Universitatea Apollonia Iasi

Facultatea de Medicina Dentara

Program de studiu: Asistenta Medicala Generala
Disciplina: BIOFIZICA

POLARIMETRIA

Coordonator,
Conf. dr. Gabriela Mihalache
Student:
Anul I AMG Grupa I
Caramb Mia - Crenguta

- 2021-
 CUPRINS

1. Notiuni introductive

2. Tipuri de polarimetru

3. Funcționare si alcatuirea polarimetrului

4. Avantaje și dezavantaje

5. Aplicații

6. Bibliografie
 Polarimetrie

1. Notiuni introductive

Polarimetriea măsoară rotația pe care o suferă un fascicul de lumină polarizată atunci

când trece printr-o substanță optic activă care poate fi un cristal (de exemplu turmalină) sau o
soluție de zahăr.
Este o tehnică simplă, aparținând metodelor optice de analiză și cu numeroase
aplicații, în special în industria chimică și agroalimentară pentru a determina concentrația
soluțiilor zaharoase.
Fundamentul fizic al acestei tehnici rezidă în proprietățile luminii ca undă
electromagnetică, constând dintr-un câmp electric și un câmp magnetic care se deplasează în
direcții reciproc perpendiculare.
Undele electromagnetice sunt transversale, ceea ce înseamnă că aceste câmpuri, la
rândul lor, se propagă în direcția perpendiculară pe ele.
Cu toate acestea, deoarece câmpul este alcătuit din numeroase trenuri de unde care
provin de la fiecare atom și fiecare oscilează în direcții diferite, lumina naturală sau cea care
vine de la un bec cu incandescență nu este polarizată.
În schimb, atunci când oscilațiile de câmp apar într-o direcție preferențială, se spune că
lumina este polarizată. Acest lucru poate fi realizat lăsând fasciculul de lumină să treacă prin
anumite substanțe capabile să blocheze componentele nedorite și permițând să treacă numai
una în special.

Dacă, în plus, unda de lumină constă dintr-o singură lungime de undă, avem un
fascicul monocromatic polarizat liniar
Materialele care acționează ca filtre pentru a realiza acest lucru se numesc polarizatori
sau analizatori. Și există substanțe care răspund la lumina polarizată, rotind planul polarizării.
Sunt cunoscute ca substanțe optic active, de exemplu zaharuri.
2. Tipuri de polarimetru

În general, polarimetrele pot fi: manuale, automate și semi-automate și digitale.

Manuale
Polimetrele manuale sunt utilizate în laboratoarele didactice și laboratoarele mici, în
timp ce cele automate sunt preferate atunci când este necesar un număr mare de măsurători,
deoarece acestea reduc la minimum timpul petrecut pentru măsurare.

Automat și digital

Modelele automate și digitale vin cu un detector fotoelectric, un senzor care emite un

răspuns la schimbarea luminii și crește foarte mult precizia măsurătorilor. Există și cele care
oferă citirea pe un ecran digital, fiind foarte ușor de operat.

3. Funcționare si alcatuirea polarimetrului

Un polarimetru de bază folosește două prisme Nicol sau foi Polaroid, în mijlocul
cărora se află substanța optic activă de analizat.
William Nicol (1768-1851) a fost un fizician scoțian care și-a dedicat o mare parte din
carieră instrumentării. Folosind un cristal de calcit sau spart Islanda, un mineral capabil să
despartă un fascicul de lumină incident, Nicol a creat în 1828 o prismă cu care ar putea fi
obținută lumina polarizată. A fost utilizat pe scară largă în construcția polarimetrelor.

Principalele părți ale unui polarimetru sunt:

- Sursa de lumină. În general, o lampă cu vapori de sodiu, tungsten sau mercur, a cărei
lungime de undă este cunoscută.
- Polarizatoare. Modelele mai vechi foloseau prisme Nicol, în timp ce cele mai moderne
folosesc de obicei foi Polaroid, realizate din molecule de hidrocarburi cu lanț lung cu atomi de
iod.
- Un suport de probă. Unde este plasată substanța de analizat, a cărei lungime este variabilă,
dar exact cunoscută.
- Un ocular și indicatoare prevăzute cu cântare vernier. Pentru ca observatorul să măsoare cu
precizie puterea de rotație a probei. Modelele automate au senzori fotoelectrici.
- În plus, indicatori de temperatură și lungime de undă. Deoarece puterea de rotație a multor
substanțe depinde de acești parametri.
 Laurent Polarimetru

În procedura descrisă există un mic dezavantaj atunci când observatorul reglează

minimul de lumină, deoarece ochiul uman nu este capabil să detecteze variații foarte mici de
luminozitate.
Pentru a depăși această problemă, polarimetrul Laurent adaugă o jumătate de foaie
care întârzie jumătatea lungimii de undă, realizată din material birefringent.
În acest fel, observatorul are două sau trei regiuni adiacente cu luminozitate diferită,
numite câmpuri, în vizualizator. Acest lucru face mai ușor pentru ochi să distingă nivelurile
de lumină.
Aveți cea mai precisă măsurare atunci când analizorul este rotit, astfel încât toate
câmpurile să fie la fel de slabe.

4. Avantaje și dezavantaje

Polarimetrele sunt instrumente de laborator foarte utile în diverse zone și fiecare tip de
polarimetru are avantaje în funcție de utilizarea sa.
Un mare avantaj al tehnicii în sine este că este un test nedistructiv, adecvat atunci când
se analizează probe scumpe, valoroase sau care, dintr-un anumit motiv, nu pot fi duplicate. Cu
toate acestea, polarimetria nu se aplică niciunei substanțe, ci doar celor care au activitate sau
substanță optică chiral, așa cum sunt și ele cunoscute.
De asemenea, este necesar să se ia în considerare faptul că prezența impurităților
introduce erori în rezultate.
Unghiul de rotație produs de substanța analizată este în concordanță cu caracteristicile
sale: tipul de moleculă, concentrația soluției și chiar solventul utilizat. Pentru a obține toate
aceste date, este necesar să se cunoască exact lungimea de undă a luminii folosite,
temperatura și lungimea recipientului suport de probă.
Precizia cu care doriți să analizați proba este decisivă atunci când alegeți un
echipament adecvat. Și costul său.

Avantajele și dezavantajele polarimetrului manual

- Tind să fie mai ieftine, deși există și versiuni digitale cu preț redus. În ceea ce privește acest
lucru, există o mulțime de oferte.

- Sunt potrivite pentru utilizare în laboratoare didactice și ca instruire, deoarece ajută

operatorul să se familiarizeze cu aspectele teoretice și practice ale tehnicii.
- Sunt aproape întotdeauna cu întreținere redusă.

- Sunt rezistente și durabile.

- Citirea măsurătorii este puțin mai laborioasă, mai ales dacă substanța de analizat are o putere
de rotație redusă, prin urmare operatorul este de obicei personal specializat.

Avantajele și dezavantajele polarimetrelor automate și digitale

- Sunt ușor de manevrat și citit, nu necesită personal specializat pentru funcționarea lor.

- Polimetrul digital poate exporta datele către imprimantă sau dispozitiv de stocare.

- Polimetrele automate necesită mai puțin timp de măsurare (aproximativ 1 secundă).

- Au opțiuni de măsurat pe intervale.

- Detectorul fotoelectric permite analiza substanțelor cu putere de rotație redusă.

- Controlați eficient temperatura, parametrul care influențează cel mai mult măsurarea.

- Unele modele sunt scumpe.

- Au nevoie de întreținere.

5. Aplicații

Polarimetria are un număr mare de aplicații, așa cum am menționat la început. Zonele
sunt diverse, iar compușii care trebuie analizați pot fi, de asemenea, organici și anorganici.
Acestea sunt câteva dintre ele:

- În controlul calității farmaceutice, ajutând la determinarea faptului că substanțele utilizate la

fabricarea medicamentelor au concentrația și puritatea corespunzătoare.
- Pentru controlul calității industriei alimentare, analizând puritatea zahărului, precum și
conținutul acestuia în băuturi și dulciuri. Se mai numesc și polarimetre utilizate în acest
mod zaharimetre și folosesc o anumită scară, diferită de cea utilizată în alte aplicații: scara ºZ.
- De asemenea, în tehnologia alimentară este folosit pentru a găsi conținutul de amidon al unei
probe.
- În astrofizică, polarimetria este utilizată pentru a analiza polarizarea luminii în stele și pentru
a studia câmpurile magnetice prezente în mediile astronomice și rolul lor în dinamica stelară.-
- Polarimetria este utilă în detectarea bolilor oculare.
- În dispozitivele de teledetecție prin satelit pentru observarea navelor în largul mării, în
zonele de poluare din mijlocul oceanului sau pe uscat, grație captării de imagini cu contrast
ridicat.

- Industria chimică folosește polarimetria pentru a distinge între izomeri optici. Aceste

substanțe au proprietăți chimice identice, deoarece moleculele lor au aceeași compoziție și
structură, dar una este o imagine în oglindă a celeilalte.

Izomerii optici diferă prin modul în care polarizează lumina (enantiomerii): un izomer
o face spre stânga (stângaci) și celălalt spre dreapta (dreptaci), întotdeauna din punctul de
vedere al observatorului.

6. Bibliografie

- Curs Biofizica Conf. dr. Gabriela Mihalache

- https://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/biofizica/Polarimetrie75.php

- https://legeaz.net/dictionar-juridic/polarimetrie