Muntele Athos sau Atos (în greaca modernă Άγιοv Όρος - Sfântul Munte) este un munte (2.

033 m) și
o peninsulă (cu lungimea de 60 km și o lățime ce variază între 8 și 12 km, aria totală fiind de 360 km
pătrați) în nord-estul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală, unde își au locul 20
de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii călugărești ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500
de monahi ortodocși (datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1830 călugări.[2]).
Aproximativ jumătate dintre mănăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința
disciplinei și postului.[3] (comunitatea monastică de la muntele Athos se împarte în două tipuri de
mânăstiri: mânăstiri cenobite (numite și "cu viață de obște", proprietatea tuturor obiectelor fiind
comună, și mânăstiri idioritmice (numite și "cu viață de sine", unde proprietatea personală asupra unor
obiecte este permisă)).[4] De-a lungul istoriei călugării mânăstirilor de la muntele Athos au trăit în schituri,
chilii, "kalive" (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie[5]) sau ermitaje (numite și
"isihasterion", ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care trăiește
întotdeauna numai un singur călugăr (sihastru, pustnic sau anahoret); ce definește însă ermitajul este în
primul rând localizarea lui retrasă, căci există la Athos și un tip de locuințe în care trăiește un singur
călugăr, dar care nu-s izolate și retrase, ele fiind numite "kathisme". Alți călugări atoniți, numiți și
"vagabonzi"[6] sau "girovagi"[7], preferă să trăiască fără a avea un adăpost stabil.

Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala
la Kareia[1], în greacă Καρυές, iar în transcriere cu alfabet latin, Karyes.

Articol principal:  Constituția Greciei.

Cuprins

 1Geografie

 2Accesul pe Muntele Athos

 3Lista mănăstirilor

 4Istorie

o 4.1Academia Atonită

 5Controverse

o 5.1Controversa legată de discriminarea sexuală

o 5.2Controverse legate de homosexualitate

o 5.3Scandalurile proprietăților funciare

 6Influențe

o 6.1România

o 6.2Bulgaria

o 6.3Rusia

o 6.4Serbia

 7Limbi

 8Vezi și

 9Note
  10Bibliografie

 11Lectură suplimentară

 12Legături externe

Geografie[modificare | modificare sursă]

Muntele Athos este situat pe cel mai estic promontoriu (numit "Akti" în greacă, sau "Actium" în latină) al
peninsulei Chalchidice din nord-estul macedonean al Greciei.[3] Șirul muntos central definește relieful
promontoriului și este orientat pe lungimea acestuia, fiind bine împădurit la nord (baza promontoriului,
mai puțin înaltă) și culminând (2033 m) cu masivul de marmură la extremitatea lui sudică, scăldată de
apele Mării Egee.[3] Relieful colinar al promontoriului Actium favorizează viticultura, ocupație îmbrățișată
din cele mai vechi timpuri de către călugării atoniți (în 1916, numai la mânăstirea Vatopedu erau
transformați în vin mai mult de 250 de tone de struguri).[8]

Mările înconjurătoare, mai ales la capătul peninsulei, pot fi periculoase. În istoria antică a Greciei au fost
înregistrate două dezastre în regiune: în anul 492 î.Hr., Darius, regele Persiei, a pierdut 300 de nave în
subordinea generalului Mardonius (cartea Herodotus "Histories" VI (Erato), Aeschylus "Persii"). În 411
î.Hr., spartanii au pierdut o flotă de 50 de nave aflate sub amiralul Epicleas. (Diodorus Siculus,
"Bibliotheca istorica" XIII 41, 1-3).

Deși legat de pământ, Muntele Athos este practic accesibil numai cu feribotul. De asemenea, se poate
călători cu feribotul spre și de la Ierissos pentru acces direct la mănăstiri de-a lungul coastei estice.

Accesul pe Muntele Athos[modificare | modificare sursă]

Accesul pe cale terestră pe teritoriul Republicii Autonome a Sfântului Munte nu este permis, decât pentru
autorități. Pe Muntele Athos, nu este permis accesul femeilor.

Intrarea pe Sfântul Munte se face, de regulă, cu feribotul, fie din portul de la Uranopoli, aflat
lângă Turnul Bizantin (pentru coasta de vest), fie de la Ierrisos (pentru coasta de est). Înainte de
îmbarcare, toți vizitatorii trebuie să fi obținut un diamonitirion, în alfabet grec, Διαμονητήριο, o formă de
viză bizantină care este redactată în limba greacă și datată folosind calendarul iulian, fiind semnată de
către patru secretari ai unor mănăstiri importante. Se atestă permisiunea de acces pe Sfântul Munte și
de cazare în mănăstirile de acolo, pe durata pelerinajului.

Pentru obținerea diamonitirion-ului, membrii clerului trebuie să dețină, în prealabil, binecuvântarea

Patriarhului de la Constantinopol.