Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Centrul de excelență în medicină și farmacie „Raisa Pacalo”

SPECIALITATEA FARMACIE
CALIFICAREA AISISTENT FARMACIST

REFERAT

Asistența farmaceutică/fitoterapeutică acordată pacienților

în afecțiunile sistemului urinar: cistitele

COJOCARU Alisa

Anul II, grupa 207

Profesorul metodist:

PORUBIN Ludmila
profesor la unitatea de curs Farmacognozie

Chișinău, 2020
 CUPRINS

1. Definiție 3

2. Epidemiologie 3

3. Etiopatogenie 4

4. Manifestări subiective și obiective 6

5. Diagnostic 6

6. Tipurile sindromului cistitic 7

7. Complicațiile cistitei 7

8. Îngrijiri medicale 8

9. Concluzii 11

10. Bibliografie 13

2
 1. DEFINIȚIE

Cistita reprezintă inflamația nespecifică a mucoasei colului vezicii urinare și trigonului

vezical Lietto. Sindromul cistitic este un sindrom caracterizat prin unul sau mai multe dintre
următoarele simptome și semne: disurie, polakiurie, micțiuni imperioase, durerea suprapubiană,
urini tulburi. Infecția tractului urinar - identificarea a 1000 germeni/ml urină, din jetul urinar
mijlociu, la un pacient care are cel puțin două dintre simptomele cistitei sau, în absența
uroculturii, piurie cu cel puțin două dintre simptomele cistitei, precum și dispariția rapidă a
simptomelor în urma tratamentului specific.

2. EPIDEMIOLOGIE
 Locul 2 la motive de consultaţie la medicul de familie
 7% dintre femei au cel puțin 2 cistite/an
 50% dintre femei au cel puțin un episod în timpul vieţii
 48% dintre infecţiile nosocomiale

Infecțiile joase ale tractului urinar (cistitele, uretritele) sunt cele mai frecvente infecții
bacteriene la femei. Ele apar de patru ori mai frecvent la femei decît la bărbați. Acestea apar cel
mai frecvent la vîrste cuprinse între 16 și 35 ani, 10% dintre femei prezintă anual o infecție și
50% prezintă o infecție la un moment dat pe parcursul vieții. Recurențele sunt frecvente,
aproximativ jumătate dintre aceste persoane prezentând o a doua infecție în decurs de un an.
Frecvența cazurilor de bacteriurie asimptomatică crește cu vârsta, de la 2-7% la femeile cu
potențial fertil la până la 50% la femeile vârstnice. Frecvența cazurilor de bacteriuria
asimptomatică la bărbații cu vârsta peste 75 de ani este cuprinsă între 7-10%. Infecțiile tractului
urinar pot afecta 10% din persoane în timpul copilăriei. La copii, infecțiile tractului urinar sunt
cele mai frecvente la cei de sex masculin necircumciși cu vârsta sub trei luni, urmați de fetițe cu
vârsta sub un an.

Morbiditatea urogenitală în general și a cistitei în special, în rândul populației din

Republica Moldova, nu este suficient studiată. Totuși, se cunoaște că pentru a organiza, precum
și a efectua, un tratament adecvat și la timp, este important de a cunoaște nivelul de morbiditate a
populației și structura acesteia. În pofida faptului că actualmente în tratamentul cistitei se
folosesc medicamente contemporane și ele au o eficacitate pozitivă, morbiditatea populației prin
cistită nu are tendință de micșorare. Pe de altă parte, pe piața farmaceutică tot mai mult se propun
diferite medicamente pentru tratamentul diferitor patologii, inclusiv și a cistitei.

3
 Pentru a obține o imagine epidemiologică a acestei afecțiuni în Republica Moldova, voi
aduce exempul țării vecine. În România, după cum era de așteptat, incidența cistitei la femei este
de aproximativ patru ori mai mare decît la bărbați (24,06 de cazuri noi la 1000 de locuitori față
de 6,73). Se observă o distribuție atipică a incidenței față de datele din literatură (fig. nr.1), și
anume o scădere paradoxală la vîrsta de adult tînăr urmată de un vîrf la categoria 35-39 de ani,
cu un maxim la grupa de vîrstă de 70-74 ani. O explicație ar putea fi faptul că antibioticele se
vindeau la data studiului (2011) fără restricții și că astfel multe femei puteau recurge la
automedicație, iar persoanele vîrstnice au resurse materiale reduse, motiv pentru care se prezintă
la medicul de familie pentru a fi tratate. Un alt factor care ar putea modifica rezultatele poate fi
legat de faptul că din datele pe care le avem la dispoziție nu putem determina cîte dintre aceste
cazuri numeroase de la vîrstnici nu se asociază cu diabetul, incontinența, adenomul de prostată.

Fig. nr. 1- Incidența cistitei în cabinetele de Medicina Familiei din România

3. ETIOPATOGENIE
3.1. Etiologie

Cauza cistitelor o reprezintă infecția bacteriană (fig. nr.2). Rar, acestea pot avea drept cauză
infecții virale sau micotice.
Urocultura la peste jumătate dintre femeile simptomatice este pozitivă pentru Escherichia
coli (77-82%, E. coli), Staphylococcus saprofiticus (9%, S. saprofiticus), Proteus spp 4%.
Ureaplasma urealyticum și Chlamydia sînt implicate mai des în cistitele cronice și recurente.

4
 Fig. nr. 2 – Microorganismele care provoacă infecția tractului urinar

3.2. Patogenie

Patogenia infecţiei urinare depinde de o multitudine de factori printre care:

1. Virulenţa microorganismelor
2. Mecanismele de apărare ale organismului
Factori favorizanți:
1. Staza urinară
2. Leziuni mecanice sau chimice, care lezează integritatea uroteliului
3. Scăderea debitului urinar
4. Maladiile renale
5. Sarcina
6. Vîrsta şi sexul
7. Alterarea factorilor de protecţie generală
Căile de infectare:
1. Ascendentă (urogenă) – cel mai des întîlnită
2. Hematogenă
3. Limfogenă
4. Directă (inocularea directă a germenilor – cateterizări, manevre endourologice).

Nu s-au confirmat ca factori de risc pentru recidiva infecției urinare:

 baia în cadă,
5
  purtarea de lenjerie strînsă,
 indexul de masă corporală mare,
 urinatul pre și postcoital,
 urinatul frecvent,
 modul de ștergere a zonei perineale.

4. MANIFESTĂRILE SUBIECTIVE ȘI OBIECTIVE

4.1. Simptomatologie
 polakiurie (urinare frecventă)
 disurie (urinare cu discomfort)
 nicturie (micțiuni în timpul nopții)
 incontinența urinară (pierdere involuntară de urina)
 enurezis nocturn (incontinența urinară în timpul noptii)
 dureri uretrale
 dureri suprapubiene
 dureri lombare joase
 hematurie (sange in urina)
 febra este neobisnuita
Exista o forma de cistita hemoragica aparută ca efect advers dupa administrarea de

Ciclofosfamidă, Ifosfamidă sau după radioterapie.

4.2. Examen obiectiv
Inspecție: meat uretral hiperemiat, cu sau fără vulvovaginită;
Palpare și percuție: durere în regiunea suprapubiană.

5. DIAGNOSTIC
5.1. Examen de laborator
 hemoleucograma, viteza de sedimentare a hematiilor, proteina C reactivă
 creatinina serică de regulă normală
 sumarul de urină : prezența nitriților sau piuria (leucocite în urină - mai mult de 5
leucocite/cîmp), bacteriuria (mai mult de 1 germene/ cîmp), hematuria macroscopică
(vazută cu ochiul liber) sau microscopică (peste 3 hematii/cîmp)
 urocultura- prezenta a peste 100.000 UFC (unități formatoare de colonii)/ml urină
 antibiograma
6
 5.2. Examen imagistic
Nu este de obicei necesar în cistitele acute necomplicate.
În situații speciale :
 ecografia abdominală
 CT (tomografie computerizată) abdominală
 Cistoscopie (în cistită cronică).

6. TIPURILE SINDROMULUI CISTITIC

În fucție de factorul etiologic dar și modificările morfopatologice cistita poate fi:
1.Cistita bacteriană – cauzată de bacteriile ce ajung în căile urinare fie ca infecţie directă
primară, fie secundară infecţiilor din vecinătate.
2.Cistita interstiţială – vezica urinară dureroasă asociată cu senzaţia de urinare urgentă şi
cronică, micţiune dureroasă, frecventă, fără decelarea bacteriilor în urină.
3.Cistita virală – mai frecvent la copii, mai rar la adulţi, mai ales imunocompromişi.
4.Cistita tuberculoasă – creşterea grosimii vezicii urinare cu diminuarea volumului ei.
5.Cistita euzinofila sau pseudotumorală – mai rar întâlnită.
6.Cistita emfizematoasă – apare frecvent în diabetul zaharat.
7.Cistita cristalină alcalină – încrustarea cu fosfat de calciu a mucoasei vezicii urinare.
8.Cistita chistică – foliculară sau buloasă, asemănătoare carcinoamelor, are potenţial malign.
9.Cistita medicamentoasă – postchimioterapie.

7. COMPLICAȚIILE CISTITEI
De obicei, pronosticul în cazul cistitelor este foarte bun dacă terapia antibiotică este utilizată
cu promptitudine și în conformitate cu rezultatul antibiogramei.
Totuși, complicațiile cistitei se întîlnesc frecvent:
1.Cistita recurentă(cronică):
 Recidivantă(reapariţia simptomelor și bacteriuriei cu germenii izolaţi iniţial, după
efectuarea tratamentului)
 Reinfecţia(reapariţia simptomelor și bacteriuriei, dar cu alt germen decît cel iniţial)
 Persistenţa(prezenţasimptomelor și bacteriuriei cu germeni iniţial izolaţi pe fon de
terapie)
2.Apariția rezistenței la antibiotice
3.Formarea de ulcerații și fistule, ș.a.
7
 8. ÎNGRIJIRI MEDICALE
8.1. Dietoterapia
 Un aport hidric adecvat zilnic (a se bea cel puțin un litru și jumătate de apă pe zi) pentru
a favoriza diureza.
 Dieta terapeutică Nr. 13 după M.I. Pevzner (tab.nr.1) care se referă la boli infecțioase
acute și are ca scop creșterea rezistenței organismului în condiții de impregnare
înfecțioasă, reducerea toxicității, dar și reglarea funcției intestinale.

Alimente interzise Alimente recomandate

 Cofeina sau alte bauturi pe baza de  Iaurtul, chefirul si alte alimente bogate
cofeina – energizantele, ceaiul negru; în probiotice – probioticele sunt
 Alimentele foarte picante; bacterii bune, care echilibrează flora
 Indulcitorii artificiali; tractului urinar;

 Sucurile citrice, roșiile sau alte  Sucul de merișoare – potrivit studiilor,

alimente acide; sucul de merisoare a fost asociat cu

 Alcoolul; tratarea mai rapida a infecțiilor

 Alimente care provoacă flatulență. urinare, precum si cu scăderea riscului

de recurenta a cistitei, după vindecare;
 Legumele și fructele – acestea sunt
bogate in conținutul de vitamine și
minerale, care susțin organismul în
lupta cu infecția;
 Alimentele bogate in vitamina C –
vitamina C inhiba multiplicarea E. coli
(ardeiul gras, varza Kale, varza sau
kiwi);
 Fructe bogate în fibre.
 Carne, pește pregătite prin fierbere sau
la abur;
 Miei, grîu, porumb, paste.

Tabel nr.1. Dieta terapeutică 13 după Pevzner (recomandată în infecțiile acute ale tractului
urinar)

8
 8.2. Asistența medicală
Managementul infecțiilor urinare joase necomplicate în practica medicală primară se
caracterizează printr-o varietatende atitudini, obiective și decizii terapeutice.
Există tendința de utilizare excesivă a datelor paraclinice pentru stabilirea diagnosticului
și instituirea tratamentului, ceea ce impune reanalizarea pe bază de dovezi a unei strategii mai
eficiente.
8.2.1. Consilierea pacientului
Pacientului i se explică benignitatea afecțiunii, factorii de risc și posibilitatea de apariție a
recidivelor.
8.2.2. Îngrijiri medicale primare
Se vor recomanda măsuri medicamentoase și nemedicamentoase cu scopul de a-i
ameliora simptomatologia, de a steriliza urina și de a preveni recidivele. Se poate recomanda în
mod tradițional creșterea cantității de lichide îngerate, dacă nu sînt contraindicații, aplicarea de
căldură local și tratarea constipației, dacă este cazul.

8.3. Medicația recomandată

Preferințele medicilor în ceea ce privește tratamentul de primă intenție diferă de la o țară
la alta. Factorii care trebuie luați în seamă la alegerea terapiei antimicrobiene potrivite includ:
farmacocinetica, spectrul de activitate al agentului antimicrobian, prevalența rezistenței în
comunitate, efectele adverse și durata terapiei.

8.3.1. Antibioticoterapia
 Constă în admnistrarea de antibiotice, dacă este posibil în concordanță cu rezultatul
antibiogramei
 Schema de tratament de 3 zile în cazul femeilor tinere, active sexual
 Schema de tratament standard de 7-10 zile este recomandată la femeile însarcinate,
vîrstnici, bărbați, copii, persoanele cu infecții de tract urinar recurente, diabetici,
persoanele cu simptome durînd de mai mult de o săptamînă, care au risc crescut de
pielonefrită
 Ineficiența unei cure de tratament de 3 zile indică o infecție în tractul urinar superior
(rinichi), respective cura de antibiotice de 10-14 zile
 Ineficiența după cea de-a 14 zi de tratament indică o infecție renală profundă - cura de
antibiotice de 4-6 saptamani
9
  În cazul în care rezultatul uroculturii (aflat după începerea tratamentului antibiotic) indică
rezistența microorganismului la antibioticul prescris, se recomandă schimbarea
antibioticului, doar in cazul în care pacientul este încă simptomatic.

8.3.2. Medicația antispastică

Medicația antispastică nu și-a demonstrate utilitatea și nu se recomandă în infecțiile
tractului urinar necomplicate. Aceasta insă se utilizează pe larg (de ex. :drotaverina,
papaverina).
8.3.3. Medicația antiinflamatoare
AINS (antiinflamatoarele nesteroidiene) sînt foarte utile pentru ameliorarea
simptomatologiei . Se utilizează AINS de prima valoare (indometacina) și majore (diclofenac,
naproxen, etc.).
8.3.4. Medicație fitoterapeutică
 Sucul de afine/merișor (Vaccinium vitis idaea - Vitis idaeae folium et Vitis idaeae
fructus)- diminuează numărul de episoade de infecții urinare joase necomplicate și
consumul de antibiotic pentru această afecțiune;
 Ceai de coada calului (Equisetum arvense L - Equisetum arvense L. herba) este un
diuretic natural, care crește volumul de urină, are proprietăți de vindecare și facilitează
recuperarea țesuturilor afectate;
 Ceaiul cu frunze din strugurii ursului ( Arctostaphylos uva-ursi - uvae-ursi folia)
reprezintă un adjuvant folositor, pentru că această plantă are proprietăți medicinale care
reduc proliferarea microorganismelor în zona genitală;
 Ceaiul cu mușețel ( Matricaria recutita- Matricariae flos) poate  fi folosit pentru băi,
deoarece această plantă medicinală are proprietăți care calmează mucoasa vaginală și
uretrală;

8.3.5. Alte medicații

 Estrogenii (la femei cu cistite recurente în perioada postmenopauzală);
 Imunoterapia (Uro-vaxom sistemic sau stimularea imunității locale vaginale la femei);
 Lactobacillus - reechilibrarea biosistemului pare a fi din ce în ce mai mult acceptată ca
alternativă terapeutică și preventivă în medicină.

10
 8.3.6. Promovarea modului sănătos de viață
Recomandări generale
 Un aport hidric adecvat zilnic
 Reglarea funcţiei intestinale
 Respectarea unui regim alimentar adecvat
 Utilizarea unei lenjerii intime din fibre natural
 Favorizarea unei urinări regulate (reţinerea urinei timp de mai multe ore poate fi o cauză
a predispoziţiei către inflamarea vezicii urinare)

Recomandări speciale:

 Pentru fetiţe

Învăţarea acestora să îşi spele organele genitale în mod corect, din față spre spate, și
obişnuirea acestora cu igiena personală de fiecare dată când utilizează toaleta, obişnuirea
acestora să îşi golească vezica urinară în mod regulat.

 Pentru tinerele şi femeile adulte neaflate în perioada sarcinii

Se va explica legătura dintre infecția urinară și activitatea sexuală intensă și mai ales un
partener sexual nou, contracepția cu diafragmă și / sau spermicide, expunerea la frig, utilizarea
spray-urilor intime și igiena intimă exagerată.

 Pentru femeile gravide

Din cauza riscului crescut al dezvoltării unor afecţiuni renale în această perioadă, se
recomandă un screening pentru bacteriurie în timpul sarcinii. Bacteriuria asimptomatică se
tratează doar la gravide.

9. CONCLUZII
 Infecția vezicii urinare reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, atît prin
numărul mare de consultații, cît și prin costurile implicate.
 Diagnosticul de cistită acută se poate stabili prin prezența a cel puțin unui simptom din
sindromul cistitic (în absența simptomelor genitale).

11
 Identificarea nitriților și/sau a leucocitelor în urină în prezența sindromului cistitic
confirmă infecția urinară și permite inițierea tratamentului de primă intenție, fără a fi
necesară urocultura.
 Majoritatea cistitelor pot fi prevenite. În cazul celor infecţioase se respectă măsurile de
precauţie şi igienă, iar cele noninfecţioase necesită măsuri complexe şi depind, în mare
măsură, de cauza şi specificul lor.
 Tratamentul de sine stătător este cea mai frecventă greşeală, apoi tratamentul cu
antibiotice fără urocultură şi antibiogramă în cazul cistitelor bacteriene, urmat de un
tratament instaurat tardiv faţă de termenul şi condiţiile oportune.
 Reechilibrarea biosistemului reprezintă o metodă alternativă de tratament și prevenție în
cazul infecțiilor tractului urinar.

12
 10. BIBLIOGRAFIE
1. Orenstein R, Wong ES. Urinary tract infections in adults. The Journal of
American Family Physician. 2012 Mar 1;59(5):1225-34, 1237
2. Scholes D, HootonT, Roberts Pl, Stapleton AE, Gupta K,Stamm WE: Risk factors
for reccurent urinary tract infection in young women; The Journal of Infectious
Diseasis. 2010 Oct 182(4)1177-82
3. Dumitrescu E, Miftode R. Protocol de diagnostic și tratament. Cistita acută.
Spitalul Clinic Colentina.
4. Mărginean, M. „Rețeaua de Dispensare santinelă Medinet“, Timișoara, Editura
„Brumar“, 2011
5. Oniceanu M , Tatu V. Infecția urinară joasă necomplicată la femei. Ghid de
practică pentru medicina de familie. București, Editura Infomedica, 2005
6. https://www.csid.ro/health/sanatate/cistita-simptome-complicatii-si-greseli-de-
tratament-17077993
7. https://www.farmaciata.ro/cistita-cum-ne-vindecam/

13