Modificări ale electroforezei

proteinelor serice în
diagnosticarea bolilor renale

Studenți:
Muntean Raluca Larisa
Noaghiu Flavia

Medicină Generală
Anul I, grupa 5
Introducere
Fiind un parametru esențial al homeostaziei, proteinele plasmatice îndeplinesc
roluri esențiale: în menținerea presiunii coloid osmotice a plasmei, transport (de
metaboliti, hormoni, vitamine, minerale), rezervă de aminoacizi, apărarea specifică și
nespecifică a organismului (factori de coagulare, imunoglobuline),  menținerea
echilibrului acido-bazic. [1]
Electroforeza este o metodă de laborator care permite separarea în câmp
electric a diferitelor părți ale unei soluții. Analiza se realizeaza în medicină pentru a
stabili valorile fracțiunilor de proteine și pe cele ale hemoglobinei. Electroforeza de
proteine permite determinarea fracțiunilor de proteine din serul sangvin. Pentru această
procedură se utilizează un aparat special de electroforeză. [2]
Se pot identifica două grupe majore de proteine: albumina și globulina. Prin
electroforeză, proteinele acestea vor fi clasificate în 5 grupe (cunoscute si sub
denumirea de fracții):
- Albumina: proteina cu concentrația cea mai mare în ser, ea transportă alte
molecule mai mici și este foarte importantă în menținerea presiunii
coloidosmotice a sângelui (împiedică traversarea fluidelor prin membrana
vaselor)

- Globulina Alfa-1: această fracție include HDL (lipoproteina cu densitate înaltă)

- Globulina Alfa-2: această proteina formează o legătură cu hemoglobina.

- Globulina Beta: transportă substanțe precum fier în fluxul sanguin

- Globulina Gamma: aceste proteine mai sunt cunoscute și sub denumirea de

anticorpi [1]

Valorile normale ale acestor fracții sunt : albumină 52-62%, alfa-1 globuline 2-
5%, alfa-2 globuline 6-9%, beta-globuline 8-11%, gamma-globuline 14-21% [3]
Electroforeza proteinelor poate fi comandată atunci când medicul investighează
simptome care sugerează prezenţa mielomului multiplu, cum ar fi: dureri osoase,
anemie, fracturi inexplicabile, oboseală şi infecţii repetate. Acesta poate fi, de
asemenea, comandată ca test de urmărire pentru alte teste de laborator, cum ar fi în
cazul unor rezultate anormale ale testului pentru proteine şi/sau albumină totală, valori
prea ridicate ale proteinelor în urină, ale calciului, precum şi în cazul scăderii numărului
de celule albe sau roşii din sânge. Electroforeza cu imunofixare este comandată, de
obicei, atunci când electroforeza proteinelor indică prezenţa unui benzi proteice
anormale, care ar putea fi generată de către o imunoglobulină.
 După diagnosticarea unei boli sau a unei afecţiuni, electroforeza pot fi
comandată la intervale regulate de timp, pentru a monitoriza cursul bolii şi eficacitatea
tratamentului.
Electroforeza proteinelor urinare este necesară atunci când proteina este
prezentă în urină în cantităţi mai mari decât cele normale. Ea poate fi folosită pentru a
stabili dacă proteina provine din plasma sanguină (sindromul nefrotic, de exemplu) sau
reprezintă o proteină anormală ce provine dintr-o sursă diferită. Această metodă mai
este utilă atunci când este suspectată prezenţa mielomului multiplu, pentru a stabili
dacă vreuna dintre imunoglobulinele monoclonale, sau fragmente de imunoglobulină
monoclonală, ajung în urină. [4]
Riscurile efectuării acestui test sunt minime și, cu toate acestea, pacientul poate
leșina sau ameți în momentul introducerii acului în venă. De asemenea, locul în care a
fost introdus acul poate sângera abundent, iar ulterior poate rezulta o vânătaie. [5]
Sindromul nefrotic este o afecțiune caracterizată prin prezența unui nivel ridicat
de proteine în urină, dar scăzut în sânge. Cauza poate fi reprezentată de numeroase
afecțiuni ale rinichilor. Principalul simptom al sindromului nefrotic este apariția
edemelor, la nivelul feței și a membrelor inferioare. În plus, se poate uneori remarca un
aspect spumos al urinei (datorită prezenței proteinelor în cantitate mare), oboseală și
scăderea poftei de mâncare. [6]
Mielomul multiplu este un neoplasm sever, parte a unui spectru de boli variind de
la gammopatia monoclonală de semnificație necunoscută până la leucemia
plasmocitară. Este o boală caracterizată prin proliferarea malignă a plasmocitelor și
supraabundența paraproteinei monoclonale. Manifestarile sistemice includ sângerările,
infecția și insuficiența renală, iar cele locale includ fracturile patologice și compresia
măduvei spinării. [7]

Rezultate și discuții
Valorile pe care le stabilește electroforeza de proteine pot da diagnosticul de
hepatită, dar pot indica și alte boli în organism. Scăderea albuminei serice survine în
stări patologice variate (malnutriție, malabsorbție, sindrom nefrotic, neoplazii).
Deficitul de alfa 1-globulina este  asociat cu anumite boli pulmonare (emfizem cu debut
precoce). Scăderea alfa-2 globulinelor poate apărea în pancreatite acute severe, leziuni
hepatocelulare, sindroame de coagulare intravasculară diseminată, anemii hemolitice)
Procentul de Gamma - globuline scade în agamaglobulinemie, hipogamaglobulinemii și
sindroame nefrotice.
Cresteri ale albuminei apar în urma deshidratărilor.
Creșteri ale alfa-1-globulinei se înregistrează în toate reacțiile inflamatorii.
Cresterea alfa-2 globulinelor  apare în infectii acute, reumatism articular acut, sindrom
nefrotic. Creșterile  gamaglobulinelor indică un proces imunologic cronic asociat cu
afecțiuni hepatice (hepatită cronică activă, ciroză), boli de colagen (LES, poliartrită
reumatoida), neoplazii (ex. boala Hodgkin), leucemie mielo-monocitară cronică.
Rezultatele testului pot fi afectate de: hiperlipidemie, anemie cu deficit de fier,
medicamente precum corticosteroizi, anticoncepționale, aspirină, sau bicarbonați,
chimioterapie, pacienta este însărcinată (albumina scade și cresc alfa 2, beta- si
gamaglobulinele -IgG), valori mai scăzute ale gamaglobulinelor pot fi întâlnite la
vârstnici.[1]
De obicei, există foarte puţine proteine în urină. În cazul în care o cantitate
semnificativă de proteine este prezentă în urină, acesta apare pe unul din cele trei
modele principale. Glomerulii, împiedică scurgerea de proteine în urină. Când glomerulii
sunt deterioraţi, albumina şi alte proteine plasmatice pot ajunge în urină, putând fi
detectate.
În mod normal, unele proteine de dimensiuni foarte mici pot trece prin glomeruli,
dar sunt eliminate din urină la nivelul tubilor. Când tubii sunt deterioraţi, aceste proteine
mici vor apărea în urină.
Alte câteva proteine mici nu sunt prezente în cantităţi semnificative în serum, de
exemplu mioglobina şi hemoglobina cu lanţ liber. Atunci când acestea sunt prezente în
serum, pot trece prin glomeruli şi apar în urină. [4]
În contextual clinic de edeme, dragnosticul sindromului nefrotic mai necesită
prezența criteriilor paraclinice, care sunt : proteinuria > 3g/24 h, hipoproteinemie <25 g/l,
hiperlipidemie (hipertrigliceride, hipercolesterolemie pe seama LDL-colesterol).[6]
Pentru diagnosticarea mielomului multiplu, se vor face examene repetate de
laborator, care cuprind mai multe analize: hemoleucograma completă pentru a
determina anemia, trompocitopenia sau leucopenia, teste metabolice pentru a evalua
proteinele totale, albumina și globulina, creatinina, acid uric, electroforeza serică a
proteinelor, a celor urinare și imunofixarea. Beta-2 microglobulina este un predictor
puternic e evoluției mielomului multiplu. [7]

Concluzii
Proteinele sunt, de obicei, excretate prin urină, în cantităţi foarte mici. Atunci
când proteinele sunt prezent în urină în cantităţi mari până la moderat, aceasta indică,
de multe ori, un anumit grad de disfuncţie renală şi/sau producerea de proteine
anormale. Motivul principal pentru care sunt comandate testele pentru proteine în urină
şi electroforeza cu imunofixare, este necesitatea de a identifica producţia de proteină
monoclonală. Aceasta proteină poate apărea atât în serum, cât şi în urină, sau poate fi
observată doar în urină.
 Electroforeza proteinelor urinare poate fi, de asemenea, comandată pentru a
ajuta la diagnosticarea cauzei, şi estimarea severităţii excreţiei de proteine datorată
leziunilor renale sau bolii de rinichi. Deteriorarea funcţiei renale sau boala renală se pot
datora prezenţei diabetului, unei inflamaţii cronice, unei boli autoimune, sau malignităţii
(adică prezenţei unui cancer). Electroforeza nu este, de obicei, necesară pentru a
evalua pierderea unor cantităţi mici până la moderate de proteine datorată unor
afecţiuni temporare, cum ar fi o infecţie a tractului urinar, sau unei inflamaţii acute. [4]
Electroforeza de înaltă rezoluție a proteinelor serice se efectuează numai în
scopul evidențierii unui component monoclonal. Orice bandă monoclonală prezentă în
zona de mobilitate gama, alfa-1, alfa-2 sau beta trebuie confirmată prin imunofixare.
         În funcție de rezultat, electroforeza de înaltă rezoluție a proteinelor urinare
trebuie însoțită de teste complementare (determinări nefelometrice ale unor fracțiuni de
interes și electroforeza proteinelor urinare în gel de SDS-agaroza) pentru caracterizarea
tipului de proteinurie (tubulară, glomerulară sau mixtă) și determinarea cantitativă a
lanțurilor ușoare libere și/sau legate.
         Colorantul utilizat (violetul acid) este unul cu afinitate mare pentru fracțiunile slab
prezentate, în special Ig G monoclonale sau lanțuri ușoare libere, răspunzând în mare
parte necesităților clinice. [8]

Referințe
1. Electroforeza proteinelor serice [online]. Available from: URL:
https://www.medlife.ro/electroforeza-proteinelor-serice
2. Electroforeza [online]. [2005?] [cited 2006 April 11]; Available from: URL:
http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/medicul-de-familie/electroforeza-289237.html
3. Electroforeza proteinelor serice [online]. Available from: URL:
https://sanoteca.md/electroforeza-proteinelor-serice
4. Electrophoresis [online]. [2012?] [cited 2013 May 22]; Available from: URL:
http://www.labtestsonline.ro/tests/Electrophoresis.html?tab=3
5. Electroforeza proteinelor serice. Analize medicale [online]. Available from: URL:
https://www.pcfarm.ro/analize_medicale/327/Electroforeza-proteinelor-serice
6. Niță I, Sindromul nefrotic [online]. [cited 2007 January 10]; Available from: URL:
http://www.romedic.ro/sindromul-nefrotic
7. Stiuruc S, Mielom multiplu [online]. [cited 2009 September 23]; Available from:
URL: http://www.romedic.ro/mielom-multiplu
8. Electroforeza proteinelor urinare [online]. Available from: URL:
http://www.electroforeza.ro/electroforezaproteinelorurinare.aspx