MANAGEMENTUL RISCURILOR

ÎN AGROBUSSINES

MASTERAT : MANAGEMENT ȘI AUDIT ÎN AGRICULTURĂ

Anul I , sem. II

PROF. UNIV. DR. STEJĂREL BREZULEANU

1
CAP. 5 RISCURI ÎN AGRICULTURĂ
ȘI INDUSTRIA ALIMENTARĂ
 Termeni
• Pierderi economice – orice pierdere substanțială de producție sau orice cheltuieli suplimentare
suportate de un fermier drept rezultat al unor măsuri excepționale întreprinse de acesta cu scopul
reducerii efectelor cauzate de evenimente neprevăzute;
• Fenomene climatice nefavorabile – fenomene meteorologice, cum sunt înghețul în timpul iernii,
inundațiile sau seceta, care pot fi asimilate unor dezastre naturale;
• Boli ale animalelor – boli eligibile pentru compensatii din partea fondurilor mutuale sunt cele
specificate în lista de boli ale animalelor stabilită de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor
sau în Reg (UE) nr. 652/2014, stabilite conform legislației naționale cu respectarea necesității de
demarcare cu alte programe de despăgubiri finanțate din bugetul național sau UE;
• Infestare cu dăunători - apariția uneia sau mai multor specii de dăunători într-o zonă sau locație unde
numărul și impactul acestora sunt în prezent sau au potențial să atingă un nivel intolerabil;
• Incident de mediu – apariție specifică a poluării, a contaminării sau a degradării în calitatea mediului
legate de un eveniment specific și cu o extindere geografică limitată. Acesta nu acoperă riscurile
generale de mediu care nu sunt legate de un eveniment specific, cum ar fi schimbările climatice sau
poluarea atmosferei;
• Dezastru natural – eveniment spontan de natură biotică sau abiotică care generează tulburări
importante ale sistemelor de producție agricolă, în cele din urmă provocând pagube economice
importante pentru sectorul agricol.

3
 Starea actuală a agriculturii românești
• Producția agricolă este profund dependentă de schimbările climatice, situație care impune facilitarea
accesului fermierilor la fonduri prin intermediul cărora să-și compenseze parțial pierderile rezultate în
urma dezastrelor naturale sau altor fenomene nefavorabile și care să le permită refacerea producției,
cât și depășirea unor fluctuații mari a veniturilor.
• Astfel de scheme de gestionare a riscurilor trebuie să poată acoperi, pe lângă daunele provocate de
către fenomenele climatice nefavorabile (inundații, secetă, eroziuni ale solului etc.) și pe cele cauzate
de boli ale animalelor și plantelor, infestări cu organisme dăunătoare și incidente de mediu
(deversări de deșeuri toxice etc.), oferind o protecție de ansamblu fermierilor care se confruntă cu
întreruperi ale activității și/sau pierderi ale producției din cauza unor astfel de incidente.
• În România, riscul climatic are unul dintre cele mai ridicate niveluri dintre statele UE, expunând
fermierii la o frecvență crescută de șocuri climatice, cu pierderi de productie de peste 30% care
afectează aproape toate regiunile țării în ultimii ani.
• Focare de boli epidemice în rândul culturilor și animalelor au existat local în ultimii ani în România,
generând pierderi la nivelul exploataților agricole. Chiar dacă riscul sanitar încă ar putea reprezenta o
amenințare pentru veniturile fermierilor, date fiind bolile endemice încă existente, nivelul generic al
acestuia a fost redus considerabil în ultimii ani, atât prin punerea în aplicare de reglementări sanitare și
fito-sanitare susținute, cât și prin educarea fermierilor pentru adoptarea de măsuri de prevenire.

4
 Incidentele de mediu

• Fenomenele meteorologice periculoase, precum seceta, inundațiile și grindina reprezintă manifestările

cu cel mai puternic impact asupra sectorului agricol. Ele sunt totodată şi cea mai frecventă și constantă
cauză a distrugerii recoltelor de la un an la altul. Deși manifestările extreme ale vremii au perioadă
mică spre medie de manifestare, ele afectează calitatea producției agricole și diminuează pe termen
lung capacitatea productivă a fermierilor și disponibilitatea de a investi într‐ un sector cu riscuri
climatice și economice ridicate.
• Incidentele de mediu au o frecvență rară și o zonă limitată de impact, prin urmare riscul de incidente
de mediu este generic redus la nivel de țară. Cu toate acestea, pentru regiuni sau zone specifice, un risc
mai mare ar putea fi evaluat dată fiind proximitatea față de exploatările industriale. Zone de incidență.
Suprafața agricolă utlizată din România acoperă, în total, 13,3 milioane de hectare (ha)[2] împărțite în:
8,3 milioane ha de teren arabil; 4,5 milioane ha de pășuni și fânețe; 0,3 milioane ha culturi
permanente; 0,2 milioane ha grădini familiale. În ceea ce privește structura fermelor, exploatațiile
agricole din România sunt împărțite în două mari categorii: un număr limitat de exploatații agricole de
medii și mari dimensiuni (între 5-100 ha și mai mult de 100 ha), reprezentând mai mult de 70% din
suprafața agricolă totală; un număr foarte mare de ferme foarte mici (mai puțin de 5 ha) care
acoperă restul suprafeței agricole.

5
 Arhitectura verde prezent și viitor
Servicii de Transfer de
consultanță Inovare Cooperare
cunoștiinte
agricolă
Nivelul
Architectura actuală obligațiilor
Noua architectură

Voluntar pt fermieri
Voluntar pt fermieri Măsuri
Eco-scheme
mediu/climă în Măsuri mediu
în Pilonul I + climă
Pilonul II în Pilonul II
Obligatoriu
pt fermieri

Înverzire

Obligatoriu pt
fermieri
Noi condiționalități
Obligatoriu pt
fermieri

Eco-condiționalitate

Suprafața acoperită

2
 Riscurile climatice catastrofale

• Afectează major agricultorii și se regăsesc în următoarele:

• Seceta severă (metorologică, pedologică),
• inundațiile din revărsare de râuri sau alte cursuri de apă,
• ploile persistente și excesive,
• temperaturile extrem de scăzute sub limita biologică de rezistență a plantelor,
• sau riscurile sistemice similare.
• Tipurile de riscuri acoperite de obicei de societăţile de asigurări aferente domeniului agricol:
• ploaia torențială,
• furtuna/vijelia,
• grindina,
• alunecarea/prăbușirea/surparea de teren,
• înghețul timpuriu de toamnă,
• înghețul târziu de primăvară,
• boli chirurgicale, obstetricale, infecțioase și interne

7
Gestionarea riscurilor şi crizelor în sectorul agricol
• Introducerea schemei de plată unică permite agricultorilor să îşi orienteze deciziile în materie de
producţie în funcţie de criterii economice şi agronomice.
• În acelaşi timp, aceasta le obligă să îşi asume responsabilităţile lor în faţa riscurilor şi a crizelor ale
căror efecte erau anterior absorbite de politicile de sprijinire a pieţelor şi a preţurilor.
• În cadrul reformei politicii agricole comune (PAC), agricultorii au deci nevoie de noi instrumente pentru
a gestiona riscurile şi crizele.
• Noi opţiuni pentru instrumentele de gestionare a riscurilor şi crizelor
• asigurarea împotriva dezastrelor naturale: aceasta ar implica acordarea unei contribuţii financiare la
primele plătite de către agricultori pentru a se asigura împotriva pierderilor de venituri din cauza
dezastrelor naturale, intemperiilor sau bolilor. Această măsură ar încuraja asigurările într-un sector în
care sunt limitate, în special din cauza naturii sistemice a riscurilor. Reasigurarea este luată, de
asemenea, în considerare;
• sprijinirea fondurilor mutuale: fondurile mutuale sunt un sistem de împărţire a riscurilor de către un
grup de producători care permite compensarea unui agricultor care a suferit daune. Până în prezent,
fondurile erau în general constituite la iniţiativa grupurilor de producători din acelaşi sector. Comisia
propune încurajarea creării de fonduri mutuale în sectorul agricol prin acordarea de ajutoare
temporare şi degresive pentru gestionarea acestora;
• furnizarea unei acoperiri de bază împotriva crizelor de venituri: s-ar putea prevedea crearea unor
noi instrumente care să asigure o acoperire de bază în caz de probleme de lichiditate şi de importante
pierderi de venituri
8
ASRO-Asociația de Standardizare din România
• ASRO recomandă pentru cel de-al doilea obiectiv de dezvoltare durabilă standarde care
ajută la creșterea producției agricole următoarele standarde:

• SR EN 13684:2018, Maşini pentru grădinărit. Maşini pentru prăşit şi scarificatoare. Securitate

• SR EN 1853:2018, Maşini agricole. Remorci. Securitate
• SR EN ISO 16119-4:2015, Maşini agricole şi forestiere. Cerinţe de mediu pentru maşinile de stropit.
Partea 4: Maşini de stropit fixe şi semimobile
• SR EN ISO 17989-1:2016, Tractoare şi maşini agricole şi forestiere. Durabilitate. Partea 1: Principii
• SR EN ISO 4254-1:2016, Maşini agricole. Securitate. Partea 1: Cerinţe generale
• SR EN ISO 4254-5:2018, Maşini agricole. Securitate. Partea 5: Maşini de prelucrat solul cu organe
acţionate de motor
• SR EN ISO 4254-7:2018, Maşini agricole. Securitate. Partea 7: Combine de recoltat cereale şi maşini
de recoltat şi tocat furaje, maşini de recoltat bumbac şi maşini de recoltat trestie de zahăr
• SR EN ISO 4254-8:2018, Maşini agricole. Securitate. Partea 8: Maşini de administrat îngrăşăminte
solide

9
 Standardul internațional ISO 17989-1:2015

• Tractoare, mașini agricole și forestiere. Sustenabilitate.

• Partea 1: Principii
• oferă producătorilor linii directoare necesare pentru a lua în considerare aspectele de
sustenabilitate care sunt relevante pentru organizatia lor și pentru ciclul de viață al produselor
lor. Standardul se aplica în mod special echipamentelor utilizate în producția de alimente,
fibre, combustibil și cherestea pentru oameni și animale.
• Proiectarea unui produs și utilizarea acestuia pe parcursul ciclului său de viață poate avea un
impact semnificativ asupra calității și durabilității mediului în care este utilizat.
• Luarea măsurilor pentru reducerea impactului produsului în faza de proiectare și dezvoltare a
acestuia este un factor important care contribuie la susținerea mediului.
• În acest sens, proiectarea pentru atingerea durabilității poate fi văzută ca un proces (de
exemplu, un set de considerații care sunt integrate în procesul de proiectare și creare a unui
produs), pentru a ajuta la reducerea impactului negativ al produsului și a îmbunătăți
performanța acestuia.

10
 TIPUL RISCULUI

1) Riscul atacului de boli și dăunători –riscuri

asigurabile și controlabile;

11
12
 RISCURI ÎN AGRICULTURĂ
INSTRUMENTE PENTRU MANAGEMENTUL
RISCULUI

Actul normaTIPUL RISCULUI

SOLUȚII
TIPUL RISCULUI
2)
tivA
a. asigurabile- încheierea de polițe
2) Riscuri mutuale :
de asigurare și recuperarea
- asigurabile - grindina
eventualelor pierderi prin
(riscul de nu încheia toți
executarea poliței.
fermierii polițe din lipsa
surselor de finanțare) ;
b. neasigurabile – asumarea de către
fermieri a pierderilor în exercițiul
- neasigurabile –seceta.
financiar 2014-2020.
-includerea în PNDR 2021 -2027 a
sumelor necesare pentru acoperirea
pierderilor de venit ca urmare a
acestor riscuri.
 RISCURI ÎN AGRICULTURĂ
INSTRUMENTE PENTRU MANAGEMENTUL
RISCULUI

Actul norma
SOLUȚII
Tipul riscului
TIPUL RISCULUI 3)
tivA

3) Riscul asigurat de fermier a. În anul 2021

– nerealizarea producției estimate
– din alte considerente decât cele
determinate de riscuri naturale,
ca de exemplu :
- volatilitatea prețurilor
produselor agricole.
Pierderile înregistrate vor fi
asumate de fermieri.
b. Pierderile rezultate ca
urmare a evoluției din piața
a prețului la poarta fermei
pot fi compensate prin
introducerea măsurilor de
stabilizare a veniturilor
fermierilor.
 RISCURI ÎN AGRICULTURĂ
INSTRUMENTE PENTRU MANAGEMENTUL
RISCULUI

Actul norma

tivA
TIPUL RISCULUI SOLUȚII

4) Riscul de a nu avea acces 4) Îmbunătățirea legislației și

la credite :
-pentru că instituțiile financiare
cunosc stadiul actual al
legislației privind asigurarea
riscurilor din agricultură și
veniturile estimate sunt incerte;
-producția agricolă nu poate fi
considerată o garanție.
utilizarea fondurilor europene
potrivit pierderilor
Regulamentului CE pentru viitoarea
perioadă de programare pentru
compensarea riscurilor din
agricultură.
16
17
18
 RISCURI ÎN AGRICULTURĂ
INSTRUMENTE PENTRU MANAGEMENTUL
RISCULUI
TIPUL RISCULUI
5) Riscul
Actul norma de nerambursare a
obligațiilor asumate pentru
finanțarea producției în cazul
tivA
creditului bancar sau credit
comercial, respectiv:
-riscul de credit;
-riscul incapacității de plată în
cazul creditului comercial care se
poate finaliza prin insolvență.
SOLUȚII
5) Riscul de credit -
este împărțit între instituții finanțatoare și FGCR în
cadrul parteneriatului încheiat de Fond cu 28 de
instituții finanțatoare, Fondul asigurând 80% din
valoarea finanțării.
Îmbunătățirea legislației prin soluțiile prezentate
mai sus poate determina creșterea accesului la
finanțarea bancară prin completarea garanțiilor
proprii (de 20% din credit neasigurată de Fond),
prin luarea în considerare a producției agricole.
În cazul în care producția a fost finanțată din
surse proprii nu există riscul de a relua producția
din lipsa surselor pentru autofinanțare.
 EXEMPLE DE PREVENIRE A RISCULUI ÎN
AGRICULTURĂ
TIPUL RISCULUI SOLUȚII
Riscul atacului de boli și dăunători –riscuri asigurabile și controlabile; a. Constatarea, efectuarea de tratamente și compensarea nerealizării producției
estimate prin executarea polițelor de asigurare. b. Bolile și dăunătorii neasigurabile de
către societățile de asigurări pot fi compensate de fondurile mutuale.

Riscuri mutuale : - asigurabile - grindina (riscul de nu încheia toți fermierii a. asigurabile- încheierea de polițe de asigurare și recuperarea eventualelor pierderi prin
polițe din lipsa surselor de finanțare) ; - neasigurabile –seceta. executarea poliței.
b. neasigurabile – asumarea de către fermieri a pierderilor în exercițiul financiar curent-
includerea în PNDR a sumelor necesare pentru acoperirea pierderilor de venit ca
urmare a acestor riscuri.

Riscul – nerealizarea producției estimate – din alte considerente decât a.În anul 2020-2021 Pierderile înregistrate vor fi asumate de fermieri.
cele determinate de riscuri naturale, ca de exemplu : - volatilitatea b. Pierderile rezultate ca urmare a evoluției din piața a prețului la poarta fermei pot fi
prețurilor produselor agricole. compensate prin introducerea măsurilor de stabilizare a veniturilor fermierilor.

Riscul de a nu avea acces la credite : -pentru că instituțiile financiare Îmbunătățirea legislației și utilizarea fondurilor europene potrivit pierderilor
cunosc stadiul actual al legislației privind asigurarea riscurilor din Regulamentului CE pentru viitoarea perioadă de programare pentru compensarea
agricultură și veniturile estimate sunt incerte; -producția agricolă nu poate riscurilor din agricultură.
fi considerată o garanție.
Riscul de nerambursare a obligațiilor asumate pentru finanțarea Riscul de credit - este împărțit între instituții finanțatoare și FGCR în cadrul
producției în cazul creditului bancar sau credit comercial, respectiv: - parteneriatului încheiat de Fond cu 28 de instituții finanțatoare, Fondul asigurând 80%
riscul de credit; -riscul incapacității de plată în cazul creditului comercial din valoarea finanțării. Îmbunătățirea legislației prin soluțiile prezentate mai sus poate
care se poate finaliza prin insolvență. determina creșterea accesului la finanțarea bancară prin completarea garanțiilor proprii
(de 20% din credit neasigurată de Fond), prin luarea în considerare a producției agricole.
În cazul în care producția a fost finanțată din surse proprii nu există riscul de a relua
producția din lipsa surselor pentru autofinanțare.
 RISCURI ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Industria alimentară și a băuturilor este structurată în mai multe subsectoare, reprezentative:

• Industria morăritului și panificației,
• Industria cărnii,
• Industria lactatelor,
• Industria conservelor din fructe și legume,
• Industria băuturilor (răcoritoare și alcoolice).
Diversitatea proceselor de producție în industria alimentară începe cu micile firme tradiționale in care procesul de
producție este în întregime manual, ajungând până la procese de producție complet automatizate, în cazul marilor
societăți românești sau multinaționale.
În general, în cadrul proceselor de producție din industria alimentară și a băuturilor (transformare, preparare,
conservare și ambalare, etc.) riscurile privind securitatea si sănătatea lucrătorilor sunt controlate, totusi incidente
mai sunt înregistrate.
Majoritatea riscurilor existente în industria alimentară sunt consecința dezvoltării tehnice considerabile a sectorului,
specific, a echipamentelor de lucru și a sarcinilor de muncă complexe derivate din adoptarea noilor tehnologii.
In plus, absența sau superficialitatea formăriii-informării lucrătorilor determină percepția eronată a riscurilor sau, în cel
mai nefericit caz, lipsa conștientizării existenței riscurilor.
 CARACTERISTICI ALE PROCESELOR DE PRODUCȚIE DIN I.A.

Activitățile și procesele de producție din industria alimentară implică prezența a numerosi factori de risc
profesional:
• zgomot si vibrații peste limita admisă, generate de utilajle;
• contaminanți biologici;
• contaminanți chimici;
• manipularea greutăților, pozitțile forțate și miscările repetitive;
• microclimatul și iluminatul necorespunzător;
• mijloacele de transport și manevrat mărfuri; etc.
Conform statisticilor, principalele cauze ale accidentelor de muncă din industria alimentară din România
sunt:
 căderile de la același nivel,
 prinderile/blocările între obiecte (consecințe: entorse, contuzii, zdrobiri-fracturi, la mâini și brațe);
 suprasolicitări fizice și poziții forțate (consecințe: afectiuni dorso-lombare);
 folosirea defectuoasă sau fără echipament de protecție a obiectelor și instrumentelor utilizate (consecințe: tăieturi, loviri).
 SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ ÎN INDUSTRIA
ALIMENTARĂ

Complexitatea industriei alimentare, definită prin diversitatea întreprinderilor și a proceselor de producție,

determină necesitatea analizării detaliate a aspectelor privind securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Asigurarea Securității și Sănătății în Muncă, impune firmelor din acest din sector implementarea
măsurilor adecvate pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, determinate de evaluarea riscurilor
profesionale și executarea monitorizării periodice și corecte a stării de sănătate a angajaților în scopul
detectării precoce a posibilelor probleme de sănătate în rândul lucrătorilor, în concordanță cu
caracteristicile posturilor de lucru.
Condițiile desfășurării activităților profesionale – starea instalațiilor din centrele de muncă,
procedurile sigure de lucru, utilajele și echipamentele de lucru utilizate, factorii ambientali ai
mediului de muncă, factorii specifici sarcinilor de muncă (efort depus, oboseală, durata zilei de
lucru, etc) – schițează și definesc munca în condiții de siguranță sub toate aspectele și contribuie la
asigurarea securității și sănătății profesionale a lucrătorilor.
 MANAGEMENTUL PREVENIRILOR RISCURILOR

Identificarea riscurilor profesionale și a măsurilor de prevenire a acestora (evaluarea riscurilor,

elaborarea planului de prevenire și protecție, planificarea preventivă) pentru procesele de producție
din industria alimentară trebuie completată cu activități concrete, conform planului de prevenire si
protecție, a căror implementare este obligatorie.
Măsurile preventive și implementarea lor trebuie să fie adaptate caracteristicilor fiecărei firme, fiecărui
post de lucru și fiecărui lucrător.
De asemenea, managementul prevenirii riscurilor trebuie să fie adaptat caracteristicilor organizatorice,
productive și socio-profesionale specifice, de subliniat fiind:
 Š tilizarea pe scară larga a unei game variate de unelte de mână și a unor substanțe chimice în
U
procesele de elaborare și fabricare a produselor alimentare;
 Temporalitatea muncii, datorată caracterului sezonier al anumitor procese de producție;
 Tipul programului de lucru (de noapte, în zile de sărbătoare, în schimburi, etc);
 FACTORI DE RISC ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Industria alimentar este o industrie complexă din perspectiva diversității factorilor de risc, mulți dintre
aceștia prezenți în toate sectoarele industriale, dar și multi altii care sunt specifici doar proceselor de
producție specifice subsectoarelor acestei industrii:
• Š ondiții termohigrometrice nefavorabile datorate necesității menținerii unei temperaturi scăzute în
C
zonele de producție sau, din contra, temperaturi ridicate datorate operațiunilor executate, coacere,
opăire, etc.;
• Mișcări repetitive, poziții forțate sau manipularea manuală a maselor;
• Mecanizarea proceselor de producție;
• Contacte cu materii prime de origine animală sau vegetală susceptibile de a provoca boli
profesionale;
• Resurse financiare reduse destinate implementării prevederilor legislatiei din domeniul securității și
sănătății muncii;
• Incompatibilitatea dintre procesele de producție și principiile prevenirii riscurilor profesionale;
• Lipsa pregătirii profesionale în domeniul securiății și sănătății muncii adaptată nevoilor specifice
sectorului alimentar;
 ANALIZA RISCURILOR DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Factorii de risc care pot cauza accidente profesionale sunt: unelte manuale sau mecanice, organe de mașini in
mișcare, materiale, contacte electrice, termice, inhalări și contacte cu produse toxice, elementele ambientale ale
mediului de muncă, etc.
În ceea ce privește apariția riscurilor profesionale, factorii de risc sunt direct legați de condițiile de muncă:
• caracteristicile generale ale instalațiilor, echipamentelor de muncă și produselor prezente în centrul de muncă.
Š
• natura agentilor chimici, fizici și biologici prezenți în mediul de lucru și concentrațiile, intensitățile și nivelurile
acestora
• procedurile pentru utilizarea agenților anterior mentionați și influența acestora în generarea de riscuri profesionale
• caracteristicile locului de muncă, inclusiv aspecte legate de management și organizare, care pot influența
dimensiunea riscului la care lucrătorul este expus.
Riscurile profesionale prezente in industria alimentară și a băuturilor din România pot fi analizate folosind următoarea
clasificare:
. riscuri derivate din elementele de securitate a muncii;
Š
. riscuri derivate din elementele de igiena industrială;
Š
. riscuri derivate din ergonomia muncii.
Š
 RISCURI DERIVATE DIN CONDIȚIILE
DE SECURITATE
Sunt riscurile derívate din lipsa sau insuficiența elementelor de securitate (ecrane de protecție, etc.) și din elemente materiale (locul de
muncă, unelte, scule, mijloace de transport și ridicat, instalații electrice, etc) care pot genera accidente de muncă:
Căderi de persoane de la diferite niveluri
Căderi de persoane de la același nivel
Căderea de obiecte datorată prăbușirii, manipulării și desprinderii
Lovituri, tăieturi, etc. datorate călcării pe unelte, materiale, etc.
Lovituri de obiecte staționare
Lovituri, tăieturi și contacte cu elementele mobile ale echipamentelor de lucru
Lovituri și tăieturi cauzate de obiecte sau unelte
Proiectarea de fragmente, particule, jet de fluide etc.
Blocări, prinderi, zdrobiri, etc. datorate organelor de mașini în miscare ale echipamentelor de muncă
Blocări, prinderi etc. datorate echipamentelor de transport, ridicat
Accidentări loviri sau ciocniri cu sau de către vehicule
Contacte electrice
Explozii
Contacte termice
Mușcături, lovituri, înțepături cauzate de organisme vii
RISCURI DERIVATE DIN IGIENA INDUSTRIALĂ
CATEGORII DE PERICOLE PRIVIND SUBSTANȚELE ȘI PREPARATELE
PERICULOASE
 RISCURI DERIVATE DIN CONDITIILE
ERGONOMICE

Riscuri ergonomice determinate de poziții forțate

Supraeforturi la manipularea manuală a maselor
Mișcări repetitive
 FACTORII DE RISC PSIHOSOCIALI ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Fiecare firmă trebuie să evalueze dacă sistemul de muncă (organizare, caracteristici procese de
productie, etc.) generează acest tip de factori de risc.
Conceptul de factori de risc psihosociali se referă la acele condiții care sunt întâlnite într-un
sistem de muncă și care sunt în relaîie directă cu organizaîia, specificul muncii și realizarea
sarcinilor de muncă, și care au capacitatea de a afecta starea de bine (fizică, psihică sau
socială) a lucrătorilor.
Riscurile psihosociale sunt considerate ca fiind acele aspecte ale proiectării, organizării şi
managementului muncii, ale contextului social şi ambiental al muncii, care pot duce la vătămări
psihologice, sociale sau fizice.
Factorii de risc psihosociali profesionali sunt consecinte ale interacțiunii lucratorului cu mediul de
muncă și cu organizarea și conducerea muncii.
DIRECȚII DE ACȚIUNE PENTRU PREVENIREA RISCURILOR
PSIHOSOCIALE