĠi lideri ai UE, precum Romano Prodi, în perioada în care
era preúedinte al Comisiei Europene, au sugerat că „UE ar trebui să promoveze în
lume un nou model de desfăúurarea a relaĠiilor între state” sau că „Europa poate să
joace un rol de lider pe scena internaĠională dacă este capabilă să vină cu o propunere
politică robustă pentru o arhitectură internaĠională mai democratică úi mai eficientă”4.

1
Hänggi Heiner, Interregionalism: empirical and theoretical perspectives, The Pacific
Council on International Policy, Los Angeles, Mai 2000, p. 7.
2
Helge Hveem, „The Regional Project in Global Governance”, în Fredrik Söderbaum,
Timothy Shaw (eds.), Theories of New Regionalis. A Palgrave Reader, Palgrave Publishing
House, Houndmills, 2003, p. 192.
3
Björn Hettne, „Interregionalism and World Order”, SGIR, Fifth Pan-European Interna-
tional Relations Conference, Haga, Septembrie 2004.
4
Romano Prodi, 2000-2005: Shaping the New Europe, European Parliament, 15 February
2000, Strasbourg, http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=SPEECH/00/41
&format=HTML&aged=1&language=EN&guiLanguage=en.
322 Alexandru Mihai Ghigiu

După cum observa Farrell, UE a inserat nucleul dur al valorilor sale în toate
acordurile externe úi „începând cu 1995 o clauză privind drepturile omului este stan-
dard pentru toate tratatele UE cu statele terĠe”. De asemenea, merită analizată evo-
luĠia de la „acorduri” către „parteneriate” bazate pe reciprocitate, beneficii comune úi
înĠelegere mutuală, scopurile principale ale acordurilor în care UE a devenit parte au
rămas comerĠul, relaĠiile economice úi întărirea cooperării interregionale1.
Interesant de urmărit este úi evoluĠia instituĠională a UE pe măsură ce aceste
parteneriate au fost dezvoltate. Astfel, observăm un proces creator de noi structuri
instituĠionale cu un pronunĠat caracter flexibil úi fără prea multe constrângeri
sistemice. Încă de la o primă analiză vom observa că UE preferă o abordare a rela-
Ġiilor sale interregionale la trei nivele: reuniuni ale úefilor de state (cel puĠin una la
doi ani), reuniuni ministeriale (într-un mod relativ regulat) úi contacte la nivelul
funcĠionarilor de rang înalt (relativ dese). Fiecare relaĠie are un fel de „consiliu de
cooperare” la nivel ministerial pentru a supraveghea respectiva conexiune. Acest
consiliu-umbrelă este asistat de alte comitete úi subcomitete. Structura instituĠională
este creionată să fie flexibilă úi nu foarte instituĠionalizată, fapt ce permite adaptarea
la o paletă mai largă de situaĠii.
Integrarea regională în ariile geografice de interes este susĠinută ca un obiectiv
central pentru toate relaĠiile interregionale ale Bruxelles-ului. Este normal că dacă
pentru UE reprezintă o prioritate interacĠiunea mai eficientă cu partenerii regionali,
are nevoie să îi ajute pe aceútia din urmă să-úi întărească structura instituĠională
internă, mai ales în cazul celor mai puĠin avansaĠi din punct de vedere al integrării.
Principalul impediment în acest proces pare să fie însă lipsa de capacitate comună de
acĠiune în cazul partenerilor regionali ai UE. Toate acordurile europenilor cu astfel de
parteneri conĠin referiri explicite la integrarea regională, văzută de UE ca un scop úi o
prioritate2. De asemenea, UE oferă ajutor financiar, tehnic úi instituĠional, în acest
scop punând la dispoziĠia partenerilor resursele, serviciile úi experienĠa sa.
În legătură directă cu aceste aspecte voi analiza úi modul în care au reacĠionat parte-
nerii regionali la politica UE. În cei mai generali termeni, America Latină a fost singura
regiune deschisă să solicite sprijin pentru integrarea regională, în timp ce Asia a refuzat
constant iniĠiativele europenilor în acest domeniu, iar Africa a acceptat până la urmă
strategia UE mai mult din lipsă de alternative úi nu din propria-i dorinĠă.
IntenĠia acestei părĠi a lucrării este de a prezenta modelul sud-american de
integrare regională, reprezentat atât de Mercosur, cât úi de Uniunea NaĠiunilor
Sud-Americane. Pentru mulĠi europeni Mercosur este „un copil” al modelului
european, iar procesele úi structura sa ar trebui să urmeze modelul de integrare al
Uniunii Europene. Pe de altă parte, nord-americanii prezintă această comunitate ca
un simplu aranjament politic pentru a negocia cu Statele Unite ale Americii úi susĠin
că latino-americanii nu dispun de condiĠiile necesare pentru un proces integrator
stabil, teorie infirmată, cel puĠin pentru moment, de istoria de douăzeci úi trei de ani a

1
Mary Farrell, „The EU and Interregional Cooperation: in Search of Global Presence?”,
UNU-CRIS Working Papers, Nr. 9, United Nations University, Bruges, 2004.
2
Maria Cecilia Olivet, „Unravelling Interregionalism Theory: A Critical Analysis of the
New Interregional Relations Between Latin America and East Asia”, REDEALAP
Conference, Buenos Aires, Decembrie 2005.
Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? 323
construcĠiei sud-americane. Mercosurul a devenit un instrument viabil pentru crearea
unui pol de dezvoltare economică úi integrare, cât úi un element ce poate consolida
puterea regională în faĠa interregionalismului úi negocierilor regionale.
La începutul anilor 1990 America Latină a înregistrat progrese importante în
procesul integrării economice, fapt demonstrat de negocierea úi intrarea în vigoare a
unor noi acorduri multilaterale precum: Tratatul de constituire a PieĠei Comune a
Sudului (Mercosur), Acordul de Liber Schimb Nord – American (NAFTA), consti-
tuirea Grupului celor Trei (Columbia, Mexic úi Venezuela), precum úi reactivarea
unor acorduri mai vechi, ca de exemplu, instituirea de către Ġările Grupului Andin a
tarifului extern comun, constituirea unor subgrupări în cadrul PieĠei Comune a
Americii Centrale sau încheierea a numeroase acorduri bilaterale în cadrul AsociaĠiei
Latino-Americane de Integrare (ALADI). Acest ansamblu de acorduri regionale a
condus la o accentuare a procesului de liberalizare a schimburilor economice, iar prin
ritm úi amploare integrarea economică a evoluat spre noi forme de cooperare.
Integrarea latino-americană a fost caracterizată printr-o puternică subregiona-
lizare1, iar vechiul proiect de constituire a unui mare spaĠiu economic regional în
mijlocul unei pieĠe comune latino-americane a fost înlocuit de o subregionalizare a
integrării în jurul a doi poli: unul sud-american promovat prin Mercosur úi unul
caraibian în jurul AsociaĠiei Statelor Caraibelor (AEC).
În America Centrală iniĠiative precum PiaĠa Comună Central-Americană
(MCCA), Comunitatea Caraibelor (CARICOM) úi Grupul celor Trei (G-3) au promis
o convergenĠă graduală în interiorul AEC. Cu toate că AEC nu a înlocuit iniĠiativele
subregionale deja existente, crearea sa a fost prima acĠiune care a vizat punerea în
practică a unui nou acord regional caraibian, caracterizat prin promovarea mecanis-
melor de cooperare úi integrare între toate statele bazinului Caraibe, prin antrenarea
unei politici pentru depăúirea vechilor percepĠii etno-culturale care au separat de
multe ori Ġările regiunii2.
Celălalt pol al integrării este în conul sudic latino-american úi este reprezentat de
Mercosur, modelul care a avut cel mai mare succes din istoria iniĠiativelor de
integrare regională din această parte a continentului. O bună parte din obiectivele
asumate de liderii sud-americani prin Tratatul de la Asunción au fost îndeplinite.
Mercosur este o zonă de liber schimb úi o uniune vamală imperfectă. Succesul relativ
al acestei iniĠiative a convins Ġările din regiune să iniĠieze negocierea unor acorduri
de liber schimb úi asociere economică cu acest bloc. Mercosur úi Comunitatea
Andină au derulat de asemenea negocieri pentru crearea unei zone de liber schimb
care să includă toate statele membre. Rezultatul acestor negocieri a fost semnarea
unui acord cadru între cele două grupări integratoare. În ciuda dificultăĠilor apărute în
cadrul negocierilor care au urmat acestui acord, integrarea sud-americană nu a fost
întreruptă. Brazilia a semnat un tratat de liber schimb cu Ġările andine în iunie 1999,

1
Puñal Martínez, „El Mercosur y la Unión Europea ante la Construcción de una
Asociación Interregional”, Anuario Argentino de Derecho Internacional XII, Buenos Aires,
2003, p. 49-54.
2
Juan Mario Vacchino, „La dimensión Regional y los Proyectos Sub-Regionales en el
Actual Contexto Latinoamericano”, Aportes para la Integración Latinamericana, La Plata,
Argentina, nr. 1, Iulie 1998, p. 63-98.
324 Alexandru Mihai Ghigiu

considerat ca primă acĠiune pentru crearea unei Arii Sud-Americane a Liberului

Schimb (ASLEC). Mai mult, Ġările andine úi alte state membre ale Mercosur au
continuat negocierile pentru liberalizarea schimburilor comerciale.
Succesul acestor grupări subregionale demonstrează pe de altă parte nereuúita
strategiei de integrare multilaterală dorită de elita latino-americană úi asumată prin
iniĠiativa AsociaĠiei Latino-Americane de Liber Schimb (ALALE), între 1960-1980
úi preluată apoi de AsociaĠia Latino-Americană de Integrare (ALADI), pe parcursul
anilor 1980. Eúecul grupărilor ALALE úi ALADI au convins guvernele din regiune
că realizarea unei pieĠe comune este un Ġel încă dificil de atins. Între factorii care au
împiedicat úi continuă să fie un obstacol pentru crearea unei pieĠe comune
latino-americane putem menĠiona:
- slăbirea interdependenĠei economice dintre Ġările Americii de Sud, Mexic úi
America Centrală úi Caraibe;
- dependenĠa Mexicului úi a Ġărilor bazinului Caraibelor de Statele Unite ale
Americii;
- problemele în materie de comunicaĠii úi de infrastructură care există în conul de
sud, Bazinul Caraibe úi Mexic.
Voi încerca pe parcursul lucrării să prezint caracteristicile cheie pe care Mercosur
le împarte cu UE úi să evidenĠiez particularităĠile care au adus organizaĠia
sud-americană în poziĠia de a fi úi a continua să se manifeste ca un model original de
integrare regională. Voi comenta pe scurt úi problemele pe care Mercosur le
întâmpină în procesul de extindere úi aprofundare a integrării, dar úi blocajele care nu
îi permit să continue integrarea Americii de Sud în ritm alert.
Pentru a argumenta faptul că există un model sud-american de integrare, voi
încerca să compar UE úi Mercosur în ceea ce priveúte trei aspecte esenĠiale: originile,
problemele instituĠionale úi consolidarea organizaĠională, dar úi provocările interne úi
externe cărora Mercosur trebuie să le facă faĠă.

1. Origini
Nu există nicio îndoială asupra faptului că proiectul pieĠei comune europene,
dezvoltat imediat după cel de al II-lea Război Mondial a avut un efect extraordinar
asupra viziunii latino-americane referitoare la nevoia de a lega dezvoltarea econo-
mică de acordurile de liber-schimb. În cazul europenilor proiectul a fost legat mai
mult de implicaĠiile de securitate, obiectiv inexistent în cazul Americii Latine1.
Pentru a înĠelege mai bine cele două cazuri ar trebui să începem prin analiza
contextului istoric european. ViaĠa politică a Europei, încă din perioada medievală,
este dominată de-a lungul istoriei sale de diferite imperii, iar începând cu secolul
XVII „bătrânul continent” a intrat într-o perioadă continuă de război între princi-
palele puteri din sistem. Această situaĠie a produs îngrijorare referitor la viitorul
Europei úi a adus pentru prima dată în prim plan unificarea ca mijloc pentru ieúirea
dintr-un sistem ce părea arhaic, bazat pe război.

1
Robert Keohane, „Governance in a Partially Globalised World”, American Political
Science Review, nr. 95, 2001, p. 11-12.
Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? 325
Congresul de la Viena (1815) a reprezentat un punct de cotitură úi a produs primul
sistem internaĠional de cooperare stabilă – „Concertul Europei”, organizat pe prin-
cipiile balanĠei de putere.
Contraponderea la ideile de integrare aflate în plin avânt a fost reprezentată de un
nou val de naĠionalism, mai ales în Germania úi Italia care s-au consolidat ca state
naĠionale în acest secol. AcĠiunile liderilor acestor state, împreună cu temerile úi
aspiraĠiile unor mici grupuri naĠionaliste, au determinat răspândirea unei suspiciuni
generalizate úi au condus la o cursă a înarmărilor în Europa, un element ce a facilitat
úi încurajat declanúarea primului úi celui de-al doilea război mondial. În primii ani
după cea de-a doua conflagraĠie mondială au apărut două idei dominante: una care se
referea la declinul statelor europene úi cealaltă care susĠinea că o Europă federală este
următorul pas necesar pentru supravieĠuirea continentului1.
ConsecinĠele teribile ale celor două confruntări mondiale au pus capăt statutului
Europei de centru al puterii, útiinĠei, culturii úi civilizaĠiei. SpaĠiul european a devenit
o zonă de frontieră pentru disputele dintre cele două superputeri ale momentului,
bătrânele state europene pierzându-úi hegemonia útiinĠifică úi culturală úi începând să
trăiască tot mai mult sub ameninĠarea distrugerii nucleare. Ce putea să fie mai rău de
atât? În acest context neprevăzut, europenii, cu sprijinul SUA, au început să ia tot
mai în serios drumul către integrarea regională.
Pe de altă parte America Centrală úi de Sud nu au fost implicate în războiul global
úi nici nu erau plasate în centrul unui Război Rece bipolar. America Latină nu a fost
niciodată atât de bine protejată de umbrela SUA ca în perioada ce a urmat celui de-al
doilea război mondial.
Integrarea regională devenise pentru naĠiunile europene o chestiune de care putea
depinde existenĠa lor, în timp ce America Latină vedea în ea mai mult un element ce
le-ar fi permis să depăúească decalajul faĠă de lumea occidentală.
Proiectul latino-american pleacă de la exploatarea colonială, de la moútenirea úi
consecinĠele dominaĠiei europene úi îúi propunea depăúirea acestui trecut, nutrind
către dezvoltare economică úi socială2.
Proiectul european poate fi asociat cu criza prin care trecea puterea statelor
europene, cu nevoia evidentă de a stopa distrugerea Europei din cauza războaielor
care au determinat cele două crize globale úi au propulsat Statele Unite ale Americii
în rolul de hegemon, dar úi din dorinĠa de a repune Europa în centrul civilizaĠiei,
puterii úi speranĠei.
Statele europene probabil s-au văzut ca structuri politice aflate într-o situaĠie
critică úi pentru care acest cadru economic comun era vital, în timp ce latino-ameri-
canii vedeau în integrare posibilitatea de a crea structuri economice bazate pe
industrie úi oraúe, permiĠând astfel crearea úi consolidarea noilor state independente.
Europa, úi nu America Latină, a fost în centrul atenĠiei SUA, iar acest element poate
să fie un motiv pentru procesul greoi al integrării spaĠiului sud-american. Deceniile
ce au urmat post-război au fost marcate de dorinĠa unor state din regiune de a se plasa

1
Ibidem.
2
Bajo Sanchez, „The European Union and Mercosur: A Case of Inter-Regionalism”, Third
World Quarterly, Nr. 20, 1999, p. 97.
326 Alexandru Mihai Ghigiu

sub protecĠia Statelor Unite, dar úi de frustrările determinate de refuzul

Washington-ului de a recunoaúte zona ca fiind de interes strategic, fapt datorat úi
implicării tot mai puternice a SUA în Europa úi Asia. Ca rezultat al acestei dileme,
Brazilia úi Argentina, au început gradual să-úi mute interesul către crearea unor
strategii naĠionale de dezvoltare care să depindă mai puĠin de voinĠa politică a
liderilor de la Casa Albă úi să fie orientate mai mult către interesele propriilor state1.
NaĠiunile Unite au devenit în anii 1950 un canal important de sprijin economic
pentru America Latină, iar crearea Comisiei Economice a NaĠiunilor Unite pentru
America Latină úi Caraibi a reprezentat un pas esenĠial. La finalul anilor '50
dezvoltarea statelor din regiune a început să devină un subiect de interes pe agenda
americană. Industrializarea începuse cu fermitate în Brazilia, iar preúedintele
Kennedy (după revoluĠia cubaneză) a admis nevoia unui răspuns al SUA faĠă de
solicitările statelor din zonă. Asasinarea lui Kennedy úi revenirea în forĠă a dicta-
turilor militare în America Latină a oprit această dezvoltare pentru mai bine de două
decenii. Aceste regimuri au fost bune doar pentru că au asigurat o anumită stabilitate
a statelor, dar sentimentul de suspiciune, comportamentul secretos al autorităĠilor úi
competiĠia naĠională au transformat procesele de dezvoltare economică în chestiuni
de siguranĠă naĠională úi elemente de dispută internă2.
În acest timp înĠelegerile din piaĠa comună europeană mergeau din ce în ce mai
bine, iar instituĠiile sale democratice úi superioritatea economică faĠă de Europa de
Est erau vizibile. Prin contrast, AsociaĠia Latino-Americană de Liber Schimb
(ALALC) era lipsită de puteri úi îúi propunea măsuri úi metode nerealiste. Această
situaĠie se schimbă abia în anii 1980 úi 1990 prin slăbirea în intensitate, respectiv
finalul Războiului Rece. Noilor realităĠi globale trebuia să li se răspundă cu strategii
noi. Europa s-a simĠit în siguranĠă să meargă către o uniune cu o structură mai
îndrăzneaĠă, iar în America Latină crearea AsociaĠiei pentru Integrarea Americii
Latine (ALDAI) în 1980 a permis negocieri regionale mult mai flexibile. Viziunea
generală că noua realitate economică globală ar putea periclita úi mai mult poziĠia
Americii Latine a dat un imbold de energie iniĠiativelor comerciale de liber-schimb
existente în zonă3.
Declinul dezvoltării bazate pe statul naĠiune, emergenĠa crizei datoriilor úi teama
de consecinĠele negative ale globalizării au forĠat Argentina úi Brazilia să coopereze.
Putem observa că cei doi factori comuni care au stat atât la baza ComunităĠilor
Europene, cât úi a Mercosur-ului sunt securitatea úi infrastructura (energia úi
comunicaĠiile).
Dacă conflictul referitor la construcĠia hidrocentralei Panama este văzut ca o
problemă de securitate regională, atunci putem afirma că în cazul Mercosur proiectul
integrării a fost determinat de nevoia de securitate, o situaĠie asemănătoare
europenilor în anii 1950. Dacă însă teama de globalizare úi efectele acesteia sunt

1
Doctor Mahrukh, „Why Bother with Inter-Regionalism? Negotiations for a European
Union - Mercosur Agreement”, Journal of Common Market Studies, Nr. 45, 2007, p. 281.
2
Richard Higgott, „Contested Globalization: the Changing Context and Normative
Challenges”, Review of International Studies, nr. 26, 2000, p. 132.
3
Victor Bulmer-Thomas, „The European Union and Mercosur: Prospects for a Free Trade
Agreement”, Journal of Interamerican Studies and World Affairs, nr. 42, 2000, p. 4-5.
Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? 327
factorul primordial, atunci Mercosur este un produs al erei globalizării post-Război
Rece. În final, dacă nevoia utilizării în comun a resurselor naturale, de către Brazilia
úi partenerii săi, pentru a dezvolta infrastructura regională, este forĠa care guvernează
integrarea atunci procesul de formare a Mercosur este similar celui care a dus la
crearea ComunităĠii Cărbunelui úi OĠelului în Europa.
Cu siguranĠă putem comenta că originile Mercosur reflectă o combinaĠie de
provocări úi probleme care la un moment dat au fost esenĠiale úi pentru integrarea
europeană. Nevoia de stabilitate democratică, securitate úi dezvoltarea infrastructurii
sunt completate de lupta pentru adaptare la economia globală úi găsirea de soluĠii la
noile probleme care au apărut în secolul XXI.
Îngrijorările referitoare la securitatea regională úi dezvoltarea infrastructurii
datează în America Latină din anii 1940-1950, dar nu au fost niciodată suficient de
presante pentru a determina iniĠiative comune care să ducă la integrare. Până acum
SUA au fost văzute ca un lider solid úi imposibil de provocat de cineva din regiune
atât în termeni de dezvoltare economică, cât úi în ceea ce priveúte chestiunile de
securitate. Această viziune s-a schimbat după războiul din Malvine, când elita
regională a realizat că nu poate conta pe Statele Unite atât pentru dezvoltare, cât úi
pentru securitate. Deúi este clar că problemele ce Ġin de securitate sunt cele care au
stat la baza consolidării Mercosur, principalul factor care a determinat úi încă
determină integrarea este teama statelor membre de a fi lăsate în urmă în termeni de
dezvoltare economică úi transformarea lor în actori insignifianĠi în economia
mondială, mai ales că amintirea crizei datoriilor este încă prezentă1.
Viziunea conform căreia America de Sud este un sistem sau un subsistem în
cadrul sistemului internaĠional úi nu o extensie a puterii SUA, a fost susĠinută tot mai
energic de liderii regionali după finalul Războiului Rece úi paúii făcuĠi în acest sens
sunt tot mai semnificativi. Se vorbeúte tot mai mult despre credinĠa statelor că aparĠin
unei regiuni cu o identitate comună úi despre nevoia de a interacĠiona tot mai mult
pentru a întări procesul de integrare úi a atinge obiective strategice comune2.
Regionalizarea a fost percepută ca un proces ce poate remodela relaĠiile din regiune
úi să ofere un spaĠiu mai mare de miúcare pentru acĠiuni politice úi economice în
interesul tuturor.
Cu alte cuvinte acest fenomen ar putea constitui o miúcare strategică către
independenĠa economică úi politică faĠă de statele puternic dezvoltate úi să reafirme
statutul Americii Latine ca pol economic úi politic.

2. InstituĠii politice interguvernamentale

S-au vehiculat adesea critici la adresa Mercosur referitoare la lipsa unor structuri
politice asemănătoare celor existente în cadrul UE. De altfel, structura sud-americană
a fost descrisă ca o organizaĠie cu insuficiente atribute supranaĠionale, slabă úi trasă

1
Fredrik Söderbaum, Luk van Langenhove, „Introduction: The EU as a Global Actor and
the Role of Interregionalism”, Journal of European Integration, nr. 27, 2005, p. 257.
2
Stefan Schirm, „Leaders in need of followers: Emerging Powers in Global Governance”,
European Journal of International Relations, Vol. 16, nr. 2, 2010, p. 194.
328 Alexandru Mihai Ghigiu

în jos de instituĠii lipsite de puterea necesară pentru a acĠiona ca un liant între

înĠelegerile politice interguvernamentale. Aceste puncte de vedere sunt rezultatul
analizării Mercosur prin prisma principalelor teorii dezvoltate pentru înĠelegerea
integrării europene. După cum am precizat úi anterior, contextul istoric reprezintă un
factor-cheie în cunoaúterea oricărui proces de integrare. Analiza contextului regional
nu poate să explice progresul semnificativ înregistrat de Mercosur prin intermediul
structurilor úi mecanismelor sale interguvernamentale, respectiv constrângerile
impuse în tranziĠia lentă, dar constantă, pe care statele din zonă o parcurg în drumul
spre democraĠie, stabilitate economică úi poziĠionare în sistemul global1.
La începutul anilor ’90 s-a dezbătut asiduu modul în care mecanismele politice
ale Mercosur trebuiau să funcĠioneze. Pe de o parte, cei care susĠineau existenĠa unei
puteri supranaĠionale îúi fundamentau punctul de vedere cu ajutorul teoriilor
funcĠionaliste. Pentru ei, necesitatea unei asemenea instituĠii urma să asigure
Mercosur un avânt de independenĠă, cât úi repercutarea efectelor într-un proces mai
amplu. Pe de altă parte, o viziune mai puĠin ambiĠioasă afirma că, având în vedere
nivelul de dezvoltare, cât úi limitările economico-politice externe úi interne ale
regiunii, instituirea unor structuri interguvernamentale mai pragmatice úi mai
prudente ar răspunde mai bine provocărilor întâmpinate de Mercosur2.
De la DeclaraĠia Iguaçu din 1985 până la Tratatul de la Asunción din 1991 miza
cooperării dintre Argentina úi Brazilia s-a schimbat rapid, trecând de la probleme de
securitate la chestiuni economice. În decursul a úapte ani, ambele Ġări, alături de
Paraguay úi Uruguay, au convenit să pună bazele unei pieĠe comune. ConsecinĠele
imediat următoare acestui fapt au fost reluarea interesului arătat regiunii, cât úi
impulsul acordat tranziĠiei spre democraĠie.
Protocolul Ouro Preto din 1994 a reprezentat consolidarea acordurilor anterioare
úi a conferit Mercosur un statut legal la nivel internaĠional. De asemenea, a fost creat
un Consiliu interguvernamental – alcătuit din miniútri úi reprezentanĠi la nivel înalt
din partea tuturor membrilor – însărcinat cu luarea deciziilor sub aspectul interesului
naĠional úi un grup de comitete tehnice specializate în domeniul economic, care au ca
obiectiv găsirea unor soluĠii eficiente cu privire la concretizarea integrării prin piaĠa
comună. Alte două organisme guvernamentale înfiinĠate în acelaúi timp au fost:
Comisia Parlamentară Comună Mercosur úi Forumul Economico-Social – un forum
la care participă factorii de decizie din afara cercurilor guvernamentale3.
Încă de la apariĠie instituĠiile UE au fost deopotrivă interguvernamentale úi
supranaĠionale, în timp ce instituĠiile Mercosur au fost pur interguvernamentale,
asemănătoare mai mult cu cele prevăzute în statutul Consiliului Europei din 1949 úi
mai puĠin cu cele stabilite prin tratatele ComunităĠilor. Statele europene aflate în

1
Christian Freres, José Antonio Sanahuja, Study on Relations between the European
Union and Latin America: New Strategies and Perspectives, Universidad Complutense de
Madrid, Madrid, 2005.
2
Richard Higgott, Morten Ougaard, „Beyond System and Society: Towards a Global
Polity” în Morten Ougaard, Richard Higgott (eds.), Towards a Global Polity, Routledge
Publishing House, Londra, 2002.
3
Mai multe informaĠii cu privire la acest subiect se pot obĠine accesând site-ul oficial al
MERCOSUR (www.MERCOSUR.int/msweb).
Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? 329
declin aveau nevoie de respectivele structuri pentru a le consolida procesul pentru
obĠinerea unei unităĠi interconectate, pentru a le dezvolta propriile interesele culturale
individuale, cât úi standardele economice úi sociale deja stabilite prin modalităĠi
social-democratice. Necesitatea apărării securităĠii regionale úi globale úi atragerea,
prin diverse mijloace economice sau politice, a unui număr tot mai mare de europeni
pentru a se alătura proiectului unificator úi-a avut originea în chestiuni úi interese
diferite de cele care au determinat constituirea instituĠiilor Mercosur.
Spre deosebire de cazul european, statele latino-americane încă se consideră
„state în formare” sau state tinere, care mai au până îúi vor duce la îndeplinire
obiectivele economice úi politice. SituaĠia economică pe care o înfruntă aceste Ġări
este una deosebit de problematică. Acestea se confruntă cu datorii, excluziune
socială, corupĠie, lipsa unei reĠele de protecĠie socială, sărăcie, un nivel inegal de
dezvoltare economică internă úi necesitatea dezvoltării unei culturi democratice úi
antreprenoriale. ReapariĠia guvernelor democratice a readus aceste subiecte în centrul
atenĠiei agendei politice1.
O serie de politici neoliberale elaborate în decursul anilor 1990 s-au dovedit
ineficiente în rezolvarea tuturor problemelor sau pentru consolidarea progresului
înregistrat de către Mercosur. Se poate spune că provocările cu care se confruntă
Ġările din America de Sud necesită un set de politici ferme úi stabile. Acestea privesc
următoarele aspecte: în primul rând, stabilizarea structurilor economice prin redu-
cerea presiunii exercitate de datoria externă úi orientarea economiei spre exterior; în
al doilea rând, înregistrarea unei creúteri sustenabile, ale cărei beneficii vor fi
resimĠite de-a lungul Americii de Sud; în cele din urmă, înlăturarea structurilor
statului aristocrat úi inechitabil úi construcĠia unuia democratic2.
Privatizarea companiilor de stat úi iniĠiativele întreprinse pentru dezvoltarea unei
reĠele sociale pentru oamenii în stare de sărăcie extremă au constituit paúi importanĠi
făcuĠi în decursul acestei decade. Cu toate acestea, politicile au fost concentrate tot la
nivel naĠional, iar regiunea a fost lovită ulterior de o serie de crize economice
internaĠionale care au redus din importanĠa schimbărilor majore produse. Argentina úi
Brazilia au început să observe rezultatele miúcării lor în direcĠia unui model orientat
către export abia în perioada 2003-2004. În lipsa unor reforme interne semnificative
nu s-au realizat prea multe pe parcursul a zece ani pentru a promova politici
macro-economice comune în Brazilia úi Argentina. În ciuda existenĠei unui set de
iniĠiative concrete, Mercosur a fost învăluit aproape un deceniu cu discursuri
neo-populiste care pledau pentru propuneri nerealiste, precum unificarea monetară
imediată. De asemenea, agenda Mercosur a fost limitată pentru o perioadă doar la
problematica intensificării schimburilor comerciale din interiorul structurii úi
comerĠului realizat între Ġările sud-americane3.

1
José Manuel Barosso, EU-Brazil: Commission Proposes Strategic Partnership,
Mai 2007, Bruxelles, http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/07/725&
format=HTML&aged=0&language.
2
Victor Bulmer-Thomas, loc. cit., p. 1-2.
3
O opinie critică cu privire la literatura referitoare la MERCOSUR poate fi consultată în
volumul lui Marcos Guedes de Oliveira, Mercosul e Politica, Sao Paolo: LTR, 2001, p. 22-46.
330 Alexandru Mihai Ghigiu

La acea vreme comentatorii erau destul de sceptici cu privire la continuarea

integrării regionale, iar pentru mulĠi Mercosur reprezenta o iniĠiativă greúită úi sortită
pieirii. Suporterii integrării le-au reamintit acelor critici că UE însăúi a luat naútere ca
urmare a unui proces plin de suiúuri úi coborâúuri, iar în Europa s-a manifestat un
scepticism úi mai mare de mai multe ori în decursul istoriei. Pentru Mercosur, aceasta
a reprezentat o perioadă de maturizare în care au fost consolidate interesele comune,
după cum a fost cazul în sectorul agriculturii1.
Noul secol a adus în faĠă o combinaĠie între neopopulism „soft” úi guverne de
stânga în zonă. Lider în regiune, Brazilia a făcut primul pas pentru îmbunătăĠirea
legăturilor Mercosur cu Pactul Andin úi a propus începerea negocierilor pentru
integrarea celor două blocuri. Totodată, a invitat Peru úi Venezuela să se alăture
Boliviei úi Chile în calitate de membri asociaĠi. Un pas mai îndrăzneĠ, considerat de
mulĠi la acea dată ca o iniĠiativă nerealistă, a fost lansarea ComunităĠii
Sud-Americane de NaĠiuni. Privită la început ca o versiune actualizată a IniĠiativei
Sud-Americane de Liber Schimb propusă de fostul preúedinte brazilian José Sarney,
lansarea Uniunii Sud-Americane a reprezentat un pas înainte în încercarea de a
transforma necesitatea integrării regionale într-o prioritate pe agenda de lucru a
statelor din America de Sud2.
Negocierile Mercosur-ului cu UE úi cu Statele Unite ale Americii, respectiv
punerea bazelor unei zone de liber-schimb au prins un nou avânt. S-au realizat pro-
grese importante în relaĠiile cu Africa, Asia úi America de Nord úi sunt în desfăúurare
procesele de negociere cu Australia úi Canada. S-au semnat acorduri încununate de
succes cu India, Africa de Sud úi Ġările arabe, rezultatul acestora demonstrând că
Mercosur-ul a devenit o prioritate pentru guvernele Braziliei úi Argentinei.
Poate cea mai importantă iniĠiativă a statelor membre Mercosur a fost cea
referitoare la proiectele de infrastructură regională, multe dintre acestea depinzând pe
parcursul mai multor decenii de finanĠare externă. Fiind capabile să-úi reducă din
datorii úi să intre pe făgaúul unei dezvoltări sustenabile, Brazilia a dispus finanĠarea
unor proiecte referitoare la dezvoltarea căilor de comunicaĠie (drumuri, căi ferate,
porturi) din partea Băncii Braziliene pentru Dezvoltare – Banco Nacional de
Desenvolvimento Economico e Social (BNDES), cât úi producerea comună a
energiei (baraje, folosirea gazului natural úi a altor resurse precum apa)3. Aceaste
iniĠiative sunt de o importanĠă majoră pentru regiune deoarece îúi propun să abordeze
úi problematica asimetriilor intraregionale.
Pe parcursul ultimului deceniu, zeci de proiecte în valoare de câteva zeci de
miliarde de dolari americani referitoare la integrarea structurii sud-americane au fost
prezentate de Ġările din America de Sud. Majoritatea acestor proiecte se desfăúoară la
graniĠa dintre statele Mercosur úi urmăresc transformarea unor zone care ridicau
probleme de siguranĠă în zone prospere din punct de vedere economic. InvestiĠiile, în
creútere, înregistrate din partea unor întreprinderi regionale, cât úi a multinaĠionalelor,

1
Goldman Sachs, „Dreaming with BRICs: The Path 2050”, Global Economics Paper,
nr. 99, 2003, p. 4, http://www2.goldmansachs.com/ideas/brics/book/99-dreaming.pdf.
2
Fredrik Söderbaum, Luk van Langenhove, loc. cit., p. 251.
3
Deisy Ventura, Les Asymétries entre le Mercosur et l'Union Européenne: les Enjeux
d'une Association Interrégionale, L'Harmattan Publishing House, Paris, 2003, p. 352-354.
Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? 331
sunt preconizate a consolida apariĠia unui nou pol de progres economic fix în inima
Americii de Sud. Doar în anul 2012, investiĠiile străine realizate de către companiile
braziliene au reprezentat 70.5 miliarde dolari americani, iar marea parte a sumei a
mers către zona Mercosur. Totodată, s-a înregistrat o creútere continuă la nivelul
întreprinderilor regionale mici úi mijlocii, cât úi în ceea ce priveúte investiĠiile din
Europa, America de Nord úi Asia; a fost aprobată úi o propunere privind înfiinĠarea
unui sistem de fonduri structurale úi a unui set de reguli privind achiziĠiile regionale
guvernamentale1.
Comunitatea NaĠiunilor Sud-Americane reprezintă, de asemenea, o iniĠiativă
asociată elaborării unei politici comune de securitate. SchiĠa acestui proiect a fost
realizată în timpul lucrărilor Summit-ului PrezidenĠial din America de Sud,
desfăúurat la Cusco în 2004. La Summit-ul Sud-American din Cochabamba din 2006,
liderii regiunii au hotărât instituĠionalizarea Uniunii Sud-Americane úi au anunĠat
faptul că Parlamentul Mercosur îúi va deschide porĠile în 2007.
DiplomaĠia braziliană vede Comunitatea NaĠiunilor Sud-Americane drept
instrumentul perfect pentru fuzionarea ulterioară a ComunităĠii Andine úi Mercosur,
cât úi pentru canalizarea resurselor regiunii în punerea bazei unei reĠele de
infrastructură de energie úi căi de comunicaĠie necesară dezvoltării2. La momentul
respectiv preúedintele Chavez a părut a fi de acord cu aceste propuneri, deúi a refuzat
să semneze până în ultimul moment Prima DeclaraĠie privind Uniunea
Sud-Americană în 2005, la Rio de Janeiro úi a continuat să critice ceea ce el
considera că reprezenta „mersul lent al procesului”. Pentru unii, el încearcă să pună
piedici pentru a putea să câútige timp úi sprijin pentru propriul „proiect bolivarian”
de integrare regională, în timp ce pentru alĠii reprezintă doar o parte normală din
retorica populistă pe care a adoptat-o pe parcursul timpului3.
A fost stabilită, aúadar, o legătură importantă între Mercosur úi Uniunea
Sud-Americană. Ambele constituie spaĠii de dialog regional, cât úi cel mai grăitor
barometru al progresului úi dezacordului din cadrul Ġărilor Americii de Sud.
Majoritatea întâlnirilor úi iniĠiativelor Mercosur sunt orientate spre progresul
procesului de integrare economică la nivel regional. Spre exemplu, negocierile
întreprinse pentru promovarea intereselor diferitelor sectoare antreprenoriale din
Brazilia úi Argentina se realizează exclusiv în cadrul acestei iniĠiative4. Mercosur
încă urmăreúte să-úi îndeplinească obiectivele de creare a unei zone de liber-schimb
úi o uniune a consumatorilor, formată din cele patru Ġări fondatoare: Brazilia,
Argentina, Uruguay úi Paraguay. S-au mai adăugat listei úi încorporarea în regimul

1
Filho Reynaldo Passanezi, Internacionalizaçao, um desafio para os brasileiros, Val
Económico, Martie, 2013.
2
Se pot consulta documentele oficiale braziliene (www.mre.gov.br), cât úi dezbaterile
actualizate din Revista Brasileira de Politica Internacional.
3
Eleonora Mesquita Ceia, „The New Approach of the European Union towards the
MERCOSUR and the Strategic Partnership with Brazil”, Studia Diplomatica, Vol. LXI, nr. 4,
2008, p. 5.
4
Panos Koutrakos, EU International Relations Law, Hart Publishing House, Oxford,
2006, p. 150-152.
332 Alexandru Mihai Ghigiu

incomplet care domneúte în Mercosur a economiei venezuelene, recent aderate la

grup úi a celei boliviene, aflată în proces de aderare.
În mod diferit, Uniunea Sud-Americană a devenit un forum pentru discuĠii
colective cu privire la chestiuni ce Ġin de securitatea regională úi socială. Poate că
provocarea cea mai mare o reprezintă combaterea lungilor liste birocratice de
aúteptare úi formularea unor noi proiecte pentru crearea unei reĠele de energie úi
comunicaĠii, finanĠată de către BNDES – Brazilia, Banca Inter-americană pentru
Dezvoltare úi/sau „petrodolarii” venezueleni.
Se a‫ڍ‬teaptă ca lucrările Parlamentului Mercosur, deschise la sfârúitul lui 2007, să
contribuie la susĠinerea unei integrări regionale mai instituĠionalizate, cât úi la
viitoarea elaborare a structurilor politice supranaĠionale. Însă adevărul de necontestat
este că Mercosur reprezintă un organism interguvernamental, iar chestiunile
dezbătute aici sunt fie multilaterale, fie bilaterale. Comunitatea de NaĠiuni Sud-Ame-
ricane depinde în mare măsură de summit-urile prezidenĠiale. S-a făcut un prim pas
prin crearea unui Secretariat în 2007, însă procesul de instituĠionalizare depinde în
mare parte de soluĠionarea problemelor constante pe care le ridică integrarea statelor
din America de Sud.

3. Provocări externe
Mercosur a oferit regiunii un statut internaĠional de care nu se bucurase înainte. A
convins SUA să renunĠe la proiectul privind liberul-schimb al emisferei úi să
recunoască faptul că un prim pas în avansarea procesului îl reprezintă negocierile cu
Mercosur sau alte blocuri regionale. Ca o consecinĠă a acestui fapt, Brazilia úi Statele
Unite ale Americii au prezidat negocierile pentru Zona de Liber Schimb a Americii
(FTAA). Din păcate, prea puĠine lucruri s-au schimbat, dacă încercăm să comparăm
DeclaraĠia de la Miami din 1994 cu cea de la Mar del Plata din 20051, iar în ultima
perioadă această iniĠiativă pare lipsită de úanse reale de implementare.
SperanĠele iniĠiale de progres au fost înlocuite rapid de sentimente de îndoială úi o
senzaĠie de stagnare. Creúterea Chinei în cadrul economiei globale a redus în mod
semnificativ atât impactul emisferic, cât úi pe cel internaĠional în ceea ce priveúte
eventualul succes al acordului de liber-schimb pentru Americi2. În partea de nord,
Statele Unite nu sunt pregătite să aibă de-a face cu chestiuni de migraĠie venind din
partea de sud. Se poate afirma că economia Mexicului este „blocată” la momentul
actual, iar Ġara este în căutare de noi oportunităĠi de comerĠ în afara regiunii. În partea
de sud, Mercosur úi celelalte blocuri economice sunt într-o perioadă de autoevaluare
a perspectivelor de integrarea úi obiectivelor politico-economice ce ar trebui să úi le
asume în perioada următoare.
Uniunea Europeană nu a reprezentat doar un punct de referinĠă pentru integrarea
Americii de Sud, ci úi speranĠa că acest cadru lărgit de integrare va fi esenĠial pentru
1
Charlotte Bretherton, John Vogler, The European Union as a Global Actor, (Second
Editon), Routledge Publishing House, Londra, 2006, p. 43.
2
Sebastian Santander, „The European Partnership with Mercosur: a Relationship Based
on Strategic and Neo-liberal Principles”, Journal of European Integration, nr. 27, 2005,
p. 294.
Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? 333
ca America de Sud să-úi rezolve problemele de excluziune socială úi dezvoltare.
Oficiali ai UE úi Mercosur s-au întâlnit în repetate rânduri úi úi-au declarat dorinĠa de
a ajunge la un acord de liber schimb. Cu toate acestea, încercările de a încheia acest
acord au fost blocate mereu de conflictele privind agricultura, dar úi de alte probleme
biregionale sensibile. În opinia multora din America de Sud atât UE, cât úi SUA au
încercat să obĠină accesul complet la sectoarele economiei sud-americane în care
deĠineau avantaje concurenĠiale fără a oferi în schimb vreo compensaĠie, în special în
sectorul agricol puternic subvenĠionat al UE úi SUA1. În faĠa acestor blocaje se pare
că mai rămân doar două alternative. Prima ar fi să se încerce ajungerea la un acord
global în cadrul OrganizaĠiei Mondiale a ComerĠului. UE, SUA úi Mercosur încearcă
să Faca acest lucru, dar deocamdată fără niciun progres. Cealaltă alternativă constă în
lipsa oricărei acĠiuni. ùi aceasta înseamnă stagnare úi conflicte mereu amplificate.
Din păcate acesta pare să fie mersul actual al lucrurilor2.
Pentru început să avem în vedere stagnarea iniĠiativelor UE úi SUA de a ajunge la
un acord de liber schimb în regiune. Acordurile bilaterale dintre Statele Unite úi
Columbia, Peru, Paraguay úi Uruguay, reprezintă un uriaú pas înapoi de la proiectul
iniĠial vizând realizarea unui acord de liber schimb al Americilor. Efectele acestor
acorduri o sa fie limitate în economia Ġărilor latino-americane, principalul obiectiv al
acestor înĠelegeri fiind de fapt sprijinirea politicii SUA în regiune, respectiv izolarea
statelor ce se opun viziunii Casei Albe în zonă úi blocarea integrării regionale prin
subminarea unor iniĠiative precum Mercosur. Beneficiile economice pentru statele
sud-americane pot să fie doar pe termen scurt úi reduse în termeni absoluĠi deoarece
Statele Unite nu vor accepta ca produsele din aceste state, care în general nu ating
standardele de calitate cerute de piaĠa americană, să primească acces liber pe uriaúa
piaĠa nord-americană, ci probabil fluxurile comerciale o să fie inverse. SUA úi UE
trebuie să considere stabilirea unor acorduri de liber-schimb cu America de Sud ca un
pas fundamental în direcĠia consolidării valorilor politice úi economice vestice în
regiune. Revenirea la autoritarism úi stagnare economică, extinderea excluziunii
politice úi sociale în regiune ar reprezenta un regres greu de suportat pentru toate
părĠile implicate3.
Schimbarea în lumea modernă vine din factorii externi. Brazilia ca actor major
din America Latină nu poate să stabilească de una singură tendinĠele din regiune, ea
însăúi nu úi-a consolidat propria democraĠie úi nici reformele economice. Parte-
neriatul cu UE úi SUA este esenĠial pentru întreaga regiune în vederea accelerării úi
consolidării reformelor politice úi economice.
Faptul că Mercosur nu a putut să descentralizeze beneficiile economice către
regiunile mai puĠin dezvoltate din Brazilia, Argentina, Paraguay úi Uruguay readuce
în discuĠie problema necesităĠii ca instituĠiile împuternicite să rezolve problemele
interne să dispună úi de instrumentele necesare. În ciuda tuturor criticilor, nu s-a
întreprins nimic sau s-a făcut mult prea puĠin în direcĠia rezolvării acestor probleme.

1
Marisa Cremona, „The Union as a Global Actor: Roles, Models and Identity”, Common
Market Law Review, nr. 41, 2004, p. 555.
2
Alan Hardacre, The Rise and Fall of Interregionalism in EU External Relations,
Republic of Letters, Dordrecht, 2009, p. 95.
3
Panos Koutrakos, op. cit., p. 150-152.
334 Alexandru Mihai Ghigiu

Modul în care Argentina se ocupă de planul iniĠiat de Uruguay de a construi o fabrică

la frontiera lor (opunându-se úi refuzând să aducă problema în mecanismul de litigii
al Mercosur), confirmă părerea că organismele sale nu sunt pe deplin funcĠionale úi
că Ġările mari nu doresc să consolideze aceste organisme în domeniile care vor deveni
independente de interesele naĠionale1.

4. Factorul neopopulist
Eúecul reformelor neoliberale úi al inacĠiunii politice a pus bazele pentru
revenirea populismului amintind de cei mai negri ani din timpul lui Vargas úi Peron.
Fostul preúedinte venezuelean Hugo Chavez cu ai săi „petrodolari” a condus procesul
de revigorare a acestui trend perimat. Mesianism în loc de charismă, caudilism în loc
de leadership, atitudini improvizate úi nedemocratice în locul acĠiunii politice în
cadrul instituĠiilor democratice – sunt câteva dintre aspectele cheie ale acestui
fenomen. Divizarea puternică a statelor din această regiune fiind prima consecinĠă a
acestui fenomen2.
Beneficiind iniĠial de sprijinul fostului preúedinte brazilian Lula, care probabil a
văzut în el un aliat de încredere, Chavez a făcut din comerĠul cu petrol un instrument
esenĠial al politicii sale internaĠionale. De asemenea, s-a folosit de resursele
financiare realizate din vânzarea resurselor naturale úi în politica internă satisfăcând
pe de o parte nevoile clientelei sale politice, dar úi pentru a obĠine sprijinul claselor
sărace ale Venezuelei, categorii de care avea nevoie pentru a-úi consolida susĠinerea
úi legitimitatea. Pentru această parte a populaĠiei preúedintele venezuelean a oferit
numeroase ajutoare úi investiĠii cu efecte directe úi imediate pentru viaĠa
comunităĠilor. Ulterior, liderul de la Caracas a decis să cheltuiască miliarde de dolari
americani pe obligaĠiunile argentiniene, făcând din preúedintele Kirchner un aliat
apropiat. Chavez a útiut cum să treacă direct la subiect úi să profite de excluziunea
socială úi sărăcia din regiune. Planul său de a integra America de Sud prin proiectul
conductelor de gaze, măsură ce presupune investiĠii de câteva miliarde de dolari úi
care urma să se întindă din Venezuela până în Argentina úi să traverseze Brazilia de
la Amazon la Pampas, a fost o dovadă a politicii sale interne úi internaĠionale.
Întrucât studiile făcute de diferite companii internaĠionale specializate pentru a
prospecta resursele de gaze ale Venezuelei nu au fost recunoscute de liderul
venezuelean care a insistat la momentul respectiv că este o încercare imperialistă de a
reduce influenĠa statului său în zonă úi că există de zece ori mai multe resurse decât
indică rezultatele acestor prospectări, este posibil ca această conductă să rămână doar
un artificiu retoric populist3. În căutare de expunere populistă, Chavez s-a reunit cu
liderul cubanez Fidel Castro úi cu preúedintele bolivian Evo Morales pentru a anunĠa
formarea ALBA, alternativa sa regională boliviană pentru FTAA, Mercosur úi

1
Emanuele Pollio, „What Kind of Interregionalism? The EU-Mercosur Relationship
within the Emerging Transatlantic Triangle”, Bruges Regional Integration and Global
Governance Papers, nr. 3, 2010, p. 21.
2
Christian Freres, José Antonio Sanahuja, op. cit.
3
Times Online, „Brazil, Russia, India and China form bloc to challenge US dominance” , Iunie
2009, http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/us_and_americas/article6514737.ece.
Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? 335
Comunitatea Andină. Prima acĠiune întreprinsă a fost privatizarea melodramatică a
companiilor de energie străine din Bolivia, indicând Brazilia ca fiind Ġapul ispăúitor
regional pentru starea de înapoiere economică a Boliviei. Cu câteva zile mai
devreme, Evo Morales declarase într-un interviu la o televiziune braziliană că Lula a
sprijinit o formă de dezvoltare bazată pe parteneriatul public-privat, în timp ce el úi
bolivarienii susĠin o economie „solidară”, cu alte cuvinte una de factură etatistă úi
populistă1.
Pe fundalul valului neo-populist care a dus la realegerea preúedintelui Chavez úi
apoi a urmaúului său Nicolas Maduro în Venezuela úi mandatele succesive ale
preúedintelui Evo Morales în Bolivia, l-au determinat pe Rafael Correa, preúedintele
Ecuadorului, să îúi declare susĠinerea pentru Mercosur. În ciuda îngrijorărilor privind
atitudinile nedemocratice úi populiste ale diferiĠilor lideri regionali úi a posibilităĠii ca
stilul lor de leadership să provoace diviziuni politice între statele sud-americane,
membrii Mercosur sunt de acord că este mai bine ca state precum Venezuela sau
Bolivia să fie în interiorul Mercosur, respectând acordurile úi înĠelegerile sale, decât
să rămână în exterior.
Ascensiunea lui Morales, precum úi naĠionalizarea unor sectoare cheie ale
economiei, arată faptul că această acĠiune poate fi mai mult decât una neo-populistă –
aúa cum a fost interpretată de unele voci din presa europeană; poate fi un indicator al
începutului unei separări politice clare în America de Sud privind modelele de
creútere economică. O astfel de distincĠie poate fi suficient de vicioasă încât să ducă
la reducerea fluxului de investiĠii străine úi să încetinească miúcările regionale de
integrare úi democratizare. În prezent, consecinĠele aderării complete a Venezuelei
(2012/2013) în Mercosur – úi negocierile foarte avansate pentru aderarea Boliviei –
rămân greu de cuantificat úi de făcut previziuni pe termen mediu úi lung. Opinia
generală este însă aceea că, dacă Venezuela va reuúi să se adapteze normelor
Mercosur, întregul proces de integrare regională va avea de câútigat pe termen lung.

5. Provocări interne
UE priveúte procesele de extindere úi adâncire ca principalele două provocări la
adresa consolidării sale, ceea ce se potriveúte cu nivelul economic úi cu ambiĠiile
strategice la care Europa aspiră. Contextul Mercosur (úi al Uniunii Sud Americane)
sugerează însă alte două înĠelesuri ale conceptelor de adâncire úi extindere2. Primul ar
implica crearea unei infrastructuri de comunicaĠii, transport úi energie în vederea
întăririi legăturilor economice între statele sud-americane, atrăgând membri din afara
Mercosur pentru a se alătura integrării regionale úi dezvoltării comune. Al doilea se
referă la stabilirea, în măsura în care este posibil, a unor acorduri úi strategii comune
de liber-schimb în cadrul statelor úi blocurilor de state la nivel global3.

1
Ibidem.
2
Charlotte Bretherton, John Vogler, op. cit., 2006, p. 43.
3
Sebastian Santander, loc. cit., p. 294.
336 Alexandru Mihai Ghigiu

Obiectivele generale ale integrării sud-americane sunt:

a) să abordeze problema dezvoltării economice regionale pentru a transforma
America de Sud într-un actor internaĠional mai relevant úi mai bine integrat în
economia globală;
b) să evite să fie „înghiĠiĠi” de interesele celor două blocuri masive existente sau
ale Chinei;
c) să menĠină un nivel de relativă independenĠă astfel încât să aibă la dispoziĠie
mai multe opĠiuni pentru a-úi spori influenĠa economică úi politică internaĠională.
Mercosur a cunoscut numeroase schimbări de guverne úi chiar de viziune politică
úi constituĠie fără îndoială un proiect strategic pentru statele membre; există însă un
acord general în rândul criticilor că pentru a-úi îndeplini obiectivele este necesar ca
Mercosur-ul să depăúească un număr de probleme interne.
În primul rând, acesta trebuie să îúi consolideze structurile instituĠionale. Până
acum, toate deciziile importante au fost luate de către preúedinĠii úi miniútrii statelor
implicate – ceea ce frânează úi limitează dinamica instituĠională a integrării
regionale. Prima cauză este aceea că preúedinĠii úi miniútrii nu se pot reuni frecvent,
iar atunci când se întâlnesc, în loc să discute o agendă pozitivă, se văd obligaĠi să
analizeze probleme minore care nu au putut fi soluĠionate la nivel tehnic de către
instituĠiile Mercosur.
În al doilea rând, toate aranjamentele interguvernamentale necesită un mecanism
de soluĠionare a disputelor care să deĠină puterea úi capacitatea de a aborda
conflictele într-o manieră menită să stabilească un model acceptabil pentru toate
părĠile implicate úi care să îndepărteze obstacolele de diferiĠi actori din procesul de
integrare.
În al treilea rând, Brazilia, în calitate de cel mai puternic partener, poate fi tentată
să adopte o poziĠie hegemonică úi, în loc să consolideze regimurile úi instituĠiile
locale în vederea soluĠionării problemelor regionale, ar acĠiona unilateral concen-
trându-se pe propriile interese economice úi politice în detrimentul celor ale veci-
nilor. Acest fapt ar accentua asimetria úi pe termen lung ar pune în pericol realizările
importante înfăptuite prin tranziĠia spre democraĠie úi emergenĠa integrării regionale.
Aceste realizări sunt astăzi mult apreciate de către toate statele sud-americane,
inclusiv de Brazilia, aceasta din urmă jucând un rol semnificativ în proces úi a depus
eforturi pentru a menĠine blocul unit.
De asemenea, numeroasele crize economice prin care a trecut celălalt motor al
integrării sud-americane, Argentina, dar mai ales lipsa de încredere a investitorilor
într-un stat care nu oferă predictibilitate úi stabilitate pe termen lung reprezintă încă
un risc pentru o integrare solidă úi alertă a acestei regiuni. Brazilia úi Argentina, prin
statutul lor de cele mai puternice state din zonă, ar trebui să îúi asume un rol mai
important în integrarea regională, însă ambiĠiile internaĠionale ale Braziliei, indepen-
dente de viziunea Mercosur úi ciclicitatea crizelor economice prin care a trecut
Argentina, nu au permis ca aceste state să devină „un motor franco-german” al
integrării în Conul Sudic. Practic în acest moment o problemă fundamentală pentru
Mercosur este faptul că nu există membrii care să îúi asume rolul de lider al integrării
úi să stimuleze procesul aflat într-o anumită lentoare în ultima perioadă.
Uniunea Europeană – un posibil model pentru America Latină? 337
Nu trebuie să uităm că există îndoieli privind comportamentul Venezuelei în
cadrul Mercosur. În cazul în care Maduro avansează mai mult spre caudilism,
autoritarism úi etatism, există riscul ca acesta să divizeze regiunea úi să compromită
aproape tot ce s-a realizat în sfera integrării regionale în ultimele două decade.

Concluzii
Crearea Parlamentului Mercosur; paúii către instituĠionalizarea ComunităĠii Sud-
Americane a NaĠiunilor; úi modul în care Venezuela se integrează în Mercosur vor
indica dacă modelul de integrare sud-americană înregistrează progrese sau
dimpotrivă, regrese. În mod evident, unul dintre efectele aúteptate în cazul unui rezu-
ltat pozitiv este o creútere a grupurilor de presiune regionale care să militeze pentru o
integrare sporită úi pentru mai multe instituĠii politice pentru Mercosur úi Uniunea
Sud-Americană. Aceasta ar reprezenta un „efect de contagiune” care depinde încă de
acĠiunea interguvernamentală, dar care implică un număr tot mai semnificativ de
actori non-guvernamentali.
În cazul în care stabilitatea úi cadrul economic pozitiv al ultimilor ani se vor
menĠine, discuĠiile privind instituĠii úi mecanisme politice mai eficiente vor fi
accelerate, iar instituĠiile interguvernamentale create în decursul ultimilor 16 ani,
într-un mediu ostil úi incert, vor putea fi înlocuite de altele mai funcĠionale.
Mercosur úi Comunitatea Sud-Americană a NaĠiunilor au de parcurs un drum lung
pentru a-úi realiza ambiĠiile. Până acum, acestea s-au dovedit a fi de succes în
asigurarea unui cadru pentru stabilirea unor legături puternice în rândul statelor din
regiune úi pentru a răspunde provocărilor regionale fără a ceda tentaĠiei de a adopta
mecanic alte modele. Luând în considerare contextul istoric úi politic al regiunii,
aceste proiecte menĠin viu visul unei Americi Latine independente, democratice,
puternice din punct de vedere politic úi economic, într-o lume din ce în ce mai asime-
trică úi mai imprevizibilă.
Deúi UE se dovedeúte a fi principalul actor úi promotor al fenomenului interregio-
nal, „modelul guvernanĠei” promovat de aceasta nu s-a dovedit a fi suficient pentru
integrarea Conul Sudic într-o construcĠie stabilă úi cu obiective dincolo de o simplă
asociere economică. Ceea ce Uniunea oferă este un model, „o reĠetă”, care trebuie
îmbunătăĠită úi adaptată la realităĠile úi nevoile naĠionale.
Având în vedere modelul principalului promotor al fenomenului interregional,
respectiv Europa, Mercosur se apropie cel mai mult de modelul acesteia. Mercosur
nu a acceptat în mod convingător paúii úi măsurile luate la nivel european pentru
consolidarea instituĠională úi desăvârúirea pieĠei comune. În aceste condiĠii, putem
afirma faptul că politica internă a Mercosur úi-a propus să fie una originală, inspirată
de Uniunea Europeană, dar care încearcă să se adapteze la realităĠile regionale. Din
păcate, în lipsa unei voinĠe politice clare úi a unor obiective asumate de elita politică
din regiune, construcĠia sud-americană continuă să fie încă departe de modelul
integrării profunde promovat de UE1.

1
Emanuele Pollio, loc. cit., p. 18.
338 Alexandru Mihai Ghigiu

Luând în considerare toate aceste aspecte, ne dăm seama de faptul că statele din
Conul Sudic nu au decis încă dacă vor să urmeze modelul european, respectiv o
integrare profundă la nivel economic, politic úi societal-identitar sau dacă îúi doresc
doar o cooperare de conjunctură, utilă în anumite situaĠii, dar nu este viabilă pe
termen lung. În funcĠie de alegerea sa, America Latină trebuie să realizeze úi să
accepte úi eforturile necesare pentru atingerea dorinĠelor úi obiectivelor asumate.
În cadrul strategiei europene de externalizare a guvernanĠei faĠă de America
Latină trecerea la un „interregionalism hibrid” dovedeúte faptul că parteneriatul
dintre UE úi diferiĠi actori regionali este în continuare constrâns de poziĠia Statelor
Unite ale Americii. Dinamica competitivă regională a demonstrat că Bruxelles-ul nu
are o politică interregională proactivă vis-a-vis de America Latină în lipsa unor
presiuni exogene din partea SUA.
În cadrul regiunii, dezvoltarea Braziliei s-a dovedit importantă pentru a ilustra un
„efect de cristalizare” a lipsei de instituĠionalizare de la nivelul Mercosur. De la
începutul administraĠiei Lula, în anul 2003, rolul Braziliei pe scena internaĠională a
crescut, aceasta asumându-úi o poziĠie de lider în numele Ġărilor în curs de dezvoltare
în cadrul OrganizaĠiei Mondiale a ComerĠului, iar acum prin intermediul G20 úi caută
activ un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU.
Realizând creúterea acesteia ca importantă putere regională, Uniunea Europeană
a ridicat Brazilia în rândurile partenerilor săi strategici pentru a face faĠă mai eficient
provocărilor globale úi a consolida cooperarea bilaterală. Lansarea „Parteneriatului
Strategic UE-Brazilia” a fost considerat ca încercarea UE de a revigora relaĠiile cu
MERCOSUR, care în prezent stagnează ca urmare a blocajului din cadrul Rundei
Doha.
Din păcate niciunul din blocurile regionale din America Latină nu are suficientă
forĠă, iar evoluĠiile unor actori statali par să elimine orice úansă pentru o integrare
regională.