Situatia de criza educationala

Identificarea cazului: la clasă, am cerut elevilor să se împartă în 3 grupe , dând fiecarui grup tema
de lucru. Contextul social actual al elevilor şcolii se află la confluenţa  dintre rural şi urban (comuna
devenită oraş), dezvoltarea socio-economică a familiilor acestor copii fiind destul de eterogenă la nivelul
comunitaţii. După nici 5 min de lucru în condiţiile stabilite de comun acord cu elevii, între doua grupe se
iscă un conflict ce escaladează către violenţa verbală şi chiar fizică.

Cauzele identificate erau strans legate de nevoia unui elev (etichetat ca fiind indezirabil si de
loc, sârguincios la învatatura) de a-şi exprima punctul de vedere asupra temei de lucru, nevoie ignorată
de partenerii săi de grup şi ironizată de alţi colegi din grupul învecinat, preocupaţi mai degrabă de
disturbarea activitatilor din clasă.
Interventia realizata de către mine la  clasa pentru gestionarea conflictului intre elevi, prin
raportare la structurile de comunicare eficientă :

1. Am recurs la metoda de calibrare (observare fina si atenta a elevului/elevilor) si armonizare fizica

(a privirii-contact visual direct; a vocii-tonalitate joasă,calmă; a structurii limbajului, a gesturilor-
mişcări ale mâinilor; controlul proximitatii etc.) şi verbală cu el/ei; ascultarea, receptarea părerilor
exprimate de cei în conflict, apelând la empatie pentru a le înţelege, prin remarca de genul: “Vrei
să spui că de câte ori ai încercat sa îţi exprimi punctul de vedere ai fost ignorat, ba mai mult,
ironizat…( reformulare si stabilirea empatiei cu elevul).

2. Am utilizat modalitatea puterii expertului, concluzionând: “Apreciez că activităţile orelor noastre va

aduc un plus de activism, dar ce va impiedică să rămaneţi conectati doar la ceea ce avem de facut?!”;
apoi identificând motivului real, generator al stărilor de tensiune am amintit că “Doresc ca tu /fiecare
dintre voi  să descrii exact ce ai simtit/gândit în momentul în care ai fost jignit” (comunicare asertivă,
concreta; lipsa informatiei poate crea stare de nesiguranta a receptorului si eşec in realizarea
conexiunii inverse).

3. Am apelat la un feed-back de sondare, analizarea cu obiectivitate a variantelor expuse:

“Cum aţi reuşit să nu mergeti chiar mai departe de-atât?”/
“Cum aţi reuşit ca in alte dăti să vă păstraţi cumpătul?”/
”Ce depinde de voi pentru a nu se mai repeta incidentul ?”
“Cu ce responsabilitaţi vă încărcaţi  pentru a deveni mai toleranţi şi
mai înţelegători unii cu altii?”
“Ce se va întâmpla dacă veţi reuşi să produceţi o schimbare pozitivă în
comportamentul vostru?”
“Cum vei ştii că ai determinat o schimbare pozitivă în comportamentul tău? De pilda, vei putea simti
starea de confort interior?

“ Daca s-ar intampla de la sine ca voi să vă întelegeţi, aţi accepta?” (un mod de a identifica anumite
resurse ale elevilor si de a-i  ajuta sa si le constientizeze si disponibilizeze).
4. Am acordat strok-uri positive (de tip laudativ) şi utilizarea unei atitudinii pozitive: ”Apreciez că s-au
calmat spiritele şi că v-aţi arătat interesaţi să analizăm împreună incidentul de astazi; “Am incredere că
aţi învaţat din această experienţă!”

5. Am dat o tema de reflectare: ”Sa ne imaginam cum aţi putea reacţiona într-o situaţie similară dupa
experienţa, implicit discuţia de astăzi”.