Istoria Auditului

Student: Luca Stefan

Anul I MAA
Auditul a fost cunoscut la
începuturile secolului al XVIII-
lea, fără a fi precizată data exactă
sau localizarea geografică într-un
stat. Istoria economică delimitează
mai multe etape ale auditului,
diferenţiate în funcţie de categoria
socială care ordona auditul
(formată din aşa-numiţii
ordonatori de audit), de auditori şi
de obiectivele auditului.
 Sfârşitul secolului al XIX-lea conturează relaţia dintre auditaţi şi auditori, aleşi din
rândul profesioniştilor contabili sau jurişti. Obiectivul lor era acela al atestării realităţii
situaţiilor financiare, cu scopul de a evita erorile şi frauda.
În primele patru decenii ale secolului XX, auditul era realizat de profesionişti
specializaţi în audit alături de contabili. Lucrările erau comandate de stat şi de acţionari.
Ulterior, pe masura dezvoltării schimburilor internaţionale, executarea auditului a căzut în
sarcina profesioniştilor în audit şi contabilitate, obiectivul lor fiind acela de atestare a
sincerităţii şi regularităţii situaţiilor

Termenul a fost popularizat pe

continentul european în anii
’60 de către cabinetele anglo-
saxone de expertiză contabilă.
În România, după anii ’90,
Etimologia cuvântului audit îşi are cuvântul audit şi-a făcut
originea în latinescul “audire” – a intrarea din dorinţa de
asculta, a transmite mai departe. armonizare cu reglementările
similare pe plan internaţional
şi european.