Componentele unei Exploatații agricole

Esenţa abordării sistematice constă în prioritatea acordată ansamblului faţă de elementele

sale componente şi în special studierii conexiunilor (legă turilor) dintre elemente, în dinamică şi
interacţiunea lor. Un sistem poate fi definit, în linii mari, prin mulţimea elementelor sale;
mulţimea conexiunilor interne (între elemente componente) şi a conexiunilor externe (între
sistem şi mediul înconjurător); scopul, intrările si ieşirile din sistem, finalitatea sistemului.
Componentele unei întreprinderi
Obiectivele sistemului Concretizări
1. Domeniu de activitate al societății
1. Obiective - reflectă scopul pentru realizarea că ruia Obiective strategice, anuale și operaționale
a fost constituit sistemul. Obţinerea unei anumite cantită ţi de produse
agricole de calitate stabilită .
Obţinerea unui beneficiu.
2. Elemente (subdiviziuni) pă rţi ale sistemului cu Ferma agricolă,
funcţiuni bine precizate în cadrul acestuia. Complexul,
Disocierea acestora se poate realiza pâ nă la Sectorul de servire,
componentele primare a că ror descompunere nu mai Secţia de vinificaţie,
este raţională sub aspect funcţional. Secţia de mecanizare,
Formaţia de tractoare,
Sistemul om - maşină (agregat – mecanizator);
Ateliere etc.
3. Variabile ale elementelor - Producţiile la ha;
Mă rimi variabile ce pot lua valori în limitele Cantită ţile de îngră şă minte folosite;
determinate de sistem. Volumul forţei de muncă pe perioada determinata,
etc.
Nr. clienti / cam
4. Parametri - mă rimi variabile care într-un interval Suprafaţa agricolă a fermei;
de timp nu suferă schimbă ri sau acestea sunt foarte Capacitatea de lucru a formaţiei permanente de
mici. tractoare;
Mă rimea lor poate fi considerată constantă . Norme de muncă şi de consumuri etc.
Nr. camere/ pensiune.
5. Conexiuni (legă turi) – raporturi care se formează Raporturi de subordonare între sistem şi
între elementele sistemului şi care se reunesc în componentele sale (unitate – ferme);
cadrul funcţionă rii sale. Raporturi de coordonare între elementele
Raporturi care se formează între sistem, considerat sistemului (sector economic – ferme);
un ansamblu, şi alte sisteme. Raporturi de cooperare între unită ţi.
6. Stare - situaţia sistemului la un moment dat, Situaţia unită ţii la începutul anului de plan (stare
caracterizată de nivelul variaţiei componentelor sale. iniţială )
Starea unită ţii la sfâ rşitul anului de plan;
Suprafeţe însă mâ nţate cu culturi de toamnă şi
nivelul lor de fertilizare;
Stocurile de seminţe;
Efectivele de animale etc.
7. Intrări - Totalitatea resurselor umane, materiale, Cantită ţi de seminţe,
financiare şi a informaţiilor ce intră în sistem în Cantită ți de îngră şă minte,
vederea realiză rii obiectivelor acestuia. Carburanţi,
Lucră ri mecanizate,
Dispoziţii, etc.
8. Ieşiri - totalitatea produselor și/ sau serviciilor Cantită ţile de cereale, legume, cartofi, vin, distilate
agricole brute sau în diferitele stadii de prelucrare ce etc., livrate;
rezultă ca urmare a activită ţii sistemului şi care se Lucră ri, servicii;
livrează ca producţie marfă . Informaţii de raportare.
1
9. Capacitatea de trecere (transmitanţă) (T) Pentru ca sistemul să fie eficient, trebuie ca
reprezintă raportul valoric dintre ieşiri (Y) şi intră ri raportul y/x > 1.
(x) în baza că rora a fost constituit sistemul.
10. Comportarea sistemului - totalitatea Gruparea activită ţilor asemă nă toare => funcţiile
activită ţilor pe care le întreprinde sistemul, vizâ nd unită ţii.
realizarea obiectivelor stabilite.

FUNCŢ IILE EXPLOATAȚ IILOR AGRICOLE

Funcţia reprezintă ansamblul de activită ţi specifice, legate între ele şi îndreptate spre
realizare obiectivelor întreprinderilor..

1. Funcţia de producţie grupează toate activită ţile principale ale organizației, care au ca
finalitate:
 obţinerea de bunuri materiale sau prestă ri de servicii;
 întreţinerea masinilor, aparatelor, utilajelor;
 executarea de lucră ri;
 asigurarea condiţiilor de securitatea muncii;
 controlul permanent al respectă rii parametrilor calitativi şi cantitativi stabiliţi.
Prin intermediul acestei funcţiuni, managerul utilizează resursele proprii, aprovizionează
organizația cu resursele atrase şi fundamentează decizia de alocare optimă a resurselor.

2. Funcţia de cercetare – dezvoltare, cuprinde toate activită ţile ca se referă la:

 introducerea progresului tehnico-ştiinţific;
 soluţionarea unor probleme privind economisirea de resurse de energie;
 activită ţi de investiţii-construcţii, care vizează realizarea unor noi capacită ţi de
producţie sau extinderea şi modernizarea celor existente.

3. Funcţia comercială , înglobează activită ţile de aprovizionare tehnico-materială , de desfacere

a produselor, de studiu al pieţei.

4. Funcţia financiar-contabilă , cuprinde activită ţile de asigurare cu mijloacele financiare

necesare desfă şură rii normale a procesului de producţie şi de evidenţă contabilă a
activită ţilor organizatiei sub toate formele sale.

5. Funcţia de personal, cuprinde acţiunile cu privire la asigurarea necesarului de forţă de

muncă , recrutarea, selecţionarea, încadrarea, perfecţionarea şi salarizarea personalului.
În cadrul acestei funcţii intră şi problemele de ordin social (cazarea, cantina, etc.), de medicină
a muncii, raporturile dintre conducere şi lucră tori.

6. Funcţia de protecţie a mediului ambiant cuprinde :

 activită ţi de reducere a poluă rii solului, apelor şi alimentelor;
 activită ți de strâ ngere a deșeurilor pe grupe de materiale;
 respectarea normelor de utilizare a produselor fitosanitare;
 folosirea deşeurilor produse de animale;
 înlă turarea efectelor eroziunii solului.

2
Caracteristicile unei exploatații agricole
Privită prin prisma componentelor ce definesc conceptul de sistem economic se poate
considera că o întreprindere constituie un sistem caracterizat ca fiind:
 tehnico-productiv şi economico-social complex, deoarece reuneşte mijloacele de
producţie şi forţa de muncă , prin intermediul că rora îşi realizează
funcţionalitatea - obţinerea de produse și servicii agricole;

 dinamic, adică supus evoluţiei şi perfecţionă rii continue;

 parţial deschis, deoarece unitatea agricolă este un sistem de sine stă tă tor dar în
acelaşi timp o componentă a unor sisteme de ordin superior (agricultura în
ansamblul să u, economia naţională) avâ nd legături permanente şi multiple;

 probabilistic, deoarece activitatea sa este supusă influenţei factorilor naturali şi

biologici, care poate fi prognozată numai cu un anumit grad de probabilitate;

 echifinalist - care decurge din caracteristica sistemelor economice de

echifinalitate - care constă în comportamentul finalist, îndreptat spre realizarea
anumitor obiective;

 entropic, tră să tură ce rezultă din faptul că sistemele economice sunt supuse
proceselor entropice: cu câ t sistemele sunt mai complexe, cu atâ t entropia
organizatorică este mai pronunţată .

 autoreglabil şi autoorganizabil, deoarece unitatea, desfăşurându-şi activitatea pe

baza autoconducerii şi autogestiunii economico - financiare, are posibilitatea, în
limitele reglementărilor stabilite prin actele normative, să -şi organizeze şi regleze
activitatea în vederea realiză rii obiectivelor stabilite prin plan.

Bibliografie:
Tudor Valentina, Alecu Ioan Niculae, Managementul productiei, Ed. Ceres, București, 2013