Logistica Si Distributia Marfurilor Unitatea I

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
LOGISTICĂ ŞI DISTRIBUŢIA
MĂRFURILOR
Anul III, semestrul II
GHEORGHE CHIRU
Editura Universitară Danubius, Galaţi

2010
© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.
Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (cod 111)
ISBN : 978-606-533-086-3
Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171
Logistica şi distribuţia mărfurilor 2

CUPRINS
1. Aspecte teoretico-metodologice ale logisticii si distribuţiei mărfurilor
Importanţa si rolul logisticii si distribuţiei mărfurilor 10
Caracteristicile si obiectivele logisticii 14
Sistemul informaţional al activităţii logistice 17
Structura departamentului de logistica in cadrul unei firme 23
Legătura dintre logistica, marketing, producţie si dezvoltarea durabila 27
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 38
Teste de autoevaluare 39
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 42
Bibliografie minimală 42
2. Conducerea si organizarea aprovizionării si desfacerii

Aprovizionarea si desfacerea: concept, conţinut, trasaturi 44
Organizarea structurala a activităţilor de aprovizionare si de 49
desfacere
Rezumat 56
Lucrare de verificare 59

3. Politica de produs si de distribuţie
Conţinutul si rolul politicii de produs 61
Gama de produse 63
Înnoirea produselor 63
Alternative strategice in politica de produs 65
Conceptul de distribuţie 67
Funcţiile distribuţiei si canalele de distribuţie 69
Tipologia intermedierilor in distribuţia mărfurilor 72
Distribuţia fizica 72
Strategia distribuţiei 74
Rezumat 75
4. Transportul si depozitarea si gestiunea mărfurilor

Importanta si rolul transportului de mărfuri 82
Tipologia transporturilor 85
Funcţiile depozitelor 94
Amplasarea depozitelor 97
Tipuri de depozite comerciale 100
Amenajarea interioara a unui depozit 101
Rolul, funcţiile si natura economica a stocurilor 104
Analiza gestiunii stocurilor 107
Rezumat 110
Lucrare de verificare 113
Bibliografie (de elaborare a cursului)

INTRODUCERE
Modulul intitulat Aspecte teoretico-metodologice ale logisticii si distribuţiei
mărfurilor se studiază în anul III şi are drept scop pregătirea studenţilor în
domeniul distribuţiei fizice a mărfurilor.
Competentele pe care le vei dobândi sunt următoarele:
• familiarizarea studenţilor cu noţiunile de logistica şi distribuţie a

mărfurilor;
• evidenţierea importantei şi rolului logisticii şi distribuţiei mărfurilor;
• cunoaşterea caracteristicilor şi obiectivelor logisticii, precum şi a
sistemului informaţional al activităţii logistice;
• identificarea legăturilor dintre logistica şi marketing;
• identificarea legăturilor dintre logistica şi producţie;
• prezentarea structurii departamentului de logistica din cadrul unei
firme.
Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

• Aspecte teoretico-metodologice ale logisticii si distribuţiei mărfurilor;
• Conducerea si organizarea aprovizionării si desfacerii;
• Politica de produs si de distribuţie;
• Transportul si depozitarea si gestiunea mărfurilor.
In prima unitate de învăţare intitulată Aspecte teoretico-metodologice ale
logisticii si distribuţiei mărfurilor, vei regăsi operaţionalizarea următoarelor
obiective specifice:
• să identifici conceptele de bază privind logistica şi distribuţia
mărfurilor;
• să descrii caracteristicile distribuţiei de mărfuri;
• să argumentezi legătura dintre logistica, marketing, producţie şi
dezvoltarea durabilă;
după ce vei studia conţinutul cursului şi vei parcurge bibliografia recomandată.
Pentru aprofundare şi autoevaluare îţi propun exerciţii şi teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare
Conducerea si organizarea aprovizionării si desfacerii, vei achiziţiona, odată
cu cunoştinţele oferite, noi competenţe care îţi vor permite:
• să defineşti conceptele de aprovizionare si desfacere;
• să aplici principiile de organizare a desfacerii si aprovizionării;
• să exersezi metodele de control ale activităţilor de aprovizionare si
desfacere.
Ca sa îţi evaluez gradul de însuşire a cunoştinţelor, vei rezolva o lucrare de
verificare pe care, după corectare, o vei primi cu observaţiile adecvate şi cu
strategia corectă de învăţare pentru modulele următoare.
In cea de a treia unitate de învăţare
înv intitulată Politica de produs si de
distribuţie, vei regăsi
regă operaţionalizarea următoarelor obiective specifice:
• săă deprinzi folosirea corecta a politicilor de produs si de distribu
distribuţie;
• săă utilizezi eficient canalele de distribuţie
distribu in funcţie
ţie de tipul de
intermediere;
• săă evaluezi o activitate de desfacere
desfacere din punct de vedere a strategiei de
distribuţie
ţie aleasa.
după ce vei studia conţinutul
con cursului şii vei parcurge bibliografia recomandată.
recomandat
Pentru aprofundare şi
ş autoevaluare îţi propun exerciţii şii teste adecvate.
După ce ai parcurs informaţia
informa esenţială,, în ultima unitate de înv
învăţare
Transportul si depozitarea
depo si gestiunea mărfurilor, vei achiziţiona, odată
odat cu
cunoştinţele
ţele oferite, noi competenţe
competen care îţi vor permite:
• săă deprinzi folosirea corecta a tipurilor de transport
transport pentru distribu
distribuţia
mărfurilor;
ărfurilor;
• săă argumentezi funcţiile
func depozitelor;
• săă descrii organizare eficienta a interiorului unui depozit.
• săă utilizezi metodele şi tehnicile de analiză a resurselor materiale;
• săă formulezi propuneri cu privire la îmbunătăţirea
irea gestiunii resurselor
materiale.
Pentru o învăţare
ăţare eficientă
eficient ai nevoie de următorii paşi obligatorii:
• citeşti
şti modulul cu maximă
maxim atenţie;
• evidenţiezi
ţiezi informaţiile
informa esenţiale
iale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
adnotezi în spaţiul
spa alb rezervat;
• răspunzi
ăspunzi la întrebări
întreb şi rezolvi exerciţiile propuse;
• mimezi
imezi evaluarea finală,
final autopropunându-ţi o temăă şi rezolvând
rezolvând-o fără
săă apelezi la suportul scris;
• compari
ompari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţi
ţi de ce ai eliminat
anumite secvenţe;
secven
• în caz de rezultat îndoielnic reia întreg demersul de învăţare.
învăţare.
Pe măsurăă ce vei parcurge modulul îţi î i vor fi administrate două lucrări de
verificare pe care le vei regăsi
reg la sfârşitul unităţilor de învăţare
ăţare 2 şi 4. Vei
răspunde
spunde în scris la aceste cerinţe,
cerin folosindu-te te de suportul de curs şşi de resurse
suplimentare indicate. Vei fi evaluat după dup gradul în care ai reu reuşit să
operaţionalizezi
ionalizezi obiectivele. Se va ţine cont de acurateţeaea rezolvă
rezolvării, de modul
de prezentare şi de promptitudinea răspunsului.
r spunsului. Pentru neclarităţi şi informaţii
suplimentare vei apela la tutorele indicat.
N.B. Informaţia ţia de specialitate oferită

oferit de curs este minimală. ă. Se impune în
consecinţă,
ţă,, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor
rilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă
n corespunzătoare efortului de învăţare.
Logistica şi distribuţia mărfurilor

rfurilor 6
Lista figurilor
Figura 1.1. Integrarea sistemului informaţional logistic în sistemul informaţional al
întreprinderii ................................................................................................................ 21
Lista tabelelor
Tabel 3.1. ......................................................................................................................74

1. ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE ALE
LOGISTICII SI DISTRIBUTIEI MARFURILOR
1.1. Importanţa si rolul logisticii si distribuţiei marcurilor 10
1.2. Caracteristicile si obiectivele logisticii 14
1.3. Sistemul informaţional al activităţii logistice 17
1.4. Structura departamentului de logistica in cadrul unei 23
firme
1.5. Legătura dintre logistica, marketing, producţie si 27
dezvoltarea durabila
Rezumat 38
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
• să identifici conceptele de bază privind logistica şi distribuţia

mărfurilor;
• să descrii caracteristicile distribuţiei de mărfuri;
• să argumentezi legătura dintre logistica, marketing, producţie şi
dezvoltarea durabilă;
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Gheorghe Chiru Logistica şi distribuţia mărfurilor
1.1. Importanţa si rolul logisticii şi distribuţiei mărfurilor

1.1.1. Definirea logisticii
Activitatea de comerţ a cunoscut o evoluţie spectaculoasă în ultimii ani,
producătorii şi angrosiştii fiind nevoiţi să utilizeze strategii, canale de
distribuţie, sisteme logistice, metode de stocare, depozitare şi gestiune
moderne, pentru a opera cu costuri cât mai mici şi a putea face faţă
concurenţei.
În mediul de afaceri prezent, ca şi în cel viitor, nu este recomandabil pentru
firme să pună în aplicare şi să execute acele strategii care urmăresc numai
îndeplinirea planului de marketing cu cele mai mici costuri posibile. Logistica
are un rol din ce în ce mai important în activitatea firmelor, aflându-se într-o
conexiune permanentă cu producţia, vânzarea, marketingul şi servirea
clienţilor. Prin organizarea unei activităţi logistice eficiente, această funcţie îţi
va putea aduce o contribuţie reală la creşterea rentabilităţii firmei. Tot mai
mulţi practicieni şi mentori in domeniul conceptual afirma ca logistica este o
sursa relativa de avantaj competitiv. Prin reconsiderarea strategiei de servicii
logistice pentru clienţi, organizaţia poate satisface intr-un grad mai înalt
aşteptările partenerilor de afaceri sau exigentele segmentelor de piaţa vizate, in
condiţiile diferenţierii de oferta concurenţilor.
Logistica ocupă în cadrul companiei o poziţie unică ce-i permite să coordoneze
relaţiile care influenţează atât fluxul de informaţii, cât şi pe cel de bunuri,
având ca scop final executarea comenzilor primite. Fluxul începe atunci când
clientul se decide să facă o comandă şi se încheie atunci când comanda este
onorată.
Astăzi, departamentele logistice sunt prezente în organigramele a numeroase
firme mari din Europa, Marea Britanie şi SUA, alături de departamentele de
marketing, producţie şi finanţe. Companiile care consideră că singurul scop al
oricărei firme este servirea clientului înţeleg semnificaţia strategică a logisticii
în cadrul procesului. Ele ştiu că, pentru a reuşi în conjunctura prezentă, trebuie
să adopte o abordare disciplinată şi sistematică a pieţei, să stabilească priorităţi
atent alese.
LOGISTICA – reprezintă procesul de gestionare strategică a achiziţionării,
deplasării şi depozitării materialelor, semifabricatelor şi produselor finite
(alături de fluxurile informaţionale corespunzătoare acestor procese) în
interiorul firmei şi al canalelor de marketing, cu scopul satisfacerii comenzilor
cu cele mai mici costuri pentru firmă.
Asociaţia Franceză pentru logistică defineşte logistica mărfurilor ca fiind o
activitate ce are drept scop punerea la dispoziţie cu cel mai scăzut cost a unei
cantităţi dintr-un produs la locul şi la momentul unde există o cerere.
Logistica reprezintă aşadar capacitatea de organizare şi realizare a fluxurilor de
persoane sau de mărfuri pentru a obţine ceea ce se doreşte intr-un timp şi spaţiu
optime cu costuri minime.
Logistica firmei presupune, prin urmare, atât domeniul Gestiunii Materialelor
(aprovizionare, gestiunea stocurilor de materiale, programarea producţiei), cat
şi domeniul Distribuţiei Fizice (gestiunea produselor, a depozitelor şi a
transporturilor, livrările la punctele de vânzare) dar şi domeniul Serviciilor

pentru Clienţi. Alături de aceste aspecte, mai apar ca argumente de interes
logistic: mediul extern societăţii, adică infrastructurile, viabilitatea acesteia,
condiţiile socio-politice care ar putea favoriza dar şi împiedica libera circulaţie
a mărfurilor şi/sau a persoanelor.
In România, aceasta funcţie a fost conştientizata relativ recent, iar in cea mai
mare parte a cazurilor, atât in cadrul societarilor private cat şi in sectorul
public, “inelele care formează lanţul logistic” sunt administrate in mod izolat,
fiind astfel absenta integrarea intre diversele funcţiuni logistice, integrare
deosebit de necesara in vederea atingerii obiectivelor de eficienta şi leadership.
Este, de asemenea, o condiţie esenţiala pentru dezvoltarea şi creşterea
întreprinderilor şi a întregului sistem economic al României, pentru
optimizarea proceselor componente ale filierei logistice precum şi integrarea
lor succesiva cu scopul de a le gestiona şi coordona intr-un mod univoc şi
unitar. Abia după ce s-a realizat integrarea funcţiilor logistice in cadrul unei
singure societăţi comerciale, vor putea fi atinse niveluri succesive şi ambiţioase
de eficienta, integrând şi funcţiile logistice ale celorlalţi protagonişti ai
dezvoltării economice şi tehnologice: Furnizorul, Producătorul, Clientul. Apoi,
va trebui realizata o schimbare importanta de management: nu vor mai trebui
sa existe problemele şi obiectivele Furnizorului sau ale Producătorului sau ale
Clientului, ci problemele şi obiectivele Furnizorului, Producătorului şi
Clientului, probleme care vor fi rezolvate, şi unele şi altele, intr-o optica de
logistica integrata şi întotdeauna orientata către Sistemul Naţional.
1.1.2. Principii ale organizării departamentului de logistică

Fiecare organizare logistică este unică in felul ei. Totuşi, departamentele
logistice de succes se ghidează după o serie de principii esenţiale, valabile
indiferent de sectorul de activitate, tipul firmei şi poziţionarea geografică.
Aceste principii sunt :
1. Asigurarea unei legături între logistică şi strategia firmei
Prima şi cea mai importantă regulă pentru a realiza potenţialul de creşterea a
profitului pe care-l oferă logistica este ca toate operaţiunile legate de logistică
să fie integrate în planul strategic al firmei. Datorită lipsurilor ce au existat în
domeniul logisticii, operaţiile de logistică au fost considerate de cele mai multe
ori elemente neutre pentru firmă. Logistica eficientă din punct de vedere al
costului are un mare impact în menţinerea poziţiei firmelor pe piaţă. Inovaţia în
domeniul logisticii contribuie la deţinerea supremaţiei în domeniul costurilor
şi la diferenţierea prin servicii.
2. Realizarea unei organizări globale
Cel de-al doilea principiu susţine o organizare globală a logisticii prin care să
fie controlate toate funcţiile logisticii de către un singur departament din cadrul
firmei. Gestionarea materialelor, transportul, depozitare, distribuţia, logistica
internă trebuie să fie unificate printr-o combinaţie adecvată de management.
Asigurarea unor servicii logistice eficiente necesita o coordonare riguroasă a
tuturor operaţiilor cu strategia firmei. Logistica cu costuri reduse se bazează pe
o multitudine de decizii continue ca de exemplu: cheltuieli mai mari de
transport dar costuri mai mici pentru stocuri şi depozitare. Deciziile adecvate în
ambele domenii sunt mai uşor de luat dacă un singur manager va fi responsabil
pentru toate funcţiile logistice interdependente. O serie de firme recunosc
interrelaţiile între logistică, producţie, marketing, vânzări şi finanţe. Ele
identifică funcţiile şi activităţile care au legătură cu logistica, urmărind o
integrare cât mai bună a lor.
3. Valorificarea puterii informaţiei
Departamentele de logistică profită din ce în ce mai mult de avantajul
informaţiilor şi al tehnologiilor de procesare a informaţiilor. Ele sesizează că
sistemele bazate pe tranzacţii şi cele decizionale sunt resurse esenţiale pentru
realizarea profitului activităţii de logistică. Utilizarea în scop creativ a simulării
decizionale poate aduce reduceri de costuri şi servicii ce pot contribui la
câştigarea avantajului competitiv. Cea care a determinat o scădere
semnificativă a costurilor este informaţia. Ca urmare tot mai multe firme alocă
resurse pentru investiţii în sistemele de gestionare a informaţiilor, ca alternativă
la cheltuielile pentru alte resurse logistice mult mai convenţionale. O serie de
firme utilizează deja modele computerizate menite să ofere un ajutor în luarea
deciziilor tactice şi operaţionale. Un astfel de model analizează componenţa
solicitărilor de produse în cadrul comenzilor, decizând unde să poziţioneze
echipamentele de transport şi rampele de descărcare astfel încât să minimizeze
distanţele de transport in interiorul depozitului.
4. Accentul pus pe resursele umane
Managementul resurselor umane este o condiţie esenţială pentru obţinerea
performanţelor superioare de logistică. Aceste performanţe se obţin într-un
mediu care recunoaşte că oamenii sunt cea mai importantă resursă a
departamentului. Managementul superior trebuie să conceapă un sistem care să
conducă la creşterea productivităţii, iar în anumite condiţii să găsească
stimulente care să favorizeze îndeplinirea în bune condiţii a funcţiei logistice.
De asemenea, calitatea este strâns legată de resursele umane. Dacă firma nu
impune în rândul personalului său o orientare bazată pe calitate, produse şi
servicii, ei vor rămâne în urma concurenţei.
Firmele de renume privesc altfel investiţiile în pregătirea personalului. Ele au
înregistrat importante reduceri de costuri şi au mărit numărul de servicii oferite
prin îmbunătăţirea operaţiunilor şi prin modul cum s-au preocupat de
gestionarea resurselor umane. În planurile acestor firme sunt incluse derularea
unor operaţii de proiectare sau achiziţionare a unor tehnici specifice şi a unor
cunoştinţe de management.
5. Construirea de alianţe strategice
Cel de-al cincilea principiu de logistică vizează formarea de către firme a unor
relaţii de parteneriat cu alţi participanţi în cadrul lanţului produsului sau al
canalului. Formarea alianţelor strategice oferă posibilităţi de profit nelimitate.
Relaţiile de parteneriat nu pot avea succes fără un schimb deschis şi prompt de
informaţii. Firmele trebuie să-şi comunice reciproc datele financiare şi
operaţionale dar şi prognozele şi planificările. Planificarea şi realizarea de
alianţe fiabile este un proces complex mai ales în cazul firmelor multinaţionale.
Este un obiectiv care necesită o abordare atentă, o coordonare cu clienţii şi

furnizorii, sprijin din partea angajaţilor şi pregătirea prealabilă a acestora dar şi

cheltuieli pentru pregătirea şi susţinerea schimbărilor operaţionale. Firmele
importante de transport demonstrează modul în care pot fi parteneri deplini ai
producătorilor şi comercianţilor în cadrul lanţului logistic. În mod asemănător,
firmele inovatoare din domeniul depozitării constituie alianţe puternice, oferind
servicii de depozitare şi manipulare.
Pe măsură ce producătorii se confruntă cu pieţe din ce în ce mai complexe şi
concurenţiale, logistica va juca un rol mai mare în servirea clienţilor. Acele
firme care vor cultiva cel mai bine alianţele strategice cu furnizorii,
transportatorii, distribuitorii şi clienţii vor obţine profituri mai mari decât
firmele care nu iau in considerare astfel de alianţe.
6. Accentul pe performanţele financiare
Cunoaşterea consecinţelor financiare ale activităţii logistice este esenţială
pentru activitatea de planificare. Funcţia logistică utilizează pentru măsurarea
performanţelor sale indicatori de tipul eficienţei utilizării activelor, valorii
adăugate, costurilor şi standardelor de operare. Activităţi cum sunt transportul,
depozitarea, stocarea şi servirea clienţilor vor putea fi cel mai bine conduse în
calitate de centre de cost sau de profit.
7. Stabilirea nivelului optim al serviciilor
Stabilirea unui nivel optim al serviciilor reprezintă un element cheie al
strategiei logistice a firmei. Pentru a realiza acest obiectiv firmele trebuie să
cuantifice veniturile suplimentare obţinute din oferirea unor servicii de calitate
clienţilor şi să măsoare raportul cost – profit pentru a stabili diferite niveluri de
servire. Acesta implică înţelegerea nevoilor aşteptărilor clienţilor, şi a tipurilor
de servicii pe care ei sunt dispuşi să le achiziţioneze. In final firmele trebuie să
calculeze nivelul optim de servicii şi să determine costurile asociate acestor
servicii. Aceasta poate conduce, spre exemplu, la stabilirea unor preţuri
stratificate, în care diferitele niveluri de servicii să fie asociate unor preţuri
corespunzătoare costurilor necesare pentru oferirea lor.
8. Importanţa rezolvării detaliilor
Gestionarea eficientă a detaliilor conduce la derularea unei activităţi
consecvente. În firmele de azi, în care numeroşi lucrători, clienţi, angajaţi,
departamente şi discipline interacţionează, pe arii geografice largi, consecventa
este deseori un element care lipseşte. Consecvenţa scopului, obiectivelor,
imaginii şi a informaţiilor oferite clienţilor sunt aspecte deosebit de importante.
Misiunea managerului departamentului de logistică este de a coordona procesul
logistic astfel încât să asigure consecvenţă. Aceasta presupune şi adoptarea de
planuri şi metode comune pentru simplificarea activităţii de gestionare a
detaliilor.
9. Optimizarea volumului de mărfuri
Cel de-al nouălea principiu de logistică menţionează faptul că operaţiunile de
logistică vor trebui să gestioneze unitar volumele de mărfuri transportate,
stocurile, etc. în scopul îmbunătăţirii performanţelor financiare. Această
gestionare unitară a mărfurilor va determina îmbunătăţirea serviciilor şi
reducerea costurilor. Pe măsură ce departamentele integrate de logistică

evoluează, se va realiza o coordonare sporită a volumului de mărfuri expediate

în interiorul şi în exteriorul firmei, ceea ce va contribui la economii importante
în privinţa costului transportului. Indiferent că este vorba de unificarea
încărcăturii, de legături cu transportatorul sau cu furnizorul, de coordonarea
sosirilor şi expedierilor de marfă, de investiţii în logistică, de rotaţia stocurilor,
de apelarea la terţe părţi sau de constituirea societăţilor mixte, capacitatea de a
optimiza volumul mărfurilor va determina reduceri de costuri, creşterea
rentabilităţii şi obţinerea avantajului competitiv pe o perioadă îndelungată de
timp.
10. Evaluarea şi depăşirea propriilor performanţe
Odată dobândită, eficienţa activităţii logistice va trebui susţinută pentru ca
performanţele să nu fie de scurtă durată. Firmele trebuie să-şi măsoare
performanţele de logistică şi să reacţioneze dinamic la rezultatele obţinute.
Firmele de primă mărime percep activitatea logistică ca pe un instrument
strategic, şi nu ca pe o funcţie care determină costuri, realizând o coordonare a
acestei activităţi cu producţia, vânzările, marketingul, cercetarea, dezvoltarea şi
alte activităţi ale firmei.
Sarcina de lucru 1
Întocmiţi un eseu despre importanta departamentului de logistică în
cadrul unei firme.
1.2. Caracteristicile şi obiectivele logisticii
În opinia lui Philip Kotler, logistica implică planificarea, implementarea şi

controlul fluxului fizic de materiale, produse finite, informaţii între punctul de
origine şi punctul de consum, în scopul satisfacerii nevoilor clientului şi
obţinerii unui profit corespunzător.
Într-o concepţie modernă, logistica are în vedere nu numai fluxul parcurs de o
marfă de la producător la client, ci şi fluxul produselor şi al materialelor de la
furnizori către producători. Logistica implică de fapt conducerea întregului lanţ
de furnizare, construit din fluxurile care contribuie la formarea şi adăugarea de
valoare de către participanţii la acest lanţ (începând cu furnizorul şi terminând
cu consumatorul final sau utilizatorul industrial). În aceste condiţii, activitatea
de logistică implică administrarea întregului sistem de distribuţie fizică al
canalului de marketing, respectiv activitatea furnizorilor, a agenţilor de
aprovizionare, a operatorilor de piaţă, a membrilor canalului şi a clienţilor.
Aceste activităţi includ prognoza, achiziţia, planurile de producţie, înregistrarea

comenzilor, gestiunea stocului, depozitarea şi organizarea transporturilor, toate

acestea constituind, de fapt, componentele logisticii.
Intr-un asemenea context, în prezent importanţa şi rolul logisticii sunt tot mai
mari, urmare a cel puţin trei considerente:
a) în primul rând, distribuţia se constituie într-un element de primă
însemnătate în servirea clienţilor, în satisfacerea cerinţelor tot mai
exigente ale acestora. De altfel, din ce în ce mai mult, o logistică
eficientă se constituie în elementul câştigător în atragerea şi păstrarea
clienţilor. Firmele de prestigiu, firmele serioase ştiu că pot atrage tot
mai mulţi clienţi, că îi pot păstra numai în condiţiile în care distribuţia
fizică se ridică la pretenţiile acestora;
b) în al doilea rând, logistica reprezintă un important element de costuri în
activitatea oricărei firme. Costurile activităţilor logistice sunt tot mai
ridicate, iar în aceste condiţii, firmele trebuie să-şi intensifice
preocupările pentru desfăşurarea unei logistici eficiente, pentru a-şi
perfecţiona eficienţa sistemului de distribuţie fizică, astfel încât să-şi
reducă vizibil costurile, cu implicaţii pozitive, atât pentru ele, cât şi
pentru clienţi. În acest domeniu există încă serioase rezerve, în prezent
utilizându-se destul de puţin instrumentele moderne de decizie pentru
coordonarea activităţilor de transport, pentru gestionarea eficientă a
stocurilor, pentru o depozitare şi o manipulare eficientă a mărfurilor;
c) în al treilea rând, evoluţiile pe planul tehnologiei informaţiilor
influenţează în mod hotărâtor activitatea logistică, contribuind din plin
la îmbunătăţirea distribuţiei fizice a mărfurilor. În acest sens, utilizarea
într-o tot mai mare măsură a calculatoarelor, a sistemelor electronice de
scanare la locul de vânzare, a codurilor uniforme de produse, a
înregistrărilor prin satelit, a schimburilor electronice de date şi a
transferurilor electronice de fonduri au permis firmelor să-şi creeze
sisteme avansate pentru procesarea comenzilor, pentru controlul
stocurilor, pentru planificarea şi optimizarea transporturilor şi a rutelor
de transport. În aceste condiţii, orice comerciant cu amănuntul, conectat
la furnizorii săi, poate să-şi comande şi să primească în cel mai scurt
timp posibil mărfurile de care are nevoie. La rândul lor, producătorii şi
angrosiştii pot dispune de informaţii exacte şi pertinente legate de
nivelul şi structura stocurilor aflate în reţeaua cu amănuntul, de nevoile
acestora, având astfel posibilitatea să răspundă într-un timp optim
cerinţelor lor şi implicit ale populaţiei;
d) în al patrulea rând, nevoia perfecţionării activităţii logistice a fost
impusă şi de creşterea varietăţii produselor, a gamei sortimentale a
acestora. Dacă la începutul secolului trecut într-un magazin se găseau la
vânzare mai puţin de 1000 de mărci de produse, în prezent, într-un
magazin de genul Bucur Obor, Unirea etc. se comercializează zeci sau
chiar sute de mii de sortimente de produse. În aceste condiţii,
activităţile aferente comercializării acestora (comandarea, transportul,
depozitarea, manipularea, controlul stocurilor etc.) ridică probleme
complexe.

Pornind de la asemenea considerente legate de caracteristicile şi importanţa

logisticii în perioada actuală, vom remarca faptul că şi obiectivele acesteia
sunt tot atât de complexe. Desigur, punctul de plecare în proiectarea unui
sistem logistic rămâne studierea nevoilor de servire a consumatorilor şi, de
aici, atenţia deosebită ce trebuie acordată serviciilor şi satisfacerii clientului.
Acesta este de fapt primul obiectiv al activităţii de logistică, obiectiv care,
reformulat, ar fi oferirea de maximum de servicii la cele mai mici costuri.
Desigur, acest lucru rămâne un ideal, obiectivul în cauză trebuie privit doar
ca o tendinţă, nici un sistem logistic neputând să maximizeze serviciile
oferite clienţilor concomitent cu maximizarea costurilor de distribuţie.
Aceasta deoarece maximizarea serviciilor presupune o livrare rapidă, stocuri
relativ mari, o varietate largă a produselor, precum şi multe alte servicii, care
luate la un loc conduc la creşterea costurilor de distribuţie. În contrast,
minimizarea costurilor presupune o livrare mai rară, stocuri mai mici etc.,
toate acestea, alături de altele, însumând servicii mai reduse oferite clienţilor.
În aceste condiţii, principalul obiectiv al sistemului logistic trebuie să fie
şi să rămână asigurarea nivelului planificat de servicii la cel mai redus
cost.
Alături de acest prim obiectiv, un al doilea obiectiv al logisticii are în vedere
micşorarea distanţelor de spaţiu şi de timp dintre oferta şi cererea de
mărfuri, altfel spus, dintre cele două extreme ale canalului de distribuţie.
Deşi un asemenea obiectiv poate fi privit ca un obiectiv distinct, el este totuşi
subsidiar primului, diminuarea distanţelor în cauză conducând, de fapt, la
realizarea, la îndeplinirea primului obiectiv, respectiv asigurarea nivelului
planificat de servicii la cel mai redus cost.
În sfârşit, un al treilea obiectiv, tot subsidiar primului, este reducerea
costurilor de stoc şi de distribuţie. Şi în acest caz se pot face aprecierile de
mai înainte. Stabilirea obiectivelor activităţii de logistică se constituie într-o
activitate de primă importanţă a managementului firmei, acest lucru
contribuind, alături de alte acţiuni, la realizarea obiectivului general al
firmei, a obiectivului pentru care aceasta a fost înfiinţată.
Sarcina de lucru 2
1). Logistica reprezintă:
a) procesul de management al activităţii de coordonare a vânzărilor la nivelul
unei firme;
b) procesul de gestionare strategică a achiziţionării, deplasării şi depozitării
materialelor, semifabricatelor şi produselor finite;
c) procesul de organizare a activităţii de gestiune a stocurilor.
2). Inovaţia în domeniul logisticii contribuie la:
a) deţinerea supremaţiei în domeniul costurilor şi la diferenţierea prin
servicii;
b) menţinerea poziţiei firmelor pe piaţă;
c) optimizarea proceselor componente ale filierei.
Alegeţi varianta corectă de răspuns.

1.3. Sistemul informaţional al activităţii logistice

Una din importantele schimbări atât în domeniul teoriei economice, al
managementului strategic precum şi în domeniul logistic este trecerea de la
întreprinderea concepută ca o citadelă la întreprinderea concepută “ca
arhipelag”, care trebuie să gestioneze multiple interfeţe cu alte întreprinderi şi a
căror reuşită individuală este direct legată de reacţiile, competenţele şi reuşita
celorlalte. Această evoluţie este însoţită de reconsiderarea rolului strategic al
gestiunii fluxurilor asupra funcţiei logistice, asupra responsabilităţilor logistice,
asupra frontierelor organizaţionale interfuncţionale interne şi asupra
interfeţelor externe.
Dezvoltarea managementului logistic a permis trecerea de la o abordare
operaţională şi reactivă a gestiunii fluxurilor, la o abordarea conceptuală şi
proactivă. În practică se observă că dimensiunea inter-organizaţională nu este
luată în considerare încă din faza de concepţie şi formulare a strategiei, dar ea
se impune pe măsură ce performanţele căutate în termeni de cost, calitate,
fiabilitate, termene, nivel de informare, sunt ridicate.
Pentru logistică această evoluţie este însoţită de o semnificativă schimbare de
paradigmă. După căutarea unor soluţii de optimizare care puneau accentul pe
găsirea de soluţii optime, logistica s-a orientat către raţionalizarea cognitivă
care punea accentul pe coordonarea actorilor şi gestiunea interfeţelor dintre
aceştia, adică pe căutarea unei productivităţi pe ansamblu.
Toate aceste mutaţii au fost posibile prin dezvoltarea tehnologiilor
informaţionale şi de comunicaţii (TIC), care a declanşat şi accelerat evoluţia
dispozitivelor logistice, făcând posibile numeroase “vise” în domeniul
logisticii. Sistemul informaţional şi de comunicaţie logistică al întreprinderii
(SICLE) a permis reconsiderarea limitelor spaţiului şi timpului care
caracterizează sistemul logistic, autorizând forme internaţionale de organizare
cu fluxuri trase şi împinse, care permit satisfacerea rapidă a clienţilor, costuri
reduse şi o puternică flexibilitate operaţională şi strategică.
Marea majoritate a sistemelor informaţionale au fost concepute într-o
perspectivă strict intra-organizaţională. O reţea de întreprinderi în curs de
constituire nu va putea fi performantă din punct de vedere logistic, dacă se
limitează la schimburi între sisteme informaţionale individuale (mai precis
între SICLE individuale). Pilotajul sistemului logistic impune nu o
transformare a sistemului informaţional pe măsura dezvoltării întreprinderii, ci
o concepţie a priori inter-organizaţională.
Comisia Europeană arată că rolul sistemului logistic este acela de a optimiza
fluxurile logistice, fiind centrat pe trei categorii de fluxuri: fluxul de bunuri de
la sursă până la consumatorul final, fluxul financiar şi cel informaţional.
Această definiţie sintetică explică importanţa sistemului informaţional în
pilotajul fluxurilor. Prin ansamblul sistemului logistic înţelegem o reţea de
actori legaţi între ei prin interdependenţe verticale, orizontale şi diagonale,
reţea în care este imposibil ca un membru să piloteze toate aceste fluxuri, dar
nu poate fi exclusă existenţa unor lideri locali pe anumite segmente ale lanţului
logistic. Lanţul logistic include două elemente principale: timpul şi numărul de
actori participanţi a căror obiective ar trebui să fie co-concepţia şi co-pilotajul,
cu scopul de a reuşi o coordonare a acţiunii, mai mult decât un control al

acesteia.
Etapele pilotajului fluxului logistic:
1) concepţia proceselor şi a dispozitivelor (construirea reţelei, a modalităţilor
de funcţionare şi evoluţie), ceea ce presupune a comunica cu privire la
structura produselor (concepţie, diferenţiere, competenţe cerute…);
2) previziunea activităţilor, în special cele din aval, fluctuaţii şi mutaţii
posibile, modalităţi de a face lanţul logistic flexibil;
3) definirea obiectivelor de atins şi a valorii care trebuie create (fixarea
criteriilor şi a nivelurilor de performanţă căutate, a modalităţilor de
măsurare şi de împărţire a valorii create);
4) planificarea şi apoi coordonarea efectivă a activităţilor (verificarea
compatibilităţii regulilor de gestiune, posibilităţilor de sincronizare a
ritmurilor de circulaţie a diferitelor fluxuri, modalităţilor de ghidare a
fluxurilor, capacitatea de a reacţiona în situaţii neprevăzute);
5) urmărirea activităţii (definirea nivelului de trasabilitate dorit, măsurarea
performanţelor efectiv obţinute, trecerea în revistă a situaţilor neprevăzute
care au apărut şi a modului cum s-a reacţionat);
6) evaluarea proceselor şi supravegherea mediului, aspecte fundamentale
pentru a evolua în timp.
Comunicarea în cadrul lanţului logistic trebuie să permită părţilor componente
schimbul de opinii concepute în mod autonom (ceea ce fiecare actor doreşte să
facă), confruntarea acestora (cum vede fiecare actor lanţul logistic şi care crede
că este contribuţia sa) şi elaborarea unui proiect comun. Aceste schimburi de
opinii arată că viziunile individuale sunt adesea parţiale şi că numeroase
disfuncţionalităţi sunt legate de ecartul între reprezentările individuale ale
actorilor şi funcţionarea efectivă a lanţului logistic (adică o necunoaştere
reciprocă). Comunicarea va permite extinderea viziunilor individuale asupra
întregului lanţ logistic, ameliorarea interfeţelor inter-organizaţionale şi
elaborarea de proiecte comune.
Dacă ne referim, de exemplu, la industria de automobile, fiecare nou model,
fiecare noutate tehnologică implică reevaluarea tuturor punctelor cheie evocate
anterior, deci repunerea în discuţie a organizării logistice.
Această pledoarie pentru comunicare totală în cadrul lanţului logistic poate
părea o utopie şi din acest motiv facem precizarea că şi atunci când există a
priori o comunicare minimă între actori, nu pot fi excluse conflictele şi crizele,
precum şi reticenţa vizavi de partajarea unor informaţii “strategice”.
O trecere în revistă a sistemelor informaţionale în materie de gestiune a
fluxurilor logistice ne arată că întreprinderile au început prin a utiliza aplicaţii
parţiale disjuncte, apoi au adoptat aplicaţii specializate pe funcţiuni, pentru ca
în final să se orienteze către soluţii integrate care să aibă în vedere ansamblul
nevoilor informaţionale ale întreprinderii (de exemplu ERP). Dificultatea de a
administra interfeţe între aplicaţii interdependente (utilizând aceleaşi informaţii

sau exploatând rezultatele unei alte aplicaţii) explică necesitatea integrării SIC
cu ajutorul SGBD.
Această integrare se loveşte de trei dificultăţi:
1) creşterea taliei întreprinderilor şi internaţionalizarea activităţii lor
pune problema distribuţiei activităţilor în spaţiu;
2) operaţiile de achiziţie şi fuziune ridică probleme legate de
compatibilitatea sistemelor informaţionale diferite din punct de
vedere fizic şi conceptual, înainte de a ridica probleme legate de
schimbul de informaţii;
3) externalizarea şi/sau subcontractarea unor activităţi, parteneriatele şi
cooperarea presupune schimbul de informaţii între sisteme autonome
diferite, care rămân în sfere cu responsabilităţi diferite. Coerenţa
intra-organizaţională este dificilă, dar poate fi obţinută, iar coerenţa
inter-organizaţională prezintă o complexitate mult mai mare şi are cu
totul alte mize.
Evoluţia sistemului informaţional logistic nu a fost foarte diferită de evoluţia
sistemelor de gestiune în ansamblul lor. Logisticienii au fost confruntaţi mai
degrabă cu probleme legate de coordonarea inter-funcţională decât cu
probleme privind schimbul de informaţii între diferitele entităţi ale
întreprinderii (uneori aceste entităţi sunt destul de eterogene) sau între diferitele
întreprinderi ale aceluiaşi lanţ logistic. Dacă integrarea intra-organizaţională s-
a ameliorat considerabil în ultimii ani cu ocazia revizuirii sistemelor
informaţionale (revizuiri cauzate de trecerea la anul 2000, trecerea la euro,
apariţia intranetului, adoptarea unui ERP), integrarea inter-organizaţională
rămâne un punct slab al lanţului logistic.
Gestiunea relaţiilor între întreprinderile componente ale lanţului logistic
cuprinde şi o comunicarea inter-organizaţională care depăşeşte sfera unor
simple tranzacţii. Cu cât relaţiile dintre parteneri se multiplică cu atât
întreprinderile văd limitele sistemului informaţional logistic şi sunt confruntate
cu probleme privind evoluţia nu întotdeauna sincronă a interfeţelor sistemelor
partenere.
Trecerea de la tranzacţional la relaţional în conceperea unui sistem
informaţional logistic, înseamnă a refuza considerarea actorilor în afara
sistemului. Din punct de vedere al dezvoltării sistemului informaţional o
asemenea abordare repune în cauză metodele tradiţionale de concepere a
sistemului. A gândi legăturile înaintea acţiunii, a comunicării inter-
organizaţionale înaintea procedurilor interne, ridică in nou problema existenţei
unui limbaj comun necesar în schimbul de informaţii şi în dezvoltarea bazelor
comune de date. Trecerea de la o paradigmă tranzacţională la una relaţională
nu este simplă, ci presupune a depăşi abordarea fragmentată a sistemului
informaţional, repunerea în cauză a frontierelor şi a imagina noi forme de
organizare.

Sistemele informaţionale pentru logistică utilizează:

Informaţii interne din întreprindere privind:
• sistemul logistic: depozite, mijloace de transport;
• politica de marketing: preţuri, vânzări, condiţii de prezentare a
produselor;
• producţia: capacitate, metodă de prelucrare;
• domeniul financiar: dobânzi, cursul de schimb, capacitatea de
autofinanţare;
• domeniul resurselor umane: dezvoltarea planificată şi limitele angajării
de personal.
Informaţii externe referitoare la:
• clienţii efectivi şi potenţiali: amplasamente, cantităţi comandate, cereri
privind transportul, ambalajul;
• sistemul logistic al concurenţei;
• sistemul macro-logistic.
Un sistem informaţional al activităţii de logistică trebuie structurat pe două
module distincte:
• modulul logistic, care furnizează informaţii despre planificarea şi
dirijarea livrărilor şi a mişcării mărfurilor pentru realizarea comenzilor;
• modulul tranzacţiilor, care furnizează informaţiile legate de mişcarea
documentelor de livrare şi de plată; acest modul evidenţiază intersectarea
cu sistemul economic al mărfurilor.
Progresele înregistrate în domeniul prelucrării datelor şi al tehnologiei
comunicaţiilor au deschis noi posibilităţi pentru dezvoltarea unui management
integrat al activităţilor canalului de distribuţie şi al logisticii de distribuţie.
Sistemele informaţionale de distribuţie nu mai pot fi privite astăzi izolat, ci
trebuie incluse în sistemul informaţional al întreprinderii.

Logistica Intrasistemul Logistica

distribuţiei
aprovizionării logistic
Piaţa amonte Sistemul informaţional logistic
Sistemul informaţional al întreprinzătorilor
Piaţa aval
Sistemul informaţional de marketing
Activităţi de marketing mix
Activităţi de desfacere
Figura 1.1. Integrarea sistemului informaţional logistic în sistemul informaţional

al întreprinderii
Managerul de logistică trebuie să se ocupe în mod special cu două tipuri de
informaţii:
• informaţii privind modul de manifestare a funcţiei de achiziţie;
• informaţii privind motivaţia membrilor canalului de distribuţie pentru
atingerea unui obiectiv comun.
Procesul de colectare, prelucrare, distribuţie şi utilizare a informaţiilor care
servesc ca elemente de fundamentare pentru deciziile în domeniul
managementului distribuţiei trebuie să se desfăşoare în cadrul fiecărei
întreprindere membră a canalului de distribuţie.
După natura lor informaţiile pot fi: interne (în interiorul canalului de
distribuţie) şi externe. Informaţiile interne trebuie să caracterizeze obiectivele
componentelor instituţionale ale canalului de distribuţie. Informaţiile externe se
referă la mediul economic.
Informaţiile pot proveni dintr-o sursă primară (prin observaţii, experiment sau
anchetă) sau dintr-o sursă secundară de informaţii, care au fost colectate de
persoane sau de alte instituţii externe pentru alte scopuri (de exemplu materiale
publicate în mass media, sau realizate de institute de cercetare). În special, în
canalele de distribuţie neintegrate, informaţiile existente în posesia fiecărei
componente instituţionale servesc cu precădere propriile scopuri şi nu scopul
general al managementului canalului de distribuţie.
Prin integrarea sistemului informaţional al logisticii de distribuţie în sistemul
informaţional al logisticii de aprovizionare şi cel al logisticii interne se poate
obţine o creştere a eficienţei întregului sistem de distribuţie.

Sistemul informaţional inter-organizaţional (SIIO)

Conceptul de SIIO a apărut la începutul anilor ´80. Primele abordări insistă
asupra noţiunii de sistem informaţional partajat, distingând cinci niveluri de
participare la un SIIO, de la accesarea de la distanţă (ca de exemplu paginile
WEB sau SFI (schimbul de formulare informatizate)) la funcţionarea în timp
real (ca de exemplu sesiuni simultane în timp real utilizate de către
constructorii de automobile). Unele sisteme informaţionale inter-
organizaţionale apar ca rezultat al colaborării emergente a actorilor,
determinând noi moduri de funcţionare, o transformare a meseriei şi a relaţiilor
de afaceri, altele apar ca rezultat al noilor forme de cooperare între
întreprinderile mici şi mijlocii pentru a face faţă marilor întreprinderi.
Lanţurile logistice sunt reţele instabile deschise care evoluează, cu intrări şi
ieşiri de parteneri, cu modificări ale dispozitivelor şi modurilor de pilotaj. În
aceste condiţii SIIO nu trebuie să frâneze această evoluţie, chiar dacă
tehnologiile informatice şi de comunicaţie aduc cu ele o anumită rigiditate.
Punerea în aplicare a unui SIIO presupune mai multe etape:
• dorinţa de a construi un SIIO; În unele cazuri deşi se doreşte utilizarea
unui SIIO există o serie de dificultăţi pe care întreprinderea trebuie să le
surmonteze. Fragmentarea activităţilor în lanţul logistic implică noi
schimburi de informaţii, iar calitatea comunicării, gradul de deschidere a
sistemului depind, în mare măsură, de relaţiile de putere şi de gradul de
cooperare între actorii lanţului logistic. Numeroase proiecte au eşuat din
lipsa unui lider sau a unui client puternic care să poată impune o
schimbare. Aceasta nu înseamnă că numai în sistemele ierarhizate (în
care există firme pivot) vom putea crea SIIO. Cercetările recente în
materie de strategie arată că este necesară o voinţă comună şi o
întreprindere pilot care să preia conducerea unui astfel de proiect.
Întrebarea care apare este legată de asimetria informaţiilor sau
distorsiuni voite în beneficiul unora. Totuşi, dacă ar fi să luam ca
exemplu industria de automobile constatăm că raportul de forţe nu poate
rămâne prea mult timp dezechilibrat.
• articularea sistemelor informaţionale şi de comunicaţii logistice
individuale şi cuplarea acestora la SIIO. Aceasta se poate face prin
identificarea şi modelarea proceselor colective. Nu este vorba de o
aliniere totală, ci de o coordonare a domeniilor definite ca făcând
obiectul cooperării;
• arhitectura sau designul reţelei. Prin aceasta înţelegem un fel de pasarelă
care să permită sistemelor partenere accesul la informaţiile utile şi
pertinente.

Sarcina de lucru 3
Prezentaţi un model de sistem informaţional dintr-o unitate de comerţ,
turism sau servicii.
1.4. Structura departamentului de logistică în cadrul unei firme

Sistemul logistic este compus dintr-un ansamblu de activităţi aflate în strânsă
interdependenţă, toate trebuind să contribuie la realizarea politicii de
marketing. Dintre aceste activităţi cele mai importante sunt: aprovizionarea,
transportul, depozitarea, manipularea, preambalarea, expedierea şi recepţia
produselor, distribuţia inversă, fluxurile informaţionale privitoare la logistica
produselor.
Cu alte cuvinte, managementul logisticii este însumarea gestionării
activităţilor materiale derulate înaintea procesului de producţie, la care se
adaugă activităţile de distribuţie propriu –zisă de la sfârşitul producţiei. Acest
flux fizic este însoţit de un flux de informaţii în ambele sensuri care reprezintă
cadrul de operare al funcţiei logistice.
Managerul logistician este singura persoană din firmă însărcinată cu
gestionarea tuturor fluxurilor de informaţii şi materiale, pornind de la
conceperea produsului până la consumul lui, ţinând cont de interacţiunile
acestor fluxuri. Această poziţie îi dă posibilitatea managerului
departamentului logistic să estimeze capacitatea firmei de a răspunde
aşteptărilor. Managerii logisticieni trebuie să identifice activităţile care
creează valoare adăugată şi care permit astfel o diferenţiere a produselor
realizate de firma lor faţă de cele ale concurenţilor.
Produsele ajung la clienţi pe diverse căi, adesea prin distribuitori sau alţi
intermediari. În aceste cazuri, clienţii sunt adesea mult mai loiali faţă de
distribuitori decât faţă de producători. Dat fiind faptul că distribuitorii pot fi
factori puternici de diferenţiere şi influenţă, firmele trebuie să înveţe cum să-şi
facă din reţeaua de distribuitori un aliat de încredere. Distribuitorii care simt că
se află într-o relaţie de parteneriat cu furnizorii lor, pot influenţa clienţii să
cumpere un anumit produs, deci distribuitorii por realiza diferenţierea
produsului. Departamentele de logistică au contacte mult mai frecvente cu
distribuitorii decât departamentele de vânzări sau cele de marketing.
La fiecare nivel al distribuţiei trebuie să luăm în considerare:
• cine ia deciziile de reaprovizionare: cantitatea de produse, frecvenţa şi
programarea, cine se ocupă de aprovizionare:
• ce gamă de produse este transportată/manipulată;

• programarea livrărilor, primirea comenzilor şi manipularea livrărilor;

• apropierea de piaţă; acoperirea pieţei potenţiale;
• divizarea loturilor;
• primirea şi procesarea comenzii;
• selecţionarea, împachetarea şi încărcarea produselor;
• livrarea: programare/frecvenţă/rută;
• administrarea comenzilor: facturi, extrase de cont;
• controlul creditului: seriozitatea clientului; limitele creditului; condiţiile
de creditare/finanţare; colectarea banilor şi stimulente;
• administrarea preţurilor: modificări de preţuri, valoarea reducerilor de
preţ, influenţa factorilor de timp;
• vânzarea, promovarea, activităţile promoţionale, sondarea vânzării şi a
reprezentării;
• relaţiile cu clientul: reprezentare, administrarea garanţiilor; schimbări
aduse produsului; stabilirea preţului; performanţa produsului;
• informaţii de piaţă: acţiunile concurenţilor; performanţele în respectiva
ramură şi în domeniul vânzării/stocării/disponibilităţii produsului;
rapoarte asupra produsului şi utilizatorului său; noi oportunităţi;
• ce reduceri/majorări de preţuri trebuie aplicate? Sunt ele obişnuite
pentru respectivul domeniu de activitate? Sunt corespunzătoare
serviciului? Ar trebui făcut mai mult?
• cât de important este produsul nostru pentru ei? Cât de importaţi sunt ei
pentru noi?
Puţinele resurse logistice ale companiilor trebuie direcţionate spre acele
activităţi apreciate de clienţi, care aduc valoare adăugată şi determină astfel
avantajul competitiv pentru firmă.
Îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a bunurilor sau serviciilor solicitate
la momentul şi locul potrivit, în condiţiile celei mai mari contribuţii la profitul
firmei presupune desfăşurarea unui ansamblu de operaţiuni intercorelate, care
constituie mixul activităţilor logistice. Mixul logistic include două categorii de
activităţi: de bază şi de susţinere. Activităţile de bază ( asigurarea standardelor
de servicii pentru clienţi, cumpărarea, transportul, gestiunea stocurilor,
prelucrarea comenzilor ) sunt operaţiuni cheie care se desfăşoară în aproape
orice canal logistic. Activităţile de susţinere ( depozitarea, manipularea
produselor, ambalarea, activităţile legate de fluxurile informaţionale logistice )
au loc în funcţie de condiţiile specifice ale firmelor şi contribuie la realizarea
misiunii logistice.
Proiectarea şi funcţionarea oricărui sistem logistic au ca element de referinţă un
anumit nivel de servire a clienţilor. Principalele activităţi desfăşurate pentru
asigurarea nivelului de servire logistică sunt următoarele:

- cercetarea nevoilor şi cerinţelor clienţilor actuali şi potenţiali,

referitoare la nivelul serviciilor logistice;
- stabilirea nivelului de servire logistică a clienţilor ) ce va fi oferit de
firma furnizoare ) sau diferenţierea nivelului de servire în funcţie de
cerinţele segmentelor de piaţă vizate;
- evaluarea percepţiilor clienţilor în privinţa nivelului de servire oferit,
a decalajului dintre nivelul aşteptat de clienţi şi cel efectiv oferit;
- ajustarea nivelului de servire logistică, în funcţie de evoluţia cerinţelor
clienţilor.
Cumpărarea are un rol important în crearea de valoare în cadrul procesului
logistic. Activităţile reprezentative pentru domeniul cumpărării sunt:
- stabilirea necesităţilor de aprovizionare;
- alegerea surselor de aprovizionare;
- planificarea modului de realizare în timp a aprovizionării;
- evaluarea periodică a performanţelor furnizorilor;
- determinarea cantităţii economice a comenzii.
Transportul – are rol în asigurarea utilităţii de timp, reprezentând o importantă
componentă a misiunii logistice. În esenţă, transportul presupune derularea
următoarelor activităţi:
- alegerea celor mai adecvate modalităţi de transport ( rutier, feroviar,
maritim, aerian, prin conducte);
- stabilirea rutelor de transport;
- evaluarea şi selecţia ofertanţilor de servicii de transport, la care
apelează firma;
- programarea transporturilor.
Gestiunea stocurilor este o componentă esenţială a sistemului logistic, ce
oferă utilitatea de timp aşteptată de clienţi. În privinţa gestiunii stocurilor
activităţile principale ce trebuiesc realizate sunt:
- elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale şi
produse finite;
- stabilirea mixului de produse din stoc ( ponderea diferitelor articole
în numărul şi cantitatea totală de produse menţinute în stoc), în
funcţie de contribuţia diverselor articole la vânzările firmei;
- determinarea stocului de siguranţă şi a nivelului de reaprovizionare
(mărimea stocului la care se lansează o nouă comandă de
reaprovizionare);
- aplicarea strategiei “ just – in time”.
Prelucrarea comenzilor presupune realizarea următoarelor activităţi:
- determinarea procedurilor de primire a comenzilor ( metoda de
transmitere, restricţiile de timp şi cerinţele privind mărimea comenzii);
- stabilirea metodelor de transmitere a informaţiilor referitoare la comenzi

în cadrul firmei;
- definirea ordinii de prioritate în prelucrarea comenzilor;
- alegerea variantei de onorare a comenzii, numai din stocul disponibil şi –
sau din producţie.
Depozitarea mărfurilor este considerată a componentă de susţinere deoarece
nu este prezentă în sistemele logistice ale tuturor firmelor. Principalele
activităţi legate de depozitarea mărfurilor sunt:
- stabilirea necesarului de spaţii de depozitare;
- alegerea amplasamentului depozitelor;
- determinarea numărului de depozite necesare;
- stabilirea configuraţiei depozitului;
- amplasarea mărfurilor în spaţiul de depozitare.
Manipularea mărfurilor are o pondere considerabilă în costurile logistice.
Totodată, ea are impact asupra duratei ciclului comenzii şi implicit asupra
nivelului serviciului pentru client. Eficacitatea manipulării materialelor este
condiţionată de următoarele activităţi:
- alegerea echipamentului de manipulare ( manuale, mecanizate ),
- utilizarea încărcăturilor prin paletizare şi contanerizare;
- introducerea şi prelucrarea materialelor în şi din spaţiul de depozitare.
Ambalarea de protecţie permite ajungerea mărfurilor la clienţi în condiţiile
dorite. Ca activităţi legate de ambalarea protectoare, care susţin logistica
mărfurilor, pot fi enumerate:
- proiectarea de ambalaje care să răspundă cerinţelor proceselor de
manipulare;
- realizarea de ambalaje care să asigure integritatea produselor pe durata
transportului şi păstrării;
- asigurarea de ambalaje care să protejeze mărfurile contra pierderilor şi
deteriorărilor.
Fluxurile informaţionale sunt o parte integrantă a sistemului logistic care
facilitează derularea tuturor activităţilor de bază şi de susţinere. În rândul
principalelor activităţi pe care le presupune funcţionarea sistemului
informaţional logistic se includ:
- culegerea şi prelucrarea datelor;
- analiza informaţiilor;
- elaborarea rapoartelor necesare ( situaţia stocurilor );
- stabilirea unor proceduri de stocare a datelor;
- controlul fluxului de informaţii.

Sarcina de lucru 4
Aratati care sunt activitatile desfasurate de managerul logistician in
cadrul unei firme.
1.5. Legatura dintre logistica, marketing, productie si dezvoltarea durabila
La începutul secolului, a fost o perioadă când funcţiunile grupate astăzi sub

denumirea de logistică făceau parte din marketing. În timpul anilor 1950 şi
1960, specialiştii în marketing aveau tendinţa să se concentreze asupra
promovării şi dezvoltării produsului, neglijând alte domenii ca depozitarea,
transportul şi controlul stocului. Conştientizarea faptului că o parte din ce în ce
mai mare din profitul vânzărilor este absorbită de costurile de distribuţie a
condus la reapariţia interesului faţă de domeniul logisticii mărfurilor. Logistica
are sarcina de a asigura satisfacerea sau îndeplinirea cererii generate de
marketing.
Un concept de marketing esenţial, care influenţează relaţia dintre logistică şi
marketing, este ciclul de viaţă al produsului. Nivelul de sprijin logistic necesar
marketingului variază pe măsură ce produsul străbate diferite etape ale ciclului
de viaţă. În etapele de început, satisfacerea promptă şi cu costuri convenabile a
comenzilor este o condiţie majoră a acceptării produsului în faza iniţială.
Ulterior, pe măsură ce vânzările se reduc şi produsul trece în etapele de
maturitate şi saturaţie, atenţia se va orienta către ajustarea costurilor pentru ca
produsul să facă faţă concurenţei puternice de preţ şi presiunilor ulterioare
asupra profitului. Scurtarea ciclurilor de viaţă ale produselor, progresul rapid al
inovaţiilor tehnologice, reglementările cum sunt cele ale CEE referitoare la
termenul de garanţie pentru bunurile perisabile şi costul ridicat al capitalului,
obligă firmele să găsească alte moduri de satisfacere a cererii consumatorilor
decât cele care presupun stocuri mari de produse finite. Companiile trebuie să
răspundă exigenţelor unor categorii tot mai sofisticate de cumpărători care
comandă mai frecvent cantităţi mai mici şi care cer o mai mare promptitudine
în livrare. Dacă structurile organizaţionale interne nu sunt capabile să satisfacă
aceste cerinţe, profitabilitatea şi cota de piaţă a companiei vor fi afectate.
Unele companii progresiste folosesc avantajele unei bune colaborări logistică –
marketing, pentru a negocia nu numai produsul şi preţul, ci şi pentru ajustarea
serviciilor logistice, astfel încât acestea să corespundă nevoilor consumatorului
individual. Aceste companii se pot detaşa de concurenţă, prin oferirea unui
serviciu total, logistica reprezentând o parte esenţială a ecuaţiei profitului.

Domeniile majore de interacţiune între logistică şi marketing includ:

• proiectarea produsului. Aceasta poate avea un efect major asupra
depozitării şi transportului şi prin urmare asupra costurilor aferente.
• stabilirea preţului. Aceasta este modalitatea prin care cererea
serviciilor de logistică influenţează costul total al produsului, şi, prin
urmare, şi politicile de preţ ale companiei.
• prognozarea pieţei şi a vânzărilor. Prognozele de marketing vor dicta
nivelul resurselor logistice necesare livrării produselor la clienţi.
• strategiile de servire a clientului. Dacă departamentul de marketing
optează pentru un nivel foarte înalt de servire, resursele logistice, adică
echipamentele şi stocul, vor trebui să fie considerabile.
• procesarea comenzilor. Responsabilitatea pentru cine primeşte
comenzile clienţilor şi viteza şi eficienţa procesării are o influenţă
majoră asupra costurilor operaţionale şi asupra imaginii clienţilor
despre nivelul serviciului. În acest domeniu este preferabilă elaborarea
în comun a strategiei.
• canalele de distribuţie. Decizia de furnizare direct către client sau prin
intermediari va influenţa puternic nivelul resurselor logistice necesare.
Marketingul trebuie să consulte logistica în luarea deciziilor care
privesc canalul de distribuţie.
Clienţii sunt interesaţi de promptitudinea cu care furnizorii satisfac comenzile
la un nivel de servire determinat. Companiile capabile să se diferenţieze de
concurenţi, prin satisfacerea acestor niveluri de servire, vor câştiga încrederea
clienţilor, devenind chiar parteneri pe termen lung ai acestora într-o relaţie
reciproc avantajoasă. Logistica şi marketingul au împreună roluri vitale în
realizarea performanţei cu costuri avantajoase.
Armonizarea activităţilor de logistică cu cele de marketing este uşurată în
prezent de cuceririle tehnologiei informaţiei, de avantajele create de un sistem
informaţional performant. O asemenea armonizare nu este însă una perfectă.
Deseori, apar conflicte între logisticieni şi managerii de marketing, sub diferite
aspecte. Cele mai multe dintre asemenea conflicte apar fie atunci când unul
dintre cele două departamente - marketing şi logistică - îşi atribuie
responsabilitatea principală pentru o anumită funcţiune pe care celălalt
departament o consideră ca aparţinând responsabilităţilor sale, fie când
responsabilitatea pentru o anumită funcţiune nu este clar definită. În ambele
cazuri, se simte nevoia unei administrări eficiente, pornindu-se de la
identificarea domeniilor de acord şi a celor de conflict potenţial. Mai ales
acestea din urmă trebuie descurajate şi preîntâmpinate.
Relaţiile dintre logistica şi produs
La prima vedere, s-ar putea spune că relaţiile dintre logistică şi produs s-ar
rezuma la proiectarea sistemului logistic în funcţie de tipul produselor pe care
le oferă firma furnizoare. Astfel, este evident faptul că, de regulă,
caracteristicile produselor indică modul în care urmează a se realiza distribuţia
fizică a acestora. Practica în domeniu demonstrează însă că există şi alte puncte
de interferenţă a logisticii cu produsul. Avem în vedere, în principal,
următoarele patru aspecte:

• implicarea specialiştilor în logistică în proiectarea produsului, aceştia

punând la dispoziţia celor care se ocupă de dezvoltarea unor noi produse
informaţii pertinente, pe baza cărora se identifică variantele de produs
care au cele mai avantajoase costuri logistice. Informaţiile în cauză se
referă la: sursele de aprovizionare şi costurile aferente materiilor prime,
materialelor şi componentele necesare fabricării produsului, costul
ambalării de protecţie, costurile de transport şi depozitare, costul service-
ului post vânzare etc.
• asigurarea inputurilor necesare. Astfel, în funcţie de cererea clienţilor din
piaţa ţintă, logisticienii vor asigura disponibilitatea produselor necesare.
Prin sistemul de aprovizionare, firma va obţine materiile prime,
materialele, componentele şi produsele finite necesare pentru a onora
comenzile primite. O asemenea activitate înseamnă pentru logistică
performanţe caracterizate prin ritmicitatea aprovizionărilor cu inputuri de
calitate corespunzătoare, contribuindu-se astfel la realizarea obiectivelor
referitoare la crearea de valoare pentru utilizatori.
• menţinerea calităţii produselor, păstrarea de către logisticieni a
caracteristicilor produsului lansat în fabricaţie pe întregul flux fizic, până
ajunge la client. În acest sens, logisticienii trebuie să urmărească o serie
de aspecte referitoare, în principal, la: utilizarea unor ambalaje adecvate
de protecţie, apelarea la acele procedee de manipulare care să menţină
integritatea produsului, respectarea vecinătăţilor admise în spaţiile de
depozitare, urmărirea intrărilor şi a ieşirilor din depozite, evitându-se
astfel expirarea termenelor de garanţie sau de valabilitate, asigurarea
transportului în condiţii corespunzătoare, specifice fiecărui produs în
parte.
• intervalul de onorare a comenzilor. În ultima perioadă, noile condiţii
tehnologice, precum şi mutaţiile intervenite la nivelul cererii clienţilor au
determinat reducerea semnificativă a ciclului de viaţă al produsului. În
acelaşi timp, uzura morală îşi face apariţia într-un timp scurt, uneori chiar
foarte scurt de la momentul lansării produsului. Sunt foarte multe
exemple în acest sens, cel mai relevant fiind totuşi industria computerelor
şi a produselor electronice. În acest domeniu sunt chiar cazuri în care la
data lansării unui nou produs, în laboratoare există deja prototipul altuia,
mai performant decât primul. Scurtarea ciclului de viaţă al produsului are
repercusiuni directe asupra intervalului de onorare a comenzilor.
În aceste condiţii, specialiştii în domeniu au propus chiar reconsiderarea
definiţiei intervalului de onorare a comenzii, considerându-se că acesta începe
cu procurarea materiilor prime, a materialelor şi subansamblelor şi se termină
în momentul livrării produsului către client. Iată de ce şi logisticienii trebuie să
diminueze intervalul de timp de la procurarea materiilor prime, materialelor şi
subansamblelor şi până la livrare, încercându-se astfel să se diminueze sau
chiar să se înlăture riscul depăşirii duratei ciclului de viaţă al produsului finit.
Desigur, impactul logisticii asupra produsului nu se rezumă doar la
caracteristicile tangibile ale acestuia. De cele mai multe ori, activităţile
logistice influenţează şi imaginea produsului şi chiar a firmei, prin gradul în
care clienţii realizează nivelul de aşteptare în ceea ce priveşte activităţile de

timp şi loc. Mai mult decât atât, în ultimă instanţă, valoarea asociată produsului
va deveni efectivă numai datorită serviciilor logistice, care facilitează şi
contribuie la ajungerea produsului la client.
Relaţiile dintre logistica şi preţ
O importantă componentă a costurilor totale este reprezentată de costurile
aferente activităţilor logistice, care pot reprezenta între 10 şi 30% din valoarea
vânzărilor. Costurile logistice se pot structura în trei categorii, respectiv
costurile de transport şi manipulare, costurile legate de stocuri şi costurile de
funcţionare a sistemului logistic.
În contextul celor prezentate, impactul activităţilor logistice asupra preţului, ca
element al mixului, va fi determinat de mai mulţi factori, cei mai importanţi
fiind absenţa cheltuielilor de transport la client, preţul de livrare uniform,
nivelul de servire logistică şi aplicarea unor reduceri de preţ.
a) În condiţiile în care, în mod obişnuit, cheltuielile de transport nu privesc
clientul, menţinerea preţului la un nivel scăzut poate fi realizată prin
practicarea unor condiţii de livrare potrivit cărora costurile de transport sunt
suportate de client, după ce acesta preia marfa fie de la unitatea de producţie,
fie de la depozitul furnizorului (sau dintr-un alt loc stabilit de către cele două
părţi). O asemenea strategie prezintă o serie de avantaje, legate în principal de:
• uşurinţa calculării preţului de vânzare de către furnizor;
• obţinerea aceluiaşi profit net în urma fiecărei tranzacţii în parte;
• un preţ de cumpărare mai mic de către client;
• transferarea către client a responsabilităţilor legate de selecţia
modalităţilor de transport şi de realizare efectivă a transportului;
• interesul firmelor care dispun de mijloace proprii de transport şi care
doresc să se aprovizioneze direct de la furnizor.
Desigur, un asemenea aranjament prezintă şi dezavantaje legate mai ales de:
• dificultăţile în aplicarea de către furnizor a unei politici a preţurilor
uniforme la nivelul pieţei. Aceasta ca urmare a apariţiei unor decalaje la
nivel regional sau naţional între preţurile practicate de clienţii
intermediari, prin includerea în preţ a unor costuri diferite de transport;
• ignorarea preocupărilor clienţilor pentru costul total al mărfii descărcate
la depozitul propriu, care include şi costurile aferente transportului de la
furnizor, în afara preţului unitar;
• riscul pierderii unor clienţi, care s-ar putea reorienta spre alţi furnizori,
capabili să asigure şi livrarea produselor în condiţii comparative mai
bune.
b) Încercarea de a răspunde aşteptărilor clienţilor potenţiali se poate concretiza
în efectuarea transportului de către client. În aceste condiţii, în preţul de livrare
va fi introdus un cost mediu de transport, care se va stabili în funcţie de
distanţa medie de la furnizor la client. În acest fel, costurile vor fi absorbite de
către furnizor, atunci când clienţii se află la distanţe mai mari decât distanţa
medie luată în calcul, sau vor apărea costurile ”fantomă”, suportate de către
clienţii situaţi la distanţe mai mici decât distanţa medie. Un astfel de sistem de
calcul al preţului de livrare prezintă o serie de avantaje legate de:
• extinderea ariei de acoperire teritorială a furnizorului, în condiţiile
atragerii clienţilor situaţi la distanţe mai mari decât distanţa medie;
• plata aceluiaşi preţ de livrare de către fiecare client;
• o imagine mult mai mare asupra costului total, imagine oferită clienţilor
de către furnizor;
• creşterea gradului de control al furnizorului asupra distribuţiei
produselor sale.
În ceea ce priveşte dezavantajele, acestea se referă mai ales la:
• obţinerea de către furnizor a unui venit net variabil de la o tranzacţie la
alta, în funcţie de distanţa la care se află clientul;
• necesitatea revizuirii periodice a preţului de livrare, respectiv a costului
mediu de transport, în funcţie de mutaţiile survenite în distribuţia
teritorială a bazei de clienţi a firmei;
• posibilitatea apariţiei unor conflicte cu acei clienţi care plătesc preţuri
“fantomă”;
• dezinteresul clienţilor care doresc să realizeze economii de costuri prin
aprovizionarea directă de la furnizori.
Desigur, calcularea costului transportului presupune mai întâi luarea în discuţie
a cheltuielilor fixe (amortizare, salarii, întreţinere etc), apoi a cheltuielilor
corespunzătoare distanţei parcurse (lei/km). De foarte multe ori, firmele
distribuitoare acordă o atenţie mai mică primei categorii de cheltuieli, acest
lucru conducând la consecinţe grave, nedorite asupra profitabilităţii.
c) Cel de-al treilea factor, nivelul de servire logistică, influenţează în mod
hotărâtor preţul plătit de client. În acest sens, în activitatea practică s-a putut
observa că începând de la un anumit punct, creşterea nivelului de servire
necesită o creştere mai accentuată a mijloacelor utilizate şi implicit a costurilor
logistice. De asemenea, s-a observat faptul că uneori, creşteri relativ mici ale
nivelului de servire au condus la mărirea substanţială a costului menţinerii
nivelului respectiv. În acest sens, în literatura de specialitate se menţionează că
pentru o firmă obişnuită, este necesară o creştere a stocului cu 80% sau chiar
mai mult, pentru a onora 95% din comenzile clienţilor, comparativ cu situaţia
onorării doar a 85% dintre comenzi. Un asemenea exemplu arată că nivelurile
înalte de servicii logistice corespund unui preţ mare pentru client.
d) Desigur, firma furnizoare poate recurge la un sistem de preţuri care să
favorizeze comenzile în cantităţi mari de produse. Într-o asemenea situaţie,
firmele pot practica un sistem de reduceri de preţuri. Acest lucru este posibil ca
urmare a economiilor de scară obţinute de vânzător, economii ce se transferă
parţial clientului care cumpără un volum mai mare de produse decât în mod
obişnuit. Aceasta deoarece, pentru vânzător, tranzacţiile cu cantităţi mari de
produse determină scăderi relative ale costurilor legate de transport, stocare şi

vânzare. În practica logistică, există cel puţin patru categorii de discounturi

cantitative de stimulare a cererii, respectiv:
• discounturi inclusive, ce se aplică la întreaga cantitate comandată, în
cazul în care este depăşit un anumit “prag” stabilit iniţial de către
vânzător;
• discounturi exclusive, acestea presupunând aplicarea unui preţ normal,
fără reducere pentru cantitatea care este mai mică decât un anumit
“prag”, urmând să se aplice preţuri mai mici numai pentru restul
comenzii;
• discounturi necumulative, de care beneficiază clientul pentru fiecare
comandă în parte;
• discounturi cumulative, ce se calculează pentru ansamblul comenzilor
efectuate într-o anumită perioadă.
Desigur orice firmă trebuie să-şi controleze permanent costurile logistice.
Altfel, există riscul de a depăşi costurile normale şi să devină neprofitabilă.
Aceasta, cu atât mai mult în condiţiile actuale, când piaţa este puternic
concurenţială şi se exercită o presiune mare, urmare a creşterii costurilor, în
general, a celor logistice, în particular. De asemenea, creşterea preţurilor peste
nivelul practicat de către concurenţi, urmare a costurilor logistice mari,
determină în mod obligatoriu pierderea unor categorii întregi de clienţi.
Relaţiile dintre logistica şi promovare

Relaţiile dintre logistică şi promovare trebuie să aibă un caracter continuu, deşi
la prima vedere s-ar putea spune că cele două activităţi au obiective cu totul
diferite. Dacă logistica, aşa cum am stabilit, include totalitatea fluxurilor fizice
ale produsului de la producător la consumator (utilizator), mixul promoţional
vizează obiective cognitive, comportamentale la nivelul clienţilor, fie ei actuali,
fie (mai ales) potenţiali, stimularea dorinţei de a cumpăra, crearea şi
dezvoltarea imaginii produsului şi a firmei. În activitatea firmei, principalele
aspecte care vizează existenţa relaţiilor dintre logistică şi promovare se referă
la:
• lansarea noilor produse. Desigur, în etapa introducerii pe piaţă din
cadrul ciclului de viaţă al produsului, cea mai importantă componentă a
mixului este promovarea. Deşi caracteristicile noului produs sunt, în
cele mai multe cazuri suficiente, pentru ca acesta să pătrundă pe piaţă,
este absolut necesară susţinerea acestuia pe pieţele câştigate, astfel încât
să fie stimulată încercarea produsului, să i se menţină imaginea iniţială
şi să-i genereze o anumită notorietate. De multe ori însă, apare un
anumit dezinteres faţă de utilităţile de timp şi de loc solicitate de clienţi,
considerându-se, în mod eronat, că sunt de ajuns eforturile
promoţionale de lansare a produsului. În realitate însă, în condiţiile în
care firma nu este capabilă să asigure distribuţia fizică corespunzătoare
a produsului, când nu se poate asigura aprovizionarea cu materii prime,
materiale, subansamble sau alte componente absolut necesare în
procesul de producţie, altfel spus, în condiţiile în care se gestionează
necorespunzător lanţul logistic, imaginea firmei şi a produsului se

deteriorează şi treptat eforturile investiţionale iniţiale pentru
promovarea produsului pe piaţă nu-şi mai produc efectul aşteptat. În
plus, mai ales în condiţiile în care produsul promovat nu se găseşte în
permanenţă pe piaţă, urmare a disfuncţionalităţilor din cadrul lanţului
logistic, cererea generată de firmă va fi valorificată de către concurenţă.
În acest sens, literatura de specialitate citează cazul cunoscutei firme
Kodak, care a declanşat o campanie promoţională puternică, la scară
naţională, înainte însă ca noile aparate foto să fie disponibile în
magazine. Efectele negative nu au întârziat să apară.
• aplicarea unor reduceri de preţ, prin acordarea de discounturi
cantitative. În acest caz, stabilirea “pragului” de la care urmează să se
apeleze la reduceri de preţuri presupune o colaborare strânsă între
marketeri şi logisticieni. Aceasta, deoarece este necesară identificarea la
timp a disfuncţionalităţilor logistice care pot fi generate de alegerea
cantităţii ‘prag’.
• diminuarea stocurilor existente atunci când se constată că o serie de
produse au o circulaţie lentă; În asemenea cazuri, logisticienii sunt cei
care trebuie să propună marketerilor o campanie de promovare, pe o
anumită perioadă de timp. Urmare acesteia, clienţii vor beneficia de
reduceri de preţuri pentru acele produse pe care nu le cumpără de
obicei.
Desigur, reducerea de preţuri se aplică într-un interval de timp limitat şi numai
pentru produsele care există în stocul ce se doreşte a fi diminuat. În practică se
mai procedează în a se oferi produse gratuite acelor intermediari care cumpără
o anumită cantitate de produse sau care comandă un anumit articol.
Pornind de la cele prezentate, vom reţine faptul că, în ultimă instanţă, existenţa
şi menţinerea relaţiilor dintre logistică şi marketing trebuie să urmărească
oferirea unor avantaje semnificative pentru clienţi, dar numai în condiţiile
realizării obiectivelor de rentabilitate ale firmei.
Relaţiile dintre logistica şi distribuţie

Problematica existenţei şi naturii relaţiilor dintre logistică şi distribuţie este mai
complexă. În condiţiile în care distribuţia, privită ca sistem, este alcătuită din
două subsisteme, respectiv, canalele de distribuţie (de marketing) şi distribuţia
fizică, iar în prezent există încă păreri potrivit cărora logistica nu este altceva
decât distribuţia fizică, problemele teoretice sunt destul de complicate. Nu ne
propunem ca în cursul nostru sa intrăm în polemică cu cei ce susţin un
asemenea punct de vedere. Reamintim doar faptul că am menţionat în acest
curs că logistica include, alături de distribuţia fizică şi alte două componente,
respectiv aprovizionarea şi activităţile de susţinere a producţiei. Într-un
asemenea context, relaţiile dintre logistică şi mixul distribuţiei vor fi reflectate
sub următoarele aspecte:

• relaţia dintre distribuţia fizică şi canalele de marketing. Reamintim

faptul că managementul canalului de marketing constituie o
componentă importantă a strategiei distribuţiei, având un conţinut mult
mai amplu în comparaţie cu managementul distribuţiei fizice. Aceasta
deoarece managementul canalului de marketing are în vedere toate
fluxurile majore din cadrul canalului (produs, proprietate, negociere,
informaţie, promovare etc.), în timp ce distribuţia fizică, subsistem al
logisticii, este focalizată asupra fluxului produsului. În practică, în fapt,
canalul de marketing va exista numai în condiţiile în care funcţionează
un flux eficient de produse către membrii canalului şi piaţa ţintă, în
cantitatea potrivită, la momentul şi locul solicitate de către clienţi.
Înainte însă de a considera strategia de distribuţie fizică, structura
canalului de marketing trebuie să fie funcţională. În aceste condiţii, este
clar faptul că cele două componente ale distribuţiei sunt
interdependente şi tocmai corelarea lor face posibilă distribuţia
corespunzătoare a produsului.
• outputurile sistemului de distribuţie. Desigur, sistemul de distribuţie
este evaluat în funcţie de nivelul de servire a clienţilor, nivel ce se poate
cuantifica, evalua prin intermediul a cinci indicatori principali:
dimensionarea lotului (numărului de unităţi de produs pe care le poate
cumpăra clientul cu ocazia unei comenzi), timpul de aşteptare
(intervalul mediu de timp necesar clientului pentru a intra în posesia
produselor comandate), descentralizarea pieţii, altfel spus, comoditatea
spaţială (proximitatea produselor pentru cumpărători şi gradul de
comoditate a cumpărării din punctul de vedere al clientului), varietatea
produselor (dimensiunea gamei sortimentale oferite de către furnizor,
capacitatea sistemului de distribuţie de a onora comenzile, în structura
cerută de clienţi) şi serviciile suplimentare (gama de servicii de valoare
adăugată).Pornind de la aceste considerente privind outputurile
sistemului de distribuţie, se poate spune că este clar că indicatorii de
mai sus, alături şi de alţii, aparţin, în marea lor majoritate, logisticii, în
general, distribuţiei fizice , în special.
• alegerea tipurilor de canale de marketing este determinată, din
perspectiva relaţiei logistică - distribuţie, de tipurile de funcţii
tranzacţionale, logistice şi de facilitare pe care trebuie să le
îndeplinească membrii canalului. În acest sens, firma poate lua în
discuţie mai multe categorii de participanţi, respectiv:
participanţii primari-producători, angrosişti, detailişti ;
ofertanţi de servicii funcţionale, aceştia desfăşurând activităţi de
transport, depozitare, asamblare, preluare şi onorare a
comenzilor, sortare şi servicii de merchandising;
furnizorii de servicii de sprijin, ei oferind servicii financiare,
servicii de asigurare, servicii de comunicare, servicii de
cercetări de marketing şi consultanţă, servicii de promovare etc.
Toate tipurile de servicii de natură logistică pe care le solicită
furnizorul membrilor din avalul canalului de marketing depind
de capacitatea sa proprie de a îndeplini el însuşi cerinţele cheie
din domeniul distribuţiei fizice. În situaţia în care firma

furnizoare nu are posibilităţile (resursele) necesare pentru a
realiza unele activităţi logistice, poate selecta angrosişti şi/sau
detailişti care pot desfăşura asemenea activităţi. Totuşi,
furnizorul are posibilitatea de a apela la participanţii primari cu
funcţii limitate, în cazul în care, pentru activităţile neîndeplinite
de către aceştia, va apela la ofertanţi de servicii funcţionale
(transportatori, depozitari etc.). Firma furnizoare poate alege
dintr-o mare diversitate de structuri de distribuţie fizică, sub
aspectul gradului de dependenţă de operatorii care oferă servicii
funcţionale. Astfel, redacţiile ziarelor şi revistelor sunt total
dependente de firma de 15 distribuţie (Rodipet), în timp ce un
producător sau un angrosist care dispune de parcuri de transport
proprii sunt independenţi.
• stabilirea intermediarilor are aceeaşi importanţă pentru concretizarea
strategiei de distribuţie. În practică, nu toţi intermediarii de un anumit
tip pot sau doresc să facă parte dintr-un canal de marketing, alături de
orice altă firmă. Pentru evaluarea intermediarilor, furnizorul stabileşte o
serie de criterii, în funcţie de care va analiza capacităţile şi
performanţele fiecărui intermediar în parte. Este vorba de criterii
precum forţa financiară, gradul de acoperire a pieţei, reputaţia pe piaţă,
calitatea managementului, gama sortimentală comercializată, ritmul de
dezvoltare etc. La asemenea criterii, furnizorul va avea în vedere şi un
set de criterii de natură logistică precum :
disponibilitatea unor facilităţi de depozitare adecvate produselor
ce urmează a fi comercializate ;
existenţa unui parc propriu de mijloace de transport ;
un anumit nivel al stocurilor pe care intermediarul trebuie să-l
menţină din produsele furnizorului ;
istoricul comenzilor şi plăţilor ;
posibilităţile intermediarului în ceea ce priveşte prelucrarea
electronică a datelor etc.
• etapa de creştere a ciclului de viaţă al produsului, etapă în care
distribuţia devine componentă prioritară a mixului în vederea
maximizării cotei de piaţă. Astfel, pentru a prezenta doar un exemplu,
în cazul bunurilor de larg consum, dezvoltarea unui sistem de
distribuţie internă urmăreşte valorificarea oportunităţilor pieţei şi
creşterea vânzărilor. În această etapă sunt necesare eforturi logistice
sporite, astfel încât să se realizeze o expansiune a sistemului de
distribuţie, iar produsul să acopere o parte tot mai întinsă a pieţei.
O asemenea expansiune nu înseamnă numai identificarea de noi intermediari
(care să sporească prezenţa teritorială a produsului) ci şi (mai ales) adaptarea
distribuţiei fizice la exigenţele etapei de creştere. Pledoaria de mai sus nu se
doreşte a demonstra că relaţia logistică - distribuţie se limitează numai la
distribuţia fizică. Preocupările firmei de a oferi cantităţi tot mai mari din

produsele sale trebuie să se bazeze pe funcţionalitatea unui sistem eficient de

aprovizionare.
Indiferent de calitatea sa - producător sau intermediar - furnizorul trebuie să
dispună de cantitatea de produse necesare şi să le transmită clientului la timpul
potrivit, la locul dorit şi în condiţii de servire la nivelul aşteptărilor.
Legătura dintre logistica si producţie

Producţia şi logistica se întrepătrund. Producţia nu poate fi luată separat de
logistică şi viceversa. Deciziile luate în acele două domenii angajează
compania în structuri de costuri pe termen relativ lung şi determină, într-o mare
măsură, modul în care aceasta concurează pe pieţele alese. Cele două
coordonate principale ale situaţiei sunt localizarea şi caracteristicile intrărilor
de materiale ( furnizorii de materii prime ) şi localizarea şi caracteristicile
pieţei (clienţii). Capacitatea de producţie este determinată de localizare şi de
logistică şi trebuie să fie în legătură cu cererea pieţei. Rezultă că şi capacitatea
reţelei logistice – aprovizionarea, primirea şi procesarea comenzilor,
transportul, reţeaua de depozite şi livrarea către consumatorul final – trebuie să
fie, de asemenea, conectată la cererea pieţei. Problemele determinate de
localizare, capacitate şi logistică sunt interconectate.
Punctul de pornire în alegerea configuraţiei fabrică – capacitate – filiale îl
reprezintă strategia competiţională a organizaţiei pe pieţele alese – obţinerea
celui mai scăzut cost sau anumite forme de diferenţiere importantă pentru
clienţi. Următorul pas este analizarea problemelor numeroaselor aspecte
interdependente, care privesc caracteristicile şi localizările pieţelor actuale şi
viitoare, furnizorii actuali şi potenţiali, caracteristicile produsului şi opţiunile
de transport.
Sistemele instalate de companie trebuie să aibă capacitatea de a forma cu
clientul o legătură reciproc avantajoasă. De asemenea, aceste sisteme trebuie să
sprijine formarea de alianţe strategice cu furnizorii.
• Localizarea, natura şi performanţa de operare a unităţilor productive, a
depozitelor centrale şi a celor locale, influenţează foarte mult atât
costul, cât şi nivelul serviciilor. Pe termen lung, şi în combinaţie cu alţi
factori ( sisteme, furnizori), configuraţia fabrică – filiale este un
fundament structural major pentru reducerea costurilor totale ale
lanţului ofertei. Când legăturile dintre producător şi client şi între
producător şi furnizor sunt complete, o regândire a reţelei logistice, a
lanţului ofertei de la furnizor până la client va fi necesară deoarece:
tehnologia disponibilă, în special tehnologia informaţiei, va
permite câteva configuraţii fabrică – filiale care n-ar fi fost
posibile înainte;
va exista o nevoie continuă de reducere a costului reţelei.

Legătura dintre logistica si dezvoltarea durabila

În ultima perioadă o preocupare de primă însemnătate a organizaţiilor este cea
legată de dezvoltarea durabilă, aceasta presupunând o nouă strategie, bazată pe
trei principali piloni: economici, sociali şi de mediu (ecologici). Literatura de
specialitate vorbeşte tot mai des despre responsabilitatea socială a organizaţiei,
concept ce desemnează, de fapt, comportamentul agentului economic în
desfăşurarea activităţilor sale, acţiunile organizaţiei dincolo de cerinţele
rezultate din legislaţia în vigoare. Într-o astfel de abordare, sunt de înţeles
preocupările, iniţiativele agenţilor economici responsabili pentru a răspunde
cerinţelor generale ale omenirii în ceea ce priveşte aspectele sociale şi de
mediu. Astfel de iniţiative au în vedere, de exemplu:
• politica de transport, apelându-se la sisteme de transport care reduc
livrările zilnice şi optimizează fluxurile, în vederea micşorării emisiilor
de gaze. De asemenea, mulţi operatori apelează la o serie de
combustibili alternativi şi îşi planifică mult mai atent rutele de
transport;
• managementul deşeurilor – avem în vedere, mai ales, deşeurile rezultate
din ambalaje, comercianţii exercitând presiuni asupra furnizorilor lor
pentru a folosi ambalaje reutilizabile sau refolosibile;
• E.C.R. (efficient consumer response), o perspectivă apărută şi
dezvoltată după anii ’90 ai secolului trecut, iniţiativă ce permite un
serviciu mai bun, mai rapid şi cu costuri mai mici pentru consumatori.
Iniţiativa ECR, ce se bazează pe colaborarea în cadrul lanţului logistic
între producători şi comercianţi, are un puternic impact asupra
costurilor de transport, optimizării livrărilor, managementului
deşeurilor etc.
În contextul celor prezentate, strategiile de dezvoltare durabilă influenţează în
mod semnificativ şi sistemul logistic. Avem în vedere aspecte referitoare la
relaţiile comerţului, în primul rând cu amănuntul, cu furnizorii şi clienţii,
gestiunea deşeurilor, managementul transportului şi alte asemenea aspecte, care
întregesc preocupările pentru promovarea unor noi linii de produse cu un
impact favorabil asupra mediului înconjurător.
Sarcina de lucru 5
1. Elaboraţi un eseu despre importanta logisticii in activităţile de
producţie si marketing.

m
Rezumat
Logistica ocupă în cadrul companiei o poziţie pozi unică ce--i permite să
coordoneze relaţiile care influenţează
influen atât fluxul de informaţii,ţii, cât şi
ş pe cel de
bunuri, având ca scop final executarea comenzilor primite. Fluxul începe
atunci când clientul se decide să s facă o comandă şii se încheie atunci când
comanda este onorată.
onorat Logistica firmei presupune, prin urmare, atât domeniul
Gestiunii Materialelor (aprovizionare,
(aprovizionare, gestiunea stocurilor de materiale,
programarea producţiei),
produc cat şi domeniul Distribuţiei ţiei Fizice (gestiunea
produselor, a depozitelor şi a transporturilor, livrările rile la punctele de vânzare)
dar şii domeniul Serviciilor pentru Clienţi.
Clien Alături de aceste ceste aspecte, mai apar
ca argumente de interes logistic: mediul extern societăţ societăţii,
societ adică
infrastructurile, viabilitatea acesteia, condiţiile
condi socio-politice
politice care ar putea
favoriza dar şi împiedica libera circulaţie
circula a mărfurilor şi/sau a persoanelor.
Departamentele
amentele logistice de succes se ghidează ghideaz dupăă o serie de principii
esenţiale,
iale, valabile indiferent de sectorul de activitate, tipul firmei şi
poziţionarea geografic
ografică. Aceste principii sunt: 1. Asigurarea unei legături leg
între logisticăă şi strategia firmei; 2. Realizarea unei organizări globale; 3.
Valorificarea puterii informaţiei;
informa 4. Accentul pus pe resursele umane; 5.
Construirea de alianţe
alian strategice; 6. Accentul pe performanţele ţele financiare; 7.
Stabilirea nivelului optim al serviciilor; 8. Importanţa rezolvării ării detaliilor; 9.
Optimizarea volumului de mărfuri; m 10. Evaluarea şi ş depăşirea
ăşirea propriilor
performanţe. 11. Sistemele informaţionale pentru logisticăă utilizeaz utilizează: a)
Informaţii ţii interne din întreprindere privind: - sistemul logistic: depozite,
mijloace de transport; - politica de marketing: preţuri, vânzări, ări, condi
condiţii de
prezentare a produselor; - producţia: capacitate, metodăă de prelucrare; -
domeniul financiar: dobânzi, cursul de schimb, capacitatea de autofinan autofinanţare; -
domeniul resurselor umane: dezvoltarea
dezvoltare planificată şi limitele angaj angajării de
personal; Informaţii
Informaţ externe referitoare la: - clienţii ii efectivi şi ş potenţiali:
amplasamente, cantităţi
cantit i comandate, cereri privind transportul, ambalajul; -
sistemul logistic al concurenţei;
concuren - sistemul macro-logistic.
logistic. Un sistem
informaţional
ţional al activităţii
activit de logistică trebuie structurat pe dou două module
distincte: - modulul logistic, care furnizează
furnizeaz informaţii ii despre planificarea şi
dirijarea livrărilor ş a mişcării mărfurilor
ărilor şi rfurilor pentru realizarea comenzilor; -
modulul tranzacţnzacţiilor, care furnizează informaţiile iile legate de mi mişcarea
documentelor de livrare şi de plată; acest modul evidenţiază ţ ă intersectarea cu
sistemul economic al mărfurilor.
m Mixul logistic include două categorii de
activităţi:
ăţi: de bază şi
ş de susţinere. Activităţile de bază (asigurarea standardelor
de servicii pentru clienţi,
clien cumpărarea,
rarea, transportul, gestiunea stocurilor,
prelucrarea comenzilor) sunt operaţiuni
opera cheie care se desfăşoară
ăşoară în aproape
orice canal logistic. ActivitActivităţile de susţinere
inere (depozitarea, mani manipularea
produselor, ambalarea, activităţile
activit legate de fluxurile informaţionale
ţionale logistice)
au loc în funcţieţie de condiţiile
condi specifice ale firmelor şii contribuie la realizarea
misiunii logistice. Proiectarea şi funcţionarea oricărui rui sistem logistic au ca
element
ent de referinţă un anumit nivel de servire a clienţilor ţilor. Principalele
activităţi
ăţ desfăşurate
urate pentru asigurarea nivelului de servire logistic
ăşurate logistică sunt
următoarele: - cercetarea nevoilor şi cerinţelor clienţilor ilor actuali şi ş potenţiali,
referitoare la nivelul se serviciilor logistice; - stabilirea nivelului de servire
rfurilor 38
m
logisticăă a clienţilor
ilor ) ce va fi oferit de firma furnizoare ) sau diferen
diferenţierea
nivelului de servire în funcţie
func de cerinţele
ele segmentelor de piaţă vizate; -
evaluarea percepţ
percepţiilor clienţilor în privinţaa nivelului de servire oferit, a
decalajului dintre nivelul aşteptat
a de clienţi şii cel efectiv oferit; - ajustarea
nivelului de servire logistică,
logistic în funcţie de evoluţia cerinţelor
ţelor clienţ
clienţilor.
Teste de Autoevaluare
toevaluare
1) Managementul resurselor umane este:

a) o multitudine de decizii continue;
b) o alternativă la cheltuielile pentru alte resurse;
c) o condiţie
ţie esenţială
esen pentru obţinerea performanţelor
ţelor superioare în
logistică.
2) Informaţia
ţia a determinat:
a) o scădere
ădere semnificativă
semnificativ a costurilor;
b) o schimbare importantă
important de management;
c) derularea unor opera
operaţii de proiectare.
3) Planificarea şi realizarea de alianţe

alian fiabile este:
a) un schimb deschis şi prompt de informaţii;
b) un proces complex mai ales in cazul firmelor multinaţionale;
multinaţionale;
c) un element cheie al strategiei logistice.
4) Misiunea managerului departamentului de logistică

logistic este:
a) o funcţie
ţie care determină
determin costuri;
b) capacitatea de a optimiza volumul mărfurilor;
m
c) de a coordona procesul logistic astfel încât să
s asigure consecven
consecvenţă.
5) O logisticăă eficientă
eficient se constituie în :
a) optimizarea
ea transporturilor şi a reţelelor de transport;
b) elementul câş
câştigător în atragerea şi păstrarea clienţilor;
c) reţeaua
eaua cu amănuntul;
amă

rfurilor 39
6) Producătorii şi angrosiştii pot dispune de:

a) utilizarea într-o tot mai mare măsură a calculatoarelor;
b) creşterea varietăţii produselor;
c) informaţii exacte şi pertinente.
7) Activitatea de logistică implică:

a) o coordonare a acestei activităţi cu producţia, vânzările, marketingul,
cercetarea, dezvoltarea;
b) informaţii exacte şi pertinente
c) administrarea întregului sistem de distribuţie fizică a canalului de
marketing.
8) Proiectarea produsului poate avea un efect major asupra:

a) depozitării şi transportului şi, prin urmare, asupra costurilor aferente;
b) politicilor de marketing;
c) ciclurilor de viaţă ale produselor.
9) Decizia de furnizare a produselor direct către client sau prin intermediari va

influenţa puternic:
a) nivelul costurilor salariale;
b) nivelul resurselor logistice necesare;
c) capacitatea de a optimiza volumul mărfurilor.
10) Caracteristicile produselor influenţează:

a) strategiile de marketing;
b) modul în care urmează a se realiza distribuţia;
c) imaginea produsului şi chiar a firmei.
11) Costurile aferente activităţilor logistice pot reprezenta între 10 şi 30 % din:

a) valoarea vânzărilor;
b) valoarea de piaţă a firmei;
c) valoarea costurilor totale de producţie.
12) Mixul promoţional vizează:

a) preţul final al produsului;

b) strategiile de optimizare a producţiei;

c) obiective cognitive, comportamentale la nivelul clienţilor.
13) Managementul canalului de marketing are în vedere:

a) toate fluxurile majore din cadrul canalului( produs, proprietate,
negociere, informaţie, promovare etc.);
b) numai fluxul produsului;
c) fluxul produsului şi strategiile de marketing.
14) Sistemele informaţionale ale managementului logistic utilizează:

a) informaţii interne din întreprinderi;
b) informaţii externe referitoare la clienţii efectivi şi potenţiali;
c) atât informaţii interne cât şi externe.
15) Managerul de logistică trebuie să se ocupe, în mod special, cu două tipuri

de informaţii care privesc:
a) modul de manifestare a funcţiei de achiziţie şi motivaţia membrilor
canalului de distribuţie pentru atingerea unui obiectiv comun;
b) modul de manifestare a funcţiei de distribuţie şi motivaţia personalului
direct productiv pentru atingerea unui obiectiv comun;
c) modul de manifestare a funcţiei de producţie şi motivaţia intermediarilor
pe întreg parcursul canalului de distribuţie.
16) Sistemul in formaţional inter-organizaţional(SIIO) a apărut:

a) la începutul anilor ’80;
b) la începutul anilor ’70;
c) la începutul anilor ’90;
17) Gestiunea stocurilor este o componentă esenţială a sistemului logistic ce

oferă:
a) utilitatea de loc aşteptată de clienţi;
b) utilitatea de timp aşteptată de clienţi;
c) utilitatea de formă.

m
Răspunsuri
spunsuri la întrebările
întreb rile din testele de autoevaluare
1. c; 2. a; 3. b; 4.. c; 5. b; 6. c; 7. c; 8. a; 9. b; 10. b; 11. a; 12. c; 133. a; 14. c; 15.
a; 16. a; 17. b.
Bibliografie minimală
minimal
Balan, C. (2004). Logistica.

Logistica Ediţia a II a. Bucureşti: Ed. Uranus.
Ristea, A. L., Purcărea,
P Th., Tudose, C. (1996). Distribuţia mărfurilor.
Bucureşti: Editura Didactic
Didactică şi Pedagogică.
Gattorna, J. L. ((1999). Managementul logisticii şi distribuţiei
iei. Bucureşti:
Editura Teora.

rfurilor 42

Logistica Si Distributia Marfurilor Unitatea I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logistica Si Distributia Marfurilor Unitatea I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

Editura Universitară Danubius, Galaţi

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Tipografia Zigotto Galaţi

Logistica şi distribuţia mărfurilor 2

2. Conducerea si organizarea aprovizionării si desfacerii

Logistica şi distribuţia mărfurilor 3

4. Transportul si depozitarea si gestiunea mărfurilor

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Logistica şi distribuţia mărfurilor 4

• familiarizarea studenţilor cu noţiunile de logistica şi distribuţie a

Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:

N.B. Informaţia ţia de specialitate oferită

Logistica şi distribuţia mărfurilor

Logistica şi distribuţia mărfurilor 7

• să identifici conceptele de bază privind logistica şi distribuţia

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Logistica şi distribuţia mărfurilor 9

1.1. Importanţa si rolul logisticii şi distribuţiei mărfurilor

transporturilor, livrările la punctele de vânzare) dar şi domeniul Serviciilor

1.1.2. Principii ale organizării departamentului de logistică

Logistica şi distribuţia mărfurilor 12

furnizorii, sprijin din partea angajaţilor şi pregătirea prealabilă a acestora dar şi

Logistica şi distribuţia mărfurilor 13

evoluează, se va realiza o coordonare sporită a volumului de mărfuri expediate

1.2. Caracteristicile şi obiectivele logisticii

În opinia lui Philip Kotler, logistica implică planificarea, implementarea şi

Logistica şi distribuţia mărfurilor 14

comenzilor, gestiunea stocului, depozitarea şi organizarea transporturilor, toate

Logistica şi distribuţia mărfurilor 15

Pornind de la asemenea considerente legate de caracteristicile şi importanţa

Logistica şi distribuţia mărfurilor 16

1.3. Sistemul informaţional al activităţii logistice

cu scopul de a reuşi o coordonare a acţiunii, mai mult decât un control al

Logistica şi distribuţia mărfurilor 18

Logistica şi distribuţia mărfurilor 19

Sistemele informaţionale pentru logistică utilizează:

Logistica şi distribuţia mărfurilor 20

Logistica Intrasistemul Logistica

Piaţa amonte Sistemul informaţional logistic

Sistemul informaţional al întreprinzătorilor

Activităţi de marketing mix

Figura 1.1. Integrarea sistemului informaţional logistic în sistemul informaţional

Logistica şi distribuţia mărfurilor 21

Sistemul informaţional inter-organizaţional (SIIO)

Logistica şi distribuţia mărfurilor 22

1.4. Structura departamentului de logistică în cadrul unei firme

Logistica şi distribuţia mărfurilor 23

• programarea livrărilor, primirea comenzilor şi manipularea livrărilor;

Logistica şi distribuţia mărfurilor 24

- cercetarea nevoilor şi cerinţelor clienţilor actuali şi potenţiali,

- stabilirea metodelor de transmitere a informaţiilor referitoare la comenzi

Logistica şi distribuţia mărfurilor 26

1.5. Legatura dintre logistica, marketing, productie si dezvoltarea durabila

La începutul secolului, a fost o perioadă când funcţiunile grupate astăzi sub

Logistica şi distribuţia mărfurilor 27

Domeniile majore de interacţiune între logistică şi marketing includ:

Logistica şi distribuţia mărfurilor 28

• implicarea specialiştilor în logistică în proiectarea produsului, aceştia

Logistica şi distribuţia mărfurilor 29

Logistica şi distribuţia mărfurilor 31

vânzare. În practica logistică, există cel puţin patru categorii de discounturi