Noţiuni şi elemente tehnico-economice şi organizatorice generale ale fișei

tehnologice

Motivaţia şi scopul
Pentru o corectă planificare a managementului producției dintr-o unitate agricolă cu
profil vegetal şi/sau zootehnic este necesară prezentarea principalelor noţiuni tehnice,
organizatorice şi a indicatorilor economici folosiţi pe parcursul cursului și lucră rilor
practice de managementul productiei.
Tehnologia de cultură. În cultura plantelor, această noţiune se referă la ansamblul
de māsuri agrotehnice, agrochimice şi fitosanitare care sunt fundamentate din punct de
vedere tehnic şi economic şi care au ca obiectiv să conducă la obţinerea de producţii
maxime în condiţiile date, de calitate superioară , permiţâ nd totodată să se obţină costuri de
producție câ t mai scă zute pe unitatea de produs. Multe dintre mă surile care au fost definite
mai sus au menirea de a pune în valoare acele condiţii favorizante de mediu (dar nu numai)
care permit maximizarea și eficientizarea producţiei. O altă parte dintre aceste mă suri sunt
necesare pentru a contracara efectele negative pe care le au caracteristicile negative de
mediu sau efectul greşelilor anterioare din tehnologia de producţie.
Aşa cum a fost prezentată , tehnologia de producţie are două laturi distincte care o
pot caracteriza, dar aflate în interdependenţă : latura tehnică şi latura economică.
Latura tehnică se referă la mijloacele şi lucră rile menite să asigure condiţii câ t mai
favorabile culturii în cauză pentru a realiza producţii câ t mai ridicate la unitatea de
producţie fă ră a ignora latura calitativă a producţiei. În ultima vreme chiar, latura calitativă
a producţiei capă tă valenţe tot mai importante, consumatorii finali impunâ nd cerinţe din ce
în ce mai stricte privind caracteristicile finale ale produsului ca şi condiţiile în care acesta a
fost obţinut. De asemenea, tot la presiunile consumatorilor s-au impus condiţiile de
trasabilitate a produselor.
Latura economică priveşte nivelul eficienţei economice care depinde pe de o parte
de cantitatea, calitatea şi costul resurselor utilizate iar pe de altă parte de cantitatea şi
calitatea produsului şi/sau serviciului realizat. Scopul laturii economice este de a urmă rii
realizarea producţiei cu costuri de producție minime pentru a realiza profituri câ t mai
mari.
Fişa tehnologică reprezintă un document tipizat în care sunt trecute în ordine
cronologică , lucră rile agricole (manuale și mecanizate) care se efectuează în cadrul unui
proces de producţie pentru obţinerea unui produs şi/sau serviciu; acest document serveşte
ca bază de calcul pentru calculul unei serii de indicatori: necesarul de mijloace tehnice,
necesarul de forţă de muncă , de materiale, de mijloace financiare ca şi eşalonarea în timp a
acestor elemente. Pentru acest din urmă obiectiv, lucră rile sunt grupate în fişa tehnologică
pe luni iar în cazul culturilor multianuale şi pe ani.
Procesul de producţie în cultura plantelor constă dintr-o multitudine de procese
de muncă şi procese naturale de creştere şi dezvoltare, legate nemijlocit de viaţa plantelor
şi care vizează obţinerea unui produs în condiţii câ t mai propice pentru situaţia dată .
În producţia vegetală procesele de muncă se referă la pregă tirea terenului,
fertilizare, semă nat, întreţinerea culturii, irigare, combaterea bolilor şi dă ună torilor,
recoltare.

1
 Procesul de muncă se referă la un ansamblu de lucră ri agricole necesare culturilor
vegetale într-o anumită perioadă de timp din cadrul procesului de producţie. De exemplu,
procesul de muncă semănat cuprinde toate lucră rile agricole, mecanice şi manuale care
concură la efectuarea semă natului: pregă tit să mâ nţa (selectarea, tratarea, condiţionarea),
încă rcat să mâ nţã , transport să mâ nţă , descă rcat să mâ nță , semă nat, deservit semă nă toarea.
Ca şi celelalte procese de muncă , denumirea procesului este dată de lucrarea principală . De
altfel, chiar ritmul procesului de muncă este dat de ritmul lucră rii principale.
Lucrarea agricolă se caracterizează prin executarea unui volum de muncă compus
din mai multe operaţii de că tre unul sau mai mulţi muncitori (formaţia în cazul lucră rilor
agricole manuale) echipaţi cu anumite mijloace tehnice; respectivii muncitori au sarcină
individuală materializată în norma de lucru. Lucră rile agricole pot fi mecanizate şi manuale.
În cazul lucră rilor agricole manuale, norma de lucru se referă la formaţia de lucru.
Formaţia este echipa de muncitori manuali care pot executa independent o lucrare
agricolă (indiferent de volumul lucră rii agricole).
Norma de lucru reprezintă sarcina de lucru care este repartizată a se executa de
unul sau mai mulţi muncitori (formaţia) cu un anumit nivel de calificare, într-o unitate de
timp determinată (un schimb sau 8 ore în agricultură ). Norma de lucru este stabilită pe
baza analizei condiţiilor de lucru şi a factorilor tehnologici din procesul de producţie.
Lucră rile agricole, atâ t cele mecanice câ t şi cele manuale, sunt împă rţite în grupe de
încadrare în funcţie de complexitatea şi efortul solicitat pentru realizarea unei norme de
lucru. Tariful pe lucrare este diferit în funcţie de grupa de încadrare a lucră rii, categoria
lucră rii.
Ziua normă reprezintă o zi de lucru în care un lucră tor execută partea dintr-o
normă de lucru care îi revine dintr-o lucrare anume. Calculul necesarului de zile normă se
face pe baza formulei:
Vl
Nr.ZN  F
Nl
Unde: Nr ZN – necesarul de zile normă ;
Vl – Volumul de lucru;
Nl – norma de lucru;
F – numă rul de lucră tori din formaţie.
Necesarul de zile normă stă la baza calcului necesarului de lucră tori manuali atunci
câ nd se pune problema încadră rii în termene de execuţie cu executarea lucră rilor agricole:
Nr.ZN
Nr.lucratori 
T
Unde: T reprezintă termenul de execuţie al lucră rii agricole, exprimat în zile.
Hectarul arătură normală (Ha.a.n.) este o unitate de mă sură convenţională care
permite exprimarea volumului de lucră ri agricole mecanice şi reprezintă energia necesară
pentru a ara, cu un agregat format din tractor şi plug o suprafaţă de un hectar, pe un teren
cu textură mijlocie aflat în condiţii medii de umiditate, la o adâ ncime medie de 20 cm.
În funcţie de specificul lucră rilor agricole mecanice, volumul de lucru al acestora se
poate transforma din unită ţi fizice (ha, m3, tone, tone-kilometru, ore funcţionare) în Ha.a.n.
cu ajutorul coeficienţilor stabiliţi pentru efectuarea lucră rii respective.
În ultima perioadă , datorită folosirii unui parc de tractoare și utilaje agricole tot mai
diversificat, Ha.a.n. este din ce în ce mai greu de utilizat ca unitate de mă sură convenţională
şi el este înlocuit fie de numă rul de ore funcţionare (câ nd lucră rile sunt fă cute cu acelaşi tip
de tractor sau tractoare echivalente) sau cu consumul de motorină (acesta prezintă

2
dezavantajul că este mai subiectiv prin faptul că nu ţine cont de performanţele – sub
aspectul consumului specific - sau starea de uzură a tractorului utilizat).
Elementele fişei tehnologice. În fişa tehnologică , lucră rile agricole sunt
caracterizate prin urmă torele elemente:
Lucrările agricole mecanice:
 Perioada optimă de execuţie – precizare ca durată şi ca perioadă ;
 Agregatul (tractor + utilaj agricol), mașină agricolă autopurtată ;
 Volumul de lucru (Vl);
 Norma de lucru (Nl);
 Zile normă agregat (ZNA) = Volumul de lucru/Norma de lucru pe agregat;
 Coeficient de transformare în Ha. a. n. (Ct);
 Total Ha. a. n. (T.ha.a.n. = Vl . Ct);
 Norma de consum motorină (Nc/UM);
 Total motorină (T.mot = Vl . Nc/UM);
 Tariful de plată (Tp/UM);
 Suma de plată pentru mecanizatori (S.M. = Vl . Tp/UM).
Lucrările agricole efectuate de terţi:
 Volumul de lucru (Vl);
 Tariful de plată (Tp/UM);
 Suma de plată (S.T. = Vl . Tp/UM).
Lucrările agricole manuale:
 Volumul de lucru (Vl);
 Numă rul de muncitori din formaţie (F);
 Categoria lucră rii sau tariful de plată corespunză tor categoriei lucră rii
(Tp/ZN);
 Norma de lucru (Nl);
 Necesar de zile normă (N ZN = (Vl/Nl) . F);
 Suma retribuţii nete (S.R.N. = N ZN . Tp/ZN).
La unele lucră ri agricole, atâ t manuale câ t şi mecanice, se folosesc materiale. În
această situaţie, pentru calculul necesarului de materiale sunt necesare urmă toarele
elemente:
 Consum specific pe unitatea de mă sură (Cs/UM);
 Cantitate totală (CT = Cs/UM . Vl);
 Preţ unitar (în lei/UM) Pu;
 Valoare totală (V.T. = CT . Pu).
Ultima coloană din fişa tehnologică însumează elementele de cheltuieli directe
(Total Ch. Dir) sau Cheltuieli tehnologice.

Pentru o mai corectă înţelegere a modului de repartizare a cheltuielilor cu lucră rile

mecanice, a celor comune şi a cheltuielilor generale vă prezentă m în cele cu urmează .
Cheltuielile comune și cheltuielile generale sunt Cheltuieli indirecte.

Suma cheltuielilor cu lucră ri mecanice pe activită ţi este egală cu cheltuielile pentru

lucră ri mecanice (vezi fișa tehnologică ).

3
 n
TCLM   CLM i
1

Pentru repartizarea cheltuielilor comune fermei pe activită ţi, etapele sunt

urmă toarele:
- se calculează cheltuielile comune fermei (TCC) prin însumarea elementelor de
cheltuieli comune;
- se calculează cheltuielile directe pe fermă (D) prin însumarea cheltuielilor directe
pe activită ţi di;
n
D   di
1

- se calculează cota de cheltuieli comune pentru fiecare activitate ci folosind

urmă toarea formulă :
TCC
ci   di
D
- pentru verificare, suma cheltuielilor comune aferente fiecă rei activită ţi trebuie să
fie egală cu total cheltuieli comune (TCC):
n
TCC   ci
1

Cheltuielile generale sunt repartizate după o metodologie asemă nă toare:

- se calculează cheltuielile generale (TCG) prin însumarea elementelor de cheltuieli
generale;
- se calculează totalul cheltuielilor directe pentru toată unitatea (TD) (de la toate
fermele şi sectoarele acesteia) prin însumarea cheltuielilor directe de la aceste ferme şi
sectoare Di;
n
TD   Di
1

- se calculează cota de cheltuieli generale aferente fiecă rei activită ţi din fiecare
fermă şi sector gij;
TCG
gij    dij  cij 
TD
- pentru verificare, suma cheltuielilor generale aferente fiecă rei activită ţi gij trebuie
să fie egală cu total cheltuieli generale (TCG):
n m
TCG   gij
i 1 j 1

- gij – cheltuieli generale aferente activită ţii i din ferma (sectorul) j;

- dij - cheltuieli directe aferente activită ţii i din ferma (sectorul) j;
- cij - cheltuieli comune aferente activită ţii i din ferma (sectorul) j;

Bibliografie:
Suport curs disciplina Managementul producției, 2019-2020, FMDR, USAMVB