 INFRACŢIUNI DE CORUPŢIE

 Luarea de mită
 Darea de mită
 Traficul de influenţă
 Cumpărarea de influenţă
 Noţiune
 Codul penal 2009, Titlul V, intitulat „Infracţiuni de corupţie şi de serviciu”,
cuprinde în Capitolul I infracțiunile de corupție, iar în Capitolul al II-lea
infracțiunile de serviciu.
 Obiectul juridic generic este alcătuit din relaţiile sociale privitoare la normala
evoluţie a relaţiilor de serviciu, în acest sens pretinzându-se o anumită
conduită funcţionarilor publici sau, în alte cazuri, oricărei persoane care, prin
acţiunea sa, poate periclita aceste relaţii sociale.
 Obiectul material la aceste infracţiuni poate exista, el fiind însăşi obiectivarea
atribuţiilor de serviciu, actele materiale ce încorporează atribuţiile
făptuitorului.
 La unele infracţiuni poate apărea şi o valoare concretă corespunzătoare
obiectului juridic special adiacent, cum este cazul faptelor incriminate în art.
296 – Purtarea abuzivă, 297 – Abuzul în serviciu și 298 C.p. – Neglijența în
serviciu).

 Infracţiuni de corupție și de serviciu

 În mod eronat se identifică în sfera obiectului material al acestor infracţiuni
valori care nu sunt destinate ab initio pentru a fi protejate de lege, ci
constituie, uneori, mijloace cu care se săvârşeşte infracţiunea. Spre exemplu,
la luarea de mită foloasele injuste obţinute de funcţionarul corupt nu sunt
obiect material al faptei pentru că nu ele constituie obiectul ocrotirii penale,
ci actele de serviciu, care pot să nu aibă obiect material.
 Subiectul activ la majoritatea infracţiunilor este particularizat de lege în
persoana unui funcţionar public (corespunzător art. 175 C.p.), competent să
înfăptuiască actul de serviciu prin intermediul căruia s-a produs urmarea
prevăzută de norma juridică.
 Infracţiuni de corupție și de serviciu
 Darea de mită, traficul de influenţă, dar și violarea secretului corespondenței,
divulgarea informaţiilor secrete de stat, neglijenţa în păstrarea informaţiilor,
obţinerea ilegală de fonduri, deturnarea de fonduri și cumpărarea de influență
pot avea ca subiecţi activi orice persoane, inclusiv funcţionarii publici.
 Fapta există chiar dacă făptuitorul este competent să înfăptuiască numai o
parte din actul de serviciu în raport cu care s-a săvârşit infracţiunea. Spre
 exemplu, luarea de mită va exista chiar dacă funcţionarul îndeplineşte acte
premergătoare, dar necesare întocmirii actului de serviciu pe care urmăreşte
să-l obţină mituitorul.
 Participaţia, în toate formele ei, este posibilă la toate infracţiunile.
Coautoratul, la faptele cu subiect activ calificat, va exista, în principiu, numai
dacă valabilitatea actului de serviciu prin intermediul căruia s-a produs
urmarea socialmente periculoasă depinde de exercitarea competenţei tuturor
făptuitorilor.
 Infracţiuni de corupție și de serviciu
 Rămâne în discuție problema subiectului activ persoană juridică, în condițiile
în care definiția funcționarului public, de la art. 175 C.p., nu exclude de plano
persoana juridică.
 Subiectul pasiv este, în principal, unitatea asupra căreia s-a răsfrânt urmarea
prevăzută de lege, fie în mod obiectiv, fie sub forma unei stări de pericol.
Aceasta este fie o unitate publică, fie o altă instituţie cu personalitate juridică.
Singura excepție o regăsim în art. 302 C.p., referitor la violarea secretului
corespondenței, unde unitatea de drept public sau privat este subiect pasiv
doar la varianta agravată.
 La unele infracţiuni există şi un subiect pasiv secundar, dar indispensabil, care
este persoana fizică sau juridică prejudiciată într-un drept al său. Este cazul
faptelor incriminate în art. 295 – delapidarea, art. 296 – purtarea abuzivă, art.
297 – abuzul în serviciu, art. 298 – neglijența în serviciu, art. 299 – folosirea
abuzivă a funcţiei în scop sexual, art. 300 – uzurparea funcției, art. 301 –
conflictul de interese, art. 302 – violarea secretului corespondenței).
 Infracţiuni de corupție și de serviciu
 Situaţia premisă la infracţiunile cu subiect activ particularizat de lege constă
în atribuţiile făptuitorului de a îndeplini (total sau parţial) actul de serviciu
care prilejuieşte săvârşirea faptei.
 Darea de mită are aceeaşi situaţie premisă ca şi luarea de mită, iar traficul de
influenţă presupune şi el existenţa anterioară a unui funcţionar public
competent să îndeplinească actul de serviciu în legătură cu care se primesc ori
se încearcă să se obţină foloasele ilicite.
 În toate cazurile situaţia premisă se dovedeşte de către organul judiciar.
 Infracţiuni de corupție și de serviciu
 Latura obiectivă a infracţiunilor de corupție și de serviciu constă într-o acţiune
sau inacţiune privitoare la un act de serviciu corespunzător subiectului pasiv şi
care, în principal, produce o lezare (sau uneori numai o stare de pericol) a
relaţiilor sociale de serviciu în unitatea respectivă sau o lezare ori punere în
pericol a drepturilor unei alte persoane fizice sau juridice.
 Raportul de cauzalitate rezultă de cele mai multe ori ex re.
  Vinovăţia făptuitorului constă în principal din intenţie directă sau indirectă şi
în mod excepţional din culpă (art. 298, 303, 304 și 305 C.p.).
 Infracţiuni de corupție și de serviciu
 Formele de care legea leagă răspunderea penală nu cuprind actele de
pregătire şi tentativa (cu excepția infracțiunilor de delapidare – art. 295,
obţinerea ilegală de fonduri – art. 306 și deturnare de fonduri – art. 307 C.p.,
unde tentativa este incriminată). Consumarea faptei depinde de elementul
material şi de producerea urmării prevăzute de lege, având în vedere
caracterul de infracţiune de pericol, dar şi de rezultat în anumite cazuri.
 Sancţionarea. Maximul sancţiunii unor infracţiuni prevăzut de lege este de
18 ani (de ex. în cazul agravantei infracțiunii de divulgare a informaţiilor
secrete de serviciu sau nepublice care a produs și consecințe deosebit de
grave – art. 304 alin. 3 C.p.).
 Pentru unele infracţiuni este prevăzută de lege şi amenda (art. 296 C.p. –
purtarea abuzivă, art. 298 – neglijența în serviciu, 299 alin. 2 – folosirea
abuzivă a funcţiei în scop sexual, art. 300 – uzurparea funcției, art. 302 –
violarea secretului corespondenței, art. 303 alin. 2 – divulgarea informațiilor
secrete de stat, art. 304 – divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau
nepublice ori art. 305 – neglijența în păstrarea informațiilor).
 Infracţiuni de corupție și de serviciu
 Conform art. 308 C.p., dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304
privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor
săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori
temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul
unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul
oricărei persoane juridice (așa-ziși „funcționari privați”), în acest caz limitele
speciale ale pedepselor reducându-se cu o treime.
 Art. 309 C.p. prevede că, dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art.
298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe
deosebit de grave (adică o paguba mai mare de 2 milioane lei, potrivit art.
183 C.p.), limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu
jumătate.

 Infracțiuni de corupție
Luarea de mită (art. 289 C.p.)
 Noţiune. Infracţiunea de luarea de mită este fapta funcţionarului public care,
pentru a-şi încălca îndatoririle de serviciu, primeşte, pretinde foloase
materiale ori acceptă posibilitatea de îmbogăţire în mod injust. Sediul
material este în art. 289 C.p.[1].
 [1] Art. 289. - (1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru
sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se
cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu
îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce
intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act
contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
 (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute
în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură
cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale
legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
 (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar
când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
 Luarea de mită
 Raţiunea legii este de a preveni şi combate corupţia unor funcţionari publici
(corupție pasivă) care periclitează grav normala evoluţie a relaţiilor de
serviciu, precum şi prestigiul instituţiei respective.[1]
 Obiectul infracţiunii. Luarea de mită are ca obiect juridic special raporturile
sociale de serviciu pentru a căror firească evoluţie se pretinde subiectului
activ să nu-şi creeze avantaje materiale ilicite prin exercitarea serviciului
său.
 Luarea de mită nu are obiect material, banii sau alte foloase fiind numai
mijlocul de săvârșire a infracțiunii.

 [1] A se vedea şi Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea,

descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
 Luarea de mită
 Subiecţii. Subiectul activ este întotdeauna un funcționar public (în sensul art.
175 C.p.) sau o persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o
remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice
dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane
juridice, adică un „funcţionar privat” (în sensul art. 308 C.p.).
 Conţinutul infracţiunii de luare de mită. Latura obiectivă. Elementul
material este alcătuit din trei modalităţi normative, alternative. Acestea sunt:
primirea, pretinderea sau acceptarea unor promisiuni, toate privitoare la
foloase injuste. Codul penal 2009 nu mai reține nerespingerea unei
promisiuni.
 Primirea înseamnă intrarea efectivă a făptuitorului în posesia folosului ilicit.
 Pretinderea semnifică cererea exprimată fără dubiu de către subiectul activ
în sensul că doreşte să primească folosul nelegal.
 Luarea de mită
 Acceptarea promisiunii reprezintă încuviinţarea neechivocă privind primirea
folosului injust.
 Nerespingerea promisiunii ilustra lipsa oricărei riposte corespunzătoare a
făptuitorului la oferta de mituire care i se făcea. Această pasivitate a
funcţionarului nu putea fi însă de orice natură, ci ea trebuia să fie izvorâtă
dintr-o atitudine favorabilă ideii de acceptare a mituirii. Datorită echivocului
existent în practică, legiuitorul Codului penal 2009 a renunțat la incriminarea
acestei modalități a elementului material.
 Elementul material al faptei se săvârşea totdeauna înaintea efectuării sau
neefectuării actului de serviciu ori a realizării lui necorespunzătoare, aceasta
diferențiind luarea de mită de primirea de foloase necuvenite. Actuala
incriminare a luării de mită permite și săvârșirea faptei după efectuarea,
neefectuarea, urgentarea sau întârzierea actului de serviciu ori a realizării lui
necorespunzătoare.
 Luarea de mită
 Fapta se comite în legătură cu un folos necuvenit subiectului activ, pe care
acesta îl primeşte sau urmează a-l primi de la mituitor. Prin foloase care nu i
se cuvin se înţelege orice folos material care ar constitui o îmbogăţire fără
just temei, adică o sporire a activului sau o diminuare a pasivului
patrimoniului făptuitorului pe calea ilicită a exercitării atribuţiilor sale de
serviciu.
 Folosul ilicit este dobândit (sau numai urmărit) de către autor în schimbul
îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle sale de serviciu sau în scopul efectuării unui act contrar acestor
îndatoriri, dar și pentru urgentarea îndeplinirii actului de serviciu.
 Luarea de mită
 Folosul nelegal poate fi remis funcţionarului înainte sau după încălcarea de
către acesta a îndatoririlor de serviciu, cu menţiunea (care este în acelaşi
timp o cerinţă esenţială a conţinutului infracţiunii) că primirea folosului
ulterior efectuării sau neefectuării actului de serviciu trebuia, potrivit C.p.
anterior, să fie precedată de o pretindere, acceptare sau nerespingere a unei
promisiuni referitoare la acel folos dobândit de către funcţionar pentru sine
sau pentru altul, acesta fiind şi criteriu esenţial de deosebire a luării de mită
de infracţiunea de primire a unor foloase necuvenite.
 Potrivit C.p. 2009 luarea de mită se reține în legătură cu îndeplinirea,
neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în
îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar
 acestor îndatoriri ale făptuitorului, nu în scopul de a îndeplini, a nu
îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, cum
prevedea C.p. anterior. Din acest motiv luarea de mită poate fi săvârșită și
ulterior îndeplinirii sau neîndeplinirii actului, potrivit C.p. în vigoare,
teoretic acest aspect de „ulterior” putând reprezenta chiar ani, ceea ce face
posibile interpretări și aplicări aberante ale legii penale.
 Luarea de mită
 Ori de câte ori neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune
prin ea însăşi, luarea de mită va intra în concurs cu acea faptă penală.
 Urmarea infracţiunii constă într-o stare de pericol pentru desfăşurarea
corespunzătoare a serviciului în unitatea al cărei angajat este făptuitorul,
precum şi pentru prestigiul acesteia.
 Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
 Latura subiectivă. Vinovăţia cu care se săvârşeşte fapta are numai forma
intenţiei, directă sau indirectă, aceasta deoarece scopul activităţii
infracţionale este prevăzut de lege.
 Luarea de mită
 Formele infracţiunii. Consumarea faptei este deplin înfăptuită odată cu
realizarea oricăreia din cele trei modalităţi normative ale elementului
material. Intrarea autorului în posesia folosului necuvenit are relevanţă, din
punctul de vedere al consumării faptei, numai în ceea ce priveşte modalitatea
primirii. Infracţiunea poate lesne avea forma continuată.
 Sancţiunea. Luarea de mită se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
 Agravanta faptei, prevăzută în alin. 2 al art. 254 C.p. anterior, și care privea
numai calitatea subiectului activ care, în acest caz, era un funcţionar cu
atribuţii de control, nu mai este incriminată în C.p. 2009, ci agravanta se
regăsește, în parte, în art. 7 din Legea nr. 78/2000.
 Alin. 2 al art. 289 C.p. prevede o variantă de tip a luării de mită atunci când
fapta prevăzută în alin. (1) este săvârşită de una dintre persoanele prevăzute
în art. 175 alin. (2), caz în care constituie infracţiune numai când este comisă
în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor
îndatoriri. Rezultă că nu este incriminată nici săvârșirea faptei în legătură cu
îndeplinirea, nici cu urgentarea îndeplinirii actului de serviciu.
 Luarea de mită
 Confiscarea specială. Potrivit alin. (3) al art. 289 C.p., banii, valorile sau
orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai
 găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. Această confiscare are natura
juridică a confiscării speciale prevăzută de art. 112 C.p..
 Când luarea de mită s-a săvârşit în participaţie, în modalitatea primirii de
foloase injuste, se va confisca de la fiecare participant numai beneficiul
realizat personal.
 Nu pot fi confiscate decât bunurile remise efectiv celui condamnat pentru
luare de mită.
 Competeţa de judecată în primă instanţă aparţine tribunalului, dacă nu există
o competență specială după calitatea persoanei inculpatului.
 Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul
persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
 Luarea de mită
 Potrivit art. 293 C.p., dispoziţiile privind infracțiunea de luare de mită se
aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, pe baza unui acord de
arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este
dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura
arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza unei alte legi.
 Potrivit art. 243 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului
penal „dispoziţiile art. 293 din Codul penal se aplică indiferent dacă membrii
instanţelor de arbitraj sunt români sau străini.”
 Rezultă că subiect activ al luării de mită poate fi și arbitrul chemat să
pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce-i este dat spre soluţionare de
către părţile în dispută, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în
baza legii române ori în baza unei alte legi și indiferent dacă membrii
instanţelor de arbitraj sunt români sau străini.
 Darea de mită (art. 290 C.p.)
 Noţiune. Coruperea unui funcţionar prin promisiunea, oferirea sau darea
unor foloase materiale în modurile şi scopurile arătate în art. 289 Cod penal
este considerată de legiuitor infracţiune de dare de mită.[1].

 [1] Art. 290. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în
condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
 (2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când
mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
 (3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
 (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a
dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după
denunţul prevăzut în alin. (3).
 (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse
confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin
echivalent.
 Darea de mită
 Darea de mită este o infracţiune corelativă aceleia de luare de mită. Spre
deosebire de aceasta din urmă însă, darea de mită este o faptă de corupție în
legătură cu serviciul, adică totdeauna autorul ei este exterior complexului de
atribuţii din exercitarea cărora urmăreşte să obţină un avantaj, moral sau
material, legal sau injust.
 Conţinutul constitutiv. Elementul material al faptei este alcătuit din trei
modalităţi normative şi alternative: promisiune, oferire ori dare de bani sau
alte foloase.
 Promisiunea înseamnă făgăduiala care se face de către subiectul activ
funcţionarului de a-i remite bani sau un alt folos material.
 Darea de mită
 Oferirea reprezintă înfăţişarea folosului injust funcţionarului pentru ca
acesta, dacă este de acord, să şi-l poată însuşi.
 Darea folosului semnifică remiterea lui efectivă funcţionarului.
 Toate variantele elementului material al faptei se raportează la un funcţionar
competent a înfăptui actul de serviciu pe care îl doreşte mituitorul. Folosul
injust este dat funcţionarului pentru ca acesta să îndeplinească, să nu
îndeplinească, ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale
de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Folosul
injust poate fi dat și pentru urgentarea îndeplinirii actului.
 Natura folosului şi caracterul său sunt aceleaşi ca şi în cazul luării de mită.
 Darea de mită
 Elementul material al faptei se săvârşeşte anterior sau ulterior efectuării sau
neefectuării actului de serviciu. Spre exemplu, oferirea unei sume de bani
paznicului dintr-o societate comercială de către cel care avea asupra sa
bunuri, sustrase din unitate, pentru ca paznicul să nu-l predea organelor de
poliţie.
 Darea de mită poate constitui prin ea însăşi o determinare la săvârşirea unei
infracţiuni de către funcţionarul care beneficiază de ea, dar aceasta nu-i
schimbă natura juridică de faptă penală de-sine-stătătoare incriminată de art.
290 C.p. (de exemplu, o persoană oferă o sumă de bani unui funcţionar
pentru ca acesta să distrugă sau să falsifice un înscris oficial).
 Darea de mită
 Potrivit art. 290 alin. (2) C.p., fapta nu constituie infracţiune de dare de mită
atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a
luat mita, fiind o cauză specială de neimputabilitate.
 Această constrângere se deosebeşte de aceea prevăzută în art. 25 C.p.
deoarece ea este întemeiată nu pe un pericol grav pentru persoana
făptuitorului sau a altuia, ci pe caracterul important şi oportun al interesului
celui care este determinat, în acest mod, să dea mită.
 Potrivit alin. 3 din art. 290 C.p., mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă
fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la
aceasta, fiind o cauză specială de înlăturare a răspunderii penale.
 Darea de mită se poate săvârşi şi prin intermediar.
 Darea de mită
 Urmarea faptei constă în starea de pericol ce apare cu privire la relaţiile
sociale de serviciu, datorită coruperii sau posibilităţii de corupere a
funcţionarilor.
 Raportul de cauzalitate se naşte ex re.
 Latura subiectivă rezidă numai în intenţie, directă sau indirectă. Scopul
faptei este un element indispensabil pentru stabilirea vinovăţiei, având
aceeaşi importanţă pe care o are în cazul infracţiunii de luare de mită.
 Forme şi sancţiuni. Tentativa constând în promisiunea sau oferta de mituire
este, prin voinţa legiuitorului, asimilată formei consumate.
 Darea de mită
 Infracţiunea se consumă la momentul realizării oricăreia dintre cele trei
modalităţi normative ale elementului material al faptei. Instantaneu se nasc
urmarea imediată şi raportul de cauzalitate.
 Sancţiunea este închisoarea de la 2 la 7 ani.
 Potrivit art. 290 alin. (5) C.p., banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau
date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune
confiscarea prin echivalent.
 Nu se confiscă bunuri promise, ci numai cele oferite sau efectiv remise,
primite. Când bunurile se confiscă la funcţionarul care le-a primit, nu mai
poate fi incidentă încă o confiscare a contravalorii aceloraşi bunuri de la
mituitor.
 Darea de mită
 Art. 290 alin. (4) C.p. prevede expres situațiile în care banii, valorile sau
orice alte bunuri date se restituie, arătând că acestea se restituie persoanei
care le-a dat numai dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) –
când a fost constrâns – sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
 Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror atunci
când fapta este de competența DNA, iar competenţa de judecată în primă
instanţă aparţine tribunalului (art. 56, alin. 3, lit. d C.p.p.).
 Potrivit art. 308, dispoziţiile art. 290, privitoare la funcţionarii publici, se
aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu
 persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie,
o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice, în acest
caz limitele speciale ale pedepsei fiind reduse cu o treime.

 Darea de mită
 Potrivit art. 293 C.p., dispoziţiile privind infracțiunea de dare de mită se
aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, pe baza unui acord de
arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este
dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura
arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în baza unei alte legi.
 Potrivit art. 243 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului
penal „dispoziţiile art. 293 din Codul penal se aplică indiferent dacă membrii
instanţelor de arbitraj sunt români sau străini.”
 Rezultă că răspunderea penală pentru dare de mită poate fi atrasă și atunci
când persoana coruptă este arbitrul chemat să pronunţe o hotărâre cu privire
la un litigiu ce-i este dat spre soluţionare de către părţile în dispută,
indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în baza legii române ori în
baza unei alte legi și indiferent dacă membrii instanţelor de arbitraj sunt
români sau străini.
 Traficul de influenţă (art. 291 C.p.)
 Noţiune. Traficul de influenţă este o infracţiune de corupție în legătură cu
serviciul şi constă în primirea de bunuri de către o persoană sau pretinderea
lor ori acceptarea unor promisiuni în acest sens pentru a interveni pe lângă
un funcţionar competent să îndeplinească un anume act de serviciu, în scopul
de a-l determina să facă ori să nu facă acest act sau pentru a urgenta ori
întârzia îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau a
îndeplini un act contrar acestor îndatoriri[1].
 [1] Art. 291. - (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani
sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de
către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă
asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act
contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
    (2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar
când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
 Traficul de influenţă
 Conţinutul constitutiv. Elementul material al faptei cuprinde trei modalităţi
normative şi anume: primirea, pretinderea, acceptarea de promisiuni. Aceste
 noţiuni au acelaşi înţeles ca şi în cazul infracţiunii de luare de mită.
Acceptarea de daruri este cuprinsă în modalitatea primirii de alte foloase.
Modalităţile sunt alternative, dar se referă toate la bani ori alte foloase pe
care le primeşte ori urmează să le primească traficantul de influenţă sau, cu
acordul său, orice altă persoană.
 O trăsătură esenţială a conţinutului infracţiunii o constituie faptul că
influenţa - reală sau presupusă - priveşte totdeauna un funcţionar public care
exercită în momentul săvârşirii elementului material al infracţiunii atribuţiile
de care depinde efectuarea actului solicitat de cel care a dat, a promis sau de
la care s-au pretins bani ori alte foloase.
 Traficul de influenţă
 Potrivit art. 291 C.p., traficantul de influență promite să determine
funcționarul să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să
întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
 Acest funcţionar, în regulă generală, nu cunoaşte activitatea traficantului
referitoare la atribuţiile sale de serviciu, în caz contrar fapta sa constituind
complicitate la trafic de influenţă, cu condiţia însă să săvârşească şi acte de
ajutorare morală sau materială a traficantului de influenţă respectiv.
 Elementul material al faptei va conduce spre infracţiunea de înşelăciune ori
de câte ori funcţionarul, menţionat chiar generic, prin intermediul funcţiei,
nu există în realitate sau nu are în atribuţiile sale îndeplinirea actului urmărit
de cumpărătorul de influenţă.
 Traficul de influenţă
 În orice situaţie, elementul material al faptei se săvârşeşte înainte de a
interveni pe lângă funcţionar sau cel mult chiar în momentul intervenţiei.
 În cazul în care fapta se săvârşeşte de către un funcţionar public care are şi el
atribuţii în legătură cu actul de serviciu pe care urmează a-l îndeplini
funcţionarul de a cărui favoare se prevalează făptuitorul, va exista un
concurs ideal de infracţiuni între luare de mită şi trafic de influenţă. În
această situaţie, însă, cumpărătorul de influenţă este asigurat de făptuitor că
va beneficia şi de serviciile ce intră în competenţa sa.
 Urmarea faptei constă, în principal, într-o stare de pericol pentru normala
evoluţie a relaţiilor de serviciu la care se referă traficantul de influenţă.
Raportul de cauzalitate se naşte ex re.
 Traficul de influenţă
 Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăție numai sub forma intenţiei,
directă sau indirectă.
 Vinovăţia făptuitorului are un corespondent în atitudinea psihică a
cumpărătorului de influenţă, în sensul că acesta are un interes real de a
obţine favoarea unui funcţionar.
 Latura subiectivă are ca element indispensabil scopul, fapt care îi conferă un
caracter calificat, fără ca prin aceasta să înlăture incidenţa intenţiei indirecte.
 Forme şi sancţiuni. Tentativa, constând în pretindere sau acceptarea
promisiunii, este transformată, prin voinţa legii, în formă consumată.
 Traficul de influenţă
 Consumarea are loc la momentul efectivei primiri, pretinderi ori acceptări de
promisiuni, toate referindu-se la foloase patrimoniale ilicite pentru făptuitor
sau pentru oricine altcineva.
 Este posibilă forma continuată.
 Sancţiunea este închisoarea de la 2 la 7 ani.
 Potrivit art. 291 alin. (2) C.p., banii, valorile sau orice alte bunuri primite
sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune
confiscarea prin echivalent.
 Dispoziţiile privitoare la confiscare nu se aplică în situaţia în care fapta s-a
săvârşit prin pretindere sau acceptare de promisiuni.
 Traficul de influenţă
 Foloasele patrimoniale care au fost date făptuitorului pentru săvârşirea
infracţiunii nu mai pot constitui obiectul unor pretenţii civile din partea celui
care a solicitat săvârşirea faptei.
 Foloasele care au fost date spre a săvârşi infracţiunea se vor confisca de la
orice persoană la care se găsesc, inclusiv de la cel care le-a dat, dacă i-au fost
restituite de făptuitor.
 Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror atunci
când este competența DNA, iar competeţa de judecată în primă instanţă
aparţine tribunalului (art. 36, alin. 1, lit. a C.p.p.).
 Cumpărarea de influenţă – art. 292 C.p.
 Cumpărarea de influenţă este incriminată în art. 292 C.p. ca reprezentând
promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, direct sau indirect,
unui traficant de influență.[1]

 Art. 292. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase,

direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că
are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să
îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act
contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
 (2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
 (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat,
dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).
 (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse
confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin
echivalent.
 Cumpărarea de influenţă
 Este o incriminare asemănătoare dării de mită, considerându-se pericolul
reprezentat de fapta cumpărătorului de influență ca fiind comparabil celui
reprezentat de darea de mită. Este tot o infracțiune de corupție în legătură cu
serviciul exercitat de funcționarul public.
 Subiectul activ nu este circumstanțiat prin vreo calitate, subiectul pasiv fiind
tot unitatea la care activează funcționarul public pe lângă care ar urma să
exercite influența traficantul de influență.
 Situația premisă este identică celei de la traficul de influență, anume
existența unui interes real (nu imaginar) al cumpărătorului de influență de a
obține serviciile unui funcționar public.
 Elementul material constă alternativ în una dintre acțiunile de promitere,
oferire sau dare de bani ori alte foloase, direct sau indirect, unui traficant de
influență, în sensul art. 291 C.p..
 Cumpărătorul de influență urmărește să-l determine pe funcționarul public
competent să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie
îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.
 Cumpărarea de influenţă
 Urmarea imediată este o stare de pericol pentru relațiile de serviciu din
unitatea la care își desfășoară activitatea funcționarul public pe lângă care ar
urma să intervină traficantul de influență, legătura de cauzalitate rezultând ex
re.
 Latura subiectivă este caracterizată de vinovăția sub forma intenției directe
calificate prin scopul urmărit de cumpărătorul de influență.
 Prin voința legiuitorului, tentativa la această infracțiune (constând în
promisiune sau oferire) este și ea inclusă în fapta tip, reprezentând faptă
consumată la momentul comiterii acțiunii.
 Pedeapsa pentru cumpărarea de influență este închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi, pedeapsa complementară neregăsindu-
se la traficul de influență, ci doar la cumpărarea de influență.
 Cumpărarea de influenţă
 Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de
urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, adică se autodenunță.
 Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dar
numai dacă au fost date după denunţ, altfel ar fi fost o fraudare a legii.
 Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării,
iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
 Fapte săvârşite de către membrii instanţelor de arbitraj sau în legătură cu
aceştia
 Potrivit dispozițiilor art. 293 C.p., dispozițiile privitoare la luarea și darea de
mită se aplică, în mod corespunzător și arbitrilor într-o procedură de arbitraj,
indiferent că aceasta se defășoară în baza legii române sau a unei legii
străine.[1] În acest fel este incriminată pentru prima dată corupția la nivelul
instanțelor de arbitraj sau la nivelul arbitrajelor ad-hoc, extinzându-se cadrul
incriminării asupra unor persoane care nu sunt funcționari publici și nici
angajați ai unei persoane juridice, în sensul art. 308 C.p. (în cazul luării de
mită), în acest caz subiectul aciv fiind calificat exclusiv prin calitatea de
arbitru.

 [1] Art. 293. - Dispoziţiile art. 289 şi art. 290 se aplică în mod corespunzător
şi persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe
o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către
părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară în
baza legii române ori în baza unei alte legi.
 Variante ale unor infracţiuni de corupţie
 Prin Legea nr. 78/2000 s-a agravat tratamentul sancționator pentru anumiți
subiecţi activi în cazul infracţiunilor de corupţie:
 Potrivit articolului 7 din Legea nr. 78/2000 „Faptele de luare de mită sau
trafic de influenţă săvârşite de o persoană care:
 a) exercită o funcţie de demnitate publică;
 b) este judecător sau procuror;
 c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de
sancţionare a contravenţiilor;
 d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale
cărei limite se majorează cu o treime.”
 Rezultă că întotdeauna limitele de pedeapsă aplicabilă arbitrilor corupți și
celor care îi corup sunt mai mari cu o treime, ceea ce reprezintă un alt mod
aberant de legiferare.
 Fapte săvârşite de către funcţionari străini sau în legătură cu aceştia – art.
294 C.p.
 Codul penal 2009 incriminează ca fapte de corupție și faptele săvârşite de
către funcţionari străini sau în legătură cu aceştia, potrivit art. 294 [1]:

 [1] Art. 294. - Prevederile prezentului capitol se aplică în privinţa

următoarelor persoane, dacă, prin tratatele internaţionale la care România
este parte, nu se dispune altfel:
 a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui
contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul
unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;
 b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care
România este parte;
 c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui
contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul
Uniunii Europene;
 d) persoanelor care exercită funcţii juridice în cadrul instanţelor
internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi
funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;
 e) funcţionarilor unui stat străin;
 f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
 g) juraţilor din cadrul unor instanţe străine.
 Fapte săvârşite de către funcţionari străini sau în legătură cu aceştia
 Este vorba despre incriminarea faptelor de corupție activă sau pasivă comise
în străinătate sau în România, dar implicând funcționari români sau străini
acționând fie în organizații publice internaționale la care România este parte,
fie în adunări parlamentare (cum ar fi Adunarea Parlamentară a Consiliul
Europei, Parlamentul European), organisme din cadrul Uniunii Europene (de
ex. Comisia Europeană). De asemenea, pot fi persoane care exercită funcţii
juridice în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată
de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe (CEDO,
CJUE, CPI).
 Incriminarea privește și funcționarii publici au unor state străine, membrii
adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin, dar și juraţii
din cadrul unor instanţe străine.