Cultura si civilizatie europeana

 
Definirea
Cultura este un fenomen social foarte complex aproape imposibil de prins intr-o
definitie strictosensul. Asa se explica faptul ca toate incercarile de a defini cultura dupa
schema logica clasica s-au dovedit, daca nu imposibile, cu siguranta unilaterale.
Conceptele de cultura si civilizatie sunt polisemntice. Diferiti analisti ai fenomenului
culturii folosesc in sensuri variate, atat termenul de civilizatie cat si cel de cultura. S-a
stabilit astfel un inventar al sensurilor termenilor de cultura si civilizatie folosite in diverse
lucrari si s-au gasit cel putin 180 de sensuri diferite pentru acesti termeni. Aceasta situatie
poate conduce la o serie de confuzii. In ciuda acestei multitudini de sensuri, cercetatorii
fenomenelor culturale folosesc de obicei termenul de cultura pentru a desemna creatiile
sufletesti, spirituale, sistemele de idei si valori, iar termenul de civilizatie, pentru a
desemna creeatiile materiale(mijloacele cu care omul isi adapteaza mediul inconjurator).
Spre exemplu Simion Mehedinti in lucrarea civilizatie si cultura defineste cultura drept
suma tuturor creatiilor sufletesti intelectuale, etice si estetice, iar civilizatia drept suma
tuturor creatiilor tehnice care ajuta la adaptarea omului la mediu geografic. Ovidiu
Gramba, in "istoria culturii si civilitatiei" delimiteaza cultura referindu-se la ansamblul
atitudinilor, actelor si operelor limitate la domeniul spiritului si intelectului, iar civilizatia la
totalitatea mijloacelor cu care omul se adapteaza mediului fizic si social. Defapt
moralitatea de sensuri pentru cei doi termeni, ca si confuziile care se nasc adesea in
folosirea lor, provin in ce-a mai mare parte din situatia de intervertire a celor 2 concepte.
 
Termenul cultura provine din latinescul "cultura" sau "culturae", numai ca in
antichitate, romanii foloseau acest termen cel mai adesea in intelesul originar de cultivare
a pamantului ca actiune de transformare a naturii sens care in multe limbi romanice s-a
perpetuat pana astazi. Intelesul celalalt al culturii cultura "animi" si opus lui cultura "agri"
ca educatie a sufletului provine din mediile intelectuale ale romei antice. Etimologic,
termenul civilizatie deriva din latina clasica unde adjectivul "civilis" si substantivul
"civilitas" desemneaza calitatile generale ale cetateanului in relatie cu ceilalti cetatenti
anume politetea si amabilitatea.
 
Cuvantul "civilizatie", ne spune Alexandru Tanase in lucrarea sa "introducere in
filozofia culturii", a aparut pe la 1766 si a fost introdus in circulatie de rationalistii
secolului al XVIII-lea, in primul rand de Voltaire si enciclopedistii francezi pentru a
desemna "vremurile noi" in raport cu "epocile intunecate" anterioare.
 
Europa si specificul european
 
Un punct de plecare in lamurirea termenului il poate constitui mitologia. Potrivit
legendelor grecesti, Europa a fost fiica regelui Feniciei, a carei frumusete a suscitat iubirea
lui Zeus. Metamorfozat in taur, acesta a rapit-o si a dus-o in Creta, unde Europa i-a daruit
trei fii ce aveau sa devina regi sau printi. Alta conotatie a Europei provine din astronomie,
unde sub acest nume identificam ce-l de-al patrulea satelit ca marime al planetei Jupiter
descoperit de Galilei si botezat astfel de un astrolog german
Uniunea europeana a luat startul din europa occidentala si a dus la infaptuirea micii
europe(adica a europei apusene). Marea europa cuprinde in plus din punct de vedere
istoric si geografic si europa centrala si rasariteana. Se pune astfel intrebarea justificata:
pana unde se intinde de fapt europa, deoarece din punct de vedere geografic, si nu
istoric, ea are ca frontiera estica lantul muntilor Urali. In acest sens exista puncte de
vedere divergente, astfel R. von WEISZAKER afirma: "Fireste, sunt de parere ca Europa se
sfarseste la zidul Berlinului" exprimand o conceptie asupra Europei care a ramas
dominanta pana in 1989. Zidul de la berlin era astfel semnul frontierei severe ce desparte
Europa in organizatii sociale cu valori opuse sustinute de blocuri militare rivale(NATO si
Tratatul de la Varsovia). De cealalta parte H. BOLL, care a aparat teza dupa care Europa nu
se reduce la Europa occidentala. Autorul crede ca nici o forma de relief nu desparte
Europa occidentala de restul europei, afirmand ca este imposibil sa separam
evenimentele hotaratoare ale istoriei Europei occidentale de mersul istoriei in centrul si
rasaritul continentului. O europa redusa la mica europa nu poate fi sigura in fata primei
idei perceptibile a unei noi migratii a popoarelor dinspre rasaritul ramas in relativa
saracie, spre occidentul atragator., numai o europa ce cuprinde occidentul si rasaritul
continentului poate fi stabila si sigura.
Andrei Marga in lucrarea "Filozofia unificarii europene" considera ca este necesar si
oportun sa distingem intre:
 apartenenta geografica la Europa: plasarea intre Atlantic si Urali, care reprezinta
limitele geografice consacrate ale continentului
 Apartenenta istorica la europa: participarea la miscarile care au dat formele
institutionale si culturale ale continentului de la crearea polisurilor trecand prin
contactul cu traditia Iudeo-Crestina, revolutiile moderne in cunoastere, economie si
drept la apararea fundamentelor societatii libere
 Apartenenta institutionala la Europa: intruchiparea organizarilor si legislatiei
caracteristice societatilor deschise
 Apartenenta culturala: cultivarea unei atitudini in cunoastere si in viata practica
caracterizata de incredere in analiza fractuala si cultivarea spiritului critic.
Daca distinctiile sunt facute onest atunci va trebui sa recunoastem ca apartenenta
geografica si apartenenta istorica, nu decid apartenenta europeana care la randul ei
decide procesul de unificare europeana. Geografia si istoria reprezinta conditii
indinspensabile, dar uniunea europeana fiind un proces in prima linie institutional si
cultural, apartenenta europeana se judeca considerand institutiile si cultura.

 Criterii de apartenenta
 
O abordare sistematica a specificului cultural europeana si a ceea ce inseamna
europa, o regasim tot la Andrei Marga. Autorul propune urmatorii 5 factori drept criterii
pe care tarile apartinand culturii europene le indeplinesc. Aceasta analiza a sa se situeaza
in campul teoriei sistemelor care concepe societatea ca un sistem compus din subsisteme
cu finalitate diferita. El are in vedere urmatoarele subsisteme:
- stiinta si tehnica de productie ce potenteaza rezultatele cheltuirii de energie
umana
- economia ce produce bunurile care acopera nevoile populatiei
- administratia si dreptul ce asigura organizari eficace ale activitatilor intr-o
comunitate
- politica ce procura legitimitatea optiunilor fundamentale
- cultura spirituala ce genereaza motivatiile indispensabile functionarii institutiilor