Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NONVERBALĂ
Comunicare nonverbală
Introducere
1
Comunicare nonverbală
- semnificaţia dată unui mesaj poate fi diferită atât între partenerii actului de
comunicare, cât şi între receptorii aceluiaşi mesaj;
- orice mesaj are un conţinut manifest şi unul latent, adeseori acesta din urmă
fiind mai semnificativ.
In lucrarea de fata am prezentat principalele elemente componente ale
comunicarii nonverbale, punând accent pe semnificatia interpretarii fiecarui
element astfel:
CAPITOLUL 1
COMUNICAREA – GENERALITATI
1.1 Notiuni introductive
Într-un sens foarte larg, comunicarea desemnează orice proces prin care o
informaţie este transmisă de la un element la altul, aceste elemente fiind de
natură:
- biologică(comunicaţiile în sistemul nervos),
- tehnologică (procedeele de telecomunicaţii)
- socială.
Teoria generală a comunicării studiază caracteristicile şi relaţiile dintre
factorii de ordin general care facilitează transferul unei cantităţi de informaţii de
la un obiect la altul şi, pe baza utilizării unor metode operaţionale, recomandă
căi de stabilire a unor regimuri optime de circulaţie a informaţiei în cadrul
diferitelor tipuri de sisteme.
„Comunicarea interumană se bazează pe un ansamblu de procese psihomotorii
specific umane, limbajul, în care un loc deosebit revine componentei conştiente,
gândirii. Această formă de comunicare se poate realiza şi prin utilizarea unor
mijloace nonverbale cu funcţie de semnalizare, atitudini posturale, mimico-
gestică, sunete nonverbale, etc… Conform modelului comunicaţional al
psihicului uman, sugerat de
teoria comunicării, întreaga activitate psihică este concepută ca o reţea de
comunicare informaţională, în ordine interspecifică (cu alţii, cu lumea) şi
infraspecifică (cu sine, între subsistemele sistemului psihic individual).”
Dacă ne referim la comunicarea specific umană, ea reprezintă „liantul
indivizilor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoaşterii opiniilor
acestora, a omogenizări sub aspectul psiho-social, asigurând funcţionarea
normală a colectivului, indiferent de natura şi mărimea sa.”
În accepţiunea sa generală, comunicarea reprezintă un mod de manifestare a
gândurilor şi sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor, mimicii, în
scopul de a te face inţeles.
În accepţiuni speciale, comunicarea poate însemna o intervenţie orală în faţa
unui
auditoriu; un mesaj care este transmis pe linie ierarhică într-o organizaţie; o
relaţie bidirecţională între subiect şi agent într-o situaţie pedagogică; un mijloc
prin care indivizii scapă de singurătate printr-un schimb cu semenii lor; un
2
Comunicare nonverbală
3
Comunicare nonverbală
A. Factorii psihologici
- Cognitivi: cunoştinţe generale, cunoştinţe specifice despre subiect,
interlocutor, situaţie*, context*; aptitudini generale, inteligenţă, memorie; nivel
de dezvoltare
intelectuală, grad de instruire; nivel de stăpânire a codului lingvistic, a codului
cultural; intenţii conştiente şi inconştiente.
- Afectivi: atitudini generale, atitudini specifice în faţa subiectului,
interlocutorului, situaţiei sau contextului; sentimente personale faţă de subiect,
interlocutor, situaţie, context; motivaţie* faţă de subiect, interlocutor, situaţie,
context; gusturi personale, interese.
- Comportamentali: personalitate, caracter, experienţă generală, experienţă
verbală, orală, scrisă, audiovizuală; caracteristici personale (ţinută, voce, vârstă,
apartenenţă socială, etc)
B. Factori interpersonali
- Lingvistici: cod (limbă), registre, norme, contexte
- Sociali: statut social, rol general, distanţă actuală, cod cultural, bagaj comun
C. Factori obiectivi:
- Situaţionali: loc fizic, timp, epocă, spaţiu, distanţă, număr de interlocutori,
dispoziţia interlocutorilor, comportamente personale, zgomote materiale, durată,
ritm, canal (reţea)
- Contextuali: subiectul comunicării, conţinutul comunicării (informaţia),
distanţa formală în cod (registre), formă de prezentare (stil), zgomote în
comunicare (redundanţă, inteligibilitate), înlănţuirea enunţurilor.
*situaţie: mediul fizic şi spaţio – temporal
*context: mediul lingvistic
*motivaţie: motive personale care duc la apariţia intenţiei şi acţiunii de a
comunica.
O condiţie esenţială a comunicării o reprezintă adecvarea. Emiţătorul trebuie
să aibă un limbaj adecvat, pentru a-şi putea transmite eficient mesajul în funcţie
de obiectivele urmărite şi de identitatea destinatarului.
Pentru eficienţa comunicării, trebuie îndeplinite anumite condiţii specifice:
• Elaborarea mesajului şi căutarea condiţiilor favorabile pentru transmiterea lui.
• Exprimarea clară, logică, operaţională a mesajului.
• Conturarea precisă a obiectivului comunicării mesajului.
• Definirea condiţiilor optime pentru a realiza o bună comunicare.
• Transmiterea efectivă a mesajului către un receptor, prin anumite canale,
• Receptarea mesajului, înţelegerea, prelucrarea lui.
• Formularea răspunsului, integrarea lui în comunicarea semnificaţiei mesajului.
4
Comunicare nonverbală
5
Comunicare nonverbală
CAPITOLUL II
COMUNICAREA NONVERBALA - INTERFERENTE
2.1 Ce este comunicarea nonverbala
7
Comunicare nonverbală
CAPITOLUL III
ELEMENTE COMPONENTE IN CONUNICAREA NONVERBALA
3.1 Limbajul corpului
Atingerea sau contactul fizic este unul dintre cele mai vechi coduri ale
comunicării non verbale. Ea exprima emoţii sau sentimente diferite, de la
sentimente calde: iubire, simpatie, încurajare, până la agresiune fizica. Unii
oameni evita orice atingere. Forţa şi tipul de atingere depinde în mare măsură de
vârsta, statut, relaţie şi cultura. Gradul de atingere diferă de la o cultura la alta.
La japonezi, înclinarea capului înlocuieşte datul mâinii ca salut, în timp ce la
eschimoşi acest salut se exprima cu o
lovitura uşoara pe umăr
zona sociala (normala), între 1,2-2 m este folosita mai ales la comunicarea
interpersonala (colegi de serviciu aflaţi pe aceiaşi treapta ierarhica, prieteni, etc)
zona publica, 3,5 m şi mai mult în care comunicarea este formala (cursuri,
şedinţe, discursurile politicienilor, etc) .
Dacă o persoana se apropie mai mult decât este potrivit, poate apărea
tensiune şi chiar ostilitate, stări care vor afecta comunicarea. Atunci când se
produce invadarea (violarea) spaţiului personal, persoana în cauza se retrage
pentru a restabili distanta iar în cazul în care acest lucru nu mai este posibil, se
va face tot posibilul ca "invadatorul" sa
se retragă la distanta cuvenita. Nu stânjeniţi pe cei cu care discutaţi apropiindu-
va de ei mai mult decât trebuie. De obicei când sunteţi în picioare, distanta
necesara este aceea a strângerii mâinii.
11
Comunicare nonverbală
12
Comunicare nonverbală
13
Comunicare nonverbală
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ PRIVIND COMUNICAREA NONVERBALĂ
ÎN TRAINING - LIMBAJUL BRAŢELOR
15
Comunicare nonverbală
Studiu de caz
Pentru a observa in timp real care este impactul asupra grupului atunci
cand trainerul foloseste gesturi din ‘familia’ bratelor incrucisate iti propun sa
faci urmatorul exercitiu cu grupul tau.
Motivul este simplu: atunci cand vorbesti in public si bratele tale sunt
incrucisate, credibilitatea ta scade dramatic.
CONCLUZII
16
Comunicare nonverbală
opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; nici un fel de
activitate, de la banalele activităţi
ale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic şi până la
activităţile complexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, societăţilor, culturilor,
nu poate fi conceput în afara procesului de comunicare.
Comunicarea nonverbală este comunicarea care se petrece în afara limbajului
verbalizat, ea este continuă (comunicăm în orice moment) şi include un evantai
larg de forme de la contactul vizual, expresiile feţei şi limbajul trupului.
BIBLIOGRAFIE
17