Legea penală mai favorabilă:

comparaţie între amânarea aplicării pedepsei şi

suspendarea executării pedepsei
în lumina Noului Cod penal

Lect. univ. dr. Daniel NIŢU

Facultatea de DREPT,
Universitatea Babeş-Bolyai

Project supported by a grant from Norway

Situaţia premisă:

• Ipoteza 1: săvârşirea unei infracţiuni anterior

01.02.2014, procesul fiind încă pendente;

• Ipoteza 2: suspendare condiţionată / sub

supraveghere dispusă anterior datei de
01.02.2014, termenul de încercare fiind în curs.

2
Ipoteza 1 - Art. 5 C.pen. Aplicarea legii penale mai
favorabile până la judecarea definitivă a cauzei

Criterii generale pentru determinarea legii penale

mai favorabile în cursul procesului
– în ordinea cronologică a verificării

3
a) Modificare condiţii de incriminare
- introducerea unor circumstanţe atenuante sau agravante -
de ex., art. 175 alin. (1) lit. i) C.pen. 1969 vs. art. 188 alin.
(1) C.pen.;
- apariţia unor cauze justificative, cauze de neimputabilitate.

b) Modificare condiţii tragere la răspundere penală

- plângere prealabilă, împăcarea;
- cauze de nepedepsire / reducere a pedepsei;
- termene de prescripţie, cauze de întrerupere a cursului
prescripţiei etc.

4
c) Modificare regim sancţionator
- ex.: ierarhia speciilor de pedeapsă; limite de pedeapsă
(durată / cuantum) în cazul păstrării speciei de pedeapsă;
analiza pedepselor complementare în cazul unor limite
identice pentru pedepsele principale;

- posibilitatea incidenţei unor noi modalităţi de

individualizare a executării pedepsei: - renunţarea la
aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei,
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

5
TERMINOLOGIA NOULUI COD
- succesiune progresivă: renunţarea la aplicarea pedepsei →
amânarea aplicării pedepsei → suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei

A) renunţare - instanţa nu stabileşte o pedeapsă – unicul element

legat de pedeapsă este cel privind maximul special prevăzut de
lege; pedeapsa nu este individualizată judiciar între minimul şi
maximul prevăzut de lege.

B) amânare - instanţa stabileşte o pedeapsă în concret (amendă sau

închisoare de cel mult 2 ani), iar apoi amână aplicarea acesteia -
art. 83 alin. (1) lit. a) C. pen.: „pedeapsa stabilită”; aşadar, pedeapsa
este individualizată judiciar de instanţă, între limitele speciale de
pedeapsă prevăzute de lege.
6
C) suspendare sub supraveghere - instanţa stabileşte o pedeapsă şi o
aplică - art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen.: „pedeapsa aplicată”; singura
ipoteză în care se pronunţă o hotărâre de condamnare.

Conform C.pen. 1969: suspendarea (condiţionată /

sub supraveghere) consecutivă unei hotărâri de
condamnare – aparent Codul penal va fi legea
penală mai favorabilă, amânarea ≠ condamnare şi
NU atrage decăderi, interdicţii, incapacităţi.

7
PRINCIPIUL PREVALENŢEI CONŢINUTULUI

Art. 16 alin. (2) LPA: - pentru determinarea legii penale

mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere
a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal,
instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse
condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor
succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de
încercare sau supraveghere.

8
OBS: - nu există un text similar în LPACP în raport de
suspendarea condiţionată;

PROPUNERE (neinclusă în LPACP) de completare a art. 15

LPACP: în cazul în care instanţa consideră că potrivit
Codului penal din 1969 sunt aplicabile în cauză dispoziţiile
referitoare la suspendarea condiţionată a executării
pedepsei, iar potrivit Codului penal cele privind amânarea
aplicării pedepsei, vor fi aplicate în baza art. 5 Cod penal
prevederile referitoare la suspendarea condiţionată.

9
• Principiul prevalenţei conţinutului la SC
- o prezumţie legală privind caracterul mai favorabil
al SC;
- existenţa prezumţiei poate fi susţinută prin
raportare la prevederile art. 15 alin. (1) LPACP:
măsura suspendării condiţionate a executării
pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969
se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului
penal.

10
DETERMINAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE
SC vs. A

Principiul prevalenţei conţinutului:

- condiţii de dispunere
- conţinut
- efecte
- termen

11
 CONDIŢII SC A CONCLUZII
DISPUNERE
Infracţiunea pedeapsa pedeapsa SC,
aplicată: stabilită: pedeapsă
amendă/ amendă/ concretă
închisoare ≤ 3 închisoare ≤ 2
ani (max. 2 ani ani (inclusiv
concurs) concurs)
Infracţiunea - maxim special < SC, NU
7 ani limită legală
12
 CONDIŢII SC A CONCLUZII
DISPUNERE
Infractorul - impediment: - orice - SC
(antecedente) condamnare condamnare (15 zile – 6
anterioară – - EXCEPŢII: art. 42 luni;
închisoarea > 6 lit. a), b) C.pen.
infracţiuni
luni -Art. 9 alin. (2)
din culpă;
LPACP (minori)
- EXCEPŢII: art. condiţii în
- munca
38 C.pen. neremunerată / plus pentru
1969: împiedicarea A)
procesului
13
 CONŢINUT SC A CONCLUZII
Măsuri şi - - măsuri SC
obligaţii de - obligaţii
supraveghere - muncă
neremunerată
Obligaţii - în termen - cel târziu cu 3 -
civile de încercare luni anterior
- RIL expirării
14/2011 termenului
14
 EFECTE SC A CONCLUZII

Efect imediat - pedeapsa - pedeapsa

(la rămânerea principală şi principală şi cele
definitivă a accesorie complementare
hotărârii) stabilită şi stabilite NU se
aplicată NU se aplică
execută
Efect definitiv - reabilitare - nicio decădere, A –
(la împlinirea de drept interdicţie, teoretic
termenului)
incapacitate
15
EFECTELE AMÂNĂRII
- Art. 90 coroborat cu art. 165 şi urm. C.pen.;
- Nu intervine reabilitarea, deoarece nu are obiect: nu există
consecinţe de înlăturat,

Art. 10 lit. b) Legea nr. 290/2004: - în cazierul judiciar se înscriu date

privind: renunţarea sau amânarea aplicării pedepsei;
Art. 15 alin. (1) lit. h) : - scoatere din evidenţă atunci când au trecut 2
ani de la data când s-a pronunţat o hotărâre definitivă de
amânare a aplicării pedepsei şi nu s-a dispus revocarea sau
anularea amânării aplicării pedepsei.

OBS: modificări în legislaţia specială aduse prin LPACPP.

16
Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi activităţii
notariale
Art. 40 (1) Calitatea de notar public încetează:
f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a
dispus condamnarea sau amânarea aplicării
pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de
serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru
săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni.
17
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor
Art. 65 (1) Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie
în următoarele cazuri:
f) condamnarea şi amânarea aplicării pedepsei dispuse
printr-o hotărâre definitivă;
– excepţie: pot fi menţinuţi în activitate în cazul infracţiunii
de la art. 196 alin. (2)-4 C.pen. Menţinerea în activitate se
dispune de către CSM, dacă se apreciază că infracţiunea
săvârşită nu aduce atingere prestigiului profesiei.

18
Legea nr. 188/1999 privind funcţionarii publici

Art. 86 (3) În cazul în care s-a dispus clasarea sau renunţarea

la urmărirea penală ori achitarea sau renunţarea la
aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei,
precum şi în cazul încetării procesului penal, suspendarea
din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public
respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică
deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale
aferente perioadei de suspendare.

19
Legea 360/2002 privind statutul poliţistului

Art. 69 (1) Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune

în mod corespunzător (...) şi are loc:
i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru
infracţiuni săvârşite din culpă;

Art. 65 (6) În cazul în care s-a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea

penală, achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea
aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal,
poliţistul va fi repus în toate drepturile anterioare, inclusiv
compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la
dispoziţie, respectiv a suspendării din funcţie (...). 20
Termen de încercare vs. termen de supraveghere
SC: 1 an (pentru amendă), maxim 5 ani (3 +2 la
închisoare) în cazul suspendării;
vs.
A: termen fix de 2 ani.

- LPACP: stabileşte că acest criteriu este ultimul

utilizat în determinarea legii penale mai favorabile.

21
REVOCARE. ANULARE
- instanţa nu va avea în vedere aspectele privind revocarea
/ anularea (cazuri, condiţii, efecte) pentru determinarea
instituţiei mai favorabile.

REVOCARE:
- mai multe cazuri la A. (măsuri / obligaţii de
supraveghere);
- ipoteza obligaţiilor civile – similară (RIL 14/2011).
22
REVOCAREA
- SC: infracţiune intenţionată comisă în termen şi descoperită în
termen – art. 83 alin. (1) C.pen. 1969
- A: infracţiune intenţionată / praeterintenţionată, descoperită în
termen şi pentru care se pronunţă condamnarea – art. 89 alin. (3)
C.pen.

Teoretic, dacă pentru I2 se dispune renunţarea / amânarea, revocarea

nu este posibilă pentru amânarea de la I1;
Discuţie: - se poate dispune renunţarea sau amânarea pentru I2
raportat la condiţiile privind infracţiunea → art. 80 alin. (2) lit. b)
C.pen. (renunţare).

23
REVOCARE – ipoteza infracţiunii din culpă
- SC - art. 83 alin. (3) C.pen. 1969: dacă infracţiunea
ulterioară este din culpă, se poate aplica suspendarea
condiţionată chiar dacă infractorul a fost condamnat
anterior cu suspendare condiţionată. În acest caz, nu mai
are loc revocarea primei suspendări;
- A - art. 88 alin. (4) C.pen.: dacă infracţiunea ulterioară
este din culpă, instanţa poate menţine sau revoca
amânarea aplicării pedepsei;
Strict literal, se poate aplica o pedeapsă cu executare
pentru I2 (culpă) şi să nu se revoce amânarea?

24
ANULARE
- construcţia de la SC, preluată la A
Art. 89 alin. (1) C. pen., anularea se dispune dacă sunt îndeplinite
condiţiile:
a) inculpatul să fi săvârşit anterior dispunerii amânării o altă
infracţiune de care instanţa nu a avut cunoştinţă în momentul în
care a dispus amânarea;
b) această infracţiune să fie descoperită în termenul de supraveghere;
c) pentru infracţiunea nou descoperită să se aplice o pedeapsă cu
închisoarea.

Alin. (2) al art. 89 C. pen. prevede că în cazul concursului de infracţiuni,

dacă pedeapsa rezultată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 83
C. pen., se poate dispune amânarea aplicării pedepsei.
25
Disfuncţionalităţi

Art. 89 C.pen.: pentru I2 – trebuie să se aplice o pedeapsă

cu închisoare;
- Dacă pentru o infracţiune concurentă s-a aplicat
pedeapsa, automat pentru rezultantă trebuie aplicată
pedeapsa;
- Eronat textul legal: pedeapsă aplicată vs. stabilită.

26
Art. 582 C.proc.pen. - Revocarea sau anularea amânării aplicării
pedepsei
(3) Dacă constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 88 sau 89 din Codul
penal, instanţa, anulând (...) amânarea aplicării pedepsei, dispune
condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei stabilite prin
hotărârea de amânare aplicând apoi, după caz, dispoziţiile cu
privire la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate
intermediară.

Aşadar, instanţa după ce anulează amânarea aplicării pedepsei,

condamnă şi dispune executarea pedepsei stabilite prin hotărârea
iniţială de amânare.

27
CONCLUZII:
- prezumţia legală privind caracterul mai favorabil
al SC demonstrat;
- posibilă excepţie pe ipotezele în care amânarea
nu duce la încetarea calităţii speciale (poliţist,
funcţionar public, cadru militar);
- CA Oradea vs. ICCJ.

28
Ipoteza 2 - Art. 6 C.pen. Aplicarea legii penale mai favorabile după
judecarea definitivă a cauzei

Art. 15 (1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei

aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea
în vigoare a Codului penal.
(2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute
la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este
cel prevăzut de Codul penal din 1969.

ART. 16 (1) Măsura suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi
după intrarea în vigoare a Codului penal, până la împlinirea
termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
29
LPACP – reglementare tranzitorie: - continuitatea
regimului modalităţii dispuse conform C.pen. 1969

- Instanţa nu va putea da aplicare legii penale noi

- Raţionamentul legiuitorului: C.pen. 1969 –
reglementarea mai favorabilă (prezumţia legală)
- Situaţie contrară: art. IX din Legea 104/1992:
retroactivitatea modalităţii de individualizare,
dacă cea veche nu a fost pusă încă în executare
30
Caz practic:
- suspendare sub supraveghere dispusă definitiv în
17.05.2013 (obligaţia să nu conducă vehicule)
- 15.01.2015: sesizat judecătorul delegat cu executarea cu
propunerea încetării obligaţiei – în baza art. 95 alin. (2)
C.pen. (modificarea sau încetarea obligaţiilor)

Instanţa dispune încetarea executării unora dintre

obligaţiile pe care le-a impus, când apreciază că
menţinerea acestora nu mai este necesară

31
• Art. 57 alin. (2) rap. la art. 48 Legea 253/2013
(1) În situaţia în care, pe parcursul termenului de supraveghere,
consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea
conţinutului unora dintre obligaţiile stabilite în sarcina persoanei
supravegheate, impunerea unor noi obligaţii sau încetarea
executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanţa de
executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările
şi completările ulterioare.
(2) Sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către judecătorul delegat
cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a
persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de
consilierul de probaţiune.

32
- judecătorul delegat cu executarea a dispus
efectuarea referatului de evaluare (concluzii
favorabile);
- sesizează instanţa de executare cu propunere de
încetare a obligaţiei;
- procurorul de şedinţă susţine propunerea.

Judecătoria respinge ca inadmisibilă cererea,

soluţie menţinută în contestaţie de Tribunal
33
Corespondenţa art. 95 alin. (2) cu art.583
C.proc.pen. (revocarea sau anularea)

- în plan procesual, nu există referire la posibilitatea

modificării / încetării executării obligaţiilor (la
amânare / suspendare sub supraveghere);
- singurul text (indică instanţa competentă): art. 48
Legea nr. 253/2013.
34
Calculul termenului de reabilitare judecătorească. Recidivă (CA BRAŞOV)
Ipoteza
- 2006: condamnare la 3 ani închisoare, executată integral la 20.08.2009
- 12.04.2014: I2
- instanţa de fond:
• CCR (214/1997; 25/1997): situaţia tranzitorie în
succesiunea legilor penale se iveşte, dacă de la săvârşirea infracţiunii,
când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la încetarea sau
stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei aplicate, iar ulterior până la înlăturarea consecinţelor
condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale,
legea aplicabilă este întotdeauna legea cea mai favorabilă
• CCR (265/2014): art. 166 C.pen. cu privire la reabilitare → lex tertia

35
• Astfel, s-a aplicat art. 135 lit. a) C.pen. 1969 (4 ani
+ ½ x 3 ani), şi s-a reţinut recidiva art. 41 C.pen.
• Conform C.pen., art. 166 alin. (1) lit. a): termenul
de reabilitare s-ar fi împlinit la 21.08.2013, astfel
că nu se putea reţine starea de recidivă
Soluţia corectă: legea mai favorabilă (C.pen.): - nu
încălcare dec CCR 265/2014, nu lex tertia

36
• Instanţa nu poate combina dispoziţii din legi
succesive în soluţionarea unei cauze;
• Interdicţia: doar cauza respectivă, nu operează şi
asupra unor operaţiuni din trecut;
• În speţă: - legea penală mai favorabilă incidentă
pe o unică nouă operaţiune – verificarea
termenului de reabilitare pe cele 2 legi (art. 10
LPACP impunea oricum sancţionarea pluralităţii
conform C.pen.);
37
• Lipsit de relevanţă legea în baza căreia a fost aplicată
pedeapsa: instanţa nu o modifică, în funcţie de ea
calculează durata termenului;
• Stabilirea duratei termenului: - o operaţiune distinctă,
nouă, supusă principiului general;
• Dacă nu se comitea I2, iar condamnatul sesiza instanţa cu
o cerere de reabilitare la 01.02.2014?;
• Raţionamentul instanţei: oricum suferă pe critica lex
tertia (în viziunea instanţei) – termen de reabilitare pe
C.pen. 1969, dar tratament recidivă pe C.pen.

38
• Art. 10 LPAP susţine soluţia: per a contrario, dacă toate
faptele ar fi fost comise pe C.pen. 1969, s-ar fi putut
aplica legea mai favorabilă pluralităţii. Aşadar, legiuitorul
permite aplicarea art. 5 C.pen. unor noi operaţiuni
distincte
• Drept comparat: situaţia similară pe prescripţia executării
pedepsei în dreptul spaniol (normele tranzitorii impunea
aprecierea globală, iar Trib. Suprem a stabilit că deşi
pedeapsa s-a stabilit conform legii vechi, prescripţia
executării se va determina conform legii noi, dacă este
mai favorabilă)
39
• CONCLUZIE: o singură apreciere pe legea penală mai
favorabilă (doar în raport de durata termenului),
necombinând dispoziţii din legi diferite

• Punct de vedere trimis de Colectivul de Drept penal al

Facultăţii de DREPT UBB în dosar 3465/1/2015 (HP nr.
29/2015 – se impune aplicare art. 5 C.pen. în contopirea
unei pedepse stabilite cf C.pen.1969 şi a unei pedepse
stabilite cf. C.pen. ambele infracţiuni comise sub imperiul
C.pen. 1969)

40
Discuţie: art. 6 C.pen. (pentru pedeapsă) şi apoi art. 5 C.pen.
pentru reabilitare?
3 ani închisoare (executată integral la 20.08.2009)
→ redusă pedeapsa la 2 ani (conform art. 6 C.pen.)
→ se consideră executată la 20.08.2008 atunci?
→ incidentă reabilitarea de drept, cf. art. 165 C.pen.?
→ de când începe să curgă termenul? 2008 / 2009?
→ când intervine reabilitarea?
41
Determinarea legii penale mai favorabile. Liberare condiţionată
(TRIB. BRAŞOV)

Ipoteza 1
I1 – P1 (cf. C.pen. 1969) – incident C.pen. potrivit art. 6 C.pen., se
reduce P1

Liberarea condiţionată?
O NOUĂ CAUZĂ – art. 5 C.pen. în procedura distinctă a art. 587
C.proc.pen.
O unică operaţiune juridică – o singură apreciere cu privire la legea
mai favorabilă în raport de instituţia liberării (C.pen. 1969)

42
Ipoteza 2
I1 (anterior 01.02.2014) – incident C.pen. potrivit art.
5 C.pen., se aplică P1

Liberarea condiţionată?
- Aceeaşi concluzie: art. 5 C.pen. în cauza nouă
privind procedura liberării condiţionate
(C.pen.1969 – lege mai favorabilă)
43