Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DICȚIONAR DE NUME
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
© DOXOLOGIA, 2016
ISBN: 978-606-666-547-6
Tatiana Petrache
DICȚIONAR DE NUME
DOXOLOGIA
Iași, 2016
Cuprins
Precizări introductive
Pomenește, Doamne,
pe fiecare după numele său...
Taina numelui
„Unui nume îi dai viață pomenindu-l. Numele cheamă
de îndată sufletul pe care-l desemnează; de aceea pomenirea
unui nume are o semnificație atât de adâncă“1. A invoca
numele unei persoane înseamnă a o face prezentă efectiv.
A face un lucru în numele cuiva sau a chema pe cineva după
numele său sunt acte care presupun o relație dialogică, directă.
Numele este cheia persoanei; a pomeni numele cuiva în-
seamnă a te așeza în prezența lui.
Numele este o chintesență a persoanei, iar persoana, cu
toate particularitățile și energia ei, este prezentă în nume.
În tradiția vechi-testamentară, ca și în culturile antice păgâne,
exista o strânsă legătură între sufletul cuiva și numele acestuia.
În societățile antice, valoarea magică atribuită cuvântului
apare ca o forță particulară în numele care desemnează
persoana.
Pentru omul primitiv, numele este atașat inseparabil
de ființa desemnată, în așa măsură încât el își ascunde nu-
mele adevărat față de necunoscuți pentru a se feri de vrăji.
1
J. Pedersen, Israel, vol. I, p. 256, London/Copenhaga, 1926.
7
Dicționar de Nume
2
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 3, ed. I,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1978, pp. 50-53.
3
Ibidem.
4
Molitfelnic, cuprinzând slujbe, rânduieli și rugăciuni săvârșite de preot
la diferite trebuințe din viața credincioșilor, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 25.
9
Dicționar de Nume
Antroponimia creștină
Astfel, cea mai mare parte a antroponimiei creștine este
preluată din martirologii și calendare, reflectând utilizarea
comună a numelor personale din primele secole de după
Hristos. De aceea, are un aspect etimologic eterogen, însu-
mând și nume cu vădit caracter păgân, care evocă zeii epocii
elenistice (Dionysos, Venerius, Isidor, Martinius, Aphrodisios
etc.), și nume teoforice cu referire la divinitatea păgână
(Dorótheos, Theodulos, Dosítheos, Timótheos etc.), dar redirec-
ționate ulterior spre cinstirea adevăratului Dumnezeu.
Mai târziu, începând cu secolele III-IV, se conturează
tendința, restrânsă însă, a formării numelor simbolice creș-
tine care-L evocă pe Dumnezeu, promisiunile Sale sau aspecte
ale cultului: Anastásios, Redemptus, Renatus, Adeodatus, Pas-
chasius (din care derivă Pascal), Sabatius (etimonul pentru
Sava), Agápios, Innocentius, Panteléemon, Panagiótes. Nume
augurale în păgânism dobândesc în epoca creștină o sem-
nificație mistică: Felix evocă fericirea vieții veșnice; Victor,
victoria asupra păgânismului; Vitalis, viața veșnică etc.
Termeni care astăzi sunt specific creștini, ca Elpis, Irene, Sophia
erau în folosință și la păgâni, dar într-un alt context, și acest
context este esențial. Când o mamă numită Sophia își nu-
mește fiicele Pistis, Elpis și Agapis, caracterul creștin este
neîndoielnic.
În cadrul antroponimiei creștine cea mai mare frecvență
o au numele personale din Sfânta Scriptură: foarte rare, cu
excepția celor de Elie/Ilie, David, Susanna, sunt cele din Vechiul
Testament; din Noul Testament, marii apostoli: Paulus, Petrius,
Iohannes, Andreas etc., pentru femei Maria, proto-martirul
Stephanus. Originea nou-testamentară a acestor nume este
sigură, chiar dacă prezintă o preistorie păgână, cum este
cazul numelor grecești a doi dintre apostoli, Andrei și Filip,
nume frecvente în Galileea epocii elenistice.
10
Precizări introductive
Lucian Blaga, Trilogia Culturii, vol. III, Geneza metaforei și sensul cul-
5
12
Precizări introductive
Clasificarea antroponimelor
Antroponimele se aplică fie unei persoane (nume indi-
viduale), fie unui grup de persoane existând între ele o le-
gătură socială (nume de familie, numele gentilice romane),
geografică sau politică (numele locuitorilor unui teritoriu,
ai unui oraș și ai unui sat).
Numele individuale se împart la rândul lor în trei catogorii:
• Numele care se primește la naștere (nume de botez,
prenume) unic la origine, uneori dublu, triplu sau multiplu
în societățile moderne;
• Numele care se pot primi în cursul vieții supranume
individuale, uneori glorioase, cel mai adesea peiorative (po-
recle);
• Nume pe care și le pune persoana în cauză: schim-
bări de prenume, pseudonime etc.
Fiecare serie de nume proprii poate fi studiată sub trei
aspecte:
• origine și sens (etimologic);
• transformări și alterări;
• substituții.
Din perspectivă etimologică, numele de persoană se
reduce la trei tipuri de formații6:
1. Nume devoționale, denominații de ordin mistic, legate
de divinitate în sens larg, sunt antice și își păstrează carac-
terul sacru. În cadrul numelor devoționale se deosebesc ur-
mătoarele categorii:
6
Clasificarea este preluată din Santi e Fanti – Dizionario dei nomi di
persona, Enzo La Stella T., ed. Zanichelli, Bologna, 1993.
13
Dicționar de Nume
Paris, 1828, p. 9.
18
Precizări introductive
Tatiana Petrache
19
Dicționar de Nume
20
Precizări introductive
Abrevieri
Lexicon
abr. = abreviere
adj. = adjectiv
akkad. = akkadian
ap. = apostol
asir. = asirian(-ă)
com. = comun
comp. = compus
deriv. = derivat
ebr. = ebraic
ep. = episcop
f. = foarte
fem. = feminin
fr. = francez
gal. = galic(-ă)
gen. = genitiv
gent. = gentilic
germ. = germanic, german
gr. = grec
hipoc. = hipocoristic
iran. = iranic
lat. = latin
magh. = maghiar
21
Dicționar de Nume
masc. = masculin
mc. = mucenic
N.T. = Noul Testament
part. trec. = participiu trecut
pers. = personal
rom. = românesc
sanscr. = sanscrit
sir. = sirian
sf. = sfânt
span. = spaniol(-ă)
subst. = substantiv
V.T. = Vechiul Testament
vb. = verb
22
LEXICON
23
24
Aa-Ad
Achim
vezi Ioachim.
Achindin, Achindina
nume apotropaic de origine gr.,
corespunde adj. gr. ἀκίνδυνος,
alcătuit din α- privativ și subst.
κίνδυνο ”pericol, primejdie”,
având sensul „cel lipsit de pri-
mejdie, sigur“. ¤ Forma de masc.
apare în calendarul creștin. ¤
Filiera greco-slavă: Achindin,
Aaron Achindina, Chindina, Chindin. Fi-
vezi Aron. liera latină: Acidina.
Avtonom
nume de origine grecească; are
la bază adj. αὐτόνομος, „de sine
stătător, independent”. ¤ Nume
calendaristic creștin. ¤ Inter-
mediar greco-slav.
Avxentie
reproduce gr. Αὐξεντιος, pro-
babil creație a onomasticii creș-
tine de la vb. αὐξάνω, „a se în-
mulți, a crește, a spori“. ¤ Nume
calendaristic creștin. ¤ Forme
vechi sub care a circulat la noi:
Avxentie, Avxente, Axente, Axin-
te(-a) – forma cea mai frecventă –,
Oxinta, hipoc. Sente, Sinte, Sinde
etc.
Azarie
vezi Azaria.
Aziz, Aziza
nume calendaristic, de origine
arabă, care derivă de la aziz,
„plăcut“ și „puternic“. ¤ Nume
calendaristic creștin. ¤ Interme-
diar slav.
39
Baraba
nume de origine ebraică, Ba-
rabbas, cu sensul „fiul tatălui
său”. În forma aceasta a pătruns
pe filieră latină; există însă și
forma marcată de pronunția
grecească, Varava. ¤ Nume ca-
lendaristic creștin.
Barac
nume biblic ebraic cu semni-
ficația „fulger, trăsnet”. În ono-
Baldovin, Baldovina mastica românească este ates-
vechi nume de origine germa- tat ca nume de familie.
nică; este un compus cu sem-
nificația „prieten îndrăzneț, pu- Barbara (fem.)
ternic“. ¤ Nume calendaristic reproduce cognomenul lat. Bár-
romano-catolic. ¤ Din sec. XIII, bara, corespunzător adj. lat. bar-
numele devine cunoscut și în barus, „străin“, preluat din limba
răsăritul Europei datorită Cru- greacă, din adj. gr. βάρβαρος,
ciadelor. ¤ Hipoc. atestate: Bal- „bâlbâit“, și se referea la orice
dea, Baldeș, Bălde. străin care vorbea o limbă ne-
înțeleasă de greci. Toți cei care
Baltazar (masc.) nu erau cetățeni romani și, ul-
este un vechi nume biblic (V.T.), terior, toți cei care nu erau creș-
corespunzător aramaicului bel- tini erau considerați barbari. ¤
sassar, raportat la teoforicele ba- Nume calendaristic creștin. ¤
biloniene Belu-saru-usur, „Bel Numele a pătruns la români
să apere pe rege“, și Belu-balasu- mai întâi prin intermediul limbii
usur, „Bel să apere viața lui“. latine: Barbura, Barbu, apoi a fost
¤ Nume calendaristic romano- reintrodus pe filieră greco-latină
catolic. sub forma Varvara.
40
Ba-Be
incertă, este considerat un de- Apus.
rivat de la tel „colină“ și forma
veche me „apă“. ¤ Răspândit Belizarie (exclusiv masc., rar)
și frecvent mai ales în apusul este unul dintre foarte rarele
Europei, forma lat. Bartholomaeus nume de origine tracică din
ajunge la noi datorită influen- onomastica noastră. Belisarius
ței latino-catolice, exercitate mai (forma lat.) sau Βελισάριος
ales în Transilvania. (forma gr.) este un compus bi-
membru al cărui termen se-
Baruh cundar -saro, -sarios poate fi
nume biblic ebraic, Baruc, „cel corelat cu o posibilă rădăcină
binecuvântat”. ¤ Nume calen- indo-europeană *k’er, „a crește,
daristic creștin. a face să crească, a hrăni“. Ter-
menul în discuție a fost inter-
Basarab, Basaraba pretat și cu sensul de „lance“
nume românesc, din sfera laică. sau „cap“. Există și propunerea
Numele este considerat un com- de a apropia numele de latină,
pus din araba, ohaba, „moșie moș- considerându-l un compus din
tenită, țară”, și bess, bas și aba, bellax, „războinic, marțial”, și
ava, „părinte”, cu sensul de „mo- ara, „altar, sanctuar, refugiu;
șie de la părinte, moșie părin- pământ moștenit”. ¤ Formele
tească”. Se pare că numele de- vechi: Velisarie, Velisar se da-
semnează casta proprietarilor torează influenței grecești, iar
și stăpânilor de pământuri. Nu- cele actuale Belizarie, Belisarie
mele prezintă o bogată ates- sau Belisar sunt împrumuturi
tare în antroponomia româ- recente pe cale cultă din istoria
nească, în epoca contemporană bizantină.
mai ales ca nume de familie.
Benedict, Benedicta
Beatrice reproduce cognomenul lat. Be-
reproduce numele pers. fem. nedictus, corespunzător lat. be-
Beatrix, format de la adj. beatus, nedictus, part. trecut al vb. be-
beata, „fericit, fericită“, și are nedicere, „a zice de bine, a apre-
semnificația „cea care aduce cia, a lăuda, a binecuvânta“.
bucuria, fericirea“, mai ales în În anumite situații, Benedict
sens spiritual și creștin. ¤ Nume poate fi și o „latinizare“ prin
calendaristic creștin. traducere a ebr. Baruch. ¤ Nume
calendaristic creștin. ¤ Filiera
Bela (exclusiv fem. la noi) ortodoxă: Venedict. Formele ates-
nume de proveniență apuseană, tate la noi se datorează influ-
corespunzător adj. fr. beau, belle, enței latino-catolice: Benedict,
„frumos, frumoasă“. ¤ Numele Benedic, Bena, Bene, Benic, Benius,
a fost împrumutat recent din Benici, Benilă etc.
41
Be-Bo
Beniamin (masc.) Berta (fem.)
reproduce vechiul nume biblic prenume de origine vechi ger-
(V.T.) ebraic Benyamin, pentru manică, Bertha, cu masculinul
interpretarea căruia s-au pro- Bertho, format de la adj. berht,
pus mai multe soluții. Potrivit „strălucit”. Bertina, Betina, Bertila,
ipotezei biblice, Benyamin, un Bertola sunt forme hipocoristice,
compus format din ben, „fiu“, frecvente în Transilvania. ¤ Nu-
și yamin, „dreapta, mâna dreap- me calendaristic catolic.
tă, putere“, interpretat ca „fiul
norocului, al fericirii“. În legă- Bertold
tură cu numele seminției, Be- nume de origine germanică,
nyamin a fost interpretat ca „fiul un compus alcătuit din berht,
sudului“, partea dreaptă in- „strălucit”, și hold, „stăpânire”,
dicând sudul. ¤ Filieră greco- deci „stăpânire strălucită”. ¤
slavă: Veniamin, Veniamina. In- Nume calendaristic catolic.
fluență apuseană modernă: Be-
niamin. Betranion
vezi Vetranion.
Benign (masc.)
nume calendaristic, de origine Bianca (fem.)
latină, cu semnificație gratu- nume de origine italiană, unde
latorie și augurală, corespun- apare sub formele Bianco, Bi-
zător adj. benignus, „bine ză- anchi, format de la adj. bianco,
mislit“, „fire, caracter bun“. „alb“. ¤ Împrumut recent apu-
sean.
Berenice (exclusiv fem.)
nume originar din Macedonia Bogdan, Bogdana (fem. este rar)
antică; corespunde gr. Φερενίκη vechi nume slav, compus din
sau Βερενίκη, „purtătoare (φέρειν, elementele bog, „Dumnezeu“,
„a purta“) de victorie (νίκη, și dan, „dat, dăruit“, sensul com-
„victorie“)“, variantă a nume- pusului fiind „dăruit de Dum-
lui Veronica. ¤ Împrumut mo- nezeu“.
dern din literatura clasică.
Bonifaciu (exclusiv masc.)
Bernard, Bernarda reproduce numele pers. lat. Bo-
nume războinic de origine ger- nifatius, Bonifacius, corespun-
manică, inițial cu semnificația zător adj. bonifatus, un compus
de „urs puternic“ (bero, „urs“ din bonus, „bun“, și fatum, „des-
și -hard, „tare, puternic“). ¤ Îm- tin, soartă“, cu semnificația „no-
prumut modern din Occident. rocos, fericit“. ¤ Intermediar
¤ Forme actuale: Bernard, Ber- latino-catolic. ¤ Forme vechi
nardin, Bernardina, Bernina, Dina românești, de proveniență grea-
(de proveniență apuseană). că: Bonifatie, Bonifatia, Bone(a).
42
Bo-Bu
Boris (masc.) latinizată a numelui, corespun-
vechi nume slav; cunoaște două zătoare Minervei romane. Se
variante etimologice: 1. nume consideră că numele zeiței celte
de origine slavă, hipoc. pentru are semnificația „cea înaltă, mă-
compusele cu un prim element reață“. ¤ Nume calendaristic
bor-, „luptă, a lupta“, precum romano-catolic. ¤ Brigit sau
Borislav, Borimir, 2. nume de Brigita a pătruns la noi din limba
origine turcică, pus în legă- franceză.
tură cu un cuvânt mongolic
bogori „mic“. ¤ Nume calen- Bruno
daristic creștin. nume de origine italiană, cu
sensul „negricios, întunecat”.
Brăduț ¤ Nume calendaristic romano-
creație românească de la subst. catolic.
traco-dacic brad, arbore cu sem-
nificație mitologică, fiind con- Bucur, Bucura
siderat „arbore al vieții”. Nu- este o creație a onomasticii ro-
mele, sub diferitele lui vari- mânești, raportată la familia
ante, este atestat astăzi doar ca cuvintelor a (se) bucura, bucuros,
nume de familie. bucurie etc.
Bretanion
vezi Betranion.
Brigita
este un nume vechi, celtic, ra-
portat la zeița Brigantia, forma
43
Καλλιόπη, Καλλιόπεια, un com-
pus din καλλι-, „bun, frumos”,
și ὄψ, „voce, glas”, cu sensul
„cea care are voce frumoasă”.
¤ Numele apare în calendarul
creștin. ¤ Împrumut modern
pe cale cultă din mitologia
greacă.
44
Ca
Camil, Camila; Camelia span. Maria del Carmel (în anu-
reproduce un vechi cognomen mite țări apusene catolice se
lat. Cámillus, Cámilla; camillus consideră că pronunțarea nu-
este subst. folosit la romani ca melui Fecioarei Maria este o
termen religios, desemnându-i impietate). Maria del Carmel era
pe tinerii care îl asistau la sa- protectoarea călugărilor carme-
crificii pe preotul lui Jupiter. litani, călugări cerșetori; nu-
Cuvântul este de origine etruscă mele ordinului provine de la
și corespunde unei divinități muntele Karmel din Palestina,
identificate cu gr. Hermes și lat.
așezat într-o regiune cu o ve-
Mercurius, cuvânt folosit și ca
getație bogată, o adevărată gră-
termen religios, și ca nume per-
dină, aceasta fiind și semnifi-
sonal. Forma Camelia, omoni-
mă cu o plantă ornamentală, cația toponimului, ebr. Karmel,
a cărei denumire face parte din „grădină“. Numele este expli-
aceeași familie semantică, este cat și prin subst. lat. carmen „aer,
mult mai răspândită și frec- poezie, cuvinte magice“. ¤ Îm-
ventă la noi. ¤ Împrumut apu- prumut apusean modern. ¤ Ală-
sean modern. turi de numele de bază, sunt
cunoscute și formele: Carmina;
Candid, Candida deriv. Carmelita, Carmelina, Car-
reproduce lat. Cándidus, Can- mencita, Carminela, Carminia.
dida, corespunzător adj. candidus,
„pur, senin, sincer“. ¤ Nume ca- Carol, Carola
lendaristic creștin. ¤ Împrumut corespunde numelui germanic
apusean modern. Karl, format pe baza subst. co-
mun Karl, „om, bărbat, om liber,
Carina (fem.) om din popor“. ¤ Prezența nu-
este apropiat de radicalul lat. melui în onomastica noastră
car-, corespunzător adj. carus,
se poate explica fie prin influ-
„drag, iubit“. Tot pe teren latin,
ența slavă, fie prin cea săsească
numele poate fi un derivat adj.
sau maghiară. ¤ Formele Carol,
ce indică originea etnică, „din
Caria“ sau „din Carinae“, po- Carola (rar), Carolina sunt de pro-
pularul cartier roman. În cadrul veniență modernă și savantă.
onomasticii germanice, Carina
este un hipoc. pentru Katalin. Carolina
¤ Împrumut recent din ono- vezi Carol.
mastica apuseană.
Carp (masc.)
Carmen (fem.) nume afectiv, de origine greacă;
s-a format prin eliminarea nu- are la bază subst. καρπός, „fruct“.
melui-tabu Maria din sintagma ¤ Nume calendaristic creștin.
45
Ca-Că
Carterie latino-catolice: Casian, Casin, Ca-
nume augural, de origine greacă, siana.
Καρτέριος, care s-a format fie
de la subst. καρτερία, „puterea Castor
de a îndura, de a răbda”, fie prenume vechi grecesc, mito-
de la adj. καρτερός, „cel puter- logic, Κάστωρ, se pare că are la
nic, robust”. ¤ Nume calenda- bază rădăcina indoeuropeană
ristic creștin. neatestată kadsios, „splendid”,
în strânsă legătură cu verbul
Casandra (fem.) καίνυμαι, „a depăși, a excela,
nume antic gr., reluat în epo- a străluci”, care la timpul mai
ca renascentistă din mitologia mult ca perfect are forme de tipul
greacă. Se pare că mai veche este ἐκέκαστο. ¤ Nume calendaris-
forma Κεσ(σ)άνδρα (cf. mice- tic creștin.
nianul ke-sa-da-ra), un compus
în care primul element este de Caterina
regulă corelat cu verbul κέκα- vezi Ecaterina.
σμαι, „a străluci, a domina”,
care conține radicalul kas- în- Cazimir (masc.)
rudit cu lat. censeo, „a cinsti, a vechi nume de origine slavă;
prețui”, și cu sancr. śam·-sayati, se încadrează în seria compu-
„a anunța, a vesti”. Prin urmare, selor binare, fiind alcătuit din
gr. Κασσάνδρα (masc. Κάσσ- kazi-, de la vb. kazac, „a porunci,
ανδρος), este în mod curent a spune, a predica“, și elemen-
interpretat ca fiind alcătuit din tul antroponimic mir, care pre-
elementul κασσ-, „distins, ales“, zintă mai multe interpretări: -
și ἀνήρ, ἀνδρός, „bărbat“, deci: mir, -mer au posibile paralele
„bărbat ales, distins, ilustru”. în gr. -moros, „faimos“, galicul -
maros, germanicul -mar, cuvinte
Casian, Casiana cu sensul originar de „mare,
este la origine o formație adj. cu ilustru, celebru“.
sufixul -anus (-ana) de la ve-
chiul nume gentilic Cássius, de Călin, Călina
origine prelatină, probabil orien- corespunde numelui personal
tală. Se presupune că are la slav Kalin, Kalina, probabil hipoc.
bază rădăcina indoeuropeană de la Kalinik, raportat la nu-
neatestată kadsios, „splendid”, mele personal slav Kalin, Kalina,
în strânsă legătură cu partici- considerat hipoc. pentru Kalinik
piul perfect κεκασμένος al ver- (gr. Καλλίνικος).
bului καίνυμαι, „a depăși, a
excela, a străluci”. ¤ Nume ca- Cătălin, Cătălina
lendaristic creștin. ¤ Numele este este o variantă spaniolă (Cata-
mai frecvent și mai răspândit în lina), adaptată fonetic limbii ro-
Transilvania, datorită influenței mâne, pentru Caterina, Ecaterina.
46
Ce-Ch
Cecilia (fem.) Caesar, Caisar are probabil ori-
corespunde numelor preromane gine etruscă și a fost apropiat
Caecílius, Caecília, de origine de cuvântul etrusc aisan, „di-
etruscă, necunoscută. Numele vinitate“. ¤ Nume calendaris-
este explicat și prin adj. lat. tic creștin. ¤ Formele: Chesar,
caecus, „orb“. ¤ Nume calen- Chisariu, Chisar se datorează
daristic creștin. ¤ Împrumut mo- influenței greco-slave. Formule
dern din Occident . actuale sunt de proveniență mo-
dernă, apuseană: Cezar, Cezara.
Celest, Celesta
nume augural latin care oglin- Chelsie
dește dorința părinților ca fiul vezi Celsie.
lor să fie caelestis, „ceresc, plăcut
cerului“. ¤ Derivatul Celestin(-a) Chentirion
apare în calendarul creștin. ¤ vezi Centirion.
Împrumut modern din Occident.
Chenturion
vezi Centirion.
Celestin, Celestina
derivate de la Celest, Celesta.
Chindeu
nume de proveniență greacă,
Celsie format de la toponimul Κίνδυη,
nume afectiv latin, format pe
„Cindia”, cu sensul „originar
baza adj. lat. celsus, „înalt, mare“,
din Cindia”. Toponimul s-a for-
de la cellere, verb care nu există
mat de la subst. comun gr.
decât în cuvinte compuse: ex-
κίνδυνος, „pericol, primejdie”.
cellere, „a fi deasupra“, excelsus, ¤ Nume calendaristic creștin.
„cel mai înalt“. ¤ Nume calen- ¤ Intermediar greco-slav.
daristic creștin. ¤ Intermediar
greco-slav.
Chintilian
prenume care are la bază cog-
Centirion nomenul roman Quintilianus,
pronume provenit de la subst. „al lui Quintilis”, adică „al lunii
lat. centurio, -onis, „conducător a cincea a anului”. ¤ Nume ca-
peste 100 de ostași, sutaș”. ¤ lendaristic creștin.
Sub formele de influență greacă,
Chentirion, Chendirion, numele Chir, Chira
apare în calendarul creștin. prezintă două interpretări eti-
mologice: 1) nume persan cores-
Centurion punzător lui Cyrus; 2) nume
vezi Centirion. de origine greacă, format de
Cezar (Chesar), Cezara la subst. κύρος, „autoritate, pres-
reproduce lat. Caesar, vechi cog- tigiu“. ¤ Nume calendaristic
nomen al gintei latine Iulia. creștin. ¤ Intermediar slav.
47
Ch-Cl
Chirana Cincinat (masc.)
vezi Chir, Chira. vechi cognomen lat. Cincinnátus,
format de la subst. cincinnus,
Chiriac, Chiriachi „cârlionțat, buclă“. ¤ Împrumut
reproduce numele pers. gr. modern apusean.
Κυριακός, „(om) al Domnu-
lui“, corespunzător lat. Domi- Ciprian, Cipriana
nicus. ¤ Nume calendaristic creș- este un derivat pe filieră latină
tin. ¤ Intermediar slav: Chíru, cu sufixul -an de la numele
Chíra, Chiriáca, Chiriachí, Chiria- insulei Cipru, cu semnificația
chița; hipoc. Achița, Chița, Chi- „din Cipru“. Numele are la
riță etc. bază adj. gr. κύπριος, „origi-
nar din Cipru”. ¤ Nume calen-
Chiric (masc.) daristic creștin. ¤ Influența greco-
nume afectiv, de origine greacă, slavă: Chiprian, Chipriana, Cu-
corespunde numelui pers. Κή- prian, Chiprie. Influență occi-
ρυκος și are la bază subst. κήρυξ, dentală modernă: Ciprian, Cipri-
„crainic“. ¤ Nume calendaristic ana.
creștin. ¤ Intermediar slav.
Clara
Chiril (masc.) nume de origine lat., corespunde
corespunde numelui pers. gr. adj. clarus, „clar, ilustru, faimos,
Κύριλλος, la origine un deri- glorios“. ¤ Nume calendaristic
vat cu sensul „care aparține romano-catolic. ¤ Influență la-
Domnului; dumnezeiesc, divin“, tină, catolică și modernă apu-
de la subst Κύριος, „Domnul”. seană. ¤ Forme de proveni-
¤ Nume calendaristic creștin. ență modernă: Clareta, Clarita
¤ Intermediar slav. (span.), Clarabela.
Damian, Damiana
reproduce numele pers. gr.
Daciu (masc.), Dacian, Daci- Δαμιανός, corespunzător radi-
ana calului δαμ- a vb. δαμάω, δαμάζω,
cunoscut și ca nume de fami- „a domestici, a îmblânzi“. Nu-
lie, indică proveniența locală mele ar însemna „cel care îm-
sau legătura afectivă cu Dacia; blânzește” ¤ Nume calendaris-
nu se poate exclude, în anu- tic creștin. ¤ Intermediar greco-
mite cazuri, o matrice ideolo- slav, dar și influență lat.-cato-
gică sovietică, dat fiind că în lică. ¤ Forme atestate la noi:
rusă dacia semnifică „clasa țără- Damian, Dămian, Demian, Dimian,
nească“. Doma.
53
Da-De
Darie, Daria Apollo și Artemisa ce indică
corespunde străvechiului nume locul nașterii lor: gr. Delíos, Delía
persan darayavaus sau darayavus, de la toponimul Delos. ¤ Îm-
semnificând probabil „cel care prumut apusean modern.
posedă bunuri“ sau „cel care
menține binele“. ¤ Numele a Demostene (masc.)
pătrus pe filieră greacă, sub vechi nume grecesc, compus
forma Δάριος. ¤ Nume calen- din elementele δήμος, „popor“,
daristic creștin. și σθένος, „forță, putere“, cu
semnificația „puterea popo-
Dasie, Dasia rului”. ¤ Numele a apărut la
este un nume afectiv gr. Δάσιος, noi în epoca modernă probabil
care are bază adj. δασύς, „cu datorită influenței neogrecești
barbă, cu blană, păros, împă- și clasice.
durit”, înrudit cu lat. densus,
„dens”. Unii consideră că la Denis, Denisa; Denisia
origine cuvântul este tracic. ¤ nume calendaristice creștine,
Nume calendaristic creștin. variante pentru Dionis.
Drosis, Drosos
nume afectiv gr., Δρόσος, Δρόσις,
are la bază subst. δρόσος, „rouă”.
¤ Nume calendaristic creștin.
Duca
nume descriptiv gr., Δούκας,
format de la subst. lat. dux,
ducis, „conducător, duce”. ¤ Nu-
me calendaristic creștin.
Duiliu (masc.)
atestat în istoria romană, co-
respunde gentilicului Duil(l)ius,
de la subst. duellum, „război“,
forma veche pentru bellum. Dui-
llius ar putea fi și un nume
57
Eda (fem.)
împrumut apusean de influ-
ență cultă, poate fi raportat la
vechiul britanic ead, „bogat, fe-
ricit“. Eda este și un hipoc. frec-
vent pentru diferite nume de
origine germanică: Edburga, Edith,
Adelheid, Adela, Hedwige.
Edesie
prenume de origine gr. care
indică locul de proveniență,
Ecaterina (fem.) Ἐδεσσαίος, „cel din Edesa”, oraș
reproduce numele pers. gr. antic din Macedonia (nordul
Αἰκατερίνη, nume cu etimologie Greciei. ¤ Nume calendaristic
nesigură, care corespunde for- creștin.
mei neatestate *Ἑκατερίνη, con-
siderat femininul lui Ἑκάτερος, Edgar (masc.)
și care are la bază adj. ἑκάτερος, vechi nume de origine anglo-
saxonă, la origine un compus
„fiecare dintre cei doi”. Larga
în care se recunosc elementele
răspândire a numelui se dato-
auda, „proprietate, posesiune
rează în parte unei vechi eti-
ereditară“, și gar, „suliță, lance“.
mologii populare care îl apropie
¤ Nume calendaristic creștin.
de adj. καθαρός, „pur“. Alte
¤ În onomastica noastră nu-
soluții etimologice consideră
mele este un împrumut apu-
numele înrudit fie cu un su- sean modern și apare sub for-
pranume al lui Apollo, ἕκατος, mele: Edgar, Edgard.
„cel care lovește de la distanță“,
fie cu numele zeiței subpămân- Edita (fem.)
tene Ἑκάτη, Hekate, cea care vechi nume de origine anglo-
face vrăji și descântece la răs- saxonă, are la bază vechiul an-
pântii. S-a propus și explicarea troponim Eadgyth, compus din
numelui printr-un cuvânt egip- ead, „bogat, fericit; bogății“ și gydh,
tean cu sensul de „coroană“. ¤ gudh, „luptă“. ¤ Împrumut a-
Nume calendaristic creștin. ¤ pusean recent. ¤ Formele cu-
Forme și hipoc., pătrunse prin rente: Edit, Edita.
intermediar slav: Catalina, Că-
tălina, Cătălin (masc.), Caterina, Edmond (masc.)
Catrina, Catina, Catinca, Tinca, este la origine un vechi nume
Tincuța, Lina etc. Împrumuturi anglo-saxon, compus din ele-
recente de origine apuseană: mentele ead-, „bogat, fericit“,
Catarina, Kitty. și -mund, „apărare, protecție;
58
Ed-El
apărător“. ¤ Nume cu semni- și θυμός, „suflet, duh; dispo-
ficație augurală, se regăsește ziție sufletească, spirituală”, cu
în calendarul catolic. ¤ Împru- sensul „liniște, bucurie sufle-
mut recent din franceză. tească“ și „fire, temperament
bun“. ¤ Nume calendaristic
Eduard (masc.) creștin. ¤ Intermediar slav.
nume dinastic anglo-saxon, este
la origine un compus din ead-, Ela (masc.)
„bogat, fericit“, și -ward „apă- este la origine un hipoc. obiș-
rător, apărare“. ¤ Nume ca- nuit pentru Elena, Eleonara, Eli-
lendaristic catolic. ¤ Împrumut sabeta sau pentru majoritatea
apusean modern, probabil din numelor feminine terminate în
franceză. -ela: Daniela, Gabriela, Mihaela,
Marinela, Petronela etc.
Efrasie, Efrasia
nume afectiv și augural, de ori- Eladie (masc.)
gine greacă, format de la subst. nume etnic de origine greacă,
comun εὐφρασία < εὐφροσύνη, este un derivat adj., Ἑλλάδιος,
„bună dispoziție, veselie, bucu- „cel din Elada”, de la toponi-
rie puternică”. ¤ Nume calen- mul Ἑλλας, -άδος, „Elada, Gre-
daristic creștin. ¤ Intermediar cia“. ¤ Nume calendaristic creș-
slav. tin. ¤ Filieră greco-slavă.
Eufrasie, Eufrasia
variantă pentru Efrasie, Efrasia.
Eumenie
nume augural de origine greacă,
are la bază adj. εὐμενής, „bine-
Eufrosin, Eufrosina
nume devoțional antic grecesc, voitor, prietenos”. ¤ Nume ca-
desemnând una din cele trei lendaristic creștin.
Charite, Grații la romani; numele
corespunde adj. gr. εὐφρόσυνος, Eupraxia
„vesel, voios, bucuros“. ¤ Deși nume augural de origine greacă,
aparține vechii mitologii gre- Εὐπραξία, un compus alcătuit
cești, numele este reprezentat din sufixul εὐ-, „bun, bine” și
în calendarul creștin. ¤ Forme πράξη, „faptă, acțiune”, cu sen-
atestate la noi, de influență slavă sul „destin bun, succes, reușită”.
sau creații românești: Eufrosina, ¤ Nume calendaristic creștin.
Efrosina, Frosina, Ifrosina, Frăsina,
iar pentru masc. Eufrosin, Efrosin, Eusebiu, Eusebia
Ivrosin, Frosin, Frăsin etc. nume de origine greacă, este
o creație a onomasticii creștine
Eugen, Eugenia de la adj. εὐσεβής, „evlavios,
nume de origine greacă cu
pios, blând“. ¤ Numele este re-
transparentă semnificație au-
prezentat în calendarul creștin.
gurală și gratulatorie, rapor-
¤ Filieră latină.
tat la subst. εὐγένια, „noblețe,
politețe”, și adj. εὐγενής, „cel
de neam bun, nobil“, formate Eustahie (masc.)
din sufixul εὐ-, „bine“, și ra- nume afectiv de origine greacă,
dicalul -γεν, „a zămisli, a naște, reproduce compusul antropo-
a produce“. ¤ Nume calenda- nimic Εὔσταχυς, cu semnifica-
ristic creștin. ¤ Filieră greco- ția „care are spice frumoase“.
slavă: Evghenie, Avghinia, Aghe- ¤ Nume calendaristic creștin.
nia, Oghenie, Ghenie, Ghenea etc. ¤ Intermediar slav.
63
Eu-Ev
Eustatie, Eustațiu (masc.) Eva (fem.)
nume de origine greacă, sino- corespunde vechiului nume bi-
nim cu Constantin(-a), este o blic ebr. Hawwah, interpretat
formație a onomasticii creștine în mod tradițional prin „mamă
de la adj. εὐσταθής, „constant, a celor vii“. Specialiștii consi-
stabil, ferm“. ¤ Nume calen- deră că această explicație este
daristic creștin. ¤ Intermediar o etimologie populară. Dintre
slav: Eustatie, State, Austatie, numeroasele ipoteze propuse,
Evstatie. Forma actuală Eustațiu cea care pare să se apropie de
este un împrumut modern din
adevăr leagă numele de ara-
apus.
maicul hawwa sau de arab. hayya
„șarpe, viperă“.
Eustratie (masc.)
reproduce un compus antro-
ponimic grecesc, format din Evanghel, Evanghelia
εὐ-, „bine, bun“, și στρατός, „ar- nume devoțional creștin de ori-
mată“, cu sensul „oștirea cea gine greacă, Εύάγγελος, Εὐα-
bună”. ¤ Nume calendaristic γγελία, un compus alcătuit din
creștin. ¤ Intermediar slav: Ef- sufixul εὐ-, „bun, bine”, și
stratie, Estratie, Istrat(e). ἄγγελος, „vestitor”, cu sensul
„binevestitor”, sau de la sub-
Eutasia (fem.) stantivul compus εὐαγγελία,
nume augural de origine greacă, „vestea cea bună”.
Εὐθασία, un compus din sufixul
εὐ-, „bun, bine”, și θέση, „po- Evantia (fem.)
ziție, loc”, cu sensul „cea bine nume augural, de origine greacă,
rânduită”. ¤ Nume calendaris- format de la adj. compus εὐ-
tic creștin. ανθής (εὐ-, „bun, bine”, și ἄν-
θος, „floare”), „înfloritor, plin
Eutihie (masc.) de viață, bucuros“. ¤ Nume
nume augural, de origine greacă, calendaristic creștin. ¤ Inter-
reproduce gr. Εὐτύχιος, „feri-
mediar slav.
cit, prosper“. ¤ Nume calen-
daristic creștin. ¤ Intermediar
slav. Evdochia (fem.)
reproduce numele pers. gr.
Eutimie, Eutimia (rar) Εὐδοκία, format de la un sub-
variantă pentru Eftimie, Eftimia. stantin compus cu sensul „bună-
voință“. ¤ Nume calendaristic
Eutropie, Eutropia (masc.) creștin. ¤ Intermediar slav. ¤
nume afectiv de origine greacă, Forme vechi: Ivdochia, Ivdohia,
format pe baza adj. gr. εὔτρο- Evdohia, Dohia, Evda, Edochia,
πος, „schimbător, instabil“. ¤ Dochia, Dochina etc.
Nume calendaristic creștin.
64
Ev
Evdoxie, Evdoxia Evsevie, Evsevia
variantă pentru Eudoxie, Eu- variantă pentru Eusebiu, Eu-
doxia. sebia. ¤ Filieră greco-slavă.
Evlampie, Evlampia
nume augural de origine greacă,
Εὐλάμπιος, format pe baza adj.
compus εὐλαμπής < εὐ-, „bun,
bine” + λάμπω, „a străluci”,
cu sensul „cel cu bună strălu-
cire“. ¤ Nume calendaristic creș-
tin. ¤ Intermediar slav.
Evloghie, Evloghia
nume afectiv de origine greacă,
format de la subst. εὐλογία,
„vorbire frumoasă, elogiu, bine-
cuvântare“. ¤ Nume calenda-
ristic creștin. ¤ Intermediar slav.
Evnichi
nume augural de origine greacă,
Εὐνίκη, un compus din εὐ-,
„bun, bine”, și subst. νίκη, „bi-
ruință, victorie”, cu sensul „bună
biruință”. ¤ Nume calenda-
ristic creștin.
65
Faust, Fausta
nume augural latin, corespunde
cognomenului roman Faustus,
cu semnificația „favorabil, pros-
per, fericit“, de la adj. faustus.
¤ Nume calendaristic creștin.
Faustin, Faustina
derivate de la Faust, Fausta.
Faustinian (masc.)
derivat de la Faust, Fausta.
Fabius, Fabia
sunt forme corespunzătoare ve- Felix, Felicia
chiului nume pers. lat. Fábius, nume augural de proveniență
la origine un derivat adj. care latină, format de la adj. felix,
indică descendența din ginta felicis, „fericit“. ¤ Sub formele
Fabia. Semnificația numelui gen- Felicitas și Felix, numele apare
tilic este raportată la subst. fába, în calendarul creștin. ¤ Numele
„bob“. ¤ Derivatul lat. Fabianus a fost preluat din onomastica
apare în calendarul creștin. ¤ latină sub influența Școlii Ar-
Influența latino-catolică: Fabian,
delene.
Fabiana; Fabius, Fabia și deriv.
Fabiola. ¤ Numele sunt împru-
muturi moderne din onomas- Felician, Feliciana
tica apuseană. derivate de la Felix, Felicia.
66
Fi
Numele lunii, februarius, își gă- calendaristic creștin. ¤ Interme-
sește semnificația în numele diar slav. ¤ Elemente ale fa-
ceremoniilor de purificare de miliei onomastice a lui Filip,
la Lupercalii (în lat. dies fe- împrumuturi sau creații pe teren
bruatus), cea mai importantă românesc: Filipon, Lipan, Fili-
sărbătoare a lunii. ¤ Nume ca- pache, Pache, Filipin etc. și fem.
lendaristic creștin. ¤ Interme- Filipa (rar) și deriv. Filipina.
diar slav. ¤ Forme vechi: Fevro-
nia, Fivronia, Hevrona, masc. Fe- Filoftei, Filofteia
vronie. variantă pentru Filotei, Filo-
teia.
Fidel, Fidelia
nume de origine antică latină, Filomela (fem.)
cu semnificația corespunzătoare nume augural descriptiv, de
adj. fidelis, „credincios, fildel“. origine greacă, un compus din
¤ Nume calendaristic creștin. φιλ(ο), „iubitor“, și μέλος, „cân-
¤ Împrumut recent din ono- tec“, cu sensul „iubitor de cân-
tec”. Numele corespunde subst.
mastica occidentală. ¤ Forme
filomelă, „privighetoare“. Filo-
curente: Fidelia, deriv. Fidelina.
mela este adesea confundat cu
Filomena, un alt nume grecesc,
Filaret (masc.) format de la φιλ(ο) și μένω,
nume gr., probabil o creație a
„a rămâne“, acest ultim etimon
onomasticii creștine de la φιλ-, fiind mai potrivit din motive
„prieten, iubitor“, și ἀρετή, „vir- semantice, interpretarea „cel
tute“, cu sensul „iubitor de vir- care rămâne prieten“, fiind mai
tute”. ¤ Intermediar slav. ¤ Forme adecvată. ¤ Filomela și Filo-
aflate în circulație la noi: Fila- mena sunt nume calendaristice
reta, Finareta. ¤ Nume calen- creștine. ¤ Împrumut modern
daristic creștin. ¤ Intermediar de influență cultă din onomas-
slav. tica occidentală.
Frumentie (masc.)
nume afectiv de origine latină,
are la bază adj. frumentator, fru-
mentium, „de grâu”. ¤ Nume
calendaristic creștin.
Fulvia (fem.)
nume afectiv de origine latină,
corespunde gentilicului roman
Fulvia, apropiat în mod curent
de adj. lat. fulvus, „roșcat, blond-
roșcat“. Se consideră că numele
avea inițial valoare de supra-
nume. ¤ Numele a fost reluat
în onomastica apuseană în epoca
renascentistă. La noi, este un
împrumut recent pe cale cultă.
69
discuție poate avea și semni-
ficație etnică, raportată la ga-
latenii din Asia Mică, mențio-
nați de Sfântul Apostol Pavel
în epistolele sale, sau la carti-
erul Galata din Constantinopol.
Galatie este considerat și un
hipoc. pentru Galation în con-
taminare cu Galateea. ¤ Inter-
mediar greco-slav. ¤ Forme ates-
tate la noi: Galatie, Galata, Galatia.
70
Ga-Gh
Gaspar (masc.) din Liguria. ¤ Împrumut apu-
corespunzător formei latine târ- sean modern.
zii, Gáspar sau Gasparus, pre-
zintă o etimologie dificilă. Nu- Genoveva (fem.)
mele este pus în legătură cu compus antroponimic de ori-
numele pers. iranian Gathaspar gine germanică, este explicat
sau Windafarmah, care semnifică, fie prin „femeie de neam (ales)“,
probabil, „cel care strălucește, încadrându-se în această situ-
iradiază“. O altă interpretare ație numelor care indică origi-
propune apropierea de iranicul nea nobilă a purtătorului (Eu-
gazbar, „vistier“. ¤ După tra- gen, Ghenadie), fie prin „cea care
diția catolică, Gaspar este nu- strălucește între elfi“. ¤ Nume
mele unuia dintre craii de la calendaristic catolic. ¤ Împru-
Răsărit care au venit la Ieru- mut apusean modern.
salim să se închine pruncului
Iisus. ¤ Influența lat.-catolică Gențiana (fem.)
din Transilvania. ¤ Forme ates- nume augural de origine lat.,
tate la noi: Gașpar, Gașper, Gașpăr, prezintă două interpretări: poate
Cajpar. fi considerat un derivat din
subst. lat. gens, gentis, „neam,
Gaston (masc.) gintă“, sau este inspirat din
nume afectiv, este la origine o
floră (ca Violeta, Roza, Iris etc.)
adaptare fonetică franceză a
și provine de la Gentiana Lutea.
lat. Vedastus, transcriere a nu-
Numele este interpretat și ca
melui pers. flamand Vaast. Gas-
fem. al it. Genzio, forma abr.
ton este apropiat în mod curent
pentru Fulgenzio, numele unui
de subst. germ. *gastiz, „străin,
rege mitic iberic care a desco-
oaspete“. ¤ Nume calendaristic
perit calitățile terapeutice ale
catolic. ¤ Împrumut modern
din franceză. plantei amintite (rom. ghințară
galbenă). ¤ Împrumut apusean
modern.
Gema (fem.)
nume augural de origine lat.,
încadrat seriei antroponimice George (masc.)
a numelor de pietre prețioase variantă latină pentru Gheorghe.
(Esmeralda, Margareta, Perla, Sma-
randa etc.), s-a format de la subst. Ghedeon
lat. gemma, „piatră prețioasă“. nume biblic ebraic, are la bază
¤ Împrumut apusean recent. ebr. gidhom, „tăiere”, și înseam-
nă „tăietor de lemne”.
Genova (fem.)
nume afectiv ce desemnează Ghelasie (masc.)
originea locală, reproduce toponi- nume augural de origine greacă,
mul Genova, numele capitalei format de la vb. gr. γελασείω,
71
Gh
„a avea chef să râdă, a fi gata, noi: Gheorghe, Gherghe; Gociu,
a fi dispus să râdă“, cores- Gocea, Gog(u) (formele în Go-
punde ca semnificație prenu- ar putea avea și altă origine);
melui de origine lat. Ilarie. ¤ Giugiu, Giura; Iorga, Iordache;
Nume calendaristic creștin. ¤ Jurj, Iura, Iuga (formele în I- au
Intermediar greco-slav. ¤ Forme pătruns din slavă pe cale orală);
atestate la noi: Ghilasie, Velasie, Gheța, Ghețea; Zorz, Zorza, Zor-
hipoc. Ghelea, Ghilea, Lasie etc. zila; George, Georgeta, Georgina,
compusul Georgiana, hipoc. Gina,
Ghenadie, Ghenadia Gică, Gela, Gelu, Jorj, Geo.
nume afectiv de origine greacă,
indicând proveniența nobilă a Gheorghina
purtătorului, are la bază subst. derivat de la Gheorghe.
γεννάδας, „nobil“, și se înru-
dește din punct de vedere eti- Gherasim (masc.)
mologic cu numele Eugen, am- nume augural de origine greacă,
bele având la bază radicalul reproduce gr. Γεράσιμος, un
γεν- (gr. γένος, „neam“). ¤ Nume derivat de la subst. γέρας, „dis-
calendaristic creștin. ¤ Inter- tincție, premiu”, și are sensul
mediar greco-slav. ¤ Forme ates- „distins, onorat, cinstit“. ¤ Nu-
tate la noi: Ghinadiu, Ghenadiu, me calendaristic creștin. ¤ Inter-
Ghenea, Gheneș, Ghenoiu, Ghen- mediar greco-slav.
cea, Ghine, Ghinea, Ghinia etc.,
unele întâlnite ca nume de fa- Gherman (masc.)
milie sau toponime. Radicalele nume afectiv corespunzător
ghen- și ghin- stau la baza multor subst. lat. germanus, „frate“. ¤
nume de familie. Nume calendaristic creștin. ¤
Intermediar greco-slav.
Gheorghe (masc.)
nume afectiv, indicând inițial Gherontie (masc.)
ocupația purtătorului, corespun- nume afectiv de origine greacă,
de numelui pers. gr. Γεώργιος, reproduce gr. Γερόντιος, apro-
format de la subst. gr. γεωργός, piat de subst. γέρων, „bătrân“.
„agricultor, țăran“. ¤ Nume ca- ¤ Nume calendaristic creștin.
lendaristic creștin. ¤ Numele ¤ Intermediar slav. ¤ Forme
a pătruns mai întâi prin inter- vechi: Gherondie, Gherodie, Ghi-
mediar slav, iar din a doua ju- rodie, deriv. Gheronita (fem.).
mătate a secolului trecut, Gheor-
ghe a trecut printr-un proces Ghervasie (masc.)
de latinizare după modelul lui este un nume cu o etimologie
Georgius, forma latină a nu- nesigură. În limbile romanice
melui amintit. ¤ Forme care apusene, numele este considerat
au circulat și circulă astăzi la o adaptare latină a germ. ger-was,
72
Gi-Gl
„lance puternică“. Una dintre Gioconda (fem.)
cele mai verosimile interpre- nume cu semnificație augurală
tări prin limba greacă propune de proveniență latină, este a-
ca etimon pentru numele pers. propiat de adj. lat. iucunda, „plă-
gr. Γερβάσιος adj. γερούσιος, cută, fericită, norocoasă“. ¤ Nu-
„cel ce aparține vârstnicilor”. mele pers. italiene Giocondo și
¤ Nume calendaristic creștin. Gioconda apar în calendarul ca-
¤ Intermediar slav. ¤ Forme tolic.
vechi atestate în onomastica ro-
mânească: Ghervase, Ghervasie, Gisela (fem.)
Gervan, Ghervina, Ghirva, Her- nume afectiv de origine ger-
vasie, Chervasie. Sub influență manică, este explicat prin gisel,
lat.-catolică au apărut formele: „săgeată, bățul săgeții“, cuvânt
Gervasiu, Gervasia. folosit de longobarzi și înrudit
cu vechiul cuvânt german de
Gilda (fem.) sus geisela, continuat de germ.
prezintă o etimologie nesigură. Geissel, „bici“. ¤ Nume calen-
Numele poate fi considerat o daristic catolic. ¤ Sub forma
abreviere aferetică pentru germ. Ghizela, numele apare în Tran-
silvania sub influență lat.-ca-
Ermenegild, „cel care este pu-
tolică. Forma actuală Gisela este
ternic prin bogăția sa“, un com-
preluată din sursă romană pe
pus format de la irmin, „pu-
cale cultă.
ternic, mare“, și gildi, „ceea ce
este consistent“, și, în particu-
lar, „dinar, ban“. În alte ca-
Glafira (fem.)
nume augural de origine greacă,
zuri este considerat o tradu-
reproduce gr. Γλαφύρα, masc.
cere a fr. Gilles, nume cu va- Γλάφυρος, format de la adj.
loare etnică, desemnând pe cel γλαφυρός, „delicat, fin, elegant“.
originar de la țărmul Mării ¤ Nume calendaristic creștin.
Egee, sau este interpretat ca ¤ Intermediar slav.
hipoc. pentru numele pers. germ.
Gertrude, „prietena lăncii“. Apare Glicherie, Glicheria
și ca adaptare a germ. Hilde. ¤ nume afectiv cu semnificație
Vechiul nume germ. Ermene- augurală, de origine greacă, for-
gild apare în calendarul catolic. mat de la adj. gr. γλυκερός,
¤ Împrumut apusean modern, „dulce, plăcut, iubit“. ¤ Nume
probabil din italiană. calendaristic creștin. ¤ Interme-
diar slav. ¤ Forme vechi: Gluche-
Gina (fem.) ria, Lucheria, Luchiria, Lucherie.
folosit astăzi și ca nume auto-
nom, este la origine un hipo- Gloria (fem.)
coristic pentru Angela, Georgina, nume de origine latină cu evi-
Virginia. dentă semnificație augurală, iar
73
Gr-Gu
în anumite cazuri este posibilă tracicul *goroneum. 2. O altă va-
originea devoțională (de la im- riantă propune ca etimon lat.
nul liturgic catolic Gloria in *(c)oronium, de la corona. 3. De
excelsis Deo), are la bază subst. asemenea, este pus în legătură
lat. gloria, „glorie, mărire, onoare, cu lat. grunnium, „rât de porc”,
strălucire“. ¤ Împrumut apu- din familia lexicală a lat. gru-
sean modern. nnire, „a grohăi”. 4. Este însă
foarte posibil ca numele să aibă
Grațian, Grațiana sensul metaforic de „vorbăreț”,
nume augural de origine lat., pornind de la uzul regional al
corespunde adj. lat. gratus, „pre- lui gruie, „cocor”. Nume foarte
ferat, plăcut“. ¤ Împrumut apu- vechi și probabil de origine
sean modern. ¤ Forme curente: dacică.
Grațiana (mai puțin frecvent),
Grația, Grațiela. Gustav (masc.)
nume teoforic de origine nor-
Greta (fem.) dică, este un compus din Gor,
hipoc. scandinav sau germanic „divinitate“, și stafr, „ciomag,
pentru Margareta. ¤ Împrumut baston“, cu semnificația „aju-
apusean recent. torul lui Dumnezeu“ sau „apă-
rătorul credinței“.
Grigore, Grigorie (masc.)
nume augural de origine greacă,
reproduce numele pers. Γρηγό-
ριος, pus în legătură cu vb.
γρηγορέω, „a fi deplin treaz“,
semnificația numelui fiind „treaz,
veghetor“. ¤ Nume calenda-
ristic creștin. ¤ Intermediar slav.
¤ Forme care au circulat și cir-
culă astăzi la noi: Grigore, Gli-
gor, Grigoran, Goran, Grigorcea,
Grig, Greșa, Hrișcă etc., deriv.
fem. Grigorina; forma latinizată
Gregoriu.
Gruia (masc.)
este un prenume format pe te-
ren românesc cu etimologie ne-
sigură. Există mai multe pro-
puneri etimologice: 1. Este aso-
ciat cu lat. grumus, „movilă”,
un subst. care ar avea la bază
74
Ha-Hi
creștină desemnează „harul sau
grația divină“. ¤ Nume calen-
daristic creștin. ¤ Intermediar
slav. ¤ De la gr. masc. Hariton
au apărut la noi formele Harit,
Haret, Hareta, Haritini, Hariton,
Ariton și Haret, cunoscute azi
mai mult ca nume de familie.
Hector (masc.)
nume afectiv grecesc, interpre-
Hanibal (masc.) tat în mod curent prin „stăpâ-
nume devoțional de origine fe- nitor, apărător, păstrător“; este
niciană, este un compus, Hann- posibil ca numele să aparțină
I-Baal, cu semnificația „darul fondului preelenic, cu semni-
lui Baal“. ¤ Împrumut modern ficație obscură. ¤ Împrumut
apusean, preluat în epoca re- apusean modern pe cale cultă.
nascentistă din istoria romană.
Henric (masc.)
Haralambie (masc.) nume cu semnificație simbolică,
nume augural de origine greacă, implicând o anume predesti-
este un compus din subst. gr. nare pentru conducere; cores-
χαρά „bucurie, încântare, entu- punde germ. Heinrich, care a
ziasm“ și radicalul λαμπ de la evoluat de la Heimerich, un com-
vb. λάμπω, „a lumina, a stră- pus alcătuit din heim, „casă”,
luci“. ¤ Nume calendaristic creș- și rihhi, „puternic, bogat“. ¤ Nu-
tin. ¤ Intermediar slav. ¤ Forme me calendaristic catolic. ¤ Îm-
vechi: Haramb, Arambie, Hara- prumut apusean modern pe
lampie, Haralap, Arampie, Alam- cale cultă. ¤ Forme curente:
pie etc. Henri, Henrieta, Henric.
75
Hi-Hr
Hipolit (masc.) Hrisagon
nume descriptiv de origine variantă pentru Crisogon.
greacă, reproduce gr. Ἱππόλυτος,
un compus cu semnificația „cel Hrisant, Hrisantia
care deshamă caii“. ¤ Nume ca- variantă pentru Crisant, Cri-
lendaristic creștin. ¤ Împrumut santia.
apusean modern pe cale cultă.
Hrisogon (masc.)
Horațiu (masc.) variantă pentru Crisogon.
nume gentilic roman, Horátius,
cu etimologie obscură, proba- Hrisostom (masc.)
bil aparținând fondului ono- nume augural de origine greacă,
mastic prelatin. ¤ Împrumut apu- Χρυσόστομος, un compus alcă-
sean modern pe cale cultă. tuit din χρυσός, „aur”, și στόμα,
„gură”, cu sensul „gură de aur”.
Horea (masc.) ¤ Nume calendaristic creștin.
variantă pentru Horia.
Hristea (masc.)
nume de origine gr., căruia i se
Horia, Horiana (masc.)
pot atribui două etimologii: 1. de
nume afectiv, creat în limba
la Χριστός, „Hristos”, care are
română de la vb. „a hori“, for-
la bază adj. χριστός, „cel uns”,
mat de la subst. horă, „a cânta
și 2. de la Χρήστος, care are la
din gură sau din fluier“. Fosta
bază adj. χρηστός, „folositor,
poreclă apare mai ales sub forma
util”. ¤ Nume calendaristic creș-
Horia, datorită unei scrieri gre- tin.
șite a numelui, scrierea și pro-
nunțarea corectă a numelui fiind
Hristina
Horea (pronunțat în două silabe: vezi Cristina.
Hó-rea).
Hristodor
Hortensia, Hortenzia (fem.) variantă pentru Cristodor.
nume afectiv, este la origine
un vechi nume gentilic roman, Hristodul, Hristodula
Horténsia, masc. Horténsius, care nume devoțional de origine
are la bază lat. hortensis, „de greacă, reproduce numele pers.
grădină“, un derivat de la subst. Χριστόδουλος, un compus din
hortus, „grădină“. ¤ În apusul Χριστός, „Hristos”, și δούλος,
Europei, numele a fost repus „rob, sclav”, cu semnificația
în circulație odată cu Renaș- „robul lui Hristos“. ¤ Inter-
terea. În onomastica noastră, mediar slav. ¤ Forme atestate
Hortensia este un împrumut la noi: Cristodul, Hristodol, Hris-
modern din Occident. todor.
76
Hr
Hristofor
variantă pentru Cristofor.
Hromatie (masc.)
nume calendaristic grecesc,
format de la subst. gr.
χρωμάτιον, „culoare, vop-
sea, pigment; mod de colo-
rare“.
77
etimologie populară de vb. akab,
„a înșela, a înlocui“. După o
altă interpretare, mai plauzi-
bilă, numele este încadrat în
seria teoforicelor și ar avea sem-
nificația „(Dumnezeu) a apărat“.
¤ Nume calendaristic creștin.
¤ Intermediar slav: Iacov, Iaco-
vachi, Iacoviță, Iacă, Iacul, Iacșa.
Influența latino-catolică: Iaco-
bică, Iacobuț, Iacoban, Coban etc.
78
Ie-Il
Ierotei, Ieroteea apropierea lui Ignatius de vechiul
nume religios și calendaristic nume gentilic Egnátius, de pro-
de origine greacă, este un com- veniență prelatină și cu sem-
pus din elementele ἱερός, „sa- nificație obscură. Raportarea nu-
cru“, și θεός, „Dumnezeu“, cu melui la subst. lat. ignis, „foc“,
sensul „sfântul lui Dumnezeu”. ține de etimologia populară. ¤
¤ Nume calendaristic creștin. Nume calendaristic creștin. ¤
¤ Intermediar slav. ¤ Forme Intermediar slav: Ignatie, Ignat
sub care numele a circulat la (forma românească cea mai răs-
noi: Hirotei, Irotei, Eretei, Irofti, pândită), Egnatie, Ihnat, Icnat,
Irofteia. Igna, Ignea, Ignul, Natco, Ognat
etc. Influența latino-catolică,
Iezechia (masc.) savantă: Ignațiu.
nume biblic ebraic, Jechezia, „tăria
mea este Iehova”. Igor (masc.)
nume rus de proveniență ger-
Iezechiel (masc.) manică, este raportat la teofo-
nume biblic ebraic, Jechezchel, ricul scandinav Ingwarr, „răz-
un compus teoforic cu elemen- boinicul lui Ing“, format de la
tul El-, de la Elohim, cu sensul Ingwio, vechiul zeu scandinav
„Dumnezeu este puternic”. al fertilității și prosperității. ¤
Nume calendaristic ortodox.
Ifigenia (fem.) ¤ Împrumut modern pe cale
nume afectiv și augural, cu re- cultă din onomastica rusă.
zonanțe în mitologia greacă,
Ἰφιγένεια, este la origine un Ilarie, Ilaria
compus din radicalul ἴφι-, de nume afectiv și augural, de ori-
la adj. ἴφιος, „puternic, viteaz“, gine greacă, reproduce gr.
și radicalul γεν-, de la γένος, Ἱλάριος, de la adj. gr. ἱλαρός,
„neam”, cu semnificația „de „plăcut, lin, plin de bucurie“,
neam puternic“. ¤ Nume calen- este vorba de adj. ἱλαρόν din
daristic creștin. ¤ Împrumut sintagma liturgică ”lumină lină”,
modern din Occident, pe cale φῶς ἱλαρόν. ¤ Nume calenda-
cultă. ristic creștin. ¤ Intermediar slav:
Ilarion, Larie, Larion. Influența
Ifighenia lat.-catolică: Ilaris.
variantă pentru Ifigenia.
Ileana (fem.)
Ignatie (masc.) variantă rom. pentru Elena.
nume de origine latină, cores-
punzător lat. Ignátius, prezintă Ilian, Iliana
etimologie nesigură. S-a propus variante pentru Ilie.
79
Il-Io
Ilie (masc.) (identic cu forma slavă răsări-
nume biblic teoforic, cores- teană), Achim, Ichim, Oachim,
punde ebr. Elijáh(u), în care se Ohim, Iochim, Chima, China, Chi-
recunosc elementele El, abre- nea etc.
viere pentru Elohim, și Jahve,
ambele nume ale divinității. Iolanda (fem.)
Semnificația teoforicului este continuă formele Yoláns, Yolánt,
„Domnul este adevăratul Dum- Yolént și este interpretat în două
nezeu“. ¤ Nume calendaristic moduri. O ipoteză propune
creștin. ¤ Intermediar greco- origine lat., Yolant ar proveni
slav. ¤ Forme ale numelui, din- din lat. *Violantis, derivat de
tre care unele cu valoare de la subst. viola, „viorea“. A doua
nume de familie: Ilie, Lie, Ilia, ipoteză, mai apropiată de rea-
Liih, Iliaș, Iliașcu, Ilieș, Ilioiu, Ilioaia, litatea evoluției istorice a ono-
Iliuță, Ilașcu, Elie, Elieș, Eliade, masticii franceze, consideră nu-
Elias, Eliana. Formele în e- sunt mele o formă contrasă de la
mai noi, savante, sau împru- vechi compuse germanice cu
muturi din apus. elementul secundar -lind, -lin-
dis „scut“, devenit în franceză
-lans. Primul element, yo-, ar co-
Iliodor, Iliodora respunde vechiului nordic Jódh,
variantă pentru Eliodor, Elio-
„copil“ sau radicalului Idis-,
dora.
raportat la vechiul saxon idis
și vechiul german de sus itis,
Inocențiu (masc.) „femeie, fecioară“. ¤ Împrumut
nume augural de origine lat., recent din onomastica apuseană.
format pe baza adj. lat. inno-
cens, innocentis, „nevinovat, cu-
Ioan, Ioana
rat, candid“. ¤ Nume calenda- nume teoforic și biblic ebraic,
ristic creștin. ¤ Influența greco- continuă ebr. Yehohanan „Iahve
slavă: Inochentie. Influența lat.- a avut milă“. ¤ Nume calen-
catolică (Transilvania): Inocențiu, daristic creștin. ¤ Intermediar
Inocenția. greco-slav. ¤ Formele sub care
circulă numele la români: Ioan
Inochentie (masc.) (reproduce forma gr.), Ioana,
variantă pentru Inocențiu. Oana, Ioanete, Ioancea, Ioanichie,
Ioanim, Ioanca etc.; Ion (forma
Ioachim (masc.) specific românească), Ionea, Onea,
nume teoforic biblic, continuă Ionac, Ionașcu, Ionel-Ionela, Nelu-
ebr. Jehojakim, cu semnificația Nela, Ian (forma neogrecească);
„Iahve îndrepta, ridica“. ¤ Nume Ianoș (forma maghiară); Hans
calendaristic creștin. ¤ Inter- (forma germană); Jan, Jana, Gia-
mediar greco-slav. ¤ Forme sub nina, Janina (forme datorate in-
care circulă numele la noi: Iachim fluenței apusene moderne).
80
Io-Ir
Ioanichie (masc.) creștin. ¤ Intermediar greco-slav.
un nume format în cadrul ¤ Forme care au circulat și cir-
limbii grecești, de la ebr. Ioan, culă la noi, împrumuturi de la
în forma lui grecizată, Ἰώαννης, popoarele vecine sau creații
și subt. νίκη, „victorie, biruință”, pe teren românesc: Iosif, Osif,
un compus cu sensul „Ioan cel Iosa, Iosip, Osip, Iusip, Iosup, Iusup,
biruitor”. ¤ Nume calendaristic Iosib, Iosiv, Sivu, Ioja, Ioșca etc.;
creștin. fem. Iosefina (Iozefina) este un
împrumut recent din Apus.
Ioil (masc.)
nume biblic ebr., un compus Iosefina, Iosifina
cu două elemente teoforice, Io-, derivate de la Iosif, Iosifia.
„Iehova”, și El-, „Elohim”, cu
sensul „Iehova este Dumnezeu”. Iov (masc.)
¤ Nume calendaristic creștin. nume augural, biblic, continuă
ebr. iyyov, de la adj. ayuv „duș-
mănit, persecutat, urât“, part.
Ioná (masc.)
pasiv al vb. ayov însemnând
nume biblic ebr., Ionas, „po-
„a dușmăni, a urî“. O altă ipo-
rumbel”. ¤ Nume calendaristic
teză pornește de la subst. ebr.
creștin.
iyyov „dorință mare“. ¤ Inter-
mediar slav. ¤ Forme vechi:
Iordan (masc.) Iov, Iovie, Iova (fem.), Iof, Iofcea
nume afectiv, este o creație a etc.
onomasticii creștine de la nu-
mele cunoscutului râu biblic.
Ipatie (masc.)
Etimologia hidronimului este probabil supranume la origine,
nesigură, este considerat un com- reproduce numele pers. gr.
pus care are la bază radicalul Ὑπάτιος, format de la subst.
jor-, „fluviu”, sau jarad-, „a curge”. gr. ὕπατος, „suprem”, supra-
¤ Intermediar greco-slav. ¤ nume atribuit consulilor romani.
Forme atestate la noi: Iordan, ¤ Nume calendaristic creștin.
Iordana. ¤ Intermediar slav. ¤ Forme
vechi: Ipatie, Ipătescu (nume de
Iorest (masc.) familie), Pate, Epatie etc.
variantă pentru Orestie.
Ipolit (masc.)
Iosif, Iosifia variantă pentru Hipolit.
nume teoforic biblic, continuă
vechiul ebr. yosef, „Dumnezeu Iraclie (masc.)
să adauge“, probabil o contracție nume teoforic, de origine antică
de la vb. asof, „a reuni“, sau greacă, reproduce mitologicul
mai curând de la vb. yasof, „a Ἡρακλέης, Ἡρακλῆς, un com-
adăuga“. ¤ Nume calendaristic pus format din elementele Ἥρα,
81
Ir-Is
„Hera”, și -κλῆς < κλέος, „faimă, ¤ Nume calendaristic catolic. ¤
glorie”, cu semnificația „gloria Împrumut apusean modern. ¤
zeiței Hera“. ¤ Nume calenda- Relativ frecvent este și hipoc.
ristic creștin. ¤ Intermediar slav. Isa, apare și compusul Isadora.
Ivan (masc.)
variantă slavă pentru Ioan (ebr.
Yehohanan).
Ivona (fem.)
nume de proveniență franceză,
cu etimologie nesigură. Inter-
pretarea germanică a numelui
propune ca etimon vechiul ger-
manic de sus, iwa, germ. Eibe,
„tisă“, numele unui arbore foarte
răspândit în țările germanice.
Din aceeași familie cu iwa face
parte și etimonul celtic *ivos,
propus ca variantă etimologică. ¤
Împrumut apusean modern.
Izabela (fem.)
variantă pentru Isabela.
84
La
vechi, de proveniență greco-
slavă: masc. Lavrie, Lavru, Lavric
și forme datorate influenței la-
tino-catolice, mai ales în Tran-
silvania: masc. Laur, Laor, Lă-
urel. Astăzi, forma de masc. Laur
este o excepție. Forme și deri-
vate moderne, de proveniență
apuseană: Laurin(a), Laurisa, La-
urita, Lauría. ¤ Nume calenda-
ristic creștin.
85
La-Le
Lavinia s-a format pe baza to- „leu”. ¤ Nume calendaristic
ponimului amintit, probabil de creștin.
origine preromană. ¤ Numele
a fost preluat din onomastica Leonard (masc.)
italiană, odată cu moda nu- nume augural de proveniență
melor lat., mai ales în Transil- germanică, este la origine un
vania. compus din elementele leo, lewo,
„leu“, și hart, „tare, puternic“.
Lazăr (masc.) ¤ Nume calendaristic catolic.
nume teoforic, biblic, continuă ¤ Împrumut pe cale cultă din
ebr. el´ azar, „Elohim a ajutat“, onomastica apuseană.
nume prin care părinții își ex-
primau recunoștința pentru naș- Leonida (masc.)
terea unui fiu. ¤ Nume calen- patronimic de origine gr., re-
daristic creștin. ¤ Intermediar produce numele pers. Λεωνί-
greco-slav: Lazar, Lăzarea, Zarea, δας, „fiul descendentului lui
Lazor, Zorică, Zorea, Laciu, Lascu, Leon“. ¤ Nume calendaristic
Lalu, Lazarina. creștin. ¤ Numele a pătruns în
onomastica românească dato-
Lăcrămioara (fem.) rită influenței neogrecești. ¤
nume augural, creație a ono- Formele curente: Leonida, Leonid.
masticii românești, de la subst.
lăcrămioară prin care este de- Leonte, Leontie (masc.)
numită o plantă cu flori albe derivat de la Leon.
și plăcut mirositoare.
Leontin, Leontina
Leandru (masc.) nume personale cu valoare au-
nume afectiv de origine greacă, gurală, create pe baza subst.
reproduce numele pers. Λέαν- gr. λέων, -οντος, „leu“, căruia
δρος, un antroponim compus îi corespunde lat. leo, leonis. ¤
din elementele λαός, „popor“, Leon și Leont(i)e sunt nume
și ἀνήρ, „om, bărbat“, și sem- calendaristice creștine. ¤ Inter-
nificând „om din popor“. Apro- mediar slav: Leon, Lion, Lionel,
pierea numelui de subst. rom. Leoncea, Aleon, Leontie, Leonte,
leandru ține de etimologia popu- Leul. Cele mai frecvente forme
lară. ¤ Nume calendaristic creș- astăzi: Leontin, Leontina; mai
tin. ¤ Prezența numelui în ono- rare, formele Leonia, Leonela, Le-
mastica noastră se datorează oneta se datorează unei recente
influenței mitologice grecești. influențe apusene.
Ludovic (masc.)
vechi nume augural de origine
germanică, este un compus din
hlod-, „glorie, glorios“, și -wig,
„bătălie, luptă“, și corespunde
formei latinizate Clodoveus, Clo-
dovicus. ¤ Nume calendaristic
catolic. ¤ Influența latino-cato-
lică în Transilvania: Ludovic,
Ludovica (forme rar întâlnite).
Mai frecvent este fem. Luiza,
formă de proveniență apuseană
(adaptare a fr. Louise) sau ma-
ghiară.
Luigi (masc.)
are aceeași origine și semnifi-
cație ca Ludovic, fiind un deri-
vat din fr. Looďs, format de la
vechiul germ. Hlodowig (hlod-,
„glorie“ și -wig, „bătălie“). ¤
Numele este preluat din ono-
mastica italiană în secolul nostru.
Luminița (fem.)
creație recentă a onomasticii
românești, este o formă dimi-
nutivală de la subst. lumină.
89
subst. migdal, „turn, castel“. ¤
Nume calendaristic creștin. ¤
Filieră slavă: Măgrușca, Măg-
duța, Mădălina, Mădăluța, Magda
și forme masc.: Măgdălin, Mădă-
lin, Măgduț. Influență apuseană
recentă: Madlen, Madlena, Mari-
lena (format de la Maria Mag-
dalena), Madia, Madina.
90
Ma
Mamant (masc.) Marchel, Marchela
nume afectiv de origine greacă, variantă pentru Marcel, Mar-
Μάμας, Μάμαντος, cu semni- cela.
ficația „cel iubitor de mamă”.
¤ Nume calendaristic catolic. Marchian, Marchiana
variantă pentru Marcian, Mar-
Manase (masc.) ciana.
nume biblic cu valoare afec-
tivă și apotropaică, reproduce Marcian, Marciana
ebr. Manasseh, pus în legătură derivat de la Marcu.
cu vb. nasa, „a uita“, și subst.
menaseh, „ceva care te face să Marcu (masc.)
uiți“. ¤ Intermediar greco-slav. nume teoforic roman, continuă
¤ Forme care au circulat la noi: lat. Marcus, un derivat de la nu-
Manase, Manasi, Manasiia, Ma- mele zeului războiului, Marte,
nafiea, Minasia (contaminare cu și are semnificația „dedicat lui
Mina). Marte“. Din aceeași familie
de cuvinte face parte și nu-
mele lunii martie. ¤ Marcu și
Manuel, Manuela
derivatele Marcia, Marcel, Mar-
hipoc. pentru Emanuel. ¤ Sub
cela, Marcianila, Marcian sunt
această formă numele apare
nume calendaristice creștine.
în calendarul creștin.
¤ La noi, numele a pătruns mai
întâi prin intermediar greco-
Mara (fem.) slav: Marco, Mărcan, Mărcuș, Mar-
cunoaște o dublă interpretare: cea, Marcil, Marcoci, Marcoș, Măr-
hipocoristic românesc pentru chel, Matchian etc., cele mai multe
Maria și, în anumite cazuri, re- din aceste forme fiind cunos-
produce un vechi nume ebraic, cute astăzi ca nume de familie.
Marah, creat pe baza subst. ebr. Influență occidentală modernă:
marah, „amar“, ce indică „amă- Marcél, Marcéla, Marcelína și
răciunea, nefericirea“. ¤ Ca nu- Marciána.
me de origine catolică, Mara a
pătruns la noi datorită influ- Mardarie
enței latino-catolice. nume atestat în limba greacă,
Μαρδάριος, Μαρδόνιος, are la
Marcel, Marcela bază un adj. care face referire
derivate de la Marcu. Numele la o populație din Hircania, o
este explicat și prin subst. lat. regiune situată între Arme-
marcellus, „ciocănel“, de la mar- nia și Marea Caspică, „al mar-
cus, „ciocan“. ¤ Nume calen- dilor, marzilor”. ¤ Nume ca-
daristic creștin. lendaristic creștin.
91
Ma
Margareta (fem.) Mariam (fem.)
nume augural de origine lat., variantă aramaică pentru Maria.
corespunde subst. lat. marga-
rita, „perlă“, și, ca sens secundar, Marian, Mariana
„margaretă“. ¤ Margarita este derivate de la Maria.
nume calendaristic catolic. ¤ La
noi, Margareta a pătruns mai Marin, Marina
întâi datorită influenței lat.- nume afectiv de origine lat., ex-
catolice. Formele Marga, Măr- plicat prin adj. marinus, „marin,
gărita, masc. Mărgărit, Mărgărint de mare“. O ipoteză mai veche
au apărut direct sub influența consideră numele un deriv. adj.
neogreacă sau prin interme- de la gentilicul roman Maria,
diar bulgar. Forme curente: Mar- corespondentul fem. al lui Ma-
gareta, Marga, Reta și hipoc. rius. Apropierea numelor per-
apusene împrumutate în sec. sonale lat. Marin(-a) și Marius
XX: Margó, (fr. Margot), Greta,
(fem. Maria) de ebr. Maria ține
Rita.
de etimologia populară, dar
asemănarea fonetică a favori-
Maria (fem.) zat larga răspândire a nume-
numele personal cu cea mai
lor latine. ¤ Nume calenda-
controversată etimologie, cores-
ristic creștin. ¤ Numele a pă-
punde ebr. Maryam sau Miryam
truns la români prin interme-
și este probabil un nume afec-
diar greco-slav. ¤ Forme care
tiv de origine egipteană, format
au circulat și circulă astăzi la
de la mri, „iubit, drag“, și su-
fixul afectiv ebraic -am. O altă noi: Marin, Marina, deriv. Ma-
ipoteză pune numele în legă- rinică, Marincel, Marinaș, Ma-
tură cu vb. mrj, care în vechea rinel, Marinică. Un împrumut
egipteană însemna „a iubi“ sau apusean recent este forma fem.
chiar cu un nume pers. ca mrj- Marinela.
imn, „iubit de Amon“, Amon
fiind în religia vechilor egip- Marius (masc.)
teni marele rege al zeilor. ¤ au la bază cunoscutul nume
Nume calendaristic creștin. ¤ gentilic Márius, de origine pre-
Este posibil ca populația româ- romană, cu semnificație nesi-
nească, în parte creștinată, de gură. S-a încercat apropierea
la nordul Dunării, să fi folosit numelui de cuvântul etrusc
numele Maria încă dinaintea maru, numele unei funcții, ini-
contactului cu slavii: răspân- țial cu sensul de „om“, pus în
direa numelui se datorează însă legătură cu radicalul indo-eu-
influenței slavone. ¤ Forme ropean *mer-, mor-(mar-), „băr-
curente: Maria, Mariana, Maia, bat tânăr“, sau „femeie tânără“,
Marieta, Marița, Marușca, Mașa întâlnit și în lat. maritus, „căsă-
etc. torit, soț“, maritare, „a se căsători“.
92
Ma
Lat. Marius(-a) a fost confun- subst. μαρτύριον, „martiriu, mu-
dat în perioada creștină cu bi- cenicie”. ¤ Nume calendaristic
blicul Maria, iar acest fapt a creștin.
favorizat răspândirea numelui
în Europa. ¤ Marian este un nu- Matei (masc.), Matia (masc.)
me calendaristic creștin. ¤ Marian sunt variante ale aceluiași nume
a pătruns la noi sub influență teoforic biblic, de origine ebra-
latino-catolică, iar Marius este ică, Matihjáh (Mathathán, Ma-
de proveniență apuseană mo- tthai), care semnifică probabil
dernă cultă. „darul lui Iahve“, fiind sino-
nim cu numele pers. gr. Teo-
Marta (fem.) dor, Doroteea, Dosoftei. ¤ Nume
nume biblic, afectiv, de ori- calendaristic creștin. ¤ Inter-
gine aramaică, corespunde subst. mediar greco-slav. ¤ Forme care
marta, „stăpână, doamnă“. ¤ Nu- au circulat și circulă la noi, unele
me calendaristic creștin. ¤ In- întâlnite astăzi și ca nume de
termediar greco-slav: Marfa. In- familie: Matei, Mateiaș, Mace,
termediar lat.-catolic: Marta (în Macea, Maftei, Mavtei, Mateș, Ma-
Transilvania și Moldova). tias (de origine maghiară), Mătea,
Mătei, Mătuian, Maftei, Maftea,
Maftena, Matița, Matache etc.
Martin, Martina
sunt la origine nume teoforice
romane, formate de la adj. Mar-
Matilda (fem.)
nume cu semnificație război-
tius, „relativ la Marte“, derivat
nică, de origine germanică, este
din tema Mart- provenită de
un compus din elementele maht
la Mars, Martis, cunoscutul zeu (germ. Macht, „putere, forță“)
roman al războiului. O altă in- și -hildis, din hiltja, „luptă“. Pen-
terpretare pornește de la gr. tru primul element există și
mártys, „martor; martir“. ¤ Mar- interpretarea prin germanicul
tin și Martinian sunt nume ca- math, „onoare“. ¤ Nume ca-
lendaristice creștine. ¤ Inter- lendaristic catolic. ¤ Împrumut
mediar greco-slav. ¤ Forme ates- modern din Apus.
tate la noi: Martin, Mărtin, Mar-
tina și Marțian, formă cultă co- Matroana, Matrona (fem.)
respunzătoare lat. Martianus, de nume calendaristic creștin, core-
proveniență apuseană recentă. lat în mod tradițional cu lat.
matrona, care are la bază lat.
Martinian (masc.) mater, „mamă”, din care derivă
derivat de la Martin, Martina. sensul „stăpână a casei”, între
altele, apelativ al Iunonei. Nu-
Martirie (masc.) mele aparține însă fondului
nume devoțional de origine gr., celtic și corespunde unei divi-
Μαρτύριος, care are la bază năți protectoare a fertilității și
93
Ma-Me
fecundității, Matrone, invocată Maximian, Maximiana
în apropierea lacurilor și a cursu- derivat de la Maxim, Maxima.
rilor de apă. ¤ Intermediar greco-
slav. ¤ Forme atestate la noi: Maximin, Maximina
Matrona, Matrina, Matriana, Ma- derivat de la Maxim, Maxima.
tra, Motriia, Motrea, Motruna.
Maxențiu
Mauriciu (masc.) derivat de la Maxim, Maxima.
nume etnic de origine lat., co-
respunzător numelor indepen- Maximilian, Maximiliana
dente Maurícius, Maurítus, deri- derivat de la Maxim, Maxima.
vate de la cognomenul Máu-
rus, „maur“. Subst. lat., împru- Măcrina
mutat din greacă, corespunde vezi Crina.
adj. gr. mauros, „de culoare în-
chisă, negru“. ¤ Maurus și Mau- Mălin, Mălina
riciu sunt nume calendaristice este explicat în mod curent
creștine. ¤ Filiera greco-slavă: drept o creație românească pe
Mavrus, Mavrea, Mavros, Ma- baza subst. mălin, numele unui
vrichie. În epoca modernă apare arbust, sau mălina, fructul de
forma cultă Mauriciu, cores- mălin. Această interpretare ține
punzătoare lat. Mauricius, sub însă de etimologia populară,
influență apuseană. numele în discuție prezentând
corespondente perfecte în ono-
mastica popoarelor slave. Mălin,
Mavru, Mavra
nume afectiv de origine greacă, Mălina este un derivat din tema
onomastică Mal-, întâlnită în
format de la adj. μαύρος, „ne-
numeroase derivate și compuse
gru”. ¤ Nume calendaristic
antroponimice de origine slavă,
creștin.
cu semnificație și origine încă
necunoscute. În anumite cazuri,
Maxim, Maxima Mălina poate fi considerat un
are la bază cognomenul lat. hipocoristic pentru Magdalena.
Maximus, cu valoare afectivă
și augurală, format de la adj. Melania (fem.)
maximus, forma superlativă pen- nume afectiv de origine greacă,
tru magnus, „mare“. ¤ Maxim, corespunde numelui pers. Με-
Maximian, Maximilian sunt nume λάνη, format pe baza temei
calendaristice creștine. ¤ Inter- μελαν- a adj. gr. μέλανος, „ne-
mediar greco-slav. ¤ Forme ates- gru“. ¤ Nume calendaristic creș-
tate la noi: Maxim, Axim, Ma- tin ¤ Intermediar greco-slav. ¤
xim, Maxa (fem.), Axin, Mexa- Forma veche Melana se datorează
na, Maximilian, Maximiliana etc. influenței slave, iar Melania este
94
Me-Mi
de proveniență apuseană mo- ¤ Intermediar slav. ¤ Forme ates-
dernă. tate la noi: Melidon, Milidon.
Monica (fem.)
prezintă etimologie multiplă,
existând explicații lingvistice
diferite, fără a fi contradictorii,
pe baza unor cuvinte omofone
dar fără legătură etimologică.
Interpretarea cea mai frecventă
consideră numele o variantă fem.
pentru gr. Μοναχός, „pustnic,
monah“. În lb. lat., numele pers.
Monna are la baza subst. monna,
„mamă, soție“. Varianta germa-
nică apropie numele de goti-
cul munan, „a gândi, a crede“
sau muns „gândire“. În inter-
pretarea irlandeză, Mona s-a for-
mat de la muadh, „nobilă“. ¤
Nume calendaristic creștin.
98
Na
adj. era folosit pentru a denumi
diferitele sărbători romane ale
întemeierii și nașterii. În epoca
creștină, Natalis sau Natale este
sărbătoarea Crăciunului la anu-
mite popoare romanice. ¤ Nu-
me calendaristic creștin. ¤ Nu-
mele a pătruns la noi mai întâi
prin intermediar greco-slav, pen-
tru ca ulterior să fie reintro-
dus sub influență modernă occi-
dentală. ¤ Forme curente: Nata-
Nadia (fem.) lia, hipoc. rus. Natașa, Natalița.
nume augural cu implicații mis-
tice, este la origine o abreviere Natanael (masc.)
de la rus. Nadezhda, „speranță“. nume biblic teoforic, corespunde
¤ Împrumut apusean modern ebr. Nethan’El, „dăruit de Dom-
pe cale cultă din onomastica rusă. nul“. ¤ Nume calendaristic creș-
tin. ¤ Intermediar greco-slav.
Nadiana (fem.) ¤ Forme vechi: Nathanail, Atha-
derivat de la Nadia. nail, Naftanail, Naftali, Naftilă,
Naftanain etc.
Nadina (fem.)
derivat de la Nadia. Naum (masc.)
nume biblic ebraic, Naum, cu
Nana, Nancy (fem.) semnificația „cel plin de mân-
hipoc. franceze și engleze de la gâiere, cel mângâiat”. ¤ Nume
forme locale corespunzătoare calendaristic creștin.
pentru Ana.
Nazarie (masc.)
Narcis, Narcisa nume de origine ebraică, pre-
nume afectiv de origine greacă, zintă două interpretări etimo-
format de la numele plantei νάρ- logice. Este considerat fie un
κισσος, apropiat de gr. νάρκη, nume teoforic creat pe baza cu-
„amorțeală, toropeală“. ¤ Îm- vântului ebraic nazar și sem-
prumut apusean pe cale cultă. nifică „consacrat lui Dumne-
¤ Nume calendaristic creștin. zeu“, fie este un nume afectiv
cu valoare devoțională format
Natalia (fem.) de la toponimul biblic Nazaret.
nume augural de origine lat., ¤ Nume calendaristic creștin.
corespunde cognomenului Nata- ¤ Intermediar greco-slav. ¤ For-
lis, creat pe baza adj. natalis, „re- me vechi: Nazaria, Năzar, Na-
feritor la naștere“. În antichitate, zaret etc.
99
Ne-Ni
Nectarie, Nectaria pus din elementele νίκη, „biru-
nume devoțional antic grecesc, ință“, și radicalul -ανωρ, din fa-
format de la subst. gr. νέκταρ, milia lexicală a adj. ἀνωρία,
„nectar, băutura zeilor“. ¤ Nume „moment prematur, inoportun,
calendaristic creștin. înainte de vremea potrivită“,
cu sensul „biruință prematură,
Nedelea (fem.) neprevăzută”. ¤ Nume calen-
nume devoțional și augural, co- daristic creștin. ¤ Intermediar
respunde denumirii slave a „du- slav.
minicii“. ¤ Forme vechi, ates-
tate în secolele trecute: Nedele, Niceta (masc.)
Nedelea, Nedealea, Nedelu, Ne- variantă pentru Nichita.
delian, Nedelean, Nedel, Nedelcu,
Nedelca, Nidelca, Delcea, Nedu, Nichifor (masc.)
Nedea etc., sunt întâlnite astăzi nume devoțional și augural antic,
mai mult ca nume de familie. corespunde gr. Νικηφόρος, în-
trebuințat atât ca supranume
Neofit, Neofita al lui Zeus și al altor divini-
nume devoțional grecesc, Νεό- tăți, cât și ca nume pers. masc.;
φυτος, un compus alcătuit din este un compus în care se re-
νέο-, „nou”, și φυτός, „încol- cunosc elementele νίκη, „vic-
țit”, cu sensul de „proaspăt con- torie“, și φόρος, „purtător“, sem-
vertit, botezat, neofit”. ¤ Nume nificând „purtător de biruință“.
calendaristic creștin. ¤ Nume calendaristic creștin.
¤ Intermediar slav.
Nestor (masc.)
nume augural de origine greacă, Nichita (masc.)
reproduce numele pers. Νέστωρ, nume augural de origine greacă,
interpretat de unii specialiști reproduce numele pers. Νική-
ca derivat de la vb. νέομαι, „a τας, un derivat de la elemen-
merge; a se întoarce“ și sem- tul νίκη, „victorie“. ¤ Nume
nificând probabil „cel ce se în- calendaristic creștin. ¤ Inter-
toarce cu bine“. ¤ Nume ca- mediar slav. ¤ Forme vechi,
lendaristic creștin. ¤ Interme- atestate în secolele trecute: Ni-
diar slav. ¤ Forme vechi, ates- chita, Nechita, Michita, Nichituș
tate în secolele trecute: Nistur, și hipoc. Chita, Chitu, Chitilă.
Nisipur, Nistre, deriv. Nistoran, Forma latină a numelui, pre-
Nistoreni etc. Cea mai frecventă zentă astăzi în sinaxare, este
formă este Nistor (fem. Nistora). Niceta.
Nicon (masc.)
nume augural și devoțional an-
tic, reproduce gr. Νίκων, un par-
ticipiu prezent de la verbul
νικάω, νικῶ, „a birui”, cu sen-
sul „cel ce biruiește”. ¤ Nume
calendaristic creștin.
Nifon (masc.)
nume augural și afectiv de ori-
gine greacă, Νήφων, un parti-
cipiu prezent al verbului νήφω,
„a nu bea vin, a fi sobru, a duce
o viață cumpătată”. ¤ Nume
101
nume simple, formate de la
radicalul germ. helig, „sfânt“.
¤ Nume calendaristic ortodox.
¤ Împrumut modern din ono-
mastica rusă, pe cale cultă.
Olimp, Olimpa
nume devoțional de origine
greacă, creat pe baza toponi-
mului Ὄλυμπος, cunoscutul
munte gr., lăcaș al zeilor. Se
pare că Olympos a fost creat pe
Octav, Octavia baza vb. λάμπειν, „a străluci,
nume afectiv latin, indicând a lumina“. ¤ Olympas, Olympias,
ordinea nașterii purtătorului, Olympiodor (un compus cu sem-
reproduce vechiul nume gen- nificația „darul Olimpului“),
tilic Octavius, creat de la nume- Olympius sunt nume calenda-
ralul octo, „opt“. De la Octa- ristice creștine. ¤ În onomas-
vius se formează cu sufixul - tica noastră, formele Olimpiada,
anus congnomenul Octavianus. Olimbiada se datorează influ-
¤ Numele pers. Octáv, Octávia, enței romanului popular „Alex-
Octávian, Octaviána pătrund andria“, masc. Olimp, Olimpie
în onomastica noastră în seco- au apărut sub influența calen-
lul trecut, mai ales sub influ- darului creștin, prin interme-
ența Şcolii Ardelene, în Tran- diar slav, iar actualul Olimpia
silvania. (hipoc. Pia) este un împrumut
apusean modern.
Octavian, Octaviana
derivate de la Octav, Octavia. Olimpie, Olimpia
derivate de la Olimp, Olimpa.
102
Ol-Oz
Olivian (masc.) Oreste (masc.)
derivat de la Olivia. nume afectiv de origine greacă,
a fost apropiat de subst. gr. ὅρος,
Onisifor (masc.) „munte“, semnificând „cel care
nume augural de origine greacă, locuiește în munte“. ¤ Nume
este un compus format din ele- calendaristic creștin. ¤ Interme-
mentele ὄνησις, ὄνασις, „folos, diar slav: Oris, Orestie, Iorest,
câștig“, și φόρος, „aducător, pur- Ioriste, Iorei. Influența apuseană
tător“, cu semnificația „aducă- modernă, pe cale cultă: Oreste.
tor de câștig“. ¤ Nume calen-
daristic creștin. ¤ Intermediar Oscar (masc.)
slav. ¤ Hipoc. vechi: Nisfor, Nis- nume vechi englez, care cores-
por, Nistor. punde germ. Ansgar, un com-
pus din as, „divinitate”, și geirr,
„suliță”, cu sensul „sulița divi-
Onisim (masc.)
nume augural de origine greacă, nității”.
Ὀνήσιμος, format de la adj.
ὀνήσιμος, „util, profitabil“. ¤ Otilia (fem.)
nume afectiv cu valoare au-
Nume calendaristic creștin. ¤
gurală, este la origine un vechi
Intermediar slav. ¤ Forme ates-
nume pers. germanic, Ottilia
tate la noi: Onisim, Nisim, Ionisim.
sau Odilia, format pe baza ra-
dicalului vechi germanic ot- sau
Onufrie (masc.) od-, apropiat de subst. germ.
nume devoțional grecesc, de
auda, „avere, bogăție“. ¤ Îm-
origine egipteană, este apro- prumut apusean modern pe cale
piat de Onnophris, „care este cultă.
mereu fericit“, inițial un supra-
nume al zeului egiptean Osiris. Ovidiu (masc.)
¤ Nume calendaristic creștin. nume afectiv de origine latină,
¤ Intermediar greco-slav. ¤ For- Ovidius, se pare că are la bază
me sub care numele a circulat subst. lat. ovis, „oaie”. Există și
la noi: Onofréi, Onófrie, Onúfrie, ipoteza că s-a format de la e-
Unúfrie, Onófrie. truscul uvie. ¤ Este frecvent în
Transilvania sub influența Școlii
Oprea (masc.) Ardelene.
nume format în cadrul limbii
române de la radicalul latin Ozana (fem.)
oper-, din familia lexicală a ver- nume devoțional de origine
bului operor, „a lucra, a se stră- franceză, are la bază un vechi
dui”, cu sensul „cel ce își dă nume de sărbătoare creștină
osteneala, harnic”. ¤ Nume ca- Dimanche d’ousanne, „Duminica
lendaristic creștin. Floriilor”. Numele pers. Osanne
103
Oz
sau Ozanne reproduce, prin in-
termediar latin, gr. hosanná, fo-
losit în N.T. pentru a reda ara-
maicul hosaha, aclamație cu care
a fost primit Iisus la intrarea
în Ierusalim. Hidronimul Ozana
din Moldova are o altă etimo-
logie.
104
Pa
Atena, numele este apropiat de
vb. πάλλω,, „a învârti (sabia),
a agita (lancea)“. ¤ Nume ca-
lendaristic creștin.
Pamfil (masc.)
nume augural sau etnic de ori-
gine antică greacă, este fie un
compus cu πᾶς, „complet, pe
de-a-ntregul, al tuturor, de toți“
și φίλος, „drag, iubit“, semni-
ficând „prietenul tuturor“, fie
Pahomie (masc.) este un derivat de la Πάμ-
nume de origine egipteană și φιλος, locuitor din Pamfilia, re-
probabil cu semnificația etnică, giune antică de pe coasta Asiei
de la un oraș antic din Meso- Mici. ¤ Nume calendaristic creș-
potamia. O altă interpretare po- tin. ¤ Forme vechi atestate la
rnește de la subst. copt pahom, noi: Pamfili, Pamfilie, Filiu, Fi-
„vulturul“, de la pa, articolul liași, Panhil, Pampu, Pamfilion,
hotărât, și ahom, „vultur, acvilă“. Filion.
În epoca elenistică pahom în-
semna „defunct, răposat“. ¤ Nu- Panait (masc.)
me calendaristic creștin. ¤ For- nume devoțional de origine
me sub care numele a circulat greacă, este la origine un atri-
la noi: Pahomie, Pahomiu, Pahome, but al Preasfintei Fecioare Ma-
Homul, Homă, Pahon, Paholea, ria, Παναγία, „preasfânta, atot-
Pafomei, Pavon etc. sfânta“, o substantivizare a
adj. πανάγιος, „preasfânt, atot-
Paisie, Paisia sfânt“. Panait corespunde nu-
nume de origine greacă, Παΐ- melui pers. gr. Παναγιώτης,
σιος, o construcție adj. de la creație onomastică a primelor
un radical din familia lexicală secole creștine. Forma greacă
a lui παιδεύω, „a educa, a for- Παναγιώτης apare în calen-
ma” sau a lui παίς, παιδός, darul creștin. ¤ Intermediar slav
„copil, tânăr”. ¤ Nume calen- sudic.
daristic creștin.
Pancratie (masc.)
Paladie, Paladia nume devoțional și augural, de
nume devoțional de origine an- origine antică greacă, repro-
tică greacă, reproduce numele duce numele pers. Παγκρά-
pers. Παλλάδιος, inițial un adj. της sau Παγκράτιος, cu sem-
cu semnificația „referitor la nificația „atotputernic, atotstă-
Pallas“. Epitet al zeiței Pallas pânitor“. ¤ Nume calendaristic
105
Pa
creștin. ¤ Intermediar slav. ¤ Partenie; Partena, Partenia
Forme atestate la noi înce- nume afectiv și devoțional de
pând cu sec. XVI-XVII: Pangraz, origine greacă, Παρθένιος, for-
Pangrati(e), Gratie, Gratea, Ratea, mat de la subst. παρθενία, „fe-
Ratie etc. ciorie”. ¤ Nume calendaristic
creștin.
Panteleimon, Pantelimon
(masc.) Pascal (masc.)
nume devoțional, de origine nume devoțional, creație a o-
greacă, formație creștină alcă- nomasticii creștine pe terenul
tuită din παν-, „tot“ și ἐλεήμων, limbii latine, are la bază ebr.
„milos, binefăcător“, cu sen- Pesah sau aramaicul Pasa, „Paște“.
sul „cel atotmilostiv”. ¤ Nume ¤ Nume calendaristic creștin.
calendaristic creștin. ¤ Inter- ¤ Intermediar greco-slav. ¤ For-
mediar slav. ¤ Pe teren româ- me atestate la noi: Pascu(l), Pas-
nesc s-a format o bogată fa- calina, Paște.
milie de hipocoristice: Pante-
lei, Pantele, Pentelei, Penteleu, Pan- Patapie (masc.)
ta, Pante(a), Păntea, Pinta, Pin- nume afectiv de origine greacă,
te(a), Panc, Panco, Pancotă, Pan- Πατάπιος, are la bază radicalul
cea, Panciu, Teli, Teliuc, Teliuță, παθ-, al familiei lexicale a lui
Tile(a), Pandelimon, Pandele, Pan- πάθος, „pătimire, suferință”.
¤ Nume calendaristic creștin.
dea, Pintilie.
Patrichie, Patrichia
Parascheva, Paraschiva (fem.)
variante pentru Patriciu, Patricia.
nume devoțional de origine
greacă, este o creație a ono-
masticii creștine pe baza subst.
Patriciu, Patricia (fem.)
nume afectiv de origine latină,
Παρασκευή, „vineri“; sensul
corespunde numelui pers. Patri-
propriu al subst. este „pregă-
cius, format pe baza unui subst.
tire“, vinerea desemnând ziua cu aceeași formă care desemna
dinaintea Sabatului. Numele un aristocrat cu drepturi poli-
este atestat mai ales în S-E Eu- tice; la origine, adj. patricius era
ropei. ¤ Intermediar slav. ¤ un derivat de la pater, „tată“
Forme vechi atestate la noi: (senatorii erau numiți patres).
Paraschiva, Paraschivița, Pachița, ¤ Nume calendaristic creștin.
Părăștița, Parasiia, Parascovea, ¤ Împrumut modern din Oc-
Parasuca, Parasca, Chiva, Chivuța, cident. ¤ Intermediar greco-
Vuța; masc. Paraschiv, Parascu, slav: Patríchie, Patríchia. Forme
Chivu etc., Petca, Petcu (forme târzii de proveniență apuseană:
bulgărești). Patricia, masc. Patriciu (rar).
106
Pa-Pe
Paul, Paula Perpetua (fem.)
la origine este un vechi cog- nume afectiv de origine latină,
nomen roman, Paul(l)us, cores- format de la vb. lat. perpetior,
punzător adj. paul(l)us, „mic“. „a suporta, a răbda”. ¤ Nume
¤ Nume calendaristic creștin. calendaristic creștin.
¤ Pavel a fost introdus pe filieră
greco-slavă, iar Paul corespun- Persida (fem.)
de lat. Paulus și a pătruns la nume etnic de origine greacă,
noi prin influență catolică. ¤ este o formație cu sufixul -ιδ de
Numele prezintă o bogată la gr. πέρσης, „persan“, „din
familie de forme și derivate: Persia“.
Pavel, Pavăl, Păvălaș, Pavelică,
Pava, Pavu, Pavlu, Pavle, Pașa, Petronela (fem.)
Palache, Palcu, Paloș, Paul, derivat de la Petronie, Petronia.
Paula, Paulina, Polina, Păulina
etc. Petronie, Petronia
probabil nume cu semnifica-
Pavel, Pavela ție afectivă, este la origine un
variantă pentru Paul, Paula. derivat de la numele lat. Pe-
trónius, fără legătură etimolo-
Pelaghia (fem.) gică cu numele pers. de origine
nume devoțional, reproduce greacă, Petru. Se pare că Petró-
gr. Πελαγία, atestat în anti- nius s-a format pe baza subst.
chitate ca supranume al zeiței petro, „berbec, batal“. Unii spe-
Isis și ca nume personal. An- cialiști consideră numele de
troponimul are la bată subst. origine etruscă, cu semnificație
πέλαγος, „suprafața întinsă a necunoscută. ¤ Formele gre-
mării“. ¤ Nume calendaristic cești Petronios și Petronia apar
creștin. ¤ Intermediar slav. ¤ în calendarul creștin. ¤ Îm-
Forme vechi, atestate începând prumut modern pe cale cultă
cu sec. XVI: Pelaghie, Pelaga, Pe- din limbile moderne.
liga, Pela, Pelea, Pelaghia, Pala-
ghia etc. Petru (masc.)
nume devoțional de origine
Penelopa (fem.) greacă, Πέτρος, este o creație
nume augural de proveniență a onomasticii creștine de la subst.
antică greacă, însemnând pro- πέτρα, „stâncă, piatră”, cores-
babil „albă, strălucitoare“. ¤ punzător aramaicului kepha,
Împrumut modern, preluat pe „piatră, rocă, stâncă“. ¤ Nume
cale cultă din mitologia greacă. calendaristic creștin. ¤ Numele
¤ Forme sub care numele cir- este moștenit din latină: Sân-
culă la noi: Penelopa, Penelope, chetru și reintrodus ulterior prin
Penelopi, Pinelopi. intermediar greco-slav: Petru,
107
Pi-Pr
Petrucă, Petruș, Petran, Petraș, Pompiliu, Pompilia
Petrache, Petre, Petrică, Petriceico, vechi nume gentilic lat. care
Petrăuș, Penca, Penciu, Pentia, Pe- la origine desemna ordinea naș-
tiș; Petra, Petria, Petrina, Pătruța, terii; s-a format pe baza nume-
Petruța etc. ralului pompe, corespunzător
lat. quinque, „cinci“. ¤ Nume
Pimen (masc.) calendaristic creștin. ¤ Împru-
nume cu etimologie nesigură, mut modern cult din Occident.
se presupune egipteană; este
însă foarte plauzibilă etimolo- Porfir, Porfira
gia greacă pe filieră creștină, variante pentru Porfirie, Por-
unde numele Ποιμήν poate fi firia.
corelat cu subst. comun ποιμήν,
„păstor”. ¤ Nume calendaristic Porfirie, Porfiria
creștin. nume augural și afectiv gre-
cesc, format de la adj. derivat
Platon (masc.) din subst. πορφύρα, „moluscă
nume de origine greacă, Πλά- care produce vopseaua purpu-
των, corelat cu subst. πλάτος, rie, vopseaua înseși sau o haină
„lățime, lărgime”. ¤ Nume ca- purpurie; porfiră, purpură”,
anume πορφύρεος, „purpuriu”.
lendaristic creștin.
¤ Nume calendaristic creștin.
¤ Forme vechi atestate la noi:
Policarp (masc.) Porfir, Porhir, Profir, Porfira, Pro-
nume afectiv cu implicații au-
fira.
gurale, de origine greacă, este
un compus din elementele πολύ-,
Prisc, Prisca
„mult(ă), mulți, multe“, și καρ- nume de origine latină, format
πός, „fruct, rod“, cu sensul „cel de la adj. priscus, „străvechi,
cu multă roadă, cu multe roade”. antic”. ¤ Nume calendaristic
¤ Nume calendaristic creștin. creștin.
Pulheria (fem.)
nume augural de origine lat.,
format de la adj. pulcher, „bun,
demn, frumos”. ¤ Nume ca-
lendaristic creștin. ¤ Interme-
diar greco-slav. ¤ Forme vechi
atestate la noi: Pulheria, Polhire,
Polhira, Polihir.
109
Ράλλη, un hipoc. pentru numele
Ἡράκλειος, care la origine este
un teoforic compus din elemente:
Hera, numele zeiței grecești și
kleos „glorie“.
Ramona (fem.)
nume augural spaniol, este la
origine un vechi nume germa-
nic, Raginmund, compus din ele-
mentele: ragin, „puternic“ și -
munds, „protecție, apărare“. ¤
Radu, Rada Împrumut apusean recent.
nume augural de origine sla-
vă, inițial un hipoc. de la nu- Răzvan (masc.)
mele compuse cu elementul rad-, prezintă etimologie nesigură.
„bucuros“. ¤ Nume calenda- Numele pers. poate fi interpre-
ristic creștin. ¤ Familia nume- tat fie drept o formație slavă
lui este deosebit de bogată, con- cu semnificația „rebotezat“, fie
ținând derivate împrumutate este apropiat de numele de pro-
sau create pe teren românesc: veniență arabă Rizvan, cores-
Radeș, Radan, Radeț, Radina, Rad- punzător termenului religios
na, Rados, Radovan, Rădac, Ră- riduan, „stare de mulțumire“.
daia, Rădicu, Rădița, Răducu, Ră-
ducan, Rădulea etc.
Remus (masc.)
vechi nume etnic cu valoare
Rafael, Rafail mitologică, este considerat de
nume teoforic, corespunde ebr.
majoritatea lingviștilor o vari-
Repha’El, „Elohim a vindecat
antă fonetică pentru Romulus,
(răutățile mele)“. ¤ Nume ca-
numele pers lat. fiind sinonim
lendaristic creștin. ¤ Interme-
cu Romanus, „roman, originar
diar greco-slav. ¤ Forme vechi:
Rafail(ă), Răfăilă, Rafail. din Roma“. ¤ Împrumut mo-
dern pe cale cultă din mitolo-
Rafira (fem.) gia romană.
pare să continue vechiul ebr.
Rahel, nume propriu de origine Renata (fem.)
biblică, cu sensul propriu de nume devoțional de origine
„oaie“. ¤ Intermediar greco-slav. latină, este o creație a onomas-
ticii creștine pe baza adj. rena-
Raluca (fem.) tus, „renăscut, înviat“. ¤ Nume
este creat pe baza temei ono- calendaristic creștin. ¤ Împru-
mastice Ral-, explicată prin gr. mut modern din Occident.
110
Re-Ro
Reveca (Rebeca) (fem.) ¤ Împrumut apusean modern
nume augural de origine ebra- pe cale cultă.
ică, continuă numele pers. bi-
blic Rebekka, format de la subst. Roman (masc.)
rivqa, de origine incertă, sem- nume etnic de origine latină,
nificând probabil „splendoare“. reproduce cognomenul latin
Romanus, fem. Romana, „roman,
Robert, Roberta originar din Roma“. ¤ Nume
vechi nume germanic cu sem- calendaristic creștin. ¤ Inter-
nificație augurală, este la ori- mediar greco-slav. ¤ Derivate
gine un compus din elemen- care au circulat la noi: Romănel,
tele hroth-, „faimă“ și berth, „stră- Romancu, Romanca, Romașcu.
lucitor, ilustru, celebru“. ¤ Nu-
me calendaristic catolic. ¤ For- Romeo (masc.)
me curente: Robert, Roberta, Ro- nume etnic de origine gr., co-
bertina. respunde subst. gr. ρωμαίος,
„roman, originar din Roma“.
Rodion ¤ Nume calendaristic catolic.
Numele este considerat o va- ¤ Împrumut apusean modern
riantă pentru Rodion. În alte pe cale cultă.
propuneri de etimologie, nu-
mele a fost pus în legătură cu Romulus (masc.)
grecescul ῥόδον, „trandafir”, sau vechi nume etnic de origine
cu Ῥόδιος, „cel din insula Ro- latină, este sinonim cu cogno-
dos, locuitor din Rodos”. ¤ Nu- menul lat. Romanus, „roman,
me calendaristic creștin din pe- locuitor al Romei“. ¤ Nume
rioada apostolică. ¤ Forme a- calendaristic creștin. ¤ Împru-
testate în limba română: Rodion, mut apusean modern pe cale
Rodica, Arod, Arodia, Rodea etc. cultă.
Roxana (fem.)
nume augural grecesc, de ori-
gine persană, corespunzător
numelui pers. Ρωξάνη, „stră-
lucitoare“. ¤ Numele a pătruns
la noi prin intermediar slav.
La răspândirea numelui a con-
tribuit în mod substanțial ro-
manul popular „Alexandria“.
¤ Compuse, variante și hipo-
coristice curente: Ruxandra, (o
combinație între Rox- și -andru),
Roxanda, Rosandra, Rusanda, San-
da, Luxandra, Luxița, Sița, Ruxi,
Ruxa etc.
Rut (fem.)
nume biblic ebraic, cu semni-
ficația „prietena (Domnului)”.
Ruxandra (fem.)
prenume format în cadrul limbii
române, este un intersant com-
pus din Rox(ana) + (Alex)andru.
112
Sa
înainte. ¤ Nume calendaristic
creștin. ¤ Intermediar greco-
slav. ¤ Forme atestate la noi:
Salomia, Solomia, Salomina.
Samson (masc.)
nume augural cu implicații de-
voționale, de origine biblică,
format pe baza unui ebr. cu sem-
nificația „soare, lumina soare-
lui“. ¤ Nume calendaristic creș-
tin. ¤ Împrumut apusean mo-
Sabin, Sabina dern pe cale cultă: Samson. Inter-
nume afectiv de origine latină, mediar greco-slav: Sanson, Son,
desemnând locuitorii regiunii Sonea, Șona, Șonea etc.
Sabina. ¤ Numele Sabin (Savin)
și Sabinian (Savinian) fac parte
din calendarul creștin. ¤ Influ- Samuel, Samuil (masc.)
ența latină: Sabin(-a). Influența nume teoforic biblic, continuă
greco-slavă: Savin(-a). vechiul ebr. semu’el, un com-
pus în care se recunoaște ele-
Sabinian (masc.) mentul El, de la Elohim. În ceea
derivat de la Sabin, Sabina. ce privește primul termen, in-
terpretarea tradițională a V.T.
Sabrina (fem.) propune vb. saal, „a cere“: „de
nume etnic de origine ebraică, la Dumnezeu l-am cerut!“. O
format pe baza cuvântului ebr.
ipoteză contemporană explică
sabra, ce indică evreii născuți
întreaga formație prin „El este
în Israel, spre a-i distinge de
emigranți. ¤ Împrumut apusean (cel care a dat) numele“, unde
contemporan. primul element este pus în
legătură cu subst. sem, „nume“.
Salomeea (fem.) ¤ Intermediar greco-slav. ¤
prezintă etimologie nesigură; Forme atestate la noi încă din
în mod curent este explicat prin sec. XVI: Samuilă, Samuil, Sa-
aramaicul Shalóm, „pace“. O altă moil, Samoilă, Sămăilă, Sămălia,
interpretare apropie pe Shalom Samul etc.
de vb. shalam, „a înlocui, a res-
titui“; în această situație, nu-
mele este încadrat în seria teo- Sara (fem.)
foricelor și exprimă mulțumi- nume afectiv biblic, corespunde
rea părinților pentru nașterea subst. ebr. sara, „prințesă“, fem.
unui copil prin care Dumne- de la sar, „nobil, prinț“, înrudit
zeu „a înlocuit“ pe altul mort cu akkad. sarru, „prinț“.
113
Sa-Se
Saul (masc.) creștin. ¤ Împrumut apusean
nume afectiv, biblic pus în le- modern, preluat din istoria ro-
gătură cu gr. saulos, „care merge mană.
încet“.
Serafim, Serafima
Sava (masc.) nume devoțional, este o creație
nume devoțional ebr. care, în a onomasticii creștine, pe baza
anumite cazuri, poate fi o apo- subst. de origine ebr. serafim,
copă a lui Sabatino (format pe prin care sunt desemnați în
baza subst. ebr. sabbath, „ziua textul biblic îngerii lui Iahve.
de odihnă“), dar, în general, ¤ Nume calendaristic creștin.
corespunde unui nume ebr., ¤ Intermediar greco-slav. ¤ For-
care semnifică probabil „con- me vechi, atestate la noi: Sara-
vertit“. ¤ Nume calendaristic fim(-a), Sarafin, Săracin, Sera, Fimu
creștin. ¤ Intermediar greco-slav. etc.
Svetlana (fem.)
prezintă etimologie nesigură.
Poate fi explicat pe baza ve-
chiului radical slav svetl-, „lumi-
nos, de culoare albă, deschisă“,
sau prin subst. rus. țvet, „floare“.
Unii lingviști îl consideră un
calc lingvistic pentru gr. Fotinia,
alții propun originea literară
a numelui. ¤ Împrumut recent,
pe cale cultă, din onomastica
rusă.
118
Șe-Șt
Fănică, Ștefania (influența fran-
ceză) etc.
Ștefanida (fem.)
derivat de la Ștefan, Ștefana.
Șerban (masc.)
nume afectiv, creat pe teren
românesc de la vechiul subst.
șerb, într-o vreme când acest
cuvânt era folosit și cu alte
semnificații decât „țăran legat
de pământul moșierului, sclav,
rob“, dată fiind folosirea nu-
melui de familiile boierești și
chiar de către membri ai sfa-
tului domnesc.
119
a cărui origine se pierde în epoca
legendară a formării Romei.
Numele este atestat prima oară
în legătură cu regele sabin Titus
Tatius, asociat cu Romulus la
conducerea Romei, după epi-
sodul „răpirii sabinelor“. Sem-
nificația inițială a lui Tatius ră-
mâne obscură, majoritatea spe-
cialiștilor considerând că este
vorba de un nume cu valoare
afectivă, o formație bazată pe
Tadeu, Tadei (masc.) un cuvânt din limbajul copiilor,
nume augural de origine ebraică, continuat de rom. tată. Numele
este pus în legătură cu ebr. are la bază forma adj. tatianus,
taddai, „curajos“. Tadeu este in- -a, care înseamnă „al/a tatălui”.
terpretat și ca supranume teo- ¤ Tatianus și Tatiana sunt nu-
foric de origine aramaică, Tha- me calendaristice creștine. ¤ In-
dday, cu semnificația „darul lui termediar greco-slav. ¤ Forme
Dumnezeu“. ¤ Nume calenda- curente: Tetiana, Titiana, Tatiana,
ristic creștin. ¤ Intermediar greco- Tanea, Tania.
slav.
Tavita (fem.)
Taisa, Taisia (fem.) nume afectiv de origine ebra-
nume augural de origine antică ică, corespunde subst. armaic
greacă, reproduce numele pers. tavyeta, de la tavya „gazelă“. ¤
Thaďs, apropiat de subst. θέα, Nume calendaristic creștin. ¤
„privire, priveliște“, și expli- Intermediar greco-slav. ¤ Forme
cat prin „(cea care atrage) pri- vechi: Tavit(-a), Tavefta, Tavifta,
virea“ sau „plăcută la vedere“.
Tavista, Vista, Tavă etc.
¤ Nume calendaristic creștin.
¤ Împrumut modern pe cale
cultă din onomastica rusă. Tecla (fem.)
nume de origine greacă, este
interpretat ca formă contrasă
Tamara (fem.)
nume afectiv biblic, de origine de la teoforicul Θεόκλεια, un
ebraică, creat pe baza subst. compus din elementele θεός,
tamar, „palmier“. ¤ Împrumut „Dumnezeu“, și κλέος, „faimă,
modern pe cale cultă din ono- glorie“. Unii specialiști consi-
mastica rusă. deră numele de origine latină,
format pe baza subst. tegula,
Tatian, Tațian (masc. rar); Ta- „țiglă“. ¤ Nume calendaristic
tiana creștin. ¤ Intermediar slav. ¤
este un derivat adj. de la ve- Forme atestate la noi: Teclu,
chiul nume gentilic roman Tátius, Teclici, Tecula, Tecu, Teca etc.
120
Te
Temistocle (masc.) dărui“, cu sensul „dăruit de
nume devoțional de origine Dumnezeu”. ¤ Nume calenda-
antică greacă, Θεμιστοκλή, este ristic creștin. ¤ Intermediar slav.
un compus în care primul ele- ¤ Forme atestate începând cu
ment reprezintă numele vechii sec. XV: Todos, Todosie, Todosia,
divinități elenice a dreptății, Tudosica, Tudos(e), Dosei, Dosin
Θέμης, iar al doilea este subst. etc. Formele Teodosie și Teodosie
κλέος, „glorie, faimă“. ¤ Nume sunt de proveniență cultă.
calendaristic creștin. ¤ Împru-
mut apusean modern pe cale Teofan, Teofana
cultă. nume teoforic de origine greacă,
este o creație a onomasticii creș-
Teoclit (masc.) tine pe baza subst. θεοφάνεια,
nume teoforic de origine greacă, „arătarea sau manifestarea lui
este un compus cu semnificația Dumnezeu“, folosit pentru a
„chemat de Dumnezeu“. ¤ Nu- desemna sărbătoarea Botezu-
me calendaristic creștin. ¤ In- lui Domnului. ¤ Nume calen-
daristic creștin. ¤ Intermediar
termediar slav.
slav. ¤ Forme vechi, atestate
la noi: Teofan, Teof, Tofanisie,
Teoctist (masc.) Tofan(-a), Fteofan, Tofu, Toflea,
nume teoforic de origine greacă,
Topan, Tufana etc.
este un compus cu semnifi-
cația: „creat de Dumnezeu“. ¤
Teofil, Teofila (rar)
Nume calendaristic creștin. ¤ nume teoforic de origine greacă,
Intermediar slav. este un compus din elementele
θεός, „zeu, Dumnezeu“, și φίλος,
Teodor, Teodora „drag, iubit, iubitor“, cu sensul
continuă vechiul nume pers. „iubitor de Dumnezeu”. ¤ Nu-
gr. Θεόδωρος, un compus ono- me calendaristic creștin. ¤ In-
mastic cu valoare teoforică, sem- termediar slav. ¤ Forme vechi:
nificând „darul lui Dumnezeu“. Tofil, Tohil.
¤ Numele apare în calendarul
creștin sub formele Teodor și Teofilact (masc.)
Teodora. ¤ Intermediar slav. ¤ nume teoforic de origine greacă,
Forme curente: Teodor, Toader, este un compus din elementele
Tudor (cea mai frecventă formă, θεός, „Dumnezeu”, și –φύλακ-
Tudoran, Tudora). τος, „păzit, apărat”, cu sensul
„păzit, apărat de Dumnezeu”.
Teodosie, Teodosia ¤ Nume calendaristic creștin.
nume teoforic de origine greacă,
este un compus din elemen- Teofrast (masc.)
tele Θεός, „Dumnezeu“, și – nume teoforic de origine greacă,
δόσιος < δόσις < δίδωμι, „a este un compus, Θεόφραστος,
121
Te-Ti
alcătuit din elementele θεός, bază forma adjectivală Tiberius
„Dumnezeu“, și φράζω, „a ex- „care aparține Tibrului, relativ
plica, a face să înțeleagă“, și la Tibru“, de la toponimul Tiberis,
semnifică „cel care vorbește de „Tibrul“. ¤ Numele a pătruns
Dumnezeu“. ¤ Intermediar slav. în onomastica românească în
epoca modernă, sub influența
Teoharie (masc.) Școlii Ardelene.
nume teoforic de origine greacă,
este un compus din elementele Tifon (masc.)
θεός, „Dumnezeu“, și χάρις, nume afectiv de origine greacă,
„milă, har“, cu sensul „mila are la bază subst. gr. τυφών,
lui Dumnezeu”. ¤ Nume ca- „coloană de apă, uragan“, cu-
lendaristic creștin. ¤ Interme- vânt raportat la vb. τυφόω,
diar slav. ¤ Forme vechi: Teo- τυφῶ, „a face fum“. ¤ Nume
harfie, Tuhari. calendaristic creștin. ¤ Inter-
mediar slav.
Terentie (masc.)
nume devoțional de origine an- Timotei (masc.)
tică latină, reproduce numele nume teoforic de origine greacă,
pers. Terentius și semnifică pro- este un compus în care se re-
babil „consacrat zeiței Terenis“. cunosc elementele θεός, „zeu,
¤ Nume calendaristic creștin. Dumnezeu“, și vb. τιμάω, τιμῶ,
¤ Intermediar greco-slav. „a onora“, cu sensul „cinstito-
rul de Dumnezeu”. Aceleași
Tereza (fem.) elemente, așezate în ordine
probabil nume pers. de ori- inversă, apar și în Theotimos
gine greacă, prezintă etimolo- (rom. Teotim), nume calenda-
gie nesigură. Tereza a fost pus ristic creștin. ¤ Timotei este un
în legătură fie cu toponimele nume biblic (N.T.) și apare în
Θεράσια și Θέρα, fie cu vb. calendarul creștin.
θερίζω, „a secera“ sau cu subst.
θέρος, „arșiță, dogoare“ etc. For- Titus (masc.)
mele spaniole ale numelui con- prezintă etimologie nesigură.
tinuă, se pare, gr. Ταρασία, Există ipoteza originii latine a
masc. Ταράσιος, cu etimolo- numelui, care pornește de la
gie necunoscută. ¤ Nume ca- subst. titus, „porumbel“. Unii
lendaristic catolic. ¤ Împrumut specialiști consideră numele
recent de influență latino-cato- de origine sabină sau etruscă
lică. și îl interpretează pe baza vb.
tueri, „a apăra, a păzi“. ¤ Nume
Tiberiu (masc.) calendaristic creștin. ¤ Inter-
nume afectiv ce indică originea mediar greco-slav. ¤ Forme vechi
locală, de origine latină, are la atestate la noi: Tit, Titul, Titea,
122
To-Tu
Titila, Titița, Tita, Titiia etc. Forma
lat. Titus este preluată pe cale
cultă din istoria romană.
Toma (masc.)
nume afectiv de origine greacă,
format pe baza subst. aramaic
toma, „geamăn“. ¤ Nume biblic
(N.T.) și calendaristic. ¤ Inter-
mediar slav. ¤ Familia ono-
mastică a lui Toma este bogată
în derivate, cunoscute astăzi
ca nume de familie: Toman,
Tomana, Tomaș, Tomeciu, Tomeș,
Tomisc, Tomisci, Tomisn, Tomis-
na, Tomisță, Tomoilă, Tomonea,
Tomoș, Tomuș, Tomuț, Tomcea,
Tomșa(n), Tămaș, Tămășel.
Traian (masc.)
continuă cognomenul lat. Tra-
ianus, obscur din punct de ve-
dere etimologic.
Trofim (masc.)
nume afectiv, de origine greacă,
reproduce gr. Τρόφιμος, „nu-
tritor, hrănitor“. ¤ Forme vechi,
aflate în circulație la noi: Trofin,
Trohin etc. ¤ Nume calenda-
ristic creștin. ¤ Intermediar slav.
Tudor, Tudora
variante pe teren românesc
pentru Teodor, Teodora.
Tudose (masc.)
variantă pentru Teodosie.
123
Valeriu, Valeria
nume augural de origine la-
tină, explicat în mod tradițio-
nal prin vb. valere, „a fi puternic,
a fi sănătos“, reproduce pe cale
cultă vechiul nume gentilic Va-
lérius. ¤ Valerius, Valeria, Vale-
rianus sunt nume calendaris-
tice creștine. ¤ Numele a fost
preluat pe cale cultă din istoria
romană sau din onomastica
apuseană.
Vadim (masc.)
nume afectiv de origine rusă, Valter (masc.)
nume afectiv cu semnificație
provine probabil de la o rădă-
războinică, de origine germ.,
cină slavă ce semnifică „ceartă“,
Walther sau Wolter, este un
întâlnită în rus. vadit’, „a dis-
compus din elementele wald,
puta, a calomnia“, în slavonă
„cap, conducător“, și harja,
vaditi, înrudit cu sanscr. Vada, „armată“. ¤ Împrumut modern
„declarație, discuție“ și cu lit. din Occident.
vadinti, „a numi“. ¤ Împrumut
modern din onomastica rusă. Vaptista
vezi Baptista.
Valentin, Valentina
nume augural de origine latină, Varava
explicat în mod tradițional prin vezi Baraba.
participiul vb. valere, „a fi pu-
ternic, a fi sănătos“. În ultima Varnava (masc.)
vreme, unii specialiști au pro- nume afectiv de origine ebra-
pus origine etruscă pentru acest ică, reproduce prin interme-
nume. ¤ Valentinus, Valentinus diar greco-slav numele pers.
și Valentina sunt nume calen- ebr. Bar-Naba, „fiul mângâierii“.
daristice creștine. ¤ Numele a Nume calendaristic creștin.
pătruns la noi în special dato-
rită influenței latino-catolice, Vartolomeu (masc.)
prin intermediar maghiar sau variantă pentru Bartolomeu.
german: Bálint, Bălínt, probabil
și Bolintin (influența magh.) și Varuh
Féltin (infl. germ.). Valentin și vezi Baruh.
Valentina sunt împrumuturi apu-
sene moderne, cu hipoc. Vali, Varvara
Tina. vezi Barbara.
124
Ad-Af
Vasile, Vasila (rar) Venera (fem.)
nume afectiv și augural, de ori- nume devoțional și augural de
gine greacă, format pe baza origine antică latină, reproduce
adj. βασίλειος, „regal, împără- numele zeiței romane Venus,
tesc“, un derivat de la subst. gen. Veneris, explicat prin subst.
βασιλεύς, „rege, împărat“. ¤ lat. venus, gen. Veneris, „dra-
Nume calendaristic creștin. ¤ goste“. ¤ Nume calendaristic
Intermediar slav. ¤ Forme vechi, creștin. ¤ Împrumut modern
atestate la noi încă din sec. al pe cale cultă din mitologia ro-
XV-lea: Vasilie, Vaselie, Vasile (for- mană.
ma specific românească), Vasil,
Sile, Vasilaș, Vasilicu, Vasilcea, Veniamin
Vasilin, Văsiiu, Vasea, Vasilica, vezi Beniamin.
Vasca, Vascan etc.; fem. Vasila,
Vasilia, Vasilica, Vasilena, Vasi- Vera (fem.)
lina, Vasilisa etc. nume devoțional de origine
slavă, creație a onomasticii creș-
Vasilía (fem.) tine, este un calc lingvistic al
nume afectiv, augural și de- numelui pers. gr. Πίστις, o
voțional de origine greacă, for- veche personificare a „credin-
mat de la subst. βασιλεία, „îm- ței“ și nume feminin în epoca
părăție”. Numele are conotații creștină. O altă interpretare por-
creștine, făcând trimitere la „Îm- nește de la numele pers. lat.
părăția lui Dumnezeu”. Verus, provenit din adj. verus,
„adevărat“. ¤ Numele a pătruns
Vasilisa (fem.) la noi sub influența onomasticii
nume afectiv și augural de ori- literare ruse.
gine greacă, are la bază subst.
βασίλισσα, „regină, împără- Veronica (fem.)
teasă”. ¤ Nume calendaristic nume augural de origine greacă,
creștin. corespunde numelui pers. Φε-
ρενίκη, un compus din radi-
Velicu (masc., folosit și ca nume calul vb. φέρειν, „a purta, a
de familie) aduce etc.“, și νίκη, „victorie“,
nume etnic de origine slavă, și înseamnă „purtătoare de bi-
reproduce numele pers. Veljko ruință“. ¤ Nume calendaristic
și indică proveniența din insula creștin. ¤ Intermediar slav.
adriatică Veglia.
Vetranion
Velisar, Velisarie nume de origine latină, care
vezi Belisarie. are la bază lat. vetranio, o vari-
antă pentru veteranio, -onis, „ve-
Venedict chime, bătrânețe”. ¤ Nume ca-
vezi Benedict. lendaristic creștin.
125
Ve-Vl
Veturia (fem.) Virginia (fem.)
nume afectiv de origine antică nume afectiv de origine antică
latină, reproduce numele gen- latină, format pe baza subst.
tilic roman Vetúria, pus în le- virgo, virginis, „fecioară“. O altă
gătură cu adj. vetus, veteris, „bă- ipoteză consideră numele de
trân, în vârstă“. ¤ Împrumut origine etruscă, obscur din
modern din istoria romană. punct de vedere al semnifica-
ției. ¤ Împrumut apusean mo-
Victor, Victoria dern de proveniență literară.
nume augural de origine la-
tină, creat pe baza adj. victor, Visarion (masc.)
„învingător, victorios“. ¤ Nume nume afectiv de origine greacă,
calendaristic creștin. ¤ Numele Βγσσαρίων, este un derivat adj.
a pătruns în onomastica noastră de la subst. βήσσα, „vale împă-
datorită influenței latino-ca- durită”. ¤ Nume calendaristic
tolice în Transilvania. creștin.
Voicu, Voica
nume augural de origine slavă,
este un derivat de la tema ono-
mastică Voi-, apropiată de subst.
voi, „luptător“. O altă ipoteză
consideră numele de origine
germanică, format pe baza subst.
fuíca, „popor înarmat“. Numele
prezintă și alte ipoteze etimo-
logice. ¤ Împrumut din ono-
mastica slavă sudică.
127
Xenia (fem.)
nume afectiv de origine greacă,
este continuatorul numelui pers.
Ξένη, apropiat de subst. ξένος,
„oaspete, străin“, sau de adj.
ξενίος, „ospitalier“. În anumite
cazuri, Xenia poate fi un hipo-
coristic de la Polixenia. ¤ Nume
calendaristic creștin. ¤ Inter-
mediar slav. ¤ Forme vechi,
atestate mai ales în Moldova:
Axenia, Axinia, Axena, Axana,
Axinița etc. Forme curente:
Xenia, Oxana.
128
Za-Zo
pers. Ζηναΐς, derivat adj. de
la Ζην, forma de acuzativ pentru
Zeus. ¤ Nume calendaristic creș-
tin. ¤ Intermediar slav. ¤ Forme
care au circulat la noi și sunt
astăzi atestate sporadic: Zina,
Zănica, Zinca, Zincă etc.
Zenoida (fem.)
nume devoțional de origine
antică greacă, este un compus
format din elementele Ζην, acu-
Zaharia (masc.) zativul pentru Zeus, și βίος,
nume teoforic biblic de ori- „viață“. ¤ Nume calendaristic
gine ebraică, continuă numele creștin. ¤ Intermediar slav. ¤
pers. Zekharyah, un compus cu Forme vechi, atestate la noi
semnificația „Iahve și-a adus încă din sec. XV: Zenovie, Zevobiu,
aminte“. ¤ Nume calendaristic Zenovia, Zănove, Zănovica, Zenofia,
creștin. ¤ Intermediar greco- Zanohie, Ghenovia etc.
slav. ¤ Forme vechi atestate la
noi, începând din sec XVI: Za- Zoe (fem.)
haria, Zahară, Zaharcă, Hara, nume afectiv și augural de
Haria, Harea, Zazulea etc.
origine greacă, format de la
subst. ζωή, „viață“. Nume ca-
Zaheu (masc.) lendaristic creștin. ¤ Interme-
nume ebraic, creat pe baza
diar greco-slav. ¤ Nume calen-
adj. zahai, „drept, pur, nevi-
daristic creștin. ¤ Intermediar
novat“. ¤ Intermediar greco-
greco-slav. ¤ Forme vechi, ates-
slav. ¤ Forme vechi: Zahe, Zahiu,
tate încă din sec. al XV-lea: Zoica,
Zahu, Zachia etc.
Zoița, Joița, Zoic(an), Zotic. Forma
curentă este Zoe.
Zamfir, Zamfira
nume afectiv, este o creație
românească de la subst. samfir
sau zamfir, forme mai vechi
pentru safir. Trebuie luată în
considerare și existența unui
nume asemănător, Sappheira, care
apare în Evanghelii și este pro-
babil de origine ebraică.
Zenaida (fem.)
nume devoțional de origine
antică greacă, continuă numele
129
130
Bibliografie selectivă
Bibliografie selectivă
134
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
135
Dicționar de Nume
138
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
139
Dicționar de Nume
149
Dicționar de Nume
150
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
159
Dicționar de Nume
166
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
170
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
171
Dicționar de Nume
173
Dicționar de Nume
182
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
184
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
185
Dicționar de Nume
188
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
192
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
Fabian, ep. Romei, mc. sf. (†250), moarte prin sabie 5 august
Fainia din Ancira (Galatia), mc. (†303), înecată 18 mai
Falec, dreptul Duminica Sfinților Strămoși
Famen Etiopianul (sec. I), dregător la
curtea reginei Candachia 4 ianuarie
Fantin Taumaturgul din Calabria (Italia),
cuv. (sec. X), moarte naturală 30 august
Fanurie, mare mc. (†1369), moarte în chinuri 27 august
Fares dreptul Duminica Sfinților Strămoși
Farmutie (Fares) din Eboriac, cuv. 3 aprilie
197
Dicționar de Nume
198
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
200
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
203
Dicționar de Nume
213
Dicționar de Nume
214
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
221
Dicționar de Nume
224
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
225
Dicționar de Nume
Irina din Tracia, mare mc. (sec. I), fiică de guvernator 5 mai
Irina, mc., moarte prin sabie 18 septembrie
Irina, cuv. 21 octombrie
Irina, mc. 28 septembrie
Irinarh din Sevastia, mc. (†303), călău,
moarte prin sabie (28) 29 noiembrie
Irinarh Pustnicul, cuv. (†1616) 13 ianuarie
Irinarh din Solovăț, cuv. (†1628) 17 iulie
Irineu diaconul, mc. sf. (†304), moarte prin sabie 22 august
Irineu din Egipt, mc. 5 iunie
Irineu, ep. Lyonului, mc. sf. (†202), moarte prin sabie 23 august
Irineu, ep. Sirmiumului, mc. sf. (†304),
moarte prin sabie 6 aprilie
Irineu, cuv. 22 februarie
Irodion, ap. din cei 70, ep. cetății Neon Patron,
mc. sf. (sec. I), ucis cu cuțitele 4 ianuarie, 8 aprilie
Irodion, ap. din cei 70 (sec. I) 4 ianuarie, 28 martie
Irodion din Hiloezersk, cuv. 8†1541), a întemeiat
Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului“
din Hiloezersk 28 septembrie
Iron din Alexandria, mc. 7 iunie
Iron Filosoful, moarte naturală 10 august
Iron din Tesalonic, mc. 2 iulie
Isaac patriarhul, fiul lui Avraam
(†1791 î.Hr.) Duminica Sfinților Strămoși
Isaac din Persia, mc., moarte prin sabie 9 decembrie
Isaac Sirul, fratele Sf. Efrem Sirul, sf. (sec. VII),
Părinte bisericesc 28 ianuarie
Isaac Sirul (†550) 12 aprilie
Isaac, mc. (†303), slujitor împărătesc, moarte
prin sabie 21 aprilie
Isaac, mc. 17 iulie
Isaac, mc. 22 septembrie
Isaachie Alvanov, cuv. (sec. XV) 4 mai, 17 iunie
Isaachie, catolicosul Armeniei 20 noiembrie
Isaachie din Constantinopol, cuv. (†383),
mărturisitor 30 mai, 3 august
Isaachie din Georgia, mc. 16 septembrie
Isaachie, Pustnicul de la Pecerska (sec. XI),
dregător 14 februarie
228
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
230
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
232
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
233
Dicționar de Nume
234
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
236
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
240
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
242
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
243
Dicționar de Nume
245
Dicționar de Nume
249
Dicționar de Nume
255
Dicționar de Nume
260
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
268
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
269
Dicționar de Nume
271
Dicționar de Nume
274
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
283
Dicționar de Nume
286
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
287
Dicționar de Nume
291
Dicționar de Nume
302
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
Vizantinos 25 septembrie
Vladimir cel întocmai cu Apostolii, din Kiev,
cneaz, binecredincios (†1015) 15 iulie
Vladimir Iaroslavici, cneazul Novgorodului,
binecredincios (†1050) 4 octombrie
Vladimir, mitr. Moscovei, mucenic al
Bisericii Ruse din perioada
Revoluției Bolșevice (†1918), împușcat 25 ianuarie
Vladimir din Serbia (†1015) 22 mai
Vladimir, cneazul Novgorodului 10 februarie
Vladislav, țarul Serbiei (†1238) 24 septembrie
Vlasie din Amoreea, cuv. 31 martie
Vlasie, ep. Sevastiei (Capadocia), mc. sf. (†316),
moarte prin sabie 11 februarie
Vlasie, papă al Romei, cuv. 22 februarie
Vlasie-Vucol, boariul din Cezareea Capadociei,
mărturisitor (sec. III), moarte naturală 3 februarie
Vriena din Nisibe, cuv. 30 august
Vriena, cuv. (†318) 6 aprilie
Vruhie, mc. moarte prin sabie 27 martie
Vucol, ep. Smirnei, cuv. (†100) 6 februarie
Vusiris, mc., împuns cu boldurile 31 decembrie
Vsevolod-Gavriil, cneazul Pskovului (†1138) 11 februarie
Walburge din Heidenheim, cuv. 25 februarie
Wandrille din Fontenelle, cuv. 22 iulie
Wereka Gotul, mc. (sec. IV), ars în biserică 26 martie
Wilfrid, ep. de York 24 aprilie
Willibrord, ep. de Utrecht 7 noiembrie
310
Tabel alfabetic al Sfinților ortodocși
313
Dicționar de Nume
314