Structura şi evaluarea stocurilor

Unitatea de învăţare Nr. 4

STRUCTURA ŞI EVALUAREA STOCURILOR

Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4 34
4.1 Definiţia şi elementele constitutive ale stocurilor 34
4.2 Gestiunea stocurilor 36
4.3 Procedee de evidenţă a stocurilor 41
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4
44
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
46
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4
46

Contabilitate financiară I       33  
 Structura şi evaluarea stocurilor

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 4

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
• Definirea noțiunii de stoc.
• Prezentarea variantelor de organizare a gestiunii stocurilor.
• Exemplificarea efectuării înregistrărilor contabile privind stocurile.

4.1. DEFINIŢIA ŞI ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STOCURILOR

Stocurile Stocurile sunt cantităţi fizice de materii prime, materiale consumabile,
produse necesare fiecărui stadiu al ciclului de exploatare, respectiv aprovizionare,
producţie, desfacere, pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activităţii
de exploatare.
OMFP nr. 3055/ 2009 defineşte stocurile ca fiind active circulante:
• deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii;
Active • în curs de producţie în vederea vânzării în aceleaşi ca mai sus; sau
circulante • sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi
folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.1

În cadrul stocurilor se cuprind:

• mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării
sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
• materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul final integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
• materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru
ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte
materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau
de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
• materialele de natura obiectelor de inventar:
a. sunt o categorie distinctă în cadrul stocurilor, şi reprezintă bunuri,
mijloace de muncă ce nu îndeplinesc cumulativ cele două condiţii
pentru a fi considerate mijloace fixe. Acestea au o valoare mai mică
decăt limita legală, indiferent de durata serviciului, sau au o durată de
utilizare mai mare de un an , indiferent de valoarea lor;
b. se asimilează de asemenea obiectelor de inventar echipamentele de
protecţie, echipamentele de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanisme,
aparate de măsură şi control, scule, dispozitive, matriţe folosite pentru
executarea produsului etc;
• baracamentele şi amenajările provizorii sunt bunuri achiziţionate sau
                                                                                                                         
1 M.Of. nr 766 bis/ 10.11.2009.

Contabilitate financiară I       34  
 Structura şi evaluarea stocurilor

construite de unitatea patrimonială pentru executarea lucrărilor şi prestărilor de

construcţii. Nu se includ în această categorie lucrările de organizare la care
prin demontare sau demolare nu se recuperează materialele (platforme
betonate, drumuri şi căi de acces);
• produsele, respectiv:
a. semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces
tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în
continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau
se livrează terţilor;
b. produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele
procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în
cadrul unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate
direct clienţilor;
c. rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;
• animalele şi păsările, respectiv animale născute şi cele tinere de orice fel (viţei,
miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele
şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi
animalele pentru producţie – lână, lapte şi blană;
• ambalajele, care includ:
a. ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate produselor
vândute şi care în mod temporar por fi păstrate de terţi cu obligaţia
restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;
b. ambalajele de natura obiectelor de inventar, ce nu circulă pe bază de
decontare, ce se folosesc în interiorul unităţii şi ce se înregistrează în
contabilitate în categoria obiectelor de inventar;
c. ambalajele şi materialele pentru ambalat, produse în unitatea
patrimonială pentru a fi vândute ca atare; şi ele sunt considerate
produse finite;
• producţia în curs de execuţie, care reprezintă producţia care nu a trecut prin
toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum
şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în
întregime. În cadrul producţie în curs de execuţie se cuprind, de asemenea,
lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.
În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare
sau în consignaţie la terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii
de stocuri.

Test de autoevaluare 4.1.

Definiți stocurile conform OMFP nr. 3055/2009.

Contabilitate financiară I       35  
 Structura şi evaluarea stocurilor

4.2. GESTIUNEA STOCURILOR

În practica contabilă din ţara noastră, „potrivit art. 13 alin. (2) din Legea
Inventarul Contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa
permanent Guvernului nr. 61/2001, contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau
numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului
intermitent”.2

Metoda inventarului permanent

Presupune înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiunilor de intrare a
Inventarul bunurilor cantitativ şi valoric în conturile de stocuri corespunzătoare, la nivelul
costului istoric, a costului de achiziţie sau costului de producţie, sau a preţului
intermitent stabilit în funcţie de valoarea de utilitate. De aseamenea, fiecare ieşire de bunuri
din stoc este contabilizată fizic şi valoric, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea
în orice moment a mărimii stocurilor, cantitativ şi valoric.
Metoda inventarului permanent este utilizată în cadrul unităţilor
patrimoniale mari, generând costuri ridicate, un volum mare de muncă, pentru că
presupune numeroase înregistrări contabile şi calcule cronologice. Această metodă
implică totodată utilizarea tehnicilor moderne de calcul ceea ce conduce la
scăderea efectelor acestor inconveniente.
Specificul metodei inventarului permanent constă în următoarele:
stocul final la sfârşitul exerciţiului precedent devine stoc iniţial la
•
începutul exerciţiului curent;
• în timpul exerciţiului financiar curent, conturile de stocuri se debitează cu
toate intrările de stocuri, evaluate la costurile de achiziţie, costul de
producţie sau la valoarea actuală, după caz, în corespondenţă cu conturile
de obligaţii sau de trezorerie, şi se creditează cu ieşirile de stocuri din
gestiune, evaluate după una din metodele
• prezentare: metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO), metoda costul
mediu ponderat (CMP), metoda ultimul intrat- primul ieşit (LIFO), preţuri
standard, în corespondenţă cu conturile de cheltuieli, pentru stocurile
consumate sau conturile de creanţe sau trezorerie pentru celelalte ieşiri;
• stocul final, stabilit după punerea de acord a datelor din contabilitate cu
cele constatate la inventariere se raportează ca stoc iniţial în exerciţiul
următor.
La sfârşitul fiecărei perioade de gestiune, valoarea stocurilor se stabileşte
folosind relaţia:

Sold final = sold iniţial + intrări – ieşiri

 

                                                                                                                         
2 M.Of. nr 766 bis/ 10.11.2009

Contabilitate financiară I       36  
 Structura şi evaluarea stocurilor

La sfârşitul exerciţiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate

cu stocuri faptice stabilite prin inventariere. Dacă există diferenţe, în plus sau în
minus de inventar, ele se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.
Metoda inventarului permanent este superioară metodei inventarului
intermitent prin faptul că înregistrarea în conturile de stocuri a fiecărei intrări şi
ieşiri, pe măsura producerii operaţiilor, atât cantitativ, cât şi valoric, dă
posibilitatea cunoaşterii în orice moment a mărimii stocurilor.
Acest sistem este eficient doar dacă se aplică proceduri foarte riguroase,
precise şi dacă se foloseşte tehnică modernă de calcul (computerul) pentru
înregistrarea, prelucrarea şi întocmirea documentelor justificative necesare
contabilităţii financiare şi analitice.

Exemplu de contabilizare a materiilor prime în varianta inventarului

permanent
1 - Achiziţionarea de materii prime - 1.500.000 lei. Se consideră un stoc iniţial de
100.000 lei.
% = 401 1.770.000
301 1.500.000
4426 285.000
2 - Se înregistrează consum de materii prime în valoare de 1.400.000 lei.
601 = 301 1.400.000
3 - La inventariere se constată un plus de 10.000 lei ( stoc fizic 210.000 lei)
301 = 601 10.000
Debit 301 Credit
(Si) 100.000 | 1.400.000
1.500.000 |
10.000 |
TSD 1.610.000 | TSC 1.400.000

SFD 210.000 |

Exemplu de contabilizare a obţinerii de produse finite

Contabilitate financiară I       37  
 Structura şi evaluarea stocurilor

1 - Se înregistrează obţinerea de produse finite în valoare, la preţ prestabilit, de

5.000.000 lei:
345 = 711 5.000.000
2 - Se înregistrează diferenţa de preţ în minus între preţul prestabilit şi costul de
producţie în sumă de 1.000.000 lei:
711 = 348 1.000.000
3 - Se vând produse finite în valoare de 4.000.000 lei preţ de vânzare fără TVA,
TVA aferentă 19% :
411 = % 4.720.000
701 4.000.000
4427 760.000
4 - Se descarca gestiunea pentru produsele finite vândute ( la preţul de
înregistrare ):
711 = 345 4.000.000
5 - Se înregistrează diferenţa de preţ, în minus, aferentă produselor vândute, în
sumă de 800.000 lei:
348 = 711 800.000
6 - Se înregistrează livrarea produselor finite la magazinul propriu, cu un adaos
comercial de 50% , TVA aferenta 19%:
371 = % 1.785.000
345 1.000.000

378 500.000
4428 285.000
7 - Se înregistrează vânzarea cu amănuntul de mărfuri prin magazinele proprii:
5311 = % 1.785.000
707 1.500.000
4427 285.000
8 - Se înregistrează diferenţele de preţ aferente produselor finite vândute ca
mărfuri prin magazinele proprii:

Contabilitate financiară I       38  
 Structura şi evaluarea stocurilor

348 = 711 200.000

9 - Se descarcă gestiunea magazinului pentru mărfurile vândute:
%= 371 1.785.000
607 1.000.000
378 500.000
4428 285.000

Debit 711 Credit

(2) 1.000.000 5.000.000 (1)
(4) 4.000.000 800.000 (5)
200.000 (8)
TSD 5.000.000 TSC 6.000.000
SFC 1.000.000

Debit 707 Credit

1.500.000 (7)

Debit 701 Credit

4.000.000 (3)

Debit 607 Credit

(9) 1.000.000 1.000.000

Debit 348 Credit

(5) 800.000 1.000.000 (2)
(8) 200.000

Contabilitate financiară I       39  
 Structura şi evaluarea stocurilor

Debit 121 Credit

(600) 4.000.000 1.000.000 (711)
(607) 1.000.000 4.000.000 (701)
1.500.000 (707)
TSD 5.000.000 TSC 6.500.000
SFC 1.500.000

Determinare rezultat brut (marjă brută) aferent vânzării : profit total =

profit din producţie + adaos; profit total = 1.000.000 + 500.000 = 1.500.000

Exemplu privind minusuri constatate la inventar

- 1 - Se constată un minus de mărfuri la inventariere de 100.000 lei :

% = 371 100.000
607 70.000
378 30.000
- 2 - Se imputa gestionarului pierderea :
4282 = % 119.000
7581 100.000
4427 19.000
- 3 - Se încasează imputaţia în numerar :
5311 = 4282 119.000

Exemplu de constituire şi anulare a provizioanelor pentru deprecierea

mărfurilor

- 1 - Se constituie un provizion pentru deprecierea mărfurilor în valoare de

200.000 lei:

Contabilitate financiară I       40  
 Structura şi evaluarea stocurilor

6814 = 397 200.000

- 2 - Se anulează provizionul constituit, devenit fără obiect, prin virare la
venituri:
397 = 7814 200.000

Test de autoevaluare 4.2.

Se cere înregistrarea unui minus de mărfuri la inventariere de 20.000 lei ( adaos
4000).

4.3. PROCEDEE DE EVIDENŢĂ A STOCURILOR

Aici cuvinte În cadrul metodei inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate
cheie organiza după trei procedee:
• procedeul evidenţei operativ-contabil (pe solduri);
• procedeul evidenţei cantitativ-valorică;
• procedeul evidenţei global valorică.

Procedeul de evidenţă operativ-contabil (pe solduri), constă în ţinerea la

gestiuni numai a unei evidenţe cantitative pe „Fişe de magazie” iar la contabilitate
Cum se numai o evidenţă valorică pe „Fişe de conturi pentru operaţii diverse”. Se poate
realizează … aplica pentru contabilitatea analitică a materialelor prime, materialelor de consum,
obiectelor de inventar şi produselor.
Lunar se face controlul exactităţii şi concordanţei din evidenţa cantitativă
de la gestiuni cu cea valorică prin întocmirea „Registrului stocurilor”, în care se
evaluează stocurile existente din „Fişa de magazie” pe feluri, totalizate pe grupe şi
pe gestiuni.
Astfel, soldul final al unei gestiuni (SF) se determină pornind de la soldul
iniţial (SI) la care se adaugă intrările în timpul lunii (I) şi din care se scade
valoarea ieşirilor în timpul lunii (E)

SF = SI + I - E

Procedeul de evidenţă cantitativ-valorică constă în ţinerea la gestiuni a

unei evidenţe cantitative pe feluri de stocuri, pe categorii de bunuri, la locul de
depozitare, cu ajutorul unei „Fişe de magazie”, şi la contabilitate a unei evidenţe

Contabilitate financiară I       41  
 Structura şi evaluarea stocurilor

cantitativ-valorică, pe feluri de stocuri. Contabilitatea stocurilor se desfăşoară pe

gestiuni, iar în cadrul lor pe categorii de bunuri. Controlul exactităţii şi
concordanţei înregistrărilor din cele două evidenţe, de la locul depozitării lor şi
cele din contabilitate, se realizează prin întocmirea „Balanţei analitice” şi
stabilirea corelaţiilor cu sinteticul lor, precum şi prin punctajul direct a cantităţilor
înregistrate în cele două evidenţe.

Procedeul de evidenţă global valorică constă în ţinerea evidenţei gobal-

valorică, pe categorii de bunuri, pe „Fişe de conturi pentru operaţii diverse”, atât
la nivelul gestiunii cât şi la contabilitate. Această metodă se aplică pentru evidenţa
mărfurilor în unităţile de desfacere cu amănuntul, pentru evidenţa rechizitelor,
precum şi a altor bunuri.
Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa pe gestiuni
cu cele din contabilitate se face periodic prin inventariere, dar obligatoriu la
sfârşitul exerciţiului financiar.

Metoda inventarului intermitent

Este aplicabilă pentru unităţile mici şi mijlocii şi presupune stabilirea
ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza unei inventarieri fizice a
stocurilor la finele perioadei. Ieşirile din stoc se determină prin calcul
extracontabil, ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor,
pe de o parte, şi valoarea stocurilor finale, determinate pe baza inventarierii fizice:

Ieşiri = stoc iniţial + intrări – stoc final

Metoda inventarului intermitent, sau periodic se caracterizează prin

următoarele:
• stocul la începutul exerciţiului curent este stocul stabilit prin inventariere
la sfârşitul anului precedent;
• nu se înregistrează intrări de stocuri în timpul anului. Cumpărările de
stocuri se înregistrează în debitul conturilor grupei 60 „Cheltuieli privind
stocurile” în corespondenţă cu conturile de terţi şi de trezorerie, după caz;
• nu se înregistrează ieşiri de stocuri în timpul anului, la darea lor în consum
şi nici ieşiri de stocuri pentru vânzări (semifabricate, produse finite);
• la sfârşitul anului se face inventarierea stocurilor pe feluri şi grupe de
materii prime, materiale, mărfuri, semifabricate, produse finite,
corespunzător clasificării conturilor. Stocurile astfel stabilite se evaluează
conform metodologiei şi se înregistrează în debitul conturilor de stocuri,
corespunzător naturii acestora, în corespondenţă cu conturile din grupa 60

Contabilitate financiară I       42  
 Structura şi evaluarea stocurilor

„Cheltuieli privind stocurile” pentru stocurile cumpărate şi în

corespondenţă cu contul 711 „ Variaţia stocurilor”, pentru stocurile din
producţia proprie obţinută. Totodată, se face şi anularea stocurilor iniţiale
prin debitarea conturilor de cheltuieli (gr. 60) şi venituri (gr. 71) în
corespondenţă cu conturile de stocuri;
• intrările de materii prime şi materiale, obiecte de inventar, mărfuri, sunt
contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare. La sfârşitul
exerciţiului, după efectuarea inventarului, pe feluri şi grupe de materii
prime, materiale, mărfuri, semifabricate, produse finite, corespunzător
clasificării conturilor, este înregistrată variaţia stocurilor, obţinută prin
anularea stocului iniţial şi constatarea stocului final. Anularea stocului
iniţial se face prin debitarea conturilor de cheltuieli aferente şi creditarea
conturilor de stocuri cu mărimea stocului iniţial iar constatarea stocului
final se face invers, prin debitarea unui cont de stoc şi creditarea unui cont
de cheltuieli corespondent cu mărimea soldului final. În felul acesta soldul
contului de stoc reflectă mărimea stocului real iar soldul de cheltuieli
reflectă cheltuielile cu materii prime, materiale consumabile, obiecte de
inventar, mărfuri.
În urma acestor înregistrări soldurile conturilor de cheltuieli reflectă stocurile
consumate (ieşirile) în timpul perioadei.

Test de autoevaluare 4.3.

În ce constă procedeul de evidenţă operativ-contabil (pe solduri)?

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 4.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 4 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.
 
 
Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 4
Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea
conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 4.
Se dau următoarele operații și formule contabile de înregistrare:
- sold iniţial -371- = 3.500.000 lei
- sold iniţial -378- = 900.000 lei
- 1 - Se aprovizionează mărfuri, valoarea la preţ de cumpărare 4.000.000 lei, adaos

Contabilitate financiară I       43  
 Structura şi evaluarea stocurilor

comercial 40% , TVA 19%:

% = 401 4.760.000
371 4.000.000
4426 760.000

371 = % 2.664.000
378 1.600.000
4428 1.064.000
- 2 - Se livreaza beneficiarilor mărfuri în suma de 7.000.000 lei, preţ de vânzare, TVA
aferenta 19%:
411 = % 8.330.000
707 7.000.000
4427 1.330.000
- 3 - Se încasează în cont contravaloarea mărfurilor livrate:
5121 = 411 8.330.000
- 4 - Se aprovizioneaza mărfuri, valoarea la preţ de cumpărare 1.800.000 lei, adaos
comercial 35% , TVA 19%:
371 = % 2.891.700
401 1.800.000
378 630.000
4428 461.700

4426 = 401 342.000

- 5 - Se înregistrează vânzare de mărfuri în numerar în valoare de 2.380.000 lei, preţ de
vânzare cu amanuntul, inclusiv TVA:

5311 = % 2.380.000
707 2.000.000
4427 380.000
- 6 - Se aprovizionează mărfuri,valoarea la preţ de cumpărare 6.000.000, adaos
comercial 75% , TVA 19%:

13.635.000 % = % 13.635.000
12.495.000 371 401 7.140.000
1.140.000 4426 378 4.500.000
4428 1.995.000

- 7 - Se înregistrează vânzare de mărfuri în numerar în valoare de 4.000.000 lei, preţ de

vânzare cu amanuntul, inclusiv TVA:
5311 = % 4.000.000
707 3.361.345
4427 638.655
- 8 - Se livrează beneficiarilor mărfuri în valoare de 4.000.000 lei, TVA 19%:
411 = % 4.760.000
707 4.000.000
4427 760.000
- 9 - Se aprovizionează mărfuri, valoarea de cumpărare 3.000.000 lei, adaos comercial
55% , TVA 19%:
371 = % 5.533.500
401 3.000.000
378 1.650.000

Contabilitate financiară I       44  
 Structura şi evaluarea stocurilor

4428 883.500
4426 = 401 570.000
10 - Se descarcă gestiunea pentru mărfurile vândute în cursul lunii. Pentru aceasta se
calculează coeficientul ( K378 ) de repartizare a adaosului comercial după formula :

Si378 + Rc378
K378 = x 100
Si371 + Rd371

unde : Si378 = soldul iniţial creditor al contului 378,

Rc378= rulajul creditor al contului 378,
Si371= soldul iniţial debitor al contului 371,
Rd371 = rulajul debitor al contului 371.
apoi cu ajutorul lui K378 se calculează adaosul aferent vânzării:
Adaos aferent vânzării = vânzarea x K378

K378 = = 29,85%

vânzarea= 6.380.000 + 13.090.000 = 19.470.000

adaos aferent vânzării = 19.470.000 x 29,85% = 5.811.795

% = 371 19.470.000
607 10.549.550
378 5.811.795
4428 3.108.655

Se cere efectuarea înregistrărilor în fișele de cont (în T-uri).

 
 
 
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 4.1
Stocurile sunt active circulante deţinute pentru a fi vândute pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, în curs de producţie în vederea vânzării în
aceleaşi ca mai sus sau sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile
ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii

Răspuns 4.2.

Contabilitate financiară I       45  
 Structura şi evaluarea stocurilor

% = 371 20.000
607 16.000
378 4.000

Răspuns 4.3.
Procedeul de evidenţă operativ-contabil (pe solduri), constă în ţinerea la
gestiuni numai a unei evidenţe cantitative pe „Fişe de magazie” iar la contabilitate
numai o evidenţă valorică pe „Fişe de conturi pentru operaţii diverse”.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 4

1. Dumitru, C-G - Contabilitate. Teste grilă rezolvate, aplicaţii, teste
de autoevaluare, studii de caz, Ed. Universitară,2006.

2 Feleagă, N.,Ionaşcu,I. -Tratat de contabilitate financiară, Vol.I+II.,

Ed.Economică, Bucureşti, 1998.

3 Feleagă ,L., - Contabilitate financiară. O abordare europeană şi

internaţională, Vol. I+II, Ed. Economică, Bucureşti,
Feleagă,N. 2007.

4 I.A.S.B. – Standarde Internaţionale de Raportare Financiară

(IFRSs) 2013, Ed. CECCAR, 2013.
4 Nicolae, Traian - Contabilitate financiară.Teorie şi aplicaţii, Ed. EX
PONTO, Constanţa, 2005.

5 Ristea,M., Dumitru,CG, - Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura

Ioanas,C, Irimescu, A. Universitară, 2009.

6 *** - Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.

7 ***
3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, M.Of. al
României nr. 766 bis / 10.11.2009.
- Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.
1121/2006 privind aplicarea Standardelor
Internaţionale de Raportare Financiară, M.Of. al
României nr. 602 / 12.07.2006.

Contabilitate financiară I       46