Ê Ê
Ê



 
Ê ÊÊ

Ê Ê
 Ê 


c
c
c
c




Ê  
 

c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
 
        !
`
 
   

c
c
c
c
c
c
c
cccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc cccccccccccccccccccccccc c
c
c
c
c
c
c
c
c
c c c cccccccccc  
   
c
c c
 c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c

c
c
c
Capitolul I. Contabilitatea romanească în perioada dinaintea comunismului

Capitolul II. Sistemul contabil românesc în perioada comunistă

Capitolul III. Sistemul contabil românesc în perioada postcomunistă

c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c

c
c
 





cc 

c 
c  cc  c  
 c



c 
cc c
c
Dupã o perioadã în care au fost tipãrite, de cele mai multe ori, traduceri ale unor lucrãri
strãine de contabilitate, în special din literaturã franceza, spre sfârşitul secolului al XIX-lea
încep sã aparã primele reflecţii despre contabilitate aparţinând autorilor romani.
O personalitate marcanta a momentului a fost Theodor ªtefãnescu, considerat de
istoriografia contabilã din ţara noastrã ³pãrintele contabilitãţii romaneşti´.
În anul 1873 a publicat într-o primã ediţie cursul de contabilitate ´Contabilitatea în partida
dubla. C. G. Demetrescu considerã aceastã lucrare ³prima carte de contabilitate româneasca´,
prin urmare opera lui Th. ªtefãnescu marcheazã începutul literaturii contabile din România.
La începutul secolului al XX-lea contabilitatea publica era reglementata de legea din 1895
care opera atât la nivel administraţiei publice cât şi al celei de stat.
O lege specifica contabilitãţii a existat doar pentru contabilitatea publica primul care a fost
reglementat în 1861 prin apariţia Regulamentul financiar, iar contabilitatea din sectorul privat
se supunea prevederilor Codului de comerţ ce a intrat în vigoare în anul 1887.
Un start în planul disputelor ştiinţifice a fost asigurat de apariţia în anul 1908 a primei
reviste cu specific contabil în România Revista Generalã de Comerţ şi Contabilitate în
paginile cãreia s-a militat pentru constituirea celei dintâi organizaţii profesionale: Corpul
Contabilor Autorizaţi şi Experţi ± el fiind înfiinţat la 13 iulie 1921 şi a funcţionat pânã în
1951 .
Revista a ridicat problema necesitãţii unei reforme fiscale : astfel în 1923 la 1 aprilie avem
înfiinţarea impozitului pe venit global .
S-a propus introducerea contabilitãţii în partida dubla în sectorul public acest lucru fiind
amânat ca urmare a primului rãzboi mondial şi reglementat prin legea contabilitãţii publice
din anul 1929 împreunã cu legiferarea profesiei de contabil public, precum şi elaborarea unui
bilant-tip pentru întreprinderile publice .
S-au constituit primele comisii de reglementare a contabilitãţii în anul 1941 a cãror obiect
de activitate îl reprezenta : adoptatea unui plan contabil cât şi a unui cadru contabil,
demararea lucrãrilor de normalizare a contabilitãţii (anteproiectul privind normalizarea
contabilitãţii).
Evoluţia contabilitãţii în România se datoreazã într-o mare parte şi activitãţii revistei
RGCC care conecta ţara noastrã la fluxul de idei vehiculate la nivel internaţional.

 
cc  

c 
c
c
c  
c c

Prima jumãtate a secolului al XX-lea a fost unul marcat de trei evenimente : cele douã
rãzboaie 1914-1918 şi 1939-1944 ; de Marea Crizã Economicã 1929-1933 dar totuşi Europa
Occidentalã a trecut cu bine de aceastã experienţã şi practic atoata aceastã perioadã
preocuparea la nivel mondial era de crearea unui plan de conturi.(în special ţãrile
continentale) şi cu privire la îmbunãtãţirea comunicãrii financiare (criza determinatã de lipsa
aducerii la cunoştinţa publicului asupra informaţiei contabile).



c 

c c

c c 
c. J.Richard identifica urmãtoarele faze:
Perioada 1900-1918 ± modele propuse de specialişti belgieni şi francezi , iar scopul era de
a standardiza formatul bilanţului şi al contului de profit şi pierderi .

c c
 Perioada 1918-1937 ±În germania au apãrut noi modele de planuri de conturi care avea ca
principiu de organizare monismul formal;
Perioada 1937-1945 ± au apãrut planuri de conturi bazate pe principiul dualismului formal.
Ca aceastã perioadã în contabilitatea româneasca se dorea stabilirea valorii contabilitãţii şi
cum ar trebui fãcutã reglementarea contabilitãţii, prezentarea bilanţului şi relevanta
informaţiilor; modalitãţi de aplanare a distorsionãrii datelor generate de inflaţie , rolul
amortizãrilor în contabilitate , contabilitatea instituţiilor publice.




cc  

c c

c
c 
cc

Majoritatea autoriloe considera contabilitatea o ştiinţã a ramurii sociale care se gãseşte în

strânsã legãturã cu alte ştiinţe : matematicã , juridic, finanţe, economia politica
Iar patriomoniul ca obiectul contabilitãţii Sp Iacobescu în care acesta este abordat din douã
puncte de vedere: economic şi juridic .
Juridic reprezintã totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane fizice sau juridice , iar
din punct de vedere economic obiect de drepturi şi obiecte de obligaţiuni.
I.N.Evian lanseazã teoria materialista sub unghiul de cercetare exclusiv economic al
fenomenelor în întreprinderi potrivit cãreia activele şi pasivele reprezintã întreprinderea ca o
entitate economicã

  c c cc
  ccc 

cc
c
În 1973 T.Tamasan evidentieaza 5 curente de gândire în fundamentarea ştiinţificã a
contabilitãţii :
  c!"#$%!&'$c
-Th ªtefãnescu, I Tanasiu, I. Mihãilescu ± adepţii teoriilor personaliste(teoria
lofiomografica) şi teoriile materialiste (teoria lui Hugli şi Schaer);
(  c!&'"%!&)"c
I.C.Pantu , St Dumitrescu , C.G.Demetrescu ,V.M.Ioachim, D.Voinea ± adepţii teoriei
schimbului patrimonial a lui Sp Iacobescu şi Al Sorescu
I.N Evian ± adeptul teoriei sub unghiul de cercetare exclusive economic.

* c +


c  
± egalitatea se stabileşte intre patrimoniul economic ce
cuprinde toate bunurile (drepturi şi obligaţii) şi patrimoniul juridic (drepturile şi obligaţiile
pecuniare ale unei persoane) .
Teoria sub unghiul de cercetare exclusiv economic ± se respinge caracterul ştiinţific al
contabilitãţii considerând-o doar un ³supliment aritmetic al ştiinţei economice. Unde activul
reprezenta averea adicã totalitatea mijloacelor care participã în vederea realizãrii scopului
întreprinderii, iar contul de debitori reprezintã drepturi de creanţe nu avere, practic egalitatea
activ=pasiv este prezentatã de maniera avere totala= capital total.
Un alt aspect ce a procupat cercetãtorii contabili romani a fost modul de realizare a
reglementãrii contabile .

, 
- c
c
Pe plan internaţional primele tendinţe s-au manifestat în SUA în anul 1887, şi urmând
trendul international şi în România se încearcã o normalizare în domeniul contabilitãţii.
În 1928 Asociaţia Experţilor Contabil din România solicita o schemã de bilanţ pentru
întreprinderile comerciale şi industriale, o schemã a contului de profituri şi pierderi , un model

c c
de Exploatare şi cont de Fabricaţie, formulare ce trebuiesc completate de cãtre societãţi şi care
sunt colectate de cãtre Institutul Naţional de Statisticã cu scop statistic.
În anul 1941 s-a constituit o comisie în cadrul Ministrului Coordonãrii în privinţa
normalizãrii contabilitãţii şi au apãrut douã curente :
!
 

c 
% (cadru general pe grupe mari de conturi aplicabil, la nivel
de ramura sãu domeniu planuri de conturi proprii, documente de sinteze ,nu sunt prevãzute
poziţii juridice cum ar fi conturile de ordine şi de evident ; nu cuprinde probleme de calculaţie
a costurilor şi de evaluare);
.
 

c    ± plan de conturi unitar pentru toate tipurile de unitãţi; formulare
tip pentru documente de sintezã ; pledeazã împotriva conturilor de ordine şi a conturilor de
evidenta; în planul de conturi proiectat era integrate şi calculaţia costurilor.
Curentul patrimonialist avea avantajul cã este destul de larg conceput pentru a se
încadra în el orice inreprindere, iar curentul economic se ocupa amãnunţit de normele de
calculaţie pentru care se prevede formulare obligatorii.

 c 
 /cc
D Voinea 1944 ± face referire la directivele de organizare a contabilitãţii emise în Germania
din anul 1937, directive ce prezintã cadrul de conturi general cât şi un exemplu de plan de
conturi, având o contribuţie în ceea ce priveşte popularizarea ideii de necesitate a
normalizãrii.

0-c cc cc c  cc

c
În încercarea de normalizare s-au fãcut propuneri şi sub altã formã: normarea
contabilitãţii.
În anul 1947 se constituie Consiliul permanent al normãrii contabilitãţii unde membrii
elaborau pentru fiecare sector reprezentativ de activitate câte un cadru general având la baza
sistemul zecimal- Dewey.
›






- Unificarea terminologiei contabile;
- Sistematizarea contabilitãţii dupã operaţiunile fireşti ale procesului economic.

 c

c c/ 

 cc
c
Pentru ca rolul situaţiilor financiare este acela de a oferi informaţii relevante cu privire la
poziţia financiarã, performanţele întreprinderii şi modificãrile ce au loc la nivelul acestora
pentru cã s-a pus problema devalorizãrii monetare şi ca aceste situaţii nu aveau nici o valoare
fapt pentru care se cerea întocmirea unui bilant-aur (bilanţ revalorizat) reglementare ce nu s-a
concretizar Soluţia agreata fiind utilizarea reevaluãrilor.
Bilanţ revalorizat ±reprezintã redactarea unui bilanţ de stabilizare ce implica reevaluarea
activelor în moneda hârtie cu curs forţat, ţine cont de modificarea preţului bunurilor .
Prima reforma monetara avea loc în 6 noiembrie 1936 unde ţara noastrã renunţa definitiv
la etalonul aur .

 

c c - c
c
Amortizarea C.G.Demetrescu 1945 defineşte amortizarea ca fiind miscorarea treptatã a
valorii unui element de activ din cauza deprecierii rezultând din: uzare, scãderea valorii de
cost, pierderi, intervenţii noi.
Amortizarea elementelor de active se aplicã atât bunurilor imobile şi celor mobile sau aşa
numitele averi fixe şi averi circulante.ªi numai uzajul şi amortizarea sunt cauze de amortizare.
C Purcãrete 1943 identificã 5 metode de amortizare :

c c
 1.Metoda de amortizare dupã valoarea iniţialã de achiziţie sau de cumpãrare impusã de
Decizia Comisiei fiscal nr. 480 din 1933 .
2.Metoda dupã valoare industrialã sau consumabilã ± presupune aplicarea procentului
de amortizare diferenţei dintre valoarea iniţiala sic ea finalã a activului imobilizant ;
3.Metoda dupã valoarea actuala recomandatã în România pentr faptul cã se creeazã o
bazã comunã de evaluare care uşureazã comparabilitatea diferitelor perioade în care se fac
reachizitiile , atunci când oscilaţiile de valoare sunt destul de importante.
4.Metoda de amortizare dupã valoarea contabilã sau din ultimul bilanţ ± potrivit acestei
metode de amortizare în primul an valoarea amortizatã este mai mare , apoi descreşte
procentul rãmânând constant.
5.Metoda de amortizarea dupã valoarea de înlocuirea(cost curent) ± este prezenta doar
la nivelul literaturii de specialitate .
Contabilitatea publica S.Iacobescu atrage atenţia asupra necesitãţii inventarului întregii
averi naţionale şi nu numai a patrimoniului public.
În acest domeniu profesorul G.Alesseanu a abordat aceastã problemã el localizaeaza
contabilitatea publica în ansamblul cunoaşterii ştiinţifice .

 cc ccc


c c
c
Prima încercare de realizare a unui bilanţ tip a fost fãcutã de TH ªtefãnescu în anul
1902, în anul 1927s-a realizat întocmirea unui bilanţ tip pentru întreprinderile ec de stat ,
iar în anul 1934 a fost pus la punct un bilanţ pentru bãnci.
Comisiile s-au ocupat de întocmirea bilanţului tip dar au rãmas doar la stadiul de
propuneri .
Teoriile dezbãtute legate de bilanţ au fost:
-teoria staticã a bilanţului (posibilitatea determinãrii elementelor patrimoniale fata de
fondul propriu ) rolul este acela de a cunoaştere şi analiza a patrimoniului la un moment
dat;
- teoria dinamicã a bilanţului (legãtura organicã intre pãrţile ce vor deveni
consumatiuni de valori în perioadele viitoare sau succesive şi între consumatiunile de
valori ale cãror plãţi se vor efectua ulterior sau în viitor.
-teoria organicã a bilanţului se bazeazã pe recuperarea realã a costurilor calculate la
valoarea de aprovizionare din ziua desfacerii ; acest bilanţ e similar unui bilanţ în costuri
de înlocuire , iar contul rectificativ are rolul unui cont de rezerve.
- teoria integralã a bilanţului se bazeazã pe principiul egalitãţii şi al echilibrului celor
douã unitãţi componente ale bilanţului averea şi capitalul , rolul fiind de a calcula şi stabili
averea şi capitalul la un moment dat .

c
c
c
c

c
c
c
c
c
c
c
c
c c
 c
c
c



cc 

c 
c  c
c  c 
1c

În mod cert, în România, dezvoltarea contabilită ii a depins în cea mai mare măsură
de dezvoltarea economică, de condi iile concrete în care au evoluat atât economicul cât i
socialul.
Perioada 1950-1990 a întrerupt o tradi ie în plină formare, cu o anumită tendin ă de
interna ionalizare a gândirii contabile în cadrul colii române ti de contabilitate, datorită
i specializărilor din străinătate a practicienilor i profesorilor din domeniul contabilită ii.
Doctrina economică socialistă presupunea renun area la mecanismele economiei de
pia ă i înlocuirea acestora cu cele specifice economiei planificate. În O
O  Sunt
prezentate prin compara ie elementele caracteristice economiei de pia ă i economiei
planificate (socialiste) astfel încât să putem observa diferen ele dintre cele două tipuri de
economii.
Sistemul contabil practicat înainte de Revolu ie era rezultatul condi iilor economice,
financiare, sociale i fiscale în care operau contabilitatea i contabilii români, cu
următoarele particularită i:
- sistem economic centralizat i planificat;
- controlul permanent al statului i Partidului Comunist Român în via a întreprinderilor i
un caracter deloc formal al activită ii sindicale, dominată, în fapt, de puterea partidului;
- sistem fiscal rigid, fără motiva ii;
- caracter birocratic al serviciilor din întreprinderi;
- rela ii limitate între întreprinderi i sistemul bancar;
- existen a unor fenomene infla ioniste, însă mascate;
- informa iile contabile produse de întreprinderi au caracter secret i sunt destinate unui unic
utilizator: organismele statului, controlate politic de partidul unic.
Din 1950 i până în 1990, coala românească de contabilitate a fost recanalizată din
nefericire într-o direc ie cu sens unic, stabilită de Moscova, lipsa flexibilită ii nepermi ând
o gândire contabilă specific românească până spre mijlocul anior 1970.
În anul 1951, are loc modificarea sistemului eviden ei contabile, modificări survenite
prin intermediul următoarelor caracteristici:
lc eviden ierea prin contabilitate a devierilor de la pre urile planificate;
lc considerarea ca realizare, nu vânzarea produselor ca până acum, ci încasarea lor,
exceptând vânzările sub 10.000 lei;
lc separarea fondurilor speciale prin conturi nu numai ca sursă, dar ca i reprezentare
materială;
lc adaptarea planului de conturi la noile dispozi iuni cu privire la finan area
investi iilor
i repara iile capitale referitoare la sistemul de plă i;
lc eviden ierea separată a crean elor i datoriilor neachitate în termen;
lc punerea în concordan ă a planului de conturi cu planul de produc ie;
lc separarea cheltuielilor generale ale întreprinderii după specificul lor economic;
lc introducerea simplificărilor în înregistrările contabile.
În ancela i an, 1951, este desfiin at Corpul Contabililor Autoriza i i exper i din
România.

c c
 Perioada 1960-1970 este caracterizată ca fiind marcată de eforturi în adâncirea
procesului de generalizare teoretică i de cre tere a nivelului de mecanizare i de
automatizare a calculelor contabilită ii. În afara progreselor înregistrate în domeniul
mecanizării contabilită ii remarcăm, pe lângă preocuparea universitarilor români de a
elimina unele preluări ale unor termeni inadecva i sau par ial inadecva i (eviden a
contabilă, bilan contabil), canalizarea eforturilor către perfec ionarea tehnicii contabile.
În România, diferen ierea cadrelor de conturi i implicit a planurilor de conturi pe
ramuri de activitate s-a men inut de la 1 ianuarie 1949 până în anul 1971, când au fost puse
în practică planuri de conturi noi, ce aveau la bază un singur cadru general. Experien a
dobânditã de la introducerea contabilitã ii normate a dovedit necesitatea concretizãrii
instrumentelor de lucru folosite în activitatea practicã de cãtre aparatul contabil, în baza
cãrora se asigura înregistrarea sistematicã a opera iunilor economice în contabilitate,
interpretarea i analizarea rezultatelor economico-financiare ob inute de cãtre întreprinderi,
centrale i celelalte unitã i socialiste. În acest sens, pentru aparatul contabil din economie,
cu începere de la data de 1 ianuarie 1971, au fost elaborate, într-o formã simplificatã i
unitarã, noile reglementãri privind organizarea i conducerea contabilitã ii în unitã ile
economice i bugetare.
Prin actele normative elaborate în domeniul contabilitã ii ± H.C.M. nr. 1.885/1970 cu
privire la organizarea i conducerea contabilitã ii, atribu iile i rãspunderile
conducãtorului compartimentului financiar-contabil, normele metodologice privind
contabilitatea unitã ilor economice aprobate prin O.M.F. nr. 595/1970 ± au fost concentrate,
într-o formã simplificatã toate dispozi iile cu caracter contabil apãrute în perioada 1948-1970
i dispersate în numeroase regulamente, circulare, instruc iuni etc. Actele normative
respective au asigurat adaptarea cerin elor contabilitã ii la noile structuri organizatorice
create în economie, reflectarea reglementãrilor care au fost puse în aplicare în contextul
mãsurilor întreprinse pe linia aplicãrii metodelor de conducere i planificare a economiei,
cum sunt cele cu privire la planificarea, repartizarea i vãrsarea beneficiilor, finan area i
creditarea investi iilor, finan area mijloacelor circulante, gospodãrirea mijloacelor
circulante i bãne ti etc.
Între anii 1939-1955 apare revista ,,Buletinul Contabililor¶¶. ,,Buletinul Contabililor´
cuprindea, in mod intensiv, traducerea a a două lucrări de specialitate din literatura sovietică ,,
Curs teoretic de eviden ă contabil㶶- I. M. Galperin, N. A. Kisparisov i N. A. Leontiev,
respectiv ,,Curs scurt de eviden ă contabilă pentru contabilii din întreprinderile industriale¶¶-
M. H. Jebrack, considerate a fi ,,singurele lucrări de specialitate traduse i de o valoare
deosebită pentru cunoa terea principiilor i aplicării contabilită ii normate¶¶.
Începând cu anul 1956, ,,Buletinul Contabililor´ a fost înlocuită de ,,Eviden a
contabilă´, revistă ce a apărut până în anul 1969, moment în care denumirea acesteia a fost
schimbată în ,,Revista de Contabilitate´, conducând la o desovietizare a contabilită ii
române ti, alături de introducerea unui cadru unic de conturi la nivel na ional. În 1972,
apare ,,Istoria contabilită ii´, autor G.G. Demetrescu. Aceasta reprezintă o lucrarea de
contabilitate ancorată puternic pe linia cercetării tiin ifice, fiind practic singura lucrare de
acest gen în literatura noastră contabilă.
A adar cu toate că în prima perioadă a orânduirii socialiste a reprezentat o etapă în
care acumulările tiin ifice nu s-au prea sim it, existând preocupări în special în direc ia
preluării experien ei sovietice i în materie contabilă, după 1965 s-a încercat i s-a reu it
publicarea unor lucrări folosindu-se informa ii noi din literatura universală. Astfel, lucrarea
lui I. Mărculescu, publicată în anul 1967, ,,Preocupări actuale în contabilitatea i gestiunea
întreprinderilor capitaliste´, în studii i cercetări economice, prezintă informa ii contabile ce
fac obiectul unor studii tiin ifice pe plan mondial.
În 1972, apare ,,Istoria contabilită ii´, autor G.G. Demetrescu. Aceasta reprezintă o
lucrarea de contabilitate ancorată puternic pe linia cercetării tiin ifice, fiind practic singura
lucrare de acest gen în literatura noastră contabilă.

c c
 Anii 1970 i 1980 se remarcă prin eforturi de a păstra viu interesul pentru cercetarea
contabilă românească chiar i din spatele ,,Cortinei de fier´.



c 
c  c c    c
 c
c
Normalizarea contabilă era de natură publică, asigurată de Direc ia Contabilită ii din
cadrul Ministerului de Finan e în colaborare cu Direc ia Centrală de Statistică. Cadrul
contabil era monist si puternic normalizat. Monismul contabil consta în integrarea
contabilită ii analitice i generale a întreprinderii
În ceea ce priveste finalitatea sistemului contabil, putem constata că sistemul contabil era
orientat după principii politice de produc ie i control, integrând contabilitatea externă cu
contabilitatea internă.
Între sistemul bancar i întreprinderi existau fluxuri reduse datorită faptului că nu existau
diferitele opera iuni de finan are, cum ar fi efectele de comer si alte opera iuni bancare.
Prin intermediul acestor elemente, contabilitatea era un simplu accesoriu al planificării i
un mijloc de control al execu iei planului.
Prin caracterul limitat i formal al activită ii sindicale nu se realiza o participare la
difuzarea externă a informa iei contabile.
Normalizarea contabilă devine atributul exclusiv al statului încă din 1947, o dată cu
crearea, în cadrul Ministerului Industriei i Comer ului, a unui Consiliu Permanent al
normării contabilită ii.
Prima problemă supusă rezolvării a constituit-o elaborarea unui cadru general de conturi,
aplicabil tuturor întreprinderilor industriale i cuprinzând clasele i grupele de conturi
folosite în diferite ramuri de activitate industrială. De asemenea, s-au prevăzut următoarele
etape ale normalizării contabilită ii:
lc stabilirea principiilor de calculare a pre ului de cost i de vânzare;
lc elaborarea instruc iunilor privind tehnica înregistrărilor contabile pe baza
planurilor de conturi;
lc tipizarea i simplificarea documenta iei primare, organizarea statisticii i a
bugetării.
Pentru formarea bazei teoretice a noii contabilită i s-a folosit experien a sovietică,
adaptată la cerin ele economiei române ti. Contabilitatea socialistă a devenit o formă a
eviden ei contabile, o dată cu traducerea unor lucrări de specialitate ale unor autori sovietici.
.
„
- c 2 c 
c
Conducerea întreprinderii reprezenta utilizatorul intern al informa iei contabile,
informa ie care îi permite să- i întocmească analizele si rapoartele, în special pentru analiza
costurilor i determinarea pre urilor. De asemenea i personalul întreprinderii era
considerat ca i utilizator intern, însă foarte rare erau situa iile când acesta î i exprima
interesul.
Utilizatorii externi erau reprezenta i de:
lc organul ierarhic superior, numit Centrală;
lc anumite organe de control financiar: Ministerul de Finan e Central i
organele jude ene;
lc organele jude ene ale Partidului Comunist;
lc Direc ia Centrală de Statistică.
c

c c  2
c 
c
În vechea practică contabilă remarcăm neaplicarea conven iilor contabile de continuitate a
exploatării, de independen ă a exerci iilor, de pruden ă, aceasta din urmă î i pierde din
esen ă în fa a unei aparente fixită i a pre urilor i a monedei, în fa a inexisten ei
structurale a riscului economic.

c c
 Referitor la principiile de prevalen ă a realită ii în fa a aparen ei si cel al imaginii
fidele, trebuie amintit că respectarea doctrinei marxiste impunea o func ionare echilibrată a
întreprinderii.
Anumite principii operau de o manieră explicită, spre exemplu cel al cuantificării
monetare, unitatea de cont fiind moneda na ională, iar exprimarea opera iilor realizate în
devize cu străinătatea se sprijineau pe caracterul fix i artificial al cursului de schimb.
Principiile de permanen ă a metodelor, al costului istoric i al necompensării erau
explicate fără a fi detaliate. Principiul partidei duble era utilizat. Principiul decontării
cheltuielilor din venituri se baza pe categoriile de cheltuieli diferite de cele întâlnite în
sistemele occidentale.
Cheltuielile cuprindeau costul de achizi ie al materiilor prime care concurau la fabricarea
produsului, costurile salariale i un procent de cheltuieli generale ale întreprinderii.
Decontarea cheltuielilor pe baza veniturilor avea loc pe măsură ce încasările erau efectuate.
Diferen a rezultată din comparare era înregistrată la nivelul contului de rezultat.
În economia planificată modelul utilizat se aseamănă cu cel bazat pe costul produselor
vândute, însă cu divergen e destul de importante, din motive de contabilizare a încasărilor si
plă ilor.
c

2
c% 
c
Planul de conturi era structurat conform principiului circuitului: conturile erau prezentate
în planuri de conturi în ordinea desfă urării ciclului de produc ie: aprovizionare, produc ie,
livrare.
În opinia lui R. Schroll, în ările socialiste, ,,situa ia financiara căreia i se acordă cea
mai mare importan ă este contul de profit i pierdere´, deoarece ,,constituie bază pentru
calculul principalilor indicatori macroeconomici´.
Conform principiului contabilită ii socialiste, M. Ristea defineste ,,cheltuielile, ca
elemente de active, reprezintă fondurile unită ii aflate în starea de consumuri, uneori de
plă i´, iar ,,veniturile, ca elemente de pasiv, reprezintă modalitatea de asigurare cu fonduri
prin realizarea rezultatelor generate de procesul de reproduc ie sau prin reparti ia procesului
social total´. Profitul (denumit beneficiu în perioada comunistă) reprezenta redistribuirea
bogă iei de către stat. Denumirea profitului era facută ca ,,diferen ă dintre venituri i
remunerarea tuturor factorilor de produc ie cu excep ia capitalului´.
Documentele de sinteză erau stabilite la sfârsitul fiecărui trimestru, fiind uniforme pentru
toate întreprinderile, fără a ine seama de mărimea sau importan a activită ii.
Calculul rezultatului se făcea lunar, iar beneficiul era repartizat în fiecare lună. Nu exista
fiscalitate asupra beneficiului, ci doar prelevări directe la stat. Excedentul de beneficiu era
afectat întreprinderii în func ie de orientările de planificare, iar surplusul era vărsat la
bugetul de stat. Anexa era de fapt un control al bugetului de venituri si cheltuieli, care era
numit planul financiar al întreprinderii.
Bilan ul reprezintă ,,metoda de a oglindi la un moment dat, complexul întreprinderii
evaluat în bani, punând fa ă în fa ă mijloacele economice după componen a i rolul lor
func ional i sursele acestor mijloace după modul lor de formare i destina ia lor finală´.
În cadrul bilan ului, con inutul activului îl forma fondurile materiale i băne ti privite sub
aspectul destina iei lor economico-financiare sau formelor lor concrete de alocare, utilizare
i investire în activitatea unită ilor socialiste, iar cel al pasivului era definit de acelea i
fonduri, însă analizate sub aspectul modului lor de procurare sau finan are în cadrul
rela iilor economice băne ti cu mediul economic-social. Terenurile nu erau contabilizate
deoarece întreprinderile nu de ineau titlu de proprietate asupra lor. Terenurile se aflau în
proprietatea statului i întreprinderile plăteau o taxă pentru utilizarea acestora (era
considerată ca o amendă pentru sustragerea terenurilor de la cultivarea agricolă). În ceea ce
prive te calculul i înregistrarea amortizării, singura metodă permisă era metoda liniară
deoarece aceasta era considerată singura metodă corectă de calcul a amortizării.

c c
 Datorită lipsei autonomiei financiare, lichidatea reprezenta un indicator cu o semnifica ie
redusă. Totu i, i în cazul unei economii socialiste, în cadrul principiilor proiectării
bilan ului era prezentat principiul lichidită ii i solvabilită ii patrimoniului. Astfel,
principiul lichidită ii se regăsea în structurile de activ prin gruparea fondurilor în raport de
stadiile circuitului economic (aprovizionare, produc ie, desfacere) i forma func ională
(mijloace fixe, mijloace circulante materiale, crean e i mijloace băne ti). Evolu ia de la
produc ia globală la produc ia marfă i apoi la produc ia marfă vândută i încasată arată
evolu ia rela iilor economice socialiste: apari ie-maturizare-criză. De altfel, produc ia
marfă vândută i încasată constituia criteriu de salarizare. Dat fiind faptul că, în economia
socialistă nu se producea în func ie de cerere ci de plan, acest fapt conducea deseori la
fenomenul ,,produc ie pe stoc´, scurtcircuitându-se astfel circuitul ce urma să includă i
încasările rezultate în urma produc iei vândute. i ca urmare a acestui fapt, criza de
lichiditate devine evidentă în România anilor 1980.

  c 
1cc cc  c!&)"%!&"&c
Caren ele pie ei de muncă i limitările profesiei liberale au avut puternice influen e
asupra con inutului i structurii meseriei de contabil.c
Profesia de contabil a fost abrogată prin Decretul nr. 40/1951, Legea privind
organizarea Corpului de Contabili Autoriza i i Exper i Contabili din România. Decretul
de abrogare a omis problema expertizei contabile, aceasta realizându-se de ,,contabilii de
institu ii i întreprinderi, trecu i pe anumite liste înaintate Ministerului Justi iei i
organelor judecătore ti. Fără a fi controla i i îndruma i, ace ti exper i au întocmit
deseori rapoarte necorespunzatoare ca fond i formă.´ Consideră autorii M. Epuran, E.
Ispă oiu, V. chiopescu i V. Bunea, în ,,Control financiar i expertiză contabilă´,
publicată în anul 1977.
Conform prevederilor Decretului nr. 79/1971 privind expertiza contabilă i tehnică,
ob inerea calită ii de expert contabil se realiza numai pe baza unui examen organizat de
Ministerul Finan elor. Pentru a se putea prezenta la examen, candida ii trebuia să facă
dovadă că:
a)cau studii superioare de specialitate;
b)csunt angaja i ai unei organiza ii socialiste;
c)cau un stagiu de cel pu in 5 ani în activitatea financiară, contabilă sau în munca
de cercetare tiin ifică ori în învătământ;
d)cau o ,,reputa ie ne tirbită´.
Coordonarea, controlul i îndrumarea activită ii de expertiză contabilă pe plan central se
11ealize de către Biroul central pentru expertiză contabilă din cadrul Ministerului Finan elor,
iar pe plan local revenea birourilor locale pentru expertise contabile care func ionau în cadrul
administra iilor financiare ale consiliilor populare jude ene i al minicipiului Bucure ti.

c c
 


cc 

c 
c  c
cc  c  
c

Anul 1990 reprezintã primul an de libertate în plan economic, social, politic şi cultural în
România. Dupã cãderea regimului comunist, s-au creat premisele schimbãrii in plan economic
şi implicit la nivel contabil. Sistemul contabil de tip sovietic, practicat aproximativ jumãtate
de secol, nu mai corespundea necesitaţilor informaţionale ale utilizatorilor de informaţii
contabile dintr-o economie de piaţa. Normalizatorii din cadrul Ministerului Finanţelor şi
universitarii din România au fost nevoiţi sa gãsească soluţii de normalizare a contabilitãţii.
În reformarea sistemului contabil din România se pot distinge urmãtoarele etape:
! cc  c!&&'%!&&#c
Începând cu acest an, Ministerul Finanţelor a declanşat dezvoltarea Sistemului Contabil din
România de la un 
 
O
O (destinatarul informaţiilor era Guvernul) la unul

O
O (furnizeazã informaţiile necesare investitorilor şi altor categorii de utilizatori
cum ar fi creditorii, angajaţii, furnizorii, clienţii etc).
Aceasta perioadă este considerată o perioadă intermediarã între practicarea unui sistem
contabil de tip sovietic şi aplicarea unui sistem contabil de inspiraţie franceză, numit în
literatura contabilã de specialitate   
 
O
. În această perioadă s-a încercat
deopotrivã reluarea tradiţiilor în materie de organizare a contabilitãţii şi alinierea
reglementărilor şi practicii contabile la realitatea internaţională.
În spiritul direcţiei deschise în anul 1984 de studiul întreprins de membrii Institutului de
Finanţe, Moneda şi Preturi în colaborare cu profesorul Mihail Ristea, începând cu anul 1990
sunt demarate preparativele unei reforme a contabilitãţii, reformă concretizată prin apariţia
a c 
c".3!&&!. Legea a fost implementata prin cerinţele Hotãrârii de Guvern
704/1993, care cerea întreprinderilor să funcţioneze pornind de la această lege.
Anul 1992 a reprezentat momentul materializãrii bidimensionale a eforturilor fãcute în
planul constituirii unor organizaţii contabile: reînfiinţarea Corpului experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi şi constituirea Colegiului Consultativ al Contabilitãţii. La 1 ianuarie
1993 reforma ce urma sa fie aplicatã la 1 ianuarie 1994 era Äîn probe´.
.c  c!&&)%!&&4c
În anul 1994 s-a creat Corpul Experţilor Contabili şi a Contabililor Autorizaţi din România
care a marcat începutul organizãrii profesiei contabile liberale din România.
În conformitate cu Ordonanţa 65/1994 profesia contabilã liberalã se va exercita de experţi
contabili şi de contabili autorizaţi, a cãror activitate este reglementată prin aceeaşi ordonanţă,
cu modificãrile ulterioare.
De la 1 ianuarie 1994, în România a început să fie aplicat un sistem contabil de inspiraţie
franceză organizat in dublu circuit.
În elaborarea acestui şistem contabil, o contribuţie semnificativã a avut-o profesorul
M.Ristea , care a fãcut parte din echipa de lucru constituita în acest scop.
#c  c!&&$%.'''c
Noul sistem contabil a fost aplicat în România fără prea multe modificãri până în anul
2000. În primãvara anului 1997 a fost demarat Programul de Dezvoltare a Sistemului
Contabil din România. Acesta a fost iniţiat de Ministerul Finanţelor împreunã cu Instituitul
contabililor autorizaţi din Scoţia (The Institute of Chartere Acounts of Scotland) şi Know
How Fund pentru România. Acest program avea rolul de a armoniza contabilitatea din
România cu directivele şi standardele internaţionale de contabilitate.

c
c
 Faţă de implementarea normelor contabile internaţionale au existat opinii pro şi contra, în
elaborarea cãrora predomină influenta anglo-saxonã. N. Feleagã enumeră câteva
incompatibilitãţi prezentate in 


c!:

 
O 

 
 c  1c  
 c
%5 1c
1. Puterea publică gestionează în mare 1. Piata regleaza majoritatea fluxurilor de
măsură activitatea economică valori materiale si banesti
2. Sistem de finanţare predominant bancar 2. Sistem de finanţare predominant
bursier
3. Contabilitatea este conectată la 3. Contabilitatea este deconectată de
fiscalitate fiscalitate
4. Sistem de normalizare de tip public 4. Sistem de normalizare de tip privat
5. Normalizare de tip inductiv, utilizand 5. Normalizare de tip deductiv, prin
drept instrument Planul de Conturi intermediul Cadrului Contabil Conceptual
(General)

M. Ristea comenteazã reglementãrile emise de Ministerul Finanţelor subliniind existenta

contradicţiilor între cultura europeanã şi cea anglo-saxonã, prin lucrarea sa intitulatã ÄStudiul
comunicat de Federaţia Experţilor Europeni asupra comparaţie între Directivele Europene ale
Uniunii Europene şi ISA´. Acesta afirma ca ţara noastrã, a cãrei opţiune este intrarea in UE,
sistemul contabil ar trebui sa fie cel european, conform cu Directivele Europene.
Însă, România trebuia la un moment dat să compatibilizare tratamentele contabile şi
informarea financiar-contabilă cu realitatea internaţională. Pentru armonizarea contabilitãţii
cu cerinţele europene şi cu cele internaţionale, la momentul respectiv s-au gãsit două soluţii:
lc retratare in funcţie de normele internaţionale a şituaţiilor internaţionale;
lc redactarea de la început a situaţiilor financiare naţionale în funcţie de normele
internaţionale pentru întreprinderile cotate pe pieţele financiare de referinţa.
Referitor la redactarea situaţiilor financiare în conformitate cu normele internaţionale de
contabilitate a fost sesizată în viitor apariţia fenomenului de dicotomizare, care presupunea că
întreprinderile cotate pe pieţele financiare internaţionale vor raporta dupã Standardele
Internaţionale de Contabilitate, iar întreprinderile mici se vor supune numai legislaţiilor
naţionale.
O lucrare importantă din această perioadă o reprezintã publicarea      



 
O


OO 
  



O

OO

O

O

O


   O O, din anul 1998 care descria documentele contabile privind conţinutul
acestora, utilizarea şi forma lor.c
)c  c.'''%.''.c
Trecând peste incompatibilitãţile menţionate anterior, în România s-au creat premisele
aplicãrii standardelor internaţionale de contabilitate la nivelul întreprinderilor mari.
Ministrul Finanţelor emite un nou ordin, 

c )'#3..')!&&&c pentru aprobarea
Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitãţilor Economice
Europene. Acest ordin a fost înlocuit ulterior de 

c &)3.&!'.''!, purtând aceeaşi
denumire. Potrivit acestui ordin aplicarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a
IV a a CEE şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale, în perioada 1999-2005, se aplică
întreprinderilor mari şi mijlocii. Începând cu 1 ianuarie 2006 în afara acestor reglementari vor
rămâne doar întreprinderile care, potrivit legislaţiei în vigoare la acea data se încadrau în
categoria întreprinderilor mari şi mijlocii. Iniţial, prin Ordinul 403/1999 se încadrau doar
întreprinderile mici. Aplicarea acestor reglementari presupune ca întreprinderile care
îndeplinesc anumite criterii să treacã la întocmirea raportãrilor potrivit Standardelor
Internaţionale de Contabilitate. Standardele trebuiau aplicate în integralitatea lor, nefiind

c c
permise modificãri, adaptãri sau omisiuni. De asemenea, la momentul respectiv,
reglementãrile contabile trebuiau să fie in consonantã cu cerinţele Directive a IV-a a CEE.
În vederea armonizãrii cu Directivele Europene şi Standardele Internaţionale de
Contabilitate a fost emis 

cc$$.cc.c
 c.''' pentru aprobarea Normelor privind
consolidarea conturilor. Pentru întreprinderile care urmau să raporteze potrivit
reglementărilor internaţionale, trebuiau sa fie luate în calcul prevederile ?
  



 



, ?
 ! "
O

 

O

O 
 
O 
 
O

OO




 




O 
?
#
O

OO




 





O 
O 
c .''#% - c
Începând cu 1 ianuarie 2003, conform Ordinului 306/2002 întreprinderile care nu
îndeplinesc criteriile de raportare în conformitate cu prevederile Ordinului 94/2001 vor
întocmi situaţii financiare armonizate doar cu Directivele Europene. În mare, diferenţele se
regãsesc doar la nivelul principiilor contabile.
Aceste două ordine sunt dublate de modificãrile fãcute la nivelul legii contabilitãţii în anul
2002, dintre care se remarca faptul că nu mai este amintit conceptul de patrimoniu.

Ê

  




  
    
 
  
 
 


 




Integrarea României în U.E. impune atât cunoaşterea aprofundată cât şi alinierea la

Standardele Internaţionale de Contabilitate (I.A.S.), ţinând seama de specificul evoluţiei
economiei de piaţa în ţara noastrã.
În cadrul Uniunii Europene cât şi pe plan internaţional există o preocupare continuă de
normalizare şi armonizare a sistemelor contabile, pentru a crea o manieră procedurală unitară
de înregistrare care să asigure fluiditatea operaţiunilor financiare între state.
Armonizarea sistemelor contabile şi a întocmirii situaţiilor financiare s-a realizat şi
continuă să se desfãşoare de-a lungul unui proces etapizat destinat să rãspundã cât mai bine
cerinţelor diferitelor stadii ale dezvoltãrii economico-sociale la nivelul ţărilor, grupelor de
state şi pe plan international.
Uniunea Europeanã a elaborat standardele de contabilitate anuale şi situaţiile financiare al
cãror conţinut juridic, economic şi financiar a fost concentrat în aşa numitele ÄDirective´, care
au fost încorporate în legislaţia proprie de cãtre fiecare stat membru al U.E.
Standardele europene de contabilitate sunt prezentate în:
ic | cc6%7 elaboratã la 25 iulie 1978 şi revizuită la 8 noiembrie 1990, care se
referã la coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura şi conţinutul conturilor
anuale, la raportul de gestionare, normele de evaluare a elementelor patrimoniale şi publicarea
acestor documente pentru societãţile de capitaluri. În cuprinsul directive se gãsesc: macheta
bilanţului contabil şi a contului de rezultate, normele de evaluare, anexa la bilanţ şi raportul de
gestiune. Directiva a fost elaboratã pe baza standardelor publicate de organismele
internaţionale, respectiv U.E. a Experţilor Contabili Economici şi Financiari (U.E.C.) şi a
Comitetului International pentru Standarde de Contabilitate (I.A.S.C.). `


O

O$

O?O
:
lc conturile anuale trebuie sa ofere o imagine fidelă a situaţiei financiare a întreprinderii;
lc interpretarea activitãţilor economice se face potrivit abordãrii juridice şi economice a
patrimoniului;
lc obligativitatea evaluãrii posturilor bilanţiere pe baza metodei costului istoric;
lc diferenţierea aplicãrii prevederilor referitoare la conturile anuale în funcţie de situaţia
juridicã ;
lc mãrimea diferitã a întreprinderilor.
ic | c c 6%, adoptatã la 13 iunie 1983 se referã la conturile consolidate, fiind
rezultatul eforturilor destinate normalizãrii şi uniformizãrii metodologiei de elaborare şi
uniformizare a acestora.

c c
ic | c c 6%c ± se referã la controlul legalitãţii bilanţurilor încheiate de
societãţile comerciale.
Pe plan international, dezvoltarea standardelor de contabilitate, evaluarea, prezentarea
şi comunicarea informaţiilor privind situaţiile financiare intră în sarcina Comitetului
International de Standarde de Contabilitate (I.A.S.C.) care a luat fiinţă în anul 1973.
Dezvoltarea şi publicarea standardelor internaţionale de contabilitate are o influenţa
directă asupra structurilor informaţionale prezentate în bilanţul contabil, contul de profit şi
pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificãrii capitalurilor şi notele
explicative.
În anul 1989, I.A.S.C. a adoptat O  
 
 
O O 
O

 


O

O care se referã la obiectivele, caracteristicile calitative ale elementelor din
componenta situaţiilor financiare, sistemele de mãsurare şi la conceptul de capital.
Documentele de sintezã trebuie sã asigure informaţiile ce caracterizeazã performantele
şi evaluarea situaţiei financiare a întreprinderii, informaţii care sunt necesare elaborãrii
deciziilor manageriale.
În anul 1995, ? 
 O 

 


 
OO 
O

  

O

O  

O
:
O
 
O
% 
   
 
 
% O   
    
 



O
. Pregãtirea României pentru aderarea la Uniunea Europeanã impune cu
necesitate armonizarea contabilitãţii şi a situaţiilor financiare româneşti cu cele utilizate în
ţãrile U.E. şi pe plan internaţional, adoptarea normelor şi standardelor de contabilitate
internaţionale în acest domeniu.
Acest proces de armonizare se realizeazã etapizat şi presupune mai întâi asigurarea
cadrului legislativ care sã precizeze noile reglementari contabile şi situaţii financiare de
raportare, apoi asigurarea implementãrii treptate a noilor acte normative pe diferite
categorii de agenţi economici pânã la generalizarea aplicãrii acestor reglementari în
întreaga economie.
Adoptarea acestor standarde de contabilitate trebuie fãcutã ţinând seama de specificul
activitãţii agenţilor economici şi mai ales de categoria dimensionalã a acestora, asigurând
simplificarea evidenţelor contabile şi situaţiile de raportare pentru societãţile cu
personalitate juridicã de natura întreprinderilor mici şi mijlocii şi persoanele fizice
autorizate.
În vederea armonizãrii reglementarilor contabile româneşti cu normele internaţionale
de contabilitate, Guvernul României a elaborat o serie de acte normative între care cele
mai importante sunt:
-&O
#'(()&O
O




*
 !+,'(( 
 O OO 
 
  O O &

 
O





#'((
O OO

O

O
-
›./
 +'((( 
 O OO 0
O
  
O
 O

O 
$

O O ?O O 



 1

 1 
 
 
O
O  
O

O
?

O

O-
›./
 22+'+++ 
 O OO 0
O
  
O
 O

O 
$

O O ?O  



 1

 1 
 
 
O
O ?

O

O 

O

O-
›./`
 (,'++ 
 O OO 0
O
  
O
 O

O 
$

OO?OO 



1

1 


O
O?

O

O

O

O-
›./`
 +2'++ 
 O OO 0
O
  
O
 O

O 
$

OO?OO 



1

1 


O
O?

O

O

O

O
Pe lângã aceste acte legislative au fost publicate Standardele Internaţionale de
Contabilitate, precum şi ghidurile profesionale.

c c
 De asemenea, au fost elaborate şi OMF 94/2001 referitor la aprobarea Reglementarilor
contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitãţilor Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate, acesta din urmã completat la rândul sãu cu
OMF 306/2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu
Directivele Europene. Aceste acte normative precizeazã ÄProgramul de dezvoltare a
sistemului contabil românesc´, care continua procesul de reformã contabilã început în
România din 1991. El a fost implementat treptat pânã la sfârşitul anului 2005 de cãtre
persoanele juridice din categoria a IV-a, care îndeplinesc cel puţin douã dintre criteriile
menţionate la art.2 al OMFP nr.941/2004: cifra de afaceri, total active şi numãrul mediu
de salariaţi, determinate pe baza situaţiilor financiare publicate pentru exerciţiul financiar
anterior şi a ratei de schimb euro/lei, la sfârşitul anului anterior.
Cele 2 ordine au fost ulterior abrogate prin OMFP 1752/2005 pentru aprobarea
Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, actualizat şi el prin OMF
2374/2007.
În anul 2003 a fost adoptat Planul Contabil simplificat pentru întreprinderile mici şi
mijlocii.
Aderarea României la Uniunea Europeanã a avut loc la 1 ianuarie 2007.
Ca urmare a alinierii contabilitãţii la standardele europene situaţiile financiare vor
trebui sã asigure o calitate deosebita informaţiilor pe care le furnizeazã, calitate
condiţionatã de urmãtoarele caracteristici:
 




    



 

 
  


 
 


Situaţiile de raportarea financiarã ale întreprinderilor vor trebui sã reflecte  

O


O

O%  O
 
  


 

 

O

O%    

OO O
 O




O
Trebuie sã menţionãm faptul cã din experienţa acumulatã de eşantionul de agenţi
economici care experimenteazã noul sistem de contabilitate se va ţine seama la adaptarea
acestor standarde în raport cu dezvoltarea economico-socialã a ţãrii noastre.
Câteva dintre
      uzuale care vor rãmâne la baza contabilitãţii în
viitorul apropiat sunt:
‡ ? 
)
O
O?

O

O
O

O-
3 ?/0
)
O
O?

O

O0O O

O

O-
3 ?`
 
)
O
O?

O

O
O

O

 ` 
-
3 ?
 )
O
O?

O

O 


c
c

c c
c
c
c
c
c
c
(
  /c
c
1.c Bogdan, V., Farca M., Scor e C., 1 4
O  
 
O
  5
4
,
Universitatea din Oradea, Facultatea de tiin e Economice, Oradea, 2004
2.c Bunget, O. C., 
O

OO  5
O6 
  6 4
 

46, Editura
Economica, Bucure ti, 2005
3.c Calu, D. A., ? 
 4
  O 


 
O

OO 

 0 5

O, Editura
Economica, Bucure ti, 2005
4.c Dobro eanu, L., *
6 4
 

  
 
O

O, Editura Economica, Bucure ti,
2005
5.c http://www.ceccar.ro/_b/ro/107-123.pdf
6.c http://ro.wikipedia.org/wiki/Integrarea_Rom%C3%A2niei_%C3%AEn_Uniunea_Eur
opean%C4%83
7.c http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/85.pdf

c c

 c c
c
c
c



cc

c
c
c
c
c
c
c
c
c
c



cc

c
c
c !"c#$c !%c c !"c# c  $!'c
&'c ($!c*cc c!$c
()!c $!c  ( *c
 (c$!c
c 
c ( c c
(+ c!&c !%c
(c))!!c !%!!c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c

c c
 c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c
c

 c
c
c
c
c
, -cc%!c$$)cc
,.
/
c01/c./
2ccc3c

c
c
%!c .!cc $!ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc ! c
)! c c $)c +% !c )c "c$)c$ $c
)cc $!c  !c
"c)%$)c)c)c

$)c +% !4c cc c)$ c
)%+% !4)c cc)" c$)!!c
 )!cc"c cc$ c$!c!!c
) !c c "c  !c )! c c $)c +% !4)%$)c )c
!c )cc)c  !c
%+ c%!c $c
c
c
c
ccc%!cccccccccccccccccccccccccccccccccccc.!cc$c)c$+!cccccccccccccccccccccccccccccccccccccc ! c
$c$!!cc %+ c$!!c

)c%!cc !c $!c
c %+ c %!c #)c !c c !c c
 -!c )!c % !c  $!'c
 $!cc "!c)!c% !c $!c
 -!cc !c%+ c "!c !c
$c !c $c
%+ c!c
c
c
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccc , -c&cc%!c
c .!c5 cc%c  !c5 c+ c$$c
c .!c$! $!c cc !c!c
c .!c5 c c !c5 c+ c)!c
$ )cc$ !c 6 !c $!c !c )!c
6c .!c5 c )cc
$ )cc  !c 6 !c%+ c
6c .!c !c c
6c .!c5 c c
%c c

c c
 6c .!c5 c%)!c c
6c .!c$!c!c c
)!c)cc c
cc c
0c .!c$c c
//
c
.6c c
c
//
c1
,6c
c
c
c
c
c
c
c
c

c c cccccccccccccccccc cccccccccccccccccccccccccccc
 ccc
c c c
c c c
c c c
c c c
c c c
c c c
c c c
c
Caracteristicile economiei de pia ă i ale economiei planificate

c c c
  c c

  c  c 21c   c
1c
89

c c 
2 c proprietate privată publice (apar in statului)
8 

c c  c pia a planul
:   c autonomă dependentă
 2

c independente (reale) controlate (artificiale)
orientate spre îndeplinirea
(1
c orientare comercială planului



c 1
c contabilitate - rol
 
c activ eviden ă contabilă - rol pasiv
orientat spre
  

c c  c exterior orientat spre nevoile interne
întreprinderile i
„
- c statul autorită ile centrale

c
c