APARATUL CARDIOVASCULAR

SISTEMUL CARDIOVASCULAR - este un tot unitar care poate fi impartit in:

- sistemul sanguin si
- sistemul limfatic.

- Sistemul sanguin - este reprezentat prin:

- inima si
- vase sanguine.

- Sistemul limfatic - este format din

- vase limfatice si
- ganglioni limfatici.

INIMA
- este localizata în cavitatea toracică,
- în etajul inferior sau cardiac al mediastinului anterior.
- este considerata ca fiind organul central al intregului aparat cardiovascular, a carui functionare
asigura: circulatia sangelui, limfei si a lichidului interstitial.

- are forma aproximativa a unui con turtit,

- culcat pe diafragmă,
- cu axul longitudinal dispus oblic în torace.
- Înaltimea - aproximativ 89 mm.
- Greutatea - aproximativ 250 - 300 g.
- Capacitatea - 500 - 700 cm3.
- Inima are mărimea pumnului unui adult.
- Inima efectuează o activitate uriaşă, zilnic contractându-se de 100.000 de ori şi pompând peste
7.200 de litrii de sânge.
- Inima pompează ritmic în artere, sângele pe care-l primeşte prin vene.

Pe lângă bază şi vârf, inima prezintă feţe şi margini:

- Faţa sternocostală
- orientată anterior şi
- prezintă în părţile laterale şanţul coronar, care
- desparte atriile de ventricule şi
- este perpendicular pe axul longitudinal.
- Faţa plană (diafragmatică)
- priveşte inferior spre muşchiul diafragm.
- La nivelul său se găsesc:
- şanţul interventricular posterior şi
- şanţul coronar, care-l continuă pe cel de pe faţa sternocostală.
- Baza inimii
- aparţine atriilor şi în special atriului stâng.
- Ea priveşte înapoi (spre esofag şi coloana vertebrală) şi la dreapta;
- de la nivelul ei
- pleacă arterele mari ale inimii (aorta şi trunchiul pulmonar) şi
- sosesc venele mari (cele două vene cave şi cele patru vene pulmonare)
- Varful inimii - este situat pe stanga.

Inima - este invelita la exterior intr-o formatiune membranoasa, numita pericard.

- Pericardul este format din doua parti:
- una fibroasă si
- alta seroasă.

-1-
- Pericardul fibros
- se prezinta ca un sac,
- cu peretele format dintr-o membrana conjunctiv-fibroasa care contine numeroase fibre elastice.
- Pericardul seros
- captuseste pericardul fibros si
- este format dintr-o foiţă parietală şi altă viscerală.
- Foiţa parietală înveleşte suprafaţa internă a pericardului fibros şi
- se continuă la baza inimii cu cea viscerală, care formează stratul extern al peretelui
cardiac, denumit şi epicard.
- Între foiţe există o lamă fină de lichid care facilitează mişcările cordului, numit lichid
pericardic.
- Cele două foiţe delimitează cavitatea pericardului.

Alcatuirea interna a inimii

- Inima - este un organ musculo–cavitar.
- are un perete longitudinal care desparte cavitatea inimii in doua parti:
- inima dreaptă şi inima stangă,
- si un perete transversal care imparte fiecare din cele două cavitati:
- atriu şi ventricul.
- Peretele transversal care desparte atriile de ventricule se numeste septul atrio-ventricular.
- Inima - este formată din 4 compartimente:
- Atriul (AD) şi ventriculul drept (VD)
- Atriul (AS) şi ventriculul stâng (VS)

- Atriul drept - are cinci orificii:

- orificiul venei cave inferioare - prevăzut cu valvula Eustachio,
- orificiul venei cave superioare,
- orificiul sinusului coronar - prevăzut cu valvula Thebesius,
- orificiul auriculului drept,
- orificiul atrioventricular drept - prevăzut cu valvula tricuspidă.

- Atriul stang - are şase orificii:

- patru vene pulmonare – două vene pulmonare drepte şi două stângi – care aduc de la plămâni
sânge încărcat cu O2,
- orificiul atrioventricular stang - prevazut cu valvula bicuspida,
- orificiul de deschidere a auriculului stang .

- Ventriculele
- au formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul atrioventricular;
- peretii sunt mai grosi decat cei ai atriilor, - cel stang are peretele de trei ori mai gros;
- pereţii lor nu sunt netezi, ei prezintă pe faţa internă nişte:
- muschi papilari,
- trabecule cărnoase si
- cordaje tendinoase;
- musculatura peretilor este formata din fibre musculare cu dispozitie spiralat - radiara ce dau
aspectul mai multor straturi;
- capacitatea lor este mai mare decat a atriilor,
- cea a ventriculului drept este mai mare decat a celui stang.

Fiecare atriu comunică cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare - prevăzute cu

valve, care se deschid doar într-un anumit sens, spre ventricule.
Orificiul atrio-ventricular stâng - prevazut cu valvula bicuspidă.
Orificiul atrio-ventricular drept - prevăzut cu valvula tricuspidă.

-2-
STRUCTURA HISTOLOGICĂ A INIMII

- Inima - este un organ cavitar musculos.

- Este formata din cavitatile inimii si peretele inimii.
Peretele inimii
- este format de la interior spre exterior din:
- endocard,
- miocard,
- epicard (foita viscerala a pericardului seros).

Endocardul
- este constituit dintr-un endoteliu situat pe o membrană bazală, ce se continuă cu stratul subendotelial,
format din
- fibre colagene,
- fibre de reticulină,
- fibre elastice,
- rare celule conjuctive şi
- numeroase terminaţii nervoase senzitive.
- căptuşeşte încăperile inimii, trecând fără întrerupere de la atrii spre ventricule.
- Endocardul inimii drepte este independent de endocardul inimii stângi.

Miocardul
- este constituit
- din fascicule de fibre musculare cardiace, orientate circular în peretele atriilor, şi
- din fibre oblic-spiralate în ventricule.
- In peretele inimii, in afara celulelor miocardice, mai există celule specializate în generarea şi conducerea
impulsurilor de contracţie; acestea constituie ţesutul excitoconductor nodal.

Epicardul
- Epicardul - este o membrană epitelio-conjuctivă subţire ce acoperă suprafaţa cardiacă şi constituie foiţa
viscerală a pericardului.
- Între foiţele pericardului se găseşte cavitatea pericardică cu o lamă subţire de lichid, care favorizează
alunecarea în timpul activitaţii cardiace.
- Pericardul fibros protejează inima. El este legat prin ligamente de organele din jur - stern, coloană
vertebrală şi diafragmă.

VASCULARIZAŢIA INIMII
- este extrem de bogată,
- este asigurată de cele două artere coronare artera coronara dreaptă şi artera coronare stângă
- care se desprind de la originea aortei şi
- se împart în ramuri care nu se anastomozează între ele.
- Obstrucţia unei coronare sau a ramurilor sale provoacă necroza teritoriului cardiac deservit (infarctul
miocardic).

- Sângele venos al inimii este colectat de venele coronare.

- Sângele colectat de aceste vene ajunge în colectorul venos principal al inimii - sinusul coronar - care se
află în şanţul atrioventricular stâng.
- Sinusul coronar se deschide în atriul drept printr-un orificiu prevăzut cu valvula Thebesius.

- Inervaţia inimii - realizată prin fibre vegetative simpatice şi parasimpatice formând plexul cardiac.
- Fibrele simpatice
- provin din ganglionii paravertebrali cervicali şi
- exercită efecte stimulatoare asupra miocardului şi
- efecte vasodilatatoare coronariene.
- Fibrele parasimpatice
- provin din nervii vagi,
- inervează predominant nodulii sinoatrial şi atrioventricular şi
- au ca efect diminuarea activitaţii cordului.
-3-
PROPRIETĂŢILE MUŞCHIULUI CARDIAC

- Muşchiului cardiac (miocardul) – are proprietaţi comune cu muşchii striaţi, dar şi o serie de
proprietăţi caracteristice.
- Proprietatile funcţionale ale inimii sunt:
1. Ritmicitatea (Automatismul)
2. Excitabilitatea
3. Contractilitatea
4. Conductibilitatea

1. Ritmicitatea (Automatismul)
- Ritmicitatea - proprietatea cordului de a se contracta succesiv, ca urmare a impulsurilor
generate de nodul sinoatrial.
- Aceste impulsuri sunt urmarea unor modificări metabolice care au loc în sistemul
excitoconductor.

2. Excitabilitatea
- Excitabilitatea - proprietatea miocardului de a răspunde printr-o contracţie la stimuli
adecvaţi.
- Miocardul se contractă numai dacă stimulul are o anumită intensitate - prag şi atunci
contracţia este maximală.
- La stimuli sub valoarea prag - inima nu da raspuns, ci numai la stimulii care au
valoarea prag.
- Stimulii care depăşesc valoarea prag - nu produc o contracţie mai puternică - legea „tot
sau nimic”.
- Inima este excitabilă numai în faza de relaxare (diastolă).
- În sistolă se află în perioada refractară absolută şi nu raspunde la stimuli - „legea
neexcitabilităţii periodice a inimii”.

3. Contractilitatea
- Contractilitatea - proprietatea miocardului de a se contracta atunci când este stimulat
adecvat.
- Contracţiile miocardului se numesc sistole, iar
- Relaxările miocardului - diastole.

4. Conductibilitatea
- Conductibilitatea - proprietatea miocardului în special a ţesutului nodal de a conduce
unde de contracţie de la nivelul nodului sinoatrial în întreg cordul.

-4-
REVOLUŢIA CARDIACĂ
- Activitatea inimii
- → este ritmică şi involuntară,
- → se desfăşoară în trei timpi,
- → revoluţia cardiacă (ciclul cardiac).

- Sistola atrială - contracţia celor două atrii

- pereţii atriilor se contractă,
- sângele este împins în ventricule,
- în acest timp ventriculele sunt relaxate.

- Sistola ventriculară - contracţia celor două ventricule

- peretele atriilor se relaxează,
- pereţii ventriculelor se contractă,
- sângele fiind împins în aortă şi artera pulmonară,
- se deschid valvulele “cuib de rândunică” de la baza arterei aorte şi a arterei pulmonare
- valvulele dintre atrii şi ventricule se închid,
- apoi se închid valvulele de la baza celor două artere.

- Diastola generală
- repausul atriilor şi a ventriculelor
- (sângele din vene curge în atrii).

- Activitatea de pompa a inimii este reprezentata de o succesiune de contractii (sistole) şi relaxari

(diastole).
- Un ansamblu format din: o sistola si o diastola = revolutia cardiaca sau ciclcul cardiac.
- Atriile si ventriculele se contracta usor asincron.
- O revolutie cardiaca - la un ritm normal de 75 contractii/min dureaza 0.8 secunde.
- incepe cu sistola atriala care este egala cu 0.1 sec,
- urmeaza diastola atriala care dureaza 0.7 sec.
- La inceputul diastolei atriale incepe sistola ventriculara care dureaza 0.3 sec.
- Sistola ventriculara incepe cand ventriculele sunt pline cu sange,
- in acest moment valvulele semilunare se inchid si
- ventriculele intra in contractii,
- presiunea in interior creste si
- valvulele atrio-ventriculare se inchid.
- Deci in acest moment, ventriculele sunt cavitati inchise in care presiunea continua sa
creasca.
- Cand presiunea din ventricule va depasi presiunea din sistemul arterial,
- se vor deschide valvulele semilunare si
- sangele va trece in aorta si trunchiul arterei pulmonare.
- Urmeaza diastola ventriculara care dureaza 0.5 sec.
- Diastola ventriculara coincide partial cu diastola atriala,
- timp de 0.4 sec toate cavitatile inimii sunt in diastola, faza numita: Diastola generala a inimii.
- La sfarsitul diastolei generale se produce din nou sistola atriala si revolutia cardiaca reincepe.
- In timpul revolutiei cardiace, sistolele sunt mai scurte decat diastolele deci perioadele de relaxare sint
mai mari decat perioada de activitate, acesta este motivul pentru care muschiul inimii poate lucra
neintrerupt un numar mare de ani.
- Cand frecventa inimii creste, se scurteaza diastola foarte mult, fapt care produce tulburari in refacerea
inimii. De aceea aritmiile sint boli cu prognostic grav.
-
- Ritmul cardiac → numărul de contracţii ale muşchiului cardiac pe minut (60 – 70 / min).
- Zgomotele inimii
- → primul zgomot (zgomot sistolic) - lung şi profund - datorită inchiderii valvulelor dintre atrii şi
ventricule şi pulsării sângelui din ventricule în artere;
- → al doilea zgomot (zgomot diastolic) - scurt şi acut - produs de închiderea valvulelor semilunare de
la baza arterelor aortă şi pulmonară.
- Pulsul arterial → şocul transmis în artere de contracţia ventriculelor (în medie 70 pulsaţii / minut).
-5-
Tensiunea arteriala (TA)
- Sangele, cand este impins in artere, exercita o apasare asupra peretilor arteriali.
- Rezistenta opusa de peretii arteriali faţa de forţa de impingere si elasticitatea arterelor, fac ca sangele sa
se gaseasca sub o anumita presiune numita presiunea sau tensiunea arteriala (TA).
- Deci TA este jocul intre doua forţe:
- Forta de contractie a inimi.
- Rezistenta periferica a sistemului arterial.

- TA variaza in functie de mai multi factori:

- Forţa de contractie a inimi,
- Debitul cardiac (= volumul sistolic),
- Vascozitatea sangelui (creste frecarea),
- Elasticitatea arteriala,
- Rezistenta periferica (depinde de lungimea tubului si raza tubului),
- Cantitatea de sânge (care este mai mica in caz de pierderi de sânge).

- Valorile normale ale TA

- Presiunea sistolica (maxima) aprox. egal 120 – 140 mm Hg.
- Presiune diastolica (minima) aprox. egal 70 – 80 mm Hg.

- Tensiunea arteriala se modifica in raport cu starea functionala a organismului:

- Fiziologic:
- creste: in emotii, la efort fizic cu varsta.
- scade: in somn.
- Patologic:
- cresterea peste valorile normale se numeste: hipertensiune arteriala (mai mare de
150 mm Hg maxima).
- scade sub valorile normale se numeste hipotensiune arteriala, cand presiunea
maxima este sub 70 – 90 mm Hg.
- Valoarea tensiuni arteriale este
- mai mare aproape de inima si in arterele mari comparativ cu periferia.
- Spre periferie scade datorita frecării si scăderii energiei cinetice.

SISTEMUL VASCULAR - Este format din:

 Artere
- vase care transportă sângele:
- de la inimă spre ţesuturi.
- Aortă
- Carotidă
- Coronară
- Pulmonară
Arterele - se ramifica în arteriole.

 Vene
- vasele care transportă sângele:
- de la ţesuturi spre inimă
- aduc sângele la inimă.
- se deschid la nivelul atriilor.
- cele mai importante sunt:
- Vena cavă inferioară
- Vena cavă superioară
- Venele pulmonare
- Venele - se ramifica în venule.

 Capilare - la nivelul cărora se realizează schimburile dintre sânge şi ţesuturi.

- au diametru mic,
- circulatia este mai lenta şi au peretele unistratificat
- → permite schimbul de gaze şi substante între sange şi ţesuturi.
-6-
STRUCTURA VASELOR SANGUINE

Peretele format din trei straturi principale:

- Intimă
- formată dintr-un strat de celule turtite endoteliale,
- aşezate pe o membrană bazală,
- sub care se gaseste un ţesut conjunctiv subendotelial.
- Medie
- are o structură foarte variată potrivită diverselor tipuri de vase.
- Astfel, la arterele mari (de tip elastic) ea este formată din
- lamele concentrice de fibre elastice,
- iar în spaţiile dintre lamele se află puţine fibre musculare netede şi ţesut conjunctiv.
- Media venelor - este în general mai subţire şi este formată din
- fibre musculare şi elastice în venule şi venele mijlocii,
- fiind foarte puţin dezvoltată la venele mari.
- Adventicea
- stratul cel mai extern al peretelui vascular, este formată din
- ţesut conjunctiv cu fibre colagene, de regulă orientate longitudinal şi
- fibre elastice.
- Adventicea este mai subţire la artere şi
- foarte groasă la venele mijlocii şi mari.

Structura arterelor
- Peretele - mai contin doua membrane elastice, bogate in mucopolizaharide.
- Clasificarea:
- Aorta şi Arterele mari - artere elastice
- Arterele mijlocii şi Arterele mici - de tip muscular
- Arteriole
- vase cu peretele foarte subtire, raspandit in tot corpul,
- media contine un strat muscular subtire.

Structura venelor
- Au peretii mai subtiri, care se deschid cu usurinta si lumenul mai larg.
- Nu exista o delimitare neta între cele trei tunici.
- Media este mai subtire, iar
- adventicea este mult mai groasa.
- Calibrul lor creste de la periferie spre inima.
- Clasificarea:
- Vene mari
- Vene mijlocii şi mici

Structura capilarelor
- Capilarele sanguine formează
- reţeaua în care se termină arteriolele şi
- de la care pornesc venulele.
- Sunt interpuse între arteriole şi venule, în toate ţesuturile şi organele.
- Structura peretelui capilar este adaptata realizarii schimburilor dintre sange şi tesuturi.
- Peretele capilar este alcătuit din:
- Endoteliul capilar
- se continuă cu endoteliul arterelor şi venelor,
- fiind format dintr-un strat de celule turtite cu nuclei ovalari, orientaţi în lungul capilarului.
- Membrana bazală
- Periteliul
- stratul subţire din jurul peretelui capilar, format din ţesutul conjunctiv cu fibre colagene şi
reticulină, dispuse în substanţa fundamentală şi cu celule conjunctive.
- Fibre nervoase vegetative + celule pericapilare - de formă stelată, care prin contracţie,
micşorează calibrul acestuia.

-7-
CIRCULAŢIA SÂNGELUI
- se datoreaza proprietatii miocardului de a se contracta
- este:
- Dubla - ( sangele trece de doua ori prin inima)
- Inchisa - ( sangele circula printr-un sistem inchis de vase)
- Completa - ( sangele oxigenat nu se amesteca cu cel neoxigenat)

1. Circulaţia mica
2. Circulaţia mare
3. Circulaţia prin vasele de sange

1. Circulaţia mica
- se mai numeste si circulatie pulmonara deoarece sangele parcurge urmatorul traseu :

- dureaza 11 secunde;

Mica circulaţia se realizeaza astfel:

-8-
2. Circulaţia mare
- se mai numeste si circulatie sistemica deoarece sangele parcurge urmatorul traseu:

- dureaza 22 de secunde;

Circulaţia mare se realizeaza astfel:

-9-
3. Circulaţia prin vasele de sange

- În artere, sangele circula

- cu viteza mare
- de la inima la organe
datorita:
- contractiei ventriculelor care imping sangele in artere,
- presiunii sangelui,
- elasticitatii peretilor arteriali.

- În vene, sangele circula

- cu viteza mai mica decat in artere,
- de la periferie spre inima
datorita:
- fortei de contractie a inimii
- aspiratiei toracice
- fortei gravitationale
- prezentei valvulelor in venele membrelor inferioare

- În capilare sangele circula

- cu viteza redusa si
- are presiune foarte scazuta,
fapt care favorizeaza schimburile nutritive si gazoase

-10-
AFECŢIUNI ALE INIMII

1. Endocardite - inflamarea endocardului şi a valvelor inimii.

2. Miocardite - inflamaţii ale miocardului.
3. Pericardite - inflamaţii ale pericardului.
4. Insuficienţa cardiacă - inima nu mai poate asigura o circulaţie normală a sângelui.
5. Cardiopatia ischemică
- apare ca o consecinţă a arterosclerozei coronariene,
- ceea ce are ca efect oxigenarea insuficientă a inimii.
- Este acompaniată de angina pectorală si
- duce in final, la infarctul miocardic (astuparea completă si definitivă a unei artere coronare).

BOLI ALE VASELOR DE SÂNGE

1. Arteroscleroza - îngroşarea arterelor datorită depunerilor de ateroame (plăci lipidice) în peretele

vascular.
2. Arteritele - inflamaţii ale arterelor care, netratate, duc la cangrene.
3. Flebitele - inflamaţia venelor.
4. Tromboflebitele
- inflamaţii ale venelor şi
- formarea de cheaguri de sânge în vene.
5. Varicele
- dilatarea venelor,
- acompaniată de tulburări circulatorii care pot duce la
- atrofii musculare,
- ulceraţii ale gambelor,
- edeme cronice masive (picioare "de elefant").

-11-
APARATUL CARDIOVASCULAR

-12-
-13-
-14-
-15-
-16-
-17-
REVOLUŢIA CARDIACĂ SAU CICLUL CARDIAC

VASELE DE SÂNGE CONECTATE LA INIMĂ

-18-
STRUCTURA VASELOR SANGUINE

PRINCIPALELE VASE DE SÂNGE

-19-
-20-
SCHEMA CIRCULAŢIA SÂNGELUI

-21-