Sunteți pe pagina 1din 9

Şcoala cu clasele I – VIII, Nr.

3
„Constantin Parfene” Vaslui
prof. Pătrăcuţă Monica

Metode şi tehnici moderne de invăţământ


Ce sunt metodele interactive de invăţământ ?
Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile folosite în
şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa.
Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi
capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul în
facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi pesonalitatea.
Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o
metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu
activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.
Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile
participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest
tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este
antrenat, ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi formări. „Metodele
interactive urmăresc optimizarea comunicări, observând tendinţele inhibitorii care pot apărea în
interiorul grupului” ( I. Pânişoară)
Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe
promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei
şi creativităţii. “Activ” este elevul care “depune efort de reflecţie personală, interioară şi abstractă, care
întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborarea a
noilor cunoştinţe. (Ioan Cerghit)
Clasificarea metodelor şi tehnicilor interactive de grup
După funcţia didactică principală putem clasifica metodele şi tehnicile interactive de grup astfel:
- Metode de predare-învăţare interactivă în grup:
 Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar);
 Metoda Jigsaw (Mozaicul);
 Citirea cuprinzătoare;
 Cascada (Cascade);
 STAD (Student Teams Achievement Division) – Metoda învăţării pe grupe mici;
 TGT (Teams/Games/Tournaments) – Metoda turnirurilor între echipe;
 Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles);
 Metoda piramidei;
 Învăţarea dramatizată;
- Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare:
 Harta cognitivă sau harta conceptuală (Cognitive map, Conceptual map);
 Matricele;
 Lanţurile cognitive;
 Fishbone maps (scheletul de peşte);
 Diagrama cauzelor şi a efectului;
 Pânza de păianjăn ( Spider map – Webs);
 Tehnica florii de nufăr (Lotus Blossom Technique);
 Metoda R.A.I. ;
 Cartonaşele luminoase;
- Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii:
 Brainstorming;
 Starbursting (Explozia stelară);
 Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bono);
 Caruselul;
 Multi-voting;
 Masa rotundă;
 Interviul de grup;
 Studiul de caz;
 Incidentul critic;
 Phillips 6/6;
 Tehnica 6/3/5;
 Controversa creativă;
 Fishbowl (tehnica acvariului);
 Tehnica focus grup;
 Patru colţuri (Four corners);
 Metoda Frisco;
 Sinectica;
 Buzz-groups;
 Metoda Delphi;
- Metode de cercetare în grup:
 Tema sau proiectul de cercetare în grup;
 Experimentul pe echipe;
 Portofoliul de grup;
Eliza Maria Dulamă (2002) propune o altă clasificare a tehnicilor moderne de instruire:
1. Tehnici de evocare a cunoştinţelor şi experienţei anterioare
 Brainstorming-ul
 Lanţul ideilor
 Copacul ideilor
2. Strategii şi tehnici de realizare a sensului bazate pe studiu individual şi scriere
 Tehnica SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii şi a Gândirii)
 Tehnica R.A.F. T. (Rol / Auditoriu / Formă / Temă)
 Schemele logice
 Conspectul
 Referatul
 Rezumatul
 Eseul
3.Tehnici de organizare grafică a informaţiilor
 Bula dublă
 Organizator grafic al caracteristicilor
 Soarele caracteristicilor
 Organizator grafic al etapelor
 Organizatorul grafic de tip cauză-efect
 Expunerea pe tablă
 Hexagonul
 Ciorchinele
4. Tehnici de reflecţie
 Ghicitorile
 Turul galeriei
5. Strategii bazate pe jocuri
Brainstorming
Nimic nu se critică, nimic nu se şterge, fără atitudini sau prejudecăţi, cât mai multe idei!
Ca metodă de discuţie şi de creaţie în grup, brainstorming-ul (brain = creier, storming =
furtunos) a fost sistematizat în 1948 de către profesorul de la Universitateadin Buffalo (SUA),
Alexander Osborn, care a preluat metoda din budismul Zen. Metoda urmăreşte găsirea celei mai
adecvate soluţii a unei probleme de rezolvat, printr-o mobilizare a ideilor tuturor participanţilor la
discuţie.
Metoda „asaltului de idei” sau „cascada ideilor” are drept scop emiterea unui număr cât mai
mare de soluţii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranţa că, prin combinarea lor
se va obţine soluţia optimă. Calea de obţinere a acestor idei este aceea a stimulării creativităţii în cadrul
grupului, într-o atmosferă lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării momentului evaluării.
Altfel spus, participanţii sunt eliberaţi de orice constângeri, comunică fără teama că vor spune ceva
greşit sau nepotrivit, care va fi apreciat ca atare de către ceilalţi participanţi. Interesul metodei este acela
de a da frâu liber imaginaţiei, a ideilor neobişnuite şi originale, a părerilor neconvenţionale, provocând o
reacţie în lanţ, constructivă, de creare a „ideilor pe idei.” În acest sens, o idee sau sugestie, aparent fără
legătură cu problema în discuţie, poate oferi premise apariţiei altor idei din partea celorlalţi participanţi.
Branistorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup nu foarte mare (maxim 30 de persoane), de
preferinţă eterogen din punct de vedere al pregătirii, sub coordonarea unui moderator, care îndeplineşte
rolul atât de animator cât şi de mediator. Durata optimă este de 20–45 de minute.
Pentru a iniţia o sesiune de brainstorming, Camelia Zlate şi Mielu Zlate propun următoarele
etape şi faze:
1. Etapa de pregătire care cuprinde:
a) faza de investigare şi de selecţie a membrilor grupului creativ;
b) faza de antrenament creativ;
c) faza de pregătire a şedinţelor de lucru; (pe scurt: reunirea unui grup preferabil eterogen de 5-12
persoane care timp de o oră dezvoltă cât mai multe idei pe o temă;)
2. Etapa productivă, de emitere de alternative creative, care cuprinde:
a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbătut;
b) faza de soluţionare a subproblemelor formulate;
c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continuării demersului creativ;
3. Etapa selecţiei ideilor emise, care favorizează gândirea critică:
a) faza analizei listei de idei emise până în acel moment;
b) faza evaluării critice şi a optării pentru soluţia finală.
Are loc o „perioadă de incubare“ (reflecţie, evoluare, selecţie a ideilor şi soluţiilor; grupul
evaluator poate fi compus din aceleaşi persoane care au emis ideile sau din alte persoane (pedagogic,
este util ca acelaşi grup să emită şi să evalueze ideile); este favorizată, astfel, dezvoltarea gândirii critice.
Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea enumerăm:
 obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvitoare;
 costurile reduse necesare folosirii metodei;
 aplicabilitatea largă, aproape în toate domeniile;
 stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;
 dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
 dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă;
Limitele brainstorming-ului:
 nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
 depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;
 oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
 uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi;
 poate să apară fenomenul numit „chiul social“ (când responsabilitatea se împarte între mai mulţi
idivizi, unii depun mai puţin efort).
Starbursting (Explozia stelară)
Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metodă nouă de dezvoltare a
creativităţii, similară brainstormingului.
Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemeni exploxiei stelare.
Cum se procedează:
1 . Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu
ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?.

2. Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare.
Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni înte
concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup. Organizată în grup,
starbursting facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa
cum brainstormingul dezvoltă construcţia de idei pe idei.
Etape:
1. Propunerea unei probleme;
2. Colectivul se poate organiza în grupuri preferenţiale;
3. Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse.
4. Comunicarea rezultatelor muncii de grup.
5. Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în echipă.
Facultativ, se poate proceda şi la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.
Metoda starbursting este uşor de aplicat oricărei vârste şi unei palete largi de domenii. Nu este
costisitoare şi nici nu necesită explicaţii amănunţite. Participanţii se prind repede în joc, acesta fiind pe
de o parte o modalitate de relaxare şi, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri.
Tehnica 6 / 3 / 5
Tehnica 6/3/5 este asemănătoare brainstorming-ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de hărtie care
circulă între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şi metoda brainwriting. Tehnica se numeşte 6/3/5
pentru că există:
 6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte
 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de
 5 minute (însumând 108 răspunsuri, în 30 de minute, în fiecare grup)
Etapele metodei 6/3/5:
I. Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare.
II. Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru.
Elevii primesc fiecare câte o foaie de hârtie împărţită în trei coloane.
III. Desfăşurarea activităţii în grup.
În acestă etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea colectivă. Pentru problema
dată, fiecare dintre cei 6 participanţi, are de notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un
timp maxim de 5 minute. Foile migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul iniţial.
Cel care a primit foaia colegului din stânga, citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens
creativ, prin formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le continuu.
IV. Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune.
Se centralizează datele obţinute, se discută şi se apreciază rezultatele.
Avantajele aplicării tehnicii 6/3/5 sunt următoarele:
 oferă elevilor mai puţin comunicativi posibilitatea de a se exprima;
 similar brainstorming-ului, stimululează construcţia de „idei pe idei”;
 încurajează solidaritatea în grup şi competiţia între grupuri, îmbinând munca individuală cu cea
de echipă;
 are caracter formativ-educativ, dezvoltând atât spiritul de echipă cât şi procesele psihice
superioare (gândirea cu operaţiile ei: analiza ideilor emise de ceilalţi, comparaţia, sinteza,
generalizarea şi abstractizarea; dezvoltă imaginaţia, creativitatea, calităţile atenţiei etc);
Dezavantajele
 rezultă din constrângerea participanţilor de a răspunde într-un timp fix.
 pot exista fenomene de contagiune negativă între răspunsuri
 elevii pot fi influenţaţi de soluţiile anterioare, intrând într-un blocaj creativ.
Tehnica SINELG
(Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii şi a Gândirii,
după Estes & Vaughn, 1986)
Definiţie, caracterizare
Este o tehnică de lectură analitică a unui text.
Aplicaţii:
Tehnica se aplică cu scopul de a:
■ înţelege sensul unui text
■ compara informaţii noi extrase conştient din text cu acele cunoştinţele anterioare ale elevului
■ restructura cunoştinţele într-o formă nouă.
Tehnica constă în citirea cu creionul în mână şi scrierea pe marginea textului a unui sistem de semne pentru
înţelegerea sau memorarea conţinutului. În procesul de învăţare, dirijat de către profesor interesează: Ce?
Cum? Cât? De ce? citeşte un elev un text ştiinţific.
Etape Activităţi Observaţii şi sugestii
Comunicarea şi Citiţi, timp de cinci minute, lecţia din - Nu este necesar să fie marcată fiecare
explicarea manual sau textul primit; marcaţi lateral idee prezentată, ci numai cele care au o
sarcinii de lucru textul cu următoarele semne: anumită semnificaţie pentru cititor. Un
(√) Bifaţi dacă informaţia confirmă ceea ce paragraf poate fi marcat cu unul sau două
ştiţi sau credeaţi că ştiţi √ = confirmarea); semne.
(- ) Puneţi semnul minus dacă informaţia - Marcarea este dificilă dacă textul conţine
infirmă/contrazice ceea ce ştiţi (- = multe informaţii, dacă o informaţie este
infirrnarea); scrisă pe două rânduri diferite, dacă într-
(+) Puneţi semnul plus dacă informaţia un rând există două informaţii.
este nouă pentru voi (+ = informaţie nouă); - Oferiţi texte cu grad mic de încărcare cu
(?) Puneţi semnul întrebării dacă informaţii sau solicitaţi elevilor să marcheze
informaţia este neclară, confuză, dacă nu doar cu două semne: semnul plus (+) pentru
înţelegeţi, dacă doriţi să aflaţi mai multe "ştiam" şi semnul minus (-) sau semnul
despre aspectul respectiv (? = neclaritate, întrebării (?) pentru "asta nu ştiam".
informaţii insuficiente). Oferiţi elevilor timp pentru reflecţie asupra a
ceea ce au citit '
Activitate în Timp de cinci minute discutaţi cu
perechi perechea despre cunoştinţele şi
convingerile personale care s-au confirmat
sau nu, comparând lista de idei proprii cu
textul citit şi adnotat (pe marginea căruia
au apărut semnele).
Activitate Alcătuiţi un tabel cu patru coloane. Puneţi Această activitate poate fi propusă elevilor
individuală în fiecare coloană un semn din cele patru care termină repede de marcat textul.
pentru gruparea cu care aţi marcat textul, apoi completaţi
informaţiilor pe câte 2-3 informaţii în fiecare rubrică.
categorii într-un
tabel
Activitate Se revine asupra ideilor evocate anterior şi Discuţia finală poate fi plăcută şi
frontală cu care au fost toţi de acord. Se discută interesantă dacă apar întrebări sau idei noi ori
dezacordurile, se clarifică unele aspecte, dacă persistă dezacordul dintre participanţi.
iar dacă textul nu oferă răspunsuri la toate
problemele se discută despre posibilitatea
studierii altor surse.

Fishbowl - metoda acvariului


Tehnica „acvariului“ (fishbowl) presupune extinderea rolului observatorului în grupurile de
interacţiune didactică.
Scaunele din încăpere se aşează sub forma a două cercuri concentrice înainte ca elevii să intre în
încăpere. Ei îşi aleg apoi locul preferat. Cei din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o
problemă controversată (în prealabil au completat jurnalele de activitate cu răspunsuri la anumite
întrebări legate de temă).
In discuţie, clarifică şi consolidează; discută aprins pe baza unor reguli evidente; orice idee trebuie
susţinută de dovezi; sunt de acord cu antevorbitorul şi aduc argumente suplimentare; dacă nu sunt de
acord, argumentez poziţia mea.
Regulile pot fi extinse de comun acord. Cei din cercul exterior, între timp, ascultă ceea ce se
discută în cercul interior; fac observaţii (scrise) referitoare la relaţii, consens, microclimat, conflict,
strategii de discuţie; ei completează nişte fişe de observare, specifice.
Apoi elevii îşi schimbă locurile (cercul interior trece în exterior şi invers) – rolurile de
observator/observat se inversează.
Este indicat să se abordeze, în discuţie, o altă temă/problemă.
Rolul profesorului poate fi foarte variat: observator, participant, consultant, suporter, arbitru,
reporter, ghid etc. Tehnica are, prin urmare, infinite variante.
Ea prezintă avantajele:
 îmbină elemente din „tehnica mesei rotunde“,
 dezbatere,
 forum,
 simpozion;
 asigură un mediu controlat dar dinamic de discuţie;
 permite schimbarea „programată“ a perspectivei asupra rolului unui membru al grupului.

Ştiu/Vreau să ştiu/ Am învăţat


    Este o variantă adaptată a activităţii dirijate de lectură/gândire care poate fi folosită pentru
lectura textelor informative. Acest procedeu (D. Ogle, 1986) poate fi utilizat pentru a dirija lectura sau
ascultarea unei prelegeri în decursul unei singure ore sau pentru a dirija o activitate extinsă pe mai multe
ore. Se împarte tabla în trei coloane. Elevii fac acelaşi lucru în caiete, după modelul:

Ştiu Vreau să ştiu Învăţ/Am învăţat

- - -
- - -
   
După anunţarea temei elevii sunt întrebaţi ceea ce ştiu deja despre ea. Datele esenţiale de care
elevii sunt relativ siguri se trec în coloana "Ştiu" a tabelului de pe tablă şi din caietele elevilor.
Problemele neclare, ca şi aspectele pe care elevii ar fi curioşi să le afle se consemnează în rubrica
"Vreau să ştiu". Dacă elevii urmează să citeasca un text, se reiau problemele pe care ei le-au menţionat
şi li se spune ce să citească (dacă este vorba de o cercetare mai amplă, ei trebuie îndrumaţi spre sursele
în care vor găsi informaţiile: biblioteci, reviste, cărti, persoane informate etc.). După terminarea lecturii,
urmează ca elevii să completeze rubrica "Invăţ/Am învăţat" cu cele mai importante lucruri pe care le-au
aflat, aliniind răspunsurile cu intrebările pe care le-au pus la inceput şi trecând restul informaţiilor pe
care nu le anticipaseră mai jos in tabel. Se realizeaza apoi o discuţie cu intreaga clasă pentru a trece şi în
rubrica de pe tablă aspectele consemnate de elevi. Intrebările care au rămas în continuare fără răspuns
pot conduce la un nou ciclu al metodei.

Metoda „Organizatorul Grafic” (OG)


Organizatorul grafic, ca metodă de învăţare activă, facilitează esenţializarea unui material
informativ care urmează să fie exprimat sau scris, schematizând ideea/ideile. Pe de altă parte, se poate
afirma că „organizatorul grafic” este pentru profesor şi/sau pentru elevi o grilă de sistematizare a
noţiunilor, o gândire vizualizată prin reprezentare grafică a unui material.
Metoda aceasta ajută:
Elevii – să poată face o corelare între ceea ce ştiu şi ceea ce urmează să înveţe sau la ceea ce vor trebui
să răspundă.
Profesorii – sunt ajutaţi să stabilească obiectivele lecţiei, să conştientizeze mai bine ceea ce vor preda şi
ceea ce vor să evalueze, să descopere punctele tari şi slabe ale elevilor pentru a le oferi sprijin.
Organizatorul grafic oferă posibilitatea eliminării redundanţei din informaţie!
Reprezentarea vizuală a unor noţiuni, fenomene, concepte, îl ajută pe elev să recurgă la
informaţia anterior deţinută, să analizeze, să sintetizeze, să evalueze şi să decidă (poate în urma unui
asalt de idei), ce va lua în considerare şi ce va omite din tot ceea ce ştie pentru a rezolva o problemă/
situaţie problemă.
Organizatorul grafic (OG) se poate utiliza pentru prezentarea structurată a informaţiei în cinci
moduri (comparativ, descriptiv, secvenţial, de tipul cauză –efect, problematizat):
Bibliografie:
1. CERGHIT, Ioan, 2006, Metode de învăţământ, Ed. Polirom, Bucureşti;
2. COSTICĂ, Naela, 2008, Metodica predării biologiei, Ed. Graphys, Iaşi;
3. DULAMĂ, Eliza Maria, 2002, Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu
aplicaţii în geografie, Ed. Clusium, Cluj Napoca;
4. OPREA, Crenguţa Lăcrămioara, 2003, Pedagogie. Alternative metodologice interactive,
Editura Universitatii din Bucuresti;
5. PÂNIŞOARĂ, Ion – Ovidiu, 2003, Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune
eficientă, Ed. Polirom, Iaşi;