Funcţiile managementului clasei de elevi (Previziunea, Organizarea,

Antrenarea, Conducerea, Evaluarea, Decizia, Consilierea)

Managementul clasei de elevi este un domeniu de cercetare în ştiințele educației care studiază
perspectivele de abordare a clasei de elevi şi structurile dimensionale ale acesteia, în scopul
asigurării conduitelor corespunzătoare pentru desfăşurarea procesului de predare-învățare-
evaluare .

Managementul clasei nu se confundă cu didactica specialității care te învață cum să predai o

anumită disciplină de învățământ. Cei mai mulți membri ai societății consideră că a fi profesor
înseamnă „să ştii carte, cât mai multă carate”. Dacă aprofundezi acest aspect, constați că „a şti
carte” este o condiție esențială pentru profesor, dar nu suficientă, deoarece profesorul este
specialist în domeniu, dar şi pedagog care stăpâneşte bine ştiințele educației.

Specialiştii în educație au demonstrat că în procesul învățării se crează o serie de relații între

elevi, care pot influența pozitiv sau negativ învățarea.

Gilbert Leroy apreciază că mediul în care se dezvoltă copilul influențează evoluția acestuia, iar
comportamentul său depinde în mare măsură de natura relațiilor cu partenerii . În şcoală, mediul
acesteia are influențe asupra dezvoltării elevilor, iar comportamentul lor rezultă în mare măsură
calitatea relațiilor dintre elevii şcolii şi ai clasei.
Funcţiile îndeplinite de profesor în clasă sunt:

-planifică:activităţile cu caracter instructiv şi educativ, determină sarcinile şi obiectivele pe

variate niveluri, îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei, etc.;

-organizează:activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv-educative, structurile şi

formele de organizare;

-comunică:informaţiile ştiinţifice, seturile axiologice sub forma mesajelor, stabileşte canalele de

comunicare şi repertoriile comune; stabileşte relaţii interpersonale cu elevii prin intermediul unui
dialog formativ;

-conduce:activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formării

elevilor prin apelul la normativitatea educaţională
După opinia lui H. Mintzberg (apud. V.M. Cojocariu, 2004, p.59) managerii, deci şi profesorul –
manager, ar interpreta de fiecare dată, un ansamblu de roluri:

- roluri interpersonale: figură centrală, leader, persoană de legătură;

- roluri informaţionale: monitor, diseminator, nod de informaţie, purtător de cuvânt;

- roluri decizionale: antreprenor, alocator de resurse, negociator, corector.

Keneth Moore (apud. Roxana Tudorică, 2007, p.88) consideră că profesorul îndeplineşte două
tipuri de roluri:

- rol nucleu – expert educaţional (incluzând toate activităţile didactice);

- rol de suport – incluzând roluri care facilitează realizarea primului (manager, consilier).

Specialiştii au demonstrat că omul se poate naşte cu anumite competenŃe, dar ele se

concretizează în procesul de educaŃie. Crearea de competenŃe conduce la manifestarea de
satisfacŃii, ceea ce transformă individul din cel izolat, fără obiective, într-un individ dinamic,
activ, cu perspectivă, creativ. CompetenŃele pot fi împărŃite în competenŃe umane şi
competenŃe profesionale, dar şi în competenŃe de bază, competenŃe pentru angajări,
competenŃe antreprenoriale, competenŃe manageriale, competenŃe sociale

Comunicarea cu elevii este esențială. Ea trebuie înțeleasă ca proces ce se desfăşoară de la

profesor la elev, de la elev la profesor şi între elevi. Relațiile dintre emițător şi receptor sunt
deschise, sincere, nestresante, pentru ca mesajul să fie bine perceput şi liber acceptat.

Competență umană -în educație, ca şi în alte domenii de activitate, se poate vorbi despre
necesitatea competenței umane, exprimată prin capacitatea de a fi om.

Omul este apreciat pentru valoarea şi comportamentul său. Competența de a fi om se

demonstrează printr-o serie de capacități, dintre care am selectat câteva, considerate necesare
pentru cei care lucrează în domeniul educației: - capacitatea de ascultare este necesară pentru
profesorul manager de clasă; ea trebuie să se manifeste în relațiile cu elevii, părinți şi coleg

Calitatea comunicării influențează climatul din interiorul grupului, care, la rândul lui,
influențează procesul învățării.

În concluzie, realitatea este că nu există stiluri de conducere în stare pură; în fiecare clipă
managerul (profesorul) acţionează şi reacţionează în funcţie de situaţii (educaţionale) specifice.
Pentru situaţiile care impun un grad mare de ordine şi disciplină, care solicită decizii rapide,
executate imediat, stilul de conducere autoritar este cel mai avantajos.