Proiect Tbe

Titlul temei :
Să se proiecteze proiectul tehnologic al

unei staţii de epurare a apei uzate
urbane
CUPRINS
CAP. 1 TEMA DE PROIECTARE
CAP. 2 MEMORIU TEHNIC
2.1. Obiectivele proiectului

2.2. Varianta tehnologica aleasa
2.3. Etapele procesului tehnologic de epurare si descrierea succinta a acestora
2.4. Tipul de utilaj ales
CAP. 3 CONSIDERENTE PRIVIND EPURAREA APELOR UZATE MUNICIPALE
3.1. Poluantii caracteristici, impactul asupra mediului si necesitatea epurarii

apelor uzate
3.2. Conditii de calitate privind evacuarea apelor uzate; standarde, normative
3.3. Caracteristicile apelor uzate municipale
CAP. 4 TEHNOLOGIA ADOPTATA PENTRU EPURAREA APELOR UZATE
4.1. Variante tehnologice pentru epurarea apelor municipale

4.2. Factorii care influenteaza selectia operatiilor si proceselor unitare
4.3. Determinarea gradului de epurare necesar
4.4. Alegerea variantei tehnologice optime (cu justificarea acesteia din punct de
vedere tehnic economic si ecologic)
4.5. Calculul concentratiilor intermediare realizate pentru etapele de epurare
mecanica si biologica (solide in suspensie, CBO5, CCOCr) si verificarea realizarii
gradului de epurare necesar. Descrierea determinarii a procesului chimic adoptat.
4.6. Elaborarea schemei bloc tehnologice
4.7. Materii prime auxiliare.
4.8. Utilitati si energie
4.9. Subproduse naturale si energetice. Deseuri
CAP. 5 PROIECTAREA TEHNOLOGICA A UTILAJELOR
5.1. Debite de calcul si verificare utilizata in statiile de epurare industriala

5.2. Calculul utilajelor din cadrul etapei mecanice de epurare
5.3. Calculul utilajelor din cadrul treptei biologice de epurare
5.4. Tratarea namolurilor. Aspecte generale la tratarea namolurilor
5.5. Fise tehnice pentru doua utilaje din cadrul proceselor tehnologice de epurare
CAP. 6 CONSTRUCTII SI INSTALATII PREVAZUTE IN CADRUL STATIEI DE
EPURARE MUNICIPALA
CAP. 7 TEHICA SECURITĂŢII DE PROTECŢIE ŞI IGIENA MUNCII LA REŢELELE DE

CANALIZARE
CAP.8 DESEN – SCHEMA TEHNOLOGICA DE EPURARE A APELOR UZATE

MUNICIPALE
CAP. 9 BIBLIOGRAFIE
Tema de proiectare
Să se proiecteze proiectul tehnologic al unei staţii de epurare a apei uzate

urbane. Se dau următoarele date:
A. Debite de calcul
Qzi, med = 0,275 m3/s;

Qzi, max = 0,315 m3/s;
Qorar, min = 0,235 m3/s;
Qorar, max = 0,355 m3/s.
B. Compoziţia apelor uzate care sunt introduse în staţia de epurare
Solide în suspensie: Ciss = 410 mg/l;

Substanţe organice: - CBO5 = 420 mg O2/l;
- CCOCr = 510 mg O2/l;
Azot total : CiN = 14 mg /l;
Temperatura apei uzate: 200C;
pH = 7;
Constanta de consum a oxigenului din apele uzate: K 1 = 0,1 zi-1
C. Analize de laborator ale emisarului în care se deversează apele epurate:
Oxigen dizolvat : COr = 6 mg O2/l (concentraţia oxigenului dizolvat din receptor);

Substanţe organice:CBO5 = 20 mg O2/l;
CCOCr = 50 mg O2/l;
Solide în suspensie: Cess = 50 mg /l ;
Azot total: CeN = 2,5 mg/l;
Temperatura medie a apei este de 100C;
Constanta de oxigenare a apei: K2 = 0,2 zi-1
D. Studiile hidrologice ale emisarului indică:
Viteza medie a apei: v = 1,5 m/s;

Debitul emisarului : Qe = 5 m3/s;
Coeficientul de sinuozitate al râului: ф = 1,2;
Constanta vitezei de consum a oxigenului din apele uzate:K 1r = 0,1 zi-1
E. Utilaje ce urmează a fi proiectate:

Memoriu tehnic
Epurarea apelor uzate urbane şi industriale este o necesitate a societăţii

contemporane în permanenţă dezvoltare. Creşterea populaţiei şi industrializarea
continuă indispenabilă modernizării societăţii au condus la creşterea consumului de
apă, a volumului de ape uzate, a nmărului şi complexităţi poluanţilor din aceste ape
uzate.
Proiectul urmăreşte să rezolve principalele probleme generate de infrastructura
apei potabile existentă în zonele urbane, astfel încât să fie protejate atât mediul
înconjurător cât şi efluentul.
Lucrarea urmăreşte proiectarea unei staţii de epurare a apelor uzate urbane, cât
mai eficentă din punct de vedere economic şi ecologic, care asigură eliminarea unei
categorii de poluanţi denumiţi refractari sau prioritari, care produc efecte economice şi
ecologice negative şi care trec neschimbaţi prin treptele de epurare mecano-chimică şi
biologică (epurarea avansată).
Ca obiective, în ceea ce priveşte proiectul de an, putem preciza următoarele:
Dobândirea cunoştinţelor de specialitate inginerească prin elaborarea unui studiu de
caz – staţie de epurare a apelor uzate urbane.
a) Însuşirea terminologiei legale referitoare la parametri şi intervalul lor optim de
variaţie;
b) Însuşirea valorilor legale precizate prin NTPA 001, 002/2002, reactualizat în
2005 – legea apelor – specifice în calculele inginereşti;
c) Dezvoltarea capacităţii de calcul inginereşti pentru procesele unitare din
tehnologia de epurare;
d) Însuşirea principiilor de alegere a echipamentelor specifice conform datelor
calculate în procesele unitare
e) Cunoaşterea modalităţilor de abordare a aspectelor tehnico-economice
(costuri de investiţie, costuri de exploatare, bilanţ energetic pe staţie, preţ de
cost pe m3 de apă epurată).
În primul capitol se pezintă datele de proiectare a proiectului tehnologic al unei
staţii de epurare a apei uzate urbane.
În al doilea capitol este prezentat memoriul tehnic.
În al treilea capitol, se face o introducere asupra problemelor generale legate de
epurarea apelor uzate industriale, cu referiri directe la epurarea mecanică, epurarea
chimică şi epurarea biologică a apelor uzate, la clasificarea şi prezentarea principalelor
compuşi organici nebiodegradabili (poluanţi refractari sau prioritari).
În al patrulea capitol, se prezintă principalele variante de epurare a apelor uzate
pentru eliminarea compuşilor nebiodegradabili din apele uzate, grupate după tipul
procesului care stă la baza metodei. Pentru fiecare din metode se prezintă informaţii
legate de desfăşurarea procesului, uilajele specifice care se folosesc, factorii şi
condiţiile care influenţează efiecienţa procesului, mecanismele de racţie. Se prezintă
avantajele şi dezavantajele aplicării acestor procese, mai ales prin prisma epurării unor
cantităţi mari de ape uzate, având în vedere şi aspectele economice ale fiecărui
proces.
În urma analizării avantajelor şi dezavantajelor fiecărei variante tehnologice de
epurare, din punct de vedere ecologic şi economic, ca variantă tehnologică optimă se
alege staţia de epurare mecano-chimico-biologică de epurare a apei uzate, numită şi
epurarea avansată a apelor uzate.
Epurarea avansată a apelor uzate. Epurarea mecanică, chimică şi biologică nu
realizează eliminarea poluanţilor prioritari, care, chiar şi în concentraţii foarte mici, au
efecte negative asupra organismelor vii şi asupra echilibrului ecologic în natură sau
care limitează posibilităţile de recirculare/reutilizare a apei în industrie, agricultură.
Dintre poluanţii prioritari care sunt reţinuţi prin procedee de epurare avansată se
menţionează: compuşii anorganici solubili, compuşii organici nebiodegradabili, solidele
în suspensie, coloizii si organismele patogene.
Procedeele de epurare avansată se pot aplica fie înaintea etapei de epurare
biologică sau după aceasta, în funcţie de matricea apei uzate (concentraţia şi tipul
poluanţilor).
Etapele procesului de epurare avansată sunt:
-grătare şi site, scopul grătarelor este de a reţine corpurile plutitoare şi suspensiile mari
din apele uzate (crengi şi alte bucăţi din material plastic, de lemn, animale moarte,
legume, cârpe şi diferite corpuri aduse prin plutire, etc.), pentru a proteja mecanismele
şi utilajele din staţia de epurare şi pentrua reduce pericolul de colmatare ale canalelor
de legătură dintre obiectele staţiei de epurare;
-deznisipatoare, este operaţia unitară prin care se elimină pietriş şi alte materii solide cu
dimensiuni ≥ 0,2 mm., care au densitatea mult mai mare decât a apei sau a
componenţilor organici din apele uzate;
- coagularea-flocularea, sunt metode de tratare a apelor, care facilitează eliminarea
particulelor coloidale din apele brute, prin adăugarea de agenţi chimici, aglomerarea
particolelor coloidale şi respectiv separarea lor ulterioară prin decantare, flotaţie cu aer
dizolvat, filtrare. În afară de eliminarea coloizilor şi reducerea urbidităţii din apele de
suprafaţă, prin coagulare se reduc parţial culoarea, gustul, mirosul, respectiv conţinutul
de microorganisme;
-decantoare primare, sunt bazine deschise în care se separă substanţele insolubile
mai mici de 0,2 mm. care se prezintă sub formă de particule floculente, precum şi
substanţe uşoare care plutesc la suprafaţa apei;
-bazine cu nămol activ, în aceste bazine epurarea apelor uzate au loc în prezenţa unui
amestec de nămol activ cu apă uzată, agitat în permanenţă şi aerat;
-decantoarele secundare, sunt o parte componentă deosebit de importantă a treptei
de epurare biologică şi au scopul de a reţine nămolul, materiile solide în suspensie,
separabile prin decantare (membrana biologică sau flocoanele de nămol activ, evacuate
o dată cu apa uzată din filtrele biologice, respectiv din bazinele cu nămol activ).
În capitolul cinci, se prezintă posibilităţile de integrare a epurării avansate în
procesul tehnologic de epurare a epelor uzate urbane, pentru a realiza gradul de
epurare dorit şi dimensionarea utilajelor din cadrul staţiei de epurare a apelor uzate
urbane.
În al şaselea capitol, se prezintă construcţiile şi instalaţiile prevăzute în cadrul
procesului de epurare a apelor uzate urbane.
În capitolul al şapte, prezintă problemele legate de protecţia muncii, în cadrul
procesului de epurare a apelor uzate urbane.
În capitolul opt este prezentată schema thenologica a staţiei de epurare a apelor
uzate urbane.
În capitolul nouă, este prezentată bibliografia.
Capitolul III
Considerente privind epurarea apelor municipale
3.1 Considerente privind epurarea apelor municipale
3.1.1 Poluanţi caracteristici

Apele uzate cu cea mai mare încărcătură de poluanti sunt apele uzate menajere şi
cele industriale. O parte din poluanţi le sunt comuni:
Principalele categorii de poluanţi care conferă apelor ce îi conţin caracteristici de
ape uzate, prin alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale acestora sunt:
1.Reziduri organice provenind din apele uzate menajere,industriale şi complexe de
creştere a animalelor.Cele mai încarcate sunt cele din industria alimentară,cea organică
de sinteză şi de hârtie.
Impactul acestor compuşi constă în reducerea concentraţiei de oxygen dizolvat
cu repercursiuni asupra florei, faunei. Prezenţa acestor compuşi este indicată de CBO5.
2.Nutrienţi include: azotul, fosforul, compuşii cu azot şi fosfor, siliciul şi sulfaţii.
Principalele surse de generare le constituie apele uzate menajere şi efluenţii din
industria îngrăşămintelor chimice. Azotul şi fosforul stimulează creşterea algelor
provocând fenomenul de eutrofizare.
3.Substanţe toxice(poluanţi prioritari) respective metale grele, ciauri, compuşi
organici cloruraţi , lignina, proveniţi dinn industria chimică, celulozei şi hârtiei,
petrochimică.
Poluanţii prioritari sunt compuşi organici sau anorganici selectaţi pe baza toxicităţii
foarte mari, efectelor cancerigene sau mutagene.Aceşti poluanţi sunt enumiţi şi compuşi
toxici (refractari) şi se găsesc în majoritatea cazurilor în apele uzate industriale, fiind
însă uneori depistaţi în cantităţi foarte mici în apele alimentare fie datorită unor infiltraţii,
fie epurării necorespunzătoare a apelor din amonte.
O clasificare a compuşilor organici nebiodegradabili care reprezintă majoritatea
poluanţilor organici prioritari s-a realizat pe clase de compuşi astfel:
-compuşi halogenaţi ai hidrocarburilor saturate şi nesaturate;
-compuşi aromatici monociclici;
-compuşi fenolici;
-compuşi policiclici;
-eteri siesteri ai acidului ftalic;
-compuşi cu azot;
-pesticide;
-compuşi policloruraţi ai fenil benzenului.
Impactul este deosebit asupra cursurilor de apă, asupra oamenilor şi asupra
organismelor acvatice.
Încetinesc sau stopează procesele de autoepurare sau epurare biologică şi pot da
produşi de dezinfecţie.
4.Suspensii inerte ,materii coloidale sau materiale fin divizate rezultate ca urmare
a proceselor de spălare din diverse industrii. Prin depunerea solidelor în suspensie se
perturbă viaţa acvatică normală (înfundarea branhiilor peştilor) în emisarul în care a fost
deversată apa uzată.
5.Alţi compuşi cum ar fi: sărurile sau agenţii reducători (sulfiţi sau săruri feroae)
acizi, baze, uleiuri, care apar în efluenţii rezultaţi din diverse industrii.
În cantităţi mici, sărurile nu au efecte negative asupra mediului înconjurător, dar
compuşii reducători, prin consumarea oxigenului dizolvat micşorează capacitatea de
autoepurare a emisarului.
6.Apa caldă produsă de mai multe industrii care utilizează apa ca agent de răcire.
Deversarea ca atare a apei calde în emisar perturbă desfăşurarea proceselor
biologice de autoepurare (temperature maximă admisă 30°C).
6.Apa caldă produsă de mai multe industrii care utilizează apa ca agent de răcire.
Deversarea ca atare a apei calde în emisar perturbă desfăşurarea proceselor
biologice de autoepurare (temperature maximă admisă 30°C).
3.1.2 Impactul poluanţilor asupra mediului
Odată cu creşterea numărului populaţiei şi necesităţii ei se înregistrează o
creştere considerabilă a producerii diferitor substanţe şi articole sintetice în compoziţia
cărora intră compuşi chimici care în timpul fabricării şi utilizării prezintă un pericol mare
pentru sănătatea oamenilor şi mediul ambient.
A sporit considerabil şi utilizarea pesticidelor în agricultură, aplicarea intensivă a
acestora provoacă efecte toxice asupra tuturor fiinţelor vii.
O categorie deosebit de periculoasă a compuşilor menţionaţi o prezintă poluanţii
organici persistenţi (P.O.P) care se utilizează în industrie şi agriculură şi în unele cazuri
se generează în cadrul proceselor industriale.
În majoritatea bazinelor acvatice, cursurilor de apă, mărilor sunt depistate diferite
concentraţii de pesticide şi alte substanţe organice persistente.
În cazul unor cantităţi mai mari de pesticide apa capătă un miros specific, carac-
teristic acestor tipuri de substanţe.
Datorită proceselor de migrare,pesticidele impreună cu apa de ploaie se infiltrează
în straturile freatice şi chir în cele arteziene.
Sursa cu cel mai mare număr potenţial de poluare este agricultura. Reziduurile
netratate de la formele zootehnice sunt împrăştiate pe terenuri şi o parte îşi croiesc
drum până la cursul de apă.
3.1.3 Necesitatea epurării apelor uzate

Pentru asigurarea cantitativă şi calitativă a pei necesare tuturor folosinţelor
(industrii, irigaţii, oraşe) este necesar, ca pe lângă alte lucrări şi măsuri de gospodărire
a apelor, să se asigure utilizarea cu randament maxim a instalaţiilor de epurare
existente şi să se dezvolte noi tehnologii de epurare capabile să asigure din apa
epurată o nouă sursă de apă pentru alimentarea sistemelor de irigaţii sau pentru
industrii.
Procesul de epurare constă în îndepărtarea din apele uzate a substanţelor
poluante, în scopul protecţiei calităţii apelor şi a mediului înconjurător. Epurarea
constitue unul din aspectele poluării apei. Stabilirea comportarii multiplelor substanţe
care poluează apele de suprafaţă, precum şi efectelor asupra organismelor vii fac
obiectivul epurării apelor.
Epurarea apelor uzate se efectuează în construcţii şi instalaţii grupate într-o
anumită succesiune tehnologică în cadrul unei staţii de epurare. Mărimea staţiei de
epurare va depinde de cantitatea şi calitatea apelor uzate ale receptorului, de condiţiile
tehnice de calitate, care trebuie să le îndeplinească amestecul dintre apa uzată şi a
receptorului în aval de punctul de deversare a apelor uzate, astfel încât folosinţele din
aval să nu fie afectate.
O caracteristică a staţiilor de epurare o reprezintă ‘’materia primă’’ care este apa
uzată a cărei puritate este destul de ridicată. Randamentul impus la eliminarea
poluanţilor din apă (gradul de epurare) este adesea la ordinul a 80% şi chiar peste 95%,
valori superioare celor obişnuite în prelucrărle industriale. Una din metodele de bază
aplicate pentru eliminarea poluanţilor organici din apele uzate,epurarea biologică
operează cu populaţii de microorganisme,cu evoluţie deosebit de greu de dirijat.
Staţiile de epurare se realizează cu costuri de investigaţii mari şi cu cheltuieli de
exploatare ridicate, care, numai parţial pot fi recuperate. Se impun studii tehnico-
economice aprofundate în vederea găsirii soluţiilor care să contribuie la reducerea
diferitelor costuri.În acest scop se are în vedere aplicarea unor măsuri preliminarede
prevenire a poluării apelor, respective uşurarea epurării apelor uzate [Dima M.-1998].
3.2. Condiţiile de calitate a factorilor de mediu si normativele
3.2.1 Condiţiile de calitate privind evacuarea apelor uzate în apele de

suprafaţă
În vederea protecţiei apelor ca factor natural al mediului înconjurător,ca element
de bază pentru viaţă şi desfăşurarea activitătilor social economice, evacuarea apelor
uzate în apele de suprafaţă se face numai în condiţiile prevăzute de Legea Apelor
nr.8/1974.
Pentru respectarea acestor condiţii, sunt necasare numeroase studii şi cercetări în
vederea stabilirii schemei optime a statiei de epurare.
Codiţiile tehnice de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de
suprafată, după amestecul lor cu apele uzate brute sau epuraresunt specificate de către
Legea “Apelor Române”, în grija cărora se află bazinele hidrografice.
Conform domeniului de utilizare, apele de suprafaţă se clasifică in 3 categorii de
calitate notate cu I, II, III, aşa cum sunt arătate în tabelul 3.1, la care s-au prezentat şi
valorile limită pentru diferiţi indicatori de calitate. Aceste valori trebuiesc realizate în
secţiunea de control situate la 1 km amonte de punctul sau zona de folosinţă pentru
apele de suprafaţă din categoria I şi a-II-a respective pentru apele din categoria a-III-a.
Condiţiile de calitate ale apei din categoria a-III-a corespund şi cerinţelor de desfăşurare
a proceselor biologice care asigură autoepurarea.
În tabelul 3.1. sunt prezentate valorile limită a principalelor substanţe poluante din
apa uzată, corespunzătoare gradelor de diluţie cu valori 1-50-100
Tabelul 3.1. Domeniul de utilizare a apelor de suprafaţă şi valorile limită pentru unele
caracteristici de calitate a apei
Categoria Domenii de utilizare Caracteristici de calitate
-alimentarea centralizată cu apă potabilă; O2≥6mg/dm3
-alimentarea centralizată cu apă a CBO5≤5mg/dm3
unităţilor de creştere a animalelor;
-alimentarea centralizată cu apă a CCO-Mg=10mg/dm3
intreprinderilor din industria alimentară şi
I din alte ramuri de activitate (care necesită
apa de calitatea celei potabile)
-reproducerea şi dezvoltarea salmo- CCO-Cr=10mg/dm3
nidelor în amenajări piscicole;
-standuri organizate,piscine. Bacilli coli=105/dm3
-alimentarea cu apă a amenajărilor O2≥5 mg/dm3
piscicole cu excepţia altor salmo-nicole;
-alimentarea cu apă a unor procese CBO5≤7 mg/dm3
II
tehnologice industriale;
-scopuri urbanistice şi de agrement CCO-Mn=15 mg/dm3
-alimentarea cu apă a sistemelor de irigaţii CBO5≤12 mg/dm3

III O2≥4 mg/dm3
-alimentarea cu apă a industriilor pen-tru CCO-Mn=25 mg/dm3
scopuri tehnologice CCO-Cr=30 mg/dm3
Se recomandă ca evacuarea în emisar a apelor uzate ale căror grade de diluţie

sunt cuprinse între 50-100 să se realizeze prin guri de vărsare speciale de difuzie în
vederea obţinerii de valori limită admise [Dima M.-1981].
Obiectivul acestei Directive este reducerea poluarii cu substante din Lista II în
toată Uniunea Europeana şi eliminarea poluarii cu cele mai periculoase substante
(prevăzute pe Lista I a Directivei). Directiva aceasta este asimilată acum cu Directiva
Cadru privind Apa, dar majoritatea prevederilor, cu exceptia Listei I şi Listei II inlocuite
de Lista de substanţe prioritare/prioritar periculoase, rămân în vigoare până în 2013.
În legislatia din Romania aferentă acestei directive, respectiv HG nr. 118/2002,
termenul de “substanţe din Lista I si Lista II” a fost înlocuit cu termenul “substanţe
prioritare/prioritar periculoase din Lista de substanţe prioritare în domeniul politiciii
apelor, prezentă şi în Legea Apelor nr. 310/2004 [http://www.apmdb.ro/noutati/angaja-
mente/Calitatea%20apei/Directiva%2076_464_CEE.htm].
Hotărâre nr. 188/2002 din 28/02/2002-pentru aprobarea unor norme privind
condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate. Actualizat în 2005.
Normativ din 28/02/2002- privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a
apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-
001/2005.
Tabelul 3.2 Valori limită de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi urbane
evacuate în receptori naturali [http://www.anpcnet.ro/ro/wpcontent/uploads/manual/Le-
gislatie/HG-188-2002.pdf].
Nr.crt Indicatorul de calitate Valorile limită admisibile
1. Temperatura (°C) 35,0

2. pH 6,5-8,5
3. Materii în suspensie (mg/l) 35,0
4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile (mg O2/l) 25,0
5. Consumul chimic de oxigen (CCO-Cr, mg O2/l) 125,0
6. Azotat amoniacal (mg/l) 2,0
7. Azotat total (mg/l) 10,0
8. Azotaţi (mg/l) 25,0
9. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (mg/l) 0,5
10. Sulfiţi (mg/l) 1,0
11. Sulfaţi (mg/l) 600,0
12. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (mg/l) 0,3
13. Substanţe extractibile cu solvenţi organici (mg/l) 20,0
14. Produse petroliere (mg/l) 5,0
15. Fosfor total (mg/l) 1,0
16. Detergenţi sintetici (mg/l) 0,5
17. Cianuri totale (mg/l) 0,1
18. Clor rezidual liber (mg/l) 0,2
19. Cloruri (mg/l) 500,0
20. Fluoruri (mg/l) 5,0
21. Reziduu filtrat la 105°C (mg/l) 2000,0
22. Arsen (mg/l) 0,1
23. Aluminiu (mg/l) 5,0
24. Calciu (mg/l) 300,0
25. Plumb (mg/l) 0,2
26. Cadmiu (mg/l) 0,2
27. Crom total (mg/l) 1,0
28. Crom hexavalent (mg/l) 0,1
29. Fier total ionic (mg/l) 5,0
30. Cupru (mg/l) 0,1
31. Nichel (mg/l) 0,5
32. Zinc (mg/l) 0,5
33. Mercur (mg/l) 0,05
34. Argint (mg/l) 0,1
35. Molibden (mg/l) 0,1
36. Seleniu (mg/l) 0,1
37. Mangan total (mg/l) 1,0
38. Magneziu (mg/l) 100,0
39. Cobalt (mg/l) 1,0
Normativ din 28/02/2002-privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele

de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare, NTPA-002/2002 ,(HG
nr.352/2005), a se vedea tabelul 3.3.
Tabelul nr. 3.3 Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în reţelele de canalizare ale
localităţilor
Valorile maxime
Nr.crt. Indicatorul de calitate U.M. Metoda de analiză3)
admise
0
1. Temperatura C 40
Valorile maxime
Nr.crt. Indicatorul de calitate U.M. Metoda de analiză3)
admise
2. pH unităţi pH 6,5-8,5 SR ISO 10523-97
3
3. Materii în suspensie mg/dm 350 STAS 6953-81
mg STAS 6560-82 SR ISO
4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) 300
O2/dm3 5815/98
Consum chimic de oxigen - metoda cu mg
5. 500 SR ISO 6060/96
dicromat de potasiu [CCO(Cr)1)] O2/dm3
6. Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 30 STAS 8683-70
3
7. Fosfor total (P) mg/dm 5,0 STAS 10064-75
3
8. Cianuri totale (CN) mg/dm 1,0 SR ISO 6703/1-98
- 3
9. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S ) 2 mg/dm 1,0 SR ISO 10530-97
2- 3
10. Sulfiţi (SO3 ) mg/dm 2 STAS 7661-89
2- 3
11. Sulfaţi (SO ) 4 mg/dm 600 STAS 8601-70
3
12. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm 30 STAS 7167-92
3
13. Substanţe extractibile cu solvenţi organici mg/dm 30 SR 7587-96
3
14. Detergenţi sintetici biodegradabili mg/dm 25 SR ISO 7875/1,2-96
2+ 3
15. Plumb (Pb ) mg/dm 0,5 STAS 8637-79
2+ 3
16. Cadmiu (Cd ) mg/dm 0,3 SR ISO 5961/93
STAS 7884-91 SR ISO
17. Crom total (Cr3+ + Cr6+) mg/dm3 1,5
9174-98
STAS 7884-91 SR ISO
18. Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,2
11083-98
2+ 3
19. Cupru (Cu ) mg/dm 0,2 STAS 7795-80
2+ 3
20. Nichel (Ni ) mg/dm 1,0 STAS 7987-67
2+ 3
21. Zinc (Zn )2) mg/dm 1,0 STAS 8314-87
SR 8662/1-96 SR ISO
22. Mangan total (Mn2+) mg/dm3 2,0
6333-96
3
23. Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm 0,5 STAS 6364-78
 Valoarea concentraţiei CCO(Cr) este condiţionată de respectarea raportului
CBO5/CCO mai mare sau egal cu 0,4. Pentru verificarea acestei condiţii vor putea fi
utilizate şi rezultatele determinării consumului chimic de oxigen, prin metoda cu
permanganat de potasiu, urmărindu-se cunoaşterea raportului CCO(Mn)/CCO(Cr)
caracteristic apei uzate.
 Pentru localităţile în care apa potabilă din reţeaua de distribuţie conţine zinc în
concentraţie mai mare de 1 mg/dm 3 se va accepta aceeaşi valoare şi la racordare,
dar nu mai mare de 5 mg/l.
 Metoda de analiză va fi cea corespunzătoare standardului în vigoare
[http://www.fose-septice.ro/ro/anexa2_188.html].
3.3. Caracteristicile apelor uzate municipale

Cunoaşterea naturii apelor uzate este absolute necesară pentru proiectarea şi
operarea sistemelor de colectare. Compoziţia apelor de suprafaţă şi a apelor uzate se
determină prin analize de laborator: gravimetrice, volumetrice sau fizico-chimice,
conform standardelor în vigoare pentru fiecare ţară.
Caracteristicile fizice, chimice, biologice şi bacteriologice reflectă compoziţia şi
respective, gradul de poluare al apei uzate.
Caracteristici fizice
1.Temperatura apelor uzate influenţează majoritatea reacţiilor fizice şi biochimice,
care au loc în procesul de epurare. Apele uzate menajere au o temperatură cu 2-3°C
mai ridicată decât temperatura apelor de alimentare cu excepţia cazului de deversări de
ape calde tehnologice sau când în reţea se infiltrează ape subterane.
Determinarea temperaturii se efectuează numai la locul de recoltare prin
introducerea termometrului în apa de cercetat, iar citirea temperaturii se face după 10
minute de la introducerea termometrului fără a-l scoate din apă.
2.Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte fine aflate în suspensie,
care nu sedimentează în timp. Turbiditatea nu constituie determinare curentă a apelor
uzate, deoarece nu există o proporţionalitate directă între turbiditate şi conţinutul lor în
suspenii. Analizele de laborator se exprimă în grade de turbiditate, 1 grad de turbiditate
corespund la 1 mg SiO2/dm3. Orientativ, apele uzate menajere prezintă valori ale
gradului de turbiditate în limitele de 400-500° în scara silicei.
3.Culoarea apelor uzate menajere proaspete este gri deschis, iar culoarea gri-închis
indică începutul procesului de fermentare a materiilor organice existente în aceste ape.
Pentru apele uzate care reprezintă alte culori, rezultă că amestecul acestora cu apele
uzate industriale care pătrund în reţeaua de canalizare este dominat de acestea din
urmă (apele verzi de la industriile de legume, ape galbene de la industriile prelucrătoare
de clor, ape roşii de la uzinele de metalurgie, etc).
4.Mirosul apelor uzate menajere proaspete este aproape imperceptibil. Intrarea în
fermentaţie a materiilor organice este indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat, de
putregai, sau alte mirosuri de produse de descompunere. Apele uzate orăşeneşti pot
avea mirosuri diferite imprimate de natura şi de provenienţa apelor uzate industriale.
5.Materiile solide totale (MST) care se găsesc în apa uzată pot fi în stare de
suspensie (organice şi minerale) şi materii solide dizolvate. Materiile solide în
suspensie, la rândul lor,pot fi separabile prin decantare şi materii coloidale. În funcţie de
dimensiunile diferitelor particule (gradul de dispersie) şi de greutatea specifică a acestor
particule, materiile solide în suspensie se pot depune sub formă de sediment, pot pluti
la suprafaţa apei sau pot pluti în masa apei (materii coloidale).
Prin termenul general de solide se definesc materiile care rămân ca reziduu după
evaporarea apei la 103-105°C şi au în componenţa atât materii solide nefiltrabile prin
filter de 1,2µm (solide în suspensie) cât şi materii solide filtrabile (coloizi şi compuşi
dizolvaţi)
6.Conductivitatea adduce informaţii asupra cantităţii de săruri dizolvate.
Caracteristici chimice
Se pot grupa în trei categorii principale:
I.Organice:carbohidraţii,grăsimi şi uleiuri, proteine, fenoli, pesticide, poluanţi
prioritari, agenţi de suprafaţă, compuşi organici volatili.
Substanţele organice din apele uzate menajere provin din dejecţiile umane şi
animale, din resturile de alimente,legume şi fructe, precum şi din alte materii organice
evacuate în reţeaua de canalizare. Prezenţa substanţelor organice in apă poate reduce
oxigenul din apă poate reduce oxigenul din apă până la zero, iar în lipsă de oxigen,
substanţele organice se descompun prin procese anaerobe care au loc concomitent cu
producerea H2S şi a altor gaze rău mirositoare şi toxice.
1.Oxigenul dizolvat este un indicator care arată în mod global gradul de poluare al
apelor cu substanţe organice.
Cantitatea de oxigen care se poate dizolva în apa curată –aşa numita limit
satutaţie –depinde de temperatură şi variază de la 7,63 mg/dm 3 la 30°C la 9,17 mg/dm3
la 20°C şi la 14,23 mg/dm 3la 0°C. Solubilitatea oxigenului în apă mai depinde şi de
turbulenţa la suprafaţa apei de presiunea atmosferică , mărimea suprafeţei de contact,
cantitatea de oxigen din apă sau din atmosferă etc.
Oxigenarea apei poate poate avea loc prin dizolvarea oxigenului din aer sau în
anumite condiţii speciale,prin degajarea oxigenului în procesul de fotosinteză al
vegetaţiei acatice.
Cantitatea de oxigen care lipseşte unei ape pentru a atinge limita de saturaţie se
numeşte deficit de oxigen şi indică o impurificare anterioară cu substanţe organice, care
a condus la consumarea totală sau parţială a oxigenului dizolvat.
Conţinutul de oxigen din apa uzată indică gradul de prospeţime al apei brute,
precum şi stadiul decsompunerii substanţelor organice în instalaţii biologice şi în apele
naturale.
Fiind un factor global care pune în evidenţă starea de impurificare organică a
apelor uzate, se recomandă ca acest indicator privind oxigenul dizolvat să fie analizat în
asociaţie cu consumul biochimic de oxigen, consumul chimic de oxigen şi stabilitatea
relativă a apelor uzate.
2.Consumul biochimic de oxigen(CBO) exprimat in mg/dm3 reprezintă cantitatea
de oxigen consumat de către bacterii şi alte microorganisme pentru descompunerea
biochimică,în condiţii aerobe,a substanţelor organice biodegradabile la temperatura şi în
timpul standard, de obicei la 20°C şi 5 zile.
Detreminarea mărimii CBO5 se face în funcţie de destinaţia analizei probei atât
pentru apele uzate căt şi pentru apele epurate mecanic. Rezultă că CBO 5 va indica
cantitatea de oxigen necesară pentru oxidarea materiilor oraganice coloidale şi
dizolvate, precum şi a celei părţi de materiale organice nedizolvată, care a fost reţinută
în decantoare.
În apele uzate menajere,precum şi în apele uzate industriale care au o compoziţie
apropiată cu cea a apelor uzate menajere, mărimea CBO 5 variază în limitele foarte largi
în funcţie de provenienţa lor.
Tabelul 3.4 Compoziţia medie a apelor uzate menajere în g/loc·zi

Materii solide Totale Minerale Organice CBO5
Totale 250 105 145 54
Dizolvate 160 80 80 12
În suspensie 90 25 65 42
din care
Sedimentabile 54 15 69 19
Nesedimentabile 36 10 26 23
Mineralizarea biochimică a substanţelor organice,respective consumul biochimic

de oxigen, este un process complex,care în apele bogate în oxigen se produce în doua
faze:
a)faza primară (a carbonului), în care oxigenul se consumă pentru oxidarea
substanţelor oranice care conţin carbon şi producerea de bioxid de carbon care rămâne
în soluţie sau se degajă. Această fază are o durată la apele uzate menajere de
aproximativ 20 zile la temperature de 20°C.
b)faza secundară (a azotului) în care oxigenul se consumă pentru oxidarea
substanţelor organice, care conţin azot, producându-se oxidarea până la stratul de nitriţi
şi apoi până la stadiul de nitraţi. Această fază începe după aproximativ 10 zile, la
temperature de 20°C şi se desfăşoară pe o perioadă mai îndelungată,de circa 100 de
zile. Această fază poartă denumirea de nitrificarea substanţelor organice.
3.Consumul chimic de oxigen(CCO) sau oxidabilitatea apei, care reprezintă
cantitatea de oxigen în mg/dm 3, necesară pentru oxidarea tuturor substanţelor organice
sau minerale oxidabile, fără ajutorul bacteriilor. Oxidabilitatea reprezintă cantitatea de
oxigen echivalentă cu consumul de oxidat.
Pentru apele uzate industriale, care conţin substanţe toxice se distrug
microorganismele din apă şi deci nu se poate determina CBO, în schimb nu oferă
posibilitatea de a diferenţia materia organică stabilă şi instabilă din apa uzată.
Determinarea consumului chimic de oxigen după metoda standard se efectuează
prin metoda cu KMnO4, iar pentru cele intens poluate, prim metoda cu bicromat de
potasiu. Prima metodă evidenţiază cantitatea de substanţe organice şi anorganice
oxidabile prin oxidarea acestora cu KMnO 4 în mediu acid şi la cald, iar KMnO 4 rămas în
exces se determină cu acid oxalic. La a-II-a metodă, substanţele organice din apa uzată
sunt oxidate cu bicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric, la cald în prezenţa
sulfatului de argint.
4.Carbon organic total(COT) constituie o metodă de determinare a nivelului de
poluare organică a apelor uzate, care spre deosebire de determinările prin CBO şi
CCO rezultatele sunt mai exacte datorită eliminării variabilelor care intervin în analizele
CBO şi CCO.
În esenţă, metoda constă în oxidarea materiilor organice cu carbon şi conversia
lor în CO2 şi apă. Gazul generat se captează printr-o soluţie caustică de concentraţie
standard şi cu ajutorul unui analizor de carbon se determină concentraţia materiilor
organice din apă.
Principiul metodei constă în oxidarea completă a unei probe de apă uzată, iar CO 2
rezultat este injectat într-o coloană cu un suport ce formează faza staţionară şi care se
încălzeşte la o anumită temperatură.
5.Consumul total de oxygen(CTO) este aplicat în general pentru concentraţii mici
de compuşi organici. Testul este realizat prin introducerea unei cantităţi cunoscute de
probă într-un dispozitiv de oxidare chimică sau un cuptor cu temperatură înaltă. Înaintea
analizei se realizează acidifierea şi aerarea probei pentru a elimina erorile datorate
carbonului organic.
6.Tratabilitatea unei ape uzate reprezintă capacitatea acesteia de a-si micşora
complexitatea şi numărul compuşilor organici, datorită acţiunii microorganismelor în
procesul de epurare biologică. Pot fi considerate tratabile biologic apele uzate care la
trecerea prin instalaţiile de epurare biologică permit îndepărtarea compuşilor
biodegradabili în proporţie de 80-98% şi a compuşilor organici totali în proporţie de 60-
90%.
7.Azotul sub formă de ammoniac liber, azotul organic, nitriţii şi nitraţii constituie
azotul total din apa uzată brută. Amoniacul liber constituie rezultatul descompunerii
bacteriene a materiilor organice. În apele uzate menajere amoniacul poate varia în
limitele 15-50 mg/dm3. Azotul organic şi amoniacul liber reprezintă indicatori de baze
pun în evidenţă gradul de poluare organică azotoasă ale apelor uzate. În general apele
uzate menajere au un conţinut ridicat de azot organic şi scăzut de amoniac liber.
II. Anorganice
1.Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa CO2 liber, a acizilor
minerali şi a sărurilor acizilor tari cu bazele slabe. Se exprimă în ml substanţă alcalină
normală pentru neutralizarea unui dm3 de apă.
2.Alcalinitatea apelor uzate este dată de prezenţa bicarbonaţilor şi carbonaţilor
alcalini şi a hidroxizilor. Apele uzate menajere sunt uşor alkaline cu ph 7,2-7,6. Se
determină prin neutralizarea unui dm 3 de apă de analizat cu o soluţie de NCl 0,1 N
exprimată în ml.
3.Ph-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalină şi constituie o cauză importantă
perturbatoare a proceselor biologice din cadrul unei staţii de epurare.
4.Potenţialul de oxidoreducere(redox)exprimă logaritmul cu semn schimbat al
presiunii hidrogenului gazos în echilibru cu oxigenul molecular din soluţie (scara redox
are valori de la 0 la 42). Rh-ul dar în informaţii asupra capacităţii de oxidare sau
reducere a pei uzate. Astfel pentru rh<15 proba analizată se află în stare de reducere
corespunzătoare fermentării anaerobe,iar ph>25, caracerizează o probă în faza de
oxidare aerobă.
5.Conţinutul de săruri: cloruri, sulfuri, sulfaţi este important pentru desfăşurarea
proceselor de epurare biologică.
6.Materiale grele existente în apele uzate industriale sunt toxice pentru
microorganismele care participă la epurarea biologică a apelor şi la fermentarea
anaerobă a nămolurilor.
7.Substanţe radioactive folosite din ce în ce mai mult în medicină precum şi în
centralele atomice creează probleme celor care se ocupă cu protecţia calităţii apelor.
Aceste substanţe influenţează procesele de epurare.
8.Detergenţii din apele uzate sunt substanţe tensioactive a căror structură
moleculară este formată din două grupări. Detergenţii sintetici pot favoriza acţiunea
nocivă a unor toxine uşurând absorbţia acestora.
9.Nitriţi şi nitraţi sunt prezenţi în apa uzată în cantităţi mai reduse. Nitriţii din apa
uzată provin din oxidarea incomplete a amoniacului, în prezenţa bacteriilor nitrificatoare.
Cantităţile maxime de nitriţi din apele uzate menajere nu depăşesc 0,1mg/dm 3.
Nitraţii provin din mineralizarea substanţelor organice poluante de natură proteică
ce conţin azot. Cantităţile de nitraţi în apa uzată menajeră variază între 0,1-0,4 mg/dm 3.
10.Produsele petroliere,grăsimi,uleiuri formează o peliculă plutitoare,care
împiedică oxigenarea apei. În apele uzate menajere prezenţa acestor substanţe este
nesemnificativă,însă prezenţa acestor substanţe în staţia de epurare este dăunătoare,
deoarece pot colmata filtrele biologice şi în procesele de fermentare a nămolurilor.
III. Gazele dizolvate (oxigen,H2S,CH4)
Caracteristici bacterilogice
Au drept scop determinarea numărului,genului şi condiţiile de dezvoltare ale
bacteriilor în emisar sau în efluenţii staţiilor de epurare.
Apele uzate conţin foarte multe specii bacteriene, care s-au adaptat unor condiţii
specifice de poluare. Pentru determinarea gradului de impurificare a apei cu bacterii, se
utilizează titrul coli, care pune în evidenţă existenţa bacteriilor din grupa coli-bacterii.
Caracteristici biologice
Se referă la determinarea speciilor de organisme şi a densităţilor, oferind
informaţii asupra gradului de poluare sau a capacităţii de autoepurare a apelor. Astfel
prezenţa sau absenţa unot tipuri de organisme poate oferi indicaţii asupra desfăşurării
procesului de epurare biologică sau de fermentare a nămolurilor [Dima M.-1998].
CAPITOLUL IV
Tehnologia adoptată în epurarea apelor uzate municipale
4.1 Variante tehnologice de epurare a apelor uzate municipale
În funcţie de caracteristicile apelor uzate definite de provenienţa acestor ape,la

care se adaugă condiţiile de calitate la deversare în receptori impuse de STAS 4706-88,
procedeele de epurare pot fi mecanice, mecano-chimice, mecano-biologice, mecano-
chimică-bilogică, avansat [Dima M.-1998].
Procesele tehnologice de epurare a apelor uzate realizeaze reducerea sau
eliminarea completă a impurităţilor de natură minerală, organică şi bacteriologică astfel
încât apele epurate să nu afecteze caracteristicile calitative ale emisarilor în care se
evacuează.
Epurarea apelor uzate, indiferent de procedeele utilizate, are ca obiective:
-reţinerea substanţelor poluante sau a celor ce pot fi valorificate ulterior având ca
efect final obţinerea apei epurate ce poate fi reintrodusă în circuitul natural sau
recirculată în procese tehnologice;
-prelucrarea depunerilor (nămolurilor) rezultate din epurarea apelor.
Procedeele tehnologice de epurare realizate în cadrul staţiilor de epurare
municipale sau industriale utilizează operaţii unitare (bazate pe fenomene fizice de
reţinerea poluanţilor) sau procese unitare(bazate pe procese chimice şi biologice de
transformare a poluanţilor în compuşi mai simpli,sau chiar molecule de CO 2 şi H2O
[Axinte S. şi altii-2003].
Procedeele de epurare mecanică
Asigură reţinerea prin procese fizice, a substanţelor solide (solide de dimensiuni
mari, nisip, pietriş, solide în suspensie) din apele uzate.
Pentru reţinerea corpurilor solide de dimensiuni mari se folosesc grătare şi site;
pentru separarea, prin flotaţie sau gravitaţională, a grăsimilor şi uleiurilor care plutesc în
masa apei uzate, se folosesc separatoare de grăsimi, iar sedimentarea materiilor solide
în suspensie, are loc în deznisipatoare, decantoare, fose septice. În epurarea mecanică
(decantoare) se reţine şi o parte din material organică biodegradabilă, datorită asocierii
acesteia cu aolidele în suspensie.
Dacă în canalizarea orăşenească sunt deversate mari cantităţi de ape uzate
industriale, pentru a proteja desfăşurarea normală aproceselor de epurare în treaptă
mecanică, se prevede o treaptă preliminară, realizată în bazine de egalizare
(uniformizare) a debitelor şi a concentraţiilor.
În figura 4.1. este reprezentat schematic un procedeu de epurare mecanică
Procedeele de epurare mecano-chimică
Se aplică la apele uzate în compoziţia cărora predomină materii solide în
suspensie, materii coloidale şi dizolvate, care nu pot fi reţinute decât numai prin
epurarea apelor cu reactivi chimici (pentru coagularea flocularea materiilor coloidale sau
precipitarea chimică).
Pentru a creşte eficienţa procesului chimic, apele sunt epurate mechanic, în
prealabil, de aceea acest procedeu este denumit epurare mecano-chimică.
Acest procedeu este aplicat frecvent în epurarea apelor uzate industriale, pentru
industriile minieră, extractivă, alimentară, petro-chimică.
Epurarea mecanică şi epurarea mecano-chimică reprezintă epurarea primară a
apelor uzate.
În figura 4.2. este reprezentat schematic un procedeu de epurare mecano-
chimică:
Procedeele de epurare mecano-biologică

Se bazează pe acţiunea comună a proceselor mecanice, chimice şi biologice şi
pot avea loc în condiţii naturale (câmpuri de irigare şi de infiltrare, iazuri biologice,
lagune aerate) sau în condiţii artificiale prin filtrare biologică (filtre biologice de mică sau
de mare încărcare, filtre biologice scufundate, filter tun, aerofiltre, pentru apele uzate)
sau în bazine de aerare cu nămol active (de mică sau de mare încărcare, cu aerare
normală sau prelungită, cu distribuţia în trepte a materiei organice)
Construcţiile şi instalaţiile în care se realizează procesele biochimice de epurare
biologică alcătuiesc treapta secundară a staţiei de epurare, având drept scop final,
reţinerea materiilor solide dizolvate şi în special a celor organice (biodegradabile).
Nămolul produs în treapta biologică este reţinut prin decantare, în decantoarele
secundare. În aceasta treaptă de epurare sunt necesare unele construcţii şi instalaţiile
de deservire (instalaţii pentru producerea şi introducerea artificială a aerului,staţii de
pompare şi conducte pentru transportul şi distribuţia nămolului active).
În figura 4.3. este reprezentat schematic un procedeu de epurare mecano-
biologică.
Procedeele de epurare avansată

Epurarea mecanică, chimică şi biologică nu realizează eliminarea poluanţilor
prioritari , care, chiar şi în concentraţii foarte mici, au efecte negative asupra
organismelor vii şi asupra echilibrului ecologic în natură sau care limitează posibilităţile
de recirculare/reutilizare a apei în industrie, agricultură.
poluanţilor).
În mod normal, ciclul apei a fost întotdeauna utilizat pentru a reprezenta
transportul continuu şi transformările suferite de ape în mediu, cuprinzând toate sursele
naturale de ape de suprafaţă (râuri, fluvii, mări, oceane) apă subterană, apă din
atmosferă. Dupilizarea apei, efluenţii în cantităţi şi grade de poluare diferite pot fi
recirculaţi sau reutilizaţi în conformitate cu reprezentarea din Figura 4.4. Recircularea
se referă la utilizarea apei provenite din procese industriale, după o epurare
corespunzătoare pentru a satisface necesităţile privind consumul de apă în aceleaşi
unităţi economice (apa de spălare, apa de proces, apa utilizatnt termic: răcire,
încălzire).
Reutilizarea apei rezultată din staţiile de epurare municipale sau de pe platformele
industriale poate avea ca beneficiari agricultura, sistemele de irigaţii, sistemele duale de
alimentare a locuinţelor, piscicultura, îmbogăţirea acviferelor).
a)în această reprezentare,modalităţile de deversare respective posibilităţile de
recirculare/ reutilizare sunt prezentate cu linii punctuate.
b)deversarea efluenţilor staţiilor de epurare municipale în emisari;
c)reutilizarea efluenţilor staţiilor de epurare municipale în procese industriale;
d)recircularea efluenţilor,după epurare,în cadrul proceselor industiale;
e)recircularea efluenţilor staţiilor de epurare municipale pentru tratare în vederea
obţinerii apei potabile;
f)reutilizarea efluenilor staţiilor de epurare municipale pentru irigaţii;
g)reutilizarea efluenilor staţiilor de epurare municipale pentru suplimentarea resurselor
de apă subteran.
Dintre procedeele de epurare avansată avem:
a)procedee care au la bază procese fizice:filtrarea,flotaţia cu aer,evaporarea,extrcţia
lichid-lichid,adsorbţia,procedeele de membrană (microfiltrarea, ultrafiltrarea, osmoza
inversă, electrodializa), distilarea.
b)procedeele care au la bază procese chimice: oxidarea cu aer umed,oxidarea cu
apă în condiţii supercritice, ozonizarea, precipitarea chimică, schimbul ionic, procesele
electrochimice;
c)procedee care au la bază procese fizico-chimice: îndepărtarea azotului prinstripare
cu aer, clorinare, schimb ionic;
d)procedee care au la bază procese biologice: îndepărtarea azotului prin procese de
nitrificare/ denitrificare sau oxidarea amoniacului prin nitrificarea biologică [Axinte
S.,Teodosiu C,.şi alţii-2003].
4.2 Factorii care influenţează selecţia operaţiilor şi proceselor unitare
Selecţia proceselor şi operaţiilor unitare, în vederea alcătuirii procesului

tehnologic de epurare a apelor uzate este cea mai importantă etapă în proiectarea unei
staţii de epurare a apelor uzate.
Aspectul cel mai important, în procesul de selecţie, este evaluarea diverselor
combinaţii de operaţii şi procese unitare şi interacţiunile dintre acestea, cu referiri atât la
treptele de epurare, dar şi la egalizarea debitelor şi concentraţiilor, alternativelor de
prelucrare a nămolului rezultat, bilanţul de masă.
În general alegerea factorilor care influenţează selecţia operaţiilor şi proceselor
unitare dintr-o staţie de epurare a apelor uzate municipale sunt prezentaţi în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1 Factorii care intervin în evaluarea şi selecţia operaţiilor şi proceselor unitare
[Macoveanu M.,şi alţii-1997].
Nr. Factori Observaţii
crt.
1 Posibilităţile de aplicare Sunt evaluate pe baza experienţei anterioare, a datelor din literatură,
a procesului de epura- din instalaţii pilot şi instalaţii în funcţiune.
re.
2 Debitul de ape uzate. Procesele alese trebuie să corespundă debitului de ape uzate estimat,
de exemplu, iazurile de stabilizare nu sunt corespunzătoare pentru
debite mari.
3 Variaţiile de debit şi Cele mai multe procese de epurare au rezultate mai bune în condiţii
compoziţie ale apei relativ constante de debit şi compoziţie ale apei uzate. De cele mai
uzate. multe ori se practică uniformizarea debitelor şi compozitiei apei uzate,
înainte de a se trece efectiv la epurarea acestora.
4 Caracteristicile şi com- Influenţează în mod direct tipul proceselor folosite: fizice, chimice,
poziţia apelor uzate. biologice, epurarea acestora.
5 Poluanţi care inhibă Este necesar să se identifice aceşti poluanţi în apele uzate, pentru a
sau se menţin neschim- alege în mod corespunzător schema de operare; compuşii organici
baţi în cursul epurării nebiodegradabili inhibă desfăşurarea procesului de epurare biologică,
apelor uzate. deci, trebuie eliminaţi într-o etapa anterioară printr-o metodă de epurare
avansată.
6 Condiţii climatice Temperatura influenţează viteza de reacţie a multor procese chimice şi
biologice.
7 Condiţii de reacţie şi Alegerea şi proiectarea reactorului se bazează pe consideraţii cinetice
alegerea reactorului. şi termodinamice, fiind importante, de asemenea tipul de reacţie prin
care se realizează eliminarea poluanţilor, folosirea eventuală a
catalizatorilor, posibilitaţi de intensificare a transferului de masă sau
căldură.
8 Performanţele Sunt de obicei, exprimate prin prisma calităţii efuentului, valorile
realizate. concentraţiei poluanţilor în efluent trebuind să fie conforme cu valorile
admisibile din standardele naţionale.
9 Reziduurile rezultate. Tipurile şi calităţile de reziduuri solide, lichide sau gazoase, obţinute din
procesul de epurare trebuie să fie cunoscute sau estimate din studii de
laborator sau la scară de pilot.
10 Prelucrarea nămolurilor Selecţia sistemului de prelucrare a nămolurilor trebuie să corespundă
rezultate din procesul cu sistemul de epurare ales, ţinând cont şi de nămolul în care ar putea
de epurare. afecta prelucrarea nămolurilor procesele de epurare ale apelor uzate.
11 Factorii de mediu. Direcţia vântului, zgomotului, circulaţia, distanţa faţă de zona
rezidenţială, caracteristicile emisarului, influenţează sau condiţioneaază
respectiv unele procese sau amplasarea staţiei de epurare
12 Necesarul de substanţe Trebuie cunoscute cantităţile, efectul chimicalelor şi modul în care
chimice. acesta afectează costul procesului de epurare pe ansamblul său şi de
tratare a deşeurilor rezultate.
13 Necesarul de energie şi Trebuie cunosut necesarul energetic: energie electrică, combustibil, apă
alte surse. de răcire a apelor rezultate.
14 Necesarul de personal Este important să se cunoască numărul de oameni şi nivelul lor de
calificare, precum şi timpul în care se poate realiza calificarea lor.
15 Condiţii de exploatare Este necesar să se cunoască condiţiile deosebite de exploatare, lucrul
şi fiabilitate la temperaturi şi presiuni mari, cu substanşe toxice, necesarul şi costul
temperaturii suplimentare.
16 Procese auxiliare Utilaje auxiliare: depozitare, pompare, transfer termic, trebuie să fie
cunoscute, la fel ca şi efectele nefuncţionării acestora asupra calităţii
efluentului.
17 Perforrmanţele proce- Sunt importante performanţele pe termen lung ale operaţiilor şi
sului de epurare. proceselor unitare, influenşa concentraţiilor şoc ale poluanţilor asupra
acestora.
18 Complexitatea Sunt foarte utile informaţiile asupra comploatării instalaţiilor de epurare
procesului în condiţii obişnuite sau de urgenţă precum şi niveluul necesar de
pragătire a operatorilor.
19 Compabilitatea cu in- Operaţiile sau procesele unitare pot fi compatibile cu instalaţiile
stalaţiile deja existente existente, expansiunea staţiei de epurare făcându-se astfel rapid.
20 Spaţul necesar Se preferă staţii de epurare compacte, deoarece terenurile sunt foarte
scumpe. Se recomandă atât necesarul pentru instlaţiile existente cât şi
pentru dezvoltările ulterioare.
Influenţa proceselor tehnologice asupra calităţii mediului, poate fi sintetizată în
următorul tabel:
Tabelul 4.2 Influenţa proceselor tehnologice asupra calităţii mediului [proiect TBE].
Procese, operaţii Suprafaţă de Controlul Controlul calităţii Poluarea Deşeuri rezultate
sau combinaţii teren ocupată debitelor afluentului aerului
Epurare minimă bun bun mirosul nisip, materiale

preliminară solide
pompare minimă bun bun mirosul nimic
Sedimentare moderată exelent bun mirosul nămol organic
primară
Coagulare şi minimă bun Foarte bun mirosul nămol
sedimentare
Epurare biologică maximă bun exelent mirosul nămol
(27ilter biologice)
Epurare biologică moderată exelent bun mirosul, nămol
cu nămol active compuşi
conveţionat organici volatili
Epurare biologică minimă bun bun mirosul, nămol
cu adaosuri de compuşi
reactivi chimici organici volatili
Reactor biologic minimă nesatisfă- bun compuşi nămol
descontinuu cător organici volatili
Sisteme minimă excelent bun compuşi nămol
combinate organici volatili
aerobe/anaerbe
filtrare moderată bun nesatisfăcător - Apă şi sedimente
pe filtru
Adsorbţie pe moderată bun nesatisfăcător emisii gazoase cărbune epuizat
cărbune activ
4.3 Determinarea gradului de epurare necesar
În vederea protecţiei apelor ca factor natural al mediului înconjurător, ca element

de bază pentru viaţă şi desfăşurarea activităţilor social economice, evacuarea apelor
uzate în apele de suprafaţă, care trebuie să îndeplinească condiţiile din NTPA 001
(Legea 188/2002).
În tabelul 4.3 sunt prezentaţi indicatorii de calitate cu valorile limită admisibilă
conform NTPA 001 din Legea 188/2002, privind evacuarea apelor uzate în apele de
suprafaţă.
Tabelul 4.3 valori limită privind evacuarea apelor uzate în apele de suprafaţă
Nr. Indicatori de calitate UM Valorile limite admisibile
crt.
1 Materii în suspensii mg / dm3 35
2 CB05 mgO2 / dm3 25
3 CC0-Cr mgO2 / dm3 125
4 Azot total mg / dm3 10
Conform domeniului de utilizare, apele de suprafaţă de pe teritoriul României se

clasifică în trei categorii de calitate, notate cu I, II, şi III aşa cum sunt arătate în tabelul
4.4.
Tabelul 4.4 Categorii de calitate a apelor de suprafaţă [Dima M.-1981].
Categoria Domenii de utilizare
-alimentarea centralizată cu apă potabilă;

-alimentarea cu apă a unor procese tehnologice industriale;
-alimentarea centralizată cu apă a unităţilor de creştere a animalelor;
I -alimentarea centzralizată cu apă a întreprinderilor din industria alimentară şi din
alte ramuri de activitate care necesită apă de calitatea celei potabile;
-alimentarea cu apă pentru anumite culturi agricole irigate;
-reproducerea şi dezvoltarea salmonidelor, precum şi alimentarea cu apă a
amenajărilor piscicole salmonicole;
-ştranduri organizate, bazine nautice construite;
-alimentarea cu apă a amenajărilor piscicole, cu excepţia celor salmonicole;
II -reproducerea şi dezvoltarea fondului piscicolnatural din apele de şes;
-alimentarea cu apă a unor procese tehnologice industriale;
-scopuri urbanistice şi de agrement;
III -alimentarea cu apă a sistemelor de irigaţii;
-alimentarea cu apă a industriilor pentru scopuri tehnologice.
Aceste categorii de apă anumite valori pentru indicele de calitate care trebuie
să realizeze în secţiunea de control situată la un km amonte de punctul sau zonă de
folosinţă pentru apele de suprafaţă din categoria I şi a II-a respectiv pentru apele uzate
din categoria a III-a, în secţiunea de evacuare a apelor uzate.
Condiţiile de calitate pentru apa de categoria a III-a, corespund şi cerinţelor de
desfăşurare a proceselor biologice care asigură autoepurarea, rezultă de aici
necesitatea ca evacuările de apă uzată să nu impurifice emisarul sub limitele categoriei
a III-a de calitate.
Valorile limită ale principalelor substanţe poluante din apele uzate,
corespunzătoare gradelor de diluţie cu valori de 50 şi 100, sunt prezentate în tabelul
4.5.
Tabelul 4.5 Valorile limită ale principalelor substanţe poluante din apele uzate,
Valoarea limită în funcţie
Nr. Crt. Substanţa poluantă sau UM de gradul de diluţie
indicatorul de încărcare Gradul de diluţie
1 50 100
1 Materii în suspensii mg / dm 3 25 100 200
2 CBO5 mgO2 / dm3 15 60 100
În funcţie de valoare obţinută a gradului de epurare determinat se compară cu

datele din tabelul 4.6, care exprimă eficienţa construcţiilor şi staţiilor de epurare
stabilindu-se în final mărimea staţiei de epurare din punct de vedere a metodelor şi
procedeelor de epurare ce trebuiesc adoptate.
Tabelul 4.6 Eficienţa construcţiilor şi staţiilor de epurare
Procese de epurare şi construcţiile Eficienţa %
respective CBO5 Suspensii separabile
prin sedimentare
Mecanice
-grătare, site, etc. 5-10 5-20
-deznisipatoare, decantoare 25-40 40-70
Mecano-chimice
-instalaţii de coagulare-decantare 50-85 70-90
-staţii de clorare (apa brută sau decantată) 15-30 -
-idem (apa epurată biologic) - -
Mecano-biologice
-decantoare-câmpuri de irigare şi filtrare 90-95 85-95
Mecano-biologice artificiale
-cu filtre biologice de mare încărcare 65-90 65-92
-cu filtre biologice de mică încărcare 80-95 70-92
-bazine cu nămol activ de mare încărcare 50-75 75-85
-bazine cu nămol activ de mică încărcare 75-95 85-95
Determinarea capacităţii staşiei de epurare, presupun şi eficienta sa, sunt

calculate funcţie de valorile gradului de epurare necesare pentru principalii indicatori de
calitate ai apelor uzate.
Prin grad de epurare necesar se înţelege procentul de reducere, ca urmare a
epurării, aunei părţi din elementele poluante de natură fizică chimice si biologică din
apele uzate, astfel încât, partea rămasă în apa epurată să reprezinte valoarea limită
admisibilă.
Conform definiţii, gradul de epurare se calculează cu relaţia:
Ci  Cf
GE  100 [%] ,
Ci
în care:
Ci – reprezintă valoarea concentraţiei iniţiale a indicatorului fizic, chimic din apele
uzate, pentru care se determină gradul de epurare, (mg/L) ;
Cf - reprezintă valoarea concentraţiei finale a aceluiaşi indicator după epurarea
apei uzate, (mg/L);
Un parametru care intervine în calculele de proiectare a unei staţii de epurare de
ape uzate urbane, care deversează în emisar, apa de suprafaţă este gradul sau raportul
de diluţie notat cu “d” şi care este dat de relaţia :
Q
d ,
q
în care:
Q-este debitul emisarului, (m3/s), Q=5 m3/s;
q- reprezintă debitul maxim zilnic ape uzate, (m 3/s), q=0,315 m3/s.
5
d  d  15,873
0,315
Într-o secţiune intermediară de la gura de vărsare până la secţiunea de
amestecare completă raportul de diluţie real va fi exprimat prin relaţia şi anume :
Q
d '  a ,
q
în care:
a-coeficientul de amestecare corespunzător secţiunii considerate a cărei valori
poate varia între 0,7-0,9; se adoptă a=0,85.
5
d '  0,85   d '  13, 492
0,315
În cazul în care amestecarea ar fi perfectă valoarea lui va fi a = 1 şi corespunde
formulei de calcul.
În unele calcule şi studii hidraulice valoarea coeficientului de amestecare este
dată de relaţia lui I.D. Rodziler:
1  e  L
3
a
Q ,
1  e L
3
q
în care:
a-reprezintă coeficientul de amestec ;
 -reprezintă coeficientul exprimat prin relaţia lui V.A. Frolov ;
Dt
   ,
2
în care :
ξ = coeficient ce ţine cont de locul şi tipul evacuării apei uzate în emisar; Se
adoptă ξ= 1,5 corespunzător evacuării la talveg;
Ф = coeficient de sinuozitate al receptorului; Ф = 1,2.
vH
Dt = m2/s ;
200
în care:
v- viteza medie a receptorului, v=1,5 m/s
H- adâncimea medie a receptorului, H= 1,8 m (se adoptă);
q – debitul maxim zilnic al apei uzate, q=0,315 m 3/s;
1,5 1,8
Dt   Dt  0, 0135 [m 2 / s ] ;
200
L – distanţa totală după talveg de la puctul de vărsare al apei uzate până la
secţiunea examinată privind calitatea emisarului, m (în calcule secţiunea examinată se
consideră situată la 1 km amonte de secţiunea de folosinţă).
L = Ltemă- 1km=15-1= 14 km = 14000 m
Se adopta L temă = 15 km .
0, 0135
  1,5 1, 2    0,3726
0,315
3
1  e 0,3726 14000
a  a  0,9977
5 0,3726 3 14000
1 e
0,315
Se calculează lungimea de amestecare indicată cu ajutorul relaţiei (se calculează
utilizând ambele valori ale lui „a” [Dima M.-1981].
3 3
 2,3 aQ  q   2,3 0,9977  5  0,315 
Lam   lg   L  Lam   lg   Lam  13574,83m
 (1  a)q   0,3726  1  0,9977   0,315 
3 3
 2,3 aQ  q   2,3 0,8  5  0,315 
Lam  lg   L  Lam   lg   Lam  1454,8202m
 (1  a )q   0,3726  1  0,8   0,315 
Deci, Lam  L .
După determinarea gradului de diluţie real se calculează gradul de epurare
necesar pentru poluanţii importanţi consideraţi în tema de proiectare, aşa încât, după
epurare şi amestecare cu apele emisarului să se încadreze în condiţiile de calitate,
categoria a II-a de ape de suprafaţă.
4.3.1. Determinarea gradului de epurare pentru materii în suspensii:

Se va aplica formula generală de determinare a GE particularizată pentru
materiale în suspensii:
Ciss  Cf ss
GE  100  %
Ciss
în care:
Ciss -reprezintă cantitatea de materii în suspensii din apele uzate brute, ce intră în
staţia de epurare, Ciss =410  mg / dm  ;

3
Cf ss - reprezintă cantitatea de materii în suspensii, ce poate fi evacuată în emisar,
conform NTPA 001/2005,concentraţia limită pentru materiile în suspensie este 35mg/l.

410  35
GE  100  GE  91, 4634%
410
4.3.2. Determinarea gradului de epurare necesar pentru substanţe organice

(CBO5):
Acest calcul se defineşte în următoarele situaţii:
a. când în afară de diluţii şi amestecare intervine şi procesul natural de autoepurare
a apei prin oxigenare la suprafaţă;
b. când în ecuaţia de bilanţ calculele se bazează numai pe diluţie şi amestecare şi
nu iau în considerare procesul de autoepurare;
c. funcţie de condiţiile impuse prin NTPA 001/2002.
a. Se ia în considerare diluţia, amestecarea şi procesul de autoepurare prin

oxigenarea apei.
CBO5a.u.·q∙10-k1t + a∙ Qe·CBO5 r ∙10-k1rt = (a∙Qe +q) ∙CBO5 a.m.
unde:
CBO5 a.m –reprezintă cantitatea de CBO 5 admisibilă a fi evacuată în emisar pentru
amestec, în secţiunea de calcul (7 mg/L);
k1 = 0,1 zi-1 - coeficient de oxigenare sau constanta de consum a oxigenului în ape
uzate;
k1r = 0,1 zi-1 - constanta de consum a oxigenului din apele emisarului în amonte de
gura de vărsare;
q –debitul zilnic maxim, q=0,315 m3/;
Q – debitul emisarului, Q=5 m3/s;
a = 0,8;
t – timpul de curgere a apei între secţiunea de evacuare şi secţiunea de calcul;
L 14000
t= t   t  9333,33s  t  0,10802 zile
v 1,5
CBO5 r-reprezintă cantitatea de substanţă organică, exprimată prin CBO 5, al apelor
emisarului în amonte de gura de vărsare, (2 mg/l);
CBO5au 
a Q 1
q 10
 r
  k1 t CBO5am  CBO5r 10 k1 t 
CBO5am
10 k1 t

0,8  5 1 7
=  0,10,1   7  2 100,10,1   0,10,1
0,315 10 10
= 72, 7095mgO2 / L
72,7095·0,315· 10
0,10,1
 0,8  5  2 100,10,1   0,8  5  0,315   7
30,2149 mgO2 / L  30,205 mgO2 / L
CBO5tema  CBO5au 420  72,7095

GE  100  GE  100  GE  82, 6882%
CBO5tema 420
b)Se ia în consideraţie numai amestecarea şi diluţia, ecuaţia de bilanţ fiind:
CBO5 au·q+a·Q·CBO5r=(q+a·Q) ·CBO5am
aQ
CBO5 am= (CBO5am – CBO5r)+ CBO5am
q
0,8  5
  7  2  7
= 0,315 = 70, 492 mgO2 / L
70,492·0,315+0,8·5·2=(0,315+0,8·5) ·7
30,205 mgO2 / L = 30,205 mgO2 / L
CBO5tema  CBO5au 420  70, 492

GE  100  GE  100  GE  83, 2161%
CBO5tema 420
c)Se ia în calcul valoarea impusă de NTPA 001/2005.
Se constată că valorile gradelor de epurare în ceea ce priveşte CBO 5-ul variază
funcţie de modul de diluţie şi raportare. CBO 5 NTPA=25 mg/l
CBO5tema  CBO5au 420  25
GE  100  GE  100  GE  94, 0476%
CBO5tema 420
Se constată că valorile gradelor de epurare în ceea ce priveşte CBO 5 –ul variază
între 70,492 mgO2 / L şi 72,7095 mgO2 / L , funcţie de diluţie şi raportare.
4.3.3 Determinarea gradului de epurare necesar pentru oxigenul dizolvat

În general, GE privind oxigenul dizolvat se va calcula funcţie de CBO 5 la
amestecare folosind relaţia:
CBO5am=F·Dmax
în care :
F- factor cu valori între 1,5-2,5, se adoptă F= 2
Dmax- deficit maxim de oxigen în aval de secţiunea de avacuare şi rezultă din
20
diferenţele între concentraţia oxigenului dizolvat la saturaţie ( COsat = 9,2 mg/l) şi
concentraţia oxigenului dizolvat ce trebuie să existe în orice moment în apa receptorului
(COr).
Dmax  COsat
20
 COr  Dmax  9, 2  6  Dmax  3, 2
COr  6mgO2 / L
CBO5am  2  3, 2  CBO5am  6, 4mgO2 / L
Concentraţia CBO5 , intr-o apă uzată, se determină folosind următoarea relaţie de
calcul care ia în consideraţie bilanţul în ceea ce priveşte CBO 5.
Se calculează în continuare CBO20 pentru ape uzate:
CBO20au= 1,46∙CBO5au mg/L = 1,46·72,7095=106,1554mgO2/L
q  CBO20au  a  Q  CBO20r
CBO20am 
q  a Q
0,315 106,1554  0,8  5  2,92
  10, 4563mgO2 / L
0,315  0,8  5
CBO20r= 1,46∙CBO5r mg/L = 1,46*2=2,92 mgO2/L
Se calculează deficitul de oxigen ca fiind :
DO=COs- COr
COs(la 100C)= 11,35 mgO2/L
DO=11,35- 6=5,35 mgO2/L
Se determină timpul critic la care se realizează deficitul maxim de oxigen (după
gura de vărsare) din apa râului:
k2  DO  k2  k1   0, 2  5,35  0, 2  0,1 
lg 1  r 
lg 1  
k1  CBO20  k1 
am
0,1  10, 4563  0,1 
tcr   tcr   tcr  1, 4699 zile
k2  k1r 0, 2  0,1
Calculul deficitului critic (maxim de oxigen):
Dcr 
k1r  CBO20am
k2  k1r  r

10 k1 tcr  10 k2 tcr  DO 10 k2 tcr
0,1 10, 4563 0,11,4699

 Dcr 
0, 2  0,1
 10   100,21,4699   5,35 10 0,21,4699
 Dcr  4,8587 mgO2 / L

Se compară concentraţia oxigenului necesar vieţii acvatice într-o apă de
suprafaţă (>4mg/l) cu concetraţia minimă de oxigen.
COmin  COs  DOcr  COmin  11,3  4,8587  COmin  6, 4412mgO2 / L
COmin  4 mgO2 / L
Deci,
4.3.4 Calculul gradului de epurare necesar pentru azot total

Se va aplică formula generală a GE privind N total considerând valoarea maximă
admisă a concentraţiei Ntotal conform NTPA 001/2005.
CNtotal(conform NTPA 001/2005)= 10 mgN/l
CiN  Cf N  NTPA 14  10
GE  100  GE  100  GE  28,5714% ,
CiN 14
în care:
CiN -reprezintă cantitatea de azot total, care intră în staţia de epurare, în mgN / L ;
CiN  NTPA -reprezintă cantitatea de azot total, la evacuarea din staşia de epurare, în
mgN / L .
Nu sunt necesare restricţii în ceea ce priveşte N total [proiect T.B.E.].
4.4 Calculul concentraţiilor intermediare realizate pentru etapele de epurare

mecanică şi biologică (solid în suspensie, CBO 5, CCO-cr, N)
Exemple de variante tehnologice:

Varianta I
Solide în suspensie
Grătare, GE=5%,
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
C f ss   C f ss   C fss  389,5mg / L
100 100
Deznisipare, GE=25%,
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)
C f ss   C f ss   C f ss  292,125mg / L
100 100
Bazin de egalizare=deznisiparea, C f ss  292,125mg / L

Decantor primar, GE=55%,
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  55)
C f ss   C f ss   C f ss  131, 4562mg / L
100 100
Bazin cu nămol active+ Decantor secundar,GE=85%,
Ciss  (100  GE ) 131, 4562  (100  85)

100 100
CBO5
Grătare, GE=0%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
 C fCBO   420mgO2 / L
5
100 5
100
Deznisipare, GE=5%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)
C fCBO  5
 C fCBO   399mgO2 / L
5
100 5
100
Bazin de egalizare=deznisiparea, C fCBO  399mgO2 / L

5

CiCBO  (100  GE ) 399  (100  40)
C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  239, 4mgO2 / L
5
100 5
100 5
Bazin cu nămol active+Decantor secundar,GE=85%,

CiCBO  (100  GE ) 239, 4  (100  85)
C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  35,91mgO2 / L
5
100 5
100 5
CCO-Cr
Grătare,GE=0%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  0)
C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  510mgO2 / L
100 100
Deznisipare,GE=5%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)
C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  484, 5mgO2 / L
100 100
Bazin de egalizare=deznisiparea, C fCCOCr  484,5mgO2 / L

CiCCOCr  (100  GE ) 484,5  (100  30)
C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  339,15mgO2 / L
100 100
CiCCOCr  (100  GE ) 339,15  (100  85)
100 100
N
Grătare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Deznisipare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Bazin de egalizare=deznisiparea, C f N  14mgN / L
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Bazin cu nămol active+Decantor secundar,GE=85%
CiN  (100  GE ) 14  (100  85)
C fN   C fN   C f N  2,1mgN / L
100 100
Varianta II
Grătare, GE=5%,
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
100 100
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)
100 100
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  55)
100 100
Filtru biologic, GE=75%,
Ciss  (100  GE ) 131, 4562  (100  75)

100 100
CBO5
Grătare, GE=0%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  420mgO2 / L
5
100 5
100 5
Deznisipare, GE=5%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)
C fCBO  5
5
100 5
100 5

CiCBO  (100  GE ) 399  (100  35)
C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  259,35mgO2 / L
5
100 5
100 5

CiCBO  (100  GE ) 259,35  (100  80)
C fCBO  5
5
100 5
100 5
CCO-Cr
Grătare,GE=0%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  0)
100 100
Deznisipare,GE=5%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)
100 100
CiCCOCr  (100  GE ) 484,5  (100  30)
100 100
CiCCOCr  (100  GE ) 339,15  (100  80)
100 100
N
Grătare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)

C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Deznisipare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
CiN  (100  GE ) 14  (100  80)
C fN   C fN   C f N  2,8mgN / L
100 100
Varianta III
Grătare, GE=5%,
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
100 100
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)
100 100
Coagulare-floculare+Decantor primar, GE=70%,
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  70)

100 100
CBO5
Grătare, GE=0%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
5
100 5
100 5
Deznisipare, GE=5%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)
C fCBO  5
5
100 5
100 5
Coagulare-floculare + Decantor primar, GE=70%,
CiCBO  (100  GE ) 399  (100  70)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  119, 7mgO2 / L
5
100 5
100 5
CCO-Cr
Grătare,GE=0%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  0)
100 100
Deznisipare,GE=5%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)
100 100
CiCCOCr  (100  GE ) 484,5  (100  65)

100 100
N
Grătare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Deznisipare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Coagulare-floculare + Decantor primar , GE=70%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  70)
C fN   C fN   C f N  4, 2mgN / L
100 100
Varianta IV
Grătare, GE=5%,
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
100 100
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)
100 100
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  70)
100 100
Bazin cu nămol activ+ Decantor secundar, GE=80%,
Ciss  (100  GE ) 87,6375  (100  80)

100 100
CBO5
Grătare, GE=0%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
 C fCBO   420mgO2 / L
5
100 5
100
Deznisipare, GE=5%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)
C fCBO  5
 C fCBO   399mgO2 / L
5
100 5
100
CiCBO  (100  GE ) 399  (100  70)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  119, 7mgO2 / L
5
100 5
100 5
Bazin nămol activ + Decantor secundar, GE=85%

CiCBO  (100  GE ) 119, 7  (100  85)
C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  17,955mgO2 / L
5
100 5
100 5
CCO-Cr
Grătare,GE=0%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  0)
100 100
Deznisipare,GE=5%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)
100 100
CiCCOCr  (100  GE ) 484,5  (100  65)

100 100
CiCCOCr  (100  GE ) 169,575  (100  85)

C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  25, 4362mgO2 / L
100 100
N
Grătare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Deznisipare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
CiN  (100  GE ) 14  (100  70)
C fN   C fN   C f N  4, 2mgN / L
100 100
CiN  (100  GE ) 4, 2  (100  85)

C fN   C fN   C f N  0, 63mgN / L
100 100
Varianta V
Grătare, GE=5%,
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
100 100
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)
100 100
Bazin de egalizare=deznisiparea, C f ss  292,125mg / L
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  55)
100 100
Ciss  (100  GE ) 131, 4562  (100  85)
100 100
Adsorbţie C active, GE=60%,
Ciss  (100  GE ) 19, 7184  (100  60)
C f ss   C fss   C fss  7,8873mg / L
100 100
CBO5
Grătare, GE=0%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
 C fCBO   420mgO2 / L
5
100 5
100
Deznisipare, GE=5%,
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)
C fCBO  5
 C fCBO   399mgO2 / L
5
100 5
100
Bazin de egalizare=deznisiparea, C fCBO  399mgO2 / L

5

CiCBO  (100  GE ) 399  (100  40)
C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  239, 4mgO2 / L
5
100 5
100 5
Bazin cu nămol active+Decantor secundar,GE=85%,

CiCBO  (100  GE ) 239, 4  (100  85)
C fCBO  5
5
100 5
100 5
CiCBO  (100  GE ) 35,91 (100  55)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  16,1595mgO2 / L
5
100 5
100 5
CCO-Cr
Grătare,GE=0%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  0)

C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  510mgO2 / L
100 100
Deznisipare,GE=5%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)
C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  484, 5mgO2 / L
100 100
Bazin de egalizare=deznisiparea, C fCCOCr  484,5mgO2 / L

CiCCOCr  (100  GE ) 484,5  (100  30)
100 100
CiCCOCr  (100  GE ) 339,15  (100  85)
100 100
CiCCOCr  (100  GE ) 50,8725  (100  60)
100 100
N
Grătare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Deznisipare,GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Bazin de egalizare=deznisiparea, C f N  14mgN / L
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Bazin cu nămol active+Decantor secundar,GE=85%
CiN  (100  GE ) 14  (100  85)
C fN   C fN   C f N  2,1mgN / L
100 100
CiN  (100  GE ) 2,1  (100  45)
C fN   C fN   C f N  1,155mgN / L
100 100
Varianta I II III IV V NTPA
Indicator- C f 001/2005
Materii în suspensii, 19, 7184 32,864 87, 6375 17,5275 7,8873 35
mg/L
CBO5, mgO2/L 35,91 51,87 119, 7 17,955 16,1595 25
CCO-Cr, mgO2/L 50,8725 67,83 169,575 25, 4362 20,349 125
Azot mgN/L 2,1 2,8 4, 2 0, 63 1,155 10
4.5 Alegerea variantei tehnologice optime şi descrierea detaliată a procesului

adoptat
Dintre toate aceste variante tehnologice analizate, constatăm că doar doua

dintre acestea se încadrerază din punct de vedere ecologic, deoarece concentraţiile
calculate sunt în conformitate cu Legea 188/2002, NTPA 001/2005.
Dacă analizăm cele două varinte tehnologice de epurare din punct de vedere
economic, observăm că cea mai economică, este varianta tehnologică de epurare IV,
deoarece, aceasta are un cost de intrţinere mai scăzut, iar procesele şi utilajele nu sunt
atât de pretenţioase, precum sunt cele din varianta tehnologică V.
Deci, având în vedere, criterile economice şi ecologice, varianta tehnologică
optimă se alege staţia de epurare mecano-chimico-biologică de epurare a apei uzate,
numită şi epurarea avansată a apelor uzate.
4.6 Elaborarea schemei bloc-tehnologice
Figura 4.5 Epurarea avansată a apelor uzate
Epurarea avansată a apelor uzate

Epurarea mecanică, chimică şi biologică nu realizează eliminarea poluanţilor
prioritari, care, chiar şi în concentraţii foarte mici, au efecte negative asupra
organismelor vii şi asupra echilibrului ecologic în natură sau care limitează posibilităţile
de recirculare/reutilizare a apei în industrie, agricultură.
poluanţilor).
În mod normal, ciclul apei a fost întotdeauna utilizat pentru a reprezenta
transportul continuu şi transformările suferite de ape în mediu, cuprinzând toate sursele
naturale de ape de suprafaţă (râuri, fluvii, mări, oceane) apă subterană, apă din
atmosferă. Dupilizarea apei, efluenţii în cantităţi şi grade de poluare diferite pot fi
recirculaţi sau reutilizaţi.
Reutilizarea apei rezultată din staţiile de epurare municipale sau de pe
platformele industriale poate avea ca beneficiari agricultura, sistemele de irigaţii,
sistemele duale de alimentare a locuinţelor, piscicultura, îmbogăţirea acviferelor).
a)în această reprezentare,modalităţile de deversare respective posibilităţile de
recirculare/ reutilizare sunt prezentate cu linii punctuate.
b)deversarea efluenţilor staţiilor de epurare municipale în emisari;
c)reutilizarea efluenţilor staţiilor de epurare municipale în procese industriale;
d)recircularea efluenţilor,după epurare,în cadrul proceselor industiale;
e)recircularea efluenţilor staţiilor de epurare municipale pentru tratare în vederea
obţinerii apei potabile;
f)reutilizarea efluenilor staţiilor de epurare municipale pentru irigaţii;
g)reutilizarea efluenilor staţiilor de epurare municipale pentru suplimentarea resurselor
de apă subteran.
Dintre procedeele de epurare avansată avem:
a)procedee care au la bază procese fizice:filtrarea,flotaţia cu aer,evaporarea,extrcţia
lichid-lichid,adsorbţia,procedeele de membrană (microfiltrarea, ultrafiltrarea, osmoza
inversă, electrodializa), distilarea.
b)procedeele care au la bază procese chimice: oxidarea cu aer umed,oxidarea cu
apă în condiţii supercritice, ozonizarea, precipitarea chimică, schimbul ionic, procesele
electrochimice;
c)procedee care au la bază procese fizico-chimice: îndepărtarea azotului prinstripare
cu aer, clorinare, schimb ionic;
d)procedee care au la bază procese biologice: îndepărtarea azotului prin procese de
nitrificare/ denitrificare sau oxidarea amoniacului prin nitrificarea biologică
4.7 Materii prime şi utilităţi
Materia primă reprezintă un ansamblu de material destinat prelucrării, într-o

statie de epurare, în vederea obţinerii de apă epurată de caliate corespunzătoare. În
cadrul staţiei de epurare materia primă utilizată este apa uzată urbană.
Apa, aburul, aerul comprimat, gazele inerte şi energia electrică sunt uzual
înglobate în denumirea de utilităţi. Toate utilităţile sunt considerate ca făcând parte din
sfera problemelor energetice ale unei întreprinderi.
Apa. Funcţie de utilizarea care se dă apei se deosebesc mai multe categorii:apa
tehnologică, apa de răcire, apa potabilă, apa de incendiu, apa de încălzire. Apa de
răcire poate proveni din fântâni de adâncime, temperatura ei se menţine între 10 – 15°C
în tot timpul anului, sau apa de la turnurile de răcire, când se recirculă, având
temperatura în timpul verii de 25 – 30°C. Pentru evitarea formării crustei temperatura
apei la ieşire din aparate nu trebuie să depăşească 50°C. Răcirile cu apă industrială se
pot realiza până la 35 – 40°C.
Apa ca agent de încălzire poate fi:
-apă caldă cu temperatura până la 90°C;
-apă fierbinte, sub presiune până la temperatura de 130-150°C.
Apa este un agent termic cu capacitate calorică mare, uşor de procurat. Pentru
încălzire se preferă apa dedurizată cu scopul evitării depunerilor de piatră.
Aburul. Este cel mai utilizat agent de încălzire şi poate fi: abur umed, abur
saturat, abur supraîncălzit.
Aburul umed conţine picături de apă şi rezultă de la turbinele cu contrapresiune
sau din operaţiile de evaporare, ca produs secundar. Este cunoscut sub denumirea de
abur mort.
Aburul saturat este frecvent cunoscut ca agent de încălzire având căldura latentă
de condensare mare şi coeficienţi individuali de transfer de căldură mari.
Temperatura aburului saturat poate fi reglată uşor prin modificarea presiunii.
Încălzirea cu abur se poate realiza direct, prin barbotare, sau indirect, prin intermediul
unei suprafeţe ce separă cele două fluide.
Aburul supraîncălzit cedează, în prima fază, căldură sensibilă de răcire, până la
atingerea temperaturii de saturaţie, când coeficientul individual de
transfer de căldură este mic şi apoi căldura latentă prin condensare. Aburul ca agent de
încălzire este, în general scump.
Aerul comprimat. În industria chimică, aerul comprimat poate fi utilizat în
următoarele scopuri:
-ca purtător de energie (pentru acţionarea aparatelor de măsură şi de reglare, în
atelierul mecanic);
-pentru amestecare pneumatică;
-ca materie primă tehnologică;
-ca fluid inert pentru manipulări de produse, suflări;
-pentru diferite scopuri (curăţirea utilajelor, uscare).
Energia electrică. Aceasta reprezintă una din formele de energie cele mai
folosite datorită uşurinţei de transport la distanţe mari şi la punctele de consum şi
randamentelor mari cu care poate fi transformată în energie mecanică, termică sau
luminoasă.
Energia electrică transformată în energia mecanică este utilizată la acţionarea
electromotoarelor cu care sunt dotate diversele utilaje (pompe, ventilatoare, reactoare
cu agitare mecanică).
Energia electrică este folosită şi la încălzire prin transformare în căldură, folosind
mai multe tehnici:
-trecerea curentului prin rezistenţe electrice;
-transformarea energiei electrice în radiaţii infraroşii;
-folosirea curenţilor de înaltă frecvenţă, medie şi mică;
-folosirea pierderilor dielectrice;
-încălzirea în arc electric.
Avantajul încălzirii electrice constă în reglarea uşoară a temperaturii, posibilitatea
generării încălzirii într-un punct, introducerea unei cantităţi mari de căldură într-un volum
mic, realizarea unei încălziri directe, fără impurificarea mediului şi la orice presiune.
Dezavantajul utilizării energiei electrice îl constituie costul ridicat şi impunerea
unor masuri speciale de protecţia muncii.
Nămolul activ. Sunt două categorii de nămoluri care intervin în funcţionarea
bazinelor cu nămol activ: nămolul de recirculare, care acţionează în bazine pentru
epurarea apei şi care poate fi asemănat cu cel care constituie membrana de pe filtrele
biologice, şi nămolul în exces, care este îndepărtat continuu din proces, el nu mai este
util procesului şi poate fi asemănat cu membrana antrenată de apă la trecerea ei prin
filtrele biologice.
Clasificarea nămolurilor se poate face folosind diferite criterii. Astfel, din punctul
de vedere al compoziţiei chimice se deosebesc: nămoluri minerale, la care cantitatea de
materii solide totale minerale depăşeşte 50% şi nămoluri organice, la care cantitatea de
materii solide totale organice depăşeşte 50%; din punctul de vedere al provenienţei apei
uzate, pot exista: nămoluri menajere,orăşeneşti şi industriale; din punctul de vedere al
instalaţiilor din care provin, se deosebesc: nămoluri din decantoarele primare, din
decantoarele după precipitarea chimică, din decantoarele secundare după filtrele
biologice, din decantoarele secundare după bazinele cu nămol activ .
4.8 Subproduse materiale şi energetice, deşeuri
Nămolul activ în exces. Reprezintă cantitatea de nămol activ care nu mai este
necesară procesului de epurare, fiind exprimată în kg MTS evacuate zilnic din instalaţia
de epurare; poate fi exprimate şi în volume de nămol când se ia în considerare şi
umiditatea acestuia de 98,5-99,5%.
Cantitatea de nămol în exces depinde de mai mulţi factori, dintre care ponderea
cea mai mare o reprezintă cantitatea de CBO 5 din apa uzată la care se adaugă factorul
privind menţinerea concentraţiei constante a nămolului activ în bazinul de aerare.
Este ştiut că nămolul activ de recirculare îşi măreşte neîncetat volumul, prin
proliferarea microorganismelor datorită hranei asigurată de apa uzată nou sosită în
bazin.
Cantitatea de nămol de exces care trebuie evacuată, pentru a menţine constantă

cantitatea de nămol de recirculare, se estimează la 1,5-3,0% din cantitatea de apă
uzată care intră în aerotanc.
Producţia zilnică de nămol în exces, kg MTS/zi, se poate calcula cu ajutorul
relaţiei propusă de Huncken, relaţie acceptată de STAS 11566-82, având forma:
N ex  1, 2  I ON
0,23
 EB  L5 B ,
În care:
I ON  încărcare organică a nămolului, în zile 1 ;
EB  eficienţa treptei biologice, în unităţi zecimale;
L5B  cantitatea de CBO5 din apa uzată ce intră în treapta biologică, în kg/zi.
Nămolul activ în exces poate fi trimis, spre tratare, în rezervoarele de fermentare
metanică, după ce în prealabil a fost supus unui proces de reducere a umidităţii în
bazine speciale numite îngroşătoare de nămol. Daca schema tehnologică a staţiei de
epurare prezintă un amplasament corespunzător, se recomanda ca acest nămol să fie
pompat într-un cămin din faţa decantoarelor primare, prezentând următoarele avantaje:
- creşterea eficienţei decantoarelor primare, deoarece flocoanele de nămol activ au
efectul unui coagulant;
- amestecul celor două feluri de nămoluri conţine mai puţină apă şi în consecinţă
volume reduse de nămol vor fi dirijate spre rezervoarele de fermentare, eliminând
necesitatea obligatorie a îngroşătorului de nămol.
Deşeuri menajere rezultate din staţiile de epurare sunt ambalaje, hârtie,
recipientele de la reactivi etc. [Dima M.-1998].
Capitolul V
Proiectarea tehnologică a utilajelor
5.1 Debite de calcul şi de verificare utilizate în instalaţiile de epurare municipale
Aceste debite de calcul şi verificare sunt specifice fiecărei trepte din procesul de
epurare a apelor uzate.
Valorile acestora sunt prezentate sintetic în următorul tabel [proiect TBE]:
Utilaj Debite de calcul (Qc) Debite de verificare (Qv)

Qc  2  Qor .max  0, 71m / s
3
Qv  Qor .min  0, 235m3 / s
Grătare, Site
Qc  2  Qor .max  0, 71m3 / s Qv  Qor .min  0, 235m3 / s

Deznisipator
Qc  Qzi.max  0,315m3 / s Qv  2  Qor .max  0, 71m3 / s

Decantor primar
Qc  Qzi.max  0,315m3 / s Qv  Qor .max  0,355m3 / s

Bazin cu nămol activ
Qc  Qzi.max 0,315m3 / s Qv  Qor .max  0,315m3 / s

Decantor secundar
5.2 Calculul utilajelor din cadrul treptei mecanice de epurare (grătare,

deznisipator, bazin de egalizare, decantor primar)
5.2.1 Grătare
Grătarele , conform STAS 12431-86, se prevăd la toate staţiile de epurare,
indiferent de sistemul de canalizare adoptat şi independent de procentul de intrare a
apei în staţia de epurare-prin curgere gravitaţională sau sub presiune. În acest caz
grătarele se prevăd înaintea staţiei de pompare.
Scopul grătarelor este de a reţine corpurile plutitoare şi suspensiile mari din
apele uzate (crengi şi alte bucăţi din material plastic, de lemn, animale moarte, legume,
cârpe şi diferite corpuri aduse prin plutire, etc.), pentru a proteja mecanismele şi utilajele
din staţia de epurare şi pentrua reduce pericolul de colmatare ale canalelor de legătură
dintre obiectele staţiei de epurare [Dima M.-1998].
Grătarele se confecţionează sub forma unor panouri metalice, plante sau curbe,
în interiorul căreia se sudează bare de oţel paralele prin care sunt trecute apele uzate.
În funcţie de distanţa dintre aceste bare, se deosebesc grătare rare şi grătare dese.
Grătarele rare îndeplinesc de obicei rolul de protecţie a grătarelor dese
împotriva corpurilor mari plutitoare. Distanţa între barele acestui grătar variază în
limetele 50-100mm.
Grătarele dese prezintă deschiderile dintre bare de 16-20mm, când curăţirea lor
este manuală şi de 25-60 mm, la curăţirea lor mecanică. Cele din faţa staţilor de
pompare a apelor uzate brute au interspaţiile de 50-150 mm.
Grătarele sunt alcătuite din bare metalice. Distanţa dintre bare, grătarele pot fi:
-cu deschidere mare (2,5-5 cm.);
-cu deschidere mai mică (1,5-2,5 cm.).
Pentru grătarele plasate înaintea staţiei de pompare, distanţa dintre bare se
recomandă a fi între 5-15 cm. Înclinarea grătarelor faţă de orizontală, depinde de modul
lor de curăţire (mecanic sau manual). Se recomandă pentru grătare cu curăţare
manuală înclinarea de 30-75°, iar pentru cele mecanice, înclinarea va fi mai mare de
45-90°.
Înclinările mai mici favorizează curăţirea grătarelor mai repede şi descresc
căderea de presiune pe grătar. Viteza de curgere a apei prin grătare se recomandă a fi
între 60-100 cm/s pentru a se evita depunerile.
Curăţirea manuală a grătarelor se realizează pentru instalaţii mai mici, cu cantităţi mai
reduse de reţinere şi se efectuează cu o greblă de pe o patformă situată deasupra
nivelului maxim al apei [Teodosiu C.-suport cursTBE-2008].
Grătarele cu curăţire manuală se utilizează numai la staţiile de epurare mici cu
debite pană la 0,1 m3 / s , care deservesc maximum 15000 locuitori. Curăţirea se face cu
greble, căngi, lopeţi, etc., iar pentru uşurarea exploatării se vor prevedea platforme de
lucru la nivelul părţii superioare a grătarului, lăţimea minimă a acestora fiind de 0,8 m.
aveând în vedere variaţiile mari de debite ce se înregistrează în perioadele ploioase sau
uscate de-a lungul unui an, exploatarea va fi mult uşurată dacă se prevăd două panouri
grătare aferente debitelor respective.
Grătarul de curăţire mecanică constituie soluţia aplicată la staţiile de epurare ce
deservesc peste 15000 locuitori, deoarece, în afară de faptul că elimină necesitatea
unui personal de deservire contină asigură condiţii bune de curgere a apei prin
interspaţiile grătarului fără a exista riscul apariţiei mirosurilor neplăcute în zonă [Dima
M./1998].
Curăţirea mecanică, se realizează atunci când cantitatea de materii obţinute sunt

mari, astfel încât, este necesară curăţarea continuă şi frecventă. Se pot utiliza grătaare
cu curăţare rotativă, la canale cu adâncimi mai mici de 1m., şi greble de curăţare cu
mişcări de translaţie pentru bazinele drepte cu adâncimi mari [Teodosiu C.-suport
cursTBE-2008].
Dimensionarea grătarelor
a)
 Debite de calcul:
Qc  2  Qor min  Qc  2  0,355  Qc  0, 71m3 / s
Qv  Qor min  Qv  0, 235m3 / s
 Se specifică gradul de reţinere a solidelor: GE = 5%;
 Viteza apei uzate prin interspaţiile grătarului variază între 0,7 – 1 m/s.
Se adoptă: vg = 0,8 m/s.
 Caracteristicile grătarelor din tehnologia de epurare:
o Lăţimea barelor: s = 10 mm  s=0,01m;
o Coeficientul de formă a barelor: β= 1,83;
o Distanţa dintre bare: b = 20 mm  b=0,02m;
o Unghiul de înclinare: θ = 75°
 Viteza în amonte de grătar trebuie să varieze între 0,4 – 0,6 m/s şi în condiţii de
precipitaţii abundente poate varia între 0,4 – 0,9 m/s. Această viteză se poate calcula cu
relaţia:
Qc 0, 71
va   va   va  0, 4437m / s
2  BC  hmax 2  2  0, 4
Qc = debit de calcul;
Bc = înălţimea grătarului, Bc = 2 m;
hmax = înălţimea lichidului în amonte de grătar. Acesta variază între 0,25 – 0,65 m. Vom
adopta hmax = 0,4 m.
b)
Qc 0, 71
 b  2 V  b    b  1,1093
g  hmax 2  0,8  0, 4
c)
Bc   b  c 2  1,1093  0,3
nb   nb   nb  59, 07 b
S 0, 01
unde :
c = lăţimea pieselor de prindere a barelor grătarului. Se adoptă 0,3 m.
d)
va  74  R 3  j  m / s
2 1
2
unde:
R = raza hidraulică
Bc  hmax 2  0, 4
R R  R  0, 2857
Bc  2  hmax 2  2  0, 4
j = panta grătarului j=0,5mm  J=0,0005m
va  74  0, 2857 3  0, 0005 2  va  0,7176m / s
2 1
e)
4
S
3
v2
h  B     a  sin 

 b  2 g
B* = coeficient de formă al barelor; B* = 1,83 m.
4
 0, 01  3 0, 4437 2
h  1,83     2  9,81  sin 75  h  1,8338m [proiect TBE].
 0, 02 
5.2.2 Deznisipator
Deznisiparea este operaţia unitară prin care se elimină pietriş şi alte materii
solide cu dimensiuni ≥ 0,2 mm., care au densitatea mult mai mare decât a apei sau a
componenţilor organici din apele uzate.
În general materialul eliminat prin deznisipare este considerat inert şi destul de
uscat. Compoziţia materialului care se elimină prin deznisipatoare urmăreşte:
-umidatatea, cuprinsă între 13-65%;
-substanţe volatile, cuprinsă între 1-56%;
-densitatea specifică, cuprinsă între 1300-2700 kg/m³. Pentru proiectare se va folosi
densitatea de 1600 kg/m³.
Bazinele de deznisipare sunt realizate cu scopul de a proteja echipamentul
mecanic în mişcare de abraziune, de a reduce depunerile cu densitate mare în canale,
în conducte şi de a reduce frecvenţa curăţirii decantoarelor şi instalaţia de epurare
biologică.
Este absolut necesară plasarea acestor bazine înaitea centrifugelor,
schimbătoarelor de căldură, a pompelor de presiuni mari. Localizarea deznisipatoarelor
se face de obicei după grătare şi site şi instalaţia de flotaţie şi înaintea decantoarelor
primare. Se recomandă folosirea acestor utilaje atunci când curba de sedimentare
indică faptul că într-un timp scurt, aproximativ 120-180 secunde, se depun 25-30% din
totalul suspensiilor conţinute în apă.
Prin deznisipatoare se îmbunătăţeşte procesul tehnologic în celelalte trepte de
epurare, cu implicaţii directe asupra funcţionării decantoarelor. Viteza de trecere a apei
prin deznisipatoare este de obicei cuprinsă între 0,1-0,5 m/s, iar timpul de deznisipare
este de 30-120 s [Teodosiu C.-suport cursTBE-2008].
Necesitatea tehnologică a desnisipatoarelor în cadrul unei staţii de epurare este
justificată de protecţia instalaţiilor mecanice în mişcare împotriva acţiunii abrazive a
nisipului, de reducerea volumelor utile a rezervoarelor de fermentare a nămolului
organic ocupate cu acest material inert, preum şi pentru a evita formarea de depuneri
pe conductele sau canalele de legătură care pot modifica regimul hidraulic a
influentului.
Amplasamentul deznisipatoarelor, din considerentele menţionate, se va
prevedea la începutul liniei zehnologice de epurare mecanică a apelor uzate, imediat
după grătare.
Normativul P28  84 prevede constrierea de deznisipatoare la toate staţiile de
epurare indiferent de sistemul de canalizare adoptat cu menţiunea că pentru apele
uzate din sistemul separativ de canalizare opotunitatea lor este justificata pentru debite
care depăşesc 3000 m3 / zi .
În deznisipatoare sunt reţinute particule de nisip cu diameetrul mai mare de 0,2-
0,3mm şi până la maximum 1mm.
După direcţia de mişcare a apei în aceste bazine se deosebesc deznisipatoare
orizontale cu mişcarea apei în lungul bazinului şi deznisipatoare verticale , unde
mişcarea apei se face pe verticală.
În funcţie de modul de curăţire a depunerilor, se deosebesc deznisipatoare cu
curăţire manuală, desnisipatoare cu curăţire mecanică şi hidraulică.
Alegerea soluţiei constructive de deznisipator şi a procedeului lui de curăţire
depinde de mărimea debitului, de cantitatea şi calitatea nisipului, de tipul de
echipament mecanic ce poate fi uşor procurat, spaţiul disponibil pe amplasamentul
staţiei de epurare, etc.
Se va avea în vedere că în deznisipatoare dunt reţinute şi cantităţi mici de materii
organice antrenate de particule minerale sau depuse împreună cu acetea, mai ales la
viteze mici [Dima M./1998].
Gradele de epurare pentru solide în deznisipator sunt cuprinse între 25 – 45%.
Vom alege GE=25%
a) Debite de calcul:
Qc  0, 71m3 / s
Qv  0, 235m3 / s
Pentru dimensionarea deznisipatorului, sunt importante ariile următoare:
Qc 0, 71
Ao  B  L   A0  4,1159 11, 25   A0  46,3038  30,8695m 2
vs 0, 023
o L = lungimea deznisipatorului; , L=11,25m;
o B = lăţimea deznisipatorului; B=4,1159m;
o vs = viteza de sedimentare; vs =0,023m/s.
Aria transversală a deznisipatorului:
Qc 0, 71
Atr  B  H   Atr  4,1159  0, 7666   Atr  3,1552  4, 7333m 2
va 0,15
o H = înălţimea deznisipatorului;
o va = viteza apei în deznisipator; va =0,15m/s.
b) Se calculează volumul util al deznisipatorului:
Vdez  Qc  tdez  Vdez  0, 71  50  Vdez  35,5m 3
o tdez = timpul de deznisipate care variază între 30 – 50 s. Se adoptă

50 s.
c) Calculul suprafeţei orizontale:
Qc 0, 71
A0  B  L     A0  4,1159 11, 25  1,5  A0  46,3038  46,3038m 2
vs 0, 023
o α = coeficient ce ţine seama de regimul de curgere, α = 1,5.
o vs se adoptă 2,3 /s  vs =0,023m/s.
vs 2,3
vs'   vs'   vs'  1,5333cm / s
 1,5
Încărcarea superficială:
vs 2,3
vs'   vs'   vs'  1,5333cm / s
 1,5
d) Calculul ariei transversale:
Qc 0, 71
Atr   Atr   Atr  4, 7333m 2
va 0,15
va = 0,05 – 0,3 m/s, funcţie de diametrul particulei de nisip. Se adoptă va = 0,15 m/s.
e) Se calculează lungimea şi lăţimea deznisipatorului:
L    va  tdez  L  1,5  0,15  50  L  11, 25m
A0 46,3038
B B  B  4,1159m
L 11, 25
f) Se calculează înălţimea deznisipatorului
Vdez 35,5
H H   H  0, 7666m
LB 11, 25  4,1159
g) Se împarte deznisipatorul într-un număr de canale de deznisipare separate iar
lăţimea unui compartiment canal b 1 trebuie să fie cuprinsă între 0,6 – 2 m iar în cazuri
extreme poate fi cuprinsă între 3-6 m. Se adoptă b1 = 1,4 m.
Numărul de compartimente utilizate va fi:
B 4,1159
n n  n  2,9399 [proiect TBE].
b1 1, 4
5.2.3 Coagulare-floculare
Procesele de coagulare-floculare sunt metode de tratare a apelor, care
facilitează eliminarea particulelor coloidale din apele brute, prin adăugarea de agenţi
chimici, aglomerarea particolelor coloidale şi respectiv separarea lor ulterioară prin
decantare, flotaţie cu aer dizolvat, filtrare. În afară de eliminarea coloizilor şi reducerea
urbidităţii din apele de suprafaţă, prin coagulare se reduc parţial culoarea, gustul,
mirosul, respectiv conţinutul de microorganisme.
Procesul de coagulare-floculare are loc în trei etape:
1. Neutralizarea sarcinilor electrice prin adaosul de agenţi de coagulare. În această
etapă a procesului de coagulare-floculare se realizează premiza îmbunătăţirii
posibilităţilor de aglomerare sub agitare intensă, într-un timp foarte scurt (30s-1min).
2. Formarea microflocoanelor prin aglomerarea particulelor lipsite de sarcina lor iniţială
aglomerarea se face întâi în microflocoane şi apoi în flocoane voluminoase,
separabile prin decantare, se numeşte floculare. După modul în care se realizează
aglomerarea particulelor, flocularea este de două tipuri:
-floculare pericinetică, această fază începe imediat după terminarea agitării rapide şi se
produce numai pentru particule mai mici de 1  m ;
-floculare ortocinetică, care conduce la formarea de microflocoane şi se produce în
pracică datorită unui gradient de viteză produs prin curgerea lichidului sau prin agitare
mecanică. Aceasta fază se realizează prin agitare lentă timp de 15-30 min. Şi are ca
rezultat formarea de flocoane mari, dense şi uşor sedimentabile.
3. Separarea flocoanelor prin sedimente, filtrare sau flotaţie cu aer diyolvat.
Sedimentarea sau flotaţia cu aer dizolvat se pot realiza în acelaşi utilaj în care s-a făcut
flocularea sau în utilaje separate [Teodosiu C.-suport cursTAPI-2008].
Pentru instalaţiile de coagulare clasice se realizează dimensionarea următoarelor
repere:
o staţia de preparare şi dozare a reactivilor;
o camera de amestec;
o camera de reacţie.
Staţia de preparare şi dozare a reactivilor cuprinde spaţiile necesare pentru
înmagazinarea reactivilor, pentru pregătirea acestora în forma în care se administrează
şi pentru dozare. Dozele de reactivi se stabilesc pe baza testelor de laborator care se
efactuează zilnic, prin metoda „jar test”. Pentru pre-dimensionarea acestor staţii se pot
admit dozele orientative de Al2  SO4  3 indicate în tabelul următor [Pîslăraşu şi alţii,
1981]:
Compoziţia medie a sus- Doza Al2  SO4  3 ,
pensiilor în apă, în mg/L
în mg/L
100 25-35
200 30-45
400 40-60
600 45-70
800 55-80
1000 60-90
Necesitatea alcalinităţii apei pentru a contracara scăderea pH-ului datorită

introducerii agenţilor de coagulare se stabileşte cu formula:
Dv   0, 05  Ds  A  2   K ,  Dv   0, 05  50,3  1  2  10,  Dv  35,15mg / l
unde:
Dv =doza de Ca  OH  2 , respectiv Na2CO3 sau NaOH necesară, în mg/L;
Ds =doza de coagulant, în mg/L;
Solide în suspensie: Ciss = 410 mg/L, Ds =50,3mg Al2  SO4  3 /L

A=alcalinitatea naturală a apei, ca duritate temporară, în grade germane;
K=10mg/L pentru Ca  OH  2 ; 18,3mg/L pentru Na2CO3 ; 14,3 pentru NaOH ;
Dacă Dv <0, atunci nu este necesară adăugarea de soluţii alcaline.

o La stabilirea dimensiunilor depozitelor şi a duratei de stocare a reactivilor sunt
considerate următoarele aspecte:
o posibilităţile locale de aprovizionare cu reactivi,
o consumul zilnic de reactivi.
În general, trebuie să se asigure în depozite cantitatea de reactivi
corespunzătoare consumului pentru 30 de zile.
Dozarea reactivilor se poate realiza:
o uscat, introducerea agentului de coagulare sub formă de pulbere prin dozatoare cu
şnec, disc,
o în soluţie, cu doză constantă sau cu doză variabilă, prin dozatoare cu plutitor ,
dozatoare cu pompe, dozatoare cu orificii calibrare.
Dozarea Al2  SO4  3 se poate face direct în cazul soluţiilor de aproximativ 20%,
sau printr-o soluţie intermediară, cu o concentraţie de 5-10%, care se prepară în bazine
al căror volum se determină astfel:
QD 0, 275  50,3
V  2, 4   V  2, 4   V  2915515, 222  m3  ,
n c   5  7 1, 22 10 3
În care:
Q=debitul apei, în m3 / s ;
D=doza de coagulant, în g/ m3 ;
n=numărul de preparări, în 24h, (3-6);am ales n=5;
c=concentraţia soluţiei (5-10%);am ales c=7%;
ρ=densitatea soluţiei de concentraţie utilizată, 1,22 103 g / cm3 .
Camerele de amestec.
Amestecul apei brute cu reactivii, se opate realiza prin procedee mecanicce sau
hidraulice, după cum s+a prezentat anterior.
Înalţimea camerelor de amestec.
În camerele de amestec cu şicane, alegerea elementelor constructive se face
ţinând cont cont de următorii factori:
o viteza v1 a apei la ieşirea din bazin se consideră între 0,4-0,6 m/s, astfel încât să se
asigure o curgere liniştită a apei spre camerele de reacţie, am ales v1 =0,5m/s. În

spaţiile înguste dintre şicane, viteza apei se consideră 0,8 m/s, astfel încât să se
asigure un regim turbulent,
o lăţimea jgheabului, l, la plecarea apei se alege, l≥6m, am ales l=6m.
o înlălţimea primei trepte de amestecare H 0 este dată de relaţia:
Q 0, 235
H0   H0   H 0  0, 07833m ,
v1  l 0,5  6
În care:
Q= Qzi ,med  0, 235m / s
3
v1 =0,5 m/s;
l=6m.
Pierderile de sarcină H în deschiderile l1.......ln ale pereţilor în şicană sunt date
de formula:
v22 1,52
H     H  2,3   H  0, 2637m ,
2 g 2  9,81
Unde:
 =coeficient având valoarea 2-2,5 pentru înclinarea la 45° a şicanelor, am ales  =2,3;
v2 = viteza apei în orificii, 1,5 m/s;
g=acceleraţia gravitaţională, g=9,81 m 2 / s .

Deschiderile pereţilor în şicană se calculează cu relaţia:
Q 0, 235
ln   ln   ln  0,1121m
v2   H 0  n  H  1.5   0, 07833  5  0, 2637 
n=numărul de preparări, în 24h. (3-6);am ales n=5 în 24h,

v2 =viteza apei în orificii; v2 =1.5 m/s,
H 0 = înlălţimea primei trepte de amestecare, H 0 =0.1183m,
H =pierderile de sarcină, H =0.2637m.

Camerele de reacţie
Camerele de reacţie în care se realizează flocularea sunt dimensionate pentru a
permite formarea flocoanelor într-un interval de timp de 5-30 min, după amestecarea
reactivilor în apa brută şi sunt adaptate tipului de decantor la care sunt utilizate.
În bazinele de reacţie trebuie să se asigure viteze suficient de mari pentru a
menţine flocoanele în suspensie, dar între anumite limite, pentru a nu contribui la
dezagregarea acestora ( respectiv 0,5 m/s la intrare şi 0,2-0,01 m/s la ieşire.
Volumul camerei de reacţie este dat de relaţia:
V  Q  t  V  0.235  7200  V  1692 m 3  ;

unde: Q – debit de calcul, Q=0.355[m 3/s],
t – timpul de staţionare a apei în bazinul de reacţie, t=7200 [s].
Proiectarea decantoarelor suspensionale în care se realizează combinat
procesul de coagulare- floculare şi sedimentare consideră calcularea sau adoptarea
următoarelor elemente:
 Forma bazinului,
 Timpul de staţionare,
 Incadrarea hidraulică,
 Viteza apei în camera de amestec, reacţie şi în zona de sedimentare,
 Raportul de recirculare al nămolului,
 Concentraţia nămolului,
 Volumul concentratorului de nămol. [proiect TBE].
f) retinerea solidelor in suspensie
CSSi = 2,92,125mg/l
CSSf = 87,6375mg/l
Qc = 0,235 m3/s =846 m3/h
Reţinerea = Qc (CSSi – CSSf )/1000  846  (292,125  87, 6375) /1000  172,9964
5.2.4 Decantor primar

Sunt bazine deschise în care se separă substanţele insolubile mai mici de 0,2
mm. Care se prezintă sub formă de particule floculente, precum şi substanţe uşoare
care plutesc la suprafaţa apei.
În funcţie de gradul necesar de epurare a apelor uzate, procesul de decantoare
poate fi folosit, fie în scopul prelucrării preliminare a acestora înaintea epurării lor în
treapta biologică, fie ca procedeu de epurare finală.
După direcţia de deplasare a apei uzate în decantoare, acestea se împart în
două grupe:
-decantoare orizontale; în decantoarele orizontale apele uzate circulă aproape
orizontal;
-decantoare verticale; în decantoarele verticale apa circulă de jos în sus.
Randamentul sedimentării particoleleor floculente depinde de numeroşi factori,
dintre aceştia cei mai importanti, pot fi consideraţi, timpul de decantare, încărcarea
suprficială sau viteza de sedimentare şi accesul sau evacuarea cât mai uniformă a apei
din decantor.
La decantoare o deosebită semnificaţie este timpul de decantare. Durata de
decantare, conform STAS 4162/1-89 ”Canalizări. Decantoare primare”, se recomandă
de minimum 1,5 ore corespunzător debitului de calcul.
În ceea ce priveşte viteza de sedimentare sau de ridicare la suprafaţă a
materiilor în suspensie , exprimată global, prin încărcarea superficială sau hidraulică, în
m3 / m 2 ·h. Conform STAS 4162/1-89, mărimea acestei încărcări de suprafaţă, variază în
funcţie de concentraşia iniţială meteriilor în suspensie din apa uzată şi de eficienţa
decantoarelor în ceea ce priveşte eliminarea suspensiilor conform tabelului 5.1.
Tabelul 5.1 încărcarea superfcială (viteza de sedimentare) la decantoarele primare.
Eficienţa reducerii Încărcarea superficială, în m3 / m 2 ·h, pentru concentraţiile:

suspensiilor în  200mg / dm3 200  300mg / dm3  300mg / dm3
decantor (%)
40-45 2,3 2,7 3

45-50 1,8 2,3 2,6
50-55 1,2 1,5 1,9
55-60 0,7 1,1 1,5
În scopul măririi eficienţei de reducere a suspensiilor în decantorul primar, în

afară de decantorul primar, în afară de creşterea duratei de decantare se mai folosesc
următoarele soluţii tehnologice:
-adăugarea unor substanţe în suspensie care sedimentează uşor, în speţă nămolul
activ din deantorul secundar, care îndeplineşte rolul de adjuvant şi de biocoagulator;
-aerarea preliminară a apelor uzate care contribuie la formarea flocoanelor,
separatorul de grăsimi care funcţionează prin flotare contribuie la preaerarea apelor;
-pentru apele uzate industriale se recomandă tratarea preliminară cu coagulanţi
chimici care contribuie la creşterea dimensiunilor aglomerărilor.
Eficienţa decantării primare asupra reducerii materiilor organice exprimată în
CBO5 , este de 20-25% [Dima M.-1998].
Pentru proiectarea decantoarelor sunt necesare studii privitoare la viteza de
sedimentare sau de ridicare la suprafaţă a materiilor în suspensie, exprimată global,
prin încărcarea superficială sau hidraulică. Conform STAS 4162-1/89, mărimea acestei
încărcări de suprafaţă, variază în funcţie de concentraţia iniţială a materiilor în
suspensie din apa uzată şi de eficienţa decantoarelor în ceea ce priveşte eliminarea
suspensiilor.
Încărcarea superficială Adâncimi medii ale decantorului (m)
(m3/m2h) 2 2,5 3
1 2 2,5 3
1,4 1,6 1,8 2,25
1,7 1,25 1,4 1,75
Dimensionarea tehnologică constă în stabilirea numărului şi dimensiunilor
geometrice ale decantoarelor în conformitate cu prevederile STAS 4162/89.
a) Debit de calcul:
Qc  Qzi ,max  Qc  0,315m3 / s
Qv  2  Qorar ,max  Qv  2  0,355  Qv  0, 71m3 / s
Se adoptă un grad de epurare pentru solide în suspensie de GEss  55% şi pentru
CBO5 de GECBO5  40% .

b) Determinarea vitezei de sedimentare (v s), se face în funcţie de eficienţa sedimentării,
care se urmăreşte şi de concentraţia iniţială a suspensiilor. În cazul acesta se adoptă v s:
vs = 1,5 m/h.=0,0004166 m/s
c) Se calculează încărcarea hidraulică:
Qc 0,315
vs'     vs'  1,5  vs'  0,0006249m / s
A0 756,1209
unde α = coeficient ce ţine seama de regimul de curgere şi GE, α = 1,5.
a) Viteza de circulaţie a apei prin decantor:
va = 10 mm/s = 0,01 m/s
b) Timpul de staţionare în decantor:
ts  1,5  2,5h  t s  2h  ts  7200 s.
c) Se calculează volumul spaţiului de decantare:

Vs  Qc  ts  Vs  0,315  7200  Vs  2268m3
d) Se calculează ariile transversale şi orizontale

Qc 0,315
A0   A0   A0  756,1209m 2
vs 0, 0004166
Qc 0,315
Atr   Atr   Atr  31,5m 2
va 0,01
e) Se calculează lungimea decantorului
L  va  t s  L  0, 01  7200  L  720m
f) Se calculează înălţimea totală a decantorului:

H  Hs  Hu  Hd
Hs =înălţimea de siguranţă a decantorului primar, 0,2 ÷ 0,6 m; se adoptă,H s = 0,4 m;

Hd =înălţimea depunerilor în decantorul primar, 0,2 ÷ 0,6 m; se adoptă 0,45;
H u  vs  ts  H u  0,0004166  7200  H u  2,99m
H=0,4+2,99+0,45  H=3,8495m
g) Se calculează lăţimea decantorului
A0 756,1209
B B  B  1, 0501m
L 720
Dacă lăţimea decantorului primar este mai mare decât valorile standardizate (3-
5) m se recurge la compartimentarea bazinelor de sedimentare. Se adoptă lăţimea unui
compartiment b1= 3,5 m şi se calculează:
B 1, 0501
n=  n=  n=0,3
b1 3,5
h) Se calculează volumul total de nămol depus
GEss 100 55 100
Vtnămol   Qc  Ciss   Vtnămol   0,315  410   Vtnămol  123,5347m3
m 100  P 1150 100  95
unde:
γn = densitatea nămolului, γn = 1100 ÷ 1200 kg/m3. Se adoptă γn = 1150 kg/m3;
P = umiditatea nămolului, P = 95 %;
GEss  gradul de epurare, GEss  55%;
Ciss  concentraţia iniţiala a solidelor în suspensie, Ciss  410mg / L. [proiect TBE].
5.3 Calculul utilajelor din cadrul treptei biologice de epurare (bazin cu nămol
activ, decantor secundar)
5.3.1 Dimensionarea BNA

Bazin cu nămol activ
Epurarea biologică cu nămol activ a apelor uzate în bazinele de aerare
constituie, în prezent procedeul cel mai utilizat în staţiile de epurare. Avantajul acestuia
este, realizarea unei eficienţe de epurare mai ridicate, atât iarna cât şi vara, sunt lipsite
de mirosul neplăcut şi de prezenţa muştelor, suprafeţele specifice constituite sunt mai
reduse, permite o mai uşoară adaptare a procesului tehnologic din staţia de epurare la
modificări de durată ale caracteristicilor apelor uzate. Marele inconvenient al acestui
procedeu este de ordin energetic deoarece necesită un consum specific de energie mai
ridicat, această energie fiind absorbită de utilajele care furnizează oxigenul necesar
proceselor aerobe.
Din punct de vedere constructiv, un bazin cu namol activ se prezintă sub forma
unui bazin rectangular din beton armat, unde epurarea biologică are loc în prezenţa
unui amestec de nămol activ şi apă uzată [Dima M.-1998].
Proiectarea tehnologică a unui bazin de egalizare implică calcularea volumului
cumulativ al unui bazin de egalizare; funcţie de acest volum se alege un bazin a cărui
dimensiuni trebuie să corespundă următoarelor specificaţii:
Înălţimea unui bazin de egalizare are 3 componente:
hu= înălţimea utilă, hu variază între 1,8 – 2m. se adoptă hu = 1,9 m;
hd= înălţimea depunerilor, hd= 0,2 – 0,4 m. Se adoptă hd = 0,3 ml
hs= înălţimea de siguranţă, hs= 0,2 – 0,4 m. Se adoptă hs = 0,3 m.
H=hu+hd+hs  H=1,9+0,3+0,3  H=2,5m
Variaţiile de debite şi de concentraţii ce apar ca urmare a procesului tehnologic
provoacă dereglări în funcţionarea staţiei de epurare, de aceea se impune un bazin de
egalizare a debitelor respective. Bazinul de egalizare a debitelor este de formă cilindrică
şi se urmăreşte determinarea diametrului şi înălţimii. Se calculează volumul bazinului de
egalizare ţinând seama de:
 Se calculează volumul cumulativ pentru fiecare interval orar;
 Se reprezintă grafic variaţia volumului cumulativ în timp;(cronograme)
 Se reprezintă curba debitului mediu;
 Se calculează volumul bazinului de egalizare;
 Se trasează tangenta de la punctul de maxim sau de minim a curbei debitelor
realizate, distanţa pe ordonată a acestei trepte reprezintă volumul bazinului calculat.
Volumul bazinului de egalizare este 3200 m 3.(conform interpretării cronogramei)
Rezultă ca diametrul D al bazinului de egalizare este 12,67 m adică se
încadrează în valorile 10-20 recomandate [proiect TBE].
Ipotezele considerate în proiect pentru treapta biologică sunt:
1. bazinul de nămol activ este asimilat cu un bazin cu amestecare perfectă în care
se consideră că în orice punct din bazin concentraţia substratului cât şi a nămolului
activ este egală cu cea de la ieşirea din bazin;
2. epurarea biologică se realizează în ansamblul format din bazinul de nămol activ
şi decantorul secundar;
3. procesul biologic de degradare a materiei organice care are loc numai în
bazinul de nămol activ, în decantorul secundar se realizează separarea flocoanelor
biologice de apa epurată şi recircularea unei părţi a nămolului activ în bazinul de nămol
activ;
4. în decantorul secundar, nămolul activ trebuie menţinut în stare proaspătă prin
evacuarea excesului şi recircularea unei părţi de nămol activ în bazinul de nămol activ
în conformitate cu raportul de recirculare;
5. principalele caracteristici ale nămolului activ ce sunt avute în vedere în proiect
în treapta biologică, sunt:
- indicele volumetric a nămolului IVN;
- încărcarea organică a nămolului ION;
- materiile totale în suspensie MTS.
1. Concentraţia materiei organice exprimate în CBO5 ce intră în treapta biologică
C CBO5  119,7 mg/L
2. Debitul de calcul al instalaţiei de epurare biologică:

Qc  Qzi.max  0,315m3 / s
3. Eficienţa epurării biologice :

- global:
 C   C 
CBO5
ib
CBO5
fb 119, 7  17,955
GEb  100  GEb  100  GEb  85%
C  CBO5
ib
119, 7
În general, bazinele cu nămol activ permit reducerea conţinutului de CBO 5 la

valori mai mici de 25 mg/L, conform NTPA 001/2005, asigurând un grad de epurare
cuprins între 85 – 95 %.
4. Încărcarea organică a bazinului cu nămol activ (IOB)
Reprezintă cantitatea de CBO 5 din influent care poate fi îndepărtată într-un metru
cub de bazin de aerare. Datele din literatură oferă posibilitatea calculării I OB în trei
variante:
a) Funcţie de GE, de conţinutul de materii în suspensie şi de timpul

de aerare:
 CBO5  ib
 K  1  GE  IOB  5  1  0,85  IOB  1.936 , kgCBO5 / m  zi
3
I OB 
V
K = coeficient de depinde de temperatură după cum urmează:
t = 10 – 20 °C → K = 5;
t = 20 – 30 °C → K = 6;
t = 30 – 40 °C → K = 7.
b) Funcţie numai de gradul de epurare:
Pentru GE = 89 % → IOB = 1,66 kg CBO5/m3∙zi
Pentru GE = 94 % → IOB = 1,24 kg CBO5/m3∙zi
c) În conformitate cu definiţia lui Imhoff:
Pentru GE = 60 – 80 % → IOB = 3,6 kg CBO5/m3∙zi
Pentru GE = 85 – 90 % → IOB = 1,8 kg CBO5/m3∙zi
5. Se calculează încărcarea organică a nămolului activ (I ON)
a) Pentru GE = 93 % → ION = 0,22 kg CBO5/kg nămol activ∙zi
sau
b) I ON 

Qc  CCBO%  ib

I OB
 I ON 
1.936
 I ON  0, 6453
V  CN CN 3
CN = concentraţia nămolului active;
CN = 2,5 – 4 kg/m3 , CN =3 kg/m3
sau
c) I ON  K  1  GE  , I OB  5  1  0,85  I OB  1,936 kgCBO5 / m3  zi
I OB 1,936
CN   CN   CN  3kg / m3 , se încadrează între limitele impuse.
I ON 0, 6453
6. Indicele volumetric al nămolului (IVN)
 IVN reprezintă volumul unui gram de nămol de materie totală în
suspensie după 30 minute de sedimentare.
IVN = 50 – 150 cm3/g în cazul în care nămolul activ acţionează în condiţii ce
asigură o eficienţă corespunzătoare procesului biologic de reţinere a CBO 5.
IVN > 200 cm3/g în cazul în care nămolul activ se consideră că este „bolnav”.
 Indicele de încărcare organică:
Variază în funcţie de caracteristicile nămolului activ
 Conţinutul în materii totale solide (MTS)
7. Se calculează volumul bazinului de aerare:
V

Qc  CCBO5  ib


Qc  CCBO5  ib
V 
0,315 119, 7
 19, 475  V 
0,315  86400 103 119, 7
 1682,8117m3
I OB CN  I ON 3 3  0, 6453
8. Se calculează debitul de nămol activ recirculat (Q R):

QR  r  Qc  QR  0, 428571 0,315  QR  0,1349m 3 / s
r = coeficient de recirculare.
CN 3
r 100 %  r  100%  r  42,857%
CR  CN 10  3
CR = concentraţia nămolului activ recirculat

Se va adopta CR = 10 kg/m3
Se va verifica corespondenţa raportului de recirculare în conformitate cu datele
din literatură.
9. Timpul de aerare
a) Când se consideră că recircularea nămolului poate fi neglijată
V 1682,8117
ta   ta  ta  1, 4839 h
Qc 0,315
b) Luând în considerare nămolul recirculat

V 1682,8117
tra   tra   t ra  1, 039 h
Qc  QR 0,315  0,1349
Se consideră că valoarea maximă ce poate fi recirculată este asigurată de o
valoare rmax = 0,7.
Pentru această valoare se calculează:
Qr  rmax  Qc  Qr  0, 7  0,315  Qr  0, 2205 m3 / s
V 1682,8117
tra max   tra max   tra max  0,8729 h
Qc  Qr 0,315  0, 2205
Se vor verifica datele cu cele existente în literatură.
10. Se calculează debitul de nămol în exces
GE 85
QN exces  1, 2  I ON
0,23
  LSB  QN exces  1, 2  0, 64530,23   3257,92  QN exces  3004,59 (relaţi
100 100
a Huncker)
LSB = cantitatea de CBO5 pentru apa uzată ce urmează a fi prelucrată biologic,
exprimat în kg/zi
LSB  V  I OB  LSB  1682,8117 1,936  LSB  3257,92 kg/zi
11. Se calculează necesarul de oxigen (C O) necesar respiraţiei endogene şi în

procesul de nitrificare.
Co reprezintă necesarul de oxigen pentru respiraţia substratului şi a respiraţiei
endogene a microorganismelor, iar în cazul în care sunt luate în considerare procesele
de nitrificare, se adaugă şi necesarul de oxigen în nitrificare.
a. Calculul necesarului de oxigen se face pentru un proces de epurare fără nitrificare:
CO  a  GE  c  b  C N tot  CO  0,5  0,85  37, 7055  0,15  58, 4309  CO  24,7894
a = coeficient corespunzător utilizării substratului de către microorganisme pentru

apele uzate orăşeneşti.
a = 0,5 kg O2 / kg CBO5
c = coeficient care defineşte cantitatea totală de materie organică adusă de apa
uzată influentă.

c  Qc  CCBO5  ib
 c  0,315 119, 7  c  37, 7055
b = reprezintă oxigenul consumat de către microorganismele din nămolul activ

aflate în BNA, în timp de o zi.
b = 0,15 – 0,17 kg O2/kg CBO5∙zi. Se adoptă valoare de 0,15 kg O2/kg CBO5
CN tot = cantitatea totală de nămol activ din BNA, exprimată prin fracţiunea volatilă
c 37, 7055
CN tot  kg CBO5  CN tot  kg CBO5  CN tot  58, 4309kg CBO5
I ON 0,6453
12. Capacitatea de oxigenare (CO). Reprezintă cantitatea de O2 ce trebuie introdusă

prin diferite sisteme de aerare.
1 COS K10 760 1 11,35 760
CO  CO      CO  24, 7894    0,83   CO  44, 4838 kg/zi
 CSA  CB KT p 0,9 7, 4  1, 75 783
CO = necesarul de oxigen pentru consumarea materiei organice de către

microorganisme;
α = raportul de eficienţă al transferului de oxigen în apa epurată a unui sistem de
oxigenare;
α = 0,9;
C OS = concentraţia oxigenului la saturaţie în condiţii standard funcţie de temperatură;
C OS = 11,35 mg O2/l;
CSA = concentraţia la saturaţie a oxigenului în amestec de apă uzată şi nămol la

temperatura de lucru;
CSA = 7,4 mg O2/l;
CB = concentraţia efectivă a oxigenului în amestecul de apă uzată şi nămol activ;
CB = 1,5 – 2 mg O2/l; se adoptă valoarea 1,75 mg O2/l
K10 şi KT = coeficienţi de transfer ai oxigenului în apă pentru t = 10 °C şi respectiv t = 20
°C;
Radicalul raportului este 0,83.
p = presiunea barometrică calculată ca o medie a valorilor zilnice în oraşul în care se
efectuează epurarea apelor uzate; variază între 780 şi 785 mm Hg
p = 783 mmHg.
13. Sisteme de aerare pneumatică
Se folosesc dispozitive pneumatice de dispersie a aerului generat de
compresoare sau turbosuflante. Dispersarea se poate face cu: bule fine (d < 0,3 mm),
cu bule mijlocii (d = 0,3 – 3 mm) şi cu bule mari (d > 3 mm). Se alege aerarea fină. Se
utilizează sisteme de distribuţie cu plăci poroase.
 Se calculează capacitatea de oxigenare orară:
CO 44, 4838
CO '   CO '   CO '  1,8534kgO2 / h
 24
d =1 zi=24h;
 Se calculează debitul de aer necesar:
CO ' 103 1,8534 103

Qaer   Qaer   Qaer  51, 483m3 / h
COsp  H imersie 94
H imersie = adâncimea de imersie a sistemului de distribuţie a aerului.

H imersie = 4 m.
COsp = capacitatea specifică de oxigenare a sistemului de insuflare a aerului.
COsp = 8 – 10 g O2/m3 aer∙m. Se alege valoarea de 9 O2/m3 aer∙m
 Se calculează suprafaţa plăcilor poroase (A p)
Poziţionarea distribuitorului de aer se realizează la înălţimea de imersie pe toată
suprafaţa bazinului de aerare.
Qaer 51, 483
Ap   Ap   Ap  0,858m 2
iaer 60
iaer = intensitatea aerării;

iaer = 1 m3/m2∙min = 60 m3/m2∙h.
 Se calculează energia brută a sistemului de aerare:
Eb  H imersie  ES  Eb  4  5,5  Eb  22W  h / m 2
ES = consumul specific de energie; se adoptă

ES = 5,5 W∙h/m3.
Dimensionarea bazinului cu nămol activ

Se recomandă H bazin = 3 – 5 m., H bazin=4m
 Înălţimea totală a bazinului va fi:
H tot  H imersie  H s  H tot  4  0, 7  H tot  4, 7m
H s = 0,5 – 0,8 m.
 Lăţimea bazinului:
B   1  1,5   H tot  B  1, 25  4, 7  B  5,95m
 Lungimea bazinului:
L   8  18   B  L  12  5,95  L  71, 4m
 Determinarea numărului de compartimente necesar:

V  n  V1
V1  B  H tot  L  V1  5,95  4, 7  71, 4  V1  1996, 701m
V 1682,8117
n n  n  0,8
V1 1996, 701
5.3.2 Decantorul secundar
Decantoarele secundare sunt o parte componentă deosebit de importantă a
treptei de epurare biologică şi au scopul de a reţine nămolul, materiile solide în
suspensie, separabile prin decantare (membrana biologică sau flocoanele de nămol
activ, evacuate o dată cu apa uzată din filtrele biologice, respectiv din bazinele cu
nămol activ).
Nămolul din decantoarele secundare are următoarele caracteristici:
-este puternic floculat;
-are un conţinut mare de apă;
-este uşor;
-intră repede în descompunere.
Dacă nămolul rămâne un timp mai îndelungat în decantoarele secundare, bulele
mici de azot care se formează prin procesul chimic de reducere, îl aduc la suprafaţă şi
astfel, nu mai poate fi evacuat.
În comparaţie cu filtrele biologice, unde evacuarea nămolului este necesar să se
facă într-un mod mai mult sau mai puţin contunuu, la bazinele cu nămol activ această
operaţie trebuie să se facă, în mod obligatoriu, continuu, pentru a asigura cantitatea şi
calitatea corespunzătoare de nămol în bazine, aspect de care depinde efiecienţa
epurării.
Cele mai recomandate sunt decantoarele verticale; la staţiile mari de epurare se
recurge la decantoare radiale sau longitudionale. Din punct de vedere constructiv,
decantoarele secundare sunt asemănătoare cu cele primare.
Decantorul secundar radial
Particularitatea regimului de funcţionare a decantoarelor radiale constă în aceea
că viteza de circulaţie a apelor variază de la o valoare maximă în centrul decantorului
până la o valoare minimă în dreptul jgheabului periferic colector.
Din punct de vedere constructiv, decantoarele radiale se prezintă sub forma unor
bazine de beton armat având forma circulară în plan, în care apa uzată intră prin
conducte (intrarea pe la partea inferioară) sau prin canale (intrarea pe la partea
superioară).
1. Debit de calcul şi de verificare
Qc  Qzi .max
→ QDSc = Qc +QR = 0,315+0,1349→ QDSc =0,4499 [m3/s]; QDSc =
Qc  0,315 m3 / s
1619,64 m3/h;
Qv  Qor .max
→ QDSv = Qv +QR= = 0,355+0,1349→ QDSv =0,4899 [m3/s]; QDSc =
Qv  0,355 m / s 3
1763,64 m3/h;.
2. Stabilirea încărcării superficiale în bazinul de decantare secundar.
QDSc 1619, 64
vsc'   Au   Au  1349, 7m 2
Au 1, 2
QDSv 1763, 64
vsv'   vsv'   vsv'  1,3m3 / m2  h
Au 1349, 7
Au = suprafaţa utilă a decantorului radial din care s-a scăzut suprafaţa de sub
jgheabul apei decantate.
În general, datele din literatură stabilite pentru încărcarea superficială în
decantorul secundar au o valoare mai mică sau egală cu 1,9 m 3/m2∙h pentru valori ale
IVN < 100 ml/g.
În general v sc  1,2 m / m  h
' 3 2
3. Se calculează încărcarea superficială a decantorului secundar cu materii

solide.
CN   Qc  QR  3   0,315  0,1349 
I SS   I SS   I SS  0, 001kg / m 2  zi
Au 1349, 7
4. Se determină timpul de decantare

td = 3,5 ÷ 4 h;
td = 4 h.
5. Se calculează înălţimea utilă şi volumul decantorului
H u  td  vsc'  H u  4 1, 2  H u  4,8m
V  td  QDSc  V  4 1619, 64  V  6478,56 m 3 ; se alege conform STAS 4162/2-89, următorul
decantor:
Au d1 da dc dn
D D1 D2 2
d2 d3 hs hu hd H b Vu
(m (m (mm (mm (mm
(m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m) (m3)
) ) ) ) )
35 35,1 33, 856 2,3 - - 0,4 3,0 - 3,4 0,8 256 600- 400- 300-
4 1 8 800 600 400
6. Se calculează volumul de nămol

GEDS 100 0,85 100
Vu   Cssd  QDSc   Vu   87, 6375 1619, 64   Vu  2185,894 m3/zi
n 100  p 1100 100  95
GEDS= gradul de epurarea a decantorului secundar, GE DS= 85%

γn = densitatea nămolului, 1100÷ 1200 kg/ m3
p= umiditatea nămolului, p= 95%
CSSi = concentraţia la intrarea în treapta biologică a materiilor solide
7. Reţinerea solidelor în decantorul secundar
CSSi = 87,6375mg/l
CSSf = 17,5275mg/l
QDSc = 1610,28m3/h
Reţinerea = QDSc (CSSi – CSSf )/1000  1619, 64  (87, 6375  17,5275) /1000  113,55
5.4 Tratarea nămolurilor
Scopul tratării nămolurilor este mineralizarea materiilor organice din acestea,

pentru a obţine, astfel, atât reducerea volumului, respectiv posibilitatea de tratare mai
uşoară a acestora, precum şi cantităţi importante de gaz metan, folosit în principal la
nevoile staţiei de epurare. Nămolurile fermentate sunt aproape lipsite de miros şi pot fi
folosite ca atare sau în diferite scopuri, după ce sunt tratate
.
5.4.1 Caracteristicile şi debitele nămolurilor
Nămolurile provin din decantarea primară şi secundară a apelor uzate, iar
caracteristicile lor fizice, chimice, biologice şi bacteriologice depind, în mare măsură, de
provenienţa lor.
Dintre caracteristicile fizice, culoarea şi mirosul sunt primele care furnizează
informaţii asupra nămolului. Nămolurile proaspete din apele uzate orăşeneşti au
culoarea cenuşiu deschis şi sunt aproape,lipsite de miros. Nămolurile care au fermentat
complet au culoarea cenuşiu deschis şi miros de gudron.
Umiditatea sau conţinutul de apă al nămolului se determină prin stabilirea
pierderii în greutate, ca urmare a evaporării în etuvă (la 105°C), până la uscarea
completă şi se exprimă în procente. De cele mai multe ori, în loc de umiditate se ia în
considerare conţinutul de materii solide totale (în suspensie şi dizolvate) ale nămolului.
Valorile umidităţii şi conţinutul de materii solide totale sunt prezentat în tabelul 5.2
Tabelul 5.2 debite de nămol în staţiile de epurare
Materii solide totale Conţinutul în Cantitatea de
Tipul instalaţiilor apă nămol
[gf/loc,zi] [%] [%] [dm 3 /loc,zi]
0 1 2 3 4
Epurare mecanică 54 2,5 97,5 2,16
- nămol din
decantoare, evacuat
direct de sub apă
54 5 95,0 1,08
- nămol din
decantoare, evacuat
din bazinul de
recepţie al staţiei
de pompare, unde s-a
34 13 87,0 0,26
separat, parţial, de apă 34 45 55,0 0,13
- nămol fermentat
umed
- nămol fermentat în
aer liber
0 1 2 3 4
Epurare mecano – Încărcări

biologică
a b a b a b a* b*
13 20 8 5 92 95 0.16 0.40
Filtre biologice
67 74 5.5 5 94.5 95 1.22 1.48
-nămol din decantoare
secundare
43 48 10 10 90 90 0.43 0.48
-nămol din decantoare 43 48 45 45 55 55 0.17 0.19
primare şi
secundare,amestecat
31 25 0.7 1.5 99.3 97.5 4.43 1.67
primare şi
31 25 1.5 2 98.5 98 2.07 1.25
secundare,fermentat
primare şi 85 79 4.5 4.5 95.5 95.5 1.87 1.75
secundare,fermentat şi
55 52 7 10 93 90 0.79 0.52
uscat în aer liber
Bazine cu nămol
activ 55 52 45 45 55 55 0.23 0.22

secundare
secundare ,după 0.5h
de decantare
primare şi secundare
amestecat
primare şi
secundare,fermentat
primare şi
secundare,fermentat şi
uscat în aer liber
a-mică; b-mare
Observaţii:
La filtrele biologice secundare, nămolul din decantoarele secundare reprezintă
1,5 dm 3 /loc, zi şi are o umiditate de 97,5%; după fermentarea nămolului provenit din
amestecul din decantoarele primare şi secundare, cantitatea lui este de 0 61 dm 3/loc, zi
si umiditatea 90%.
Greutatea specifică sau volumetrică a nămolurilor, γ n ,variază, în funcţie de
provenienţa lor, între 1,002 şi 1,118 tf/m 3; nămolurile din decantoarele primare,
amestecate cu cele din decantoarele secundare au greutatea specifică : γ nd =
1,004÷1,010 tf/m3, iar nămolurile în exces au greutatea specifică: γ ne = 1,001 tf/m3.
Densitatea nămolurilor variază între 1,0÷1,3 gf/cm 3. În ceea ce priveşte variaţia
volumului nămolului, ca urmare a schimbării de umiditate, respectiv a conţinutului de
materii solide totale, se admite, în general, că, neglijând schimbările în greutatea
specifică, proporţia faţă de volumul iniţial este egală cu raportul dintre procentele de
materii solide totale iniţiale şi după schimbarea volumului.
De exemplu, dacă un nămol a avut umiditatea de 95%, respectiv 5% materii
solide totale şi un volum de 100 m 3, iar prin fermentare a ajuns să aibă 90% umiditate şi
10% materii solide totale, volumul său, după fermentare, este de (5/10) x 100 = 50 m 3.
Cele de mai sus se pot exprima cu relaţia:
V 2 = V1  
100  p1 3
100  p 2
m ,
În care: V 1 şi V 2 sunt volumele de nămol;

p 1 şi p2 - umidităţile corespunzătoare ale nămolurilor, [%].
Filtrabilitatea sau capacitatea de filtrare (de a pierde apa) a nămolurilor se
determină, în mod sumar, prin observarea timpului necesar nămolului pentru a deveni
consistent sau să prezinte o serie de crăpături, când a fost întins, pentru uscare, în aer
liber, pe o platformă de nisip sau pe hârtie de filtru. Pe baza observaţiilor se poate
stabili, cu aproximaţie, dacă nămolul cercetat:
- este proaspăt fermentat sau spălat;
- conţine substanţe chimice, adăugate pentru mărirea filtrabilităţii;
- se poate deshidrata în filtre etc.
Pentru a determina, cu precizie, filtrabilitatea nămolurilor, laboratoarele staţiilor
de epurare mai mari folosesc aparate speciale (majoritatea fiind dotate cu aşa-numitele
pâlnii Biichner). Cu ajutorul acestora se determină doi parametri foarte importanţi pentru
capacitatea de filtrare a nămolurilor:- rezistenţa specifică la filtrare, r;
-coeficientul de compresibilitate, s.
Puterea calorică a nămolurilor (tabelul 9.2) depinde de:
• provenienţa lor;
• caracteristicile apelor uzate din care provin;
• cantitatea de materii solide totale organice, uscate, numite şi materii volatile etc.
Tabelul 5.2 Valorile aproximative ale puterii calorice a nămolurilor

Materii solide Puterea calorică
organice totale, [kcal/kgf materii solide organice totale, uscate],
uscate pentru nămoluri provenite de la:
Sedimentarea primară Sedimentarea secundară, după
[%]
bazinele cu nămol activ
100 6650 5650
90 5850 5050
80 5100 4450
70 4300 3850
60 3600 3300
50 2800 2650
40 2150 2050
30 1400 1500
Observăm din tabelul de mai sus, că, un nămol provenit din decantoarele
primare (care, conform tabelului 1.1, conţine circa 70% materii solide organice totale,
uscate) are o putere calorică de 4.300 kcal/kgf materii solide organice totale, uscate;
după fermentare, când conţinutul acestor materii scade la circa 40%, puterea calorică
se reduce corespunzător, la circa 2.150 kcal/kgf materii solide organice totale, uscate.
Pentru nămolurile provenite în urma folosirii de coagulanţi, pentru decantarea materiilor
în suspensie, puterea calorică trebuie redusă (în comparaţie cu cifrele din tabelul 9.2) în
funcţie de cantitatea de coagulant, care există în nămol.
Dintre caracteristicile chimice, o semnificaţie deosebită o are pH-ul nămolului
care intră sau iese de la fermentare sau cel din timpul fermentării, el fiind, în acelaşi
timp, şi uşor de determinat; pH-ul nămolului trebuie să fie permanent în jur de 7,0; valori
mai mari de 8,5 şi mai mici de 6,0 indică o înrăutăţire a fermentaţiei fiind deci necesare
măsuri pentru redresarea procesului.
Materiile solide totale, uscate, în greutate, reprezintă o caracteristică importantă
a nămolurilor, care se determină prin uscarea nămolului în etuve, la 105°C, după care
se cântăreşte reziduul. Cantităţile de materii solide totale ale nămolurilor, provenite din
diferite obiecte ale staţiei de epurare, sunt arătate în tabelul 9.1. Materiile solide totale
pot fi minerale şi organice (volatile). Nămolurile brute, provenite din decantoarele
primare, la fel ca şi apa brută (vezi tabelul 1.1), conţine 60-70% materii organice şi 30-
40% materii minerale; după fermentare, procentele se inversează: cantitatea de materii
organice coboară la 40-45%, iar cea minerală urcă la 60-65%.
În mod convenţional, fermentabilitatea nămolurilor se măsoară prin studierea, în
laborator, a fermentării unui amestec din nămolul ce urmează a fi analizat (două părţi) şi
nămol bine fermentat (o parte), nămoluri caracterizate prin conţinutul în materii
organice. Condiţiile de fermentare a nămolurilor sunt definite de:
- cantitatea şi calitatea gazului rezultat în timpul fermentării (la o bună fermentare se
obţin 30% bioxid de carbon şi 70% metan);
- raportul dintre materiile organice şi minerale (la o bună fermentare raportul este de
circa 2/3);
- cantitatea de acizi volatili (în medie 500 mgf/dm 3) etc.
Substanţele fertilizante au o deosebită importanţă pentru valorificarea nămolului
fermentat în agricultură, la care conţinutul de fosfor şi azot se găseşte în cantităţi
suficiente; în general, potasiul este insuficient.
Conţinutul de substanţe toxice, grăsimi şi detergenţi, care împiedică fermentarea,
trebuie să se stabilească prin analize chimice mai detaliate. Determinarea chimică ce
stabileşte conţinutul de gaze este deosebit de importantă.
Caracteristicile biologice şi bacteriologice ale nămolurilor indică mersul
fermentării acestora. Astfel:
- bacteria metanului ajută la formarea metanului şi la distrugerea parţială a bacteriilor
patogene;
- bacteriile de nitrificare dezintegrează oxigenul legat de azotul din nitriţi şi nitraţi,
contribuind astfel la realizarea fermentării anaerobe etc.
Menţionăm că bacilul tuberculozei nu este distrus în timpul fermentării la 55°C
(fermentare termofilă, care nu este însă practicată în staţiile de epurare), dar suni
distruse, în majoritate, bacteriile şi ouăle de helminţi.
Debitele nămolului, în diferite etape ale fermentării şi prelucrării lui, sunt date în
tabelul 9.1, fiind completate cu tabelul 1.1. Aceste valori sunt stabilite pentru un consum
specific de 150 dm 3 /1oc şi zi şi pentru ape uzate provenite din sistemul separativ de
canalizare. Valorile din tabelul 9.1 variază în funcţie de:
• compoziţia apelor uzate şi felul epurării;
•cantitatea de ape uzate industriale şi natura deşeurilor evacuate o dată cu acestea
(valorile putându-se, chiar, dubla) conţinutul de materii solide totale din apele uzate
brute etc.
În cazul sistemului unitar de canalizare, dacă reţeaua dispune (pe parcurs) de
numeroase deversoare, iar în amonte de staţia de epurare există un deversor care lasă
să intre în staţie numai două debite menajere - valorile din tabelul 9.1 pot fi folosite
întocmai.
Pentru nămolurile provenite din apele uzate ale unui sistem unitar de canalizare,
care nu îndeplineşte condiţiile de mai sus - valorile tabelului 9.1 trebuie majorate; pentru
reţelele de canalizare dimensionate în sistem unitar, care folosesc bazine de apă de
ploaie, cu introducerea în reţea a nămolurilor, valorile trebuie majorate cu cel puţin 20%.
În S.U.A., pentru nămolurile provenite din staţiile de epurare care prelucrează
ape uzate din sistemul unitar de canalizare, valorile din tabelul menţionat se măresc cu
50-100%. Staţiile de epurare care folosesc coagulanţi pentru decantarea apei, produc
cantităţi de nămoluri de cel puţin două ori mai mari, decât cele care nu întrebuinţează
coagulanţi, astfel că, în acest caz, cantitatea de materii solide totale se majorează cu
20-40 %, faţă de cele indicate în tabelul 5.2.
5.4.2. Fermentarea nămolurilor

Uneori, înainte de fermentare, pentru a micşora volumul de nămol, respectiv
volumul bazinului de fermentare a nămolului, se procedează la îngroşarea nămolului în
aşa-numitele îngroşătoare sau concentratoare de nămol .Pentru depăşirea perioadei de
fermentare acidă, a nămolului, în care reducerea materiilor organice şi producţia de gaz
sunt nesemnificative, se poate interveni numai prin metode artificiale. Fermentarea
metanică poate fi atinsă într-un timp scurt de la începerea procesului (40-60 de zile),
dacă în bazinele de fermentare se introduce, la început, nămol fermetat, provenit de la
o altă instalaţie (circa 15-20 dm3/loc), iar nămolul nefermentat se introduce numai în
limite în care pH-ul de fermentare se menţine în jurul valorii 7,0; în locul nămolului
fermentat se pot introduce frunze uscate. În aceste condiţii, tratarea nămolului se
numeşte inocularea sau însămânţarea nămolului.
După amorsarea fermentării, viteza de fermentare sau viteza descompunerii
anaerobe este mai slab precizată, în comparaţie cu cea a descompunerii aerobe a
materiilor organice. Menţionăm că viteza descompunerii anaerobe este mult mai mică
decât a celei aerobe.
Dintre numeroşii factori care influenţează procesul de fermentare menţionăm, în
primul rând, temperatura. Aceasta, la rândul ei, influenţează timpul de fermentare şi
cantitatea de gaz. Ţinând seama de temperatura de fermentare a nămolului, se
deosebesc trei zone de fermentare:
• zona temperaturilor înalte (50-60°C), în care acţionează organismele termofile;
• zona temperaturilor moderate (30-35°C), în care acţionează organismele mezofile;
• zona temperaturilor joase (sub 15°C), în care acţionează organismele criofile.
Întotdeauna, în staţiile de epurare, fermentarea nămolurilor se realizează în zona
temperaturilor moderate.
Temperatura optimă de lucru, în zona mezofilă, este de 30—35°C, scop în care,
nămolul este încălzit în bazinele de fermentare.
În decantoarele cu etaj sau în fosele septice se realizează o fermentare în zona
temperaturilor joase, deoarece acestea nu sunt încălzite.
Încălzirea, inocularea şi amestecul nămolului sunt factori care acţionează în
paralel cu timpul fermentării nămolului. Pentru a depăşi într-un timp cât mai scurt
perioada de fermentare acidă, cei trei factori trebuie sa acţioneze în acelaşi timp Scopul
principal al amestecului este acela de a pune în contact şi a uniformiza materialul din
bazinul de fermentare, respectiv nămolul nou introdus cu cel care este în curs de
fermentare. în lipsa amestecului, nămolul mai vechi, care sedimentează mai uşor,
rămâne în permanenţă pe radierul bazinului, în timp ce nămolul proaspăt, de deasupra,
lipsit de bacterii anaerobe, fermentează destul de greu. O dată cu amestecul se
produce atât uniformizarea temperaturii de fermentare, cât şi distrugerea spumei, care
se formează la suprafaţa nămolului din bazin.
La anumite perioade, după ce fermentarea nămolului a atins un regim normal de
lucru, nămolul fermentat trebuie evacuat din bazin, timp în care se evacuează si o mică
parte din nămolul proaspăt; tehnicile de exploatare sunt însă în măsură să reducă la
minimum partea de nămol proaspăt evacuat. Deranjarea fermentării poale apărea
numai în condiţii speciale, date de prezenţa unor substanţe toxice (în cantităţi mari), a
detergenţilor etc. Dacă detectarea acestora nu s-a făcut la timp, bazinul de fermentare
trebuie golit şi amorsarea, reluată.
Produsele finale ale fermentării nămolului sunt:
- materiile solide totale;
- apa de nămol, inclusiv materiile solide coloidale;
- gaze.
Procesul de fermentare a nămolului se consideră terminat când:
- s-a obţinut 90% din producţia de gaz teoretică;
- nămolul şi-a pierdut o bună parte din apă, este stabil şi are un miros aproape
imperceptibil.
Fermetarea nămolului conduce la reducerea importantă a volumului. Aşa cum
rezultă din tabelul 9.1, la finele fermentării, materiile solide totale se reduc de la 54 la 34
gf/loc şi zi; cea mai mare parte a reducerii se referă la conţinutul de apă, care, de la
95% scade la 87%, astfel încât, cantitatea de nămol (volumul) se reduce la 25%, faţă de
cel iniţial (de la 1,08 la 0,26 dm 3 /loc şi zi).
Deşi în comparaţie cu nămolul proaspăt, care este vâscos şi aderent, s-a produs
o scădere importantă a cantităţii de apă, nămolul fermentat este foarte fluid, pierde uşor
apa şi nu degajă miros.
În cele mai multe cazuri, construcţiile pentru fermentarea nămolului sunt sub
forma unor bazine închise (din beton armat), aşezate parţial sub nivelul solului, pentru a
menţine căldura necesară unei bune fermentări; bazinele deschise sunt mai rar folosite.
5.4.3. Fermentarea anaerobă de contact

Creşterea demografică, de la 3miliarde în 1960 la 5,7 miliarde în 1994 cu şanse
de a depăşi 6 miliarde în anul 2000 şi 8 miliarde în 2025,cât şi migrarea populaţiei către
oraşe, fac ca apele uzate şi nămolul din marile aglomerări constituie un puternic factor
poluant. Se impune deci, dezvoltarea capacităţilor şi modernizarea tehnologiilor din
staţiile de epurare orăşeneşti, pentru prelucrarea nămolului, precum şi găsirea soluţiilor
ecologice de încadrare a lui în mediul natural.
Se apreciază că, la noi în ţară, se, evacuează anual peste 10 mii km 3 ape uzate,
din care 5.500 km 3 ape de răcire, poluate termic şi restul - poluate chimic sau biologic,
iar cantitatea de nămol uscat este de circa 150 mii tone, anual.
Deoarece nămolul orăşenesc conţine cantităţi importante de elemente
fertilizante, în medie, 40 kg azot, 40 kg fosfor (P 2 O 5 ), 2 kg potasiu (K20), raportat la 1
m3 de nămol deshidratat, se recomandă utilizarea acestui îngrăşământ pentru terenurile
agricole. Cercetările făcute atât în ţările cu tehnologii avansate, cât şi în ţara noastră, au
dus la concluzia că aplicarea lui, ca îngrăşământ, pe terenurile agricole reprezintă cel
mai raţional şi economic mod de folosire.
Una din condiţiile necesare pentru împrăştierea nămolurilor pe terenurile
agricole, precum şi pentru depozitarea sa, este stabilizarea cu rol de descompunere a
compuşilor organici, pentru eliminarea riscurilor generate de procesele de putrefacţie
necontrolată.
Între procedeele de stabilizare a nămolului, potrivit tehnologiilor actuale, se
citează fermentarea aerobă şi fermentarea anaerobă, ultima fiind utilizată în majoritatea
staţiilor de epurare. În ultima perioadă, între tehnologiile de fermentare anaerobă se
citează, ca procedeu nou, dar negeneralizat în practică, fermentarea anaerobă de
contact.
5.4.3.1. Stabilizarea anaerobă a nămolurilor orăşeneşti

Pentru stabilizarea nămolurilor în staţiile mari de epurare se foloseşte în mod
frecvent procedeul anaerob mezofil, la o temperatură de 30-35°C, în digestoare
dimensionate pentru un timp hidraulic de 15-20 zile, specific vitezelor mici de dezvoltare
a biocenozei metanogene.
Bioconversia anaerobă metanică se desfăşoară, potrivit lui McCarty (fig. 5.3), în
trei etape.
În prima etapă, cea de „hidroliză + acidogeneză", moleculele organice mari sunt
solubilizate şi scindate în unităţi mici (acizi graşi volatili, alcooli, aldehide), accesibile la
rândul lor microorganismelor de fermentaţie acidogenă.
În faza a doua, „acetogeneza", moleculele mici, obţinute în faza anterioară, sunt
transformate în acetaţi sau hidrogen şi bioxid de carbon.
În faza a treia, „metanogeneza", compuşii acetat, hidrogen şi bioxid de carbon
sunt bioconvertiţi în metan, potrivit relaţiilor:
CH3-COOH→CH4+C02
C02+4H 2 O→CH4+H20.
Dacă bacteriile specifice primelor două etape sunt facultativ anaerobe, cele me-
tanice sunt strict anaerobe, necesitând un potenţial redox scăzut, de -400 ÷ -500 mV şi
un pH optim de 7,0÷7,5 cu valori limită de 6,6÷8. În funcţie de temperatura
ecosistemului,bacteriile metanogene au timp de generare(dublare) foarte lung,de 4÷35
zile . Acest parametru are şi un efect selectiv asupra biocenezei metanogene. Din acest
punct de vedere se evidenţiază trei regimuri dependente de temperatură:
- criofil, cu temperatura optimă de 17°C şi durata de dublare de 35 zile;
- mezofil, cu 35°C şi, respectiv 10 zile;
- termofil, cu 55°C şi, respectiv 4zile.
Figura 5.3. Stadiile bioconversiei anaerobe a substanţelor organice.
Spre deosebire de bacteriile metanogene, care au o viteză de dezvoltare redusă,

bacteriile nemetanogene au o viteză de dezvoltare de 5-6 ori mai mare, fapt ce face ca
rata de dezvoltare a metanogenelor să fie considerată ca factor limitativ al vitezei de
mineralizare, determinând în mod practic durata procesului de stabilizare şi, ca urmare,
volumul digestoarelor. Cunoaşterea, chiar şi parţială, a biologiei proceselor de
fermentare metanică a condus la promovarea în practică a următoarelor procedee de
stabilizare anaerobă a nămolurilor:
- fermentarea criofilă în fose septice sau în decantoare etajate, tip Imhoff, cu o
încărcare de 0,25-1,5 kg s.v./m3 şi zi;
- fermentarea de mică încărcare, în regim criofil sau mezofil, dar cu aport energetic
exterior, cu agitare, pentru încărcări de până la 3,0 kg s.v./m 3 şi zi;
- fermentarea de mare încărcare, într-o singură treaptă, nămolul fiind menţinut la o
temperatură constantă de 30-35°C, pe o durată egală cu timpul de retenţie celulară, cu
omogenizare continuă. Încărcarea digestorului poate oscila între 0 ,8 şi 4,0 kg s.v./m 3
şi zi, conducerea procesului făcându-se prin reglarea vitezei de alimentare cu nămol
brut, în funcţie de viteza dezvoltării şi menţinerii concentraţiei optime de floră
etanogenă;
- fermentarea în două trepte, prima treaptă fiind destinată reacţiilor de hidroliză şi
acidizare, iar cea de-a doua, reacţiei de metanogeneză.
Cel mai frecvent procedeu folosit în practică, pentru instalaţii mari, este cel de
mare încărcare, cu o singură treaptă, exploatat la temperaturi de 30-35°C.
Pornind de la faptul că descompunerea metanică a substratului se produce în
timpi de reacţie mari şi, deci, în volume mari, care necesită atât fonduri importante de
investiţie, cât şi consumuri energetice mari pentru menţinerea temperaturii, asemănător
procedeului de epurare aerobă cu nămol activ, se propune analiza fermentării metanice
de contact, deci cu recircularea nămolului metanogen după separarea supernatantului,
prezentată în figura 5.4.
Figura 5.4 Schema tehnologică a fermentării anaerobe de contact.
5.4.3.2. Cinetica proceselor de fermentare metanică de contact

Spre deosebire de procesele de epurare la care substratul este caracterizat prin
CBO 5 sau CCO, iar biomasa este în mod convenţional acceptată ca fiind egală cu
concentraţia în substanţă volatilă din nămolul activ, în cazul fermentării metanice de
contact concentraţia de substanţă volatilă, singurul indicator care se poate determina
pentru nămol, exprimă atât substratul, cât şi masa biologică. Din acest motiv, se
propune ca, în continuare, substratul să se exprime prin indicatorul „substanţă volatilă",
iar masa anaerobă metanică prin producţia de gaz (exprimată în mod indirect). Rata de
producere a biogazului se consideră (aprioric) ca fiind proporţională cu concentraţia în
masa biologică metanică x, cu volumul digestorului şi cu rata de transformare a
substratului, potrivit relaţiei:
rb  k b  x  V  rL
Substituind r b şi r L prin relaţiile de definiţie:

dVb dL
rb  ; rL  ,
dt dt
Rezultă:
dVb dL
 kb  x  V  ;
dt dt
unde:
k b - factor de proporţionalitate, specific condiţiilor de lucru.
Studiul procesului de fermentare anaerobă, în laborator, implică urmărirea

următorilor parametri:
- producţia zilnică de biogaz şi volumul cumulat în timp. Din curba integrată a
producţiei de biogaz rezultă viteza de producere a biogazului, Vb:
dVb
rb  tg  .
dt
- reducerea substratului, exprimată prin evoluţia parametrului „substanţă volatilă",
determinat în procente de substanţă uscată, respectiv în mg/l, potrivit relaţiei:
dL
rL  tg  .
dt
Pe baza elemetelor de mai sus se poate exprima:
• raportul dintre rata (viteza) de producere a biogazului şi rata (viteza) de reducere a
substratului, raport care poate fi interpretat ca un randament momentan de transformare
a substratului în biogaz, pentru unitatea de timp dt ,potrivit relaţiei:
dVb
dt  rb    x  k
T b
dL rL
dt
• raportul dintre volumul integral de biogaz, din momentul de referinţă T 0 , până la
timpul T 1 şi cantitatea de substanţă volatilă redusă în intervalul analizat (T 0 ... T 1 ),
potrivit relaţiei:
Vb
kT  ,
V  L0  L1 
exprimat în [Nm 3 /kg s.v.redusa), unde: kT este denumit coeficient total de transformare
a substratului în biogaz.
Coeficientul global de transformare a substratului, kŢ, are două valori importante:
• k T max -care dă o imagine asupra producţiei maxime de biogaz, posibilă prin digestia
anaerobă;
• k Tec care exprimă valoarea economică (practică) a coeficientului.
Pentru procedeele clasice de fermentare în regim mezofil, coeficientul de
transformare, k T , a atins valori de 0,6-0,9 Nm 3/kg s.v. red., pentru un timp de
fermentare de 15-20 zile.
Pentru exprimarea matematică a procesului de fermentare anaerobă de contact,
transformările substratului şi biomasei din reactor sunt reprezentate în figura 5.6,
folosindu-se următoarele notaţii:V i - volumul reactorului;
X i - concentraţia biomasei metanogene;
Q i - debitul de nămol brut influent;
QR - debitul de nămol îngroşat recirculat;
Qw - debitul de nămol îngroşat evacuat în exces;
X E - concentraţia de nămol activ în supernatant;
L 0 - concentraţia substratului în influent;
L 1 - concentraţia substratului în efiuent, egală cu concentraţia
substratului în reactor;
Y - factorul de creştere a nămolului, egal cu raportul: Y=r x /rL
rx - creşterea biomasei (dX/dt);
V b - volumul de biogaz produs.
Figura 5.6. Diagrama sistemului de descompunere a substratului organic din

nămol, prin procedeul de contact.
5.4.3.3. Ecuaţiile de bilanţ pentru substrat şi biomasă

 Substratul
Descreşterea substratului din influent, exprimată prin, termenul VC{dL/dt), rezultă
din:
- cantitatea de substrat influent - Q i L0, din care se scade;
- cantitatea de substrat îndepărtată prin metabolizare şi producţie de biogaz:
r r 
rL  V   x  b   V ;
 Y kT 
- cantitatea de substrat evacuat în efluent - (Q i - Q W )  L1 sau:
 dL 
V     Qi  L0  rL  V   Qi  QW   L1
 dt 
Prin explicitarea termenilor, ecuaţia ia forma:
 dL    X i  V dVb V
V     Qi  L0      Qi  QW   L1 ,
 dt  Y dt kT
iar prin regrupare:

 dL    X i  V dVb V
V     Qi   L0  L1   QW  L1    .
 dt  Y dt k T
• Biomasa
Creşterea de biomasă din reactor, exprimată prin termenul V(dXldt), rezultă din:
- creşterea de biomasă formată din degradarea substratului, rx  V    X i  V , din care se
scade;
- cantitatea de biomasă pierdută prin respiraţie endogenă, kDX i V;
- cantitatea de biomasă evacuată din reactor, {Q i - Q W )XE + Q R X R , cuX E =0;
- cantitatea de biomasă din nămolul recirculat, (Q R - Q W ) X R , respectiv:

dX
V    X i  V  k D  X i  V  QR  X R   QR  QW   X R
dt
Prin regrupare, ecuaţia devine:
dX
V    X i  V  k D  X i  V  QW  X R
dt
Din această ecuaţie, la limită, pentru (dX/dt) = 0, rezultă:
QW  X R
  kD
X i V
Deoarece vârsta nămolului este reprezentată de relaţia:

X i V
 ,
QW  X R
rezultă:
1
  kD

Din expresia finală a substratului, la limită pentru dL/dt =0, rezultă:
Vb  V   X i  V
Q   L0  L1   QW  L1  
kT Y
sau
Qi   L0  L1   QW  L1 Vb
 Y  Y
X i V X i  kT
Combinând cele două expresii ale lui  , rezultă:
1 Q  L  L   QW  L1 Vb
 kD  i 0 1 Y  Y
 X i V X i  kT
sau
1 k Q  L  L   QW  L1 Vb
 D  i 0 1 
 Y Y X i V X i  kT
Prin definiţie:
Xi
 1 X i
X i sau 
 X i  t
t
Considerând că timpul hidraulic:
V
Th 
Qi
şi exprimând debitul de nămol îngroşat în exces ca fracţie „a” din debitul Q i , respectiv:
QW  a  Qi
Rezultă:
Qi Q a  Qi
 L0  i  L1   L1
X i 1 k D V V V Vb
   
X i  t Y Y Xi X i  kT
X i 1 k D L0  L1  a  L1 Vb
   
X i  t Y Y Th  X i X i  kT
X i

Y
 L0  L1 1  a    Vb  Y  k D
X i  t Th  X i X i  kT
X i Y  L0  L1 1  a  Vb 
     kD
X i  t X i  Th kT 
Exprimând viteza specifică de creştere a biomasei μ, în funcţie de concentraţia
substratului din efluent L 1 , rezultă:
L1
   max 
k S  L1
sau, prin inversarea termenilor:

1 1 k S  L1
 
  max L1
Exprimat în funcţie de  , raportul 1/μ devine:

1 

 1  k D 
Prin echivalarea ecuaţiilor anterioare, rezultă:

k S  L1 1 
 
L1  max 1  k D  
sau
1 kS 1 
  
L1  max  max 1  k D  
Concluzii:
a) Pentru construcţia modelului matematic propus pentru reprezentarea
proceselor de fermentare anaerobă de contact a nămolurilor orăşeneşti, s-a propus
acceptarea unui parametru specific metanogenezei, denumit coeficient de transformare,
kŢ, care exprimă volumul specific de biogaz, rezultat din descompunerea unităţii de
substanţă volatilă conţinută în substrat.
b) în scopul eliminării dificultăţilor generate de reprezentarea substratului şi a
biomasei în anaerobioză, prin acelaşi parametru, substanţa volatilă, se formulează
unele ipoteze simplificatoare.
c) Modelul matematic, procedeele şi metodele de analiză propuse, constituie un
instrument util pentru studiul fermentării anaerobe de contact, precum şi a proceselor de
epurare anaerobă a apelor uzate cu încărcare organică mare, prin procedeul de
contact.
5.4.4. Gazul de nămol

Gazul de nămol este produsul cel mai important al fermentării nămolului.
Utilizarea lui în staţia de epurare conduce la satisfacerea, aproape în totalitate, a
energiei necesare epurării.
5.4.4.1. Caracteristici şi debite ale gazului de nămol
Gazul de nămol conţine aproximativ 30% bioxid de carbon şi 70% metan şi, în
cantităţi mici, câteva procente de azot, oxigen, hidrogen sulfurat, vapori de apă etc.
El este greu de identificat, deoarece nu are miros; amestecat cu mercaptan, care
îi dă un miros specific, devine uşor detectabil.
Considerând greutatea specifică a aerului 1,0 greutatea specifică a metanului
este 0,553 kgf/m3, iar a bioxidului de carbon 1,529 kgf/m 3.
Aerul necesar combustiei metanului este de 9,5 m 3 /m3 de gaz metan.
Hidrogenul sulfurat conţinut în gazul de nămol este foarte toxic; prin miros pot fi
sesizate cantităţi de 0,001%, iar la concentraţii de 0,1% este otrăvitor. în urma
fermentării unor nămoluri provenite din unele ape industriale (cum ar fi cele de la
fabricile de celuloză şi hârtie), rezultă cantităţi mari de hidrogen sulfurat, cazuri în care
este necesară îndepărtarea lui, operaţia realizându-se cu ajutorul epuratoarelor de gaz,
filtre pe mai multe niveluri, având ca material filtrant hidroxidul de fier (pilitura de fier).
Debitele de gaz depind, în mare măsură, de temperatura de fermentare; cu cât
temperatura este mai mare, cu atât şi cantitatea de gaz este mai mare. Puterea
calorică, corespunzătoare gazului metan, este cu atât mai mare cu cât cantitatea de
materii solide organice totale este mai mare. în tabelul 5.4 sunt prezentate debitele de
gaz şi puterile calorice repective, rezultate în urma fermentării nămolurilor menajere,
provenite din diferite trepte de epurare.
În cea mai mare parte, gazul rezultat se foloseşte pentru încălzirea din bazinele
de fermentare, cu apă caldă, abur etc; el se mai utilizează pentru încălzirea încăperilor
din staţie, pentru becurile de gaz ale laboratoarelor etc.
Una din folosinţele principale ale gazului este producerea de putere prin
intermediul motoarelor cu gaz cu combustie internă, necesară pentru punerea în
funcţiune a generatoarelor de curent electric, a pompelor, compresoarelor de aer sau a
altor motoare din staţia de epurare. La motoarele cu gaz se consumă aproximativ 0,7
m3 gaz/kWh. în acelaşi scop este utilizat şi gazul rezultat în staţiile mari, din incinerarea
reţinerilor de pe grătare sau din bazinele de flotare, precum şi a nămolului fermentat.
Tabelul 5.4 Debite şi puteri calorice ale gazului provenit din bazinele de fermentare care
tratează nămoluri menajere
Epurare mecano-
bilogică, cu:
filtre bazine cu
Specificări Epurare
biologice nămol
mecanică
activ
Materii solide organice totale, 37,8 50 58

[gf/loc, zi]
Cantităţi de gaz, [dm 3 /loc, zi] 20 37,5 43,6
Idem, [dm 3 /kgf materii solide 500 760 760
organice totale]
Putere calorică, [kcal/loc, zi] 110 210 245
Idem, [kcal/kgf materii solide 2900 4200 4200
organice totale]
5.4.5. Tratarea şi îndepărtarea nămolurilor

Principalele obiective ale tratării nămolului sunt:
• reducerea volumului acestuia, în continuare, prin deshidratare;
•stabilizarea, micşorarea sau reducerea completă a pericolului prezentat de nămolul
fermentat, din punct de vedere sanitar;
• realizarea unor condiţii corespunzătoare utilizării lui etc.
Cantitatea de nămol care trebuie tratat, precum şi cea rezultată ca urmare a
diferitelor tratări, sunt prezentate în tabelul 9.1.
În procesul de tratare a nămolurilor se deosebesc trei faze sau tipuri de tratare:
preliminare, în scopul pregătirii (îngroşării) nămolului, în vederea tratării ulterioare;
deshidratare şi deshidratare avansată.
5.4.5.1. Tratări preliminare

Acestea se realizează prin următoarele procedee: îngroşare, elutriere, coagulare,
centrifugare.
Îngroşarea se produce în aşa-numitele îngropătoare sau concentratoare de
nămol şi este practicată uneori, şi înainte de a se introduce nămolul în bazinele de
fermentare. Îngroşătoarele de nămol sunt asemănătoare decantoarelor radiale, având
prevăzute, pentru accelerarea îngroşării, o serie de bare metalice, perpendiculare pe
radier, care se rotesc cu o viteză de 1 rot/h. În lungul lor, barele favorizează îngroşarea
nămolului prin facilitarea circulaţiei apei spre suprafaţă, împiedicând formarea pungilor
de gaze de fermentaţie. Îngroşătoarele pot reduce volumul de nămol iniţial, până la
jumătate.
Îngroşătoarele de nămol se dimensionează pentru o încărcare superficială de
maximum 0,75 m 3 /m 2 şi h sau 50 kg materii solide în suspensie, decantabile/m 2 şi zi.
Adâncimea la perete a îngroşătoarelor de nămol radiale nu trebuie să depăşească 3,0
m iar radierul trebuie să aibă o înclinare către centru mai mare ca a decantoa relor
radiale (adâncimea la centru este de maximum 6,0 m). Timpul de decantare la
îngroşătoare este de circa 3 ore.
Elutrierea nămolului are scopul de a îndepărta din nămolul fermentat, coloizii şi
particulele fin dispersate, ceea ce conduce la scăderea rezistenţei specifice la filtrare,
respectiv la o eficienţă mai mare a filtrării nămolului. De asemenea, prin elutriere se
micşorează alcalinitatea nămolului, necesară în special când se prevede folosirea de
coagulanţi pentru condiţionarea nămolului (cazul vacuumfiltrelor).În acest caz,
elutrierea conduce la reducerea cantităţii de coagulant. În timpul fermentării nămolului,
ca o consecinţă a formării de amoniac, acizi organici şi bicarbonaţi, se constată
creşterea alcalinităţii. Procedeele de elutriere a nămolului sunt:
- într-o singură treaptă, respectiv un singur bazin, unde are loc şi sedimentarea
nămolului, procesul fiind intermitent;
- în două sau mai multe trepte, respectiv mai multe bazine, folosindu-se apă curată,
pentru spălare, în fiecare treaptă;
- în contracurent, proces continuu de spălare, în care apa circulă în contracurent cu
nămolul, apa proaspătă de spălare introducându-se în cea de-a doua treaptă, de unde
se scoate şi nămolul elutriat.
Ca apă de spălare se utilizează apă uzată, epurată biologic, apă de râu, de reţea
etc.
Apa de spălare, împreună cu nămolul, se amestecă într-o cameră de amestec,
prevăzută cu amestecător mecanic, timp de 20 - 90 s; amestecul trebuie să fie suficient
de puternic, pentru a ţine în suspensie nămolul, evitând în acelaşi timp distrugerea
flocoanelor naturale, care se formează. Un amestec bun se poate realiza şi în timpul
pompării apei şi a nămolului spre bazinele de elutriere.
Forma în plan a bazinelor de elutriere este circulară sau pătrată, fiind
asemănătoare cu îngroşătoarele de nămol, având de cele mai multe ori şi bare metalice
verticale. Pentru evitarea aglomerărilor de nămol, care depăşesc mai mult de jumătate
din înălţimea bazinului, este necesar ca evacuarea nămolului elutriat să se facă cu
regularitate.
În funcţie de natura nămolului, de alcalinitatea sa şi a agentului de elutriere,
precum şi de metoda de elutriere se va stabili cantitatea de apă de spălare.
Dimensiunile bazinelor de elutriere depind de numeroşi factori. Astfel, tratarea
prin elutriere a nămolului primar fermentat necesită bazine mai mici decât cele folosite,
de exemplu pentru nămolurile primare fermentate în amestec cu nămoluri fermentate în
exces. Nămolurile cu procente mici de materii solide totale, organice, au densitatea
iniţială mai mare decât cele cu procente mari şi, de aceea, elutrierea este mai dificilă.În
comparaţie cu celelale metode, cele mai mici cantităţi de apă de spălare, sunt necesare
folosind metoda în contracurent. Modul de exploatare, continuu sau intermitent,
influenţează de asemenea dimensiunile bazinelor de elutriere.
Încărcarea maximă a unui bazin de elutriere trebuie să rămână sub 32 m 3/m 2 şi
zi, iar timpul de staţionare a apei în bazin este de circa 4 ore şi nu trebuie să coboare
sub 3 ore.
Coagularea sau condiţionarea chimică a nămolului are drept scop modificarea
structurii nămolului, aceasta conducând la micşorarea rezistenţei specifice la filtrare şi
uşurarea sarcinii de deshidratare a nămolului în filtrele presă sau cu vacuum.
Pentru condiţionarea chimică a nămolului se utilizează, în general, coagulanţi
similari celor folosiţi pentru apele uzate, adică săruri de aluminiu (sulfat de aluminiu,
clorură de aluminiu), săruri de fier (sulfat feros, sulfat de fier clorurat, clorură ferică) ş.a.
Aceşti electroliţi se utilizează singuri sau asociaţi cu var. Rezultate bune s-au obţinut şi
cu polielectroliţi organici anionici şi cationici.
Dozele de coagulant se stabilesc pentru fiecare tip de.nămol, prin cercetări de
laborator. Cercetări efectuate asupra diferitelor tipuri de nămoluri au arătat că dozele de
coagulant depind, în principal, de provenienţa şi caracteristicile chimice ale nămolurilor
şi că acestea variază între 1 - 10% (procente în greutate, faţă de materiile solide totale,
uscate, din nămol).
Dozele optime de coagulant pentru nămoluri, la fel ca şi pentru apele uzate, se
determină în laborator şi, uneori, cu ajutorul diferitelor formule, recomandate de
literatura de specialitate.
Polielectroliţii organici, cationici sau ionici, produc la doze mici, o floculare rapidă
a nămolurilor, turtele de nămol, rezultate în urma filtrării acestuia, având umiditatea mai
mică decât în cazul folosirii coagulanţilor chimici. În prezent, aceştia au dezavantajul
unui preţ de cost ridicat.
5.4.5.2. Deshidratarea
Deshidratarea nămolurilor continuă procesul de reducere a procentului de
umiditate a nămolurilor.
Deshidratarea se realizează prin:
- procedee naturale (pe platforme de uscare şi iazuri de nămol); sunt folosite când
cantităţile de nămol, nu sunt prea mari şi se dispune de suprafeţe mari de teren;
- procedee artificiale (pe filtre presă, pe filtre cu vacuum, în centrifuge etc); sunt aplicate
în cazul tratării unor cantităţi mari de nămol şi necesită, întotdeauna, tratări preliminare.
Platformele pentru uscarea nămolului sunt construcţii executate la suprafaţa
solului, caracterizate prin natura stratului de susţinere. Din acest punct de vedere, se
deosebesc:
- platforme cu strat de susţinere impermeabil, executate în cazul unor soluri
permeabile, a căror infestare ar putea produce prejudicii;
- platforme cu strat de susţinere permeabil.
Deshidratarea se realizează ca urmare,a infiltrării (drenării) în sol şi evaporării
apei din nămol. Platformele de nămol trebuie aşezate la distanţe de cel puţin 60 m de
locuinţe, deoarece mirosul care rezultă în timpul deshidratării este neplăcut.
Alegerea procedeului de deshidratare pe platforme este condiţionată de posi-
bilitatea obţinerii de suprafeţe mari pentru construcţia acestora; pentru un număr de
15.000 - 20.000 de locuitori deserviţi, suprafeţele necesare sunt atât de mari, încât
folosirea filtrelor presă sau vacuum este mai avantajoasă. Platformele sunt reco-
mandate, în acelaşi sens, în zonele cu precipitaţii mici, cu perioade scurte de îngheţ,
pentru a putea fi folosite aproape tot timpul anului, acolo unde nivelul apei subterane nu
este prea aproape de suprafaţa solului, unde există posibilitatea trimiterii nămolului pe
platforme, prin gravitaţie etc.
Platformele impermeabile se execută pe straturi de argilă de 20 - 30 cm grosime
sau din beton, în grosime de 10 cm, peste care se aşează stratul de susţinere drenant.
Pentru platformele cu curăţare manuală, lăţimea platformelor de uscare trebuie
să rămână sub 4-6 m, iar pentru, cele cu curăţare mecanică, maximum 20 m. Lungimea
uzuală a platformelor, deşi nu este limitată, variază între 15 şi 45 de metri.
Compartimentarea platformelor pentru obţinerea lăţimilor şi lungimilor de mai sus se
realizează prin diguri de pământ, înalte de 30 - 40 cm şi, de obicei, prin garduri de beton
prefabricate. Pentru exploatarea eficientă a platformelor, când suprafaţa depăşeşte 150
m 2 , acestea trebuie să aibă cel puţin două compartimente (de obicei, există trei
compartimente).
Accesul nămolului pe platformele de dimensiuni mai mari se face prin tuburi de
oţel cu diametre de cel puţin 150 mm; pentru platforme cu dimensiuni mai mici, accesul
se poate face şi prin jgheaburi cu secţiune semicirculară. Viteza nămolului în jgheaburi
şi conducte trebuie să fie mai mare de 1,0 m/s.
Nămolul de pe platforme poate fi curăţat manual, cu lopata, iar evacuarea lui se
poate realiza cu roaba sau vagonetul, şi mecanic, cu ajutorul excavatoarelor, a
maşinilor speciale etc. Transportul se face cu canioane, electrocare.etc.
La fiecare umplere a platformei de uscare, înălţimea nămolului este de circa 20
cm, considerându-se, în medie, 9 umpleri pe an; dacă platformele sunt acoperite,
numărul de umpleri poate creşte până la 15.
Referitor la proiectarea platformelor de uscare a nămolului, menţionăm că
suprafaţa acestora este în funcţie de felul nămolului şi condiţiile climatice, sistemul de
canalizare din care provin apele uzate şi caracteristicile acestor ape, alcătuirea staţiei
de epurare etc. Timpul de deshidratare a nămolului pe platforme depinde, în cea mai
mare măsură, de grosimea stratului de nămol stabilit la fiecare umplere. Acest timp este
mai mic în zonele cu însorire puternică, ploi puţine şi umiditate relativă mică. La
stabilirea suprafeţei platformelor trebuie să se ţină seama şi de influenţa vântului, care
condiţionează evaporarea apei din nămol. Umiditatea nămolului evacuat de pe
platforme este de 55 - 75%.
În tabelul 5.5 sunt prezentate suprafeţele necesare platformelor de uscare,
pentru toate categoriile de nămoluri fermentate.
Tabelul 5.5 Suprafaţa platformelor de uscare pentru diferite categorii de nămoluri
Cantitatea de nămol Suprafaţa încărcarea în
Felul nămolului fermentat fermentat, platformei locuitori,
2
[dm 3 /loc, zi] [m /loc] [loc/m2 platf]
Nămol de la decantarea primară 0,26 0,05 20
Nămol de la epurarea mecano-
biologică, efectuată în: 0,43 0,09 11
- filtre biologice de mică încărcare
- filtre biologice de mare încărcare 0,48 0,10 10
- bazine de nămol activ de mică 0,79 0,16 6
încărcare
- bazine de nămol acliv de mare 0,52 0,10 10
încărcare
Vacuumflltrele constau dintr-un tambur cu diametrul de 1,5 - 2,0 m sau chiar

mai mult, pe a cărui suprafaţă laterală este aşezat filtrul.
Tamburul este scufundat într-o baie de nămol, în proporţie de 15 - 40% din
suprafaţa lui laterală, şi se roteşte orizontal, cu o viteză de 1 rot/min. Nămolul din baia
de nămol este agitat mecanic, cu o viteză de 10-15 rot/min, împiedicându-se astfel
depunerea lui în baie. Spaţiul din interiorul tamburului este compartimentat în lungul
acestuia, formând o serie de celule longitudinale, care pot fi supuse la diferite presiuni.
Vacuumul format în interiorul celulelor face ca nămolul din baie să se prindă la
exteriorul filtrului, de unde este îndepărtat de un răzuitor. Dacă, la acţiunea răzuitorului,
nămolul nu se desprinde uşor de filtru, se creează în interiorul tamburului, o presiune
care împinge şi dezlipeşte turta. în funcţie de vacuumul care se realizează în interior,
turtele de nămol au grosimi de 4 - 10 mm. Transportul turtelor la exterior, se face cu
ajutorul unei bande transportoare. Apa rezultată din filtrare este evacuată printr-o
conductă aşezată în axul tamburului şi trebuie înapoiată în staţia de epurare, deoarece
are un CB05 mare.
Vacuumul necesar (400 - 500 mm CA) este realizat de pompe de vacuum, care
consumă aproximativ 1,5 kW/m 2 de suprafaţă filtrantă. în funcţie de dimensiunile
tamburului, puterea de antrenare a acestuia variază între 4-6 kW, iar a agitatorului între
2 şi 4 kW.
Consumul total de energie al vacuumfiltrelor este de aproximativ 6 kW/m 3 de
nămol supus filtrării.
În prealabil, nămolul supus filtrării trebuie tratat. Se recomandă ca această
operaţie să se realizeze astfel:
- cu 2,5% clorură de fier, pentru nămolul proaspăt fermentat;
- cu 7% clorură de fier, pentru nămolul în exces.
Nămolul şi clorură de fier sunt considerate în cantităţi uscate.
Uneori, este necesar să se adauge 7 - 10% var. Dacă, în prealabil, se
procedează la elutrierea nămolului, cantitatea de clorură de fier se micşorează.
Filtrul este executat dintr-o ţesătură de bumbac, lână, fibre sintetice etc. Durata
de utilazare a unei pânze filtrante este de 1 - 2 luni, perioadă după care aceasta trebuie
curăţată prin periere, cu ajutorul aburilor sau a diferitelor soluţii chimice.
Productivitatea vacuumfiltrelor se situează între 10 şi 30 kgf substanţe solide în
suspensie, uscate, în greutate/h şi m 2 . .,
Umiditatea nămolului (a turtei) ajunge, după vacuumfiltrare, la 65 - 70%. Când
provin din nămolul fermentat, turtele sunt fără miros; cele provenite din nămol
nefermentat, dacă apele uzate au avut un pronunţat caracter industrial (de exemplu, din
industria anorganică), sunt de asemenea lipsite de miros.
Vacuumfiltrele fabricate la noi în ţară au suprafeţele de 5, 10, 40 şi 80 m 2 .
Filtrele presă au fost primele instalaţii artificiale folosite pentru deshidratarea
nămolului fermentat. O perioadă de timp, datorită consumului mai mare de coagulanţi,
în comparaţie cu vacuumfiltrele, precum şi datorită numeroaselor manevre de încărcare
şi descărcare a filtrelor, acestea au fost mai puţin folosite. O dată cu automatizarea
manevrelor, ele şi-au recâştigat importanţa, în special datorită umidităţii mai mici a
turtelor obţinute în aceste filtre (50 - 65%), în comparaţie cu cele obţinute cu ajutorul
vacuumfiltrelor (65 - 70%).
Un filtru presă este constituit dintr-o serie de camere, formate din cadre metalice,
pătrate sau circulare, pe care se aşază filtrul propriu-zis. Dimensiunile cadrelor pot fi, de
exemplu, de 1,5 x 1,5 m. Un filtru este format din 30, 40, 50 şi chiar 100 de camere.
Volumul util pentru 100 de camere, de exemplu; poate ajunge la 10 m 3, respectiv
o suprafaţă de filtrare de circa 400 m2.
Presiunea de filtrare variază între 6 şi 8 at, în funcţie de caracteristicile nămolului
şi durata ciclului de filtrare, care, la rândul ei, depinde de natura nămolului, presiunea
necesară etc., variind între 1 şi 2 ore (inclusiv timpul de filtrare şi de încărcare-
descărcare a nămolului). Nămolul, introdus printr-un tub central, intră în spaţiile de
presare şi, apoi, în camere. După trecerea timpului de filtrare, camerele se desfac, iar
turtele cad pe o bandă transportoare sau în buncăre.
Capacitatea de filtrare a filtrelor presă variază între 5 şi 15 kgf substanţe solide în
suspensie/m2 şi h. Necesarul de energie electrică este de 3 kWh/m 3 nămol introdus în
filtru, pentru prelucrare.
5.4.5.3. Deshidratarea avansată

Problema tratării şi îndepărtării nămolurilor, mai ales în staţiile mici de epurare,
este rezolvată doar parţial, atât prin procedeele naturale, cât şi prin cele artifi ciale de
deshidratare a nămolurilor. După deshidratare, în instalaţiile menţionate nămolul mai
conţine cantităţi importante de materii organice, umiditate, respectiv volumul acestuia
este mare şi periculos din punct de vedere sanitar.
Instalaţiile moderne de deshidratare şi îndepărtare a nămolurilor urmăresc o
reducere mai mare a materiilor organice, în comparaţie cu reducerea obţinută prin
metodele clasice şi chiar reducerea completă a acestora. Reducerea avansată a ma-
teriilor organice se obţine prin tratarea termică a nămolului şi prin oxidarea umedă, în
timp ce reducerea completă a materiilor organice se realizează prin arderea pe pat
fluidizat şi prin incinerare. La primele trei procedee se tratează nămol nefermentat (se
elimină, deci, instalaţiile de fermentare a nămolului), iar la ultimul procedeu - nămol
fermentat şi deshidratat în filtre.
Tratarea termică a nămolului se face, îndeosebi, prin procedeul Porteous.
După tratare, nămolul brut, cu umiditate de 96%, are un volum de numai 8% din cel
iniţial, umiditatea 90%, este consistent şi uşor de manevrat. În timpul procesului de
tratare, nămolul: - este supus la temperaturi înalte;
- îşi pierde calităţile iniţiale;
- sedimentează foarte uşor în îngroşătorul de nămol final.
Dacă, după tratare, nămolul este trecut prin filtre presă, umiditatea este de 50 -
55%. întregul proces de tratare termică, inclusiv filtrarea, durează circa 4 ore.
Oxidarea umedă a nămolului se realizează după procedeul Zimpro, care se
bazează pe faptul că toate substanţele combustibile aflate în apă, în suspensie sau
dizolvate, se pot oxida în intervalul de temperaturi 120 - 130°C. Procesul de oxidate
umedă se desfăşoară în trei faze:
a) în prima fază se realizează prelucrarea nămolului;
b) în faza a doua, nămolul adus la o presiune de 20 at, este încălzit până la
temperatura de 160ºC, pentru a fi oxidat;
c) în faza a treia are loc filtrarea nămolului în filtre cu vacuum.
Turtele de nămol: - au o umiditate de 60-65%;
- sunt sterile;
- nu conţin germeni patogeni;
- nu au miros.
Arderea nămolului pe pat fluidizat se realizează, de cele mai multe ori, după
procedeu! Fluo-Solid. Patul fluidizat, aplicat de mult timp. în industrie, este constituit din
nisip de siliciu cu granule uniforme; el este încălzit şi ţinut în suspensie printr-un curent
de gaz (de obicei, aer). Într-o primă fază de preparare, se realizează deznisiparea
nămolului şi îngroşarea lui. În faza a doua, nămolul este deshidratat în vacuumfiltre sau
centrifuge. În faza a treia, a combustiei, nămolul este ars pe pat fluidizat, folosindu-se,
la început, pentru încălzire, un combustibil, apoi procesul continuă prin autocombustie.
În faza a patra, tratarea gazelor şi separarea substanţelor solide se realizează cu
ajutorul unei instalaţii de spălare, în care se produce separarea gazului de cenuşă.
Incinerarea nămolului, practicată de peste 50 de ani, se realizează în furnale
de tip Nichols Herreshoff, având diametre de 5 - 7 m, înălţimi de 10 - 12 m şi capacităţi
de prelucrare a nămolului de 6 - 9 m 3/h. Turtele de nămol fermentat, rezultate de la
filtre, sunt concasate şi apoi introduse în furnale, pe la partea superioară. Nămolul de
aici cade pe o serie de cuptoare (6 - 9), unde este ars la temperaturi de 400 - 650°C.
Gazele rezultate în timpul combustiei trec, de sus în jos, prin turnuri şi scrubere de
răcire şi ajung, apoi, în atmosferă. Cenuşa rezultată la incinerare este transportată în
afara staţiei de epurare.
5.4.6 Îndepărtarea şi valorificarea nămolurilor
Nămolurile rezultate în urma deshidratării sunt îndepărtate din staţia de epurare,
putând fi depozitate în gropi (foste cariere de cărămidă sau nisip), în depresiuni, în
mare sau pot fi răspândite pe terenurile agricole, pentru fertilizarea acestora. În Marea
Britanie, în oraşe mari (Manchester, Glasgow, Liverpool), nămolul deshidratat se
evacuează în mare, la 15 - 20 km de coastă, fără a prejudicia viaţa acvatică.
Deşi valoarea ca îngrăşământ necesar solului este destul de mică, întrebuinţarea
nămolului în agricultură este practicată în numeroase ocazii. Azotul, fosforul sub formă
de acid fosforic (P 2 O 5 ) şi potasiul sub formă de oxid de potasiu (K 20) au acţiuni
fertilizatoare asupra solului; nămolul mai conţine, în plus, şi o bună parte din
substanţele organice iniţiale. Azotul ajută,în special, la dezvoltarea frunzelor şi a
tulpinei, fosforul - la formarea rădăcinilor, iar potasiul - la producerea de clorofilă.
Humusul format de substanţele organice măreşte capacitatea solului de a reţine apa, de
a rezista la eroziune şi de a constitui un substrat pentru bacterii.
Valoarea fertilizatoare a nămolului depinde, în mare măsură, de stadiul de
tratare, respectiv de provenienţa lui. Nămolul nefermentat conţine organisme patogene
şi, din acest punct de vedere trebuie luate măsuri de protecţie sanitară la manipularea şi
folosirea lui; însă, are valoare fertilizatoare mai mare decât nămolul fermentat (de
exemplu, nămolul fermentat conţine 40 - 50% mai puţin azot decât nămolul proaspăt).
După răspândirea nămolului (atât fermentat, cât şi proaspăt) pe terenurile agricole,
acestea trebuie arate, folosirea lor fiind interzisă pentru plante ale căror rădăcini, frunze
etc. se consumă în stare proaspătă. Din punct de vedere sanitar, nămolurile
deshidratate prin tratare termică sau oxidare umedă sunt mai puţin periculoase.
Folosirea compostării nămolului fermentat sau nefermentat conduce la obţinerea
unui produs de calitate superioară, din punct de vedere fertilizator, adăugându-se,
eventual, şi producţia de metan. La compostarea nămolului trebuie să se adauge
materii uscate, care favorizează trecerea aerului prin straturile de compost, în acest
sens se foloseşte, de obicei, un amestec de 0,5 m 3 nămol şi 75 kgf turbă. O compostare
mult mai bună se realizează amestecând nămolul cu gunoi menajer, astfel încât,
umiditatea amestecului să fie de 40 - 50%. Gunoiul asigură amestecului o proporţie
favorabilă de carbon şi azot, de circa 15:1, furnizând carbonul care lipseşte nămolului.
În mod natural, compostarea nămolului se realizează în grămezi-depozite, în
care temperatura se ridică, spontan, la 70°C.'în timpul fermentării, conţinutul de apă
scade, iar germenii sunt distruşi.
Uneori, se preferă compostarea artificială, realizată într-un tambur stabilizator, în
care nămolul este ţinut timp de o zi, la temperatura de 120°C. Materialul rezultat este
mărunţit şi aşezat în grămezi de 1,5 m înălţime, de unde, după câteva zile de
fermentare anaerobă, poate fi folosit ca îngrăşământ.
Nămolul mai poate fi valorificat pentru producerea de proteine (sub forma unor turte
de nămol cu 10% umiditate, folosite pentru hrana păsărilor şi a altor animale),
fabricarea drojdiei furajere, producerea vitaminei B12, producerea de brichete pentru
încălzire etc [Ianculescu O./2001].
Fişa tehnică nr.1
Denumirea utilajului: decantor primar

Instalaţia: Proiectarea tehnologică a unei staţii de epurare a apelor uzate urbane
Parametrii funcţionali:
-viteza de sedimentare 1,5m/h;
-viteza de circulaţie a apei 36m/h;
-reţinerea solidelor 172,996.
Parametrii constructivi:
-volumul spaţiului de depozitare 2268 m 3 ;
-suprafaţa transversală 756,1289m 2 ;
-suprafaţa orizontală 31,5 m 2 ;
-înălţimea totală 3,84m;
-lăţimea decantorului 1,05m;
-numărul de compartimente 0,3;
-volumul total de nămol depus 123,5347 m 3 ;
-material de construcţie din oţel inoxidabil.
Prescripţii tehnice:
-pozitie de montaj, orizontal.
Fişa tehnică nr.2
Denumirea utilajului: decantor secundar (decantor radial)

Instalaţia: Proiectarea tehnologică a unei staţii de epurare a apelor uzate urbane
Parametrii funcţionali:
-încărcarea superficială în decantor 1,2 m 3 / m 2 h;
-timpul de decantare 4h;
-debitul de recirculare 0,1323 m 3 /s;
-debitul de calcul 0,315 m 3 /s.
-reţinerea solidelor în decantor 112,8967.
Parametrii constructivi:
-suprafaţa utilă a decantorului radial;
-înălţimea utilă 4,8 m;
-volumul decantorului 6441,12 m 3 ;
-volumul de nămol reţinut 2180,9595 m3/zi;
-material de construcţie din oţel inoxidabil.
Prescripţii tehnice:
-pozitie de montaj, orizontal.
Capitolul VI
Construcţii şi instalaţii prevăzute în cadrul staţiei de epurare municipale
6.1 Construcţii şi instalaţii pentru coagularea suspensiilor din apă

Procesul de coagulare aa suspensiilor din apă cuprinde trei operaţii distincte:
-prepararea şi dozarea;
-amestecul;
-reacţia propriu-zisă.
În prima etapă a procesului de coagulare -prepararea şi dozarea coagulanţilor-
coagulanţi sunt furnizaţi sub formă lichidă sau solidă. Uneori, fiind livraţi sub formă de
bulgări sau plăci, este necesară transformarea lor în stare lichidă sau solidă. În acest
scop se folosesc vase, butoaie, confecţionate din materiale rezistente la coroziune, în
care prepară soluţii de coagulant cu concentraţii cunoscute. Dozarea coagulanţilor, care
are ca scop trimiterea unor cantităţi bine dozate de coagulant în apa uzată, se poate
face pe cale:
-uscată, folosind aparate de dozare;
-umedă, folosind pompe dozatoare.
În funcţie de debitul apei uzate şi cantitatea de suspensii, atât aparatele de
dozare, cât şi pompele dozatoare posedă dispozitive de dozare.
Transportul coagulanţilor, de la magazie până la instalaţiile de dozare se poate
face:
 manual, pentru cantităţi mici;
 mecanic, pentru cantităţi mari folosind:
-benzi transportoare sau tubuuri pneumatice, pentreu coagulanţi în pubele sau
granule;
-conducte, care trebuie sa fie rezistente la coroziune.
Amestecarea coagulantului cu apa uzată se realizează în bazine de amestec
care au scopul de a dispersa, cât mai uniform, coagulantul sau soluţia de coagulant în
apa uzată, pentru obţinerea unei omoginităţi cât mai bune.
Bazinele pentru amestec sunt de mai multe tipuri:
- cu amestec gravitaţional, în care mişcarea apei se face printr-o serie de pereţi
înclinaţi sau perpendiculari pe direcţia de curgere a apei;
- cu amestec pneumatic, în care aerul sub presiune este răspândit pe radierul
bazinuli, prin tuburi găurite sau plăci poroase;
- cu amestec mecanic, în care amestecul este realizat de agitatoare mecanice cu
palete.
Reacţia sau flocularea, realizată în bazine de reacţie, are scopul de a forma
flocoane, care aglomerează substanţele fine şi coloidale, acestea se depun în
decantoare.
Flocularea se poate realiza în bazine:
- de tip gravitaţional, sub forma unor camere cu pereţi în şicană, perpendiculari pe
direcţia de curgere a apei, cu mişcarea apei pe verticală sau pe orizontală;
- de tip pneumatic, care se folosesc pentru amesteul apei, palete cu ax vertical sau
orizontal. De obicei dispozitivul de amestec este prevăzut cu reductor, pentru a
putea regla viteza, în funcţie de calitatea apei;
- de tip pneumatic, care folosesc distribuţia aerului, plăci poroase sau tuburi găurite,
aşezate pe radierul bazinului, de obicei lângă un perete al bazinului, pentru a produce
un curent în spirală [Ianculescu O./2001].
Construcţiile şi instalaţiile în care se realizează procesele biochimice de epurare
biologică alcătuiesc treapta secundară a staţiei de epurare, având drept scop final,
reţinerea materiilor solide dizolvate şi în special a celor organice (biodegradabile).
Nămolul produs în treapta biologică este reţinut prin decantare, în decantoarele
secundare. În aceasta treaptă de epurare sunt necesare unele construcţii şi instalaţiile
de deservire (instalaţii pentru producerea şi introducerea artificială a aerului,staţii de
pompare şi conducte pentru transportul şi distribuţia nămolului active).
În condiţiile funcţionării normale a treptei de epurare primare şi secundare,
eficienţa acestora exprimată prin gradul de epurare realizat în ceea ce priveste materiile
organice şi a materiilor în suspensie separabile prin decantare, poate fi apreciat la 75-
92%.
6.2 Construcţii şi instalaţii pentru tratarea nămolurilor

Construcţiile aferente fermentării anaerobe a nămolului se pot diferenţia din mai
multe puncte de vedere. Astfel, după poziţia spaţiului de fermentare faţă de apa uzată,
deosebim:
-comune cu apă uzată:- fose septice,
- decantoare cu etaj,
- iazuri de nămol;
-separate de apă uzată:- rezervoare,
- bazine de fermentare.
Fosele septice sunt construcţii în care, într-un singur volum, se produce
simultan atât decantarea apei, cât şi fermentarea nămolului rezultat din sedimentare.
Ele sunt folosite pentru obiective izolate care deservesc maximum 50-100 locuitori,
adică pentru un debit de până la 15 m3 / zi . Timpul de decantare, respectiv de epurare
este de minimum 2 zile şi maximum 10 zile. La un debit specific de 150 dm3 / loc.zi
rezultă un volum de 300 dm3 / loc , până la 1,500 dm3 / loc . Volumul din urmă permite
epurarea biologică deoarece aici nu fermentează numai nămolul, ci şi apa uzată.
Efluentul poate evacuat în bazine de infiltraţie existente în apropiere sau se
poate vidanja cu ajutorul unor utilaje speciale şi se transportă la cea mai apropiată
staţie de epurare. Nămolul se evacuează o dată sau de două ori pe an. După fiecare
evacuare se lasă în bazin o cantitate de nămol “copt”, adică un nămol ce conţine
bacterii metanice necesare pentru fermentarea nămolului proaspăt ce urmează a fi
mineralizat.
Materialul de execuţie a foselor este betonul monolit, cărămida sau tuburile
prefabricate din beton. Se observă că volumul de decantare-fermentare este
compartimentat pe direcţia curentului, fiecare compartiment fiind prevăzut cu gură de
vizitare şi tuburi de ventilaţie.
Decantoare cu etaj îndeplinesc rolul de decantoare a apei (etajul superior) şi de
fermentare a nămolurilor (etajul inferior), ambele funcţiuni fiind desfăşurate într-un bazin
de beton armat cu forma în plan circulară sau dreptunghiulară. Sunt bazine din beton
armat de formă cilindrică sau paralelipipedică, folosite frecvent la decantarea primară a
debitelor mici şi mijlocii evacuate din localităţi sau aşezări izolate care nu depăşesc
20000 locuitori sau 10000 m3 / zi .
În aceste bazine, la partea superioară re loc procesul de decantare a apei printr-
un jgheab care funcţionează după principiul unui decantor orizontal, longitudinal, iar la
partea inferioară, în digestor, are loc fermentarea anaerobă la temperatura mediului
ambiant, a nămolurilor sedimentate în decantor. Nămolul din decantor ajunge în
digestor prin intermediul unei deschizături longitudionale cu lăţimea sub 0,25m, ce se
prevăd la partea inferioară a jgheabului decantor.
Jgheaburile, în secţiune transversală, sunt formate dintr-o secţiune
dreptunghiulară cu dimensiunile bxh1 şi o secţiune triunghiulară, la partea inferioară, pe
adâncimea h2 . Pereţii au înclinarea de 1,2:1 pentru o alunecare rapidă a depunerilor în

etajul inferior prin fanta din vârful triunghiului.
Marginea inferioară a unuia din pereţii înclinaţi a jgheabului depăşeşte marginea
celuilalt perete înclinat cu 0,15 m pentru ca particulele de nămol şi bulele de gaz ce se
ridică în urma procesului de fermentare să nu ajungă în spaţiul de decantare. Lăţimea
jgheabului nu trebuie să depăşescă 3m, iar adâncimea ( h1  h2 ) se recomandă de 1,2-2

m.
Accesul apei în jgheab şi evacuarea apei decantate se realizează în acelaşi mod
ca şi la decantoarele orizontale.
Iazuri de nămol, numite şi lagune se amplasează în depresiuni naturale unde
adâncimea este mai mare de 2m, astfel încât să se creeze cât mai mult spaţiu pentru
nămol. În aceste iazuri se introduce nămolul pentru fermentare, deshidratare sau
depozitare finală pe termen nedefinit. Această soluţie, din motive igienice şi de protecţia
mediului este mai puţin recomandată la fermentarea nămolurilor, în schimb este
frecvent aplicată pentru deshidratarea lor naturală. La proiectarea acestor iazuri se
recomandă o încărcare de 20kg materii solide din nămolul proaspăt la 1 m3 de lagună.
Rezervoare de fermentare (metantancuri) reprezintă soluţia frecvent aplicată
pentru localităţile ce depăşesc 20000 de locuitori, ele putând fi de mică sauu de mare
încărcare. Se cunosc următoarele scheme tehnologice:
1. scheme standard, de mică încărcare într-o singură treaptă cu care introducerea
nămolului proaspăt şi evacuarea celui fermentat se face prin intermitenţă (2-3 ori
pe zi).
2. schema de mare încărcare într-o treptă (este prevăzută cu instalaţii de
amestecare şi încăţzire, fiind cea mai răspândită în momentul de faţă.
Temperatura interioară este de 30  35C , iar durata de fermentare este de peste
15 zile. Alimentarea şi evacuarea este continuă, amestecul este omogen şi se elimină
supernatantul.
3. schema de fermentare în două trepte se caracterizeaz prin faptul că primul
fermentator este încălzit la temperatura de 30  35C , masa de nămol este într-o
continuă mişcare-agitare, superntantul nu se evacuează, iar procentul de
formare a gazului edte de circa 67% după 5 zile şi de 90% după 14-15 zile.
4. schema de fermentare de contact este asemănătoare schemei precedente, cu
deosebire că aici nămolul fermentat din trepta a doua este recirculat în prima
treaptă pentru însămânţarea nămolului proaspăt. Schema lucrează analog treptei
biologice cu bazine de aerare şi în ărezent nu cunoaşte o răspândire mai mare.
La noi în ţară majoritatea schemelor de epurare sunt prevăzute cu rezervor de
fermentare de mare încărcare într-o singură treaptă.
Formele noi de rezervoare rezultă din studiul suprafeţelor de rotaţie, linia
meridianei modificându-se continuu, iar din punct de vedere a execuţiei lor,
pretensionarea întregului ansamblu, constitue singura alternativa econimică.
Se va avea în vedere că rezervoarele de mare capacitate sunt mai economice
din punct de vedere al bilanţului termic, faţă de soluţia folosirii mai multor rezervoare
mai mici însumând aceaşi capacitate.
Instalaţiile interioare din aceste rezervoare cât şi din camera de manevră au
următoarele atribuţii:
-distrugerea capacului plutitor care se formează la suprafaţa nămolului prin ridicarea
materialului uşor care nu fermenteză, care împiedică trecerea gazului spre captator de
gaze, şi în acelaşi timp ocupă o parte din volumul util;
-reciclarea şi omogenizarea nămolului proaspăt cu cel fermentat, cel cu temperatura
mai mare cu cel cu temperatura mai joasă;
-încălzirea spaţiului de fermentare sau încălzirea nămolului proaspăt;
-inoculareea nămolului proaspăt.
În figura 6.1 se arată un rezervor de fermentare de mare încărcare echipat cu
instalaţiile de amestec, încălzire, inclusiv conductele necesare exploatării procesului.
spre cazanul de incalzire spre rezervorul de gaz
Figura 6.1. Bazin inchis de fermentare a namolului (de mare incarcare):

1 - amestecator; 2 - conductă pentru introducerea namolului proaspăt; 3 - conductă pentru indepărtarea
namolului plutitor din bazin; 4 - conductă pentru evacuarea nămolului fermentat; 5 - conductă pentru
evacuarea nămolului de pe fundul bazinului; 6 - conductă pentru evacuarea nămolului plutitor; 7 -
conductă pentru evacuarea supematantului; 8 - deversor; 9 - conductă pentru captarea nămolului; 10 -
schimbător de căIdura; 11 - captator de gaz; 12 - conductă de gaz; 13 - cazan de încălzire; 14 - pompă
de nămol; 15-gură de vizitare; 16-preaplin.
Deoarece în interior nu se poate efectua un control riguros asupra starii tehnice a
conductelor şi asupra exploatării lor privind posibilitatea de formare a dopurilor se
reomandă aplicarea variantei cu conducte montate în exterior.
În cazul când schimbătorul de căldură se montează în interiorul rezervorului
reircularea se efctuează numai cu pompe, lipsind tubul de amestecare din centrul
rezervorului; restul de conducte arătate rămân cu aceleaşi obligaţii de fucţionalitate.
Rezervoarele de fermentare a nămolurilor sunt echipate cu aparate de măsură şi
control. Astfel pentru măsurarea temperaturii nămolului proaspăt, fermentat şi în curs de
fermentare sunt folosite termometre plasate pe pereţii rezervorului, la diferite niveluri şi
în interior.
Monitorizarea desfăşurării procesului de fermentare se efectuează de la un
pupitru de comandă unde sunt transmise toate datele necesare, prin telecomandă, de
către aparatura menţionată.
La punerea în funcţiune a unui rezervor de fermentare se va folosi o cantitate de
namol bine fermentat dintr-un alt recipient de fermentare. Această cantitate de nămol,
va prezenta 10% din volumul rezervorului, după care se adaugă, treptat, nămol
proaspăt, care va fi permanent amestecat cu cel însămânţat cu bacterii metanice,
având grijă să asigurăm o temperatura 30  36C .
Pentru înmagazinarea gazului de fermentaţie, se folosec rezervoare speciale
numite gazometre, al căror volume se stabilesc la un procent de 30-50% din producţia
zilnică de gaz. Ele se amplasează în apropierea rezervoarelor de fermentare, ambele
obiective fiind protejate cu dispozitive adecvate de combatere a incendiilor şi a
exploziilor. Constructiv, un gazometru este alcătuit dintr-o cuvă circulară de beton armat
umplută cu apă, în care se aşează un clopot cilindric ce se deplasează pe verticală sub
acţiunea presiunii gazelor de 180-260 mmH 2O .

Baza inferioară a clopotului în poziţia cea mai ridicată trebuie să se regăsească
sub nivelul minim al nămolului din rezervorul de fermentare, cu cel puţin 2 m, pentru a
evita pătrunderea aerului în cazul captat care poate da loc la explozii.
Bazine de fermentare a nămolului sunt construcţii din pământ sau din beton
armat în care se produce fermentarea în aer liber a nămolului. Tehnologic, aceste
bazine pot funcţiona ca o unitate independentă de fermentare a nămolurilor, fie ca
treapta a doua a metantancurilor cu două trepte.
Dimensionarea acestor bazine are în vedere prescripţiile de la decantoarele cu
etaj, recomandându-se următoarele capacităţi specifice de fermentare: 150 dm3 / loc
pentru nămolurile primare şi 220 dm3 / loc pentru nămolurile primare şi cele secundare
[Dima M./1998].
Bazinele de fermentare în două trepte au spaţiul de construcţie despărţit în două.
În prima treaptă (primul bazin) nămolul se menţine numai în timpul activităţii de
fermentare iniţială, când el este într-o continuă agitare. Pentru a se evita zonarea,
nămolul nou şi cel vechi se amestecă în permanenţă, cu diferite dispozitive, în această
treaptă, nămolul este încălzit, nu se evacuează supernatantul, iar gazul de nămol se
captează numai din acest bazin. Aici, activitatea este asemănătoare cu cea din bazinele
de fermentare de mare încărcare.
În treapta a doua (al doilea bazin) fermentarea continuă mult mai încet, fără a fi
ajutată artificial. Bazinul nu este încălzit; de obicei este deschis şi, rareori, este acoperit
cu un rezervor de gaz. însămânţarea şi amestecul nu au prea mare importanţă, ele
ajutând doar în mică măsură ia accelerarea fermentării, în această treaptă. În aceste
condiţii, la fel ca în bazinele de fermentare de mică încărcare, se formează aceleaşi trei
zone:
- crustă;
-supernatant;
- nămol.
Din aceste tipuri de bazine se evacuează un nămol:- bine stabilizat;
- cu vârstă mare.
De obicei, în faţa acestor bazine se aşează îngroşătoare de nămol.
Din punct de vedere constructiv, bazinele de fermentare a nămolului au forme
circulare în plan, cu diametre cuprinse între 6-30 m. Pentru evitarea pierderilor de
căldură, ele sunt semiîngropate şi înconjurate de pământ.
În ţara noastră, bazinele de fermentare de mare încărcare au înălţimi de 8-9,25
m şi sunt tipizate pentru următoarele volume şi diametre corespunzătoare:
Volume [m 750 1000 1500 3000 4000
3
]
Diametre 9,5 10 13 17 19
[m]
De obicei, bazinele de fermentare de mare încărcare se cuplează, având între
ele camere de manevră.
Radierul, pereţii şi acoperişul se execută din beton armat şi se izolează termic.
De obicei, radierul face un unghi de 45° cu orizontala. Acoperişurile bazinelor de
fermentare pot fi fixe sau plutitoare; când acestea sunt fixe, trebuie cuplate la un
rezervor de gaz. Unghiul pe care îl face acoperişul cu orizontala este, de obicei, de 30°.
La acoperişurile plutitoare, pericolul de explozie a amestecului aer-gaz, în comparaţie
cu cel pe care-1 prezintă acoperişurile fixe, este mai mic. Acoperişurile plutitoare sunt
executate din metal şi sunt folosite, de cele mai multe ori, ca rezervoare de gaz. Pe
verticală, ele au o cursă de 0,5-2,0 m.
La peretele bazinului de fermentare, înălţimea nămolului variază între valorile de
6-9 m; în axul bazinului, înălţimea totală de nămol nu depăşeşte, de regulă, 15 m.
Deasupra nămolului, până la partea cea mai de sus a acoperişului, spaţiul liber are
înălţimea de 30-40 cm.
Bazinele de fermentare sunt prevăzute cu o conductă de alimentare, pe la partea
superioară a bazinului cu nămol proaspăt şi o conductă de evacuare, pe la partea
inferioară a nămolului fermentat .Evacuarea nămolului se realizează prin diferenţa de
presiune şi, uneori, prin intermediul pompelor de recirculare. Conducta de presplin are
capătul superior în apropiere de partea cea mai de sus a bazinului. Conductele pentru
evacuarea supernatantului pot fi de tip pendu-lant sau sub forma unui selector de nivel
(2-4 conducte, la niveluri diferite, la distanţe de 50-60 cm, una de alta, aşezate pe
peretele vertical, la 1,0-1,2 m sub nivelul nămolului). În figura 9.2, conductele de
evacuare a supernatantului suni plasate pe acoperişul bazinului. Pentru a stabili nivelul
de la care trebuie evacuat supernatantul, pe peretele. bazinului de fermentare se
montează conducte pentru luarea probelor. Pentru evacuarea corpurilor plutitoare, care
nu pot fi distruse prin amestecarea crustei, se prevăd conducte independente (fig. 5.2),
al căror capăt superior se găseşte imediat sub nivelul lichidului din bazin. Uneori, în
vecinătatea captatorului de gaze se plasează conducte similare. Toate conductele
trebuie să fie executate din materiale rezistente la coroziune şi, pentru a evita
infundarea lor, diametrele trebuie să fie de cel puţin 150-200 de mm.
Pentru revizuirea bazinelor de fermentare se construiesc guri de vizitare cir-
culare, cu diametrul minim de 75 de cm, amplasate atât pe acoperiş, cât şi pe pereţii
rezervorului.
Pentru accesul la interiorul şi exteriorul bazinului de fermentare sunt prevăzute
scări.
Într-o cameră de manevră, care, de cele mai multe ori, deserveşte două bazine
de fermentare a nămolului, sunt aşezate: - vanele;
- echipamentul de control;
- pompele de recirculare a nămolului;
- ventilatoarele;
- aparatajul electric etc.
Camera de manevră trebuie să fie bine ventilată, luminată şi prevăzută cu un
sistem automat de alarmare, pentru avertizarea pericolului de explozie a gazelor. Din
acest punct de vedere, pentru o siguranţă mai mare, întregul echipament care se
utilizează sau care controlează gazul de nămol, este amplasat într-o cameră separată.
Instalaţiile de amestec şi recirculare a nămolului, care reprezintă una din
principale anexe ale bazinelor de fermentare a nămolului, au scopul de a omogeniza
nămolul (cel proaspăt cu cel fermentat, cel cu temperatură mai mare cu cel cu
temperatură mai scăzută etc.), precum şi inocularea (însămânţarea) lui, distrugerea
crustei etc.
Amestecul şi recircularea se realizează prin:
- folosirea de agitatoare, la interiorul nămolului;
- trimiterea de apă curată sau supernatant cu presiune, în diferite puncte ale bazinului
şi, în special, deasupra nivelului de nămol; este preferat supematantul, deoarece
produce şi o însămânţare a nămolului proaspăt, prin bacteriile care le conţine, şi în
acelaşi timp are şi o temperatură mai ridicată (temperatura de încălzire a bazinului de
fermentare), decât cea a apei curate;
- trimiterea nămolului proaspăt zilnic, sub presiune, deasupra crustei, operaţie care
contribuie şi la distrugerea crustei;
- insuflarea de gaz, rezultat în timpul fermentării, cu debite de 1,0-1,5
mc/min.;
- recircularea nămolului din interiorul bazinului, cu ajutorul unei pompe de nămol (fig
5.2); nămolul este important, în special în captarea crustei şi în readucerea apei în
circuit. În perioadele când se introduce nămol proaspăt, se recomandă ca acesta să fie
încălzit la temperatura de fermentare şi apoi, împreună cu nămolul mai vechi de
recirculare, să fie introdus în bazin. Pentru a putea capta atât nămolul, cât şi crusta sau
apa de nămol, conductele pentru captarea nămolului trebuie să pătrundă în bazin, la
diferite niveluri;
- utilizarea de agitatoare de nămol (cu elice sau cu spirală), aşezate la su prafaţa
nămolului. Spirala pătrunde la partea superioară a unui tub vertical, aşezat sub nivelul
nămolului, în timp ce motorul electric este aşezat deasupra acoperişului; în timpul
rotaţiei, apa de sub crustă este antrenată de spirală şi trimisă, sub presiune, deasupra
crustei, producând astfel amestecul nămolului. Agitatoarele cu elice funcţionează la fel
ca şi cele cu spirală, elicea fiind însă plasată la partea inferioară a tubului; elicea, care
acţionează ca o pompă axială, vehiculează nămolul de sus în jos, aspirând în acelaşi
timp şi crusta. Puterea electromotoarelor, care acţionează agitatoarele cu elice sau
spirală, este destul de mică, variind între 0,5-1,5 kW; capacitatea agitatoarelor trebuie
să fie suficientă pentru a putea recircula lichidul din bazin, de cel puţin două ori pe zi;
- utilizarea de hidroelevatoare.
Captarea gazului de nămol se face cu ajutorul captatoarelor de gaz, plasate în
punctele cele mai înalte ale acoperişului, într-un fel de turn circular, în secţiune
orizontală, a cărui bază inferioară se găseşte la 1,0-1,2 m deasupra nivelului nămolului,
şi chiar mai mult (vezi fig. 5.2). Captatorul este un cilindru metalic aşezai vertical, la
care se racordează ştuţul conductei de gaz. în turn, într-un spaţiu izolat, se afla supapa
de siguranţă cu gardă hidraulică, ce limitează presiunea maximă a gazului, din bazinul
de fermentare, la 180 mm CA. Prin montarea supapei de siguranţă în interiorul turnului,
se evită, în timpul iernii, îngheţarea lichidului care formează garda hidraulică. Pentru a
se putea controla starea instalaţiilor interioare, pe turn se montează şi o gură de
vizitare, cu închidere etanşă.
Instalaţiile pentru încălzirea nămolului au scopul de a realiza temperatura optimă
de fermentare a nămolului. Încălzirea nămolului se poate face: - direct;
- indirect.
Încălzirea directă a nămolului are loc prin:
- arderea gazului de nămol, fie în instalaţii speciale, introduse în bazinul de fermentare,
fie într-un cuptor deschis, submersat, fie într-un încălzitor submersat -de asemenea - în
nămol;
- introducerea în bazinul de fermentare (deasupra radierului) a apei calde, vaporilor sau
nămolului încălzit, evacuându-se condensul sau apa prin conductele de evacuare a
supernatantului;
- încălzirea nămolului, care intră în bazin, cu vapori sau într-un schimbător de căldură în
contracurent.
Încălzirea indirectă se produce prin intermediul unor conducte fixe sau mobile,
prin care circulă apă caldă sau vapori.
Metoda cea mai răspândită de încălzire a nămolului este cea care foloseşte
schimbătorul de căldură în spirală, alcătuit dintr-un corp în formă de tambur, în care
este montată o spirală dublă (în plan vertical) închisă, prin care circulă apa caldă, iar la
exteriorul' spiralei, nămolul este luat din bazinul de fermentare şi refulat după încălzire,
înapoi în bazin. O dată cu încălzirea nămolului, se realizează şi omogenizarea şi
inocularea lui.
În comparaţie cu conductele folosite pentru schimbarea căldurii, aşezate în
interiorul bazinului, schimbătoarele de căldură sunt mult mai eficiente, datorită vitezei de
schimb şi coeficientului de transfer mare.
Apa caldă, necesară încălzirii nămolului se produce în boilere încălzite cu gaze
arse în arzătoare. Eficienţa acestora este de 60-80%, valoarea minimă corespunzând
încălzirii bazinului direct, cu apa caldă, iar cea maximă, încălzirii indirecte, cu apă caldă
şi vapori, prin intermediul conductelor cu apă caldă, care pătrund în interiorul bazinului.
Pentru încălzire se poate folosi şi apa de răcire a motoarelor cu combustie internă sau
vaporii proveniţi din apa de răcire.
Pentru schimbul de căldură, conductele trebuie să fie executate din materiale
rezistente la coroziune; ele se aşează fie pe eşafodaje montate în interiorul bazinului,
fie pe radier, fie pe pereţii lui.
Bazinele de fermentare a nămolului sunt dotate, pentru buna lor funcţionare, cu o
serie de aparate:
- termometre pentru măsurarea temperaturii nămolului, apei etc;
- indicatoare de nivel pentru nămol;
- pH-metru;
- debitmetre de gaz:
- dispozitive pentru luarea probelor de nămol, supernatant, gaze etc;
- dispozitive pentru preparea laptelui de var, necesar alcalinizării procesului, în
momentul când pH-ul scade.
Bazinele deschise pentru fermentarea nămolului constituie fie singura treaptă
de fermentare a nămolului, fie treapta a doua a bazinelor în două trepte.
În primul caz, bazinele sunt construite în pământ şi sunt dotate cu un minim de
instalaţii. Când se dispune de teren pentru construcţia bazinelor şi amplasamentul este
destul de departe de centrul populat, pentru ca mirosul din timpul fermentării să nu se
facă simţit, soluţia este economică. Bazinele au adâncimi de 3-5 m, cu pereţii executaţi
în taluzul natural al solului. În locul bazinelor create artificial, uneori se pot folosi
depresiunile naturale, după amenajarea lor corespunzătoare. Crusta care se formează
nu trebuie să fie distrusă, deoarece ea păstrează căldura necesară fermentării
nămolului şi, în acelaşi timp, împiedică răspândirea mirosului neplăcut. Este
recomandabilă compartimentarea acestor bazine, deoarece, o dată la câţiva ani, se
goleşte câte un compartiment, pentru a se putea îndepărta nămolul şi nisipul care nu au
putut fi evacuate normal.
Bazinele deschise, care constituie treapta a doua a bazinelor de fermentare a
nămolului în două trepte, sunt executate din beton armat şi sunt dotate cu instalaţii
asemănătoare bazinelor de fermentare de mică încărcare.
Construcţii pentru înmagazinarea gazului:
În urma fermentării nămolului rezultă gaze care sunt înmagazinate în rezervoare
de gaz. Acestea pot fi: - separate;
- aşezate alături de bazinul de fermentare;
- făcând corp comun cu bazinul de fermentare, când constituie
acoperişul plutitor al bazinului.
Rezervoarele de gaz constau dintr-o cuvă circulară de beton armat, în care se
aşază un clopot metalic cilindric, a cărui bază superioară este închisă. Cuva se umple
cu apă. Sub presiunea gazului, clopotul se mişcă în sus şi în jos, în cuvă, cursa
acestuia fiind ghidată de un eşafodaj metalic. În poziţia cea mai ridicată, baza inferioară
a clopotului trebuie să se găsească sub nivelul minim al nămolului din bazinul de
fermentare, cu cel puţin 2,0 m pentru a evita pătrunderea aerului în clopot şi, respectiv
producerea de explozii. Presiunea gazelor sub clopot variază între 150 şi 320 mm CA,
limite între care trebuie să se încadreze variaţiile zilnice ale volumului de nămol, ca
urmare a evacuării nămolului fermentat şi introducerii celui nou. Capacitatea clopotului
se stabileşte în funcţie de cantitatea de gaz maximă, pe timp de 6 - 12 ore, sau se ia 0,3
din capacitatea bazinului de fermentare.
Cuva este prevăzută cu o conductă de golire şi una de preaplin, care intră în
funcţiune când presiunea din interiorul clopotului de gaz o depăşeşte pe cea maximă,
apa putând fi aruncată din cuvă.
Conductele pentru transportul gazelor au diametre sub 200 mm, iar vitezele în
acestea, nu depăşesc 4 m/s. Pentru a se putea colecta apa de condens, ele se
construiesc în pantă (10-25 mm/m).
Pentru măsurarea debitelor de gaz sunt prevăzute rotametre sau Venturimetre,
executate la fel ca şi clopotul, din materiale rezistente la coroziune, deoarece bioxidul
de carbon este coroziv. În diferite puncte ale circuitului, pentru măsurarea presiunii clin
sistemul de colectare şi distribuţie a gazului sunt montate manometre.
Din punct de vedere al protecţiei muncii, trebuie acordată o atenţie deosebită
instalării de dispozitive speciale contra flăcării, în toate zonele unde există acest pericol,
în special în punctele alimentări; motoarelor cu gaz, boilerelor şi arzătoarelor
[Ianculescu O./2001].
Capitolul VII
Tehnica securităţii, de protecţie şi igiena
muncii la reţelele de canalizare
7.1 Legislaţia şi protecţia muncii

În ţara noastră protecţia muncii constituie o problemă de stat,activitatea de
protecţie a muncii făcând obiectul unor legi speciale,norme şi normative,iar cunoaşterea
şi aplicarea lor constituie o sarcină obligatorie pentru toţi oamenii muncii.
Legea nr.5/1965 precizează că activitatea de protecţie a muncii face parte
integrată din procesul de muncă,responsabilitatea realizării depline a măsurilor de
prevenire a accidentelor căzând în sarcina conducătorului procesului de
muncă,începând cu şefii de echipă şi terminând cu directorii generali, fiecare la nivelul
locului său de muncă.Legea nr.5/1965 prin completările din 1969 cuprinde şi un nou
capitol ”infracţiuni” în care sunt stabilite sancţiunile,cu privaţiuni de libertate,atunci când
a avut loc o infracţiune,chiar şi în cazul în care nu s-a produs cu accidente de muncă.
Legea nr.32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor precizează:
contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie care reprezintă un pericol social mai
redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare prin legi,decrete sau
acte normative.
Normele departamentale de tehnică a securităţii muncii şi normele de igienă
muncii dezvoltă şi adaptează la specificul activităţii fiecărui departament toate
prevederile cuprinse în normele republicane.Ministerele sunt obligate ca pe baza
normelor republicane să elaboreze norme proprii,indiferent că le cuprind într-o singură
normă departamentală sau în mai multe,pe specific de activităţi.
7.2 Protecţia muncii la executarea lucrărilor de terasament

Lucrările de terasament aferente reţelei de canalizare necesită un volum mare de
muncă pentru executarea lor,de aceea trebuie folosite,cât mai mult,mijloacele
mecanizate. Executarea săpăturilor deschise se pot face manual,mecanic,cu explozivi
sau combinat.Accidentele care se pot produce în timpul lucrărilor de săpaturi se
datorează necunoaşterii caracteristicilor pământurilor,precum şi nerespectării normelor
de tehnica securităţii muncii specifice fiecărei lucrări.
7.2.1 Săpături executate manual
Principala cauză a accidentelor la săpăturile executate manual constă în
surparea malurilor provocate de:
- executarea săpăturilor cu talazuri având înclinări mai mari faţă de unghiul talazului
natural, adică talazuri insuficient de stabile;
- sprijinirea insuficientă a pereţilor săpăturii;
- incărcarea malurilor şanţurilor cu pământ, materiale sau utilaje,fără respectarea
limitelor precise;
- neluarea măsurilor de îndepărtare a apelor de suprafaţă din zonă sau a apelor
subterane.
Accidentele se mai pot produce şi din următoarele cauze:
- nesemnalizarea sau neîngrădirea săpăturilor;
- nefolosirea echipamentului de protecţie;
- lovirea cablurilor electrice, a conductelor de gaze, de apă sub presiune, conducte de
termoficare.
7.2.2. Săpături executate mecanizat
Pe marginea albiilor râurilor,pe marginea săpăturilor sau gropilor este interzis a
se lucra cu utilaje de excavaţii,iar mijloacele de transport trebuie să circule la o distanţă
de cel puţin 1 m de la marginea talazului.
În timpul funcţionării utilajelor nu sunt admise efectuarea de lucrări auxiliare în
raza de acţiune a acestuia şi mai ales în abataj. Accesul muncitorilor deasupra frontului
de lucru în limitele talazului natural este, de asemenea, interzis.
Când se lucrează în terenuri necoezive cu un front de lucru înalt, conducătorul
tehnic şi excavatoristul vor urmări, în mod continuu starea abatajului.
Lucrul simultan, în două trepte, a două excavatoare situate unul în dreptul altuia
este permis numai dacă distanţa pe orizontală dintre excavatoare este de cel puţin 20
m.
La descărcarea pământului excavat din cupa utilajului direct în autovehicul se va
urmării ca mijlocul de transport să fie astfel aşezat încât cupa să se apropie din spate
sau din partea laterală a caroseriei şi nu dinspre partea din faţă. Trecerea cupei peste
cabina autovehiculului este interzisă. Vehicolul se încarcă în mod simetric faţă de axa
orizontală. În timpul încărcării autobasculantelor nu este permisă staţionarea
persoanelor în maşină, sub sau lângă excavator, precum şi rămânerea şoferului în
cabină.
La execuţia săpăturilor subterane prin metoda scutului, lucrările se vor executa
numai în limita vizierii scutului. Mutarea scutului la o distanţă mai mare decât lăţimea
unui inel este interzisă, dacă nu s-au fixat în prealabil bolţarii care formează inelul
cămăşuirii galariei.
7.3 Protecţia muncii şi prescripţii sanitare la exploatarea reţelelor de canalizare

Pentru protecţia sănătăţii personalului folosit la exploatarea reţelelor de
canalizare, în regulamentul de exploatare al reţelei se prevăd amănunţit măsurile
sanitare şi de protecţia muncii, ce trebuie luate la fiecare loc de muncă.
Nici un muncitor nu poate fi folosit la lucrările reţelei de canalizare, fără a fi supus
unui examen medical şi fără a avea o pregătire profesională corespunzătoare.
Muncitorii de la reţelele de canalizare, ca de altfel şi cei ce lucrează în staţia de
epurare sunt expuşi la următoarele pericole: leziuni fizice, infectări ale corpului, lipsă de
oxigen, gaze sau vapori nocivi şi iradierea cu materiale radioactive.
Pentru prevenirea leziunilor fizice se vor lua următoarele măsuri:
- instruirea muncitorilor asupra modului cum trebuie ridicate piesele nu prea grele,
folosind muşchii picioarelor şi nu spatele;
- evitarea căderilor în cămine sau în canale deschise, prin montarea de panouri de
împrejmuire sau semnalizatoare luminoase necesare pe timp de noapte, prin folosirea
de centuri de siguranţă la intrarea în cămine, bazine sau în alte spaţii subterane
accesibile prin capace;
-leziunile şi şocurile electrice pot fi evitate prin folosirea de mănuşi şi covoare de
cauciuc la manevrarea tablourilor electrice când se lucrează la echipamentele electrice
ale instalaţiilor, executarea corectă a punerii la pământ a motoarelor electrice şi izolarea
corectă a firelor de curent;
- folosirea troliurilor şi macaralelor pentru obiecte grele şi instruirea muncitorilor asupra
modului corect de folosire a acestora.
Prevenirea infectării organismului datorită apelor uzate şi nămolurilor, sub formă
de febră tifoidă, hepatită infecţioasă, tetanos, viermi intestinali presupune luarea
următoarelor măsuri:
- luarea de măsuri cu caracter individual: folosirea de mănuşi de cauciuc în timpul
curăţirii pompelor de apă şi nămol, a căminelor şi bazinelor, spălarea pe mâini şi
dezinfecţia cu alcool înainte de a servi masa;
- asigurarea de grupuri sociale echipate cu dulapuri individuale cu două compartimente,
pentru îmbrăcămintea de stradă şi pentru echipamentul de lucru, duşuri cu apă caldă
pentru spălarea obligatorie la ieşirea din schimb;
-se recomandă asigurarea unui frigider pentru păstrarea unor produse alimentare uşor
alterabile şi pentru asigurarea de apă rece de băut în timpul călduros;
-asigurarea de truse sanitare de prim-ajutor pentru tratarea imediată a tuturor rănilor
mici deschise, celelalte răni urmând a fi tratate imediat de medicul de dispensar.
Prevenirea asfixierilor prin lipsă de oxigen, situaţie frecvent întâlnită în spaţiile
înguste şi relativ adânci cum ar fi într-un bazin sau canal, cămin de acces, se impune
luarea următoarelor măsuri:
- capacele căminelor de control vor fi deschise, simultan, pe o lungime ce cuprinde 2-3
cămine în aval şi în amonte de punctul de intrare a echipei de control;
-deschiderea lor se va face cu 2-3 ore înainte de coborârea în canal, timp în care are
loc aerisirea corespunzătoare a reţelei;
- în bazinele staţiilor de pompare pentru apă uzată sau nămol se va prevedea o
ventilare artificială prin foflosirea de ventilatoare portabile cu furtun de aspiraţie,
ventilatoare ce funcţionează în exterior, în zona respectivă de lucru se va introduce
numai furtunul de aspiraţie;
- detectarea lipsei de oxigen se va face cu indicatorul de flăcări, iar în locurile
periculoase cu analizoare de gaz;
-gazul care contribuie cel mai mult la lipsa de oxigen este gazul de nămol provenit prin
fermentarea depunerilor organice;
-bioxidul de carbon sau azotul pot servi ca agenţi de diluare în cazul spaţiilor de lucru
subterane.
Muncitorii trebuie instruiţi asupra pericolului de otrăvire cu gaze toxice, precum şi
asupra pericolului dat de prezenţa eventualăa unor lichide inflamabile. Pentru
înlăturarea pericolelor trebuie să se folosească echipament electric antiexploziv şi să se
asigure o bună ventilare prin introducerea de aer comprimat dintr-o suflantă portabilă
printr-o gură de acces, să se controleze periodic atmosfera cu un indicator pentru gaze
toxice.
Muncitorii trebuie instruiţi asupra măsurilor de prim-ajutor ce trebuie acordat de
urgenţă în caz de otrăvire cu gazele toxice emanate de instalaţiile de canalizare.
7.3.1.Măsuri de prim ajutor în cazuri de intoxicare cu gaze toxice

Prima măsură care trebuie luată în caz de accident toxic, constă în îndepărtarea
intoxicatului de zona primejdioasă şi transportarea lui într-un loc liniştit şi cu aer curat.
Accidentatul va fi transportat apoi obligatoriu în stare culcată folosind o targă, o
scândură sau pe braţe spre postul de prim-ajutor existent în apropiere. Aici trebuie
aşezat pe un pat sau pe o bancă însă cu trunchiul ridicat şi sprijinit. Dacă însă
accidentatul leşină, el trebuie imediat întins compllet, cu capul jos. Ajutorul principal ce
trebuie dat de urgenţă unui bolnav care se asfiţiază este administrarea de oxigen.
Acordarea primului ajutor unui accidentat se recomandă a fi realizată de către un
personal instruit, cunăscător al semnelor intoxicaţiei acute, al toxicităţii substanţelor cu
care muncitorul a venit în contact şi mai ales cunăscător al mijloacelor de ajutoare.
Se prezintă succint proprietăţile principalelor gaze toxice şi măsurile de prim-
ajutor ce trebuie acordate de urgenţă.
Bioxidul de carbon.Gaz fără culoare şi miros, în concentraţii foarte mari este
înţepător. Este mai greu decât aerul şi acolo unde se produce în cantitate mare (se
degajă din apele uzate sau din procesele de fermentaţie a substanţelor organice), tinde
să se adune în părţile joase (şanţuri,gropi).
Bioxidul de carbon are o acţiune puternică asupra sistemului nervos şi în special
asupra centrilor care conduc respiraţîa.În intoxicaţia acuta bolnavul prezintă senzaţia de
zăpuşeală, dureri de cap, ameţeală, apoi pierderea cunoştinţei. Primul ajutor constă în
scoaterea accidentatului la aer curat şi aşezarea lui în stare culcată cu capul în jos
nesprijinit.
Oxidul de carbon.Gaz fără culoare şi fără miros,puţin mai uşor decât aerul. Se
degajă din procesele de oxidare, fără aer, a materiilor organice.
Oxidul de carbon are proprietatea de a se acumula în sânge, ceea ce provoacă
intoxicaţii. Oxidul de carbon, fiind complet lipsit de miros,ajunge în organism prin
plămâni în care pătrunde odată cu aerul aspirat. Accidentatul intoxicat de oxid de
carbon prezintă dureri de cap, uneori cu zvâcnituri, ameţeli, oboseală, greţuri, nevoie de
somn, bătăi de inimă. Dacă intoxicaţia este şi mai acută, omul leşină brusc, iar pe piele
pot apărea pete roşii.
Un accidentat ajuns în starea aceasta trebuie supus imediat măsurilor de salvare
(scoaterea din atmosfera cu oxid de carbon) administrarea de oxigen şi transportarea la
spital.
Metanul.Gaz incolor, fără miros, mai uşor decât aerul, uşor inflamabil, exploziv.
Provine din procesele de fermentaţie a substanţelor organice. Pericolul de intoxicare cu
metan este mai rar deoarece fiind mai uşor decât aerul se găseşte permanent în partea
superioară a incintelor de lucru.
Rolul metanolului, ca sursă de intoxicare, nu este mare în comparaţie cu
pericolul de explozie pe care îl prezintă acest gaz.
Evitarea acumulării de gaz metan se realizează printr-o ventilaţie bună a spaţiilor
respective.
În cazul unei asfixieri cu gaz metan, accidentatul va fi scos imediat din atmosfera
viciată, iar dacă respiraţia este oprită, va fi supus respiraţiei artificiale care nu va fi oprită
decât la apariţia semnelor de revenire a respiraţiei normale sau a semnelor de rigiditate
cadaverică.
Măsurile de prim-ajutor indicate mai sus nu sunt limitative, ele urmând a fi
completate şi adaptate şi la alte tipuri de substanţe toxice care ar putea fi conţinute în
apele uzate ce se evacuează prin instalaţiile de canalizare [Dima M./1989].
Bibliografie
 Negulescu M., “Epurarea apelor uzate municipale”, Ed.

 Dima M. “Canalizări-vol. I” Litografia UTI, Iaşi, 1989;
 Dima M. “Canalizări-vol. II”,.Litografia UTI, Iaşi, 1998;
 Dima M. “Proiectarea staţiilor de epurare-îndrumar”, Litografia UTI, Iaşi, 1981;
 Tudose R. Z., Stancu A., Vitan F., Horoba D., Petrescu S., Ibănescu I., Popovici L.
Băcăoanu A., Moise A., Cârstea S.“Fenomene de transfer şi utilaje în industria chimică”,
Ed. Rotaprint, Iaşi, 1990;
 Macoveanu M, Teodosiu C., Duca Gh. “Epurarea avansată a apelor uzate conţinând
compuşi organici nebiodegradabili”, Ed. Gh. Asachi, Iaşi, 1997;
 Ianculescu O., Ionescu Gh., Racoviţeanu R. “Epurarea apelor uzate”, Ed. Matrixrom,
Bucureşti, 2001;
 Axinte S., Teodosiu C., Balasanian I., Cojocaru I. “Ecologie şi protecţia mediului”Ed.
Ecozone, Iaşi, 2003;
 Cândea-Muntean V., Cândea-Muntean V.,”Epurarea apelor uzate”Ed. Oscarprint,
Bucureşti, 2001.
Grătarele , conform STAS 12431-86, se prevăd la toate staţiile de epurare,

indiferent de sistemul de canalizare adoptat şi independent de procentul de intrare a
apei în staţia de epurare-prin curgere gravitaţională sau sub presiune. În acest caz
grătarele se prevăd înaintea staţiei de pompare.
Scopul grătarelor este de a reţine corpurile plutitoare şi suspensiile mari din
apele uzate (crengi şi alte bucăţi din material plastic, de lemn, animale moarte, legume,
cârpe şi diferite corpuri aduse prin plutire, etc.), pentru a proteja mecanismele şi utilajele
din staţia de epurare şi pentrua reduce pericolul de colmatare ale canalelor de legătură
dintre obiectele staţiei de epurare [Dima M.-1998].
Grătare rare şi dese Grătare rare curăţate mecanic Grătare dese şi sistem depresare
şi instalaţie pentru presarea şi deshidratare a reţinerilor
şi deshidratare
Grătarele se confecţionează sub forma unor panouri metalice, plante sau curbe,
în interiorul căreia se sudează bare de oţel paralele prin care sunt trecute apele uzate.
În funcţie de distanţa dintre aceste bare, se deosebesc grătare rare şi grătare dese.
Grătarele rare îndeplinesc de obicei rolul de protecţie a grătarelor dese
împotriva corpurilor mari plutitoare. Distanţa între barele acestui grătar variază în
limetele 50-100mm.
Grătarele dese prezintă deschiderile dintre bare de 16-20mm, când curăţirea lor
este manuală şi de 25-60 mm, la curăţirea lor mecanică. Cele din faţa staţilor de
pompare a apelor uzate brute au interspaţiile de 50-150 mm.
Grătarele sunt alcătuite din bare metalice. Distanţa dintre bare, grătarele pot fi:
-cu deschidere mare (2,5-5 cm.);
-cu deschidere mai mică (1,5-2,5 cm.).
Pentru grătarele plasate înaintea staţiei de pompare, distanţa dintre bare se
recomandă a fi între 5-15 cm. Înclinarea grătarelor faţă de orizontală, depinde de modul
lor de curăţire (mecanic sau manual). Se recomandă pentru grătare cu curăţare
manuală înclinarea de 30-75°, iar pentru cele mecanice, înclinarea va fi mai mare de
45-90°.
Înclinările mai mici favorizează curăţirea grătarelor mai repede şi descresc
căderea de presiune pe grătar. Viteza de curgere a apei prin grătare se recomandă a fi
între 60-100 cm/s pentru a se evita depunerile.
Curăţirea manuală a grătarelor se realizează pentru instalaţii mai mici, cu cantităţi mai
reduse de reţinere şi se efectuează cu o greblă de pe o patformă situată deasupra
nivelului maxim al apei [Teodosiu C.-suport cursTBE-2008].
Grătarele cu curăţire manuală se utilizează numai la staţiile de epurare mici cu
debite pană la 0,1 m3 / s , care deservesc maximum 15000 locuitori. Curăţirea se face cu
greble, căngi, lopeţi, etc., iar pentru uşurarea exploatării se vor prevedea platforme de
lucru la nivelul părţii superioare a grătarului, lăţimea minimă a acestora fiind de 0,8 m.
aveând în vedere variaţiile mari de debite ce se înregistrează în perioadele ploioase sau
uscate de-a lungul unui an, exploatarea va fi mult uşurată dacă se prevăd două panouri
grătare aferente debitelor respective.
Grătarul de curăţire mecanică constituie soluţia aplicată la staţiile de epurare ce
deservesc peste 15000 locuitori, deoarece, în afară de faptul că elimină necesitatea
unui personal de deservire contină asigură condiţii bune de curgere a apei prin
interspaţiile grătarului fără a exista riscul apariţiei mirosurilor neplăcute în zonă [Dima
M./1998].
Curăţirea mecanică, se realizează atunci când cantitatea de materii obţinute sunt
mari, astfel încât, este necesară curăţarea continuă şi frecventă. Se pot utiliza grătaare
cu curăţare rotativă, la canale cu adâncimi mai mici de 1m., şi greble de curăţare cu
mişcări de translaţie pentru bazinele drepte cu adâncimi mari [Teodosiu C.-suport
cursTBE-2008].
4.8 Utilitati si energie
Aburul, apa, aerul comprimat, gazele inerte, energia electrica, solele de racire, folosite in
industria chimica sunt usual inglobate in denumirea de utilitati.
Apa
Functie de utilizarea care se da apei se deosebesc mai multe categorii: apa tehnologica,
apa de racire, apa potabila, apa de incendiu, apa de incalzire.
Apa de racire poate proveni din fantani de adancime, temperatura ei se mentine intre 10-
15ºC in tot timpul anului. Pentru evitarea formarii crustei, temperatura apei la iesire din aparate
nu trebuie sa depaseasca 50 ºC.
Apa ca agent de incalzire poate fi:
- apa calda cu temperatura pana la 90 ºC;
- apa fierbinte, sub presiune, pana la temperature de 130-150 ºC.
Apa este un agent termic, cu capacitate calorica mare, usor de procurat. Pentru incalzire,
se prefera apa dedurizata in scopul evitarii depunerilor de piatra.
Energia electrica
Energia electrica este folosita, prin transformare in caldura, folosind mai multe tehnici:
- trecerea curentului prin rezistente electrice
- transformarea energiei electrice in radiatii inflarosii
- folosirea curentilor de inalta frecventa, medie si mica
- folosirea pierderilor dielectrice
- incalzirea in arc electric.
Avantajul incalzirii electrice consta in incalzirea usoara a temperaturii, posibilitatea
generarii caldurii intr-un punct, introducerea unei cantitati mari de caldura intr-un volum mic,
realizarea unei incalziri directe, fara impurificarea mediului si la orice presiune.
Dezavantajul utilizarii energiei electrice il constituie costul ridicat si impunerea unor
masuri speciale de protectia muncii.
Aerul comprimat
In industria chimica, aerul comprimat poate fi utilizat in urmatoarele scopuri:
- ca purtator de energie
- pentru amestecare pneumatica
- pentru diferite scopuri
Gazele inerte
Se utilizeaza acolo unde, la manipularea unor materiale trebuie evitat contactul direct cu
aerul, sau ca fluid pentru suflarea instalatiei la opriri, porniri sau in caz de avarii. De asemenea,
gazelle inerte sunt utilizate in operatia de uscare a unor materiale.
Apa uzata este o materie prima si este rezultata prin consumul apei in diferite activitati:
menajere, sociale, economice (industriale, in agricultura, in ferme zootehnice); aceste ape contin
o varietate de poluanti sau reziduuri, in concentratii care variaza in functie de scopul in care au
fost utilizate si care altereaza caracteristicile fizice, chimice, biologice si bacteriologice initiale
ale apei. Tot in categoria apelor uzate sunt incluse si apele de ploaie care strabat terenuri poluate,
depozite de reziduuri menajere sau industriale.
Ca subproduse amintim apa epurata si namolurile.

Proiect Tbe

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Tbe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titlul temei :

Să se proiecteze proiectul tehnologic al

CAP. 1 TEMA DE PROIECTARE

CAP. 2 MEMORIU TEHNIC

2.1. Obiectivele proiectului

CAP. 3 CONSIDERENTE PRIVIND EPURAREA APELOR UZATE MUNICIPALE

3.1. Poluantii caracteristici, impactul asupra mediului si necesitatea epurarii

CAP. 4 TEHNOLOGIA ADOPTATA PENTRU EPURAREA APELOR UZATE

4.1. Variante tehnologice pentru epurarea apelor municipale

CAP. 5 PROIECTAREA TEHNOLOGICA A UTILAJELOR

5.1. Debite de calcul si verificare utilizata in statiile de epurare industriala

CAP. 7 TEHICA SECURITĂŢII DE PROTECŢIE ŞI IGIENA MUNCII LA REŢELELE DE

CAP.8 DESEN – SCHEMA TEHNOLOGICA DE EPURARE A APELOR UZATE

Să se proiecteze proiectul tehnologic al unei staţii de epurare a apei uzate

Qzi, med = 0,275 m3/s;

B. Compoziţia apelor uzate care sunt introduse în staţia de epurare

Solide în suspensie: Ciss = 410 mg/l;

C. Analize de laborator ale emisarului în care se deversează apele epurate:

Oxigen dizolvat : COr = 6 mg O2/l (concentraţia oxigenului dizolvat din receptor);

D. Studiile hidrologice ale emisarului indică:

Viteza medie a apei: v = 1,5 m/s;

E. Utilaje ce urmează a fi proiectate:

Epurarea apelor uzate urbane şi industriale este o necesitate a societăţii

3.1 Considerente privind epurarea apelor municipale

3.1.1 Poluanţi caracteristici

3.1.3 Necesitatea epurării apelor uzate

3.2. Condiţiile de calitate a factorilor de mediu si normativele

3.2.1 Condiţiile de calitate privind evacuarea apelor uzate în apele de

-alimentarea cu apă a sistemelor de irigaţii CBO5≤12 mg/dm3

Se recomandă ca evacuarea în emisar a apelor uzate ale căror grade de diluţie

1. Temperatura (°C) 35,0

Normativ din 28/02/2002-privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele

3.3. Caracteristicile apelor uzate municipale

Tabelul 3.4 Compoziţia medie a apelor uzate menajere în g/loc·zi

Mineralizarea biochimică a substanţelor organice,respective consumul biochimic

4.1 Variante tehnologice de epurare a apelor uzate municipale

În funcţie de caracteristicile apelor uzate definite de provenienţa acestor ape,la

Procedeele de epurare mecano-biologică

Procedeele de epurare avansată

4.2 Factorii care influenţează selecţia operaţiilor şi proceselor unitare

Selecţia proceselor şi operaţiilor unitare, în vederea alcătuirii procesului

Epurare minimă bun bun mirosul nisip, materiale

4.3 Determinarea gradului de epurare necesar

În vederea protecţiei apelor ca factor natural al mediului înconjurător, ca element

Conform domeniului de utilizare, apele de suprafaţă de pe teritoriul României se

Tabelul 4.4 Categorii de calitate a apelor de suprafaţă [Dima M.-1981].

Categoria Domenii de utilizare

-alimentarea centralizată cu apă potabilă;

În funcţie de valoare obţinută a gradului de epurare determinat se compară cu

Determinarea capacităţii staşiei de epurare, presupun şi eficienta sa, sunt

4.3.1. Determinarea gradului de epurare pentru materii în suspensii:

staţia de epurare, Ciss =410  mg / dm  ;

Cf ss - reprezintă cantitatea de materii în suspensii, ce poate fi evacuată în emisar,

conform NTPA 001/2005,concentraţia limită pentru materiile în suspensie este 35mg/l.

4.3.2. Determinarea gradului de epurare necesar pentru substanţe organice

a. Se ia în considerare diluţia, amestecarea şi procesul de autoepurare prin

30,2149 mgO2 / L  30,205 mgO2 / L

CBO5tema  CBO5au 420  72,7095

CBO5tema  CBO5au 420  70, 492

între 70,492 mgO2 / L şi 72,7095 mgO2 / L , funcţie de diluţie şi raportare.

4.3.3 Determinarea gradului de epurare necesar pentru oxigenul dizolvat

0,1 10, 4563 0,11,4699

 Dcr  4,8587 mgO2 / L