Marele Recif de Corali şi lumea lui

Vie

Marele recif de corali, suficient

de mare încât poate fi recunoscut şi de
pe lună, a
fost construit de animale acvatice mici.
Asemeni pădurilor tropicale, oferă casă
unei multitudini diversificate de
vietăţi.
Contrar numelui, Marele Recif de
Corali nu este o structură unitară, ci
este alcătuit dintr-o adevărată reţea de
recife, ce se intinde pe o distanţă mai
mare de 2000 de km, paralel cu malul
nordic al Australiei, de la Insula Lady
Elliot, aflată lângă malul Queensland-
ul de
Sud, până la Papua Noua Guinee.

Origine şi caracteristici

Formarea Marelui recif de corali a început acum mai bine de 18 milioane de ani.
În stadiul actual al creşterii, ce durează 8000 de ani, se formează noi straturi ce acoperă
structurile mai vechi.
Pe toată lungimea lui, reciful se află
la distanţe diferite faţă de mal (între
15 şi 200 km.) şi se întinde pe o
suprafaţă de 230 000 de kilometrii
pătraţi. Partea principală a recifului
este formată din mai mult de 2100 de
recife separate şi înconjoară 540 de
insule din
apropierea malului. Spre deosebire
de partea centrală, în care recifele se
găsesc relativ dispersate, în partea de
Sud şi de Nord acestea sunt mult mai
apropiate. În partea de Nord, unde
cresc şi copacii mangrove, se
formează şi multe zone mlăştinoase.
Între Marele recif şi mai se găseşte
laguna de recif, care numai în puţine
locuri este mai adâncă de 100 de metri. Pe fundul acesteia se află o câmpie de mâl
protejată de malul apropiat.

1
Marginea dinspre mare a recifului este abruptă pe mii de metrii, fiind astfel supusă furiei
valurilor şi furtunilor. Creşterea coralilor aici este mai pronunţată, cu toate că aici sunt
cele mai mari pierderi de corali, preţul plătit valurilor. Mare parte din coralii desprinşi se
întorc totuşi şi formează noi „stânci”, astfel reciful se distruge şi se clădeşte încontinuu.

Formarea recifului de corali

Recifele de corali sunt de fapt „stânci vii”. Sunt compuşi din mii de polipi
ancoraţi în scheletul de var protector,
secretat de propriile ventuze. Dacă polipii
se înmulţesc, reciful creşte de la an la an.
Fiecare polip de coral se leagă de vecinul
său prin punţi de ţesuturi vii, contribuind
astfel la întărirea materiei.
Alt formator important al
recifului este muşchiul roşu de var, ce are
aspectul unui smoc roz de vată. Acesta
produce piatră de var, care solidifică şi
mai mult
reciful. Un alt tip de muşchi, ce trăieşte pe creasta recifului,
produce un fel de „rumeguş”, acesta fixează şi mai bine
suprafeţele de sedimentare. Cu timpul, această populaţie
duce la formarea unei structuri complexe, reciful de corali,
care la nivelul scheletelor goale din piatră
de var, este reprezentată de doar de un star subţire de coral
viu. Fiecare specie de coral are un model propriu de
creştere, astfel încât formează structuri variate, de la
dâmburi şi suprafeţe plane până la forme de evantai şi
forme asemănătoare coarnelor de cerbi.

2
Fauna recifului

Majoritatea coralilor sunt albi, deoarece nu sunt altceva decât materialul

component al scheletului polipilor
morţi. Polipi vii însă sunt frecvent
coloraţi. Astfel întâlnim corali ce se
fălesc cu nuanţele lor de: roşu aprins,
galben, portocaliu, lila roz şi verde.
Perciformi galbeni şi albaştrii de corali
şi peşti buzaţi roz ţipător,lila şi galbeni
se ceartă cu melci marini albi roşietici,
stele cu braţele verzui şerpuind şi cu
stele de mare cu reflexe albăstrui.
Aceste culori vii au rolul de a induce
în eroare inamicii şi în acest timp
stabilesc, fără urmă de îndoială,
apartenenţa la o anumită specie.

Munca în echipă a peştilor

Peştii recifelor se strâng uneori şi aşteaptă împreună apariţia crevetelor şi a

peştilor-buzaţi. Aceştia le înlătură paraziţii şi ţesuturile bolnave. Acest lucru este benefic
ambilor părţi:peştii sanitari au sursă sigură de hrană, iar peştii mari rămân sănătoşi. Un alt
exemplu al convieţuirii este cel al guvizilor cu crevetele. Perechea de crevete sapă şi
întreţin un tunel, pe care îl împart însă cu o pereche de guvizi. Guvizii au ochiul ager
semnalează orice pericol crevetelor cu vederea slabă, prin lovirea antenelor acestea cu
coada.
Fauna Marelui Recif de Corali

Extrem de multe specii de animale trăiesc în

recif: de la meduzele mici ce plutesc în voia curenţilor
până la rechinii uriaşi. Aici, ţestoasele marine se găsesc
în număr mai mare decât oriunde alt undeva. Rudele
elefanţilor, vacile de mare, înoată leneşe prin vegetaţia
acvatică, în timp ce egretele marine prind peştii în apa
puţin adâncă. În afară de cele 400 de tipuri de corali, în
recif mai trăiesc 200 de specii de melci-de-porţelan şi
probabil mai mult de 2000 de specii de peşti
(aproximativ 10% din totalul speciilor de peşti
cunoscute), dintre care aproape 200 trăiesc în zone mai
mici , decât un teren de fotbal.
O armată întreagă de vieţuitoare se ascund din
recif, cum ar fi bureţii găuritori, viermi, scoici, arici de mare şi melci marini mâncători de
corali.

3
Există diferiţi peşti care consumă corali. Peştii papagali de exemplu, muşcă bucăţi mici
de corali cu ajutorul dinţilor tăioşi, asemănători cu dinţii de papagal. Cu ajutorul
molarilor rotunjiţi macină bucăţile dure până ajung la carnea gustoasă de polip. Şi stelele
de mare pot mânca mari cantităţi de corali. Îşi întorc stomacul acoperind polipii cu sucuri
digestive, apoi îşi retrag organul. Captura lor este o „supă de corali” parţial digerată.
Steaua de mare poate consuma chiar şi un metru cub de corali pe zi.