Student:Velniceru Florin

Grupa 523 IEA anul IV

SEMINAR 5 STRUCTURA SECTORULUI AGROALIMENTAR
1.       După activitate, care sunt cele şapte domenii care asigură alimentaţia?
După activitate, sunt şapte domenii care asigură alimentaţia, şi anume: agricultura,
industriile agricole şi alimentare, distribuţia agricolă şi alimentară, restaurantele, industriile şi
serviciile aferente (pe consumuri intermediare şi echipamente), comerţul internaţional şi
unităţile socio-economice de consum.
2.       După produs, ce cuprinde structura sectorului agroalimentar?
După produs, structura cuprinde practic produsul sau grupul de produse pe filieră, de
la producţia de materie primă agricolă până la consumul final. De exemplu, la produsul pâine
se urmăreşte producerea de grâu, făină şi pâine, precum şi activităţile adiacente acesteia.
După proprietate sau management, structura cuprinde categoria producătorilor
agricoli, inclusiv fermele comerciale, micile întreprinderi, marile întreprinderi private,
cooperaţia, subsectorul de stat compus din domeniul privat al statului şi subsectorul public.
4.       Care sunt efectele transformării materiilor prime?
Transformarea materiilor prime agricole s-a constituit şi dezvoltat în activităţi industriale de
proporţii, cu schimbarea ocupaţiilor şi modificarea cererii nutriţionale, cu creşterea şi rafinarea cererii.
Transformarea acţionează asupra produselor agricole neomogene, perisabile, sezoniere, dispersate
regional. Efectele principale sunt omogenizarea, conservarea, stocarea, diversificarea.
Această dinamică este exprimată sintetic de faptul că locul agriculturii în valoarea produsului
alimentar final manifestă o tendinţă de scădere, pe măsură ce societăţile alimentare se dezvoltă.

5.       Care sunt efectele dezvoltării distribuţiei?

Distribuţia face în fapt legătura între produsele agroalimentare şi consumatorul final.
Rolul, poziţia şi dinamica acesteia este direct proporţională cu dezvoltarea economiei
agroalimentare. Suprapunerea în mare măsură a distribuţiei cu activitatea strict comercială
determină şi natura dinamismului acestei funcţiuni.
6.       Enumeraţi aspectele specifice sectorului agroalimentar?
 locul şi rolul producţiei agroalimentare în cadrul economiei naţionale;
 politica de exploatare a fondului funciar;
 filiera produselor agroalimentare;
 politica veniturilor;
 sistemul de finanţare;
 integrarea europeană.
7.       Care sunt motivele intervenţiei statului pe filiera produselor
agroalimentare?
Motivele intervenţiei statului pe filiera produselor agroalimentare sunt:
 instabilitatea ofertei datorită influenţelor factorilor naturali;
 modelul de agricultură;
 imperfecţiunile pieţei – micii producători se impun greu pe piaţă faţă de monopolurile
de comercializare şi de prelucrare;
 siguranţa alimentară;
 conservarea resurselor naturale;
 diferenţa de venituri între agricultură şi alte ramuri;
 instabilitatea cererii.

8.       Care este obiectivul politicii privind echitatea alimentară?

Politicile care urmăresc echitatea alimentară orientează resursele spre consum,
respectiv au ca obiectiv creşterea capacităţii de cumpărare în ce priveşte consumul alimentar.
Aceste politici se măsoară prin procentul populaţiei care atinge sau depăşeşte pragul
nutriţional recomandat pe o scală a echităţii alimentare, de la 1 la 10 (10 - nivelul saţietăţii
cantitative). Într-o societate săracă, 20-30 % din populaţie îşi va satisface nevoile alimentare,
iar într-o societate de consum, acest procentaj atinge 80-90%. Cercetările arată că în raport cu
dezvoltarea, economia se industrializează, puterea medie de cumpărare creşte şi echitatea
alimentară se îmbunătăţeşte. Creşterea şi dezvoltarea economică are la bază o investiţie
iniţială şi nu un consum.

9.       Care sunt sunt în prezent principalele forţe agroalimentare pe plan

international?

Politicile de integrare ale societăţilor naţionale şi transnaţionale sunt în prezent

principalele forţe agroalimentare pe plan internaţional.

10.   Care sunt la nivel mondial principalele organisme care au ca obiect politicile

agroalimentare?

La nivel mondial principalele organisme care au ca obiect politicile agroalimentare

sunt: Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie – FAO, pieţele unice (cazul Uniunii
Europene), pieţele regionale internaţionale, tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale