LUCRAREA PRACTICĂ 8

ORGANIZAREA APĂRĂRII

Descrierea fazei a III-a a apărării – ORGANIZAREA APĂRĂRII

Randamentul echipei aflate în apărare este mai mare dacă jucătorii se află
pe posturile lor şi acţionează în zona de teren care le-a fost repartizată. De
aceea, apărătorii aflaţi pe alte posturi în timpul zonei temporare, se străduiesc să
revină pe posturile lor de bază. Acest lucru se realizează în faza a-III-a a
apărării, denumită şi organizarea, şi anume în două feluri: în timpul acţiunilor
de apărare, deci în plină activitate defensivă, de luptă cu adversarul şi la
întreruperea jocului de către arbitru.

Organizarea apărării, atunci când adversarul acţionează în atac poziţional,

se face cu multă prudenţă şi numai între doi apărători învecinaţi. Aceştia
schimbă locurile între ei numai atunci când mingea se găseşte în aer, pasată
fiind de adversari în direcţia opusă locului unde se reorganizează apărarea.

La întreruperea jocului de către arbitru, organizarea apărării se face, de

asemenea, cu multă prudenţă şi numai atunci când o aruncare la poartă prin
surprindere nu este posibilă. În caz, contrar, este preferabilă rămânerea în
continuare în zona temporară până la apariţia unui nou prilej de organizare.

1
 METODICA INSTRUIRII ORGANIZĂRII APĂRĂRII

Organizarea apărării presupune ca fiecare jucător, după ce s-a repliat, să-

și ocupe locul prestabilit în dispozitivul de apărare.
Deși este considerată ca fiind a treia fază a apărării, în mod practic,
organizarea începe încă din timpul replierii jucătorilor, continuă în timpul
apărării temporare, devenind de sine-stătătoare în intervalul de timp în care
jucătorii, aflați în alte zone de teren, se încadrează în sistemul de apărare.
Așadar, organizarea apărării cuprinde momentele trecerii de la repliere
sau de la apărarea temporară la apărarea în sistem.
Organizarea apărării este strâns legată de natura atacului advers. Această
fază este posibilă și trebuie efectuată numai în cazul în care atacul adversarilor
se desfășoară în forma lui pozițională. În mod firesc durata ei trebuie să fie mai
mică sau cel mult egală cu faza corespondentă de atac. În majoritatea situațiilor,
pentru a-și organiza apărarea, echipa are nevoie de câteva secunde, necesare
unor schimbări de locuri ale apărătorilor, care încă nu se află pe posturile lor.
Uneori această schimbare a locurilor se face până la prima întrerupere a jocului.
Sunt și cazuri în care echipa trece direct de la primele două faze ale apărării la
apărarea în sistem, fără să mai aibă timpul necesar pentru a se organiza.
Jucătorii care, datorită unor sarcini de joc, nu au putut să se încadreze de
la început în dispozitivul de apărare, acționează după cum urmează:

⇒ își coordonează temporar propriile acțiuni dintr-o altă zonă a apărării,

cu cele ale coechipierilor învecinați;
⇒ acordă ajutor oportun;
⇒ ies din zonă, hotărât pentru a ataca adversarul care primește sau are
mingea, împiedicându-l mai ales să arunce la poartă;
⇒ se angajează fizic și psihic în acțiunile pe care le întreprinde;
⇒ se informează obligatoriu asupra situațiilor de joc;
⇒ își ocupă, la momentul potrivit, postul său în care s-a specializat;
⇒ ajungând pe postul său din dispozitiv, caută să se integreze în ritmul
de joc, prin efectuarea acțiunilor în timp util.

2
 Exerciții specifice organizării apărării:
■ 1. Expunerea și demonstrarea, la tablă și apoi în teren, de către
antrenor, a principalelor aspecte teoretice și practice ale organizării apărării și
ale implicațiilor lor tehnice, psihologice și fizice.

■ 2. Efectuarea exercițiului prezentat în figura de mai jos și continuarea

lui cu organizarea jucătorilor într-un anumit sistem sau pentru sisteme de joc din
dispozitive diferite.

■ 3. Joc la două porți în care una din echipe are următoarele sarcini:
atacul încirculație; replierea tuturor jucătorilor către antrenorul aflat la linia de 7
m; reorganizarea apărării, prin anticiparea momentulului și efectuarea oportună
a translațiilor de jucători spre posturile din sistem. Cealaltă echipă va efectua
atacuri accentuând una din fazele a II-a, a III-a sau a IV-a. După un număr de
repetări (5) sau după un timp marcat (4 – 5 minute) rolurile se schimbă.

■ 4. În jocurile din timpul pregătirii ca și în cele oficiale, antrenorul va

interveni direct și în mod operativ, atunci când este necesar pentru a îndepărta
eventualele erori în organizarea apărării.

Greșeli frecvente în faza a III-a a apărării

⇒ repliere directă spre postul din apărare, mai ales dacă acesta este pe
diagonală;
⇒ grabă și inoportunitate în schimbarea locului, în cadrul dispozitivului
de apărare, în consecință, breșă în dispozitiv.
⇒ neangajare fermă a apărătorului, din punct de vedere tactic, psihic,
fizic și tehnic, în acțiunile întreprinse pe postul ocupat temporar.
⇒ neangrenare în tempoul de joc al coechipierilor apropiați postului pe
care s-au specializat.
3
 Bibliografie obligatorie
1. Cercel, P., 1980, Handbal. Exerciții pentru fazele de joc, Edit. Sport-
Turism, București.
2. Ghermănescu, I. K., Hnat, V., 2000 (şi ediţia I, 1996), Handbal I, ediţia
a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
3. Ghermănescu, I. K., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., 1983,
Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
4. Mihăilă I., Popescu Daniela Corina, 2016, Metodica antrenamentului
pe ramură de sport – handbal, Suport de curs. Uz intern, Pitești.
5. Mihăilă I., 2013, Handbal. Teoria jocului, Edit. Universității din Pitești.
6. Mihăilă I., Popescu Daniela Corina, 2015, Handbal. Curs teoretic.
Pregătire specializată, Edit. Universității din Pitești.
7. Mihăilă I., Popescu Daniela Corina, 2006, Handbal. Îndrumar
practico-metodic, Edit. Universitaria Craiova, Craiova.
8. Mihăilă I., 2013, Handbal. Exerciții pentru joc, Edit. Universității din
Pitești.
9. Popescu Daniela Corina, 2016, Probe și teste pentru evaluarea
jucătorilor de handbal. Caiet de lucrări practice – Metodica antrenamentului pe
ramuri de sport – handbal, Edit. Universității din Pitești.