Curs 5 3.3.

2 Volumul de produse si timpul disponibil Cantitatea de produse de acelasi fel care trebuie realizata ca productie si timpul de care se dispune pentru realizarea lor sunt elemente esentiale care determina tipul de productie (masa, serie sau individuala) si prin aceasta determina atit metodele tehnologice utilizate cat si formele de organizare a productiei produselor respective. Prin alegerea formei de organizare in functie de cei doi parametric se urmareste minimizarea costului de fabricatie a pieselor sau produselor. Pentru a se putea aplica metode tehnologice si de organizare care sa permita fabricarea cu costuri minime a unui produs, este necesar ca volumul de productie sa fie cit mai mare. Necesarul de produse Ni din produsul i, in conformitate cu cererea pietei si cantitatea din fiecare reper N, se stabilesc tinand seama de: numarul ni de piese din reperul respectiv pe produsul i; produsele i, la care se foloseste reperul respectiv; numarul nsi de piese din reperul respectiv, folosite ca piese de schimb pentru produsul i; numarul de piese din reperul respectiv care se pot rebuta in procesul de productie, numar care rezulta din procentul de rebut r stabilit pentru reperul respectiv si care este de obicei sub 5 %. Relatia de calcul a cantitatii de piese dintr-un reper dat este: N = [(Ni*ni+nsi)]*[1+r/100] [buc] Cresterea numarului N pentru un reper dat, crestere dorita din toate punctele de vedere, se poate realiza pe mai multe cai: standardizarea si normalizarea pieselor prin care se stabilesc game (dimensiuni in care sa se fabrice o piesa de utilitate larga); unificarea reperelor pe acelasi produs cit si pe produse diferite, indiferent daca acestea sunt sau nu standardizate; unificarea formelor pieselor, pentru a putea fi incadrate in cadrul unor tehnologii de grup; specializarea productiei pentru fabricarea centralizata. Fondul de timp nominal Fn destinat functionarii verigilor de productie in conditii de lucru stabilizat, se calculeaza cu relatia: Fn = Zl * ns * ds [ore /an] unde: Zl = numarul de zile lucratoare dintr-un an (se stabileste scazand numarul de zile nelucratoare: sambete, duminici, sarbatori legale, din numarul total de zile calendaristice 365); ns = numarul de schimburi pe zi; ds = numarul de ore de lucru pe schimb. Fondul de timp disponibil Fd reprezinta timpul efectiv de functionare a verigilor de productie tinind cont de timpul afectat reviziilor si reparapilor planificate si de coeficientul de utilizare a verigii de productie Fondul de timp disponibil se calculeaza cu relatia: Fd = Fn * kir * kn unde: Fn este fondul de timp nominal; kr = coeficient datorat intreruperilor pentru revizii, reparatii, intretinere; kn = coeficient de utilizare a verigii de productie. 3.3.3. Stabilirea tipului de productie Pentru stabilirea tipului de productie se folosesc in principal doua metode: metoda indicilor globali metoda indicilor de constanta 3.3.3.1. Metoda indicilor globali Aceasta metoda se bazeaza pe gradul de stabilitate si omogenitate in timp a conditiilor materiale in care se desfasoara productia, la nivel de produs, grad care este specific fiecarui tip de productie. Pentru aplicare, metoda necesita date putine, intrucat se aplica la nivelul produsului (nu al fiecarei
Managementul intreprinderii Curs 5 Pag 1/7

piese) si pentru stadiile principale ale procesului de productie: desfacerea, asamblarea si respectiv prelucrarea produsului. Aceste date pot fi stabilite intr-o faza incipienta a proiectarii sistemelor de productie si respectiv a proceselor de productie, permitind calculul tipului de productie in fazele de pregatire a proiectarii si productiei pentru o orientare corespunzatoare a acestor activitati. Conform acestei metode, pentru fiecare stadiu al productiei se calculeaza mai multi coeficienti, care se compara in final cu limitele specifice ale acestor coeficienti pentru fiecare tip de productie. Pentru stadiul desfacerii: coeficientul kl de continuitate a livrarii produsului pe perioada unui an: kl = (L l) / 11 unde: - L reprezinta numarul de luni in care se livreaza produsul din anul luat in discutie; - coeficientul k2 de stabilitate a livrarilor, care este dat de durata in luni a intervalului dintre doua livrari consecutive; - coeficientul k3 de neuniformitate a livrarilor: k3 = (Nmax Nmed) / Nmed in care: Nmax este numarul maxim de produse care se livreaza lunar; Nmed este numarul (cantitatea) medie de produse care se livreaza lunar. Pentru stadiul de asamblare: - coeficientul k4 de complexitate a procesului de asamblare: k4 = Tc / Fn unde: Tc este durata ciclului de asamblare a produsului in zile calendaristice; Fn - fondul nominal de timp al perioadei in discutie - coeficientul k5 de ritmicitate a asamblarii produsului: k5 = Tc / r unde r este ritmul mediu al fabricatiei produsului in perioada considerate; se calculeaza cu relatia: r = Fn / N N fiind cantitatea de produse care trebuie realizata in perioada in discutie (un an sau o luna) - coeficientul k6 de ritm al subansamblului principal: k6 = Tcs / rs unde: Tcs este durata ciclului de asamblare a subansamblului principal; rs este itmul mediu de fabricatie a subansamblului principal. Pentru stadiul de prelucrare: - coeficientul k7 de ritm maximal al prelucrarii k7 = Tcmax / r unde : Tcmax este ciclul de fabricatie al reperului cu durata maxima a ciclului; r este ritmul mediu de fabricatie a reperului cu durata maxima a ciclului de prelucrare - coeficientul k8 de ritm mediu al prelucrarii k8 = Tcmed / rmed in care: Tcmed este durata ciclului pentru un reper de complexitate medie a produsului; rmed este ritmul mediu al reperului respectiv. Limitele acestor coeficienti pentru fiecare tip de productie sunt cuprinse in tabelul urmator (tabelul 1) : k1 Productie
Managementul intreprinderii Curs 5 Pag 2/7

k2

k3

k4

k5

k6

k7

k8

individuala 0 Indif 0 0 0 Productie de serie mica <0,5 variabil Indif <1 <0,1 Productie de serie mijlocie <1 variabil >0 Indif 1 0,1 0,5 Productie de serie mare 0,5 - 1 constant ~0 1 >1 <1 >1 0,5 1 Productie de masa 1 0 0 >1 >1 >1 Tabelul 1 Incadrarea intr-un tip sau altul de productie se face dupa frecventa cea mai mare a incadrarii coeficientilor in limitele care caracterizeaza tipurile de productie 3.3.3.2. Metoda indicilor de constanta Aceasta metoda se bazeaza pe gradul de stabilitate si omogenitate in timp a conditiilor materiale in care se desfasoara productia la mvel de loc de munca, deci la nivel de operatie pentru fiecare reper in parte. Acest grad de omogenitate este dat de indicele I 0, care reprezinta constanta in timp a executarii unei operatii la un reper, deci constanta activitiitii care se desfasoara la un loc de munca si se calculeaza cu relatia: I0 = t / r in care: t este timpul pe operatie la reperul dat; r - ritmul mediu anual de fabricatie al reperului. Ritmul mediu anual de fabricatie al reperului se calculeaza cu relatia: r = Fn / N in care: Fn este fondul nominal de timp dintr-un an; N este volumul de piese care trebuie executat mtr-un an. Indicele de constanta fiind legat de locul de munca poate avea valori intre 0 si 1. Valoarea 0 este specifica productiei care nu se poate repeta si se executa pentru o singura bucata iar valoarea 1 corespunde productiei de masa si indica faptul ca la un loc de munca se executa o singura operatie la un singur reper, deci avem o constanta foarte buna a conditiilor de productie. Daca ritmul este mai mic decat timpul pe operatie, rezulta ca sunt necesare mai multe locuri de munca. In acest caz, indicele de constanta ar avea valori mai mari de 1 si nu se mai poate vorbi de constanta conditiilor de lucru la un singur loc de munca. Din acest motiv, pentru stabilirea tipului de productie se foloseste inversul indicelui de constanta, notat cu k: k = 1 / I0 = r / t care indica numarul de piese din reperul respectiv ce pot fi executate la un loc de munca fata de necesarul de una. De exemplu, daca r = 2 min, iar t = 8 min, rezulta ca pe un loc de munca se executa 0,25 piese, fata de una, cat este necesarul. Valorile limita ale coeficientului k, caracteristice fiecarui tip de productie sunt: k 1 - productie de masa 1 < k 10 - productia de serie mare 10 , k 20 - productia de serie mijlocie k > 20 - productia de serie mica Pentru un reper dat, care are i operatii, valoarea coeficientului k are valori diferite de la o operatie la alta, fiind posibil ca nu toate operatiile sa se incadreze in acelasi tip de productie. Pentru a stabili tipul de productie predominant, se stabileste frecventa procentuala a operatiilor care se incadreaza in fie care tip de productie, cu relatia: P = (j*100)/I in care:
Managementul intreprinderii Curs 5 Pag 3/7

p este procentul operatiilor care se incadreaza in unul din tipurile de productie; j - numarul de operatii care se incadreaza in tipul respectiv de productie. Daca p are valoarea peste 50 % pentru unul dintre cele patru tipuri, acela este tipul predominant. Daca p nu are valoarea de peste 50 % pentru nici un tip de productie, atunci considerand ca cele 4 tipuri de productie de masa, de serie mare, mijlocie si mica sunt in ordine a, b, c si d se aduna pa + pb, pb+ pc, pc+ pd. Tipul predominant se stabileste la limita celor doua tipuri a caror suma depaseste 50%. In timp, tipul de productie se poate schimba, datoritii cresterii volumului de produse care deplaseaza tipul de productie spre cel de masa si datorita scaderii timpilor de operatie, ca urmare a specializarii utilajelor, introducerii tehnicilor noi, poneaza in sensul deplasarii tipului de productie catre productia de Periodic, este necesara recalcularea tipului de productie, pentru a stabili formele si metodele adecvate de organizare a productiei si pentru a modifica utillajele, echipamentele tehnologice, regimurile de lucru, etc. Determinarea corecta a tipului de productie are o importanta deosebita, deoarece datele furnizate sunt folosite de organele de specialitate si cele de decizie, in stabilirea unor elemente tehnice, cat si in organizarea productiei 3.3.4. Forme de organizare a productiei Formele de organizare a productiei pentru un reper sau produs dat sunt determinate de tipul de productie in care se incadreaza reperul sau produsul respectiv. Coeficientii de incarcare a locurilor de munca corespunzator fiecarui tip de productie , tinand seama de coeficientul k al tipului de productie, se incadreaza in limitele cuprinse in tabelul urmator (tabelul 2) Tipul de productie Coeficientii limita de incarcare a locurilor de munca De masa 0,75 1 De serie mare 0,2 0, 84 De serie mijlocie 0,1 0,19 De serie mica 0,04 0,09 Individuala Mai mic de 0,04 Tabelul 2 Acesti coeficienti de incarcare sunt semnificativi in ceea ce priveste constanta conditiilor de munca fiecare loc de munca, motiv pentru care determina formele de organizare in foarte mare masura. Intrucat un produs care este fabricat de o intreprindere are in componenta sa atit piese complexe cat si foarte simple, unele din repere se incadreaza intr-un tip de productie, iar altele in alt tip de productie, ceea ce face ca, in aceeasi intreprindere, sa fie intilnite forme diferite de organizare. Principalele forme de organizare a productiei sunt: organizarea in flux pe linii tehnologice, specifica productiei de masa si de serie mare; organizarea pe loturi de fabricatie, specifica productiei de serie mijlocie si de serie mica; organizarea pe comenzi, specifica productiei de serie mica si productiei individuale. 3.3.4.1. Organizarea productiei in flux continuu Aceasta forma de organizare este posibila numai la un volum mare de productie (productia de masa si respectiv de serie mare), intrucat numai in acest caz se poate organiza avind in vedere ca productia in flux are urmatoarele trasaturi: procesul tehnologic este divizat in operatii simple si pe cat posibil egale intre ele ca timp de executie; locurile de munca sunt asezate in succesiunea impusa de procesul tehnologic; operatiile se executa dupa un tact (ritm) de lucru (de fabricatie) comun tuturor operatiilor; o operatie se executa la un loc de munca sau la mai multe locuri, astfel incat sa se asigure pentru fiecare operatie ritmul de lucru impus. Tactul T al liniei este intervalul de timp dintre doua produse (piese consecutive) si rezulta ca raport intre fondul de timp disponibil Fd de functionare a liniei pe schimb, pe zi, pe luna sau pe an,
Managementul intreprinderii Curs 5 Pag 4/7

exprimat in minute si programul N de productie planificat al liniei, exprimat in bucati pe schimb, zi, luna sau an (r = Fd / N) Organizarea productiei in flux este o organizare rigida, pe linia respectiva putindu-se fabrica numai piesele pentru care a fost proiectata linia. Din acest motiv, astfel de linii pot fi organizate pentru productii stabile in timp. Orice perturbare la locul de munca poate duce la oprirea intregului flux. 3.3.4.2. Organizarea productiei pe loturi Acest sistem se practica in conditiile productiei de serie. Un produs sau un reper se fabrica pe perioada unei luni sau an, in mai multi loturi. Lotul de fabricatie reprezinta cantitatea de piese sau produse lansate in fabricatie si care se executa neintrerupt, la fiecare operatie pe un loc de munca consumind un singur timp de pregatire incheiere. Tinind seama de volumul productiei anuale si de conditiile de lucru, lotul de fabricatie are o valoare optima, care permite realizarea productiei respective cu costuri minime. Utilajele de lucru sunt amplasate fie pe grupe de acelasi fel, fie intr-o ordine care sa asigure un flux pentru cele mai multe tipuri de piese executate fluxul respectiv. 3.3.4.3. Organizarea productiei pe comenzi Aceasta metoda este specifica productiei de unicate si serie mica. In acest caz se lanseaza in fabricatie intreaga comanda. Utilajele de lucru amplasate pe grupe de acelasi fel si au caracter universal, pentru a permite asigurarea unei game foarte largi de piese. Tot in cadrul productiei pe comenzi sunt intalnite si formele de organizare in pozitie fixa a produsului, cum este cazul produselor mari si complexe (nave, turbine, utilaje mari, etc). Executia acestora pe locuri fixe se face prin aducerea la locul de executie a mijloacelor de munca, a muncitorilor si a subansamblelor si pieselor necesare. Fiecare forma de organizare (flux, pe loturi, pe comenzi) este determinata de anumite elemente si se caracterizeaza printr-un anumit mod de amplasare a utilajului iar nivelul de organizare este dat de urmatoarele caraeteristici: - pentru productia in flux: cadenta liniei, graficul de functionare al liniei si stocurile de productie neterminata; - pentru productia pe loturi: lotul de fabricatie; perioada de repetare a loturilor, durata ciclului de productie al unui lot, graficul de lansare a loturilor si stocurile de productie neterminata; - pentru productia pe comenzi: durata ciclurilor de fabricare, devansarile lansarii in fabricatie, durata ciclului de productie. Aceste elemente caracteristice fiecarei forme de productie stau la baza organizarii productiei. In ultimii ani s-au dezvoltat sisteme de productie cu o mai mare flexibilitate, indiferent de marimea productiei, pentru a face fata unei cereri de piata in continua schimbare. Acest lucru a fost facilitat si de utilizarea unor tehnici moderne de conducere a productiei cu calculatorul. Aceste sisteme flexibile permit realizarea de productivitati mari, dar, in acelasi timp, permit executarea pe acelasi flux a mai multor produse sau permit trecerea usoara la un produs nou. In acest fel se realizeaza o deplasare continua catre organizarea pe loturi, dar cu alte sisteme tehnologiee. Acest lucru este impus pregnant de faptul ca viata unui produs este din ce in ce mai scurta. In aceste conditii, sistemele rigide sunt prea costisitoare, intrucat ele trebuie "sa dispara" odata cu produsul. Sistemele rigide raman inca competitive in domenii in care progresul tehnic este lent sau produsele nu sint rapid perisabile. 3.3.4.4. Linii de productie in flux Liniile de productie in flux se clasifica dupa mai multe criterii, care permit diferentierea lor pe grupe. Dupa operatiile care se executa pe linia de productie se deosebesc: linii de preIucrare, pe care se executa operatii de prelucrare; linii de asamblare a unor subansambluri sau a ansamblului final Dupa ritmul de fabricatie alliniilor, acestea pot fi : linii in flux cu ritm liber, caracterizate prin aceea ca mijloacele de transport intre operatii indeplinesc numai functia de transport intre operatii, nu si de regulator al productiei, fapt ce permite
Managementul intreprinderii Curs 5 Pag 5/7

muncitorilor sa execute operatiile la locurile de munca respective in conditii de independenta., fara a fi obligati sa se incadreze in cadenta de lucru determinata de viteza de deplasare a benzii; acest mod de lucru prezinta avantajul ca tine seama de faptul ca timpul consumat de operator de la o piesa la alta nu este strict constant (de exemplu, la o piesa intimpina unele dificultati de montaj sau are un ritm de lucru mai scazut), fapt ce face ca, in cazul unui ritm reglementat, unele piese sa treaca mai departe fara sa se fi intervenit asupra lor cu consecinte negative mari; de asemenea, pe aceste linii operatorul lucreaza mult mai degajat, intr-un ritm mai liber, nu este obligat sa se transforme intr-un "automat" linii in flux cu un ritm reglementat, caracterizate prin aceea ca instalatiile sau mijloacele de transport care deplaseaza obiectele muncii de la un loc de munca la altul indeplinesc functia de regulator al liniei in concordanta. cu cadenta de lucru a acestuia, fapt ce obliga pe muncitori sa se incadreze in timpul de executie al operatiei, pentru toate piesele, in ritmul impus liniei; in acest caz, orice neajuns de la un loc de munca afecteaza functionarea intregii linii, iar muncitorii lucreaza sub "presiunea" ritmului impus. Dupa nomenclatura productiei, care se fabrica pe o linie in flux, se deosebesc: linie in flux monoobiect, caracterizata prin aceea ca pe linia respectiva se executa un singur produs, lucru posibil daca produsul respectiv asigura o incarcare corespunzatoare a liniei; linie in flux multiobiect, caracterizata prin aceea ca pe linia respectiva se executa mai multe produse, care parcurg in mare aceleasi operatii; astfel de linii sunt specifice productiei de serie mare sau mijlocie, la care un singur produs nu asigura incarcarea corespunzatoare a liniei. Dupa gradul de mecanizare si automatizare a deplasarii mijloacelor de munca de la un loc de munca la altul si dupa rolul pe care il indeplinesc aceste mijloace, se deosebesc: linii automate; linii in flux pe banda, folosind benzi de transport a obiectelor muncii sau benzi pe care se executa si operatiile asupra obiectelor muncii; linii fara mijloc de transport mecanizat, la care obiectele muncii sunt transportate manual, in containere, carucioare, etc. de la un loc de munca la altul. 3.3.4.4. Linia automata Linia automata reprezinta un complex de masini sau agregate tehnologice, care executa automat prelucrarile sau montajul in succesiunea dorita, cat si deplasarea obiectelor muncii (piesele) de la un punct de lucru la altul. Toate procesele de prelucrare, control, deplasare se realizeaza fara implicarea directa a muncitorilor. Participarea omului se reduce la aprovizionarea liniei cu semifabricate, dispozitive, executarea reglajelor si supravegherea pupitrelor de comanda. Cadenta de lucru este unica. Orice oprire a unui utilaj din linie duce la oprirea intregii linii, motiv pentru care liniile nu se concep prea lungi pentru a nu creste timpul de oprire a liniei, ca urmare a defectarii sau necesitatii de revizie la fiecare utilaj in parte. In aceste conditii se prefera tronsonarea liniilor. Pentru ca linia automata sa functioneze in conditii corespunzatoare, o importanta deosebita capata calitatea tehnologiei, SDV -urilor, utilajelor, precum si serviciile de alimentare ale liniilor cu materiale de intretinere, de reglare si de exploatare a utilajelor. Utilajele liniilor automate prezinta o serie de avantaje, printre care: asigura o calitate superioara si constanta in timp a produselor, prin aceea ca elimina factorii subiectivi; realizeaza o productivitate foarte ridicata a productiei si un ciclu de fabricatie cel mai redus posibil; muncitorii utilizati, in numar relativ mic, sunt de inalta calificare, asigurind o pregatire si utilizare superioara a acestora, la o munca mult superioara aceleia de simpli "roboti" pe liniile de fabricatie. Folosirea liniilor automate este limitata de numarul de piese care trebuie executate. Acestea trebuie sa fie intr-un numar care sa asigure o incarcare corespunzatoare a liniilor (numai in acest caz devine rentabila utilizarea lor). Aceste linii pot fi utilizate numai pentru piesele sau produsele pentru care au fost proiectate. Si in acest domeniu s-au facut progrese importante pe linia flexibilitatii, fapt ce le-a adus din nou in actualitate.

Managementul intreprinderii

Curs 5

Pag 6/7

3.3.4.5. Liniile in flux pe banda In organizarea procesului de productie au constituit un progres important, concretizat in cresteri spectaculoase ale productivitatii muncii, in reducerea ciclului de fabricatie si a costurilor de productie. Metoda organizarii in flux pe banda s-a folosit pentru prima oara in productia de automobile si s-a extins si la alte ramuri. Benzile pot fi de doua tipuri: de transport si de lucru. Benzile de transport indeplinesc, in procesul de productie, rolul de deplasare a obiectelor muncii intre locurile de munca, realizind in multe cazuri si functia de regulator al liniei Benzile de lucru indeplinesc, in procesul de productie, atit rolul de deplasare a obiectelor muncii intre locurile de munca in conformitate cu cadenta liniei, cat si rolul de sustinere a pieselor (produselor) pentru a se executa operatiile fara desprinderea acestora de pe banda. In general, in ambele cazuri, utilajele si locurile de munca (LM) sunt amplasate de o parte si de alta a benzii (fig.1) Pe linga avantajele mari pe care le prezinta utilizarea benzilor, acestea au o serie de neajunsuri. Reorganizarea sistemului pentru trecerea la alt produs se face cu cheltuieli mari. In ceea ce priveste aspectul social, face ca munca sa devina monotona, limiteaza posibilitatile de afirmare profesionala si cele de castig in unitatea de timp (toti muncitorii muncesc si castiga la feI), ducand la afectarea sistemului nervos al acestora. Aceste neajunsuri sunt eliminate in parte in cazul liniilor cu benzi cu ritm liber de lucru. Liniile in flux fara mijloc de transport mecanizat au drept caraeteristica principala aceea ca semifabricatele constituite in loturi puse pe carucioare, in containere, etc. sunt lasate la locurile de munca pana se termina operatia programata la toate piesele din lot, dupa care intregul lot este deplasat la operatia urmatoare. In aceste conditii:

fig.1 se creeaza independenta locurilor de munca, permitind ca fiecare muncitor sa produca dupa capacitatea sa de munca si sa castige corespunzator muncii depuse; aprovizionarea locurilor de munca se face de catre fiecare muncitor, din stocurile interoperatii care se creeaza sau de catre muncitorii specializati pentru servirea locurilor de munca; se inlatura complet neajunsurile benzii in organizarea productiei in flux; este o organizare mult mai flexibila. Acest sistem de organizare prezinta si unele dezavantaje: - creste numarul de muncitori ocupati cu servirea locurilor de munca, pentru transportul pieselor; - creste productia neterminata si suprafetele ocupate de piesele aflate pe linia de productie; - se urmaresc mai greu piesele aflate pe linia de flux. Aceasta forma de organizare este folosita in toate situatiile la productia pe loturi, ca si in cazul productiei continue.

Managementul intreprinderii

Curs 5

Pag 7/7