27/02/2019

INVENTARIEREA –
procedeu al metodei
contabilităţii
A. Noţiune
B. Funcţii
C. Clasificare
D. Etape specifice

A. Noţiune
 Noţiune = procedeu de verificare faptică a existenţei şi stării
bunurilor, creanţelor şi datoriilor aparţinând unei entităţi

 Legătura cu celelalte procedee ale metodei contabilităţii:

• Consemnarea tranzacţiilor şi operaţiilor economice (TOE) în
documente
• Înregistrarea datelor din documente în conturi
• Controlul exactităţii înregistrărilor cu ajutorul balanţei de
verificare
• Confruntarea informaţiilor din conturi şi punerea lor de acord
cu realitatea prin intermediul inventarierii
• Ajustarea anuală a conturilor şi întocmirea situaţiilor
financiare

 Inventarierea – obligatorie prin lege: cel puţin o dată pe

an (la încheierea exerciţiului financiar)

1
 27/02/2019

B. Funcţii
a) Control a concordanţei dintre informaţiile contabile şi
realitate – pot să apară diferenţe între soldurile
scriptice ale elementelor inventariate şi realitate din
următoarele cauze:

• Factori obiectivi: bunurile materiale pot suferi pe timpul

transportului, depozitării, manipulării modificări cantitative
(evaporare, oxidare, uscare = perisabilităţi) sau calitative
(expirarea termenului de garanţie, depozitare
necorespunzătoare)
 contabilitatea nu poate surprinde şi înregistra acţiunea
acestor factori în timp real
• Factori subiectivi: sustrageri, furturi, proastă gestiune
• Erori umane: confuzii între sortimente sau alte erori în
evidenţa operativă ca urmare a nepriceperii sau neglijenţei
personalului; omiterea înregistrării unor documente primare,
înregistrarea eronată sau de mai multe ori
• Calamităţi, cazuri de forţă majoră

B. Funcţii
 Rolul acestei funcţii:
• Stabilirea plusurilor şi minusurilor de inventar în
vederea punerii de acord a contabilităţii cu realitatea şi
delimitării răspunderilor
• Identificarea bunurilor neutilizate, comenzilor sistate, creanţelor
neîncasate şi a cauzelor lor - creşterea eficienţei activităţii
• Estimarea riscurilor specifice entităţii

b) Stabilire a situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului –

inventarierea premerge închiderea conturilor şi
întocmirea situaţiilor financiare

• Se confirmă realitatea activelor patrimoniale şi a datoriilor –

premisă pentru determinarea situaţiei nete din bilanţ, a
rezultatului din contul de profit şi pierdere

2
 27/02/2019

B. Funcţii
c) Calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi
vânzărilor – cazul inventarului intermitent în evidenţa
stocurilor, conform căruia:
• Aprovizionările se înregistrează direct la cheltuieli, fără a se
folosi conturi de stocuri
• La sfârşitul perioadei (lunii) se determină prin inventariere
stocul faptic, acesta se înregistrează în conturi de stocuri ca
existent final al lunii şi corectează astfel cheltuielile
înregistrate anterior care poate s-au dovedit prea mari în
raport cu consumurile reale; astfel:
Ieşiri de stocuri (consum, vânzare) = Stocuri iniţiale
(determinate prin inventariere la sfârşitul lunii
precedente) + Intrări de stocuri în cursul perioadei
(aprovizionări sau producţie) – Stocuri finale
(determinate prin inventariere la sfârşitul lunii
curente)
 În acest mod, inventarierea permite determinarea cheltuielilor
materiale şi a veniturilor din producţia stocată (pentru produse
finite)

C. Clasificare
a) După momentul în care se efectuează:
• Periodice – la latitudinea entităţii în funcţie de
particularităţile fiecărei gestiuni şi vitezei de rotaţie a
elementelor patrimoniale
 Ex. gestiunile de mijloace băneşti se inventariază lunar

• Anuale – obligatorii înainte de închiderea conturilor şi

întocmirea situaţiilor financiare (SF) – lucrări complexe, de
durată
 Astfel, data inventarierii nu se suprapune cu 31 dec.: se va
ţine seama pentru închiderea conturilor de datele
inventariate înainte de 31 dec precum şi de intrările şi
ieşirile elementelor între data inventarierii şi 31 dec
b) După sfera de cuprindere:
• Generale – cuprind toate elementele patrimoniale – cazul
inventarierilor anuale
• Parţiale – cuprind anumite elemente sau gestiuni – cazul
inventarierilor periodice

3
 27/02/2019

C. Clasificare
 După modalitatea de efectuare:
• Totale: asupra tuturor sortimentelor care formează un
element patrimonial sau asupra tuturor bunurilor dintr-o
gestiune, indiferent de natura lor
• Prin sondaj: cuprind anumite sortimente sau bunuri dintr-o
gestiune
 Acestea pot fi extinse dacă se constată nereguli

 După condiţiile în care se desfăşoară:

• Ordinare: caracter normal, planificat
• Extraordinare: impuse de situaţii de excepţie cum sunt:
 Predarea-primirea de gestiuni

 Cererea organelor de control

 Calamităţilor

 Divizării sau comasării de gestiuni

E. Etape specifice
a) Pregătirea inventarierii – măsuri
organizatorice şi lucrări contabile

 Măsuri organizatorice, printre care:

• Constituirea comisiilor de inventariere pe gestiuni
• Sigilarea căilor de acces în gestiuni
• Solicitarea unei declaraţii a gestionarului prin care să
sesizeze nereguli de care are cunoştinţă
• Gruparea bunurilor pe sortimente şi pe categorii de
preţuri

4
 27/02/2019

E. Etape specifice
 Lucrări contabile:
• Asigurarea înregistrării tuturor TOE în evidenţa operativă
şi în contabilitate (sintetică, analitică)
• Verificarea exactităţii înregistrărilor prin comparaţii între
evidenţa operativă şi contabilitate, respectiv prin
întocmirea balanţelor de verificare

b) Constatarea şi descrierea elementelor

inventariate
 Se realizează la locul de depozitare a bunurilor, prin
întocmirea listelor de inventariere separat pe:
• Locuri de depozitare, categorii de bunuri, persoane
responsabile
• Bunuri necorespunzătoare calitativ, fără mişcare, creanţe
incerte

E. Etape specifice
 Stabilirea stocurilor faptice – prin numărare, cântărire,
calcule tehnice
 Posibilitatea inventarierii indirecte – elemente pentru
care nu poate fi constatată existenţa şi deci se utilizează
datele din contabilitate
• Ex. bunuri ale E dar utilizate de terţi (închiriate),
disponibilităţile băneşti din conturi la bănci (din
extrasele de cont bancare)
 Evaluare: valoare de piaţă sau altă valoare curentă,
denumită valoare de inventar (VI)care se compară cu
cea contabilă (VC), constatându-se:
• VI<VC pentru active, respectiv VI >VC pentru pasive –
situaţie în care se pot constitui ajustări pentru deprecieri
probabile
• Situaţia inversă, când se constată plusvalori probabile,
care însă nu se înregistrează în contabilitate (principiul
prudenţei)

5
 27/02/2019

E. Etape specifice
 În final, rezultatele inventarierii se trec într-un
proces verbal de inventariere, în care sunt centralizate
listele de inventariere, pe baza căruia:
• Se compensează lipsurile cu minusurile la inventar
• Se constituie sau se ajustează deprecierile constatate
• Se elimină din contabilitate eventualele pagube, care se
pot imputa

c) Stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a

diferenţelor constatate la inventariere – pe
baza procesului verbal de inventariere
• Plusurile şi minusurile se pot compensa la sortimentele
confundabile între ele, dacă privesc aceeaşi gestiune şi
perioadă
• Plusurile şi minusurile care au rămas după compensare se
înregistrează în contabilitate - fie următoarele exemple:

E. Etape specifice
A. Înregistrarea plusurilor la inventar:

• Plus de active imobilizate

Gr. 21 “Imobilizări corporale” = 4754 “Plusuri de inventar de natura
imobilizărilor” imobilizărilor”

• Plus de materii prime

301 “Materii prime” = 601 “Cheltuieli cu materiile prime” - în negru
sau
601 “Cheltuieli cu materiile prime” = 301 “Materii prime” - roşu
• Plus de produse finite
345 “Produse finite” = 711 “Venituri din producţia stocată”

6
 27/02/2019

E. Etape specifice
B. Înregistrarea lipsurilor la inventar:

• Lipsuri de active imobilizate, integral

amortizate
Gr. 28 “Amortizarea imobilizărilor corporale = ”Gr. 21
“Imobilizări corporale”
• Lipsuri de active imobilizate
Gr. 6583 sau 6588 = ”Gr. 21 “Imobilizări corporale”
• Lipsuri de materii prime
601 “Cheltuieli cu materiile prime” = 301 “Materii prime”
• Lipsuri de produse finite
711 “Venituri din producţia stocată” = 345 “Produse finite”