Metode de administrare a medicamentelor

             Substanțele medicamentoase se introduc de obicei în organism prin cavitatea

bucală (per os), prin rect, sub piele – subcutanat, intravenos, intramuscular,
intratraheal. Primele două căi se numesc enterale, celelalte parenterale. În afară de
căile arătate, în cazuri rare, medicamentele pot fi administrate epidural,
intraperitoneal, intraarterial, intracardiac. Alegerea corectă a căii de administrare se
realizează în funcție de forma farmaceutică și avantajele sau dezavantajele
administrării medicamentelor: gradul de biotransformare la nivelul primului pasaj
intestinal ți hepatic, absorbția, gravitatea bolii (acută sau cronică), starea pacientului
(conștiența, inconștiența sau voma)

            Alegerea corectă a căii de administrare se realizează în funcție de forma

farmaceutică și avantajele sau dezavantajele administrării medicamentelor: gradul de
biotransformare la nivelul primului pasaj intestinal și hepatic, absorbția, gravitatea
bolii (acută sau cronică), starea pacientului (conștiența, inconștiența sau voma).

Administrarea medicamentelor pe cale orală

            Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor ,acestea

putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale  și a intestinului subțire sau gros.
Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede,
pătrunzând în circulație prin traversarea peretelui intestinal. Viteza și intensitatea
pasajului principiului activ depind de mai mulți factori. În primul rând, dacă unul sau
mai multe medicamente sunt administrate în același timp și dacă în momentul
administrării persoana are stomacul plin sau gol. Medicamentul administrat oral și pe
stomac plin se absoarbe mult mai greu decât pe un stomac gol. Unele medicamente
cum sunt antiacidele, care neutralizează aciditatea gastrică, sunt administrate oral
pentru a obține un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele
administrate sublingual trec rapid în sânge, traversând mucoasa bucală bogată în vase
 sangvine. Scopul folosirii acestei căi este obținerea efectelor locale sau generale ale
medicamentelor:

 efecte locale:
 favorizează cicatrizarea ulcerațiilor digestive;
 protejează mucoasa gastrointestinală;
 înlocuiește fermenții digestivi, secreția gastrică, în cazul lipsei acestora
 dezinfectează tubul digestiv;
 efecte generale:
 medicamentele administratepe cale orală se resorb la nivelul
mucoasei digestive, pătrund în sânge și apoi acționează aupra unor organe,
sisteme, aparate (antibiotice, vasodilatatoare, cardiotonice, sedative).

 Medicamentele care se administrează pe cale orală:

  lichidele:

 siropuri, uleiuri, emulsii;
 solide:
 tabletele, drageurile se așează pe limba pacientului și se înghit ca
atare. Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina)
se așează sub limbă;
 pulberile divizate în casete amilacee, sau capsule cerate, se
inmoaie înainte caseta în apă  și se așează pe limbă pentru a fi inghițită;
 pulberile nedivizate – se dozează cu lingurița sau cu vârful de
cuțit ;
 granulele se măsoară  cu lingurița ;
 unele pulberi se dizolvă în apă, ceai și apoi se administrează sub
formă de soluții (ex. purgativele saline).

 Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

             Calea respiratorie se utilizează pentru administrarea (prin inhalație)

anestezicelor generale volatile și unor gaze ca oxigenul și bioxidul de carbon. Pe cale
respiratorie se pot administra unele substanțe sub formă de aerosoli (penicilină, etc.)
sau injecții intratraheale.

            Calea respiratorie se pretează la administrarea medicamentelor având în

vedere suprafața de peste 100 metri pătrați a alveolelor pulmonare și vascularizația lor
bogată.
             Pe cale respiratorie se administrează :

 gaze sau substanțe gaze ificate

 lichide fin pulverizate sau sub formă de vapori
 sau prin injecție intratraheală

            Scopul administrării medicamentelor pe această cale este: dezinfecția,

decongestionarea mucoasei căilor respiratorii; îmbogațirea aerului inspirat în oxigen,
pentru combaterea hipoxiei; fluidificarea sputei, expectorația.

            Eficiența unui tratament medicamentos depinde, în egală măsură, de

biodisponibilitatea preparatului prescris și de aderența pacientului la regulile de
administrare a acestuia. Utilizarea căii respiratorii permite administrarea unor
substanțe active cu acțiune preponderent locală precum bronhodilatatoare
simpatomimetice sau anticolinergice, antiinflamatoare sau combinații fixe ale celor
amintite.