Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii

Unitatea de învăţare Nr. 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII

Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 7
1.1 Aspecte generale privind contabilitatea financiară 7
1.2 Principii şi procedee contabile 8
1.3 Evaluarea în contabilitate –tratamente contabile 11
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1
14
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
14
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1
15

Contabilitate financiară I       6    
 Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
• Înţelegerea noţiunilor de contabilitate financiară şi organizarea evidenţei
contabile
• Familiarizarea cu procedeele contabilităţii
• Recunoaşterea şi evaluarea în contabilitate
• Sublinierea trăsăturilor caracteristice pentru principiile contabilităţii

1.1 ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Contabilitatea Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr.82/1991- republicată-1,
Financiară societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome,
institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste, instituţiile
publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu sau fără scop lucrativ şi
persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi independente au obligaţia să
organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară,
potrivit acestei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.

OMFP Prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice (OMFP) nr. 1802 din 29
decembrie 2014 au fost aprobate Reglementărilor contabile privind situațiile
nr.1802/2014
financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate2, cuprinse în
anexa care face parte integrantă din acest ordin.
În functie de criteriile de marime, entitatile prevazute de prezentele
reglementari se grupeaza in trei categorii, astfel: microentitati; entitati mici;
entitati mijlocii si mari. Microentitățile sunt entitatile care, la data bilantului, nu
depasesc limitele a cel putin doua dintre urmatoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 350 000 euro;
b) cifra de afaceri neta: 700 000 euro;
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 10.
Entitatile mici sunt entitatile care, la data bilantului, nu se incadreaza in
categoria microentitatilor si care nu depășesc limitele a cel putin două dintre
următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 euro;
b) cifra de afaceri neta: 8 000 000 euro;
c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50.
Entitățile mici întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
1. bilanț prescurtat,
2. cont de profit și pierdere,
3. notele explicative la situatiile financiare anuale.
Entitățile mijlocii si mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depășesc
limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:
a) totalul activelor: 4 000 000 euro;
b) cifra de afaceri neta: 8 000 000 euro;
                                                                                                                         
1 M.Of. al României nr.629 / 26.08.2002.
2 M.Of. Rom nr. 963 /30 decb. 2014.

Contabilitate financiară I       7    
 Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii

c) numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar: 50.

Entitățile mijlocii și mari întocmesc situații financiare anuale care cuprind:
1. bilanț;
2. cont de profit și pierdere;
3. situația modificărilor capitalului propriu;
4. situația fluxurilor de trezorerie;
Legea 5. notele explicative la situațiile financiare anuale.
Contabilităţii Conform legii , contabilitatea este considerată o activitate specializată în
nr. 82/1991 măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi
-republicată capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute. Această activitate trebuie să
asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea
informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de
trezorerie.
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională, excepţie
făcând operaţiunile efectuate în valută pentru care se ţine atât în moneda naţională,
cât şi în valută.
Ca disciplină ştiinţifică contabilitatea trebuie să asigure două categorii de
informaţii şi anume:
1) informaţii publice;
2) informaţii confidenţiale.

Test de autoevaluare 1.1.

Definiți contabilitatea conform Legii Contabilității.

1.2. PRINCIPII ŞI PROCEDEE CONTABILE

Conform OMFP nr. 1802 /2014 pentru a da o imagine fidelă a poziţiei

Principii ale financiare, performanţelor şi fluxurilor de trezorerie ale unei întreprinderi,
contabilităţii trebuie respectate cu sinceritate următoarele principii3:
1. Principiul prudenţei potrivit căruia se vor lua în considerare numai profiturile
obţinute până la data încheierii exerciţiului financiar. De asemenea, se va ţine
cont de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere
în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior,
chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului
şi data completării bilanţului. Acest principiu semnifică şi faptul că se va ţine
                                                                                                                         
3 M.Of. al României nr. 766 bis /10 noi. 2009.

Contabilitate financiară I       8    
 Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii

Prudenţa cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă

rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.

2. Principiul permanenţei metodelor care determină continuitatea aplicării

regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi
prezentarea elementelor patrimoniului şi a rezultatelor financiare asigurându-
Permanenţa se comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
metodelor
3. Principiul continuităţii activităţii, se presupune că întreprinderea îşi continuă
în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil fără a intra în
Continuitatea imposibilitatea continuării activităţii sau reducerii semnificative a acesteia.
Dacă administratorii firmei au luat cunoştinţă de unele elemente de
activităţii
incertitudine legate de anumite evenimente care pot care pot duce la
incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie
prezentate în notele (anexele) la conturile anuale. În cazul în care situaţiile
financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii această
informaţie trebuie prezentată însoţită de explicaţii privind motivele în anexele
la bilanţ.

4. Principiul independentei exerciţiului financiar, care presupune delimitarea în

timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale pentru
exerciţiul financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine cont de de data
încasării veniturilor sau a plăţii cheltuielilor. În consecinţă veniturile şi
cheltuielile se înregistrează în contabilitate pe măsura angajării acestora ,
datorită acestui principiu contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor fiind o
contabilitate de angajamente.

5. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere a unui exerciţiu financiar

trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului financiar
precedent.

6. Principiul necompensării, potrivit căruia valorile elementelor de activ nu pot

fi compensate cu valorile elementelor de pasiv , iar veniturile nu pot fi
compensate prin cheltuieli.

7. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv stipulează că

în vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se vor
determina separat sumele sau valorile corespunzătoare fiecărui element
individual de activ sau de pasiv.
Prevalenţa
economicului 8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului precizează faptul că
informaţiile prezentate în conturile anuale ale firmei trebuie să reflecte
asupra
realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu numai forma lor
juridicului juridică.

Contabilitate financiară I       9    
 Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii

9. Principiul pragului de semnificaţie prevede că orice element care are o

valoare semnificativă trebuiem prezentat separat în conturile anuale ale firmei.
Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii
similare vor fi însumate nefiind necesară prezentarea lor separată.

Imaginea Aplicarea acestor principii se face avându-se în vedere subordonarea lor

fidelă obiectivului contabilităţii,respectiv obţinerea unei imagini fidele a patrimoniului
şi a rezultatelor financiare ale activităţii unei societăţi. Conform prevederilor din
Directiva a-4-a a Uniunii Europene, înregistrările în contabilitate a faptelor şi a
situaţiilor trebuie să se faca astfel incât să se asigure, în toate cazurile o imagine
completă, clară şi fidelă a patrimoniului, cheltuielilor , veniturilor şi a rezultatelor
financiare ale activităţii titularului de patrimoniu. Textul directivei precizează că
în situaţiile în care nu este posibilă obţinerea imaginii fidele, în contabilitate
trebuie furnizate informaţii suplimentare. De asemenea,în mod excepţional, în
situaţia în care, prin aplicarea unei prescripţii sau reguli contabile nu se asigură
imaginea fidelă a patrimoniului şi a rezultatelor,se va face derogare de la
prescripţia respectivă. În vederea realizării obiectivului său, contabilitatea
utilizează,pe lângă principiile menţionate şi o serie de alte principii sau convenţii
contabile,unele nefiind menţionate distinct în textul de lege. Unul dintre acestea îl
constituie principiul costurilor istorice – potrivit căruia elementele patrimoniale
de activ şi pasiv, cheltuielile şi veniturile se menţin în evidenţa contabilă la nivelul
valorilor din momentul înregistrarii,respectiv la valoarea (preţul) de achiziţie
pentru bunurile cumparate,costul de producţie pentru bunurile produse sau
valoarea de aport pentru bunurile aduse drept contribuţie la capitalul unităţii. Acest
principiu, deşi nu este menţionat explicit în textele de lege,se aplică implicit în
contabilitatea unităţilor patrimoniale.

Test de autoevaluare 1.2.

Definiți principiul prudenței.

Contabilitate financiară I       10    
 Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii

1.3. EVALUAREA ÎN CONTABILITATE –TRATAMENTE CONTABILE

Evaluarea constă în cuantificarea şi măsurarea în etalon monetar a mărimii

valorice a activelor, datoriilor, capitalurilor proprii, venituri, cheltuieli.
Un activ, respectiv o datorie, se recunoaşte numai atunci când: 4
v este posibil ca acesta să aduca întreprinderii beneficii economice
viitoare, respectiv să genereze ieşirea acestora; şi
v costul său poate fi evaluat în mod credibil.
Fiecare întreprindere va utiliza raţionamentul profesional pentru a
evalua nivelul sub care un element nu trebuie să fie prezentat în bilanţ, ci
trecut în contul de profit şi pierdere. De asemenea, raţionamentul profesional
trebuie utilizat şi la luarea deciziei referitoare la necesitatea înregistrării
activelor în categorii separate sau într-o singură categorie comună.
În teoria şi practica de contabilitate, trei criterii s-au conturat cu privire la
evaluarea fluxurilor şi stocurilor de active, datorii, capitaluri, cheltuieli, venituri:
valoarea de utilitate sau valoarea justă -în engleză fair value.
În reglementările contabile din România, prin articulare la standardele
internaţionale de contabilitate valoarea justă5 (sau corectă) este definită drept
suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între două părţi
aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat
obiectiv.
În conformitate cu prevederile art. 7 şi 9 din Legea contabilităţii nr.
82/1991, republicată, pentru evaluarea elementelor din bilanţ se stabilesc
următoarele reguli6:
1) La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregistrează
în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se stabileşte
astfel:
- bunurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de aport stabilită
în urma evaluării efectuate potrivit legii, în funcţie de preţul pietei, utilitatea,
starea şi amplasarea acestora;
- bunurile obţinute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate7/ valoarea justă8
stabilită în funcţie de preţul pietei, starea şi amplasarea acestora. Valoarea de
aport şi, respectiv, de utilitate se substituie costului de achiziţie.
- bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziţie, denumită cost de
achiziţie;
- bunurile produse în unitatea patrimoniala, la costul de producţie.
                                                                                                                         
4 OMFP nr. 1802/2014.
5 Idem .
6 Ibidem.
7 Ibidem.
8 Ibidem.

Contabilitate financiară I       11    
 Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii

Activele dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează la valoarea

justă a activelor primite în schimb.
Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare, taxele
nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii
necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului
respectiv.
În cazul activelor fixe costul iniţial include şi costurile estimate pentru
demontarea şi mutarea activului, respectiv costurile de restaurare a
amplasamentului la sfârşitul duratei de viaţă a acestuia. Aceste costuri se
reflectă prin constituirea unui provizion corespunzător. Costul de demontare şi
mutare va fi înregistrat în contul de profit şi pierdere de-a lungul vieţii
imobilizării, prin includerea în cheltuiala anuală cu amortizarea. Provizionul
constituit trebuie utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.
Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor
prime şi consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota
cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de
fabricaţia acestuia.
Cheltuielile generale de administraţie şi cele financiare nu se includ în
costurile de producţie, cu exceptia situaţiilor descrise în standardele internationale
de contabilitate.
Costurile îndatorării, respectiv cheltuielile financiare cu dobânzile şi
diferenţele de curs aferente dobânzii privind împrumuturile, care sunt direct
atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui activ pe termen lung, pot fi
capitalizate ca parte din costul acelui activ, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile
prevăzute de IAS 23 “Costurile îndatorării” şi de Interpretarea SIC – 2
“Capitalizarea costurilor îndatorării”, dacă se aplica tratamentul alternativ
prevăzut de acestea.
Cheltuielile de desfacere nu se includ în costul de producţie al unui bun.
Tratamentul alternativ permis de IAS 21 „Efectele variaţiei cursurilor de
schoimb valutar” privind includerea diferenţelor nefavorabile de curs valutar în
valoarea contabilă a activelor aferente nu poate fi aplicat, întrucât nu sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de Interpretarea SIC – 11 ”Capitalizarea
pierderilor rezultate din devalorizări monetare accentuate”.
Diferenţele de schimb valutar provenind dintr-un împrumut de finanţare
care, în esenţă, este legat de investiţia netă a unei întreprinderi de grup româneşti
într-o entitate externă trebuie clasificate drept capital propriu în situaţiile
financiare ale întreprinderii, până la cedarea investiţiei nete, dată la care ele trebuie
recunoscute ca venituri sau cheltuieli, în conformitate cu prevederile IAS 21.

2) Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la

valoarea actuală a fiecarui element, denumită şi valoare de inventar, stabilită în

Contabilitate financiară I       12    
 Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii

funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pietei.

În cazul creanţelor şi datoriilor această valoare se stabileşte în funcţie de
valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

3) La încheierea exerciţiului elementele patrimoniale se evaluează şi se

reflectă în bilanţul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea
contabilă pusa de acord cu rezultatele inventarierii. În acest scop valoarea de
intrare sau contabilă se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii astfel:
- pentru elementele de activ diferenţele constatate în plus între valoarea de
inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste
elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în
minus intre valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea de intrare a
elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării, în
cazul când deprecierea este ireversibilă sau se constituie un provizion pentru
depreciere, atunci cand deprecierea este reversibilă, aceste elemente
menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare;
- pentru elementele de pasiv de natura datoriilor diferenţele constatate în minus
între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu se înregistrează în
contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
Diferenţele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere şi valoarea
de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în
contabilitate prin constituirea unui provizion, aceste elemente menţinându-se,
de asemenea, la valoarea lor de intrare.
La fiecare dată a bilanţului:
- elementele monetare exprimate în valută trebuie raportate utilizându-se cursul
de închidere. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se
înregistrează la venituri sau cheltuieli, după caz;
- elementele nemonetare trebuie raportate utilizându-se cursul de schimb de la
data efectuării tranzacţiei; şi
- elementele nemonetare înregistrate la valoarea justă şi exprimate în valută
trebuie raportate utilizându-se cursul de schimb existent în momentul
determinării valorilor respective.
4) La data iesirii din patrimoniu sau la darea în consum bunurile se evaluează şi
se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Test de autoevaluare 1.3.

Definiți valoarea justă.

Contabilitate financiară I       13    
 Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 1.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 1 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 1

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea
conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 1.
Descrieți principiile contabile aplicabile în vederea asigurării unei imagini
fidele a tranzacțiilor întreprinderii.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.1
Contabilitatea este considerată o activitate specializată în măsurarea,
evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor
proprii, precum şi a rezultatelor obţinute

Răspuns 1.2.
Principiul prudenţei determină luarea în considerare numai a profiturilor
obţinute până la data încheierii exerciţiului financiar și recunoașterea integrală a
obligaţiilor previzibile şi pierderilor potenţiale care au luat naştere în cursul
exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă
asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data
completării bilanţului

Răspuns 1.3.
Valoarea justă este definită drept suma pentru care un activ ar putea fi
schimbat de bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul
unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.

Contabilitate financiară I
 
 
  14
 
 
 Aspecte generale privind organizarea contabilităţii financiare a întreprinderii
Bibliografie unitate de învăţare nr. 1
1. Dumitru, C-G
2 Feleagă, N.,Ionaşcu,I.
3 Feleagă ,L.,
Feleagă,N.
4 I.A.S.B.
4 Nicolae, Traian
5 Ristea,M., Dumitru,CG,
Ioanas,C, Irimescu, A.
6 ***
7 ***
Contabilitate financiară I
  15
- Contabilitate. Teste grilă rezolvate, aplicaţii, teste de
autoevaluare, studii de caz, Ed. Universitară,2006.
-Tratat de contabilitate financiară, Vol.I+II.,
Ed.Economică, Bucureşti, 1998.
- Contabilitate financiară. O abordare europeană şi
internaţională, Vol. I+II, Ed. Economică, Bucureşti,
2007.
– Standarde Internaţionale de Raportare Financiară
(IFRSs) 2013, Ed. CECCAR, 2013.
- Contabilitate financiară.Teorie şi aplicaţii, Ed. EX
PONTO, Constanţa, 2005.
- Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura
Universitară, 2009.
- Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1802
/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate, M.Of. al
României nr. 963 / 30.12.2014.
- Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.
1121/2006 privind aplicarea Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară, M.Of. al
României nr. 602 / 12.07.2006.