ARSENIE BOCA, este considerat de credincioşi ca Sfântul de la Sâmbăta Făgăraşului,

sau Sfântul Ardealului, ori Sfântul de la Sâmbăta Făgăraşului. (+ 1989), ieromonah, teolog şi
artist român, a fost stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi apoi la
Mănăstirea Prislop, unde datorită personalităţii sale veneau mii şi mii de credincioşi, fapt
pentru care a fost hărţuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist. El a pictat
biserica din Drăgănescu (la 25 Km de Bucureşti), supranumită Capela Sixtină a Orientului. Îl
ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a
traduce Filocalia. Îi pune la dispoziţie manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, îl
încurajează la lucru, recitind textele, realizează coperta colecţiei, susţine lucrarea pentru
tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. În prima ediţie a volumelor,
Părintele Dumitru Stăniloae îl numeşte pe Arsenie Boca „ctitor de frunte al Filocaliei
româneşti”
ARSENIE PAPACIOC, „duhovnicul de la malul mării” este considerat unul dintre cei mai
importanţi duhovnici ai Ortodoxiei. A făcut parte din “generaţia de aur” a teologilor romani,
membru activ al grupului „Rugul Aprins”. Părintele Papacioc A fost arestat şi condamnat sub
regimul mareşalului Ion Antonescu şi a trecut şi prin puşcăriile comuniste. A fost călugăr la
Mănăstirea Antim din Bucureşti, sculptor la Institutul Biblic, preot la Seminarul Monahal de
la Mănăstirea Neamţ şi la Mănăstirea Slatina.
PAISIE OLARU de la Sfânta Mânăstire Sihăstria a fost dăruit de Dumnezeu cu darul
vindecării şi pacificării sufletelor rănite de păcate. Învăţătura lui teologica era deodată simpla
şi înţeleaptă, evanghelica şi practica. Părintele Paisie avea o mare forţă paşnică de a discerne
uşor şi direct esenţialul de secundar, fără să relativizeze plinătatea credinţei trăite şi fără să o
complice prin piedici inutile. Este considerat marele duhovnic şi ascet al ortodoxiei
universale şi româneşti. A fost călugăr la Schitul Cozancea, apoi la Mănăstirea Sihăstria, unde
devenit duhovnic al întregii obşti, până la sfârşitul vieţii sale. Între anii 1972 - l985 s-a nevoit
ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihăstria, fiind
bolnav, până s-a mutat la Domnul, lăsând moştenire ucenicilor săi pilda vieţii sale de adevărat
monah şi părinte duhovnicesc.
PĂRINTELE CLEOPA ILIE a fost arhimandrit şi stareţ la Mănăstirea, un duhovnic
renumit pentru harul sau de a mântui sufletele. Ca duhovnic al întregii obşti el a povăţuit atât
călugări, cât şi mireni, timp de 34 de ani fiind un renumit trăitor al credinţei ortodoxe.
Părintele Cleopa a făcut trei ani ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic
în Schitul Cozancea, apoi s-a călugărit la schitului Sihăstria, unde rămâne până la sfârşitul
vieţii, cu o pauză de 7 ani când a fost transferat împreună cu 30 de călugări la Mănăstirii
Sihăstria.
„Nu a fost orbit de funcţie, pentru ca nu si-a dorit-o niciodată. Paradoxal, asta făcea
din el stareţul ideal. Si tot de aceea, părinţii îl vor urma, ascultându-l în toate. Faptul e cu
atât mai uimitor cu cat atunci când l-au ales drept locţiitor de egumen el nu era preot, ci un
simplu monah.”
PĂRINTELE ILARION ARGATU, biruitorul legiunilor demonice, a fost preot pe seama
Parohiei Oniceni, apoi la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În anul 1946, arhiepiscopul şi
mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu, l-a transferat în interes de serviciu pe preotul Ioan
Argatu, de la Parohia Oniceni la Parohia Boroaia, pentru a ridica biserica din acel sat. A fost
mereu urmărit de securitate, dar a ştiut să se salveze şi să-şi continue misiunea. După anul
1990 a fost chemat în Germania, Franţa, Belgia şi S.U.A., unde devenise celebru pentru harul
său, unde, însoţit de câţiva călugări, a efectuat slujbe de exorcizare. După deshumare,
credincioşii veniţi la pomenirea sa, din toate părţile ţării pentru a se ruga şi închina la racla cu
moaştele aşezate în biserică” au construit un baldachin şi l-au aşezat în pronaosul bisericii,
aproape de criptă, racla fiind lăsat desfăcută şi acoperită doar cu sticlă” pentru că-l
considerau deja sfânt.

1
 PĂRINTELE SOFIAN BOGHIU, omul smereniei apostolul şi duhovnicul Bucureştiului, un
iconar de suflete, a fost membru al „Rugului Aprins”, deţinut politic între 1958-1964. Părintele
Sofian a făcut parte din acel şir neîntrerupt de stareţi ai Bisericii Ortodoxe Romane care, asemenea
bătrânilor înţelepţi ai Patericului, a vegheat la transmiterea învăţăturii şi cailor îndumnezeirii omului.
„Când evocam figura vreunui părinte îmbunătăţit, o anume curiozitate (nu totdeauna benefică, dar
din păcate caracteristică timpului nostru) ne face să ne întrebăm dacă părintele cu pricina dobândise
darul rugăciunii neîncetate, aşa-numita „rugăciune a inimii“. În cazul Părintelui Sofian, întrebările
nu-şi mai aveau rost. Căci răspunsul era aşternut la vedere. Chipul părintelui, ochii, aerul din jurul
fiinţei sale fragile, vorbeau de la sine”.
PĂRINTELE TEOFIL PĂRĂIAN
Părintele Teofil Părăian, a fost un mare duhovnic ortodox român, arhimandrit la
Sâmbăta. Părintele a fost aproape de tineri, încurajând intens activitatea A.S.C.O.R. – ului din
tara, fiind totodată un neobosit povăţuitor al pelerinilor la Mânăstirea Sâmbăta şi pe drept
cuvânt „un om al bucuriei”.
PĂRINTELE LAVRENTIE
Părintele Lavrentie Sovre este unul dintre marii părinţi duhovnici care s-au nevoit în
Manastirea Frasinei. A fost un om „bine cuvântat să fie martor al luminii celei necreate, un
slujitor vrednic... omul lui Dumnezeu. Era omul rugăciunii, al faptei jertfelnice şi al dăruirii
spre binele semenilor” aşa cum l-a caracterizat Î.P.S. Antonie, arhiepiscop al Sibiului şi
mitropolit al Ardealului în cuvântul său de la slujba Înmormântarii.
PĂRINTELE ADRIAN FĂGEŢEANU
Părintele Făgeţeanu a fost membru al grupului „Rugul Aprins” „Duhovnicul misionar,
propovăduitorul apologet şi mărturisitorul autentic”, Părintele Adrian Făgeţeanu a fost un
trăitor profund al adevărurilor de credinţa având şi calitatea de a fi un om de o sinceritate,
discreţie şi modestie ieşite din comun, care au inspirat foarte multa încredere, confort
sufletesc şi dragoste fata de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice.
PĂRINTELE DANIIL SANDU TUDOR
Părintele Părintele Daniil de la Rarău este considerat un sfânt al gulagului românesc,
Apostolul muntelui Rarău şi duhovnicul închisorii. E unul dintre cei mai mari mucenici şi un
mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă
sfântă, desăvârşită, un om studios; tot timpul scria şi se ruga neîncetat. „A fost executat în
închisoarea de la Aiud. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte
credinţa. A murit ca un mare mucenic, care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă.”