URMARIREA

COMPORTARII
CONSTRUCTIILOR
 SCOP

Urmarirea comportarii in exploatare a constructiilor

este o actiune sistematica de observare, examinare,
investigare a modului in care raspund constructiile, in
decursul utilizarii lor, sub influenta agentilor de mediu, a
conditiilor de exploatare si interactiunii constructiilor cu
mediul inconjurator.
( INCERC – Cerinte privind activitatea de urmarire a
comportarii constructiilor, 1996).
 Urmărirea comportării barajelor a devenit obligatorie în România prin
elaborarea STAS 7883-67 care stabileşte că supravegherea este obligatorie şi se
face prin:
- observaţii directe, vizuale;
- măsurări cu aparate şi dispozitive.

Cu toate modificările ulterioare această reglementare a rămas

ineficientă. Diversitatea construcţiilor hidrotehnice împiedecă o reală
standardizare a dotării cu mijloace de urmărire precum şi a modului de
valorificare a informaţiilor obţinute prin urmărirea comportării. Pe de altă parte
standardizarea nu este în măsură să asigure un control eficient al aplicării unei
astfel de reglementări.
De abia în 1995 apare prima reglementare cu caracter de lege care
impune controlul calităţii pentru toate tipurile de construcţii. Legea 10/1995 a
fost completată de regulamente, instrucţiuni şi normative care precizează
elementele necesare pentru aplicarea ei în practică ţinând seama de
caracteristicile specifice fiecărui tip de construcţie.

In anul 1990 a aparut editia revizuita a STAS 7883 fiind completata

versiunea in 1967.
 STAS 7883/1990 defineste scopul supravegherii comportarii in timp:

-descoperirea eventualelor defectiuni sau degradari ale constructiilor

hidrotehnice sau echipamentelor hidromecanice ale acestora pentru a se
lua la timp masurile de remediere ce se impun pentru mentinerea
aptitudinii pentru exploatare a acestora si pentru limitarea sau oprirea
eventualelor fenomene care ar putea duce la avarierea sau distrugerea
zonelor din aval;
- obtinerea de date tehnice care pot fi folosite pentru exploatarea
amenajarior hidrotehnice similare in functiune si pentru proiectarea
amenajarilor hidrotehnice ce urmeaza a se realiza;
 In anul 1999 apare “ Normativ privind comportarea in timp a constructiilor
P130-1999”.
Terminologia descrisa in acest document prevede unele definitii:

- avarie: orice degradare deteriorare sau consecinta daunatoare pentru

starea fizica a unei constructii, parti sau element component al acesteia , cauzata de
un eveniment;
- Cartea tehnica a constructiei: ansamblul documentelor tehnice
referitoare la proiectarea , executia, receptia, explotarea si urmarirea comportarii in
exploatare a constructiei, cuprinzand toate datele, documentele si evidentele
necesare pentru identificarea si determinarea starii tehnice a constructiei respective
si a evolutiei acesteia in timp.
- categorie de importanta a constructiei: categorie stabilita pe baza
unei grupari de factori si criterii asociate, care permite considerarea diferentiata a
constructiilor de catre participanti la procesul de realizare si la intregul ciclu de
existenta a acestora, in functie de caracteristicile si relatiile lor cu mediul uman,
socio-economic si natural.
- comportare in exploatare : manifestare a modului in care un produs
( lucrare, constructie) reactioneaza prin calitatea sa la cerintele stabilite, privind
aptitudinea sa la utilizare, in cursul duratei sale de serviciu;
- control: activitatea de evaluare prin masurare, examinare, observare,
incercare sau trecere prin calibrare, a unei sau mai multor caracteristici ale unei
entitati si compararea rezultatelor cu cerintele specificate;
 - Expertiza tehnică: cercetarea făcută de un expert tehnic atestat sau un
institut de specialitate, asupra unei situaţii sau probleme privind calitatea unui
produs, serviciu, proiect sau lucrare de construcţii, precum şi starea tehnică a unor
construcţii existente.

- Inspecţie: activitatea de verificare, control sau supraveghere, care se

exercită în cadrul unei misiuni date.

- Jurnalul evenimentelor: document al cărţii tehnice a construcţiei, în care se

consemnează, în ordine cronologică, toate evenimentele (fapte, acţiuni, activităţi,
intervenţii, controale, expertize, inspecţii etc), care se produc dea
lungul perioadei de existenţă a construcţiei respective, precum şi rezultatele şi efectele
acestor evenimente asupra acelei construcţii.

- Urmărirea comportării (în exploatare) a construcţiilor: acţiune

sistematică de observare, examinare, investigare a modului în care
răspund (reacţionează) construcţiile, în decursul utilizării lor, sub
influenţa acţiunilor agenţilor de mediu, a condiţiilor de exploatare şi
a interacţiunii construcţiilor cu mediul înconjurător şi cu activitatea
utilizatorilor.
 In 2003 apare “Normativ pentru urmărirea comportării construcţiilor
hidrotehnice NP 087/03”.

Normativul se adresează proiectanţilor care elaborează proiecte si detalii de

execuţie, caiete de sarcini ale documentaţiilor de licitaţie, documentaţii si referate de
analiza a comportării construcţiilor, experţilor tehnici, investitorilor, deţinătorilor de
lucrări hidrotehnice, utilizatorilor, organelor administraţiei publice centrale si locale
cu atribuţii in domeniu (ministere, consilii judeţene si locale), autorităţilor publice si
locale abilitate cu avizarea/autorizarea lucrărilor din domeniul de aplicare a
normativului.

In vederea armonizării la normele europene existente, prezentul normativ cuprinde

indicaţiile cu aplicabilitate asupra activităţii de urmărire a comportării construcţiilor
hidrotehnice specificate in:
- EN 1991 EUROCODE 1. Bazele proiectării si acţiunilor asupra structurilor (Basis
ol design and actions on structures);
- EN 1992 EUROCODE 2. Proiectarea structurilor de beton (Design of
concrete structures);
- EN 1994 EUROCODE 4. Proiectarea structurilor composite din otel si beton
(Design of composite steel and concrete structures);
- EN 1997 EUROCODE 7. Proiectarea geotehnica (Geotechnical design);
- EN 1998 EUROCODE 8. Proiectarea structurilor pentru rezistenta la cutremur
(Desigr provisions for earthquake rezistance of structures);
 Din normele romanesti relevanta cu acest normativ de urmarire a
comportarii constructiilor hidrotehnice il au:

STAS 4273/83, Construcţii hidrotehnice. Încadrarea în clase de importanţă.

STAS 4068/2-87, Debite şi volume maxime de apă. Probabilităţile anuale ale
debitelor şi volumelor maxime în condiţii normale şi speciale de exploatare.
STAS 7883/90, Construcţii hidrotehnice. Supravegherea comportării în
timp. Prescripţii generale.
P100/1992, Normativ privind calculul seismic al construcţiilor.
SR 11100/1/1993, Zonarea seismică.
HGR 273/1994, Norme de întocmire a Cărţii tehnice a construcţiei. MO partea I,
nr.193/28/VII.1994
Legea privind calitatea în Construcţii ( Legea 10/1995), MO partea I, Anul VII,
Nr.12, 24.I.1995.
MLPAT, Instrucţiuni privind autorizarea responsabililor cu urmărirea specială a
construcţiilor, Buletinul Construcţiilor, Nr.4/1996.
Legea Apelor (Legea 107/1996) MO partea I, 08.10.1996.
HGR 766/1997, Regulament privind stabilirea categoriei de importanţă a
construcţiilor, MO partea I, Anul IX, Nr.352, 10.12.1997.
HGR 766/1997, Regulament privind urmărirea comportării în exploatare,
intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor. MO partea I, Anul IX, Nr.352,
10.12.1997.
MLPAT, Normativ privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor.
P130/1999.Buletinul construcţiilor, Vol.6/2000.
 NTLH –014, Regulament privind organizarea şi certificarea corpului de experţi
pentru evaluarea stării de siguranţă în exploatare a barajelor încadrate în categoriile de
importanţă A şi B; Ordin MAPM 114/11.02.2002, MO, Anul XIV, Nr.427/19.06.2002.
NTLH –015, Procedura de avizare a specialiştilor pentru întocmirea evaluărilor
stării de siguranţă în exploatare a barajelor încadrate în categoriile de importanţă B şi
C; Ordin MAPM 114/11.02.2002, MO, Anul XIV, Nr.427/19.06.2002.
NTLH –021, Metodologia privind categoriilor de importanţă a barajelor; Ordin
comun MAPM nr.115/11.02.2002 şi MLPTL nr.289/6.03.2002, MO, Anul XIV,
Nr.427/19.06.2002.
NTLH –022, Metodologia de evaluare a stării de siguranţă în exploatare a
barajelor şi lacurilor de acumulare, Ordin comun MAPM nr.116/11.02.2002 şi şi MLPTL
nr.289/6.03.2002, MO, Anul XIV, Nr.427/19.06.2002.
NTLH –031, Regulament pentru certificarea personalului de conducere şi
coordonare a activităţii de urmărire în timp a barajelor, Ordin MAPM
nr.117/11.02.2002, MO, Anul XIV, Nr.427/19.06.2002.
NTLH –032, procedura de emitere a acordului şi autorizaţiei de funcţionare în
siguranţă a barajelor, Ordin MAPM nr.118/11.02.2002, MO, Anul XIV,
Nr.427/19.06.2002.
NTLH –033, Procedura de trecere în conservare, postutilizare sau abandonare a
barajelor, Ordin Ordin MAPM nr.119/11.02.2002, MO, Anul XIV, Nr.427/19.06.2002.
Legea 13/11.01.2006 si oronanta de urgenta a Guvernului 138/2005.
 NTLH –034, procedura şi competenţele de efectuare a controlului privind
siguranţa în exploatare a barajelor, Ordin MAPM 120/11.02.2002, MO, Anul XIV,
nr.445/25.06.2002.
NTLH –035, Conţinutul Fişei de evidenţă a barajelor, anexă la NTLH – 34, Ordin
MAPM 121/11.02.2002, MO, Anul XIV, nr.445/25.06.2002.
NTLH –040, instrucţiuni de organizare şi funcţionare a comisiilor de avizare a
documentaţiilor de evaluare a stării de siguranţă în exploatare a barajelor, anexă la Ordin
MAPM 723/26.08.2002, nu se publică în MO, se pune la dispoziţie în termen de 5 zile de
la cererea scrisă.
Ordonanţa de urgenţă privind siguranţa barajelor 244/2000, MO partea I,
nr.633/06.12.2000, republicată MO partea I, nr.96/4.02.2002 cu modificări şi completări
prin legea 466/2001.
Legea 466/2001 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă a guvernului
nr.244/2000 privind siguranţa barajelor, MO Partea I, nr.428/31.07.2001.
CONSTANTINESCU A. Comportarea barajelor. Conţinutul raportului anual.
Hidrotehnica, vol. 46 ( 2001), nr.7.
Regulament Cadru pentru elaborarea regulamentelor de exploatare a barajelor,
lacurilor de acumulare şi prizelor pentru alimentări cu apă, Ordin MAPPM nr.396/1997.
Urmărirea comportării construcţiilor hidrotehnice este impusa de:

- necesitatea menţinerii siguranţei si funcţionalităţii construcţiilor hidrotehnice;

- pericolul potenţial pe care ii reprezintă construcţiile hidrotehnice pentru
aşezările din aval, unde pot provoca pierderi inestimabile de vieţi omeneşti si pagube
materiale imense, in cazul avarierii sau distrugerii lor;
- necesitatea conservării patrimoniului de construcţii hidrotehnice si
minimizarea cheltuielilor de reparaţii, prin detectarea timpurie a unor eventuale
fenomene de degradare;
- impactul construcţiilor hidrotehnice asupra mediului înconjurător.

Pentru ca activitatea de urmărire a comportării construcţiilor sa se desfăşoare

eficient este necesara creerea unui sistem de UCC care reprezintă un ansamblu de
acţiuni tehnice si organizatorice pentru desfăşurarea in bune condiţii a acestei activităţi.
Sistemul UCC este un sistem integrat, componenta a sistemului calitatii in
construcţii, care completează ansamblul activităţilor de concepţie, proiectare, execuţie
si exploatare referitoare la siguranţa construcţiilor.
Sistemul UCC cuprinde următoarele activităţi:
- Proiectarea sistemului;
- Implementarea sistemului;
- Exploatarea sistemului.
 URMĂRIREA CURENTA SI URMĂRIREA SPECIALA

Urmărirea comportării construcţiilor hidrotehnice se desfăşoară sub doua forme:

- urmărirea curenta;
- urmărirea speciala;

Cele doua forme de urmărire a comportării construcţiilor hidrotehnice se

completează reciproc; instituirea urmăririi speciale nu întrerupe efectuarea
urmăririi curente.
Stabilirea modului de urmărire a comportării construcţiilor - curenta sau
speciala – se face, funcţie de categoria de importanta, in cadrul activităţii de
proiectare pentru construcţiile noi si in cadrul activităţilor de supraveghere a
comportării construcţiilor pentru cele existente.
 Urmărirea curenta

- Se aplica tuturor construcţiilor indiferent de forma de proprietate;

- Este o activitate permanenta, ce incepe inca din faza de execuţie si se desfăşoară
neîntrerupt pe toata durata de viata a construcţiilor, pana la abandon (demolare);
- Este obligatorie pentru toate construcţiile, indiferent de tipul, categoria sau gradul
de importanta;
- Consta din examinarea vizuala directa sau cu mijloace simple de măsura, făcuta
de către personal calificat (instruit) pentru acest tip de activitate;
- Se consemnează in jurnalul evenimentelor (ataşat la cartea construcţiei),
prin aspectele ei deosebite şi se aduc la cunoştiinta factorilor responsabili si de decizie;
- Se organizează si se executa de către deţinătorul de lucrare hidrotehnica;
-Se desfăşoară pe baza unui program cu o frecventa constanta, adecvata situaţiei in
care este construcţia si cu o frecventa sporita fata de cea curenta in cazul apariţiei unor
evenimente aşteptate (viituri) sau neaşteptate (seisme, reactivarea tasarilor după
executarea consolidărilor, deschiderea rosturilor sau fisurilor brusc, etc);
- Se realizează in conformitate cu "instrucţiunile de urmărire curenta" elaborate iniţial
de proiectantul obiectului de construcţie si adaptate ulterior de acesta, de către detinatoru
de lucrare hidrotehnica sau de aiti specialişti in domeniu;
- Se sintetizează si interpretează in documentaţiile periodice de analiza a comportării
construcţiilor si in rapoarte tehnice anuale.
 Urmărirea speciala

- Urmărirea speciala este o activitate de urmărire a comportării construcţiilor

hidrotehnice care se efectuează cu mijloace tehnice de măsurare specializate, adaptate
obiectivelor specifice pentru fiecare caz in parte.
- Urmărirea speciala se instituie Ia construcţiile hidrotehnice noi cat si la
construcţiile aflate in exploatare, încadrate la categoriile de importanta "A" si "B".
- Urmărirea speciala impune, fie pentru construcţiile nou proiectate, fie pentru
cele in exploatare:
(1) - realizarea sistemului de urmărire speciala:
- pregătirea si elaborarea proiectului;
- procurareaAMC si a celorlalte mijloace necesare-activitatii de UCC;
- montajul AMC si execuţia partilor suport ale acestora;
(2) activitatea propriu-zisa de urmărire speciala:
- culegerea datelor de măsurători si observaţii vizuale directe;
- înregistrarea, transmiterea si stocarea datelor in banei de date;
-prelucrarea-si-interpretarea primara si secundara aprofundata, a
datelor;
- întocmirea documentaţiilor de analiza a comportării construcţiilor;
verificarea, întreţinerea si reparaţiile la AMC;
 Controlul activităţii de urmărire in timp a comportării construcţiei se
face prin inspecţii tehnice, atât periodice cat si ocazionale, asupra tuturor
construcţiilor si partilor de construcţii pentru constatarea stării construcţiei la
un moment dat, a modului ei de supraveghere, precum si concordanta dintre
acestea, importanta construcţiei, gradul de dotare cu AMC si fenomenele
apărute.

Perioadele recomandate pentru efectuarea inspecţiilor sunt:

- imediat înainte sau după perioadele de viitura;
- imediat înainte sau după sezonul friguros;
- înaintea întocmirii documentaţiilor (referatelor, rapoartelor)
de analiza a comportării construcţiilor;
- înainte si după apariţia unor evenimente deosebite;
Inspecţiile care se fac "înainte" de perioadele menţionate au rolul
sa pregătească construcţiile si mijloacele de măsurare pentru
evenimentele care urmează, iar cele "după" sa constate ce modificări s-au
produs si sa propună masurile corespunzătoare.
 Inspecţii periodice se fac asupra tuturor construcţiilor si partilor de
construcţii care nu se afla sub apa, precum si zonelor adiacente acestora si se
executa cel puţin o data pe an la toate construcţiile aflate in frontul de retentie.

Inspecţii periodice asupra partilor de construcţie care se afla sub

apa se executa de regula cu mijloace subacvatice si/sau scafandrii atunci
când sunt necesare informaţii pentru elucidarea unor fenomene puse :in
evidenta de interpretarea datelor din urmărirea curenta si/sau speciala.

Este avantajos, si recomandat ca inspecţiile periodice ale pârtilor uzual

submersate sa coincidă cu lucrarile principale de întreţinere sau reparaţii ale
acestora.
 Inspecţiile ocazionale se efectuează funcţie de evenimentele
deosebite din viata construcţiei, precum:
- recepţia lucrărilor (pentru PIF sau finala);
- intervenţii la construcţii sau echipamente (modificări
semnificative de soluţii in timpul execuţiei, reparaţii, redotari, etc);
- goliri impuse de programul de exploatare (spălări,
decolmatari, preluare de viituri, cerinţe ale consumatorilor, etc.);
- pregătirea construcţiilor pentru sezonul friguros;
- pregătirea pentru perioada de viituri sau/si după trecerea acestora;
- efectuarea unor lucrări in zona construcţiilor hidrotehnice, care prin
natura lor pot afecta starea si comportarea acestora (deschideri de mina,
cariere, balastiere, tuneluri, traversări, etc);
- - expertizarea periodica de siguranţa a construcţiei.
 Inspecţiile ocazionale sunt impuse si de situaţii sau evenimente
excepţionale precum:
- seisme cu intensitatea in amplasament :magnitudinea M> M critic
(Richter), unde M critic este stabilit prin studii seismice de
amplasament, in funcţie de distanta epicentrala;
- viituri având Q >Q calcul ;
- incidente, accidente sau avarii la construcţii hidrotehnice produse
de cauze diverse ca: cele de mai sus, situaţii de război, terorism,
sabotaj, etc.

Rezultatele si concluziile inspecţiilor tehnice de UCC vor fi trecute si in

"Jurnalul evenimentelor" care se păstrează la "Cartea Construcţiei".
 TERMENI FOLOSITI:

- Normativ privind comportarea in timp a constructiilor P130-1999;

- avarie;
- Cartea tehnca a constructiei;
- categorie de importanta a constructiei.
- comportare in exploatare ;
- control;
- Expertiza tehnică;
- Jurnalul evenimentelor
- Normativ pentru urmărirea comportării
construcţiilor hidrotehnice NP 087/03
- EUROCODE
- NTLH
- urmărirea curenta;
- urmărirea speciala;
Siguranta Constructiilor Hidrotehnice in procesul de
exploatare. Procese de degradare in timp a
elementelor de constructii si instalatii
 CUPRINS

1)Notiuni generale
2)Disfunctiile, cedarea, accidentul tehnic, avaria
3) Studiu de caz
 1. NOTIUNI GENERALE

Sistemul tehnologic reprezinta un ansamblu unitar si organizat

caracterizat prin:
Componenta specifica (mai multe elemente de natura materiala,
informationala si umana);
Structura proprie(un anumit mod de asociere sau interdependenta a
elementelor);
Ambient (conditii de mediu specifice locului);
Functionalitate (procesele care au loc intre elementele componente si
interactiunea acestora cu ambientul);
Evolutie specifica (modificarea continua a structurii si activitatii);
Finalitate (totalitatea functiunile pe care este capabil sa le indeplineasca
ansamblul respectiv de elemente intr-o perioada data de timp).
Calitatea sistemului tehnologic este reprezentata de totalitatea
performantelor pe care sistemul tehnologic respectiv le realizeaza in procesul de
indeplinire a functiilor prevazute.
 Fiabilitatea sistemului tehnologic
Calitativ

Capacitatea sistemului tehnologic respectiv de mentinere a

performantelor sale pe o perioada cat mai lunga de timp. Fiabilitatea
reprezinta astfel componenta dinamica a calitatii pentru un sistem tehnologic.
Cantitativ
Probabilitatea ca sistemul tehnologic respectiv sa-si indeplinesca
corect functiile pentru care a fost creat, in conditii de exploatare specificate
dealungul unei perioade de timp specificata
 Factorii care determina fiabilitatea/nonfiabilitatea in exploatare
Intrinseci De utilizare
Conceptie Realizare Exploatare
Parametrii
Parametrii
umani la
umani la
operare
mentenanta

Materiali Umani (obiectivi Umani

Materiali Materiali
(obiectivi) si subiectivi) (obiectivi
(obiectivi) (obiectivi)
si
subiectivi)

-Nivelul stiintific al -Nivelul pregatirii Nivelul Nivelul pregatirii Raportul -Nivelul pregatirii
metodelor si profesionale a tehnologiilor de profesionale a dintre profesionale a
procedeelor de personalului executie si personalului capacitatea personalului
analiza si calcul -Experienta montare -Experienta portanta si -Experienta acumulata
-Nivelul tehnologic acumulata -Nivelul acumulata nivelul de
al mijloacelor -Factorii sociali tehnologic al -Factorii sociali solicitare -Factorii sociali si
materiale utilizate si economici mijloacelor si economici economici
-Factorii de stres materiale -Factorii de -Factorii de stres
utilizate stres

Fiabilitate inerenta Fiabilitate de utilizare

Fiabilitate operationala
 Evolutia si stemelor tehnologice

Practica a demonstrat ca nu poate fi realizat un sistem tehnologic cu o

fiabilitate ideala si ca oricare sistem tehnologic cat de simplu sau complex ar fi se
degradeaza in timp si isi reduce continuu nivelul performantelor sale.
Mentinerea sau chiar imbunatatirea nivelului fiabilitatii unui sistem
tehnologic impune efectuarea continua a unor imbunatatiri asupra sistemului in sine
dar si asupra factorilor care guverneaza interactiunea acestuia cu celelalte sisteme
invecinate, cu mediul inconjurator si chiar cu factorul uman.
Aceste imbunatatiri permanente necesita costuri inca din faza de conceptie,
continuate apoi in fazele de realizare si pe durata de exploatare a sistemului respectiv.

Eficienta sistemelor tehnologice

Cresterea exagerata a acestor costuri ar face ca sistemul tehnologic respectiv

sa devina oneros pentru societate astfel ca se pune problema unor analize tehnice si
economice prin care sa se stabileasca un nivel al fiabilitatii suportabil (adesea definit
„optim”) din punct de vedere economico-social.
Eficienta unui sistem tehnologic de orice natura, care trebuie sa
indeplineasca o functie bine definita in conditii socio-economice si ambientale date,
este recomandabil sa fie analizata in toate fazele existentei sale incepand cu faza de
conceptie, apoi pe timpul realizarii si chiar pe timpul exploatarii.
 Analize asupra sistemelor tehnologice

Analizele sistemelor tehnologice se refera la urmatoarele aspecte:

- Tehnic-prin care se urmareste definirea tuturor problemelor pe care le creeaza

existenta si functionarea sistemului respectiv in raport de finalitatea obtnuta;
- Economic-prin care se determina rezultatele economico-financiare posibil a fi
obtinute in urma realizarii si functionarii sistemului respectiv. Desi diferite ca mod de
abordare si ca decizii luate cele doua analize au elemente comune dar si aspecte diferite
intre care exista raporturi de intercoditionare reciproca. Astfel unele elemente se
regasesc la ambele analize iar modificarea unor elemente tehnice determina modificarea
rezultatelor economico-financiare si de asemenea modificarea conditiilor economico-
financiare determina modificarea unor elemente tehnice.
 Din punct de vedere tehnic functionarea eficienta a unui sistem tehnologic
impune ca aceasta sa-si mentina parametrii functie de regimul si de conditiile de
mediu prevazute, sa nu necesite opriri obligate de diverse cedari/defectari ale partilor
sale componente, sa nu afecteze sanatatea populatiei si sa conserve mediul ambiant.
In acest sens Teoria fiabilitatii se ocupa cu fundamentarea metodelor si procedeelor
de analiza calitativa si cantitativa a comportarii in exploatarea sistemelor tehnologice
precum si cu studiul masurilor generale ce trebuie luate in considerare de la conceptie
pana la exploatare pentru orice sisem tehnologic in vederea asigurarii eficientei
maxime in exploatare.

Din punct de vedere economico-financiar realizarea si functionarea unui

sistem tehnologic impune ca in urma valorificarii rezultatelor obtinute intr-o perioada
data de timp sa poata fi recuperate atat cheltuielile pentru realizare si pentru
asigurarea conditiilor de functionare a sistemului respetiv dar sa poata fi creeate si
fondurile necesare dezvoltarii capacitatii proprii a acestuia sau realizarii unor alte
instalatii tehnologice. Capacitatea unui sistem tehnologic de a asigura recuperarea
sumelor cheltuite si creerea fondurilor de dezvoltare este exprimata prin indicatori de
rentabilitate a caror metodologie de calcul face obiectul stiintelor economice.
Indicatorii de rentabilitate se determina ori de cate ori se pune problema justificarii
unei decizii de realizare, de retehnologizare sau de dezvoltare a unui nou sistem
tehnologic.
 CEDAREA, DEFECTAREA, DISFUNCTIA, ACCIDENTUL TEHNIC, AVARIA

Conceptele de fiabilitate si nonfiabilitate pentru oricare sistem tehnologic sunt

indisolubil legate de notiunile sinonime:Cedare sau Defectare care marcheaza momentul
in care inceteaza aptitudinea unui sistem tehnologic de a-si indeplini corect functiile
pentru care a fost creat.
Aceasta inseamna ca cel putin una dintre caracterisiticile ce cuantifica nivelurile
de performanta ale sistemului a depasit limitele (inferioara sau superioara) impuse de
buna sa functionare.
 Disfunctia reprezinta orice anomalie manifestata in functionarea unui
sistem tehnologic a carei consecinta ulterioara este cedarea/defectarea sau
avarierea sistemului tehnologic respectiv. Disfunctiile pot fi:
- Disfunctii tehnice asociate factorilor materiali de conceptie, realizare si
exploatare;
- Disfunctii induse de factorii externi aleatori;
- Disfunctii datorate factorului uman;
- Disfunctii asociate pregatirii si organizarii defectuoase a activitatilor de
exploatare tehnologica si mentenanta;
- Disfunctii datorate incompetentei sau lipsei de informatie. Accidentul
tehnic reprezinta evenimentul intamplator si neprevazut, intotdeauna nedorit,
survenit in timpul functionarii (conforme/ normale sau neconforme/anormale)
sistemului tehnologic care are ca efect o cedare sau o avarie a acestuia. Accidentul
tehnic reprezinta rezultatul unei succesiuni de disfunctii manifestate la nivelul
componentelor si stemului tehnologic sau induse acetora.
 Avaria presupune atat incetarea aptitudinii sistemului de a-si indeplini corect
functiile prevazute cat si alterarea sau afectarea integritatii fizicea acestuia. Avaria
reprezinta deprecierea majora a caracteristicilor sistemului tehnologic in sensul
inrautatirii semnificative a valorilor acestora ca urmre a degradarii, deteriorarii sau
distrugerii acestuia. Dintre avariile ce pot fi asociate unui sistem tehnologic se acorda
atentie deoasebita avariilor majore cu consecinte deosebit de grave care pot fi:

- Economice (determinate de distrugerea sistemelor respective dar si de

pierderile cauzate de lipsa productiei sistemului respectiv);
- Somatice care determina imbolnavirea personalului angajat sau a populatiei
aflata in zona de impact cu sistemul tehnologic respectiv;
- Letale reprezentate de pierderi de vieti omenesti din randul personalului
angajat sau a populatiei aflata in zona de impact cu sistemul tehnologic repectiv;
- Ecologice reprezentate de degradarea mediului ambiant;
 STUDIU DE CAZ:
ACCIDENTUL DE LA UHE SAYANO – SHUSHENSK DIN 17.09.2009

PREZENTAREA ACCIDENTULUI

- In ziua de 17 August 2009 ora 8.13 (ora Moscovei) s-a produs un grav
accident in Centrala hidroelectrica Sayano-Shushenskaya din Siberia.
- Accidentul a debutat cu o explozie la HU2 , una din cele 10 unitati HU care
echipau centrala, urmatǎ de inundarea sǎlii maşinilor, distrugerea sau avarierea
echipamentelor, avarierea grava a stucturii centralei hidroelectrice care s-a prabusit
in zona din spre malul stâng.
- In accident şi-au pierdut viaţa 75 de persoane.
'-.,
' .

;. ·1, ...,. _......,,.·---"-

Usi-Kemertogors k
\ ....
 Date despre amenajare

-Amenajarea UHE Sayano-Shushenskaya este

amplasata pe râul Ienisei în amonte de UHE
Krasnoyarsk în regiunea Khakassia din Siberia.
- Amenajarea cuprinde un baraj cilindric de
greutate arcuit cu descarcator de ape mari
amplasat pe baraj spre malul drept şi centrala
hidroelectrica aeriana amplasata la piciorul
aval al barajului spre malul stâng.

- Date despre baraj: -înalţime maxima 242 m;

-lungime la coronament 1074.4 m;
-raza la coronament 600 m;
-laţime la coronament 25 m.

- Descarcatorul de ape mari are 189.6 m lungime şi cuprinde 11 deschideri

deversante cu secţiuni de 8.20 x 5.40 mp. Având pragurile situate cu 61 m sub NNR
(539 mdM). Deschiderile sunt controlate de vane plane pe role manevrate de 2 poduri
rulante, fiecare cu capacitate de ridicare de 500 t.
- Cladirea centralei hidroelectrice are
289 m lungime si este curba, raza de curbura
masurata din axul turbinelor este de 452 m. In
centrala sunt instalate 10 grupuri turbina-
generator, fiecare unitate având Pi=640 MW.
Turbinele sunt de tipul Francis, fiecare unitate cu
debit instalat Q=340-360 mc/s (Qtotal=3400-
3600 mc/s). Presiunea apei în turbine: maxima
194 m, minima 176 m. Testele au aratat ca
exploatat în regim permanent hidrogeneratorul a
dezvoltat o putere maxima de
720 MW .
- Construcţia amenajarii a început în anul
1963. Amenajarea a intrat în etape în exploatare
temporara (de proba) din anul 1978. In anul 2000
s-a facut recepţia definitiva şi acumularea a intrat
în exploatare permanenta.
- UHE Sayano –Sushenskaya are
urmatoarele funcţii în sistemul unificat energetic
al Siberiei: -generare de putere si energie activa
şi reactiva;
-rezerva de putere şi frecvenţa, rezerva pentru
stare de urgenţa în sistem.
 Evenimente care au precedat accidentul

Defecte în funcţionare şi avarii la HU2 în perioada de probǎ pânǎ la efectuarea recepţiei finale
(1980 –1988)
- Un numar considerabil de defecte de funcţionare şi avarii s-au înregistrat la HU2 în
stadiile iniţiale de exploatare, cele mai semnificative fiind urmǎtoarele: balans excesiv al
aspiratorului turbinei cu amplitudini pânǎ la 1.9 mm, pierderi de apǎ excesive prin sistemul de
etanşare al suportului turbinei, pierderi de ulei în sistemul de control al presiunii în conducte,
desprinderea şi avarierea îmbracaminţii de cauciuc ale unor segmenţi de la suportul turbinei,
ruperi de şuruburi de prindere a mantalei turbinei, cedarea conului rotorului, vibraţii ale
suportului turbinei cu amplitudini pânǎ la 0.7 mm, pierderi de ulei în lungul unui rost sudat pe
conducta de ulei sub presiune servomotor 13 şi altele.
- Defecţiunile apǎrute pe parcurs au fost remediate.

Reparaţii generale HU2 în perioada 27 martie 2000 –2 noiembrie 2000

- Constatari: -producerea de cavitǎţi de pânǎ la 12 mm adâncime pe partea din spate a

lamelor rotorului aproape de muchia de intrare;-fisuri în partea superioarǎ la muchia de ieşire a
lamei 1 de 130 mm lungime şi a lamei 7 de 100 mm lungime (rotorul are 16 lame).
- Remedieri: -fisurile au fost sudate electric cu electrozi EA-395 şi polizate;-cavitǎţile de pe
lamele nu au fost eliminate;-unitatea a fost centratǎ dupǎ asamblare pe suportul de etanşare La
suportul turbinei s-au constatat urmǎtoarele:-îmbǎtrânirea şi deteriorarea acoperirii cu cauciuc a
segmentelor -fisuri numeroase în plǎcile de rezemare a segmentelor;-îmbǎtrânirea etanşǎrilor.
 Recepţia finalǎ a UHE Sayano-Sushenskaya la data de 11 mai 2000

- In Raportul comisiei se aratǎ cǎ toate echipamentele hidromecanice, electrice, de înaltǎ

tensiune au fost fabricate intern şi sunt egale calitativ cu cele mai bune echipamente similare din
lume, unii parametri mecanici şi electrici fiind chiar superiori.
- Unitǎţile hidroelectrice (HU) având puterea nominalǎ de 640 MW pot fi exploatate dacǎ
se cere chiar şi la 720 MW pe o perioadǎ lungǎ.
- In timpul exploatǎrii de probǎ s-au semnalat unele deficienţe la unele componente
individuale ale turbinelor care sunt în curs de eliminare. Se va acţiona pentru eliminarea fisurilor de
la lamele turbinelor.
- Comisia relevǎ cǎ au trecut 20 de ani de la intrarea în exploatarea de probǎ a unor HU şi
unele echipamente sunt depǎşite fizic şi moral (sistemul de control automat al proceselor, rotoarele
turbinelor, întrerupǎtorul KAG-15,75 care trebuie înlocuit cu SF-6).

Intreţinerea HU2 şi retehnologizarea unitǎţii dupǎ recepţia finalǎ

- In perioada 29 septembrie 2005 –29 decembrie 2005 s-a efectuat revizia (reparaţia) generalǎ
la HU2. La turbinǎ s-au eliminat cavitǎţile de pe unele lame prin umplerea lor cu material din electrozii de
sudurǎ, s-au controlat şi ajustat intrǎrile în lamele rotorului, s-a mǎsurat şi ajustat zgomotul din carcasǎ, s-
a centrat unitatea pe suport. Comisia de recepţie a lucrǎrilor de revizie generalǎ din 16 ianuarie 2006
aprobǎ intrarea în exploatare a HU2 cu o perioadǎ de monitorizare de 30 de zile.
- Conform graficului de întreţineri anuale în perioada 1 ianuarie 2009 –10 martie 2009 s-a
efectuat întreţinerea generalǎ la HU2 inclusiv a circuitelor hidraulice, electrice, automatizare etc. In cadrul
acestor operaţii s-a înlocuit aparatul guvernor EGR-10-7-21 cu EGR-RO-6-1, comisia de recepţie aprobând
folosirea noului aparat în condiţii pilot pe o perioadǎ de 6 luni (16 martie 2009 –16 septembrie 2009).
 In softul aparatului guvernor nou instalat EGR-RO-6-1 nu exista instrucţiunea de
închidere de urgenţǎ a aparatului director în condiţiile de pierdere a puterii la unitatea
hidroelectricǎ (HU).
Mǎsurǎtorile de vibraţii la elementele structurale ale HU2 efectuate în perioada 12-16
martie 2009 au arǎtat cǎ vibraţiile în diverse moduri de exploatare a turbinei se înscriu la limitǎ în
valorile maxime admise de fabricant. In aceste condiţii nu se admite exploatarea pe termen lung a
hidroagregatului.
Conform reglementǎrilor federale, uzinele hidroelectrice UHE cu puteri instalate mai
mari de 30MW si cu mai mult de 3 hidroagregate trebuie incluse în sistemul colectiv de control al
frecvenţei şi puterii (APCC) în sistemul regional de care aparţin. UHE Sayano Sushenskaya a fost
inclusǎ în APCC conform Deciziei Biroului Dispecerului Interegional al Siberiei din 5 august 2003.
Turbinele care echipau UHE aveau însǎ o bandǎ îngustǎ de puteri recomandate de fabricant pentru
exploatarea hidroagregatelor.
In data de 16 august 2009 ora Moscovei 0:00 UHE Bratsk asigura ajustarea puterii şi
frecvenţei în Sistemul Interegional Unificat al Siberiei. UHE Sayano Sushenskaya funcţiona în
bazǎ cu puteri 4000-4200 MW pentru descǎrcarea volumelor planificate din lac prin
hidroagregatele amenajǎrii.
La ora 8:31pm la UHE Bratsk se declanşeazǎ o alarmǎ de incendiu si se intrerup
comunicaţiile cu dispecerul central. Ajustarea puterii si frecventei în sistemul unificat se
transferǎ la UHE Sayano Sushenskaya.
HU2 de la UHE Sayano Sushenskaya asigurǎ ajustarea puterii şi frecvenţei în sistem
între orele 8:31pm din 16 august şi 3:03am din 17 august.
UHE Bratsk preia sarcina de ajustare a puterii si frecventei la ora 3:03am din 17
august.
In ziua de 17 august 2009 ora 8:00 la UHE Sayano Sushenskaya erau în funcţiune 9
hidroagregate (1,2,3,4,5,7,8,9,10). HU6 era în întreţinere. La ora 8:13 s-a declanşat accidentul.
 Descrierea accidentului
In data de 17 august ora 8:12am HU2 lucra sub sarcină şi rotorul se rotea cu
frecvenţa nominală. Incepând cu ora 8:12am puterea la HU2 a scăzut treptat la semnalul APCS
al centrului de control. In momentul când HU2 a intrat în zona de operare nerecomandată,
şuruburile de prindere a mantalei turbinei au cedat. Sub presiunea apei în unitatea
hidroeelectrică rotorul unităţii, mantaua şi piesa transversală superioară au început mişcarea
ascendentăşi din cauza pierderii etanşeităţii apa a inundat puţul turbinei afectând elementele
generatorului.
Când inelul rotorului a atins nivelul 314.60, rotorul s-a schimbat în modul pompă
datorită energiei rotorului stocate în generator şi a produs presiune excesivăla intrarea în
lamele rotorului care a provocat smulgerea aripilor lamelor aparatului director. Prin puţul HU2
apa a început să inunde sala maşinilor (debit 340…360 mc/s).
Sala maşinilor a fost inundatăpânăla nivelul 335.

Suvoiul de apăa distrus sala maşinilor în zona HU2, 3 si 4 (pereţi, planşeu,

structura de fixare geamuri si al 4-lea suport de la podul rulant pe latura din amonte).
Intrerupătoarele de putere, cabinele de control, circuitele de control si comutare secundare,
rezervoarele de ulei+aer, rezervoarele de aer comprimat au fost complet avariate. Lifturile
pentru personal au fost distruse.
Macaralele portal ale transformatoarelor 1 si 2 de 15.75kW/500kW au fost avariate.
Transformatoarele colectoare 1, 2 si 3 de 15.75 kW au fost avariate.
Unităţile hidroelectrice 1…10 au fost inundate. Apa a produs scurtcircuite în
bobinele hidrogeneratoarelor aflate în funcţiune 1…5 şi 7…10. Hidrogeneratoarele au fost
afectate cu grade diferite. Blocurile unităţilor 7 şi 9 au fost distruse.
 Personalul de exploatare din sala maşinilor la ora 8:13am (ora locală) a
auzit un zgomot puternic în aria HU2 şi apoi o coloană de apă în erupţie.
Panoul de la Centrul de Control a dat alarma cu semnale sonore şi
luminoase. Comunicaţiile operaţionale şi alimentarea cu energie pentru iluminat,
echipamentul de automatizare, alarmă, protecţie şi instrumente
s.a întrerupt.
. Puterea în funcţiune la UHE a căzut brusc de la 4100 MW la 0 cu
întreruperea completăa alimentării cu energie de serviciu a UHE şi inundarea sălii
maşinilor.
. Incepând cu ora 8:35am şi nu mai târziu de ora 9:10am personalul
uzinei a coborât manual vanele de urgenţăde la conductele forţate.
. La ora 11:35 s-au alimentat cu energie de la sursa de rezervă
(uzinăDiesel) macaralele portal de la coronament şi a început deschiderea
vanelor de la descărcător.
http://www.youtube.com/watch?v=3cHMS_7oqvI

http://www.youtube.com/watch?v=yfZoq68x7lY
 Cauze tehnice ale accidentului

In data de 16 august HU2 a fost selectată ca unitate prioritară pentru

ajustarea puterii şi frecvenţei în sistemul unificat al Siberiei. Schimbările de
putere s-au făcut automat de la dispecerul central.
La data respectivă turbina avea o durată de exploatare de 29 ani şi 10
luni. Durata de serviciu a turbinei stabilităde fabricant era de 30 de ani.
Turbina a fost proiectată să fie exploatată într-o bandă îngustă de
putere. Folosirea ei ca unitate de ajustare a puterii a condus la tranziţia şi
exploatarea ei prin zona nerecomandată. Exploatarea în zona nerecomandată
provoacă fenomene hidrodinamice atipice, fluctuaţii de presiune în conductă,
amplificarea vibraţiilor în unitatea hidro. Fabricantul nu a stabilit limitele de timp
de exploatare a turbinei în zona nerecomandată.
Urmare a multiplelor tranziţii si exploatări a turbinei prin zona
nerecomandată au apărut si s-au dezvoltat avarii induse de oboseală la
componentele de montaj ale HU2 incluzând mantaua turbinei. Suruburile de
prindere a mantalei s-au rupt producând detaşarea mantalei si depresurizarea
unităţii hidro.
 Examinările vizuale efectuate pe 49 de şuruburi de montaj la HU2 au relevat
ruperea la oboseală în zona filetului la 41 de şuruburi din cauza formării în timp a unor
fisuri. 6 şuruburi de prindere a mantalei nu au avut piuliţe pe ele în momentul desprinderii
mantalei..
Instrucţiunile Comisiei de recepţie din anul 2000 privind înlocuirea rotoarelor la
turbinele 1 şi 2 nu au fost îndeplinite.
Sistemul de monitorizare continuăa vibraţiilor nu a fost recepţionat şi nu a fost
considerat în luarea deciziilor. In perioada 21 aprilie 2009 şi 17 august 2009 amplitudinea
vibraţiilor la HU2 a crescut de 4 ori.
Poziţia aparatului director la HU2, 5 şi 6 era controlată de un echipament nou
EGK-RO-6-1 instalat în 2009 aflat pentru 6 luni în exploatare pilot până în septembrie
2009. Softul echipamentului nu avea instrucţiuni de închidere de urgenţă a aparatului
director în caz de pierdere a puterii în unitatea hidroelectrică.

In momentul accidentului în UHE erau circa 300 de persoane din

exploatarea uzinei sau din serviciile externalizate.
In accident şi-au pierdut viaţa 75 de persoane şi 13 au fost rănite.
Pierderile materiale estimate preliminar, incluzând pierderile de energie
din cauza nefuncţionării UHE sunt de circa 7 miliarde ruble.
 Extras din măsurile stabilite de Comisia de Anchetă
Efectuarea în exploatare de teste in situ la unităţile hidroelectrice (HU)
implicând personal ştiinţific, organizaţii de cercetare, fabricant , experţi din UHE.
Dezvoltarea la UHE a unei turbine cu bandălargăde putere de funcţionare
care săfie folosităpentru ajustări de putere şi frecvenţăîn Sistemul Unificat al Siberiei.
Modernizarea guvernorului electrohidraulic al turbinei care săasigure
închiderea aparatului director în caz de pierdere de putere a unităţii.
Efectuarea de controale nedistructive a stării şuruburilor de asamblare a
elementelor structurale ale turbinelor.
Echiparea unităţilor hidroelectrice cu aparaturăde control permanent al
vibraţiilor şi temperaturii. Implementarea unui sistem de intrare în starea de
urgenţăcând amplitudinile vibraţiilor sunt mai mari decât cele admise.
Asigurarea protecţiei contra inundaţiilor a sistemelor de control, liniilor de
comunicaţii şi protecţiilor amplasate la nivelul sǎlii maşinilor sau mai jos şi alimentarea lor
cu sisteme autonome de energie în clǎdirile administrative, de exploatare şi întreţinere.
Asigurarea supravegherii video şi a comunicaţiilor fǎrǎ fir în camerele de proces
din sala maşinilor şi la transformatoare.
Clǎdirile administrative, auxiliare şi de întreţinere nu se vor amplasa la niveluri
sub cel din bieful aval.
Instalarea de surse autonome de alimentare cu energie cu pornire automatǎ
pentru manevra echipamentelor de pe baraj care asigurǎ siguranţa structurii hidrotehnice.
Schimbarea softului în Sistemul Automat de Control al Proceselor (APCS)
privind controlul turbinei, condiţiile de alarmǎ şi protecţie pentru asigurarea siguranţei în
exploatare şi întreruperea funcţionǎrii în situaţii de urgenţǎ.
 Repunerea în exploatare a Uzinei Hidroelectrice
In 24 Februarie 2010, primul ministru Vladimir Putin, în cadrul unei ceremonii a racordat
din nou la reţeaua electricǎ HU nr.6 cu Pi=640 MW, dupǎ lucrǎri importante de retehnologizare.
Aceastǎ unitate era în revizie la data de 17 August şi fiind opritǎ a suferit avarii mai mici comparativ
cu celelalte 9 unitǎţi.
Hu nr.5 a fost racordatǎ la sistem în luna Martie 2010, astfel ca puterea în funcţiune la
UH a crescut la 1280 MW şi sǎ se poatǎ controla viiturile sezoniere şi sǎ se asigure alimentarea cu
apǎ a zonei din aval de baraj.
Un sistem permanent de control al vibraţiilor a fost instalat la unitatea 6.
Specialişti de la Institutul de Cercetǎri în Inginerie Hidraulica Vedeneev din Petersburg au
testat şi inspectat conductele forţate, au verificat camerele spirale, puţurile de aspiraţie şi alte
elemente structurale de la unitǎţile 5 şi 6.
Toate conductele forţate vor fi testate şi verificate în perioada 2010-2014.
Noi echipamente de protecţie şi automatizǎri au fost instalate la unitǎţile 5 şi 6 şi sunt în
curs de instalare la celelalte unitǎţi.
Unitǎţile 5 si 6 au mers în gol din data de 30 Decembrie 2009.
Unitǎţile 3 si 4 au fost racordate a sistem la sfârşitul anului 2010.
Uzina Hidroelectricǎ va intra în exploatare la întreaga capacitate ( 10 unitǎţi, Pi=6400 MW)
conform planificǎrii în anul 2014.

NOTǍ:
In anul 1983 un accident asemǎnǎtor s-a produs la UHE Nurek în Tadjikistan.
Atunci autoritǎţile sovietice au secretizat evenimentul şi comunitatea inginereascǎ
internaţionalǎ nu a putut beneficia de învǎţǎmintele care se desprind de la un asemenea
accident.
 Prelucrǎri dupǎ

Raportul ComisieiGuvernamentalede Anchetǎ, date de pe Internet si din reviste

de specialitate (Water Power & Dam Construction, Hydro Revue World Wide).
 PROBLEME DE CALITATE INREGISTRATE ÎN
EXPLOATAREA BARAJELOR

DETERIORARI DATORATE DIMINUĂRII CAPACITĂŢII DE REZISTENŢĂ A

FUNDAŢIILOR

Fundaţiile barajelor au un rol esential în asigurarea securitaţii. În timp insă, acestea pot fi
afectate de urmatoarele tipuri clasice de deteriorare:
- diminuarea rezistenţei materialului natural al fundaţiei;
- pierderea performanţelor sistemelor de etanşare şi de drenaj. Materialul natural al
fundaţiilor se poate degrada :
- prin pierderea compacţităţii, datorită fisurării rocii;
- prin dezvoltarea fisuraţiei cauzate de evoluţia contracţiilor betonului, de
cele mai multe ori accidental, varsta barajului nefiind cauza principala.
 Barajul Ali Thailat (Maroc) a fost construit intre 1930 şi 1935, din beton ciclopian, pentru alimentarea
UHE Laou - Lalambot şi pentru asigurarea apei pe termen mediu în regiunea de NE a tarii. Este un baraj de
greutate de 28metri inaltime şi 100 metri lungime, cu paramentul amonte vertical şi cel aval cu panta de
1:0,65. Poate evacua un debit de 1000mc/s. (fig. 1.1 )
Dupa investigaţii complexe au fost constatate urmatoarele :
- retenţia era colmatata în proporţie de 60%;
- materialul fundaţiei era lipsit de omogenitate;
- fundaţia prezenta o permeabilitate ridicata, în cateva puncte, unde se inregistrau pierderi mari de apa;
- roca de fundaţie era foarte fracturată.

Repararea şi suprainalţarea barajului, au urmarit trei obiecţive:

- obţinerea, prin modificarea lucrării existente, exigenţelor de stabilitate, rezistenţă, securitate la viituri
exceptionale şi în funcţionare;
- obţinerea unui proiect cat mai economic, prin folosirea betonului compactat cu ruloul;
- reducerea, după posibilităţi, a opririi UHE.
Fundaţia a fost consolidată printr-un voal de injecţie, care incepea de la coronamentul vechiului baraj
şi prin drenuri executate dintr-o galerie situată la contactul dintre betonul ciclopian şi cel compactat cu
ruloul.
 Acumularea Mileanca, situata pe raul Podriga – afluent al Baseului –la cca 30 km de Dorohoi, are
un volum de 14.4 mil m3.
Barajul de tip omogen, din pamant, are inaltimea maxima de 10,5 m si latimea la
coronament de 6 m. Pantele taluzurilor sunt 1: 3,5 in amonte si 1:3 in aval. Terenul de fundare este
alcatuit din argila galbena pe o grosime de 5-6m, dupa care urmeaza o intercalatie de nisip fin de 1-2m
grosime, care se pierde in versantul drept. Roca de baza este alcatuita din argile marnoase.

In timpul executiei au fost sapate gropi 3-4m adancime spre versantul stang, la 20-30m de
piciorul taluzului aval, pentru asanarea terenului inmlastinat. Gropile au patruns in stratul argilos de la
suprafata pana spre intercalatia nisipoasa. Ulterior au fost umplute cu material argilos.
 Dupa inceperea umplerii acumularii, zona dinspre versantul stang, unde se executasera gropi pentru
drenaj, prezenta o umiditate ridicata.
In vara anului 1974, s-a produs o viitura , in timpul careia nivelul in acumulare a crescut rapid la 7.9m.
incepand de la 6.9m coloana de apa, exfiltratiile din aval au manifestat o crestere brusca a debitului,
producand antrenari de material fin.

Dupa cateva zile, s-au format 3 grifoane de dimensiuni mari ( 3-4m in diametru si 0.8 -1.0 m
inaltime). Terenul din jur, cu o suprafata de peste 500m 2, s-a inoroit si si-a pierdut stabilitatea .

Cauza principala a acestui accident este situatia geologica in contextual solutionarilor date. In
amonte, dupa inceperea acumularii, stratul de nisip a fost pus sub presiune, iar in aval stratul superficial
de argila, a carui grosime se diminuase in portiunile in care se facusera excavatii, nu a rezistat
subpresiunilor din stratul de nisip pe care rezema, rupandu-se. dupa cedarea stratului de argila, in
stratul de nisip, prin scurtarea traiectului curgerii subterane, gradientul a crescut la cca 0.3 depasind
gradientul critic ( cca 0.2) al nisipului fin si foarte neuniform. La aceasta se adaoga umplerea rapida a
acumularii, care a produs un soc de solicitare, o crestere rapida a gradientului.
Nivelul in acumulare a fost coborat si fenomenele s-au atenuat.
Pentru asigurarea stabilitatii zonei de baraj, s-a prevazut inchiderea in amonte a intercalatiei
nisipoase si incarcarea zonei nestabile in av
 DETERIORARI DATORATE INSTABILITĂŢII DIMENSIONALE A BARAJELOR

Deteriorari datorate contracţiei betonului

In beton se pot dezvolta, în absenţa acţiunilor exterioare, deformaţii de

scurtare ( contracţie) şi de marire ( umflare) a betonului, începand din momentul turnarii
şi continuand în exploatare. Acestea sunt determinate de pierderea, în sens fizic şi în
sens chimic, a apei sau de acumularea acesteia în structura.
In sens chimic, pierderea apei se datoreaza hidratării. Volumul absolut al
hidraţilor formaţi este inferior volumului iniţial al apei şi cimentului anhidru. Hidraţii reţin
chimic şi fizic, în porii gelici, o parte din apa (35…45%) din masa cimentului anhidru,
ceea ce provoacă o autouscare a gelurilor ( coagularea sau un proces de îmbatranire a
gelurilor) însoţită de o cristalizare treptate a masei gelice. Pirederea apei, din masa
gelica (chimic prin hidratarea nucleelor nehidratate şi fizic prin evaporarea în exterior a
apei adsorbite, la suprafaţa sub microcristalele din gel are ca efect, o apropiere a
submicrocristalelor şi o micsorare a masei gelice ( contracţia).
Micşorarea volumului masei gelice este franata de faza cristalina, de nucleele
de ciment inca nehidratat şi de granulele agregatului, ceea ce duce la dezvoltarea unei
stari de microeforturi, gelurile cristalizate fiind supuse la intindere.
 Barajul Chambon ( Franta), construit intre 1929-1935, de greutate, cu o inălţime de 137 metri,
prezintă în versantul stang o mare curbura. în acelaşi versant este situat şi evacuatorul de ape mari. Umflarea
s- a manifestat printr-o fisură deschisă, pe paramentul aval al evacuatorului, prin deformarea în plan a
coronamentului ( în special în partea curbata) şi prin deformaţii de amplasamblu spre inaltime, cu o viteza ce
aţingea 3.5mm/an.
Deformaţiile au fost urmarite cu dispozitive topografice şi cu penduli. Acestea erau inegal repartizate
pe inaltimea lucrării:
- la 12 metri sub coronament , deplasări de 1.8 mm/an;
- la nivelul galeriei intermediare, la 45 metri sub coronament deplasările erau de 0.5 mm/an;
- la nivelul galeriei inferioare, la 87 metri sub coronament, deplasarile nule.( fig.
1.6) Studiile efectuate au avansat trei ipoteze:
- alterarea agregatelor datorită reacţiilor alcalice ;
- formarea sării de Candlot, prin degradarea piritei;
- umflarea montmorilonitului.

a) Secţiune transversala; b) vedere în plan.

Pentru refacerea stării barajului au fost luate urmatoarele masuri;

- construirea unei masti de beton pe paramentul amonte;
- montarea unei aparaturi pentru telesupravegherea barajului;
- simularea pe modele matemaţice a comportamentului lucrării până în anul 2000;
 Deteriorari datorate coroziunii alcalice

Coroziunea alcalică poate cauza distrugerea betonului prin acţiunea bazelor,

asupra pietrei de ciment şi /sau asupra unei anumite categorii de agregat.
Procesul distrucţiv al soluţiilor de alcali, în anumite concentraţii, se manifesta
printr-o reacţie directa de schimb, cu componenţii mineralogici ai cimentului şi prin fenomene
de cristalizare în porii pietrei de ciment. Acest fenomen are consecinţe grave în cazul udării
şi uscării alternative, deoarece exista posibilitatea cristalizării în profunzimea structurii.
Prin acţiunea alcalilor se dezvolta reacţii chimice care, duc la formarea
aluminatului şi silicatului de sodiu solobil.
Agresivitatea soluţiilor de alcali creşte, în toate cazurile, odata cu ridicarea
temperaturii datorită intensificarii vitezei de reacţie.
Contracţiile betonului pot fi date adesea, şi de reacţiile alcalice. Nedetectate la
timp, aceste reacţii pot pune mari probleme, uneori fiind chiar abandonate lucrările.
 Barajul în arc Gmund ( Austria), a fost afectat, după 45 de ani de funcţionare, de un proces de
fisurare, care se propaga în mod liniar şi care aparent nu avea nici o explicaţie.
Cu ajutorul unei expertize tehnice şi a unor analize chimice s-a descoperit ca betonul se dilata
datorită reacţiilor alcalice. Era primul caz consemnat în Austria ( 1986 ).
Pentru reparaţii s-au analizat doua soluţii:
- imbracarea paramentului amonte a barajului;
- construirea unui alt baraj de greutate în aval.
Reparaţiile intr-o etapa nu au adus imbunataţiri semnificaţive, exploatarea în continuare a
barajului putand perturba funcţionarea corespunzatoare a lucrării.
In final s-a optat pentru a doua solutie cu toate ca era mai costisitoare, intretinerea fiind mai
puţin economica.

a) Barajul Gmund după prima reparaţie; b) Proiectul pentru a II-a reparaţie.

La unele lucrări silicea reacţiva se poate gasi cristalizata în roci cum sunt cele granitice,
gnaisice, micasisturi, gresii sau cuartite sau poate proveni chiar din agregate.
In exploatare este importanta stoparea acestor reacţii insa, inertia fenomenului este legata de
apa acumulata în interiorul barajului şi de infiltraţiile din fundaţii, fiind dificila oprirea reacţiei, consecutiv cu
interventii tehnice.
 Deteriorari datorate fenomenului de dizolvare - levigare

Acest tip de deteriorare se datoreaza dizolvarii totale sau partiale a pietrei de ciment, în prezenta
apelor cu duritate redusa, a apelor provenite din topirea zapazii şi a gheţii, a apelor industriale recirculate, a
apelor carbogazoase, a unor acizi minerali şi organici sau a unor soluţii ale sărurilor de amoniac care
acţionează asupra hidroxidului de calciu ( Ca(OH) 2) eliberat în timpul hidrolizei cimentului şi asupra ionilor de
calciu, din silicaţi şi aluminaţi de calciu hidrataţi.
Apele cu conţinut redus de săruri dizolva Ca(OH) 2, care este scos din beton şi depus la suprafaţă
(eflorescenta). Dizolvarea şi levigarea se dezvolta rapid la inceput dar, în timp, se reduce; ulterior scăzând
concentraţia de Ca(OH)2, hidrosilicaţii, hidroaluminaţii şi hidroferiţii se transformă şi se recristalizează sub
forma unor compuşi noi cu eliberarea de Ca(OH) 2 pentru restabilirea concentraţiei iniţiale.
Operaţia poate continua până la decalcifierea totală a pietrei de ciment şi transformarea să intr-un
amestec de geluri de hidroxid feric care prin spalăre sau eroziune pot fi usor indepartaţi. Rezultă în final,
dezagregarea structurii betonului, insotita de scăderea densităţii şi creşterea porozităţii, ceea ce duce la
reducerea în timp a rezistenţei betonului.
Agresivitatea apei se poate manifesta astfel:
- iniţial barajul poate fi relativ etanş ( permeabilitatea de 10 -8…10-10 m/s). Dar simplul contact cu
apa al betonului, poate duce la deteriorarea liantului;
- procesul de degradare poate să inceapa, prin creşterea treptată a permeabilităţii, deci a
cantităţii de apa agresivă care penetreaza barajul;
- fenomenele tind să se autoaccelereza, până când creşterea debitului de apa, care se infiltrează
prin baraj, va mari agresiunea chimică;
- în anumite condiţii liantul poate aţinge un nivel de degradare, încât rezistenţa mecanică devine
insuficientă pentru a rezista eroziunii fizice a circulaţiei apei.2
 Barjul La Curda del Pozo ( Spania) a fost construit intre 1921 şi 1941, pentru regularizarea fluviului
Duero. Este un Baraj de Greutate, curbat în plan de 40, 25 metri inălţime, 425 metri lungime cu rosturi dispuse
la intervale de 30 metri şi doua galerii pentru evacuarea apelor de viitură.
Dupa prima umplere s-au consemnat grave probleme de permeabilitate, rezolvate parţial prin
injecţii, intre 1941 şi 1967. Umiditatea provocată de infiltraţii a dus la prelingerea pe paramentul aval, ceea ce a
provocat o deteriorare progresiva a paramentului, în unele zone pe o grosime de 1 metru.
Infiltraţiile aparute au determinat debite ce au ajuns la 117 l/s la o încărcare de 95% din inaltimea
apei la NNR. Deteriorări mari au inregistrat şi rosturile dintre ploturi şi zonele de legatura dintre straturi. Toate
aceste incidente erau legate de fenomenul de dizolvare-levitare, din masa barajului.

a) Secţiune transversala prin baraj; b) Detalii ale rosturilor barajului.

Lucrările de reparaţii au constat in:
- repararea paramentului amonte, printr-o imbracaminte cu emulsii de raşini sintetice butadien-stiren;
- injecţii în corpul barajului executate de pe coronament, din peretele amonte al galeriilor. Ulterior s-a
executat o reţea de drenaj, cu drenuri de 56 mm diametru;
- repararea paramentului aval, prin betonarea unor dale de 5, 2x2, 6 metri, ancorate în parament, de 60 cm
grosime, cu rosturi etanşate cu benzi PVC şi cu un sistem de drenaj sub rosturile verticale, la contactul beton
nou-beton vechi şi baraj - roca. În prealabil în perioada reparaţiilor a fost indepărtat rambleul aval până la
descoperirea contactului cu roca şi a fost uscat paramentul;
- aceste lucrări de reparaţie au redus pierderile de apa prin infiltraţii la maxim 4 l/s, la 95% din incarcarea
maxima a apei.
 Deteriorari datorate acţiunii ciclurilor de ingheţ -dezgheţ

Sub acţiunea ciclurilor repetate ingheţ - dezgheţ, betonul se degradează în condiţiile

în care, conţinutul de apă din defectele de structură ( pori, microfisuri) depaşeşte limita
corespunzatoare pragului critic de saturare, iar temperatura mediului are valori negative. În
plus daca se saţisfac condiţiile următoare, procesul este activat:
- apa patrunde sau preexista în structura betonului;
- în structura betonului nu exista goluri, în care să se poata destinde presiunea apei
care ingheata;
- viteza de coborare a temperaturii să depaseasca anumite limite;
- rezistenţa la intindere a materialului, să depasească anumite limite;
- rezistenţa la intindere a materialului, din elementele cu defecte de structura, în care
ingheaţă apa, să fie mai mica decât efortul unitar de intindere provocat în structura prin
ingheţarea apei;
- porozitatea betonului să fie deschisă şi să permită migrarea apei etc.
 In Rusia câteva baraje de greutate din beton au prezentat după caţiva ani de exploatare,
fisuri din ce în ce mai grave, pe ambele paramente.
Cauzele apariţiei acestor fisuri sunt:
- condiţiile de mediu din zona de amplasament a barajelor;
- viteza redusa de transmitere a căldurii din beton;
- deplasarea corpului barajelor sub efectul variaţiei temperaturii mediului ambiant.

a) Fisuri la barajul Ust-Ilim b) Deplasari sezoniere ale barrajelor de greutate

 Deteriorari datorate fenomenului de fisuraţie
Fisuraţia este, pentru baraje, un simptom şi nu un proces de degradare efectiv.
Cauza poate fi data de reacţiile alcalice sau de contracţiile betonului dar, în multe
cazuri fisuraţia este legata de fenomene accidentale, cum ar fi:
- proiecte necorespunzatoare;
- contracţia intiala a betonului;
- particularitaţile fundaţiei etc.
Procesul de fisuraţie, se poate agrava ca urmare a ciclurilor de incărcari
hidrostatice sau termice.
Deteriorarea lucrărilor în rambleu
Barajele din materiale locale sunt lucrări hidrotehnice, folosite frecvent în bararea
unor cursuri de apa, pentru diverse scopuri.
Materialele folosite se găsesc, în marea majoritate a cazurilor în apropierea
amplasamentului barajului.
Materialele trebuie să corespundă urmatoarelor exigenţe:
- să asigure etanşeietatea necesară;
- să asigure protecţia impotriva eroziunilor şi drenajul apelor infiltrate;
- să conlucreze corespunzător cu fundaţia.
Organele de etanşeietate, filtrele şi sistemul drenaj trebuie să contribuie la
transmiterea presiunilor hidrostatice la terenul de fundare.
In 1988, o analiză efectuata de Comisia Internaţionala a Marilor Baraje ( ICOLD), a
arătat precis părţile cele mai sensibile ale barajelor din materiale locale:
- corpul barajului şi fundaţia, afectate de infiltraţii şi eroziuni;
- fundaţia ce poate fi afectată de fortele de forfecare;
- zona de legatură dintre rambleu şi structurile adiacente;
- protecţia taluzurilor.
 Deteriorarea mastilor şi a protecţiilor amonte

Protecţia amonte a barajelor din materiale locale este realizată, în cele mai multe din cazuri, cu
măşti din beton sau beton bituminuos sau cu membrane.
Elementele mai fragile, ale acestor sisteme de etansare, sunt rosturile dintre dale şi legatura
masca pinten. În timp insa, ele pot fi afectate de tasări provocate de:
- compactarea defectuoasa a corpului rambleului;
- deformabilitatea fundaţiilor;
- seisme.
Consolidarea măştilor deteriorate se poate face astfel:
- refacerea rosturilor cu ajutorul masticului asfaltic sau bituminuos;
- refacerea suprafeţei maştii cu ajutorul betonului bituminuos sau asfaltic;
- construirea unei maşti noi;
- executarea unei membrane sintetice.
Deteriorarea umpluturii amonte a rambleului, provoacă şi deteriorarea maştii dar, aceste incidente
nu afectează în mod direct securitatea barajului.
.
 Acumularea Podul Iloaiei, amplasata pe raul Bahluet, afluent al Bahluiului, la circa 25km amonte de
municipiul Iasi, are un volum total de 35milioane m 3.
Barajul din pamant, omogen, are inaltimea maxima de 15m, pantele taluzului amonte 1:3 si 1:3,5 si aval
1:2.5 si 1:3. Volumul barajului este 294 mii m 3.
Golirea de fund este o conducta de beton cu diametrul de 1.5m, iar evacuatorul de ape mari, de tip
Keutner, are lungimea 80m, iar capacitatea de evacuare de 245m 3 ( debitul de verificare 0.1%).

Canalul rapid a fost fundat pe argile prafoase loessoide, roca de baza, alcatuita din argile marnoase, gasindu-se la
adancimea de 2-4 m.
In anii care au urmat, dupa darea in exploatare, s-au constatat goliri sub cateva dale, in zona aval a canalului rapid,
situatii care au fost remediate.
Cu ocazia ploilor de durata din perioada 1-8 iunie 1975, apa, acumulandu-se in lac, a deposit creasta deversorului,
producandu-se deversari cu o lama de 1,35-1,40m, debitul corespunzator fiind de cca 250m3/s.
 La un moment dat s-a observat ca dalele de la capatul aval al canalului rapid sunt antrenate de
current si rostogolite in aval. A inceput astfel erodarea radierului canalului si a taluzelor acestuia, fenomenul
extinzandu-se regresiv, astfel incat, in cateva ore, a ajuns la capatul amonte al canalului rapid. Pasarela,
care asigura accesul la coronamentul barajului, s-a prabusiut pe fundul canalului. Prin prabusirea pasarelei
barandu-se canalul, fenomenul de eroziune regresiva s-a diminuat. S-a intervenit aruncandu-se piatra, ceea
ce a facut ca fenomenul de eroziune regresiva sa fie substantial diminuat.
Se mentioneaza ca in timpul viiturii a functionat si golirea de fund care, avand diametrul relative redus,
nu a putut evacua decat un debit de cca 25m 3/s.

Deteriorarile mentionate la canalul rapid pot fi atribuite urmatoarelor cauze:

- antrenarea prin suctiune a materialului fin de sub placile canalului rapid, la extremitatea aval a
acestuia si continuata in amonte, regresiv, prin erodarea materialului aluvionar pe care a fost fundat
canalul;
- latimea la baza redusa a canalului rapid sip anta relative mare, care a favorizat producerea de
debite specifice ridicate si forte de antrenare mari;
- protectia canalului cu dale de beton de grosime redusa, care a favorizat atat antrenarea prin
suctiune a materialului fin prin rosturi, cat si antrenarrea placilor;
- instabilitatea hidrodinamica a straturilor drenante de sub placi, in conditiile unor scurgeri cu
parametric hidraulici defavorabili si a unei executii defectuoase.

Canalul rapid a fost distrus, in cea mai mare parte ( pe o lungime de 250 m) producandu-se adanciri
de 3-4 m a fundului canalului, iar in unele zone si erodarea malurilor pe 15-20 m latime. Au ramas
nedeteriorate deversorul si canalul de racordare dintre deversor si canalul rapid, pe cca 30m.
Distrugerea canalului nu a produs nici o intrerupere in exploatarea acumularii, defectiunea
producandu-se la descarcatorul de ape mari, lucrare care, functional, are un character auxiliar.
 Masurile de refacere a descarcatorului de ape mari au tinut seama de doua conditii noi aparute:
- actualizarea debitelor maxime pentru bazinul hidrografic Bahlui, ca urmare a suitei de viituri
produse incepand din anul 1970, valorile noi rezultand cu 47% mai mari decat cele considerate la
proiectare;
- cresterea numarului de locuitori din zona din aval de baraj de cca 10 ori fata de anul 1960
precum si a fondurilor fixe si a productiei unitatilor industriale din lunca raului Bahlui, ceea ce a
condos la reconsiderarea clasei de importanta a lucrarii ( de la clasa a III a la clasa a IIa ).
Cele doua conditii noi au condus la majorarea debitului de calcul de la 45m 3/s, la 467 m3/s.
Remedierile au constat in urmatoarele lucrari:
La descarcatorul de ape mari:
-mentinerea deversorului la forma initiala, prevazandu-se un supliment de fundatie spre aval;
-mentinere partiala a canalului de racordare, grosimea betonului majorandu-se la 40 cm;
-refacerea completa a canalului rapid, cu majorarea latimii la de la 12m la 35 m si prevederea
a doua canale rapide, cu o cadere de 4 m intre ele, micsorandu-se sensibil panta de curgere ( pragul
introdus intre cele doua canale rapide serrveste de fundatie unui podet inlocuind pasarela distrusa);
lateral, canalele rapide au fost prevazute cu ziduri de beton;
-refacerea completa a disipatorului de energie si a canalului de evacuare la debitele majorate.
La baraj

-pastrandu-se lungimea deversorului, a fost necesarr ca pe coronamentul barajului sa se

execute un parapet din beton de 1,10m inaltime;
- s-a completat protectia taluzului amonte cu dale de beton pana la coronamentul barajului;
- s-au suplimentat evacuatorii de la baraj, prin prevederea unui sifon;
- s-a largit berma de la piciorul aval al barajului.
 Barajul si acumularea Belci au fost proiectate si executate pentru a asigura un debit de 6
mc/s pentru alimenatrea cu apa a centralei termoelectrice Borzesti si a industriei din Onesti. Volumul
lacului la data punerii in functiune era de 12,5 mil. mc. Ulterior in 1983 s-a amenajat o
microhidrocentrala la piciorul barajului cu o putere de 1,1 MW si o productie anuala de 3,5 MWh/an.

Barajul Belci, inchide valea raului Tazlau pe o lungime de 415 m avand in zona albiei
minore descarcatorul de ape mari si doua baraje laterale de pamant, unul spre versantul stang de 234
m lungime , celalalt spre versantul drept de 126 m lungime. Pe terasa versantului drept lacul este
limitat in prelungirea barajului de pamant, de un dig de pamant de 4 m inaltime, pe o lungime de 580
m.

Descarcatorul de ape mari este compus din patru cuve prevazute cu clapete de 2,50 x
11,00m. Cele doua deschideri centrale au goliri de fund prevazute cu vane segment de 2,50 x 11,00 m.
Debitul de calcul a fost de 760 mc/sec, iar cel de verificare de 1.100 mc/sec. La nivelul maxim al apei
din lac descarcatorul putea tranzita in aval un debit de 1.400 mc/s.
Corpul barajului de pamant a fost alcatuit din material aluvionar compactat, avand un
nucleu de argila dispus central si prisme de balast in amonte si aval de nucleu. Pe paramentul amonte
s-a prevazut o protectie din dale de beton armat, iar la piciorul aval un prism de material drenant de
piatra. in zona amonte a digului de pe malul drept, pe ultimii 200 m, cota coronamentului a fost
coborata cu 1,00 m pentru a permite descarcarea debitelor ce depaseau capacitatea deversorului. in
anii 1970-73 pe malul drept al lacului, in zona coborata a a digului de contur s-a amenajat o baza
turistica a orasului Onesti, pe o platforma la cota coronamentului, ceea ce a modificat alcatuirea initiala
a digului ca descarcator fuzibil .

Lucrarile au fost executate in perioada 1958 - 1962.

 In noapte de 28-29 iulie 1991, dupa o zi senina si fara precipitatii, in bazinul raului Tazlau au
cazut precipitatii torentiale, cu caracter exceptional. In numai 1 ora la statia hidrometrica Lucacesti de la
30 km in amonte s-au inregistrat precipitatii de 95,6 l/mc, iar la statia Livezi de la 16 km in amonte, 148,8
l/mc. Microhidrocentrala din aval era oprita datorita unei defectiuni tehnice si s-a intrerupt alimentarea cu
energie electrica a barajului. Nivelul apei in lac a crescut foarte repede, astfel ca la ora 2,15 apa a ajuns
la nivelul coronamentului si a inceput deversarea peste barajul de pamant. in jurul orei 4,50 s-a produs o
crestere a debitelor in aval la cca 1.800 mc/sec ceea ce denota prabusirea digului. La ora 7,15 lacul era
aproape gol, iar la 7,50 raul Tazlau curgea printr-un senal format in depunerile aluvionare din lac si trecea
in aval printr-o bresa formata in digul mal sting al barajului de pamant.
Mecanismul cedarii barajului de pamant a fost eroziunea superficiala a prismului aval,
concomitent cu saturarea acestuia si apoi alunecarea taluzului aval urmata de o eroziune rapida si
profunda.

Cauzele accidentului au fost urmatoarele: in faza de proiectare barajul a fost incadrat la

clasa I-a de importanta pentru care debitele de calcul cu asigurare de 0,1% si de verificare de 0,01%
erau mult inferioare valorilor determinate pe baza observatiilor din cei peste 25 de ani de exploatare si
observatii
hidrologice, respectiv de 1515 mc/sec si 2450 mc/sec. Desi cunoscuta, modificarea debitelor maxime nu a
condus la marirea capacitatii de evacuare. in aceste conditii deversarea peste baraj si apoi cedarea s-au
produs datorita viiturii exceptionale din noaptea accidentului, apreciate la 2800 - 3000 mc/s si a
imposibilitatii manevrarii echipa-mentelor hidromecanice provocata de intreruperea alimentarii cu energie
electrica.
Barajul nu a fost reabilitat.
 Deteriorarea umpluturilor amonte

Corpul barajelor din materiale locale, poate fi afectat în marea majoritate a

cazurilor, de infiltraţii. Acestea sunt cauzate în principal de:
- folosirea unor materiale necorespunzatoare, plasate în zone unde cerinţele de
impermeabilizare sunt esentiale pentru baraj;
- sistemele de etanşare necorespunzatoare;
- compactarea defectuoasă a materialului folosit.
De asemenea, rambleele pot fi afectate de fenomenele de ingheţ dezgheţ prin
decomprimarea materialului şi cresterea permeabilitaţii. Infitraţiile pot fi adesea ridicate şi
pot duce la ruperi locale prin alunecări parţiale ale taluzurilor.
Metodele de reparare au ca scop:
- restabilirea etanşeietăţii zonelor cu permeabilitate ridicată, cu ajutorul injecţiilor,
a peretilor mulaţi, palplanselor;
- captarea în interiorul rambleului, a apei infiltrate şi dirijarea ei spre reţeaua de
drenaj.
In mod particular, se pot intalni cazuri de deteriorare prin fenomene de fracturare
hidraulica, fisurarea prin uscare sau datorită defectelor de compactare în vecinatatea
structurilor de beton ( de exemplu, în cazul existenţei tuburilor de beton, în mijlocul
rambleului).
Deteriorarea umpluturilor aval
Rolul umpluturilor aval, ca structuri ce conţin drenuri şi filtre este deosebit de
important, datorită regimului hidraulic la care sunt solicitate.
O atenţie deosebita trebuie acordată metodelor de concepere şi execuţie a acestor
baraje.
 URMARIREA COMPORTARII
CONSTRUCTIILOR

ORGANIZAREA SISTEMULUI DE URMĂRIRE A COMPORTĂRII

CONSTRUCŢIILOR HIDROTEHNICE
 Deţinătorii de lucrări hidrotehnice au obligaţia si răspunderea îndeplinirii
următoarelor atribuţii specifice activitatii de UCC:

Atribuţii privind organizarea sistemului:

- organizarea compartimentului de UCC, funcţie de complexitatea

obiectivelor supuse activităţii de UCC precum si de volumul si tipul acestei
activităţi;
- întocmirea instrucţiunilor interne de UCC si aducerea lor la cunoştinţa
personalului;
- asigurarea necesarului de mijloace tehnice si materiale pentru buna
desfăşurare a activităţii de UCC;
- programarea si organizarea inspecţiilor asupra construcţiilor si AMC
- atestarea personalului din cadrul compartimentului de UCC si
organizarea de cursuri periodice de pregatire-perfectionare, inclusiv schimburi
de experienţa.

Atribuţii privind proiectarea sistemului:

- stabilirea împreuna cu proiectantul a construcţiilor ce se supun urmăririi

speciale;
- asigurarea proiectelor de urmărire speciala si a instrucţiunilor de urmărire
curenta;
Atribuţii privind activitatea curenta de UCC:

- aplicarea instrucţiunilor de urmărire curenta si a proiectelor de urmărire

speciala;
- verificarea, întreţinerea si repararea AMC;
- înlocuirea sau scoaterea lor din uz in conformitate cu modificările
specificate in proiectul de urmărire speciala;
- întocmirea rapoartelor anuale de UCC;
- asigurarea întocmirii documentaţiilor de ACC prin forte proprii sau prin
comenzi la terţe firme de consultanta specializate in domeniu;
- avizarea in comisiile de UCC proprii sau la care sunt afiliaţi a documentaţiilor
de ACC;
- îndeplinirea recomandărilor din documentaţiile de ACC duna însuşirea
acestora.

Atribuţii generale si interferenţe:

- comunicarea instituirii urmăririi speciale la Inspecţia de Stat in Construcţii;

- informarea periodica a comisiei de UCC proprii sau a aceleia la care
sunt afiliaţi asupra stării construcţiilor;
- luarea masurilor de urgenta in caz de evenimente deosebite
sau exceptionale;
- asigurarea de lucrări de întreţinere si reparaţii la construcţii hidrotehnice;
Activitatea de urmărire a comportării construcţiilor se realizează pe trei nivele
succesive
NivelulI de activitate cuprinde:
- inspecţii vizuale;
- analiza rezultatelor de la manevrele profilactice ale
echipamentului hidromecanic din frontul de retentie;
- întreţinerea si verificarea periodica a aparatelor de măsura si
control din dotarea construcţiei;
- măsurători la aparatura de măsura si control (AMC);
- interpretarea primara a rezultatelor:
- completarea raportului tip de inspecţie vizuala si
consemnarea situaţiilor atipice observate;
- înregistrarea in bazele de date, stocate pe suport magnetic, a
rezultatelor măsurătorilor la aparatele de măsura si control si întocmirea
graficelor de variaţie in timp a valorilor măsurate ce vor cuprinde atât valorile
factorilor exteriori - nivele de apa, temperaturi, precipitaţii - cat si mărimile de
răspuns - deplasări, infiltraţii, etc;
- compararea rezultatelor măsurătorilor cu limitele sau
criteriile de atenţie, respectiv de alerta;
- comunicarea situaţiilor atipice către factorii de decizie, in
conformitate cu sistemul informaţional in care este încadrata lucrarea
(sistemul);
Nivelul II cuprinde efectuarea inspecţiilor tehnice si întocmirea raportului de
sinteza in care sunt prezentate:

- sinteza periodica (anuala sau bianuala) a datelor rezultate din

inspecţiile vizuale, manevrele profilactice ia echipamentul hidromecanic si
măsurătorile la aparatele de măsura si control;
- analiza, actualizarea, îmbunătăţirea criteriilor de avertizare, utilizând
de preferinţa modele de comportament care leagă mărimile de răspuns de
factorii exteriori;
- propuneri privind analiza si actualizarea, după caz, a proiectului de
urmărire speciala;
- interpretarea datelor de urmărire a comportarii construcţiilor din
punctul de vedere al siguranţei lucrării;
- formularea de recomandări privind atât îmbunătăţirea sistemului de
urmărire a comportării construcţiilor cat si lucrări si intervenţii constructive
pentru corijarea situaţiilor atipice evolutive.
Inspecţiile tehnice:

- sunt forme speciale de control referitoare la situaţia construcţiei

hidrotehnice la un moment dat, privita din punct de vedere al exploatării,
întreţinerii, reparaţiei si comportării;
- pot avea caracter general - privind toate aspectele menţionate - sau
particular, privind numai anumite aspecte;
- se desfăşoară sub forma de vizite - controale directe in teren,
precedate de acţiuni pregătitoare (in birou si teren);
- se efectuează de specialişti in domeniul construcţiilor
hidrotehnice, incluzând obligatoriu pe cei ai deţinătorului de lucrare
hidrotehnica;
- se programează si se organizează periodic de deţinătorul de lucrare
hidrotehnica sau se solicita ocazional, in situaţii deosebite.
Nivelul III cuprinde:
- analiza si avizarea rapoartelor de sinteza;
- avizarea actualizărilor / modernizărilor proiectului de
urmărire speciala;
- formularea de norme de conţinut a documentaţiilor de
ACC specifice unei anumite construcţie hidrotehnica funcţie de
comportarea in exploatare;
- avizarea propunerilor sau propuneri privind regimul viitor de
exploatare al construcţiei (cu/sau fara restricţii, cu prognoza,
etc.) in vederea asigurării condiţiilor de siguranţa;
- propuneri privind masurile structurale (intervenţiile
constructive, RK, etc.) impuse de încadrarea in nivelul de
siguranţa cerut de exigentele legale.
 Activitatea desfăşurata la "nivelul I" este asigurata de către deţinătorul
lucrării hidrotehnice,prin personalul de urmărire;
Activitatea desfăşurata la "nivelul II", organizata de deţinătorul de lucrare
hidrotehnica, este realizata de firme specializate de consultanta / proiectare
care au personal angajat sau colaboratori ;

Activitatea desfăşurata la "nivelul III" se realizează de o comisie a cărei

componenta este avizata de Comisia Nationala pentru Siguranţa Barajelor si a
altor Construciii Hidrotehnice (C0NSIB) si aprobata de autoritatea centrala in
domeniu;
 PROIECTAREA SI IMPLEMENTAREA SISTEMULUI UCC

Întocmirea proiectului de dotare, amplasare si montaj AMC impune in mod necesar o

etapa pregătitoare de documentare si analiza a proiectului general al construcţiei, care sa
permită:
- cunoaşterea caracteristicilor principale ale construcţiei;
- stabilirea exacta a scopului echipării construcţiei cu AMC;
- cunoaşterea incarcarilor care acţionează asupra construcţiei si evaluarea
răspunsului construcţiei la aceste incarcari;
- stabilirea factorilor potenţiali de risc;
- stabilirea domeniului de măsura pentru aparatele selectate funcţie de valorile
maxime ale parametrilor urmăriţi;
- stabilirea preciziei aparatelor funcţie de valorile minime de interes ale
parametrilor urmăriţi;
- stabilirea frecvantei măsurătorilor funcţie de perioada de măsurare in asa fel
incat acestea sa surprindă integral fenomenul urmărit;
- alegerea tipului de AMC corespunzător parametrului supravegheat ;
- stabilirea punctelor sensibile sau de interes deosebit din zona pentru urmărirea
parametrilor de comportare;
- armonizarea cu recomandările europene privind dotarea construcţiilor
hidrotehnice.
 Procurarea mijloacelor necesare desfăşurării activităţii de UCC

Mijloacele materiale necesare desfăşurării activităţii de UCC la construcţii hidrotehnice

constau in:
- AMC „unităţi de urmărire" - reprezentând traductoare, dispozitive, instalaţii, înglobate in
lucrare sau legate solidar cu construcţia, fundaţia acesteia sau zonei de amplasament , destinate
urmăririi unor parametri caracteristici de comportare ai construcţiilor, etc;
- AMC „unităţi de citire" - reprezentând masuri, instrumente, aparate - aflate in dotare, ia
dispoziţia echipelor de măsurători si destinate efectuării citirilor la AMC „unităţi de urmărire";

-etaloane si dispozitive de verificare si control a funcţionarii, ce intra in dotarea unor AMC;

-materiale, scule si instrumente specifice montajului fiecărui tip de AMC;
- materiale de construcţii si piese de instalaţii necesare execuţiei pârtilor suport pentru
unele tipuri de AMC; .
- instrumente pentru efectuarea observaţiilor vizuale directe in teren;
- spatii pentru birourile de lucru ale personalului de UCC si.pentru depozitarea si postarea
AMC
- mobilier de inventar pentru birourile si spatiile de păstrare a AMC;
- imbracaminte si materiale de protecţie pentru lucru in teren;
- rechizite si instrumente de birou pentru scris, calculat, desenat;
- mijloace de comunicare, transport si acces ia punctele de lucru funcţie de condiţiile specifice
amplasamentului;
- aLte mijloace tehnice si materiale necesare efectuării inspecţiilor (se stabilesc funcţie
de complexitatea inspecţiei si a uvrajelor inspectate;
 OBSERVAŢII DIRECTE SI INSPECŢII VIZUALE

Observaţiile directe si inspecţiile vizuale asupra construcţiilor hidrotehnice

constau in efectuarea periodica de "parcurgere" cu privirea sau mijloace simple (ordinare)
de măsura a tuturor pârtilor de construcţie vizibile (inclusiv zonele submersate) si a
zonelor adiacente (versanti, platouri - zonele de câmpie) si se desfăşoară pe baza
"instrucţiunilor de urmărire curenta" întocmite in prealabil si adaptate pe parcurs.
Observaţiile vizuale se vor desfăşura la trei nivele de competenta:
- de personalul de exploatare curenta a barajului, instruit special pentru aceasta
activitate;
- de personalul si şeful compartimentului de urmărire a comportării construcţiilor a
deţinătorului de lucrare hidrotehnica, certificat de autoritatea centrala in domeniu;
- de proiectanţi si specialişti in domeniu cu ocazia întocmirii documentaţiilor
(rapoartelor, referatelor) de analiza a comportării construcţiilor si de experţi cu ocazia-
inspecţiilor tehnice.

Personalul de exploatare curenta a barajului este obligat sa efectueze observaţii vizuale

directe asupra pârtilor de obiect a construcţiilor hidrotehnice ce au fost indicate prin
instrucţiunile de urmărire curenta precum si asupra aparatelor de măsura si control si sa
consemneze rezultatele in registrul de observaţii directe.
Personalul si şeful compartimentului de UCC a deţinătorului de lucrare
hidrotehnica efectuează inspecţii vizuale cu frecvanta stabilita prin proiectele de urmărire
curenta sau urmărire speciala, de regula inaintea viiturilor de primăvara, dar si după viituri
{artificiale sau naturale), seisme sau anomalii apărute in modul de comportare a
construcţiei.
Nr. crt. Parametri urmăriţi Mijloace folosite (A.M.C.)
Unităţi de urmărire
0 1 2 3
1 Nivelul apei amonte si aval de - mire limnimetrice
constructie - limnimetre
- prize de presiune
- limnigrafe
2 Precipitaţii (lichide si solide) - pluviometre, pluviografe
- platforme speciale
pt. zăpada
3 Temperatura aerului si a apei - termometre cu lichid
(mercur, alcool)
- teletermometre
4 Condiţii atmosferice - higrometre - barometre
(umiditate, presiune, - moriști eoliene
vânt)
5 Subpresiunea apei si nivelul - dispozitive hidrometrice
de infiltraţie - tuburi piezometrice
- foraje hidrogeologice
- telepiezometre
6 Presiunea interstitiala - celule de presiune (cu ulei,
aer - apa, rezistenta
electrica, coarda vibranta)
Unităţi de citire
- citire directa, binoclu
- tele(limnimetre,limnigrafe)
- manometre de mare precizie
- electric (cu contacte)
-vase gradate,
teleinregistratoare
- jaloane si mire;
- citire directa
- punte de măsura
- teletransmitere
- manometre
- sonde electrice
- sonde fluier
- punte de măsura
- manometre de mare precizie -
post de măsura - staţii USBR
Nr. Parametri Mijloace folosite (A.M.C.)
crt. urmăriţi
Unităţi de urmărire Unităţi de citire
0 1 2 3
7 Infiltraţii - trasori radioactivi - radiometru
- măsurări geoelectrice - staţie electrometrica,
georadar
8 Acţiuni seismice - aceceierometre - inregistatoare seismice
(naturale, induse, - seismometre digitale
vibraţii) - vibrometre
9 Agresivitatea apelor - probe de apa analize de laborator
10 Debite de infiltraţie- bazine si stuturi de colectare - senzori de nivel, vase tarate
- rigole si deversoare, praguri - morisca hidraulica
-tuburi (Parshal, Venturi, - rigle si mire gradate
Prendl)
- debitmetre, secţiuni
de control calibrate
11 Temperatura in teletermometre - punte de măsura
corpul construcţiei - teletransmitere
12 Deformaţii verticale - borne si repere de nivelment - nivele topo, mira de nivel
(tasari) - tubatie tasometrica verticala - sonde mecanice,
agnetice, inductive
- tubatie tasometrica orizontala - punţi de măsura
- celule de tasare individuala
Nr. crt. Parametri Mijloace folosite (A.M.C.)
urmăriţi
Unităţi de urmărire Unităţi de citire
0 1 2 3
13 Deformaţii ale - te le (rocmetre) - deflectometru (micrometre de
rocii - elongametre adâncime) - punte de măsura
- distofoare
- extensofoare
14 Deplasări - pilaştri de microtriangulatie - teodolite
orizontale - reperi de microtriangulatie - coordimetre
- pendule directe - coordiscoape
- pendule inverse - telependule
- reperi de aliniament - aparate electrooptice
15 înclinări - bolturi si vetre clinometrice - clinometre (bara, disc) - sonde
- foraje inclinometrice teleinclinometrice - rigle gradate
- teleinclinometru
- tuburi inclinometrice
(principiul vaselor comunicante)
16 Deplasări - teledilatometre - punţi electrorezistive -
relative la cu rezistenta electrica punţi electroacustice -
rosturi si fisuri cu coarda vibranta deformetre - sublere -
cu circuit oscilant microcomparatoare
- bolturi deformetrice
- cleme dilatometrice
- fisurometre
- fire de invar
Nr. Parametri urmăriţi Mijloace folosite (A.M.C.)
crt.
Unităţi de urmărire Unităţi de citire
0 1 2 3
17 Deformaţii unitare in - teleformetre - punte rezistiva
beton - extensometre - punte extensometrica
18 Eforturi unitare in Traductori de presiune totala - punte rezistiva
construcţii si terenul de - electro rezisti vi - punte extensometrica
funda]ie
- doze cu ulei
- cu coarda vibranta
19 Eforturi in armaturi - teledinamometre, TFD - punţi rezistive, post
cu coarda vibranta de
măsura
20 Modificări morfologice in profile topobatimetrice - ambarcaţiuni speciale
biefuri (colmatari, eroziuni) (borne, repere, pilaştri) - aparate topo
- sonare
21 Alunecări de teren - borne topometri ce -teodolite
- foraje inclinometrice - inclinometre de foraj
- fotogrametrie - sonda mecanica
22 Debite si nivele de viitura - posturi hidrometrice - debitmetre
- secţiuni calibrate - mire
23 Viteza undelor elastice - foraje seismice - înregistratoare seismice
digitale
24 Degradarea construcţiilor - geofoni - hidrofoni - -in registratoare seismice
fotografii - camere video - digitale
scafandri
 Măsurarea parametrilor urmăriți, stocarea si interpretarea datelor

Efectuarea măsurătorilor si a observațiilor directe

Măsurătorile la aparatele de măsura si control si observațiile vizuale directe asupra

constructiilor se fac in conformitate cu programele stabilite in instructiunile pentru urmarire
curenta sau prin proiectul de urmarire speciala.
Masuratorile la AMC si observatiile curente se fac de catre persoane calificate,
instruite special pentru acest scop.
Personalul insarcinat cu efectuarea masuratorilor trebuie sa cunoasca in detaliu
toate datele legate de aparatele de masura si control montate in constructive si modul de
efectuare a masuratorilor:
- Destinatia (parametru obtinut prin masurare);
- Principalele caracteristici ale acestuia ( alcatuire, principiul de functionare,
domeniul de masura, precizie, sensibilitate, etc.);
- Programul de efectuare a masuratorilor;
- Modul de efectuare propriu-zis a masuratorilor, de prelucrare primara a acestora,
inclusiv criteriul pentru validarea rezultatelor si modul de notare a acestora in
fisele model de masuratori;
- Verificari necesare: preliminare, in laborator, inainte de masurarea propriu-zisa in
teren, dupa masurare;
- Operatii de intretinere preliminara si ulterioare masurarii;
- Modul de evitare si inlaturare a surselor de greseli si erori posibile. (NP087/2003)

Instructiunile de efectuare a masuratorilor, inclusiv toate fisele si procedurile

necesare, trebuie analizate si adaptate periodic, functie de necesitatile din teren (starea
aparatelor, calitatea informatiilor, observatiile operatorului, verificatorului etc.).
(NP087/2003)
Pentru evaluarea corecta a erorilor de determinare a valorilor parametrilor urmariti si
caracterizarea functiei de mentenanta si fiabilitate a AMC, periodic se vor efectua seturi de
50-100 masuratori consecutive in conditii de incarcare stabilite. Aceste masuratori se vor
efectua pentru fiecare aparat (sau cel putin tip de aparat) intr-o perioada scurta (12-24 ore) de
catre o echipa de 2-3 operatori lucrand independent, cu notarea separate a rezultatelor.
(NP087/2003).
 Efectuarea unui set de masuratori complete la toate AMC disponibile si
functionale, precum si observatii vizuale directe sunt obligatorii in urmatoarele situatii:
- La atingerea unor paliere de umplere, cand acestea sunt prevazute (± 3 zile); daca
durata de mentinere a palierului este mai mica de 20 zile, masuratorile topo pot fi
excluse;
- La atingerea nivelului normal de retentive; daca nu au fost semnalate probleme
deosebite de comportare este recomandat ca acest nivel sa fie mentinut o perioada
cat mai mare pentru a testa prin masuratori, raspunsul constructiei la solicitarea
hidrostatica;
- In toate situatiile de golire cand H retentie ≤ 0,5 H constructie;
- Seisme cu intensitatea in amplasament IA≥4 (MSK) sau magnitudinea M≥Mcritic
(Richter), unde Mcritic este stabilit prin studii seismic de amplasament, in functie de
distant epicentrala;
- Dupa viituri cu deversari de debite care au durat mai mult decat durata critica
stabilita prin proiectul de urmarire speciala;
- In toate situatiile cand valorile de control au fost depasite la mai mult decat doi
parametric urmariti;
- In cazul constatarii prin observatii vizuale directe a unor fenomene deosebite
evolutive, chiar daca masuratorile anterioare la AMC nu au aratat modificari
semnificative in evolutie;
- In situatii de exploatare deosebita (numai la AMC si zona de observatie afectate de
aceste situatii);
- Dupa incidente, accidente sau avarii la obiectul de constructive sau in zona imediat
invecinata (Daca aceasta poate avea influenta asupra constructiei);
- Dupa modificari in sistemul de urmarire care au efectuat mai mult de 50% din
AMC;
- Inainte de transferul de folosinta, punerea in conservare sau abandonul
constructiei.
Este interzisa inceperea umplerii lacului, canalului etc. fara
efectuarea prealabila a unui sir de masuratori la AMC si observatii vizuale
directe asupra zonelor ce vor fi submersate.
 Inregistrarea si stocarea datelor masuratorilor si observatiilor

Modul de culegere, inregistrare si stocare a datelor masuratorilor la AMC si

observatiilor vizuale directe trebuie precizat in proiectul de urmarire speciala.
Culegerea datelor de masurare se efectueaza:
- Manual – in mod obisnuit la majoritatea obiectelor hidrotehnice supuse urmaririi,
cu mijloace de masurare portabile, denumite unitati de citire puse la dispozititia
operatorilor din teren;
- Automat – in cazul obiectelor hidrotehnice care dispun de un sistem de achizitie
automata a datelor;
In cazul sistemului manual de culegere a datelor trebuie sa se utilizeze
obligatoriu:
- Carnetele de teren ale operatorului;
- Registre pentru inscrierea datelor si arhivarea lor;
- Fise pentru transmiterea lunara a datelor;
- Sisteme magnetice de stocare a masuratorilor.
In carnetele de teren in care se inscriu valorile citirilor efectuate la aparatele de masura
si control trebuie consemnate toate datele de identificare a aparatului de la care provin
masuratorile (pozitie in amplasament, simbol, serie, numar etc), data si ora efectuarii
masuratorii si conditiile ambientale ale amplasamentului; obligatoriu se inscriu si marimile
fenomenelor care solicita constructiile la data si ora efectuarii masuratorilor ( in principal
presiunea hidrostatica si temperatura), daca aceasta nu se inregistreaza in mod sistematic in
cadrul programului de masuratori.
Valorile masuratorilor obtinute in conditii dificile de efectuare se noteaza (in carnetele,
fise, registre etc.) cu asterisc, in coloana de observatii, mentionandu-se conditiile de efectuare
a masuratorii.
Carnetele de teren trebuie păstrate ca atare in arhiva, la "Cartea Construcţiei", după
transferul datelor in alte documente, verificarea corectitudinii transferului, contrasemnarea
eventualelor modificări si arhivarea documentelor in care sunt transferate.
Măsurătorile la AMC suspectate de defecţiuni sau la care, fără sa fie vizibile
defecte, valorile măsurate se abat nejustificat sau inexplicabil de la domeniul normal de
variaţie se vor consemna in mod deosebit si conştient in documentele de stocare a
datelor.
Datele de măsurători culese manual de la AMC si consemnate in caietele de teren
trebuie transferate in registrele de măsurători si pe suport magnetic, după fiecare transa de
măsurători.
Funcţie de numărul obiectelor supuse urmăririi speciale si aflate in grija
responsabilului UCC, gradul de dotare cu AMC, numărul aparatelor de un anumit tip si
frecventa măsurătorilor, înregistrarea manuala a datelor se poate face pe un registru care sa
conţină toate datele de măsurare dintr-un an, sau pe mai multe registre.
Registrul de măsurători trebuie vizat pe fiecare pagina de responsabilul cu urmărirea
comportării construcţiilor de la obiectul respectiv si, după caz, de şeful compartimentului
UCC al deţinătorului de lucrare hidrotehnica.
Registrul UCC se depune anual in arhiva unităţii de exploatare, la "Cartea
Construcţiei". Fiecare registru va avea una sau mai multe pagini de continui care trebuie
semnate de cei ce a înregistrat datele si de şeful compartimentului de UCC.

Prelucrarea si interpretarea măsurătorilor

Prelucrarea si interpretarea măsurătorilor este o componenta de baza a activitatii de

UCC prin care se pun in evidenta si expliciteaza (pe baza datelor de care se dispune) aspectele
caracteristice privind natura si evoluţia fenomenelor aparute in comportarea construcţiilor,
interdependenta intre acestea si factorii care le determina.
Prelucrarea măsurătorilor consta in ansamblul de operaţii efectuate asupra citirilor
(după culegerea datelor din teren) pentru transformarea lor in mărimi fizice ale parametrilor
urmăriţi si pregătirea adecvata a rezultatelor pentru interpretare.
Interpretarea măsurătorilor si observaţiilor reprezintă un ansamblu de asocieri logice,
stabilite pe-baza de cunoştinţe tehnice, teoretice si practice, intre mărimi si fenomene sau
orice date avute la dispoziţie, redate prin mijloace tehnice adecvate (reprezentări grafice,
relaţii matematice, descriere, etc.), pentru a stabili sensul si semnificaţia lor, in scopul
formulării unor opinii (de acceptare sau respingere) asupra situațiilor pe care le pun in
evidenta.
Interpretarea măsurătorilor si observaţiilor trebuie efectuata de ingineri de specialitate,
cu experienţa in domeniul construcţiilor hidrotehnice.
Funcţie de scopul urmărit, disponibilităţile tehnice si de personal calificat, prelucrarea
si interpretarea măsurătorilor se executa:
- la nivel de prelucrare si interpretare primară (operativă);
- la nivel de prelucrare si interpretare secundară (aprofundată);
 Prelucrarea si interpretarea primara (operativa), corespunzătoare nivelului I a
activității de urmărire a comportării in timp a construcţiilor, realizata de personalul cu sarcini
in acest domeniu, urmăreşte cunoaşterea rapida a valorii parametrilor măsurați și tendinţei lor
de evoluţie, in vederea stabilirii unui diagnostic parţial si aproximativ asupra comportării
construcţiei.
Prelucrarea si interpretarea primara trebuie sa realizeze:
- transformarea prin calcul a citirilor obţinute de la AMC in valori ale mărimilor fizice
corespunzătoare parametrilor urmăriţi;
- validarea citirilor se face (la cel mult 24 - 48 ore de la efectuarea măsurătorii) prin
selectarea si eliminarea valorilor inacceptabile, suspectate de greşeli sau erori grosolane (după
ce acestea au fost verificate încă o data in teren in cel mult 24 ore);
- ordonarea valorilor in vederea depistării oricăror schimbări survenite in viteza de
variaţie si tendinţa de evoluţie a parametrilor urmăriţi;
- prezentarea pe tabele centralizatoare si/sau grafice caracteristice a rezultatelor;
- compararea valorilor parametrului urmărit cu valorile sale de control;
- compararea valorilor parametrului urmărit, intre puncte si zone învecinate sau
asemănătoare;
- aprecierea tendinţei de evoluţie a fenomenului, prin vizualizarea graficului de variaţie;
- evidenţierea si aprecierea aspectelor de comportare rezultate din activitatea de
urmărire curenta;
- compararea rezultatului măsurătorilor cu tabelele sau graficele de prognoza stabilite pe
baza de prelucrări statistice sau/si deterministe.
Transformarea citirilor obţinute de la AMC in mărimi fizice ai parametrilor de
comportare se face conform indicaţiilor si formulelor pe care trebuie sa le dea obligatoriu
furnizorul de AMC sau/si proiectantul.
Ordonarea valorilor, in procesul de prelucrare a măsurătorilor trebuie sa se facă
funcţie de specificitatea parametrului:
- in ordine cronologica, pentru depistarea eventualelor greşeli sau erori de citire sau
înregistrare si mai ales a tendinţei de evoluţie a fenomenului;
- in ordinea mărimii valorilor; individuale, medii absolute sau relative (crescătoare,
descrescătoare) etc. - pentru corelarea cu încărcările si alte acţiuni;
- după locul (poziţia) AMC in cadrul obiectului - pe orizontala, verticala, etc. - pentru
depistarea zonei din construcţie ce poate fi afectata;
- alte moduri de ordonare posibile pentru fiecare parametru in parte, funcţie de numărul
de valori disponibile, a scopului urmărit, etc.;

In aprecierea valorilor măsurate, tendinţei lor de evoluţie precum si in formularea

concluziilor se va tine seama si de următoarele:
a) orice variaţie brusca sau rapida in evoluţia mărimilor măsurate poate semnala
apariţia unor fenomene deosebite in comportarea construcţiei, care trebuie explicate:
- prin evoluţia solicitărilor exterioare;
- prin modul de evoluţie al altor mărimi măsurate intre care se pot stabili anumite
corespondente;
- prin modificări in structura de rezistenta a materialelor de construcţie si fundație
etc.
b) in acelaşi timp, abateri bruşte in măsurători pot însemna erori de măsura
(datorate condiţiilor de măsurare, operatorului sau defecţiuni la aparate), de înregistrare,
transcriere, calcul, raportare pe grafice, etc.
c) interpretarea trebuie sa fie convingătoare atât prin cantitatea informaţiilor cat si
prin calitatea acestora.
Prezentarea pe tabele, grafice si diagrame trebuie astfel făcută încât sa fie inteligibila
pentru toți utilizatorii din domeniul de activitate (UCC), cu trimiteri precise, direct si uşor
accesibile.
Prezentarea datelor trebuie sa satisfacă următoarele cerinţe minime:
- graficele si diagramele sa se facă la scări rezonabile, standardizate, pentru ca
valorile acţiunilor in cauza sa poată fi uşor comparate cu valorile stărilor de
răspuns; pe cat posibil, reprezentările grafice ale fiecărei stari de răspuns
(parametru supravegheat) vor fi însoțite de reprezentările grafice ale încărcărilor
(acţiunile cauza);
- valorile stărilor de răspuns sa fie înscrise pe aceeaşi fisa, tabel, grafic cu cele ale
valorilor acţiunilor cauza principale; :

- tabele si graficele sa ofere posibilitatea comparării rezultatelor pe întreaga

perioada si cu criteriile (valorile) de atenție, alerta, alarma;
- din tabele si grafice sa reiasă rapid in evidenta valorile reprezentative măsurate
:
si cele de prognoza.
Pentru măsurătorile care reprezintă deplasări, deformaţii unitare si eforturi este
obligatorie prezentarea acestora prin raportarea tuturor AMC la aceeași situaţie de referinţa.
Prelucrarea si interpretarea primara se executa:
 - in regim normal;
- in regim de urgenta, dictat de-modul de evoluţie a unor parametri, de apariţia unor
situaţii deosebite in exploatarea construcţiei (viituri, seisme, incidente, etc.)
Prelucrarea si interpretarea primara in regim normal se executa in max.3 zile, dar nu
mai târziu de efectuarea următoarei transe de măsurători.
In cadrul acestei prelucrări se vor completa si graficele de variație ale parametrilor de
răspuns funcţie de încărcări - cota betonului, a umpluturii pe timpul execuţiei, nivelul lacului,
temperatura aerului, precipitaţii - conform precizărilor din instrucţiuni pentru fiecare situaţie
in parte.
Prelucrarea si interpretarea in regim de urgenta se executa in max. 24 ore de la
efectuarea măsurătorilor pentru:
- acţiunile principale asupra construcţiilor (nivelul apei in lac, temperatura aerului,
precipitaţii, seisme);
- debitele de infiltraţie si nivelurile piezometrice in fundaţiile si corpul barajelor;
- deplasările amonte - aval la pendulele barajelor in arc;
- deplasările relative la rosturile barajelor stăvilar;

Prelucrarea si interpretarea secundara (aprofundata) este caracteristica nivelului II

a activității de urmărire a comportării in timp a construcţiilor si urmăreşte stabilirea unui
diagnostic global si satisfăcător asupra comportării construcţiilor, prin luarea in consideraţie a
tuturor parametrilor măsurați si a observaţiilor directe precum si a interdependentei dintre
aceştia.
Prelucrarea si interpretarea secundara (aprofundata) se face in documentaţiile de
ACC si rapoartele sintetice anuale, de către specialişti ai deţinătorului de lucrare
hidrotehnica, ai proiectantului iniţial sau alţi specialişti din institute de învățământ ori firme
specializate, atestate si recunoscute in astfel de lucrări.
Prelucrarea secundara (aprofundata) consta in:
- extinderea gradului de prelucrare primara prin stabilirea corelaţiilor grafice si
matematice intre acţiuni asupra construcţiilor si parametrii de răspuns;
- reprezentarea grafica si, in măsura posibilului, stabilirea relaţiei analitice intre
variabila parametrului de răspuns si variabila parametrului cauza;
- reprezentarea in plan si secţiuni a repartiţiei parametrilor de răspuns pentru anumite
valori ale parametrilor cauza;
- evidenţierea tuturor influentelor (sau interferenţelor) intre diferiţi parametri urmăriţi;
 - stabilirea interdependentei intre evoluţia parametrilor măsurați si rezultatul
observaţiilor vizuale;
- stabilirea interdependentei intre natura si calitatea materialelor de construcţie si
fundaţiilor, mărimea si evoluţia parametrilor de răspuns;
- evidenţierea corespondentei dintre comportarea construcţiilor si modul de proiectare,
execuţie si exploatare a acestora (in ce priveşte ipotezele folosite, soluţiile adoptate,
tehnologia folosita);
- corelarea datelor rezultate din măsurători cu rezultatele studiilor efectuate (vibraţii,
seismica, colmatare, alte studii de teren si laborator);
- corelarea rezultatelor cu rapoartele de inspecţie si expertiza;
- stabilirea influentelor date de intervenţiile asupra construcţiilor si AMC (reparaţii,
modificări de soluţii);
- corelarea datelor cu rezultatele activităților de verificare, întreținere si reparaţii la
AMC;
- alte aspecte specifice fiecărui tip de construcţie, parametrii de comportare sau AMC,
ori fazei din viața construcţiei.
Este recomandabil ca prelucrarea si interpretarea secundara (aprofundata) a
măsurătorilor sa se facă pe baza unor modele statistice sau deterministe de comportare care
sa permită stabilirea valorilor de răspuns in funcţie de condiţiile de solicitare.
Prelucrarea si interpretarea măsurătorilor, mai ales cea secundara (aprofundata),
trebuie sa ofere personalului responsabil cu UCC, la toate nivelurile, următoarele
posibilităţi:
- întocmirea de diagrame pentru toți parametrii măsurați;
- vizualizarea rapida a fiecărui parametru de interes, in cadrul unor formate si la scări
convenabile;
- verificări ale unor ipoteze de comportare, atât prin efectuarea unor prelucrări simple
cat si cu ajutorul unor modele elaborate;
- compararea directa a valorilor măsurate cu valorile de control;
- semnalarea depăşirii valorilor de control si atingerea valorilor limita pentru
parametrii urmăriţi.
Pentru prelucrarea măsurătorilor parametrilor determinanţi pentru siguranţa se vor
folosi modele matematice “de comportament” statistice care utilizează toate măsurătorile
făcute de la punerea in funcţiune a construcţiei pana in momentul curent. Aceste modele
permit analiza statistica a variaţiei mărimilor măsurate in raport cu solicitările exterioare.
 STABILIREA FRECVENTEI OBSERVAŢIILOR SI A MĂSURĂTORILOR

Frecventa de efectuare a observaţiilor vizuale directe si a măsurătorilor la aparatele de

măsură si control se stabilesc corespunzător fiecărei faze existente din viața construcţiei:
execuţie, punere sub sarcina (prima umplere considerata un moment sensibil din existenta
unui baraj), exploatare curenta si in anumite situaţii speciale ce pot interveni in oricare dintre
aceste faze.
Frecventa observaţiilor vizuale directe si a măsurătorilor ce se efectuează pentru
supravegherea comportării construcţiei hidrotehnice este determinata de viteza de variaţie a
parametrului sau fenomenului urmărit, de efectele acestuia asupra construcţiei, de modul de
comportare pe întreaga perioada de exploatare si de vârsta acesteia.
Stabilirea frecventei observaţiilor si măsurătorilor se face de obicei in funcţie de timp
(orar,zilnic, săptămânal, lunar, semestrial, anual) si in funcţie de cunoaşterea modului de
evoluţie a valorilor parametrului supravegheat (de exemplu, pentru anumite variaţii ale
nivelului apei, a debitelor de infiltraţii, a ratelor de tasare, după seisme, înainte si după viituri,
etc.).
Intervalul minim dintre doua măsurători se alege astfel încât variaţia normala a
mărimii măsurate sa fie mai mare decât precizia asigurata de sistemul de măsură folosit.
In acelaşi timp, trebuie ca frecventa măsurătorilor sa fie mult mai mare decât a
fenomenului urmărit, asigurând o. buna monitorizare a acestuia.
Pentru uşurinţa efectuării măsurătorilor, cat si pentru buna corelare a acestora in procesul
de prelucrare si interpretare se impune ca datele calendaristice la care se efectuează; diversele
măsurători si observaţii sa coincidă (efectuarea in aceeaşi zi).
Frecventa observaţiilor vizuale directe si a măsurătorilor face parte din proiectul de
urmărire speciala si este stabilita in prima etapa de întocmitorul proiectului de dotare cu
aparate de măsură si control si adaptata ulterior la propunerea deţinătorului de lucrare
hidrotehnica (prin compartimentul de UCC, sau de către Specialişti si experţi in domeniu),
validata de comisia UCC.
Frecventa observaţiilor vizuale directe si a măsurătorilor diferă funcţie de parametrul si
de fenomenul supravegheat.
Frecventa efectuării observaţiilor vizuale directe si a măsurătorilor trebuie sa fie suficient
de mare pentru ca interpretarea acestora sa se facă la intervale suficient de scurte pentru ca
anomaliile sa fie detectate (sesizate) in timp util.
 CRITERII DE AVERTIZARE

Construcţiile hidrotehnice pot fi exploatate in situaţie normala sau in situaţie

excepţionala, trecerea de la o situaţie la alta făcându-se pe baza unei analize a comportării sau
pe baza unor criterii de avertizare.
Funcţie de situaţia de funcţionare se stabilesc masuri specifice care se refera la:
- informarea factorilor de decizie;
- programul de desfăşurare a supravegherii (frecvența măsurătorilor si a observaţiilor
vizuale si analize ale comportării);
- masurile de protecţie a populaţiei si bunurilor posibil afectate.
Situaţia normala de exploatare este caracterizata de faptul ca starea si răspunsul
construcţiei sunt corespunzătoare celor prognozate.
Situaţia excepţionala de exploatare intervine atunci când valorile parametrilor
semnificativi sunt diferite fata de cele stabilite ca fiind caracteristice situaţiei normale de
exploatare. In funcţie de valorile abaterilor fata de situaţia normala de exploatare si de riscul
potenţial se delimitează:
- starea de atenție ce reprezintă simpla abatere de la parametrii normali de
funcţionare, fără existenta unui pericol pentru siguranţa construcţiei;
- starea de alerta (pericol) ce este declanșata la sesizarea unor fenomene a
căror evoluţie ar putea sa duca la un pericol pentru construcţie si zona aval a acesteia;
- starea de alarma ce este declanșata de un pericol de avarie a construcţiei ce
poate duce la rupere sau/si de necesitatea evacuării unor debite ce pot provoacă inundarea
unor zone din aval.
Criteriile de avertizare sunt stabilite in ideea aplicării imediate a masurilor
corespunzătoare noii stări de funcţionare a construcţiei, fără a mai aştepta rezultatele unei
analize suplimentare.
Criteriile de avertizare sunt denumite după starea in care se intra - criterii de atenție, de
alerta (pericol) sau de alarma - și se referă la:
- solicitările construcţiei din momentul respectiv si/sau prognozate (nivel apa in lac,
debit afluent, precipitaţii, temperatura aerului, solicitări seismice, etc.)
- răspunsul construcţiei, al fundaţiei si al versanților la solicitările exterioare, rezultat
din observaţiile vizuale directe si măsurătorile efectuate la AMC;
- starea de funcţionalitate a diverselor elemente componente ale amenajării (organe de
evacuare, automatizări, sisteme informaţionale, etc.)
 Criteriile de avertizare, se stabilesc la proiectarea construcţiei hidrotehnice, in cadrul
proiectului de urmărire speciala si se reactualizează, după caz, prin documentaţiile de ACC
(documentaţii periodice sau analize speciale, determinate de evenimente deosebite) sau atunci
când apar modificări in regimul de exploatare sau se realizează lucrări de reparaţii
(consolidări) care schimba comportamentul construcţiei.
La atingerea oricărui criteriu de avertizare, personalul care exploatează construcţia
verifica corectitudinea informaţiei care determina modificarea stării de funcţionare si in cazul
confirmării procedează la:
- anunţarea compartimentului responsabil cu supravegherea comportării construcţiei si a
conducerii unității;
- intrarea automata in programul special de supraveghere, corespunzător stării
excepţionale respective, ce implica in primul rând mărirea frecventei măsurătorilor si a
observaţiilor.
Starea de atentie apare când valorile unora dintre parametrii de comportare se apropie,
iar la unii parametri chiar depășesc valorile domeniului considerat normal, fără ca starea
generala a construcţiei sa fie modificata fata de cea normala. Starea de atenție impune o
analiza de detaliu a evoluţiei valorilor parametrilor si o urmărire mai atenta in continuare a
comportării construcţiei (eventual se solicita inspectarea construcţiei) pana la stabilirea unei
concluzii, inclusiv luarea masurilor ce se impun, in conformitate cu masurile stabilite prin
regulamentul de exploatare a sistemului de avertizare-alarmare.
Criteriile stării de atenție se refera la:
- depăşirea unui anumit nivel in acumulare: NNR, nivel maxim înregistrat anterior,
nivel la care supravegherea efectuata in timpul exploatării anterioare a pus in evidenta
modificări de comportare, un nivel superior NNR atunci când acumularea are o importanta
transa de atenuare si când depăşirea NNR se realizează frecvent;
- debite afluente in lac, reale sau prognozate, care pot sa conducă la atingerea nivelelor
de atenție;
- starea de nefuncționalitate a sistemelor de evacuare a apei, indiferent de cauza;
- depăşirea gradientului de variaţie a nivelului de apa in acumulare prevăzut in
instrucţiunile de exploatare;
- înregistrarea in amplasament a unor precipitaţii mai mari decât valorile curente;
- înregistrarea unor temperaturi excepţionale (in special cele minime);
- înregistrarea unei solicitări seismice;
- răspuns anormal al construcţiei la solicitările exterioare relevat de observaţiile si
măsurătorile efectuate in cadrul activității de UCC.
Criteriile stării de atenție pentru parametrii supravegheaţi prin măsurători la AMC pot
sa constituie:
- un indicator al unei variaţii mari a parametrului măsurat, care necesita o urmărire cu o
frecventa mai mare decât cea stabilita iniţial si in acest caz el poate fi stabilit pe categorii de
măsurători;
- un indicator al comportării anormale si in acest caz el trebuie stabilit pentru fiecare
punct de măsură.
Pentru o stabilire clara a semnificaţiei stării de atenție, in cazul folosirii pentru aceeaşi
lucrare a unor criterii de ambele tipuri, este recomandabil ca ele sa fie prezentate separat.
Criteriile stării de atenție stabilite pentru măsurători conduc in general la mărirea
frecventei numai pentru tipul respectiv de măsurători.
Ieşirea din starea de atenție, provocata de un criteriu asupra unei măsurători, se face,
fie prin revenirea valorilor măsurate in ecartul norma! de variaţie (verificata pe cei puţin trei
măsurători succesive), fie prin modificarea criteriului respectiv, ca urmare a unei analize a
măsurătorilor efectuate.
Criteriile stării de atenție ale măsurătorilor pot fi sub forma numerica sau sub forma
grafica, modul de prezentare depinzând de modul de prelucrare si interpretare a rezultatelor.

Se pot folosi drept criterii ale stării de atenție următoarele valori:

- valoarea maxima a parametrului măsurat in corelaţie cu solicitările;
- diferenţa rezultata intre valorile a doua măsurători succesive, efectuate cu frecventa
normala;
- ecartul dintre valoarea măsurată si o valoare normala, calculata pe baza unei relaţii
(analitica sau grafica) dintre parametrul măsurat si solicitările construcţiei.
Criteriile stării de atenție sub forma relaţiei dintre parametrul urmărit si solicitările
barajului se stabilesc printr-un calcul efectuat pe un model determinist sau statistic.
Modelul statistic consta din determinarea pe baza măsurătorilor efectuate in perioada
de exploatare anterioara, a unei corelaţii intre mărimea măsurată si factorii exteriori.
O buna corelaţie (coeficient de corelaţie 0.95 si eroare standard de ordinul de mărime
al erorilor corespunzătoare lanţului de măsura folosit) permite utilizarea modelului astfel
obținut pentru verificarea normalității comportării.
Criteriul de atenție se stabileşte ca valoare limita admisa pentru ecartul măsurat-
calculat si el poate fi egal cu cel rezultat din împrăștierea măsurătorilor anterioare.
 In cazul in care mărimea măsurată depinde de un singur parametru (exemplu sarcina
hidrostatica) corelaţia obţinuta se poate reprezenta grafic si criteriul se poate utiliza uşor chiar
in cazul prelucrării manuale a rezultatelor măsurătorilor.
Modelul statistic se reface ori de cate ori domeniul de variaţie al parametrilor exteriori
este depăşit.
Starea de alerta (pericol) este declanșata de apariţia unor fenomene evolutive ce pun
in pericol siguranţa lucrării creând un risc sporit pentru populaţia din aval si are drept
consecinţa intervenţii constructive în regim de urgenta precum si pregătirea personalului si a
materialelor necesare pentru o eventuala evacuare a acesteia.
Criteriile stării de alerta se stabilesc in mod corespunzător, ţinând seama ca o
avertizare inutila este mult mai puţin păgubitoare decât declanşarea stării de alarma fără o
pregătire prealabila.
Caracteristic pentru criteriile stării de alerta este faptul ca ele nu se refera la un
element izolat ci trebuie stabilite ţinând seama de influentele reciproce ale diferitelor
fenomene măsurate sau observate.
Criteriile stării de alerta sunt declanşate, in principal, de observațiile vizuale directe,
mai importante decât măsurătorile efectuate asupra unor parametri.
Se considera criteriu de alerta semnalarea oricărui fenomen a cărei evoluţie poate
duce la avarierea construcţiei:
- infiltraţii concentrate cu antrenări de materia!;
- instabilități ale taluzelor a căror evoluţie ar putea sa duca la pericolul deversării zonei
instabile;
- deplasări mari care pot sa duca la distrugerea sistemelor de etanșare si la apariţia unor
infiltraţii cu pericol de eroziune interna;
- posibilitatea cedării unor baraje din amonte.

Debitele afluente (reale sau prognozate) constituie criteriu de alerta in situaţia in care
combinate cu nivelul apei in lac si starea de funcţionalitate a descărcătorilor pot sa conducă la
necesitatea evacuării unor debite ce produc inundarea unor zone din aval.
Orice evacuare de debite mai mari decât cele normale de exploatare, datorita
verificării funcţionalităţii echipamentului hidromecanic, respectării unor restricţii de umplere,
pregolirilor sau viiturilor, trebuie sa fie precedată de masuri pentru evitarea surprinderii
oamenilor si animalelor in zona aval a albiei râului. Ca masuri imediate in aceste situaţii se
impune sesizarea forurilor in drept, iar sistemul de avertizare-alarmare dintr-o stare de
aşteptare sa intre intr-o stare activa.
Starea de alarma este declanșata de apariţia fenomenelor ce preced cedarea sau de
cedare propriu-zisa si are drept scop declanşarea acţiunii de alarmare a populaţiei pentru
evacuare in afara zonelor posibil a fi afectate.
Starea de alarma intervine când:
- construcţiile suferă modificări ce pot conduce la avarierea grava sau la cedarea lor;
- valorile unor parametri corelaţi sau nu cu ceilalţi parametri măsurați, marchează
evoluţii cu rate rapide sau bruşte in afara domeniului de variaţie normala;
- ruperea construcţiilor este iminenta sau, printr-un proces de cedare brusc, ruperea s-a
produs parţial sau total;
- in cazul unor viituri catastrofale;
- in amonte s-au produs ruperi de baraje sau de diguri.
Situaţiile menţionate mai sus obliga la golirea rapida a lacurilor, ceea ce generează
viituri artificiale, impunând alarmarea zonelor din aval pentru salvarea oamenilor si a
bunurilor.
Stabilirea criteriilor de alarma se face ținând seama de mecanismele de rupere
posibil a fi imaginate, in funcţie de tipul barajului,* caracteristicile fundaţiei si de
comportarea anterioara.
Esenţial in declanşarea stării de alarma sunt abilitatea si responsabilitatea
personalului care trebuie sa sesizeze din timp, sa supravegheze permanent, sa aprecieze cu
discernământ evoluţia ulterioara a fenomenelor preced eventuala cedare sî sa sesizeze
organele superioare ce sunt obligate sa constate situaţia si daca este căzui sa declanşeze
desfășurarea planului de avertizare-alarmare.