CURSUL 13

Reţelele de calculatoare - baza arhitecturii

sistemelor informatice de marketing
Utilizarea independentă a calculatoarelor personale PC s-a dovedit
o mare risipă şi a impus dezvoltarea rapidă a reţelelor de calculatoare.
Avantajele reţelelor de calculatoare este determinată de:
 posibilitatea accesului tuturor staţiilor conectate la reţea la un
server şi la resursele acestuia. Aceasta duce la gestiunea optimă a
resurselor, accesul la ele fiind la fel de simplu ca şi când s-ar afla pe
calculatorul propriu.
 volumul mare de date din sistemele informatice de marketing, nu
ar putea fi stocate din lipsă de spaţiu pe fiecare calculator din firmă;
 existenţa multor aplicaţii informatice de marketing exploatate pe
mai multe calculatoare simultan fiecare stocând baze de date diferite;
 staţiile locale sunt independente, pot lucra şi când reţeaua nu
funcţionează, conectarea la reţea fiind o opţiune. De asemenea ele dispun
de produse software locale, fiecare calculator putând folosi alt tip de
program şi pot consulta alte baze de date;
 posibilitatea înlănţuirii informatice a întreprinderii, care dispune
de un parc eterogen hardware. Se oferă suportul între diferite tipuri de
calculatoare, reţele şi aplicaţii informatice, valorificând patrimoniul
informatic vechi cu noile echipamente;
 permit accesul universal la baze de date distribuite, multimedia
stocate pe suporturi atât în interiorul cât şi în exteriorul întreprinderii;
 se pot transforma şi transfera informaţii între calculatoare diferite
aflate la distanţă, ceea ce asigură integrarea informatică a utilizatorilor
dispersaţi pe arii geografice foarte mari;
 integrarea informatică a compartimentelor întreprinderii sau a
întreprinderii locale cu filiale şi sucursale aflate oriunde pe glob. Se sparg
bariere informaţionale între compartimente, în care orice salariat poate
avea acces dinamic la sursele informaţionale interne şi externe, poate
comunica şi actualiza bazele de date de marketing, poate comunica
interactiv cu oricine şi oricând;
 accesul la un mediu de informaţii variat şi bogat stocat pe reţelele
de calculatoare, din care se detaşază reţeaua reţelelor planetară –
Internetul.

1
 Dacă anii 1985-1994 au fost anii PC-rilor, începând cu anul 1995
ne aflăm în anii reţelelor şi ai supermagistralei informaţionale,
reprezentată de Internet, cu alte cuvinte suntem în pragul societăţii
informaţionale.
Reţelele de calculatoare sunt ceea ce firmele au nevoie pentru a
avea acces la baze de date relaţionale şi distribuite de marketing, la care
fiecare utilizator are acces la date în conformitate cu poziţia sa în firmă.
În foarte scurt timp de la implementarea reţelelor de calculatoare,
în cadrul firmelor a apărut nevoia unor programe software, care să
permită accesul tuturor calculatoarelor conectate la server şi buna
funcţionare a serverului.
Siguranţa funcţionării reţelelor de calculatoare este asigurată de
sistemele de operare în reţea (NOS) ale căror coordonate sunt mai
degrabă stabilitatea şi performanţa decât uşurinţa în utilizare (ex:
Windows NT, UNIX etc.).
Administratorul de reţea, o funcţie apărută încă de la începutul
anilor ’80, trebuie să asigure buna funcţionare a reţelei atât în ceea ce
priveşte drepturile de acces ale utilizatorilor, cât şi în ceea ce priveşte
compatibilitatea şi funcţionarea noilor programe implementate. Creşterea
importanţei reţelelor de calculatoare a făcut să apară pe piaţă o serie de
dispozitive şi programe software dedicate acestui nou domeniu. Aşa s-au
dezvoltat sursele ce furnizează tensiune continuu (nu depind de reţeaua
electrică – dacă curentul este întrerupt serverul continuă să funcţioneze),
benzi magnetice, ce pot stoca mari cantităţi de date în timp foarte redus.
Pe piaţa software au apărut programe care arhivau şi recuperau datele în
cazul unor defecţiuni, programe de monitorizare a reţelei, de configurare
mai uşoară a acesteia etc. De asemenea, din punct de vedere al conectării
PC-urilor la server, s-au făcut îmbunătăţiri majore, care au crescut
performanţele generale ale reţelei oferind un timp mic de transfer şi de
regăsire a datelor, creşterea, practic nelimitată, a capacităţilor de stocare,
creşterea stabilităţii reţelei.
Există în prezent trei tipuri de conectare în reţea a calculatoarelor:
magistrală, inel şi stea, fiecare având avantajele şi dezavantajele lui.
Dificultăţile tehnice de conectare a mai multor calculatoare (sute) la
distanţe, ce uneori depăşau un kilometru, au fost depăşite, astfel încât
astăzi reţelele de tip local – LAN (Local Area Network) sunt cele mai
răspândite şi asigură cele mai bune performanţe.
Marile firme din SUA implementează de circa 2-3 ani reţele
globale WAN (Wide Area Network), care să permită comunicarea şi
schimbarea de date între diferite puncte ale aceleiaşi firme, aflate la

2
distanţe mari. Având ca suport principal liniile telefonice, aceste reţele
ajută la o mai bună integrare a forţelor de vânzare a filialelor izolate din
punct de vedere geografic. Studiile au arătat că centralizarea datelor de la
aceste puncte constă mai mult decât conectarea efectivă a punctelor prin
acest tip de reţele. Concurenţa acerbă dintre marile societăţi
transnaţionale a făcut posibilă dezvoltarea acestui tip de reţea, deoarece
conducerea firmei doreşte să poată cunoaşte în orice moment situaţia
financiară a firmei, structura vânzărilor etc. Firmele doreau să poată avea
acces la datele unei filiale din altă localitate, situaţiile să nu fie trimise
prin poştă sau fax, ci să poată fi integrate direct în bazele de date proprii.
Distanţele geografice erau foarte mari şi toată lumea a acceptat ideea că
trebuiau create anumite dispozitive, care să poată folosi reţeaua

telefonică existentă. Astfel au apărut programe software, care puteau

trimite şi recepţiona date şi informaţii în/din sistemele informatice cu
ajutorul unei componente speciale, care se introducea în calculator
(modem).

6.3.1. INTRANET – reţeaua privată de întreprindere

Intranetul este o reţea de calculatoare proprie a unei firme, locală
sau extinsă pe distanţe mari, ale cărei resurse comunică între ele utilizând
tehnologia INTERNET (aplicaţii şi protocoale TCP/IP).
Utilizarea reţelei INTRANET folosind tehnologia INTERNET
prezintă următoarele avantaje:
 stabilitatea reţelei prin utilizarea standardelor transparente şi
deschise utilizate pe Internet;
 caracterul multiplatformă al majorităţii aplicaţiilor Internet
creează un avantaj sigur pentru firma care dispune de un parc informatic
eterogen;
 fiabilitatea tehnologiilor aplicaţiilor dezvoltate pe Internet,
garantate prin mulţimea şi varietatea cazurilor întâlnite şi testate de
utilizatorii Internet. De exemplu un soft de mesagerie electronică cum ar
fi Eudora1 al cărui număr de utilizatori este estimat la milioane nu poate
să mai prezinte secrete sau anomalii pentru utilizatorii privaţi ai unei
întreprinderi oarecare;

1
URL:fttp://www.eudora.com
3
  costul produselor soft generalizate pe Internet sunt mult mai
ieftine decât softurile dedicate unei întreprinderi pentru că costul ce
revine este amortizat pe un număr foarte mare de clienţi.
Intranetul asigură un sistem de mesagerie electronică bazată pe
tehnologia Internet şi dispune de un server WEB intern. Fiecare post de
lucru operează cu softuri proprii de client WEB care îi permit accesul la
informaţiile difuzate pe serverul WEB al întreprinderii. Este posibil să fie
instalat un server de ştiri (server NEWS) folosit pentru forumuri de
discuţii între angajaţi sau de un server FTP pentru transmiterea de fişiere
şi pachete software între utilizatorii interni ai reţelei Intranet.
Intranetul conectează toate departamentele înterprinderii, sparge
,,zidul” informaţional între compartimente şi ,,elimină” raporturile de
subordonare între aceste verigi, astfel încât fiecare salariat pune la

dispoziţie informaţii şi au acces la informaţii în baza competenţelor sale

prin conturi şi parole autorizate de acces.
De asemeni, Intranet-ul obligă şi la adaptarea comportamentului
salariaţilor şi la o fluidizare a circulaţiei informaţiei. Salariatul este
considerat ca un client intern al întreprinderii care trebuie să găsească
oricând datele de care are nevoie pentru a-şi realiza sarcinile de servici şi
să pună la dispoziţie informaţiile pe care le generează prin actualizarea
bazei de date sau sub forma documentelor electronice scrise (workflow).
Intranetul asigură trecerea de la modul de lucru de difuzare
(pusch) a informaţiilor în întreprindere la modul de lucru de punere la
dispoziţie (pull) a informaţiilor, determinate pe de o parte de facilităţile
de comunicaţie bidirecţională a WEB-ului cât şi de capacitatea sa pentru
a gestiona formulare electronice.
Intranetul este utilizat ca o platformă de groupware1 pentru a
asista şi a facilita activităţile legate de lucrul în colectivele de muncă în
întreprindere.
Reţeaua Intranet poate avea la bază reţele locale (LAN), reţele
metropolitane (MAN) sau/şi reţele globale (WAN). Reţeaua Intranet pe
arii extinse este o reţea care se întinde în afara ,,frontierelor”
întreprinderii. Această reţea asigură legătura întreprinderii cu filialele
sale sau cu partenerii comerciali ai firmei, indiferent de timpul şi locul
unde se găseşte pe glob.

1
Groupware reprezintă un set integrat de instrumente software care permite lucrul în
colectivele de muncă prin comunicare, colaborare şi coordonare la momente de timp şi
locuri diferite.
4
 Reţeaua asigură comunicaţiile şi procesarea informaţiei vehiculate
între aceste entităţi organizaţionale situate în spaţii geografice diferite
permiţând teleprelucrarea informaţiilor din bazele de date distribuite,
televânzările, schimbul electronic de informaţii sau funcţionarea sub
forma întreprinderii virtuale (pentru aplicaţii de comerţ electronic,
publicitate în mediul digital etc).
Reţeaua Internet pe arii extinse poate fi o reţea fizică reală,
utilizând linii proprii de telecomunicaţii sau o reţea virtuală, utilizând
reţeaua Internet (figura 6.8.). în acest caz informaţia este codată
(criptată) şi este protejată printr-un sistem propriu de protecţie
(firewall2).
Criptarea şi mecanismul de protecţie asigură protejarea
informaţiilor proprii ale înterprinderii contra unor accese neautorizate sau

contra unor persoane rău intenţionate care vor ,,să spargă” aceste bariere
de protecţie.

Intreprindere Server Web

Telelucrator
Documente mobil
Web ISP
Modem

Modem
INTERNET
Reteaua locala Firewall ISP
Modem
ISP

Salariat
Magazin
Furnizor
Filiale
Figura 6.8. INTRANET pe arii extinse

Criptarea informaţiilor pentru mediul Web se poate face folosind

protocoale precum Secure HTTP (SHTTP), Secure Socket Layer (SSL),
Pretty Good Privacy (PGP), sisteme de criptare sofisticate şi sigure.
Mecanismul de firewall este un filtru software care stă între reţeaua
publică Internet şi reţeaua Intranet, programele fiind stocate pe unul din

2
(engl.) Firewall = ,,perete de foc” – într-o traducere lejeră.
5
calculatoarele specializate din reţea de genul ,,porţilor” (router, gateway)
cu rolul de a creia o barieră de protecţie (zid de protecţie).
Poarta firewall (figura 6.9.) asigură:
 filtrarea traficului de intrare şi ieşire, din reţeaua proprie a
întreprinderii, acceptând numai transferurile autorizate;
 accesul utilizatorilor la reţeaua Intranet numai după o verificare
minuţioasă a cererii. Nu se admite decât cererile autorizate ale
personalului întreprinderii sau partenerilor comerciali pe bază de parole
şi numai la anumite fişiere, foldere sau numai la anumite staţii;
 sarcina de aplicaţie intermediară între utilizatorii aplicaţiilor
Internet şi salariaţii întreprinderii, utilizând servere proxy;
 stochează temporar paginile Web consultate recent (cache
server);
 întocmeşte statistici privind traficul între reţeaua Intranet şi
reţeaua Internet.

Baze de date PC
Internet

Intreprindere Server Web

Server Web
Documente Web
Documente
Web

Modem
INTERNET
Reteaua locala Firewall ISP

Posta electronica e-mail

Salariat Server de stiri (News)
Figura 6.9. Scheme de interconectare a reţelelor Internet şi Intranet utilizare firewall

6.2.2. Internetul – suport pentru accesul la baze de date

aflate la distanţă
Internetul este o reţea de întindere planetară care cuprinde o vastă
colecţie de informaţii şi resurse disponibile prin intermediul
calculatorului.
Bazele Internetului au fost puse în anii 60 când cercetătorii
începeau să experimenteze ideea de reţele de calculatoare care erau
6
rapide şi sigure deşi se bazau pe medii de conexiune obişnuite cum ar fi
liniile telefonice. În continuare s-a dezvoltat conceptul de reţele cu
comutare de pachete. În astfel de reţele informaţiile sunt fragmentate într-
un anumit număr de bucăţi, numite pachete. Aceste pachete includ nu
doar informaţia propriu-zisă ci şi informaţii de adresare despre destinaţia
şi ordinea dorită. Pachetele sunt apoi transmise prin reţea unde ajung la
destinaţiile dorite. Apoi sunt reasamblate şi mesajul este recepţionat de
calculatorul aflat la celălalt capăt al reţelei.
În funcţie de persoanele care au acces la ea, reţeaua în care este
conectată întreprinderea poate fi de tip Intranet sau Internet. În primul
caz la aceasta au permisiune de consultare numai persoanele din
interiorul firmei (deşi acestea pot efectua accesul de oriunde din lume).
În cel de al doilea caz cei care solicită informaţii sunt persoane din afară.
Acestora informaţiile le pot fi oferite contra cost (consultări punctuale
sau pe bază de abonament).

Prelucrarea datelor pe Internet1 – a inaugurat o nouă etapă pentru

activităţile comerciale ale întreprinderilor care se desfăşoară şi sunt
fructificate acum mult mai rapid decât în trecut. Pentru a reuşi în acest
cadru economic nou întreprinderile şi instituţiile trebuie să folosească
soluţii informatice deosebit de puternice şi flexibile, caracteristici
principale necesare pentru a putea concura în acest mediu nou.
A apărut o nouă etapă în dezvoltarea sistemelor informatice la nivel
de întreprindere prin prelucrarea datelor pe Internet. Folosind avantajele
oferite de Internet prin modul simplu de utilizare precum şi prin costul
scăzut în raport cu eficienţa oferită, prelucrarea pe Internet va asigura
întreprinderilor şi instituţiilor posibilitatea de a transforma modelul actual
de prelucrare scump, centrat pe clienţi (client-centric) într-un model de
lucru centrat pe server (server-centric) cu aplicaţii flexibile accesate prin
Web care exploatează eficient puterea serverului Web.
Arhitectura centrată pe server solicită caracteristici sporite ale
serverului. Cum în această arhitectură nu mai sunt necesari clienţii
software foarte puternici iar aplicaţiile sunt mutate de pe maşina client pe
server, serverul de date trebuie să poată suporta aplicaţii din ce în ce mai
complexe.
Accesul la Internet este furnizat de aşa numiţii Internet Service
Provider (ISP) – furnizorii de servicii Internet. Aceşti furnizori au o
conexiune directă la Internet; reţeaua lor proprie face parte din Internet.

1
(engl.) The Internet Computing = prelucrarea datelor pe Internet.
7
Pentru accesul în Internet se utilizează protocoalele TCP/IP. Acestea
presupun adresele de tip IP.
Fiecare nod conectat la Internet trebuie să aibă o adresă unică
formată din 32 de biţi organizaţi în patru grupuri. Aceasta este de forma
192.168.1246. Fiecare calculator care este conectat la reţea trebuie să
aibă o adresă unică.
Prin sistemul numelor de domeniu – DNS1 fiecărei adrese IP i se
atribuie un nume. Sistemul a fost implementat deoarece este mai uşor să
lucrezi cu nume decât cu numere. De exemplu pentru a accesa site-ul
http://www.infomar.com se poate folosi foarte bine direct adresa IP adică
http://192.168.1246. Gestionarea adreselor se face de servere DNS.
Cel mai răspândit mod de conectare la Internet este prin
intermediul modemurilor. Pentru aceasta este nevoie de următoarea
configuraţie hardware: computer (PC), multimedia, modem, linie

telefonică, stivă IP (un program ce conţine protocoale de acces), un cont

şi un abonament la un ISP, softul de navigare şi de poştă electronică.
Procesul de conectare se petrece astfel (figura 6.10.):

Utilizator

 INTERNET

Figura 6.10. Conectarea la Internet

Se activează softul de formare a numărului de telefon al ISP-ului.

Se introduce parola de acces. Dacă aceasta este acceptată controlul este
preluat de stiva TCP/IP, un program ce va împacheta/despacheta
informaţiile trimise şi, respectiv, recepţionate din Internet. Din acest
moment, prin intermediul browserului, se poate naviga prin reţea.
Softurile ce permit accesarea on-line a unei baze de date de
marketing nu sunt altceva decât browserele clasice de navigare prin
Internet. Cele mai utilizate sunt navigatoarele Internet Explorer produs de

1
(engl.) Domain Name System (DNS) = sistemul numelor de domeniu.
8
Microsoft (şi Web serverul IIS1) şi Netscape Navigator produs de
Netscape (cu serverul Live Wire).
Principalele caracteristici pe care trebuie să le posede un
navigator Web sunt:
 suport pentru multimedia (video, audio, grafică);
 suport pentru pagini HTML dinamice. Pentru acestea ele trebuie
să includă standardul DHTML (Dinamic HTML) şi stilurile CSS
(Cascade Style Standard);
 suport pentru rularea de scripturi client (limbaje ca JavaScript sau
VBSript) ce permit realizarea de efecte şi validarea datelor înainte ca
acestea să ajungă la server (astfel se câştigă timp deoarece serverul nu
mai trebuie să verifice datele şi numai să răspundă la interogări);
 includerea în appleturi Java sau controale Active X (componente
ce pot fi incluse în pagina Web şi care extinde facilităţile oferite
utilizatorilor).

Principalele motive pentru care sunt utilizate aplicaţiile Internet:

 posibilitatea accesului la informaţiile conţinute în baze de date
situate oriunde în lume;
 existenţa unei interfeţe globale standard;
 posibilitatea de acces la toate nivelele de funcţionalitate a bazelor
de date;
 nu este necesară o specializare deosebită.
Din punct de vedere al accesului la bazele de date browserele
trebuie să:
 permită folosirea tehnologiei ODBC (cu extensiile OLE DB sau
ADO) pe orice fel de platformă (UNIX,WINDOWS etc);
 suporte clauze SQL native şi să permită accesul la procedurile
stocate (astfel, interogările se transferă asupra sistemului de gestionare a
bazei de date beneficiindu-se de toate facilităţile native ale acestuia);
 permită realizarea de conexiuni multiple cu baza de date (pe o
conexiune s-ar putea face o actualizare de durată în timp ce pe alta s-ar
putea consulta anumite date);
 permită limitarea numărului de înregistrări întoarse de apelul
adresat bazei de date, să permită utilizarea a diferite tipuri de cursoare
(tabele cu înregistrări temporare).

1
(engl.) Internet Information Server (IIS) = serverul de informaţii Internet.
9
 Ambele navigatoare (împreună cu serverele corespondete)
prezentate furnizează într-o măsură mai mică sau mai mare toate aceste
facilităţi.
Modul de navigare şi interfeţele nu sunt deloc complexe fiind
aproape identice (acesta este şi motivul principal pentu care Internetul
este modalitatea ce a mai utilizată de acces la bazele de date – interfeţe
standard şi uşor de folosit).
Aplicaţiile Web trebuie să fie capabile să acceseze simplu şi
eficient diverse surse de date. Prin intermediul tehnologiilor Active X
Data Object, şi ODCB, IIS furnizează interfeţe de acces simple şi
puternice penrtu informaţiile conţinute în sistemele de baze de date
relaţionale sau nonrelaţionale aflate pe diferite platforme.
 Tehnologia Active X Data Object (ADO)
ADO furnizează cel mai uşor, rapid şi productiv mijloc de accesare
a tuturor tipurilor de surse de date. Ea este destinată dezvoltărilor la nivel
de întreprindere şi este un sistem de acces la bazele de date independent
de limbaj şi platformă.
ADO este capabilă să acceseze surse de date de diferite provenienţe
cum ar fi: baze de date relaţionale, sisteme de fişiere, foi electronice de

calcul şi indecşi full-text. Prin intermediul acestei tehnologii se pot

dezvolta aplicaţii scalabile care pot fi integrate în sistemul tranzacţional
al companiei.
 Tehnologia Remote Data Service (RDS)
RDS este o tehnologie care merge mai departe faţă de
instrumentele actuale de accesare a bazelor de date prin Web dând
posibilitatea utilizatorilor să actualizeze datele pe care le văd.
 Tehnologia Open Database Conectivity (ODBC)
ODBC furnizează un set standard de interfeţe industriale pentru
comunicarea cu peste 55 de surse de date. Utilizând această tehnologie,
aplicaţiile se pot scrie fără să fie nevoie de a le calibra în funcţie de un
anumit tip de baze de date. ODBC oferă flexibilitatea creării unor
puternice aplicaţii de gestionare a bazelor de date şi dă posibilitatea
companiilor să folosească servere performante ce permit implementarea
unor sisteme de database marketing (sisteme dezvoltate pe ORACLE,
SQL Server, Informix etc.). O nouă treaptă în perfecţionarea acestei
tehnologii este reprezentată de standardul OLE DB (Object Linking and
Embeding Database). Acest standard oferă posibilitatea comunicării
directe între aplicaţie şi furnizorii de sisteme de gestiune a bazelor de
date fără a mai fi nevoie de punţi de legătură intermediare. Astfel, viteza
10
şi eficienţa interogărilor efectuate de utilizatori creşte indiferent care este
tipul de bază de date accesată.
Sistemul de acces (figura 6.11.) la distanţă prin Internet la bazele
de date poate utiliza modelul bazat pe Internet Database Connector
(IDC).
Modelul este de fapt o tehnologie bazată pe standardul ODBC şi
care este pus la dispoziţie de serverul IIS produs de Microsoft.

Middle Tier
Languages

OLE DB

ADO
Tools

ADO

OLE DB Languages OLE DB RDBMS

Components Tools Components Components ISAM
Windows Windows NT UNIX

Client/Server
OLE DB
Components HDBMS

Open VMS
Internet/Intranet
Internet Server
OLE DB
ADO

Internet IIS OLE DB RDBMS

Browser Components Components VSAM
ASP
ISAM
Windows NT Mainframe
Figura 6.11. Sistemul de acces la distanţă la bazele de date utilizând IDC

Dintr-un browser WWW se accesează pagina Web aflată pe

serverul de tip HTTP (Hypertext Transfer Protocol). Pagina poate fi
creată cu orice editor HTML (Java, Microsoft FrontPage , AOL etc.).
Aceasta va conţine câmpuri ce vor fi completate cu informaţia necesară
pentru a interoga baza de date aflată pe server. Formularul ce conţine
câmpurile respective va accesa un fişier de tip IDC care se află pe server.
Fişierul de tip IDC este recunoscut de serverul Web ca fiind un
fişier executabil şi este oferit spre procesare unui modul specific.
Fişierul IDC trebuie să specifice numai sursa de tip ODBC. Aici
apare avantajul tehnologiei ODBC, prezentate mai sus. Indiferent că baza
de date este construită în Access, Foxpro, ORACLE sau SQLServer este
suficient să specificăm doar numele sub care aceasta poate fi accesată de
driverul ODBC.
După ce se specifică sursa care va fi interogată, pe baza datelor
cuprinse în formularul transmis de utilizator se construiesc apelurile SQL
(limbajul generic în care se fac interogările în standardul ODBC).
Rezultatele obţinute trebuiesc transmise clientului astfel încât, în fişierul
11
IDC, va trebui specificat un alt fişier şablon care să preia aceste rezultate
şi să le transfere. Acest fişier este un fişier de tip HTX. El va conţine
toate elementele specifice unei opţiuni HTML, dar va conţine şi anumite
instrucţiuni, destinate prezentării rezultatelor căutărilor prin paginile
Web. În concluzie putem afirma că astăzi orice întreprindere sau
persoană fizică se poate cupla la Internet dispunând de un calculator
personal, un modem, o linie telefonică şi un soft specializat.
Dintre aplicaţiile pe Internet poşta electronică şi-a pierdut din
atractivitate lăsând locul unui nou serviciu accesibil prin Internet: World
Wide Web sau pe scurt Web. Acest serviciu a cunoscut o adevărată
explozie după 1990 şi oferă utilizatorilor informaţii de mare actualitate în
orice domeniu. Practic, Internet este deseori confundată cu serviciile
Web, care după 1995 au cunoscut o creştere anuală de aproximativ
100%. Funcţionarea este oarecum identică cu cea a poştei electronice:
fiecare utilizator cumpără sau închiriază o adresă IP în care poate
prezenta orice doreşte, utilizatorii Internet accesând informaţiile oferite
prin conectarea la adresa acestuia. Deşi există şi alte reţele nici una nu
are dimensiunea şi varietatea Internet. Numărul calculatoarelor gazdă
conectate la această uriaşă reţea a fost estimat la sfârşitul anului 2000 la
peste 80 milioane, şi se previzionează peste 200 milioane în anul 2005.
Evoluţia numărului de utilizatori Internet, probabil cea mai semnificativă
şi totodată cea mai spectaculoasă statistică, evoluând de la 16 milioane în
1996 la 400 milioane în anul 2000 şi se estimează la 900 milioane în anul
2005.
Deoarece cele mai multe firme folosesc intens calculatorul în
activitatea zilnică a fost foarte uşor ca rezultatele, precum şi
evenimentele din viaţa firmei să poată fi difuzate pe Internet. Există în
prezent firme, adrese Web, care sunt specializate în găsirea oricărui tip de
informaţii. Ele permit utilizatorilor să găsească orice tip de informaţie,
indiferent de loc, printr-o simplă apăsare de buton. Căutarea se face pe o
bază de date uriaşă, existând posibilitatea de a găsi un anumit cuvânt sau
o anumită frază viteza de lucru depinde de performanţele modemului
(rata de transfer) şi de calitatea liniilor telefonice.
Intrând pe piaţa Internet, întreprinderile indiferent de mărimea lor
vor fi expuse unui nivel superior de competiţie prin preţ şi calitate.
Clienţii pot realiza cu uşurinţă comparaţii despre raportul preţ/calitate
oferit de diferite firme, obligând firmele să-şi îmbunătăţească oferta.
Există numeroase motive pentru ca o firmă să-şi creeze o pagină de
Web. Ele pot fi sintetizate astfel1:
1
www.stormy.net101.com
12
  Pentru a-şi face cunoscută existenţa – În prezent peste 240 de
milioane de persoane au acces la Internet. Indiferent de domeniul în care

activează o firmă, acestea nu pot să nu ţină seama de o piaţă potenţială de

asemenea proporţii. Pentru a veni în întâmpinarea cererii potenţiale a
acestor consumatori, firma trebuie să fie prezentă pe Internet.
 Pentru a stabili contacte – Multe afaceri nu înseamnă altceva
decât a stabili contacte de afaceri. Internetul oferă unei firme posibilitatea
de a pune la dispoziţia celor interesaţi cartea ei de vizită, şi aceasta 24 de
ore din 24.
 Pentru a oferi informaţii despre activitatea firmei şi a
produselor pe care le comercializează – O firmă care-şi creează o
pagină pe Internet trebuie să precizeze domeniul său de activitate, adresa
firmei, telefonul, faxul, programul de lucru, produsele pe care le
comercializează, metodele de plată etc. Desigur, toate aceste informaţii
pot fi oferite celor interesaţi şi prin intermediul Paginilor Aurii, însă
există o mulţime de informaţii – dobânda practicată, produsele
disponibile, preţul produselor – care trebuie actualizate periodic.
 Pentru servirea clienţilor – Oferirea de informaţii clienţilor
legate despre firmă, produsele comercializate este una din cele mai
importante moduri de a fi în slujba clientului. Tehnologia oferită de
Internet facilitează acest lucru. Mai mult, firmele prezente pe Internet pot
acorda facilităţi legate de creditare, posibilitatea de căutare a unui produs
în baza de date a firmei etc.
 Pentru creşterea notorietăţii – În general apariţia unei noi
pagini Web stârneşte curiozitatea, ceea ce-i face pe consumatori să
viziteze site-ul respectiv, devenind astfel clienţi potenţiali ai firmei
respective.
 Pentru publicarea diferitelor anunţuri şi informaţii în timp
real – Există situaţii în care anumite informaţii trebuie să fie puse la
dispoziţia clienţilor în timp real. De exemplu, numele câştigătorilor unui
concurs, informaţii de ultimă oră asupra diferitelor evenimente
economice, politice sau culturale, reducerile de preţ şi perioada pe care se
acordă acestea, apariţia unui nou produs în gama sortimentală a unei
firme etc. De asemenea, prin inserarea unui text care să anunţe apariţia
unei noutăţi, cu menţiunea subiectului, va atrage atenţia celor interesaţi,
determinându-i să acceseze pagina Web. Gradul ridicat de noutate al
informaţiilor le conferă o valoare sporită pentru consumatori.

13
  Pentru vinderea produselor – Multă lume consideră că firmele
care au pagini pe Internet au drept principal scop comerţul. Statisticile
arată că în ciuda opiniei generale, activitatea comercială a firmelor este
depăşită de activităţi precum: publicitatea, asistenţa tehnică, consultanţă.

Internetul este o unealtă foarte bună care permite comunicarea cu clienţii

şi care poate uşura comercializarea mărfurilor.
 Penrtu a prezenta imagini, sunete şi filme – De multe ori
perzenţa unei singure imagini, a unor sunete sau a unor filme scurte care
să prezinte un produs este mai convingătoare decât o mie de cuvinte,
putând influenţa publicul în decizia de a cumpăra un produs.
 Pentru creşterea cotei de piaţă – Dezvoltarea spectaculoasă a
Internetului în ultimii ani au făcut ca acesta să aibă cea mai mare piaţă
potenţială. Datorită faptului că majoritatea utilizatorilor Internetului au
un nivel ridicat de instruire şi au sau vor avea venituri ridicate, o mare
parte din clienţii potenţiali din prezent vor deveni mai devreme sau mai
târziu clienţi efectivi.
 Pentru a răspunde întrebărilor clienţilor – Multe firme,
analizând frecvenţa cu care se repetă o întrebare, vor publica răspunsurile
acestor întrebări, ceea ce va asigura o economie substanţială de timp, la
rubrica intitulată sugestiv FAQ – Răspunsurile celor mai frecvente
întrebări.
 Pentru a menţine legătura cu forţele de vânzare – De multe ori
agenţii firmei aflaţi pe teren pot avea nevoie de informaţii de ultimă oră
pentru a putea finaliza o afacere. Pentru dezvoltarea acestei probleme
firma poate recurge la publicarea informaţiilor pe Internet, în deplină
siguranţă, accesarea paginii respective făcându-se prin introducerea unei
parole. Astfel transferul de informaţii de la firmă la agent se face în
siguranţă, rapid şi la un cost scăzut.
 Pentru a pătrunde pe piaţa internaţională – prin intermediul
Internetului, firmele care doresc să pătrundă pe pieţele externe o pot face
acum cu uşurinţă.
 Pentru asigurarea continuităţii şi performanţei afacerilor –
Afacerile au un caracter internaţional, iar diferenţele de fus orar
reprezintă o barieră în calea desfăşurării normale a acestora. Prin Internet
această barieră este înlăturată, paginile web fiind la dispoziţia clienţilor, a
partenerilor de afaceri şi a asociaţilor, 24 de ore din 24, în fiecare zi a
săptămânii. În pagina web firma poate include informaţii astfel încât ele

14
să corespundă cerinţelor celor vizaţi şi poate contribui la obţinerea unor
informaţii care pot deveni un avantaj concurenţial.
 Pentru a putea modifica rapid informaţiile despre firmă sau
produsele acesteia ori de câte ori este nevoie – Există situaţii când
unele informaţii care au fost tipărite se modifică înaintea apariţiei lor în

presă, cataloage, broşuri, ceea ce duce la inutilitatea acestora, cheltuirea

unor sume de bani mari şi uneori la ratarea unor oportunităţi. Nu acelaşi
lucru se întâmplă cu o publicaţie electronică. Aceasta poate fi actualizată
ori de câte ori este nevoie, chiar de câteva ori pe zi.
 Pentru a primi feedback de la clienţi – Pe pagina web o firmă
poate să pună la dispoziţia clienţilor săi o adresă de e-mail, prin
intermediul căreia aceştia să-şi poată exprima părerea despre calitatea şi
fiabilitatea produselor, despre nivelul de satisfacţie sau alte spacte legate
de firmă şi produsele sale. Comentariile clienţilor sunt înregistrate şi
clasificate instantaneu, iar prin analiza lor se ajunge la eficientizarea
activităţii comerciale a firmei.

6.4. Groupware – platforma software destinată

grupurilor de lucru
Pe plan mondial se constată o creştere a importanţei colectivelor
(grupurilor) de lucru în structura unei întreprinderi. În cele mai multe
firme grupurile constituite în scopul luării deciziilor, deţin un rol
important în managementul organizaţional.
Referitor la existenţa şi activitatea acestor grupuri s-a constatat că
structurile unei conduceri devin mai flexibile dacă membrii grupurilor de
lucru au capacitatea de a lucra şi schimba informaţii împreună iar
managerii nu îşi pierd aproximativ 25%-50% din timpul lor de lucru în
întâlniri. Întâlnirile reprezintă deci o parte substanţială a timpului
managerului şi, din această cauză, devine foarte importantă exploatarea
metodelor de luare eficientă a deciziilor. Astfel, un bun canal de
comunicaţie între manager şi membrii grupurilor, poate creşte
productivitatea managerului, şi de ce nu satisfacţiile profesionale ale
membrilor grupurilor.
De asemeni, dezvoltarea propriilor afaceri ale unei întreprinderi sau
extinderea prin achiziţionarea de noi firme conduce la o dispersie a
grupurilor de lucru. Organizarea unor întruniri de tip clasic (acelaşi timp,

15
acelaşi loc) devine foarte costisitoare, di toate punctele de vedere (timp,
resurse financiare etc.).
O soluţie pentru dezvoltarea acestor probleme, pentru integrarea
tuturor cerinţelor de lucru ale membrilor unui grup sau ale
întreprinderilor o oferă aplicaţiile de tip groupware. Se estimează că

aplicaţiile de tip groupware vor reprezenta în scurt timp unele dintre cele
mai răspândite tipuri de programe pe Internet.
Ca urmare a facilităţilor pe care le oferă, groupware-ul reprezintă
cea mai bună alternativă pentru creşterea productivităţii unei activităţi
sau mai buna administrare a informaţiilor într-o întreprindere.
Conceptul de groupware presupune explorarea în grup a
documentelor de lucru şi de fundamentare a deciziilor prin inventarierea
tuturor alternativelor posibile în cadrul colectivelor de lucru.
În prezent, cel mai performant produs soft groupware este
considerat a fi Notes 4.0, elaborat de firma Lotus. Notes 4.0 oferă
utilizatorilor platforma necesară pentru a construi adevărate aplicaţii de
colaborare a indivizilor la nivel de întreprindere şi nu între întreprinderi.
Este în acelaşi timp instrument de exploatare a cunoştinţelor la nivelul
întreprinderii, mediu de dezvoltare a aplicaţiilor cooperante şi sistem de
transmisie şi organizare a informaţiilor. Printre facilităţile oferite de
Notes 4.0 se înscrie integrarea sa pe Internet. Prin urmare Notes 4.0
permite accesul la informaţii din Internet şi poate fi folosit ca un
instrument de dezvoltare şi publicare a informaţiilor pe Internet.
Notes 4.0 conţine vreo 25 de aplicaţii şi oferă managerului
posibilitatea de a crea şi consulta documente din cele mai diverse din
activitatea lui. Conţine o serie de şabloane (templates) de genul:
Customer Tracking, Workgroup Disscution, Document Library, Contract
Library, Service Request Tracking, Status Reports, Correspondence,
Name & Address Book ş.a.m.d., pentru alcătuirea de agende, calendare de
activităţi şi întâlniri, e-mail, texte ordinare, rapoarte etc. Suportul fizic
este asigurat de mai multe servere Windows, iar baza de date este
distribuită şi conţine astfel de documente. Server-ul Lotus se numeşte
Domino. Aplicaţia Domino.Connect este un set complet de unelte (tools),
care permite integrarea server-ului Domino cu un spectru larg de baze de
date. Datorită includerii în ,,kitul” de instalare a unei largi palete de
drivere de acces la diferite structuri de date, cum ar fi: tehnologia ODBC
– Open Data Base Connectivity (utilizată de unele SGBD-uri) FoxPro,
Paradox, IBM DB2, SQL/DS, SQL/400, Access, Btrieve, Informix,

16
Oracle, PowerBuilder, SQL/Windows, OpenInsight, MS Visual Basic, se
asigură acces la foarte multe formate de documente. Permite, de
asemenea, clienţilor Notes şi browser-elor de Web accesul la datele şi
aplicaţiile întreprinderii, cum ar fi: sisteme de aplicaţii pentru planificare,
sistemele de procesare a tranzacţiilor etc.
Notes 4.0 are în configuraţie următoarele componente principale:

 Lotus Mail – client care oferă utilizatorului din Intranet funcţiile

de bază e-mail;
 CCMail – un sistem complet de e-mail pentru firme mici şi
mijlocii, o versiune îmbunătăţită pentru browser-ele www;
 Lotus Mail-Java Edition – cu posibilităţi de interpretare applet-uri
Java;
 Lotus Notes Desktop – meniu integrat cu posibilităţi de lucru în
grup şi acces la Internet; asigură suport software chiar pentru utilizatorii
mobili;
 Lotus Notes Mail – client pentru comunicare, administrare a
sarcinilor, discuţii etc.
Mediul groupware este destinat creării, gestionării şi
conducerii eficiente a resurselor unei întreprinderi. Groupware-ul
reprezintă un set integrat de instrumente, care permite indivizilor să
lucreze împreună prin comunicare, colaborare şi coordonare la
momente de timp şi locuri diferite.
Groupware-ul îşi are rădăcinile în trei mari domenii distincte, dar
foarte apropiate cerinţelor grupurilor de lucru: mesagerie electronică,
managementul informaţiilor, automatizarea proceselor sau fluxului
de lucru.
 Comunicarea
Într-un colectiv, membrii acesteia comunică unii cu alţii în toate
modurile posibile:întâlniri de lucru şi demonstraţii, note interne, telefon,
întâlniri formale. Rolul sistemelor de comunicare este de a transmite în
mod pasiv informaţia.
Comunicarea se realizează prin utilizarea mesageriei electronice ce
reprezintă un transfer electronic de mesaje între oameni, între oameni şi
aplicaţie şi între aplicaţii.
Sistemul de transport al mesageriei electronice permite conectarea
asincronă în sensul că emitatorul şi receptorul nu trebuie să fie
sincronizaţi în acelaşi timp.
Mesageria electronică este considerată o adevărată revoluţie a
comunicării one-to-many (unul cu mai mulţi) şi many-to-many (mulţi cu

17
mai mulţi), crescând exponenţial volumul informaţiilor transmise prin
poşta electronică. Ca urmare a uşurinţei în utilizare, a avut loc o explozie
a traficului între utilizatori, astfel încât timpul acestora a început să fie
consumat pentru citirea şi parcurgerea zilnică a mesajelor venite în
avalanşă, care poate avea un impact negativ asupra productivităţii

individuale, o pierdere a anumitor informaţii esenţiale şi implicit o

reducere a capacităţii de răspuns la mesajele primite.
Inexistenţa unui mecanism de urmărire şi management al
mesajelor la dispoziţia membrilor grupului face imposibilă identificarea
corespondenţei dintre răspunsuri şi mesaje, conduce în cazul
comunicaţiei many-to-many la pierderea controlului asupra informaţiei
însăşi.
 Colaborarea
Ca şi în domeniul comunicaţiilor, una dintre cele mai importante
contribuţii ale tehnologiei în domeniul colaborării o constituie eliminarea
constrângerilor de timp şi spaţiu, care minimizează întâlnirile de lucru
directe, necesare schimbului de informaţii şi idei.
În ceea ce priveşte colaborarea asincronă (timpi diferiţi, locuri
diferite) un rol important îl joacă bazele de date partajate. Baza de date
partajată facilitează colaborarea prin furnizarea unui spaţiu virtual
comun, cu o interfaţă centrată pe grup, permiţând participanţilor să-şi
împartă informaţii şi idei. Baza de date partajată, spre deosebire de
sistemul de mesagerie electronică, nu este numai gazda unui set întreg de
mesaje, ci, ea poate stoca discuţii, documente, argumente – în general
cunoştinţe – accesibile după diverse criterii (data, autor, tip document,
subiect), în funcţie de necesităţile în permanentă schimbare ale
utilizatorilor. Baza de date partajată furnizează platforma necesară
dezvoltării unei game largi de aplicaţii care permit colaborarea în cadrul
grupului. În rândul acestor aplicaţii se înscriu:
 Sistemele de conferinţe electronice
Acestea asigură participanţilor colaborarea asincronă prin
facilitarea unor operaţii de introducere, organizare şi navigare a
informaţiilor ,,depozitate” într-un spaţiu electronic comun. Spre
deosebire de sistemul de mesagerie electronică ce oferă căsuţe poştale
individuale, tehnologia bazelor de date partajate permite plasarea
mesajelor în baze de date partajate, toţi participanţii având posibilitatea
de a vizualiza şi de a răspunde noilor mesaje. Moderatorul poate

18
interveni şi introduce noi subiecte de discuţie, poate trece de la un grup la
altul, analizând diverse stadii ale acestora.
 Sisteme pentru conducerea acţiunilor comune
Dacă în anumite faze ale procesului decizional (faza de generare şi
descriere a ideilor) membrii grupului se simt mult mai confortabil prin
introducerea acestora asincron, uneori preferând anonimatul, la generarea
alternativelor, precum şi în faza de alegere a soluţiei (luarea deciziei),

grupul preferă să lucreze împreună pentru a studia reacţiile fiecăruia, a

percepe vizual nivelul de angajament al fiecăruia.
Permitând deplasarea de la lucrul în grup la cel individual şi invers,
sistemele groupware oferă o mare flexibilitate grupului de lucru.
 Asistarea activităţii grupului de lucru în anumite
domenii
Un grup de lucru poate fi format pentru redactarea comună a unui
document final, pornindu-se de la o schiţă de document (proiect) la care
membrii grupului au acces în mod distribuit. Pentru a face cunoscute unii
altora modificările aduse asupra proiectului, schiţa documentului poate fi
memorată într-un format de baze de date, ca o colecţie de paragrafe,
capitole şi secţiuni. Acestea pot fi vizualizate: liniar, în mod rezumat, în
mod revizuire, în mod versiune.
De asemenea, fiecare paragraf poate servi ca subiect pentru o
discuţie, iar conversaţiile pot fi structurate în jurul poziţiilor
controversate.
 Sistemele de documentare şi publicare electronică
Asigură o emisie de informaţii one-to-many, în sensul că informaţia
este publicată electronic de producător (one) şi oferită cititorilor (many)
fără a putea fi modificată.
Să presupunem o echipă care utilizează o bază de date necesară
înregistrării discuţiilor referitoare la stabilirea strategiei de lansare a unui
nou produs. Rezultatul final al discuţiilor reprezentând un document
strategic, este memorat sub formă de document şi devine disponibil
tuturor cititorilor interesaţi, interni sau externi întreprinderii. Analizând
documentul, aceştia sunt invitaţi să ofere propriile lor răspunsuri,
recomandări, predicţii etc.
Pentru a permite notificarea acestor răspunsuri, compania va
include o legătură între documentul strategic memorat şi o bază de date,
în care toţi experţii să-şi depună propriile răspunsuri. Ei pot face referiri,
în răspunsurile lor, la alte documente înmagazinate în alte sisteme de
documente.
19
  Coordonarea
În comunicare, oamenii îşi trimiteau fără nici un fel de reguli, unii
altora, mesaje, iar în cazul colaborării, aceştia le utilizau când aveau
nevoie. Deci, activităţile de până acum se produceau la apariţia unor
necesităţi. Totuşi, multe dintre activităţile unei întreprinderi sunt
structurate, implică mulţi oameni, iar o coordonare a acţiunilor lor este
necesară pentru realizarea obiectivelor definite. Dacă, colaborarea este o

componentă groupware pasivă (creează un spaţiu de lucru comun, dar

nu dictează cum să fie utilizat acel spaţiu), coordonarea este o
componentă activă. Când se doreşte trecerea de la colaborare la
coordonare pentru o problema specifică, se va implementa un sistem de
automatizare a fluxurilor de lucru, în cadrul căruia vor fi definite formele
(structura şi formatul documentelor), operaţiile pe aceste forme şi rutele
lor, modalităţile de accesare şi modificare a formelor, acţiunile care se
produc în anumite condiţii.
Mesageria electronică şi tehnologia bazelor de date partajate au
generat în cadrul sistemelor de automatizare a fluxurilor de lucru diferite
modele:
 modelul SEND, bazat pe mesageria electronică. Acest model
oferă rutarea unui document de la o persoană la alta, de la un nivel de
decizie la altul, urmărind ca asupra documentului să se întreprindă o
acţiune (aprobare, analiză, comentarii).
Un exemplu în acest sens îl constituie finalizarea unui contract al
unei firme aflată în plin proces de negociere cu o altă firmă. Pentru a fi
semnat, contractul trebuie să fie aprobat intern de mai multe persoane.
Un model SEND va ruta contractul de la o persoană la alta, în vederea
aprobării, refuzării sau amendării.
 modelul SHARE are ca suport tehnologia bazelor de date
partajate. Un membru al grupului compune un document şi îl depune în
baza de date. Documentul este preluat de alţi membri, responsabili cu
rezolvarea solicitării, completându-l conform unor reguli (atribuţii)
stabilite sau creând alte documente.
Iniţiatorul documentului urmăreşte pasiv prin verificarea periodică
a bazei de date partajate sau activ prin recepţionarea de la referenţi a unor
mesaje de poştă electronică ce include o legătură la documentul care face
obiectul acţiunii. Modelul permite urmărirea stării documentelor şi a
operaţiilor care se efectuează asupra lui.

20