Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale

Unitatea de învăţare Nr. 2

CADRUL GENERAL DE COMPLETARE A SITUAŢIILOR FINANCIARE

ANUALE

Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2 17
2.1 Obiectivul situaţiilor financiare 17
2.2 Caracteristici calitative ale situaţiilor financiare 18
2.3 Structurile situaţiilor financiare 20
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2
24
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
24
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2
25

Contabilitate financiară I       16  
 Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:
• Definirea cadrului general
• Însușirea noțiunilor de structuri ale situațiilor financiare anuale
• Asimilarea criteriilor de recunoaștere a structurilor situațiilor financiare

2.1 OBIECTIVUL SITUAŢIILOR FINANCIARE

Teorie Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare1 este un
generală a instrument extrem de eficient în realizarea normalizării contabile.
contabilității Cadrul general este “un sistem coerent de obiective şi de principii
fundamentale, legate între ele, susceptibile să conducă la formularea de norme
solide şi să indice natura, rolul şi limitele contabilităţii financiare şi ale
situaţiilor financiare”2.
Cadrul general are statutul de teorie generală a contabilităţii, valoarea
lui fiind dată de principalele avantaje pe care le are:
- asigură coerenţa normelor contabile, reprezentând un ghid profesional;
- contribuie la asigurarea independenţei organismelor de normalizare.
“Cadrul general” se referă la situaţiile financiare cu scop general
Cadrul General (denumite în continuare “situaţii financiare”), inclusiv la situaţiile financiare
consolidate. Aceste situaţii financiare sunt întocmite şi prezentate cel puţin anual,
venind în întâmpinarea nevoilor comune de informaţii ale unei sfere largi de
utilizatori. O parte din aceşti utilizatori pot solicita, şi au capacitatea de a obţine,
informaţii suplimentare faţă de cele continute de situaţiile financiare. Multi
utilizatori trebuie, totuşi, să se bazeze pe situaţiile financiare ca principala lor
sursă de informaţii şi, de aceea, astfel de situaţii financiare trebuie elaborate şi
prezentate, avand în vedere necesităţile lor. Rapoartele financiare cu scop special,
Set complet de de exemplu, declaraţiile şi alte situaţii întocmite în scopuri fiscale, se situeaza în
situații afara acestui “cadru general”. Cu toate acestea, “cadrul general” poate fi aplicat la
financiare elaborarea rapoartelor cu scop special acolo unde este posibil.

Situaţiile financiare constituie o parte a procesului de raportare financiară.

Un set complet de situaţii financiare include de regulă :

1. un bilanţ,
2. un cont de profit şi pierdere,
3. o situaţie a modificărilor poziţiei financiare (care poate fi prezentata în
diverse moduri, de exemplu, ca situaţie a fluxurilor de trezorerie sau
situaţie a fluxurilor de fonduri), şi
4. acele note şi alte situaţii şi materiale explicative care sunt parte
                                                                                                                         
1
International Accounting Standards Committee - Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Ed. Economică, 2000, p.37-71.
2
Feleagă,N., Ionaşcu,I. – Tratat de contabilitate financiară, Ed.Economică,1998, p.282.

Contabilitate financiară I       17  
 Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale

integrantă a situaţiilor financiare.

Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre
poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare ale
întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor
economice3.
Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite, în primul rând, de
bilanţ, cele privind performanţele- rezultatul, prin contul de profit şi pierdere, iar
informaţiile privind modificările poziţiei financiare prin intermediul situaţiei
fluxurilor de trezorerie şi a situaţiei modificărilor capitalului propriu.

Poziţia financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care

le controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de
lichiditatea şi solvabilitatea valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la
schimbările mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

Test de autoevaluare 2.1.

Definiți obiectivul situațiilor financiare.

2.2 CARACTERISTICI CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE

Inteligibilita- Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea

te informaţiei oferite de situaţiile financiare4. Cele patru caracteristici calitative
principale sunt: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.

Inteligibilitatea
O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare
este aceea ca ele pot fi uşor înţelese de utilizatori5. În acest scop, se presupune
ca utilizatorii dispun de cunostinte suficiente privind desfasurarea afacerilor şi a
Relevanță activităţilor economice, de notiuni de contabilitate şi au dorinta de a studia
informaţiile prezentate cu diligentele cuvenite. Totuşi, informaţiile asupra unor
probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile financiare datorită
relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul
că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori.
Credibilitate

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     
3
Idem,p.41.
4
Op.cit.,p.49
5
Ibidem.

Contabilitate financiară I       18  
 Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale

Relevanţa

Pentru a fi utile, informaţiile trebuie să fie relevante faţă de necesităţile de

luare a deciziilor de către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când
influenţează deciziile economice ale utilizatorilor6, ajutîndu-i pe aceştia să
evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând
evaluările lor anterioare.

Rolul de previziune şi cel de confirmare al informaţiilor sunt în strânsă

legătură. De exemplu, informaţiile despre nivelul actual şi structura activelor au
valoare pentru utilizatori atunci când aceştia încearcă să previzioneze capacitatea
întreprinderii de a profita de oportunitati şi de a reactiona la situaţii nefavorabile.
Aceleasi informaţii au rolul de a confirma previziunile anterioare, de exemplu,
modul în care întreprinderea poate fi structurata sau rezultatul activităţilor
planificate.

Credibilitatea

Pentru a fi utilă, informaţia trebuie să fie credibilă. Informaţia are

calitatea de a fi credibilă atunci când nu contine erori semnificative, nu este
părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce
informaţia şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil,
să reprezinte7.

Informaţia poate fi relevantă, dar atât de puţin credibilă sub aspectul naturii
sau reprezentarii, astfel încât recunoaşterea acesteia să poată induce în eroare. De
exemplu, dacă validitatea şi valoarea daunelor pentru despagubiri sunt disputate
într-un litigiu, nu ar fi adecvat pentru întreprindere să înregistreze în bilanţ
întreaga sumă a despagubirilor, deşi ar fi adecvata prezentarea sumei solicitate şi a
circumstantelor conflictului într-o nota a situaţiilor financiare.

Comparabilitatea

Utilizatorii trebuie să poata compara situaţiile financiare ale unei

întreprinderi în timp pentru a identifica tendintele în poziţia financiară şi
performanţele sale. Utilizatorii trebuie, totodata, să poata compara situaţiile
financiare ale diverselor întreprinderi, pentru a le evalua poziţia lor financiară,
performanţele şi modificările poziţiei financiare. Astfel, masurarea şi prezentarea
efectului financiar al acelorasi tranzacţii şi evenimente trebuie efectuate într-o

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     
6
Ibidem.
7
I.A.S.C. - Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Ed. Economică, 2000, p.50.

Contabilitate financiară I       19  
 Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale

maniera consecventa în cadrul unei întreprinderi şi de-a lungul timpului pentru

acea întreprindere, şi într-o manieră consecventă pentru diferite întreprinderi.

Test de autoevaluare 2.2.

Definiți credibilitatea.

2.3 STRUCTURILE SITUATIILOR FINANCIARE

Situaţiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacţiilor şi ale
Active altor evenimente, grupându-le în clase cuprinzătoare conform caracteristicilor
economice. Aceste clase sunt numite “structurile situaţiilor financiare”.
Structurile bilanţului direct legate de evaluarea poziţiei financiare sunt8:

• activele,
• datoriile şi
• capitalul propriu.
Structurile contului de profit şi pierdere legate în mod direct de evaluarea
Datorii performanţei sunt:

• veniturile şi
Capitaluri • cheltuielile.
proprii Situaţia modificărilor poziţiei financiare reflecta, de obicei, structurile din
contul de rezultate şi modificările structurilor din bilanţ; în consecinţă, cadrul
general nu identifica structurile specifice acesteia.
Prezentarea acestor structuri în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere
implică un proces de sub-clasificare. De exemplu, activele şi datoriile pot fi
clasificate dupa natura sau functia lor în activitatea întreprinderii, cu scopul de a
prezenta informaţii în cea mai folositoare maniera pentru utilizatori, în scopul
adoptarii deciziilor economice.

Poziţia financiară

Elementele legate direct de evaluarea poziţiei financiare sunt activele,

datoriile şi capitalul propriu. Acestea sunt definite dupa cum urmeaza9:

(a) Un activ reprezintă o resursă controlată de către întreprindere ca rezultat

al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii
economice viitoare pentru întreprindere.
Contabilitate financiară I       20  
(b) O datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din
evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
 Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale

al unor evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii

economice viitoare pentru întreprindere.

(b) O datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din

evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporeaza beneficiile economice.

(c) Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele

unei întreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă

potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar şi
echivalentele numerarului către întreprindere.10

Acest potential poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de

exploatare ale întreprinderii. De asemenea, se poate transforma în numerar sau
echivalente ale numerarului sau poate avea capacitatea de a reduce ieşirile de
numerar, cum ar fi un proces alternativ de productie care micsoreaza costurile.

Beneficiile economice viitoare incorporate în active pot intra în

întreprindere în mai multe moduri. De exemplu, un activ poate fi:

(a) utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau
productia de bunuri destinate vânzarii de către întreprindere;

(b) schimbat cu alte active;

(c) utilizat pentru stingerea unei datorii;

(d) repartizat actionarilor întreprinderii.

O caracteristica esentiala a unei datorii este faptul că întreprinderea are

obligaţie actuala. O obligaţie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a
actiona într-un anumit fel. Legea poate impune întreprinderii să-şi respecte
obligaţiile, ca o consecinta a unui contract sau a unei cerinţe legale. În mod
normal, acestea reprezintă sume ce trebuie platite pentru bunuri şi servicii primite.
De asemenea, obligaţiile apar şi din activitatea normala, din dorinta de a menţine
bune relatii de afaceri sau de a se comporta într-o maniera echitabila. Dacă, de
exemplu, o întreprindere decide să remedieze defectiunile produselor sale chiar şi
dupa ce perioada de garantie a expirat, sumele ce se asteapta să fie cheltuite în
legatura cu bunurile deja vândute reprezintă datorii.

Trebuie făcută distincţia între o obligaţie actuală şi un angajament viitor.

Decizia conducerii unei întreprinderi de a achizitiona active în viitor nu reprezintă,

Contabilitate financiară I       21  
 Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale

prin ea însăşi, o obligaţie prezenta. În mod normal, obligaţia apare numai în

momentul livrarii activului, sau în momentul în care întreprinderea are un acord
irevocabil de cumparare a activului. În cazul din urma, natura irevocabila a
acordului înseamnă că, consecintele economice ale neonorarii obligaţiei, de
exemplu, din cauza existentei unei penalizări substantiale, aduc întreprinderea
aproape în imposibilitatea de a împiedica fluxul resurselor către o altă parte.

Deşi capitalul propriu este definit ca interes rezidual al actionarilor,

acesta poate fi subclasificat în bilanţ. De exemplu, într-o întreprindere, fondurile
cu care au contribuit actionarii, profitul capitalizat, rezervele ce reprezintă
alocarea rezultatului reportat şi rezervele ce reprezintă ajustari pentru
menţinerea nivelului capitalului pot fi prezentate separat. Asemenea clasificari
pot fi relevante pentru procesul de luare a deciziilor utilizatorilor situaţiilor
financiare, când există restrictii legale sau de altă natura privind capacitatea
întreprinderii de a distribui sau de a utiliza într-un alt mod capitalul sau propriu.
De asemenea, ar putea reflecta faptul ca partile care au interese în capitalul
întreprinderii au drepturi diferite cu privire la primirea dividendelor sau la
rambursarea capitalului.

Rezultate/ Performanţă11

Profitul este frecvent utilizat ca o măsură a performanţei sau ca bază de

referinţă pentru alţi indicatori, cum ar fi rentabilitatea investiţiei sau
rezultatul pe acţiune.
Veniturile şi cheltuielile constituie elemente direct legate de măsurarea
profitului. Recunoaşterea şi masurarea veniturilor şi a cheltuielilor, şi deci a
profitului, depind partial de conceptele de capital şi de menţinere a nivelului
capitalului, concepte utilizate de întreprinderi în elaborarea situaţiilor financiare.
Elementele de venituri şi cheltuieli sunt definite dupa cum urmeaza:12

a. Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe

parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau creşteri ale
activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizeaza în creşteri
ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contributii ale
actionarilor.
b. Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de ieşiri sau
scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se
concretizeaza în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora către actionari.

Contabilitate financiară I       22  
 Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale

Recunoaşterea structurilor situaţiilor financiare

Recunoaşterea este procesul încorporării în bilanţ sau în contul de

profit şi pierdere a unui element care îndeplineşte criteriile de recunoaştere .
Acest proces implică descrierea în cuvinte a respectivului element şi asocierea
unei anumite sume, precum şi includerea respectivei sume în totalul bilanţului sau
al contului de profit şi pierdere . Elementele care satisfac criteriile de recunoaştere
trebuie prezentate în bilanţ sau în contul de profit şi pierdere. Nerecunoaşterea
acestor elemente nu poate fi corectata nici prin prezentarea politicilor contabile
folosite, nici prin note sau informaţii suplimentare.

Un element care corespunde definiţiei unei structuri a situaţiei

financiare trebuie recunoscut în cazul în care13:

1. este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre sau să

iasă în sau din întreprindere; şi
2. elementul are un cost sau o valoare, care pot fi evaluate în mod
credibil.
În procesul de evaluare a îndeplinirii sau neîndeplinirii criteriilor de
recunoaştere în situaţiile financiare, trebuie acordata atentie consideratiilor legate
de pragul de semnificatie. Interdependenta între structuri există în cazul în care un
element ce corespunde definiţiei şi îndeplineşte criteriile de recunoaştere pentru o
anumita structura, de exemplu active, impun automat recunoaşterea unei alte
structuri, de exemplu, venituri sau datorii.

Test de autoevaluare 2.3.

Definiți beneficiile economice viitoare încorporate în active.

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 2.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 2 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Contabilitate financiară I       23  
 Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 2

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea
conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 2.
Descrieți utilitatea cadrului general în procesul de utilizare al informațiilor
contabile pentru administrarea întreprinderii.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1
Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia
financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare ale întreprinderii, care
sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Răspuns 2.2.
Informaţia are calitatea de a fi credibilă atunci când nu contine erori
semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă
corect ceea ce informaţia şi-a propus să reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod
rezonabil, să reprezinte.

Răspuns 2.3.
Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potenţialul
de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar şi echivalentele
numerarului către întreprindere.

Contabilitate financiară I
 
 
  24
 
 Cadrul general de completare a situaţiilor financiare anuale
Bibliografie unitate de învăţare nr. 2
1. Dumitru, C-G
2 Feleagă, N.,Ionaşcu,I.
3 Feleagă ,L.,
Feleagă,N.
4 I.A.S.B.
4 Nicolae, Traian
5 Ristea,M., Dumitru,CG,
Ioanas,C, Irimescu, A.
6 ***
7 ***
Contabilitate financiară I
  25
- Contabilitate. Teste grilă rezolvate, aplicaţii, teste de
autoevaluare, studii de caz, Ed. Universitară,2006.
-Tratat de contabilitate financiară, Vol.I+II.,
Ed.Economică, Bucureşti, 1998.
- Contabilitate financiară. O abordare europeană şi
internaţională, Vol. I+II, Ed. Economică, Bucureşti,
2007.
– Standarde Internaţionale de Raportare Financiară
(IFRSs) 2013, Ed. CECCAR, 2013.
- Contabilitate financiară.Teorie şi aplicaţii, Ed. EX
PONTO, Constanţa, 2005.
- Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura
Universitară, 2009.
- Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.
3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, M.Of. al
României nr. 766 bis / 10.11.2009.
- Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.
1121/2006 privind aplicarea Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară, M.Of. al
României nr. 602 / 12.07.2006.