Rolul, viziunea și misiunea disciplinei ”Dezoltare personală”

Prof. înv. primar, Delia Valerica Torop

Dezvoltarea personală este un proces continuu al fiecărui individ, prin care ne

schimbăm în mai bine pe noi înşine, cu fiecare moment al vieţii. Nimeni nu s-a născut
perfect şi nici învăţat, putem însă să depunem un efort pentru a dobândi autocunoaştere,
abilităţi şi comportamente noi, pentru ca viaţa noastră personală şi profesională să fie mai
împlinită. Fiecare dintre noi ştie sau ar trebui să ştie cel mai bine ce îşi doreşte de la viaţă şi
de ce are nevoie pentru a-şi îndeplini dorinţele. Pe perioada vieţii elevii dobândesc multe
cunoştinţe şi abilităţi, învaţă de la şcoală, părinţii şi dascălii dându-le sfaturi şi îndrumându-i.
Dacă ar cunoaşte de la o vârstă fragedă, încă de pe băncile şcolii ce vor face în viaţă şi cu ce
resurse, drumul lor ar fi mai uşor şi nu ar mai avea nevoie de învăţare continuă. Cu alte
cuvinte, nu ar mai avea nevoie de dezvoltare personală.
Dezvoltarea personală este un proces desfăşurat pe întreaga perioadă a vieţii. Este o
posibilitate de a ne evalua abilităţile noastre, luând în considerare scopul nostru în viaţă şi
obiectivele pe care le-am stabilit, în vederea realizării şi maximizării potenţialului nostru.
Dezvoltarea personală a fiecărui individ depinde în mare măsură de conştientizarea şi
identificarea acelor nevoi (informaţii, abilităţi, competenţe) care vor conduce spre realizarea
scopului. Realizarea scopului şi a obiectivelor depinde în mare măsură de resursele de care
dispunem (timp, bani, cunoştinţe, abilităţi, etc) şi mai ales de motivaţia necesară.

Dezvoltarea personală este o supraveghere conştientă a unei ,,creşteri” personale prin

lărgirea conştiinţei de sine, a cunoaşterii şi a îmbunătăţirii permanente a abilităţilor
personale. Eleii vor putea să descopere propriul potenţial, conştientizând care sunt punctele
lor puternice, abilităţile, care sunt slăbiciunile şi mai ales, cum pot fi acestea îmbunătăţite.
Viziunea disciplinei urmărește să perpetueze un climat educațional de calitate,
incluziv, stimulativ, astfel încât fiecare individ să beneficieze de şansa dezvoltării sale ca
persoană, pentru a fi pregătit pentru o treaptă superioară de educaţie.

 Misiunea disciplinei constă în asigurarea unei educaţii de calitate, care să ducă la

egalizarea şanselor, la pregătirea copiilor pentru o lume în schimbare, formându-le capacităţi,
deprinderi şi competenţe, oferindu-le şansa de afirmare la nivelul societăţii.

Educația privind dezvoltarea personală face parte din toate disciplinele școlare și are 
întotdeauna legătură cu conținutul care se referă la etapa actuală de dezvoltare a  elevilor.
Formarea abilităților de viață devine din ce în ce mai cuprinzătoare pe parcursul
curriculumului școlar obligatoriu. Sunt desfăşurate teme asemănătoare în fiecare an de
studiu, punându-se accentul pe aceleași abilități pe tot parcursul educativ. Dezvoltarea
personală începe de la o vârstă mică, odată cu intrarea în sistemul școlar, la grădiniță sau
clasele primare, și durează până la încheierea învățământului obligatoriu. Pe parcursul
întregii perioade şcolare a elevilor, abilitățile de dezvoltare personală sunt tratate sub forma
unui curriculum spiralat care este repetat în fiecare clasă la un nivel mai complex.
De la o vârstă timpurie, copiilor le sunt prezentate informații, diferite sarcini de lucru,
care ulterior sunt prezentate în mod frecvent, consolidate și valorificate continuu pe întreaga
perioadă școlară. Prin urmare, această viziune conectată a unui curriculum spiralat este
construită în jurul ideilor, principiilor și valorilor care sunt considerate importante atât pentru
elevi, pe măsură ce se maturizează, cât și pentru societate în general. De asemenea, în cadrul
disciplinelor școlare „dezvoltare personală” se realizează conform abordării de învățare “pe
tot parcursul vieții”.
Metodele de învățare utilizate în dezvoltarea personală se axează pe metodele de
învățare bazată pe sarcini și prin cooperare. Ambele metode au  ca temelie o concepție
cognitiv-constructivistă a învățării, în care elevii își formează cunoștințele prin auto-
implicare într-o anumită sarcină în mod individual, prin schimbul de cunoștințe în cadrul
unor discuții cu un coleg sau într-un grup și prin împărtășirea rezultatelor cu clasa. Principiul
„gândiți – lucrați în perechi – comunicați” se regăsește în  mai multe sarcini de lucru și
contribuie la dezvoltarea abilităților sociale și de cooperare. Reflecția individual și reflecția
împreună cu alți colegi asupra proceselor de învățare reprezintă o parte importantă a
dezvoltării personale și se poate regăsi în cadrul diferitor activităţi.
Rolul cadrului didactic în implementarea disciplinei „Dezvoltare personală” este să
inițieze, să sfătuiască, să cosilieze și să orienteze procesele de învățare, să antreneze și să
însoțească elevii în procesul de învățare și să-i ajute să depășească situaţiile dificile.

ÎN ceea ce priveşte infuzarea acestor abordări didactice şi la celelalte discipline, aş

putea vorbi despre dezvoltare personală la disciplina istorie:

Tema: “Popoare de ieri şi de azi”

Descrierea lecției
Partea 1
 Profesorul le prezintă elevilor sarcina – “Acesta sunt eu când eram mic”, desenând
diferite imagini şi scriind diferite propoziţii pe tablă sau pe o fişă.
 Profesorul adună ideile elevilor sub forma unui dialog (frontal).
 Elevii sunt rugați să se gândească la copilăria lor și să completeze răspunsurile.
Sarcina le rămâne ca temă pentru acasă, unde vor încerca să afle diferite răspunsuri de
la părinți sau rude.
 Ei adună fotografii, desene sau aduc obiecte la școală pentru a arăta cum au fost când
erau mici ( jucăria preferată, poze, hăinuțe etc.).

Partea 2
 Elevii revin cu obiectele lor. Își împărtășesc răspunsurile în perechi (alegând unde să
se așeze sau să stea). Profesorul îi încurajează să compare răspunsurile între ei și să
discute despre cum s-au schimbat de atunci.
  Profesorul roagă elevii să formeze un cerc din scaune. Ei își iau obiectele cu ei.
 Profesorul le cere elevilor să le prezinte colegilor cum erau când erau mici, arătând
obiectele pe care le-au adus. Dezavantaj: Nu toți elevii ar putea dori să încerce.
Sarcina se încheie cu o scurtă discuție despre diferite caracteristici ale unei persoane
care se schimbă în timp.
 Profesorul adună ideile elevilor și împreună le clasifică în categorii, de exemplu:
aspectul, gusturile, interesele, activitățile, înălțimea, greutatea etc.
 Toate obiectele sunt afișate pe perete, pe panou, numele elevilor fiind indicate pe ele.

Sarcini pentru elevi pe tema “Acesta sunt eu când eram mic”

 Uitați-vă la întrebări și imagini!
 Întrebați-i pe părinți și pe membrii mai mari ai familiei!
 Notați sau desenați cum erați!
 Adunați lucrurile care vă plăceau atunci când erați mici!
 Aveți și fotografii? Aduceți-le la școală!