The Fault in our stars de John Green- Abordări centrate pe autor

În secolul al XIX-lea, înainte de cele mai importante teorii ale formalismului şi structuralismului, critica
biografică a evoluat şi a devenit o mişcare dominantă. Această abordare centrată pe autor stabileşte o
legătură directă între textul literar şi biografia autorului. Date, fapte şi evenimente din viaţa unui autor
sunt juxtapuse cu elemente din operele sale pentru a găsi aspecte ce leagă biografia autorului de text. Se
cercetează mediul şi educaţia autorului, legându-le de anumite fenomene din text. Poate fi examinată şi
biblioteca autorului pentru a înţelege lecturile autorului, iar scrisorile şi jurnalul acestuia pot fi citite în
căutare de consideraţii personale. Exact precum faptul că Mary Shelly a pierdut o sarcină în perioada în
care a scris Frankenstein în 1818 poate fi legat direct de subiect așa e și în cazul lui John Green care a
declarant că nu ar fi fost în stare să scrie the fault in our stars dacă nu era prietena lui, Esther Earl care a
murit suferind de cancer tiroidian, boală pe care o avea și personajul principal din carte. Autorul a
mărturisit că Esther l-a ajutat cu foarte multe idei pentru carte. Mai ales i-a dat speranță într-o lume atât
de indiferentă . A mărturisit ca prietena lui a redefinit ideea de a muri la o vârstă fragedă. John a vrut să
facă o diferență, a vrut ca oamenii să-i vadă punctul de vedere despre lume. A mărturisit că faptul că a
întâlnit-o pe Esther l-a pus să se gândească dacă o viață scurtă este o viață bogată. Autorului i-a luat zece
ani să scrie această carte deoarece a fost așa de furios pe faptul că această boală pune capăt la nenumărate
vieți încât nu a fost în stare s-o scrie. A vorbit cu mulți oameni care suferă de cancer înainte să scrie
cartea și a făcut multe cercetări cu privire la boală însă scopul lui principal era să arate ca acești oameni
sunt mai mult decât o boală și că fac lucruri pe care îl fac oamenii sănătoși. Se regăsește mult umor în
cartea lui Green fapt ce În opinia mea, Îl face pe cititor să nu se simtă chiar așa de presat de o temă și așa
foarte dificila de procesat.

După cum arată exemplul cu Mary Shelley, multe abordări biografice tind să utilizeze explicaţii
psihologice. Aceasta a dus la critica psihanalitică, mişcare ce încearcă în primul rând să lămurească
aspectele psihologice generale dintr-un text, nu neapărat legate exclusiv de autor. Personajele dintr-un
text pot fi analizate psihologic, ca şi cum ar fi fiinţe reale. Un exemplu analizat în cadrul acestei abordări
este starea mentală a lui Hamlet din tragedia lui Shakespeare. Criticii psihanalitici întreabă dacă Hamlet e
nebun şi, dacă este, de ce boală psihică suferă. Această analiză este prezentă și în the fault in our stars
unde putem observa psihanaliza personajului principal, Hazel Grace autorul o descrie ca pe o persoană
căruia îî place să fie singură. O descriere ca pe o persoană introvertită, iar la un moment dat chiar Hazel
zice asta despre sine “Any attempts to feign normal social interactions were just depressing
because it was so glaringly obvious that everyone I spoke to for the rest of my life would feel awkward
and self conscious around me. Anyway, I really did like being alone”

Omul este făcut să simtă, să aibă relații fie ele de prietenie sau romantice . Hazel se pare că nu are intenții
de a iubi pe cineva, și nici nu a iubit pe cineva vreodată înafară de părinții ei, acest lucru se datorează
faptului că nu vrea să-I rănească pe cei cei care tind să se aproprie de ea deaorece știe că oricum e
destinată să aibă un destin tragic și că în final boala o să câștige. Nici nu intenționează să aibă o viață
socială “I’m like. Like. I’m like a grenade , mom. And at some point I’m going to blow up and I would
like to minimize the casualties okay ?” “ I’m a grenade” I said again. “I just like to stay away from
people and read books and think and be with you guys because there’s nothing I can do about hurting
you; you’re too invested , so just please let me do that, okay ? I’m not depressed. I don’t need to get out
more. And I can’t be a regular teenager because I’m a grenade”
Un psiholog a explicat că există 4 nivele ale doliului. Cea de a patra fiind nivelul depresiei unde persoana
ajunge să înțeleagă că moartea este inevitabbilă acest nivel este caracterizat de teamă și tristețe.

Hazel se autocaracterizează ca fiind o fată care are multe gânduri legate de moarte și de a muri. Viața ei
arăta ca o sticlă goală înainte sa-și fi cunoscut iubitul.

“Late in the winter of my seventeenth year, my mother decided I was depressed, presumably
because I rarely left the house, spent quite a lot of

time in bed, reading the same book over and over, ate infrequently and devoted quite a bit
of my abundant free time to thinking about death”

În concluzie, cred că John Green are o legătură foarte personală cu opera lui, deoarece cartea nu ar fi
existat dacă el nu ar fi avut o persoană importantă în viața lui care s-a luptat cu această boală. Iar faptul că
a așteptat 10 ca s-o scrie arată cât de mult l-a marcat acest lucru. Consider ca atunci când un autor scrie o
carte bazată pe experiență personal aceasta este destinată la mai mult success decât o carte bazată pe
ficțiune.