Universitatea Apollonia Iasi

Facultatea de Medicina Dentara

Program de studiu: Asistenta Medicala Generala
Disciplina: BIOFIZICA

Boala de cheson
(boala scafandrilor)

Coordonator,
Conf. dr. Gabriela Mihalache
Student:
Anul I AMG Grupa I
Bunduc (Luca) Daniela

- 2021-
 CUPRINS

1. Boala de cheson (boala scafandrilor)

2. Cauzele bolii Cheson

3. Factori de risc

4. Simptomele bolii Cheson

5. Tratament

6. Bibliografie

2
 1. Boala de cheson (boala scafandrilor)

Boala cheson (boala de decompresie), cunoscuta si sub denumirea de boala a

scafandrului sau aerobuloza, este o boala decompresiva mai putin frecventa, care este o
urgenta neurologica acuta. Boala apare ca urmare a efectele fiziologice ale formarii bulelor de
gaz in organism din cauza trecerii rapide de la un mediu de presiune inalta la unul de presiune
mai scazuta.
Boala de cheson se intalneste la scafandrii sau la exploratorii submarini, care lucreaza
sub presiune de aer, respirand aer cu o presiune atmosferica marita. In cazul in care acesti
indivizi trec rapid de la regimul de presiune crescut din cadrul mediului in care au lucrat, la
nivelul de presiune terestra, apar accidente nervoase. Cand se respira aer la presiuni mari,
azotul din aerul inspirat trece in sange si se dizolva in acesta. Cat timp individul ramane la un
nivel de presiune crescuta, azotul dizolvat in sange nu creeaza probleme. In momentul trecerii
bruste la un nivel de presiune mai mica, azotul nu mai are timp sa se elimine prin plamani si
astfel apar bule de azot in vasele sangvine, oprind prin astupare curgerea normala a sangelui
in arteriole si capilare. Acest lucru duce la accidente vasculare embolice. Blocarea circulatiei
prin bulele gazoase se manifesta in general in tot organismul, dar in principal la nivelul
nevraxului si este afectata in special circulatia la nivelul maduvei spinarii.

2. Cauzele bolii Cheson

Componenta majora a aerului care provoaca maladii de decompresie este azotul.

Respiratia oxigenata este folosita de celulele corpului si produsul rezidual bioxid de
carbon este expirat in mod continuu. Azotul, pe de alta parte, se acumuleaza in organism pana
cand tesutul devine saturat la presiunea ambientala. Excesul de azot este eliberat cand
presiunea scade.
Bulele mici de azot blocate sub piele pot provoca o eruptie cutanata rosie si senzatia de
mancarime. De obicei, aceste simptome trec in 10 pana la 20 de minute. Tusea excesiva si
dificultatile de respiratie indica bule de azot in sistemul respirator. Alte simptome includ
dureri in piept, senzatie de arsura in timpul respiratiei si soc sever.

Ce se intampla in interiorul corpului in timpul bolii de decompresie este similar cu

ceea ce se intampla atunci cand deschideti o bautura carbogazoasa. Cand deschideti
recipientul sau sticla scade presiunea din jurul bauturii din recipient, ceea ce face ca gazul sa

3
iasa din lichid sub forma de bule. Daca in sangele dvs. se formeaza bule de azot, acestea pot
deteriora vasele sanguine si pot bloca fluxul sanguin normal.

Anatomopatologic, la nivelul focarelor de leziune se constata necroze si zone de

ramolisment. Secundar acestor leziuni apar degenerari ale fibrelor cailor lungi. Maduva
toracala este cel mai des lezata.

3. Factori de risc
Asa cum am spus anterior, aceasta boala afecteaza astronauti, piloti si scafandri. In
ciuda faptului ca aceste profesii sunt periculoase, boala ii afecteaza numai pe cei care
neglijeaza tehnicile de siguranta sau au factori de risc. 

Un exemplu ar fi persoanele cu defecte cardiace din nastere care prezinta un risc

deosebit de mare in a dezvolta simptome grave de la boala de decompresie. Deoarece bulele
produc tensiune arteriala crescuta in plamani, sangele si bulele din vene pot curge mai usor
prin deschiderea inimii. Aceasta inseamna ca sangele dumneavoastra poate circula in artere
fara a obtine mai intai oxigen. O deschidere in inima poate permite, de asemenea, ca o bula de
aer relativ mare (numita embolie cu aer) sa circule in arterele dumneavoastra. O embolie cu
aer poate provoca un accident vascular cerebral.

Persoanele cu astm bronsic sau cu alta boala pulmonara pot avea buzunare de aer cu
pereti subtiri in plamani. Aceste buzunare nu se golesc repede atunci cand persoanele expira.
Daca se vor intoarce la suprafata dupa o scufundare adanca, aerul din bula se poate extinde. In
cazul rupturilor multiple, ar putea provoca prabusirea plamanilor sau ar putea permite
embolismului sa intre in artere.

Un alt factorul de risc care provoaca aceasta afectiune este activitatea fizica excesiva
inainte de scufundari in apa sau in urcarea la inaltime. Cresterea greutatii corporale este un alt
factor care contribuie la acumularea de bule de aer in sange. 

4. Simptomele bolii Cheson

Boala de decompresie poate fi impartita in:

 simptome usoare: artralgie, hemoragii mici si neregulate si obstructie limfatica;

 simptome grave si care pun in pericol viata afectand creierul, maduva spinarii, urechea
interna si/sau plamanii.

4
 In cazul unei treceri rapide de la o presiune mare la un nivel presional mai mic,
bolnavul se resimte in decurs de jumatate de ora. In acest timp, bulele gazoase de azot devin
din ce in ce mai mari si mai numeroase. Dupa cele aproximativ 30 de minute de la revenirea
la presiunea normala, bolnavul acuza brusc o senzatie de sufocare, apare cianoza periorala,
dureri puternice in muschi, oase si articulatii.
Tegumentele devin marmorate. Prin leziunile medulare apar semne de parapareza.
In urma suprasaturatiei tesuturilor si mai ales a scoartei cerebrale cu oxigen, apar
urmatoarele simptome:

 convulsii;
 stare de narcoza (euforie, agitatie, tulburari ale gandirii, capacitatii de coordonare,
oboseala);
 greata;
 decompresie la organul auzului;
 durere, amorteala sau paralizie a membrelor cu leziuni ale sistemului nervos; 
 dificultati si dureri in piept la respiratie;
 tulburari de vorbire;
 tulburari cardiace care pot provoca vascularizatie masiva;
 embolii;
 infarct miocardic.
 oboseala extrema;
 eruptie cutanata.

La examenul neurologic se constata adesea tulburari de sensibilitate, fiind afectata

mai ales sensibilitatea termica. Se mai constata parestezii, senzatii de intepaturi sau furnicaturi
la nivelul extremitatilor. Deoarece apar invariabil si leziuni cerebrale, se pot pune in evidenta
tulburari vizuale sau tulburari de vorbire de tip afazic.
Se poate chiar intalni un tablou neurastenic, cu iritabilitate si lentoare a ideatiei. Daca
nu se intervine de urgenta, pacientul intra in coma, putand evolua spre exitus.

5
5. Tratament

Diagnosticarea bolii Cheson

Istoria dvs. de scufundari si simptomele sunt factori cheie in diagnosticarea bolii de

decompresie.
Diagnosticul bolii Cheson nu este foarte dificil deoarece patologia se dezvolta deja in
primele ore dupa ascensiunea din adancime sau aterizare.
Pentru un diagnostic corect medicul trebuie sa ofere o imagine completa a
simptomelor clinice ce au aparut dupa decompresie. De asemenea, tomografia computerizata
si imagistica prin rezonanta magnetica a creierului si a maduvei spinarii confirma diagnosticul
prin modificari caracteristice ale acestor organe.

Tratamentul bolii Cheson

Tratamenul de baza consta in eliminarea azotului din sange uman in camere speciale
de decompresie, care sunt camere de inalta presiune in care pacientul primeste 100% oxigen.
Acest tratament inverseaza modificarile de presiune care permit formarea de bule de gaze in
fluxul sanguin. Dupa recuperarea presiunii pe care pacientul a experimentat-o la mare
adancime/inaltime, pericolul dispare. Apoi presiunea scade treptat.
Tratamentul de urgenta pentru boala de decompresie implica si mentinerea tensiunii
arteriale. De asemenea, pot fi administrati lichide. Persoana ar trebui sa fie plasata in partea
stanga in jos si, daca este posibil, capul patului sa fie inclinat in jos.

Cel mai indicat este sa fie prevenite aparitia acestor evenimente prin educatie si
cunoasterea temeinica a regulilor la locul de munca. In cazul scafandrilor care lucreaza la
adancimi mari, de peste 10 metri, revenirea la suprafata trebuie sa se faca lent, in etape. La
fiecare 10 metri adancime presiunea creste cu 1 atmosfera. Pentru revenirea la suprafata,
trebuie sa se faca pasaje cam de 20 minute la fiecare 10 metri pentru ca azotul dizolvat in
sange sa poata fi expirat.
In cazul urcarii rapide la suprafata si daca se cunoaste faptul ca individul lucra la
adancimi mari, cel mai bine este sa nu se astepte aparitia simptomatologiei descrise mai sus.
Se introduce imediat individul intr-o camera hiperbarica unde se ridica presiunea astfel incat
sa fie egala cu cea de la care s-a pornit urcarea spre suprafata. Din 20 in 20 de minute se
reduce presiunea din camera cu 1 atmosfera, pana se ajunge la presiunea normala terestra.

6
 Camera hiperbarica este indicata si in cazul aparitiei simptomatologiei, bulele de azot
dizolvandu-se iarasi in sange cand se ridica presiunea in camera.

6. Bibliografie

- Curs Biofizica Conf. dr. Gabriela Mihalache

- https://www.romedic.ro/boala-de-cheson-boala-scafandrilor
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Accidente_de_scufundare
- https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/boala-caisson-cauze-
simptome-tratament
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Accident_de_decompresie