Memoria apei

Student : Muntean Raluca Larisa

Conf. univ. dr. fiz. Antonescu Elisabeta

Universitatea Lucian Blaga din Sibiu

Facultatea de Medicină
Specializarea: Medicină Generală
Anul I, grupa 5
 In spatele aparentei simplitati a apei, reflectata in cea mai faimoasa dintre
formulele chimice, se afla o molecula uimitor de sofisticata, responsabila de, poate,
cea mai istovitoare "batalie" din istoria stiintei. La peste 150 de ani de la inceperea
"ostilitatilor", controversa cu privire la memoria apei a revenit in actualitate.

Are apa memorie? Poate un lichid diluat de 120 de ori sa pastreze

proprietatile solutiei initiale? Daca incredibilul devine credibil, atunci inseamna ca
apa isi poate cumva „aminti“ de insusirile compusilor dizolvati in ea chiar si atunci
cand din acestia nu a mai ramas nici macar o molecula. Iar a demonstra ca apa are
memorie inseamna a confirma principiile homeopatiei, deoarece remediile
ultradiluate reprezinta unul dintre elementele decisive ale acestei terapii, bazandu-
se tocmai pe capacitatea apei de a retine in matricea sa structurala amprenta
energetica sau semnatura vibrationala a substantei fizice. 

Observand procesul de cristalizare a moleculelor de apa sub diverse forme

mai mult sau mai putin armonioase, Masaru Emoto a sustinut ca apa are memorie
si ca ea se modeleaza dupa amprenta energetica, pozitiva sau negativa, a lucrurilor,
vorbelor, starilor si sentimentelor cu care intra in contact sau care sunt directionate
catre ea.

Astfel, studiile lui Emoto vin, intr-un fel, in sprijinul cunostintelor

traditionale despre influenta covarsitoare a apei in organismul uman si in
ecosistemul planetar. S-a dovedit deja din punct de vedere stiintific ca organismul
uman este compus in proportie de 60-70% din apa, aceasta fiind vitala pentru
transmiterea informatiei intre celulele umane.

In acelasi fel, multiplele resurse naturale de apa de pe planeta contribuie in

mod esential la mentinerea tuturor sistemelor biologice in stare optima de
functionare. Si exista posibilitatea ca ele sa ne influenteze in moduri mult mai
profunde decat a fost deocamdata demonstrat stiintific. Poate tocmai in virtutea
acestei capacitati controversate a apei de a inmagazina informatie energetica
vindecatoare, multora dintre noi le este foarte usor sa se reculeaga atunci cand sunt
pe tarmul marii sau in apropierea unei surse naturale de apa.

Oricare ar fi adevarul cu privire la memoria apei, studii de ultima ora

confirma noi functii fundamentale ale acestui lichid in cadrul procesului vietii.
Multe dintre ele se bazeaza pe proprietatile asa-numitelor legaturi de hidrogen care
cupleaza intre ele moleculele de apa invecinate. Dupa cate se pare, apa din
interiorul celulelor vii este extrem de structurata, aranjata in forme intermoleculare
variate, si tocmai retelele extinse de legaturi de hidrogen care le structureaza dau
apei proprietati si comportament foarte diferite fata de apa „in vrac“. Desi mai
puternice decat majoritatea legaturilor intermoleculare, legaturile de hidrogen sunt
totusi indeajuns de slabe ca sa permita moleculelor de apa o extraordinara
flexibilitate. Aceasta proprietate este vitala pentru celulele vii, in interiorul carora
moleculele ghideaza crearea de proteine, garantand functionarea corespunzatoare.
Este ca un CD, care, in sine, nu poate produce vreun sunet, dar detine
mijloacele pentru a o face, acestea fiind gravate pe suprafata sa; pentru ca sunetul
sa fie auzit, el trebuie sa treaca printr-un amplificator electronic si, la fel cum
Pavarotti sau Elton John se afla pe CD doar ca „memorie“, asa si apa poate
memora si amplifica semnalele moleculelor diluate/dizolvate in ea. Moleculele nu
trebuie sa fie prezente in apa, ajunge „amprenta“ lasata de ele asupra solutiei in
care au fost dizolvate, caci agitarea acesteia activeaza „memoria“. Daca ar fi reusit
sa dovedeasca faptul ca ceea ce spune este adevarat, fara indoiala ca Benveniste ar
fi castigat un Nobel. Dar acest lucru nu s-a intamplatMemoria apei poate fi
comparată cu un puzzle alfabetic – aceleași litere pot fi aranjate în diferite cuvinte
cu sensuri diferite, care au informații diferite. Aceste litere sunt, în cazul apei –
moleculele sale.
Este ca un “cod” care conține o gamă întreagă de informații relevante și
proprietăți potrivite, dar înfuncție de mai mulți factori diferiți. Este asemănător cu
codul genetic al organismelor vii.
Apa este unul dintre purtătorii de astfel de informații. Aceste informații pot
fi transmise prin internet și linii telefonice. Este greu de imaginat ce se mai poate
realiza cu acest tip de informații.
In concluzie, desi majoritatea expertilor in domeniu considera in prezent ca
ipoteza referitoare la memoria apei este mai apropiata de invataturile traditionale si
de practicile ritualice decat de realitatea stiintifica, acest drum ramane inca deschis.
Cu atat mai mult cu cat progresele stiintifice se succeda cu o viteza ametitoare, iar
alaturarea dintre stiinta si spiritualitate a iesit deja din domeniul utopiei. Totusi,
pana la viitoarele cercetari concludente asupra memoriei apei, ramane o optiune
personala daca sa credem sau nu in ceea ce aceasta ipoteza are de oferit.

Bibliografie
1. https://jurnalspiritual.eu/oamenii-de-stiinta-investigheaza-memoria-apei/
2. http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/13480/memoria-apei-masaru-
emoto/pagina-3.html
3. http://www.descopera.ro/stiinta/928822-memoria-apei