Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

Master Expertiza Produselor Agroalimentare

Transportul vânatului sălbatic la unitățile de

manipulare a vânatului sălbatic

Masterand: Mărgărint Vlad-Alexandru

An: II

2020
 CUPRINS

Introducere 3
I. Manipularea vânatului după sacrificare 4
1. Manipularea vânatului mare 4

2. Manipularea vânatului mic 5

II. Transportul vânatului la centrele de colectare 5
III. Centrele de colectare a vânatului sălbatic 7
IV. Condiţiile de igienă în centrele de colectare a vânatului 8
sălbatic
Bibliografie 9

INTRODUCERE

2
 Vânătoarea este activitatea umană destinată uciderii sau capturării animalelor sălbatice
aflate în deplină libertate, urmărindu-se dobândirea acestora în diferite scopuri. Vânătoarea a
apărut o dată cu începuturile evoluţiei omului. Mijloacele şi metodele de a ucide sau captura
animalele sălbatice s-au perfecţionat permanent, pe măsura dezvoltării societăţii umane. În
cadrul preocupărilor existente la nivelul comunităţilor umane pe diferite trepte ale evoluţiei,
vânătoarea s-a menţinut şi s-a manifestat sub diverse forme până în zilele noastre. La data
actuală conceptul de vânătoare include în afara acţiunilor propriu-zise de vânătoare o gamă
largă de acţiuni de conservare a biodiversităţii şi de management al faunei sălbatice de interes
vânătoresc, acţiuni de formare a specialiştilor în domeniu, studii de cercetare şi fundamentare
ştiinţifică a soluţiilor manageriale, acţiuni de conştientizare şi de popularizare a rolului faunei
sălbatice, studii sociologice, etc. (Duratel și colab., 2002)
Organizarea vânătorii sau organizarea vânătorească din România are ca scop
fundamental gestionarea durabilă a fondului cinegetic naţional, resursă regenerabilă cu
valoare patrimonială şi economică de excepţie. Conducerea sectorului care are ca obiect
economia vânatului a fost denumită diferit în diverse etape: administrarea vânatului,
gospodărirea vânatului, economia vânatului, management cinegetic sau gestiune cinegetică. În
etapa actuală de tranziţie de la economia de stat centralizată la o economie liberă de piaţă,
tranziţie însoţită de tendinţele şi demersurile politico-economice de integrare a României în
Comunitatea Europeană, conducerea sectorului cinegetic este chemată să urmărească cu
prioritate conservarea şi dezvoltarea patrimoniului cinegetic naţional prin promovarea unor
politici prudente de adaptare a managementului cinegetic tradiţional la realităţile tendinţelor
de integrare europeană a ţării şi de globalizare a economiei. Pin vânătoare, în accepţiunea
generală, se înţelege un ansamblu de activităţi socioeconomice orientate în mod direct sau
indirect în sensul gestionării cu continuitate şi eficienţă a populaţiilor speciilor de interes
vânătoresc dintr-un teritoriu dat. Vânătoarea astfel definită, poate fi organizată şi exercitată
pentru asigurarea resurselor de subzistenţă, în scop comercial sau în scop recreativ-sportiv.
Ţelul principal al organizării vânătoreşti este diferit în funcţie de zona geografică, abundenţa
vânatului, densitatea populaţiei, stadiul de dezvoltare socială şi mijloacele de exercitare a
vânătorii. Dezvoltarea agriculturii şi cu deosebire a sectorului zootehnic prin creşterea
industrială sau semiindustrială a majorităţii speciilor de animale domestice, dezvoltarea
acvaculturii în paralel cu modernizarea mijloacelor de pescuit marin şi oceanic, permit
majorităţii ţărilor europene să îşi asigure resursele de hrană preponderent din aceste activităţi.
În aceste mod vânătoarea nu mai este orientată prioritar în sensul producerii de bunuri şi
materii prime specifice (carne, piei, blănuri etc.) ea fiind organizată cu preponderenţă în

3
scopul recreativ-sportiv. România este aliniată pe deplin unei asemenea politici,
reglementarea vânătorii ca activitate recreativ–sportivă fiind deja o chestiune de tradiţie. Este
de la sine înţeles că activitatea de vânătoare, indiferent de scopul de bază în care este
organizată şi practicată, urmăreşte şi o finalitate economică, directă sau indirectă. Obiectul
vânătorii îl constituie în principal populaţiile de vânat în corelaţie strânsă cu mediul de trai al
acestor populaţii.
Vânatul este constituit din totalitatea populaţiilor speciilor de animale sălbatice,
exploatabile sau protejate integral, considerate în timp şi în spaţiu ca fiind de interes
vânătoresc. Potrivit tradiţiilor vânătoreşti, după natura şi modul său de viaţă vânatul se
clasifică în: vânat cu păr şi vânat cu pene, vânat răpitor şi nerăpitor, vânat mic şi vânat mare,
vânat sedentar, migrator sau eratic. Vânatul împreună cu mediul său de viaţă în care se
dezvoltă în mod natural constituie fondul cinegetic al unei zone, regiuni, ţări sau continent.
Populaţiile unor specii de păsări migratoare se pot deplasa pe teritoriul mai multor ţări sau
chiar pe teritoriul mai multor continente. Din această cauză managementul cinegetic modern
impune ca reglementările privind organizarea vânătorii să fie similare sau compatibile în toate
zonele în care aceste populaţii evoluează. Reglementările respective trebuie să îşi găsească
expresia în convenţii internaţionale unanim recunoscute de toate ţările implicate. (Cotta și
Bodea, 1960)

V. Manipularea vânatului după sacrificare

1. Manipularea vânatului mare
Este necesar ca după uciderea vânatului sălbatic mare, stomacurile şi intestinele să fie
îndepărtate cât mai repede posibil şi în cazul în care este nevoie, să fie sângerate.
Persoana formată trebuie să efectueze imediat după ucidere, o examinare a corpului şi
viscerelor, îndepărtate eventual, pentru a identifica orice caracteristică ce poate să indice un
risc privind sănătatea animală prezentată de carne.
Carnea vânatului sălbatic mare este introdusă pe piaţă numai în cazul în care carcasa
este transportată la o unitate de prelucrare a vânatului, imediat după realizarea examinării
prevazută anterior. Este nevoie ca viscerele să însoţească animalul pentru ca acestea să poată
fi identificate ca aparţinând animalului respectiv.
Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după uciderea
animalului şi carnea să aibă în întregime o temperatură care să nu fie mai mare de 7℃. În
cazul în care condiţiile de climă o permit, nu este obligatorie o refrigerare activă. (Coliba și
Damian, 1977)

4
 2. Manipularea vânatului mic
Persoana formată trebuie să efectueze o examinare care să permită identificarea oricărei
caracteristici care indică un risc privind sănătatea animală existent la carne. Este necesar ca
această examinare să aibă loc de îndată ce este posibil după ucidere. În cazul în care, cu
ocazia acestei examinări sunt constatate caracteristici anormale, se observă un comportament
anormal înainte de ucidere sau există suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător,
este necesar ca o persoană formată să informeze autoritatea competentă despre aceasta.
Carnea vânatului sălbatic mic poate fi introdusă pe piaţă numai dacă animalul este
transportat până la o unitate de prelucrare a vânatului imediat ce este posibil. Iar refrigerarea
trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după uciderea animalului şi să cuprindă
carnea în întregime la o temperatură care să nu fie mai mare de 4℃. În cazul în care condiţiile
de climă o permit, nu este obligatorie o refrigerare activă.
Este necesar ca eviscerarea să fie efectuată sau încheiată fără întârziere la sosirea în
unitatea de prelucrare a vânatului, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă
autorizează practici diferite iar o altă obligaţie este ca vânatul sălbatic mic încredinţat unei
unităţi de prelucrare a vânatului să fie prezentat autorităţii competente pentru inspecţia
veterinară. (Fenser și colab., 1974)

VI. Transportul vânatului la unitățile de colectare

Transportul vânatului sălbatic la unităţile de manipulare a vânatului sălbatic se supune

cerinţelor generale de igienă din Regulamentul (CE) nr. 852 / 2004 (Anexa II) şi cerinţelor
speciale din Secţiunea a IV-a a Regulamentului (CE) nr. 853 / 2004, după cum urmează:
- în timpul transportului trebuie evitată îngrămădirea carcaselor. Vehiculele trebuie să
fie prevăzute cu dispozitive de suspendare şi să aibă condiţii de refrigerare (max. +7°C
pentru vânatul sălbatic mare şi maxim +4°C pentru vânatul sălbatic mic (Reg. 853 /
2004, Secţ.IV, Cap.II, pct.6);
- mijloacele de transport şi/sau containerele utilizate la transportul produselor
alimentare trebuie să fie curate şi în bună stare, pentru a proteja produsele alimentare
de contaminare şi care, după caz, trebuie să fie concepute şi construite în aşa fel încât
să permită curăţarea şi/sau dezinfecţia adecvată. Vehiculele folosite trebuie să asigure
transportul vânatului în condiţii igienice, astfel încât să minimalizeze riscul de
contaminare şi deteriorare a vânatului. Vehiculele utilizate pentru transportul vânatului
trebuie sa fie păstrate curate şi dezinfectate în intervalul dintre încărcături folosind

5
 substanţe de igienizare şi dezinfectante adecvate (Reg. 852 / 2004, Anexa II, Cap. IV,
pct.1);
- recipientele din vehicule şi/sau containerele trebuie rezervate transportului produselor
alimentare, ori de câte ori există un risc de contaminare, în cazul utilizării lor la
transportul altor încărcături. Vehiculele trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de
suspendare şi să aibă condiţii de refrigerare (max. +7°C pentru vânatul sălbatic mare şi
maxim +4°C pentru vânatul sălbatic mic (Reg. 852 / 2004, Anexa II, Cap. IV, pct.1);
- în cazul în care mijloacele de transport şi/sau containerele sunt, utilizate pentru
transportul altor încărcături decât produsele alimentare sau pentru transportul mai
multor produse alimentare în acelaşi timp, produsele respective trebuie să fie separate
în mod efectiv si trebuie facuta o igiena riguroasa pe toata suprafata mijloacelor de
transport pentru a evita contaminarea. Atunci când se foloseşte un recipient din
polietilenă sau din material inoxidabil, acesta trebuie să aibă un planşeu care să
permită drenarea sângelui din carcase, astfel încât păstrarea suspendată a acestora să
evite contactul cu sângele (Reg. 852/2004, Anexa II, Cap. IV, pct.5).
Toate vehiculele trebuie să aibă un spaţiu/compartiment pentru echipament şi pentru
câinii de vânătoare, separat de carcasele de vânat (Reg. 852 / 2004 , Anexa II,Cap. IV, pct.3).
În mijloacele de transport şi/sau containere, produsele alimentare se amplasează şi se
protejează, în aşa fel încât să se reducă la minimum riscul de contaminare. Trebuie evitată
suprapunerea carcaselor în mijloacele de transport (Reg.852 / 2004, Anexa II, Cap.IV, pct.6).
În toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie, alimentele trebuie protejate
împotriva oricărei contaminări susceptibile de a le face improprii pentru consumul uman şi
dăunătoare pentru sănătate. Carcasele trebuie protejate astfel încât să se evite contaminarea
acestora cu pământ sau alţi contaminanţi din mediu (Reg.852 / 2004, Anexa II, Cap. IX,
pct.3).
Materiile prime, ingredientele, produsele intermediare şi produsele finite susceptibile de
a favoriza înmulţirea microorganismelor patogene sau formarea toxinelor, nu trebuie păstrate
la o temperatură care să poată cauza un risc pentru sănătate. Lanţul criogenic nu trebuie
întrerupt. Cu toate acestea, ele pot fi retrase din spaţiile cu temperatură controlată pentru
perioade scurte de timp, în scopuri practice legate de manipulare, în timpul pregătirii,
transportului, depozitării, etalării şi servirii alimentelor, cu condiţia ca acest lucru să nu
conducă la apariţia unui risc pentru sănătate. Trebuie să se respecte temperaturile de
refrigerare prescrise, fără întreruperea lanţului frigorific (Reg.852 / 2004, Anexa II, Cap.IX,
pct.5).

6
 Transportul produselor primare conform prevederilor legale din ANEXA 1 a
Regulamentului (CE) nr. 852 / 2004 al Parlamentului European şi al Consiliului se aplică la
producţia primară şi la unele activităţi conexe, incluzând următoarele dispoziţii privind igiena:
- transportul, depozitarea şi manipularea produselor primare la locul de producţie, cu
condiţia ca aceste operaţiuni să nu aibă ca rezultat modificarea substanţială a naturii
lor;
- transportul de animale vii, în cazul în care acest lucru este necesar în vederea atingerii
obiectivelor prezentului regulament;
- în cazul produselor de origine vegetală, a produselor pescăreşti şi a vânatului sălbatic,
activitatea de transport pentru livrarea produselor primare a căror natură nu a fost
modificată în mod substanţial, de la locul de producţie la o unitate.
La depozitare şi transport, cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare este
nevoie ca inspecţia veterinară post-mortem să fie imediat urmată de o refrigerare în abator
pentru a se asigura în toate părţile cărnii, o temperatură care să nu fie mai mare de 3 0C pentru
organele comestibile şi de 70C pentru celelalte tipuri de carne, după o curbă care să asigure o
scădere continuă a temperaturii. (Cotta, 1982)
În timpul procesului de refrigerare trebuie să fie asigurată o ventilaţie corespunzătoare
pentru a evita orice condens la suprafaţa cărnii. Carnea trebuie să ajungă la temperatura
prevazută mai sus şi să şi-o menţină înainte de depozitare şi transport precum şi în timpul
depozitării şi transportului.
Carnea destinată congelării trebuie congelată fără întârzieri nejustificate, luând în
considerare perioada de stabilizare, necesară eventual înainte de congelare.
În timpul depozitării şi transportului, carnea expusă trebuie separată de carnea
ambalată, cu excepţia cazului în care aceasta este depozitată sau transportată în momente
diferite sau astfel încât ambalajul şi modul de depozitare sau de transport să nu poată constitui
o sursă de contaminare pentru carne. (Svesson și colab., 1999)

VII. Centrele de colectare a vânatului sălbatic

Rolul centrelor de colectare vânat este să asigure refrigerarea iniţială a carcaselor şi

depozitarea temporară corespunzătoare a carcaselor de vânat, în condiţii igienice, asigurate cu
sisteme de protecţie împotriva insectelor şi dăunătorilor.
Centrele de colectare a vânatului sălbatic sunt supuse înregistrării sanitare veterinare şi
controlului sanitar veterinar de către Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa

7
Alimentelor judeţene / municipiului Bucureşti. Centrele de colectare a vânatului sălbatic vor fi
amplasate astfel încât să se evite efectul de încălzire datorat razelor solare în timpul verii.
Carcasele de vânat sălbatic destinate comercializării vor fi depozitate în centre de
colectare vânat construite şi amenajate corespunzător. Carcasele de vânat trebuie să fie
păstrate suspendate, cu separarea adecvată între carcase, astfel încât să permită o bună
circulaţie a aerului, în vederea asigurării refrigerării rapide.
Ventilaţia trebuie să fie corespunzătoare pentru a permite uscarea rapidă a carcaselor şi
pentru a evita mucegăirea acestora. În acest sens pot fi utilizate sisteme de ventilaţie naturală
sau artificială. Încăperile trebuie să aibă plafonul suficient de înalt pentru a permite
dispersarea aerului cald deasupra carcaselor de vânat suspendate. Ferestrele şi uşile trebuie să
fie protejate, astfel încât să se evite pătrunderea în interior a păsărilor, rozătoarelor, insectelor
etc. (Coliba și Damian, 1977)
Carcasele de vânat sălbatic nu vor fi expediate înainte de primirea rezultatelor
buletinelor de analiză cu rezultate negative, efectuate pentru bolile specifice vânatului
sălbatic. În vederea stabilirii trasabilităţii cărnii, toate livrările de carcase de vânat împuşcat
vor fi înregistrate.
Centrul de colectare pentru vânat, în care vânatul este păstrat în condiţii de refrigerare
(vânat nejupuit / nedeplumat), se supune cerinţelor legale prevăzute în Anexa I, partea A din
Regulamentul CE nr. 852 / 2004 care spune că aceste carcase nu se supun congelării. (Duratel
și colab., 2002)

VIII. Condiţiile de igienă în centrele de colectare a vânatului sălbatic

Dispoziţiile referitoare la igienă conform Regulamentului (CE) nr. 852 / 2004 sunt
următoarele, ţinând cont de faptul că operatorii din sectorul alimentar care cresc, sacrifică sau
vânează animale sau fabrică produse primare de origine animală trebuie să ia măsuri adecvate
pentru ca, după caz:
- să cureţe toate instalaţiile utilizate în cadrul producţiei primare şi a activităţilor
conexe, inclusiv instalaţiile utilizate la depozitarea şi manipularea furajelor iar dacă
situaţia o cere, să le dezinfecteze după curăţare folosind o metoda adecvată;
- să cureţe echipamentele, recipientele, lăzile, vehiculele şi navetele şi dacă este cazul să
le dezinfecteze după curăţare folosind o metoda adecvată;
- să asigure, pe cât posibil, igiena animalelor care urmează să fie sacrificate şi la nevoie,
a animalelor de reproducţie;

8
- să folosească apă potabilă sau apă curată ori de câte ori este necesar pentru a preveni
contaminarea;
- să vegheze la sănătatea personalului care manipulează furajele şi la instruirea acestuia
cu privire la riscurile sanitare;
- să împiedice, în măsura posibilului, contaminarea produsă de animale şi paraziţi ;
- să depoziteze şi să manipuleze deşeurile şi substanţele periculoase în aşa fel încât să
prevină contaminarea;
- să prevină introducerea şi răspândirea bolilor contagioase transmisibile la om prin
alimente, inclusiv prin măsuri de precauţie la recepţionarea unor noi animale şi
semnalarea suspiciunilor de focare de boli la autoritatea competentă;
- să ţină seama de rezultatele tuturor analizelor aplicabile efectuate pe probe prelevate
de la animale sau alte probe care sunt importante pentru sănătatea umană;
- să utilizeze corect aditivii furajeri şi medicamentele de uz veterinar, în conformitate cu
legislaţia aplicabilă. (Coliba și Damian, 1977)

Bibliografie

9
1. Coliba E., Damian C., 1977 – „Cartea vânătorului”, Editura Junimea, Iași, p: 50-55
2. Cotta V., Bodea M., 1960 – „Vânatul României”, Editura Agro-silvică, București, p:
80-81
3. Duratel P., și colab., 2002 – „Enciclopedia practică de vânătoare”, Editura Aquila 93,
Oradea, p: 120-135
4. Fenser G., și colab., 1974 – „ABC-ul vânătorului”, Editura Ceres, București, p: 56-59
5. Cotta V., 1982 – „Vânatul”, Editura Ceres, București, p: 13-20
6. Svensson L., și colab., 1999 – „Bird guide”, Editura Collins, Londra, p: 47-56

10