AMELIORAREA VALORII NUTRITIVE A PRODUSELOR AGRICOLE

I. Modificarea genetică a proteinelor

1.1. Importanţa caracterului vizat de MG

Aminoacid. Compus organic, elementul de structură al proteinelor, care posedă

atât o grupare amino (NH 2), cât şi o grupare carboxil (COOH). Proteinele conţin 20 de
aminoacizi. Plantele şi bacteriile îi sintetizează pe toţi. Oamenii şi animalele nu pot
sintetiza însă, o parte dintre ei. Există două feluri de aminoacizi: esenţiali şi neesenţiali.
Aminoacizii esenţiali (izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina,
triptofanul, valina, serina) sunt indispensabili pentru creşterea optimă, dar corpul
animalelor nu-i poate sintetiza şi, de aceea, trebuie administraţi prin dietă sau sub formă
de suplimente. Aminoacizii neesenţiali - alanina, asparagina, acidul aspartic, cisteina,
acidul glutamic, glutamina, glicina, prolina, tirozina, arginina, histidina - pot fi sintetizaţi şi
de animale.

Aminoacizii sintetizaţi de plante sunt incluşi, în cantităţi mai mari sau mai mici, în
proteinele de rezervă acumulate în seminţe. Proteinele de rezervă din seminţele cerealelor
sunt însă sărace în lizină, treonină şi triptofan, iar proteinele din seminţele
leguminoaselor sunt sărace în metionină şi cisteină. Or, hrana principală a peste 50% din
populaţia lumii o constituie cerealele şi/sau leguminoasele. Pentru creşterea valorii
nutritive a proteinelor de rezervă sintetizate de plantele folosite ca aliment şi/sau ca furaj
trebuie deci ameliorat conţinutul de aminoacizi esenţiali. În acest scop, se recurge la
metodele biotehnologiei moderne.

Cantitatea de alimente care ar trebui consumată (g/zi) pentru a asigura

necesarul minim zilnic de aminoacizi esenţiali.

Casava, orez, cartof, porumb, banană, grâu,carne,ou

1.2.Strategiile aplicate

Pentru creşterea considerabilă a valorii nutritive a compuşilor proteici sintetizaţi de plantele

folosite ca aliment şi/sau ca furaj, se poate recurge la:

● intervenţia în reglarea biosintezei pentru a creşte ponderea unui anumit

aminoacid;
● transferul şi expresia unor gene, naturale sau sintetice, care codifică proteine
cu conţinut sporit de aminoacizi esenţiali.

Reprezentarea schematică a căii de biosinteză a aminoacizilor din familia

aspartatului la plantele superioare. În italic sunt indicate enzimele cheie. Săgeţile
1
curbate reprezintă inhibarea enzimei cheie, prin feedback, de către produsul final al
căii metabolice.

1.3. Exemple

În primul caz, au fost identificate la bacterii, şi au fost izolate gene ce codifică

versiuni ale enzimelor cheie din sinteza aminoacizilor lizina, treonina şi metionina
insensibile la reglarea prin feedback. Aceste gene bacteriene au fost deja exprimate în
plante cu rezultate promiţătoare.

MaveraTM. Denumirea de piaţă a porumbului cu conţinut mare de lizină, creat pentru

avicultură. A fost obţinut prin încorporarea în genom, prin metoda biolistică, a genei
cordapA de la Corynebacterium glutamicum, care determină producerea în sămânţă a
unei versiuni insensibile la reglarea prin retroinhibiţie a enzimei dihdrodipicolinat sintaza. În
acest porumb nu există markerul selectabil folosit pentru transformare, care a fost
eliminat printr-un proces de recombinare situs-specifică. Eliminarea markerului selectabil a
fost realizată prin încrucişare cu un porumb transgenic care exprima gena specifică pentru
recombinază.

În al doilea caz, pentru ameliorarea valorii nutritive a cartofului, a fost transferată de

la o specie de Amaranthus o genă care codifică o proteina nealergenă, bogată în
aminoacizi esenţiali, a cărei compoziţie corespunde standardelor Organizatiei Mondiale a
Sănătăţii pentru o nutriţie optimă a oamenilor.

Rădăcinile de casava conţin amidon în proporţie de peste 85% din greutatea lor
uscată, dar sunt practic lipsite de proteine de rezervă (numai 1% din proteinele totale).
Acest fapt determină o malnutriţie severă în regiunile în care dieta este bazată în principal
pe cassava. Introducerea unor gene pentru proteine de rezervă cu valoare nutritivă mare
ar ameliora echilibrul nutritiv al casavei. Transferul unei gene sintetice, ASP1, care
codifică o proteină cu un conţinut în aminoacizi adecvat cerinţelor omului şi al genei pentru
sporamina de la cartoful dulce ar creea o sursă ieftină de proteine şi o dietă mai
echilibrată pentru populaţia dependentă de cassava. Pentru optimizarea expresiei şi a
nivelului de acumulare, ambele proteine au fost ataşate la semnale de direcţionare spre
organite.

1.4. Stadiul actual: comercializarea porumbului Mavera a fost aprobată din anul 2005 în
SUA şi, apoi, şi în Canada, Mexic, Japonia, Filipine, Australia şi Taiwan.

II. Modificarea genetică a conţinutului acizilor graşi.

2.1. Importanţa caracterului vizat de MG

Acizi graşi. Compuşi organici alcătuiţi din carbon, hidrogen şi oxigen. Se deosebesc între
ei în privinţa numărului atomilor de carbon (C4...C22), a numărului, poziţiei şi naturii
dublelor legături, ca şi a prezenţei grupurilor funcţionale hidroxi-, epoxi- şi acetilenic. Se
clasifică în funcţie de absenţa / prezenţa dublelor legături în acizi graşi saturaţi [de
exemplu, acidul palmitic (16:0), acidul stearic (18:0)] şi acizi graşi nesaturaţi. Acizii graşi
2
nesaturaţi pot fi: mononesaturaţi (de exemplu, acidul oleic 18:1); polinesaturaţi (de
exemplu, acidul linoleic 18:2, acidul α-linolenic 18:3) şi polinesaturaţi cu catena foarte
lungă (de exemplu, acidul arahidonic C20:4, acidul eicosapentenoic C20:5, acidul
docosahexaenoic C22:6). Compoziţia în acizi graşi influenţează proprietăţile fizice şi
nutritive ale uleiurilor. Plantele produc o mare varietate de combinaţii de acizi graşi,
saturaţi şi nesaturaţi, cu catene lungi sau scurte. Fiecare combinaţie conferă uleiurilor
anumite proprietăţi.

Producţia de uleiuri vegetale cu principalele plante oleaginoase: soia, palmierul de

ulei, rapiţa, floarea soarelui,alunele, bumbacul,cocotierul, măslinul, seminţele
palmierului

Consumul uleiurilor bogate în acizi graşi saturaţi şi acizi graşi nesaturaţi trans
afectează sănătatea. Hidrogenarea industrială determină creşterea conţinutului de acizi
graşi saturaţi şi de izomeri trans ai acizilor graşi polinesaturaţi, care nu se găsesc în
uleiurile vegetale naturale. Uleiurile vegetale pentru consum alimentar nu ar trebui să
conţină aceste două tipuri de acizi graşi. În schimb, ar trebui să conţină acizi graşi
polinesaturaţi cu catenă lungă, esenţiali pentru creştere şi dezvoltare, ca şi pentru
prevenirea şi tratarea unor maladii. Cei mai importanţi acizi graşi polinesaturaţi pentru
nutriţia omului au 3, 5, sau 6 duble legături şi 18, 20 sau 22 de atomi de carbon
[acidul α-linolenic (18:3, n−3), acidul eicosapentenoic (20:5, n−3) şi acidul
docosahexenoic (22:6, n−3)]. Organizaţiile internaţionale recomandă un consum
3
zilnic de 0,2 – 0,5 g de acizi graşi polinesaturaţi. Practic, o linguriţă de ulei vegetal în
care ponderea acizilor graşi polinesaturaţi este de 2-5% ar asigura necesarul zilnic
recomandat al omului.

Majoritatea plantelor oleaginoase produc uleiuri care conţin acizi graşi cu lungimea
de 16 sau 18 atomi de carbon: palmitic, stearic, oleic, linoleic şi linolenic. Acizii graşi
produşi de cocotier şi în seminţele palmierului pentru ulei se încadreazã mai ales în
intervalul de lungime C8 - C14. În stabilirea lungimii catenei intervin tioesterazele. Unele
specii de plante pot sintetiza acizi graşi cu catena foarte lungă, cum este acidul erucic
(22:1), dar nu sintetizează acizi graşi polinesaturaţi, cum sunt acizii arahidonic,
eicozapentenoic şi docosahexenoic. Unii fungi, muşchi şi unele microalge pot sintetiza
acizi graşi polinesaturaţi deoarece conţin o subclasă de desaturaze care au capacitatea de
a insera duble legături între dublele legãturi deja existente şi capătul carboxil al acidului
gras. Or, cele mai multe desaturaze din plante adaugă dublele legãturi secvenţial, spre
capătul metil.

Acizi graşi polinesaturaţi. Au 18 sau mai mulţi atomi de carbon şi două sau mai multe
duble legături. Sunt clasificaţi în două grupe, omega - 6 (n-6) şi omega - 3 (n-3), în funcţie
de poziţia primei duble legături faţă de extremitatea metil (carbonul ω) a acidului gras.
Sunt sintetizaţi prin modificarea acizilor graşi saturaţi cu diferite enzime numite
desaturaze. Mamiferele nu au desaturazele necesare pentru sinteza acizilor linoleic şi α-
linolenic, care sunt precursorii altor acizi graşi polinesaturaţi.

Acizii graşi n−3 (denumiţi şi acizi graşi ω−3 sau omega-3) au ultima dublă legătură în
poziţia n-3 (a treia legătură de la extremitatea metil a acidului gras). Acizii graşi n-3
importanţi pentru nutriţia omului sunt: α-linolenic (18:3, n−3), eicosapentenoic (20:5, n−3)
şi docosahexenoic (22:6, n−3).

Acidul α-linolenic

Surse: Salvia hispanica (64%); Actinidia chinensis (kiwi); Perilla frutescens; Linum
usitatissimum; Brassica napus (10%); Glycine max (8%)

Acidul eicosapentenoic

Surse: uleiul de peşte, laptele de mamă şi Portulaca oleracea

Acidul docosahexenoic

Surse: uleiul de peşte, microalge.

Acizii graşi n−6 (denumiţi şi acizi graşi ω−6 sau omega-6) au ultima dublă
legătură în poziţia n-6 ( a şasea legătură de la extremitatea metil a acidului gras). Acizii

4
graşi n-6 esenţiali: acidul linoleic (18:2), acidul arahidonic (20:2), precursor al
prostaglandinelor şi al altor molecule fiziologic active.

Acidul linoleic

Sursa:Carthamus tinctorius

Acidul arahidonic

Acizii graşi n−9 (denumiţi şi acizi graşi ω−9 sau omega-9) au ultima dublă
legătură în poziţia n-9 (a noua legătură de la extremitatea acidului gras). Cei doi acizi
graşi importanţi sunt: acidul oleic (18:1) şi acidul erucic (22:1). Acizi graşi neesenţiali,
fiindcă pot fi sintetizaţi şi de om.

Din punct de vedere nutritiv, cei mai importanţi sunt acizii arahidonic,
eicosapentenoic şi docosahexenoic. Aceştia sunt fie componenţi ai fosfolipidelor din
membranele celulelor din anumite ţesuturi, fie precursori în sinteza anumitor compuşi
funcţionali din grupul eicosanoidelor (e.g., prostaglandine). Sunt necesari pentru
dezvoltarea sistemului nervos fetal, dar au rol important şi în menţinerea stării de sănătate
reducând incidenţa bolilor cardiovasculare, care, altfel, tinde să crească pe măsură ce se
înaintează în vârstă. Provin din dietă sau sunt sintetizaţi pornind de la doi acizi esenţiali, ω
- 6 şi ω - 3, adică acidul linoleic (ω 6 - C18:n 9,12) şi acidul α-linolenic (ω 3 - C18:n
9,12,15). Organizaţiile internaţionale recomandă un consum zilnic de 0.2 - 0.5 g de acizi
graşi polinesaturaţi O linguriţă de ulei vegetal în care ponderea acestora ar fi de 2-5% ar
asigura necesarul zilnic recomandat.

2.2.Strategiile aplicate

Strategii:
1.modificarea nivelului de expresie al unei gene endogene, utilizând o construcţie sens
sau antisens, pentru schimbarea ponderii unui anumit acid gras;
2.expresia sau supraexpresia unei transgene.

Compoziţia celor mai importante uleiuri vegetale în acizi graşi. Procentul

aproximativ al acizilor graşi saturaţi (alb), mononesaturaţi, acidul oleic (gri) şi
polinesaturaţi, linoleic şi alfa-linoleic (negru), ca pondere din uleiul total.

2.3. Exemple
1. Strategia de inactivare posttranscripţională a unei gene (cu construcţie antisens sau
sens-cosupresie) a fost utilizată pentru controlul activităţii enzimelor desaturaze care sunt
implicate în sinteza principalilor acizi graşi din ulei: Δ 9-desaturaza, care converteşte

5
acidul stearic în acid oleic şi) ω 6-desaturase, numită şi Δ12-desaturaza, care converteşte
acidul oleic în acid linoleic (vezi figura de mai jos).
De exemplu, prin inactivarea activităţii Δ 9 desaturazei, a fost obţinută rapiţa cu un
conţinut de 40% acid stearic în ulei, iar prin inactivarea Δ 12-desaturazei, soia şi rapiţă cu
conţinut înalt de acid oleic
Cele mai multe varietăţi de soia produc uleiuri bogate în acizi graşi polinesaturaţi :
aproximativ 50% acid linoleic (18:2) şi 10% acid linolenic (18:3). Aceşti acizi graşi, în mod
deosebit 18:3, fac ca uleiul să fie instabil şi uşor oxidabil. Când este încălzit, emană miros
neplăcut. Uleiul de soia neprocesat nu este bun pentru o serie de utilizări, iar pentru a fi
ulilizat în alimentaţie trebuie hidrogenat chimic. Acest proces ridică preţul de cost şi
determină o serie de reacţii secundare ca, de exemplu, conversia dublelor legături din
configuraţia cis în configuraţia trans determinând formarea izomerilor -trans ai acizilor
graşi nesaturaţi care nu se găsesc în mod normal în uleiurile vegetale şi care au fost
asociaţi cu bolile inimii. Absenta acizilor grasi polinesaturati face să nu mai fie necesară
hidrogenarea pentru stabilizarea uleiului. Un alt beneficiu neaşteptat a fost scăderea
conţinutului de acizi graşi saturaţi de la 15% la 8%. Are compoziţia similară cu cea a
uleiului de masline.

2. La rapiţă, transferul şi exprimarea unei gene care codifică o tioesterază de la

Umbellularia californica (arbore din California ale cărui seminţe conţin un ulei în care
ponderea acidului lauric este de 58%) au determinat sinteza şi acumularea în seminţe a
unui ulei ce conţine acid lauric (C12:0) în proporţie de 50% . Rapiţa transgenică Laurical
astfel obţinută a fost aprobată în Statele Unite ale Americii în anul 1995, iar în Canada - în
anul 1996. Uleiul sintetizat de ea permite producerea grăsimilor solide fără hidrogenare.

1.4. Stadiul actual: Comercializate în SUA, Canada, Mexic, Australia sub denumirea
TREUS™ cultivare de soia originare din evenimentul de transformare DP-3Ř5423-1 (DP-
305423), în ale căror seminţe acidul oleic are o pondere foarte mare, iar acizii graşi
polinesaturaţi (linoleic şi linolenic) au o pondere foarte mică.

Laurical, rapiţă cu conţinut mare de acid lauric şi miristic, aprobată pentru comercializare
în SUA şi Canada din anul 1996.