Hanza Manuela-Elena Grupa 5, Anul I Comunicare si relatii publice

Comunicare si manipulare in crizele si conflictele post Razboi Rece In acest eseu voi prezenta manifestele si tipurile comunicarii si ale propagandei in perioada post Razboi Rece. Drept exemplu, voi lua Razboiul din Irak si voi exemplifica tipuri de manipulare si comunicare exercitate de statele implicate. Sfritul secolului XX a fost dominat de conflicte. Cderea Zidului Berlinului a dus implicit la sfritul comunismului att n URSS, ct i n rile Cortinei de Fier. Rzboiul Rece a luat sfrit datorit lipsei de comunicare n rile comuniste. Limbajul de lemn, controlul totalitar i propaganda stalinist au fost nvinse de rile democratice care promovau muzica rock, libertatea i drepturile omului. Sfirsitul razboiului rece a insemnat disparitia unui regim de dictatura de sorginte comunista dar si multiplicarea conflictelor interstatale. Potrivit lui Constantin Hlihor, prbuirea comunismului a generat un numr impresionant de conflicte n spaiul fost comunist. Rzboiul de anvergur a devenit mai puin probabil dup ncheierea Rzboiului Rece, ns persist conflictele regionale i interne i vor exista mereu presiuni dinafara statelor i instituiilor internaionale pentru a interveni. Din 1990 mai mult de jumtatea din toate conflictele armate s-au produs n rile n curs de dezvoltare. Mijloacele pe care rile din zon le au pentru a menine sub control aceste conflicte sunt modeste, soluia fiind n majoritatea cazurilor extern.(Hlihor & Cpn, 2007, p. 219) Comunicare si manipulare Dupa perioada Razboiului Rece, comunicarea in relatiile internationale presupune dialoguri intre actorii mediului international care aveau ca scop stoparea conflictelor si atenuarea tensiunii dintre partile implicate,dialoguri competitive prin intermediul mass-mediei intre actorii aflati in conflict si opinia publica international. Fiecare actor participant la conflict dorea sa convinga

opinia publica international de justetea cauzei pentru care lupta. Totodata, s-a dezvoltat o comunicare si intre partile antrenate in conflict, ceea ce specialistii au numit fi un razboi mediatic. Conform lui Ctalin Hentea,
rzboiul mediatic este confruntarea dintre mass -media aparinnd unor tabere aflate n stare de conflict armat, pentru a impune att propriei opinii publice, ct i celei internaionale, propria versiune privind cauzele, desfurarea i consecintele rzboiului n sine. n sens larg, rzboiul mediatic cuprinde ntreg spectru de confruntri, purtate exclusiv de mass-media, att ntre presa provenind din taberele adverse aflate n conflict, ct i cele dintre diferitele organe ale mass -media aparinnd aceleiai pri, referitoare la rzboiul n cauz, pentru impunerea propriilor puncte de vedere . (Hentea, 2002, p. 24)

In primul caz, cel al dialogului dintre actorii mediului international, s-au folosit canale de comunicare variate, de la diplomatia clasica, pana la cele mai moderne mijloace de comunicare in masa. Ca si forme de manifestare au fost utilizate atat constrangerea diplomatica,persuasiunea, amenintarea cu forte militare cat si promisiunea de a se indeplini un anumit scop daca se renunta la forta. Mesajul emis a fost complex si se axa pe problemele de actualitate pentru actorii mediului international cum ar fi: suveranitatea si dreptul de autodeterminare al populatiilor de alta etnic, interventia si dreptul statelor la autoaparare,drepturile omului, neamestecul in treburile interne ale altor state. (hlihor) Relevant in acest caz este conflictul din SUA si Haiti. SUA, printr-o concentrare a fortelor mediatice, diplomatice, psihologice, imagologice si de relatii publice si-au atins scopurile vizate de interesele lor, evitand totodata, un conflict armat. Mass-media nord-americana si occidentala era dominata de diverse materiale ce ii puneau pe haitieni intr-o ipostaza defavorabila, materiale ce prezentau acte de violenta ale haitienilor, reactii impotriva drepturilor omului si postura unui popor caruia ii fusese refuzat dreptul la democratie. Actiunile de influentare si amenintare aasupra poporului caraibean au luat amploare prin campanii mediatice si de relatii publice, campanii diplomtice si chiar amenintari cu atac armat. In ceea ce priveste comunicarea dintre partile aflate in conflict si marile puteri ale scenei internationale, constatam, in baza datelor istorice, ca principalele obiective/motive ale comunicarii au fost drepturile omului si respectarea principiilor de drept international, asa cum este cazul Razboiului din Kosovo, si cele doua conflagratii din Irak.

Cazul comunicarii intre partile implicate in conflict este cazul Razboiului din Irak.Rzboiul din Irak din august 1990 martie 1991 a fost probabil ultimul conflict armat clasic din secolul XX, avnd drept combatani pe de o parte pe americani i pe aliaii acestora, iar pe de alt parte pe Saddam Hussein. Rzboiul din Irak este important pentru c marcheaz un nou nceput n arta rzboiului i anume rzboiul mediatic, fiind primul rzboi transmis n direct de ctre CNN. tirile au fost prezentate n aa fel nct s consolideze imaginea SUA drept lider mondial. SUA a nvins Irakul, iar dup rzboi i-a meninut imaginea de lider mondial politic, economic i militar.(Shaw, 1994) Pentru cucerirea publicului SUA a folosit toate mijloacele de comunicare n mas existente: televiziune, radio i internet. Pe deasupra, imaginea prezentat poporului american a fost aceea a unei armate nvingtoare, n timp ce pierderile de viei (numeric) nu au fost prezentate pentru a nu descuraja i pentru a nu conduce la pierderea popularitii conductorilor de la Casa Alb. Ca lider mondial, SUA s-a implicat n mod direct i n crizele din Balcani, mai mult pentru a-i susine poziia de lider, dar i pentru o expansiune economic. Pe de alt parte, din punct de vedere politic Saddam Hussein a creat falsa imagine c toat lumea occidental dorete s-i submineze regimul. Astfel, a folosit propaganda pentru a declana spiritul naionalist al musulmanilor, dar s-a folosit i de ncrederea mare a acestora pentru a ataca Kuweitul. n ceea ce privete comunicarea, aceasta s-a desfurat att pe baza mijloacelor clasice diplomaie, dar i prin mijloace moderne mediatice i anume propagand, manipulare, etc. Mesajul transmis de aliaii SUA au urmrit promovarea unor valori universale la care aliaii se puteau afilia astfel nct regimul totalitar al lui Saddam a ajuns s fie blamat. Mass-media nord american a fost asaltat de materiale documentare i de pres care ilustrau debutul victorios al armatelor aliate mpotriva rului musulman. S-au utilizat de asemenea stereotipurile de fiecare parte a baricadelor, astfel nct stereotipurile despre musulmani au fost renviate, crend att mil pentru poporul asuprit ct i ur pentru conductori, n timp ce occidentalii erau ilustrai n culori vii ca i cuceritorii venii s le ia ara i s i exploateze. De multe ori s -a folosit termenul de cruciad mpotriva musulmanilor.

Mesajele provenite de la aliaii SUA aveau imperative propagandistice i urmau un anumit mesaj care s fie receptat de public astfel nct s nu conduc la mustrri de contiin din partea poporului american: intele atacate sunt militare, nu sunt victime de rzboi, noi suntem cei buni, Saddam e ru. Aceast comunicare are ca rol justificarea aciunilor aliailor adunai n jurul forei SUA dar i discreditarea internaional a Irakului. n mod normal, n timpul conflictelor, comunicarea de orice tip se ntrerupe, i vor urma o serie de comunicate care urmresc discreditarea adversarului, crearea unei imagini nefaste a acestuia i motivarea aciunii de a interveni armat ca fiind singura soluie salvatoare pentru ntregul glob. Irakul i-a construit imaginea pe modelul propagandei totalitare, pe baza propagandei i manipulrii i nu n ultimul rnd n jurul carismaticului Hussein. Acesta a devenit preedintelelupttor, singurul capabil s salveze ara de invadatori, recurgnd la simboluri naionale i formulri de genul restaurarea mreiei trecute a Abbasizilor. n plan intern propaganda funciona, ns pe plan extern aceasta era blamat i chiar caricaturizat. Nu acelai lucru putem spune despre propaganda aliailor, i anume aceasta a fost mbriat de marea majoritate a Europei, cu mici excepii. Concluzionnd, comunicare pe timp de conflict armat are ca scop discreditarea adversarului, motivarea scopului suprem de meninere a unor idealuri i valori. n cazul conflictului din Irak din 1991, pot afirma c propaganda de fiecare parte a baricadelor i-a atins scopul, ns cu toate acestea Saddam a pierdut. Dar, mesajul acestuia despre invadatorii strini s-a meninut pn astzi, dovad a reaciilor cu privire la rzboiul din Irak din 2003 a musulmanilor. In ceea ce priveste propaganda, un exemplu ilustrativ al practicii este operatiunea Forta Aliata care demonstreaza ca ambele parti s-au folosit de instrumentele propagandei pentru a-si atinge scopurile. Iugoslavia se pretindea a fi o natiune victima a imperialismului American si a aliatilor lor care le incalca drepturile la suveranitate si autodeterminare politice. De cealalta parte NATO vedea in Iugoslavia o natiune a comunismului si a intolerantei religioase si entice. Cea mai eficienta metoda practicata de NATO pentru diseminarea informatiilor propagandistice a fost televiziunea, care oferea un public aproape nemasurabil ce putea fi influentat printr-o combinatie de text si imagine.

Conferintele de presa erau marcate de expresii repetitive cu continut propagandistic: toate tintele sunt obiective militare. Pagubele colaterale sunt reduse la minim. Unitatea aliatilor este la fel de solida precum o stanca. Care induceau ideea ca Alianta are un rol pozitiv, iar Iugoslavia unul negativ. De asemenea s-au inmultit in cadrul conferintelor de presa imaginile care acordau presei viziuni reala din timpul bombardamentelor. Concluzie. Comunicarea din sistemul international care s-a manifestat in perioda crizelor si conflictelor de dupa Razboiul Rece a imbracat toate formele posibile si a fost practicata de fiecare actor implicat. Persuadarea, influentarea, manipularea, indoctrinarea au fost forme ale comunicarii care urmareau schimbarea unor atitudini,convingeri, reactii care sa perminta comunicatorilor atingerea unor scopuri, declarate sau nu. Propaganda, zvonistica, dezinformarea, sunt metode mai putin etice la care au apelat comunicatorii, urmarind inselarea, intimidarea, demoralizarea.

Bibliografie Hentea, C. (2002). Propagand fr frontiere. Nemira. Hlihor, C., & Cpn, E. (2007). Comunicarea n conflictele i crizele internaionale. Bucureti: comunicare.ro. Shaw, M. (1994). State theory and the post-Cold War World. In Global Society and International Relations.

Anexe: