Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1. Determinarea :
• tipului producţiei;
• formelor de organizare a producţiei;
• modului în care se desfăşoară producţia.
CONSIDERAŢII TEORETICE
Cunoaşterea tipului de producţie are o mare importanţă în programarea şi conducerea operativă a
producţiei. Ierarhizarea proceselor de producţie pe baza trăsăturilor cele mai generale conduce la
următoarele trepte de diferenţiere: producţia individuală, producţia de serie şi producţia de
masă.
Producţia de serie prezintă o paletă variată de situaţii concrete. Acest fapt determină necesitatea
diferenţierii sale în trei categorii distincte: serie mică, serie mijlocie şi serie mare.
Una din metodele de largă circulaţie, utilizată pentru determinarea tipului de producţie la nivel de
reper operaţie, este metoda indicilor de constanţă. Aceasta este o metodă care ia în consideraţie
gradul de omogenitate şi continuitate în timp a lucrărilor ce se execută la locurile de muncă.
Indicele de constanţă (ICig) reprezintă raportul dintre timpul necesar pentru efectuarea unei
operaţii i a reperului g – Tig – şi ritmul mediu de fabricaţie – Rig.
Tig
ICig = (1)
R ig
Ritmul mediu de fabricaţie la operaţia i se calculează cu relaţia:
Fdi
R ig = ´ 60 [min/buc]
Ng
(2)
• Fdi – fondul de timp disponibil al utilajului de tip i [ore/an]
1 R
K ig = = ig (4)
ICig Tig
Încadrarea unei anumite operaţii i într-un anumit tip de producţie se face după cum urmează:
Este posibil ca nu toate operaţiile unui reper să se încadreze în acelaşi tip de producţie. De
aceea se pune problema determinării tipului predominant de producţie în care se încadrează reperul
g. În acest scop se calculează ponderea operaţiilor corespunzătoare fiecărui tip de producţie:
M Smj
A= ´ 100[%] ; C= ´ 100[%] (5)
n n
Sm
B=
SM
´ 100[%] D= ´ 100[%]
; n
n
APLICAŢIE
Tabelul 1.2
ISP 01 -1 ISP 01 -2 ISP 01 -3 ISP 01-4
M-U Rk Rc
Operaţia Ti1 Ti2 Ti3 Ti4 (Cod resursă)
[zile/ [ore/
an] an]
1. Debitare 2 3 1,5 - FM 20 (R1) 8 60
2. Strunjire 8 10 5 6 SN400 (R2) 8 80
3. Găurire 2 - 4 5 G 40 (R3) 5 60
4. Filetare 1,5 3 - - MF 60 (R4) 6 50
5. Frezare 6 4 8 10 FUS32 (R5) 10 100
6. Rabotare 4 - 2 3 MR100(R6) 8 120
7. Tratament termic 5 2 - 4 CTT (R7) 6 80
8. Rectificare 3 5 - 6 RU320 (R8) 12 120
9. Rectificare plană 2,5 1,5 4 - RP 2,5 (R9) 10 100
10. Control final 4 3 2,5 4 BC (R10) 8 60
Volum de producţie 1000 800 1200 1500
Ng [buc/an]
M=0; SM = 0; Smj = 1; Sm = 7; n = 8;
A = 0 %; B = 0%; C = 12,5%; D = 87,5%.
Tipul producţiei: serie mică.
Organizarea producţiei : succesivă.
10 Îndrumător de proiect
CONSIDERAŢII TEORETICE
Lotul de fabricaţie reprezintă cantitatea de produse identice lansate în fabricaţie, simultan sau
succesiv, care consumă un singur timp de pregătire încheiere.
Determinarea lotului de fabricaţie optim (No) este problema fundamentală a conducerii operative a
producţiei de serie. În funcţie de mărimea acestuia se stabilesc toţi ceilalţi parametri ai conducerii
operative: durata ciclului de fabricaţie, perioada de repetare a loturilor, mărimea medie a stocurilor
de producţie neterminată din cadrul secţiilor şi inter-secţii.
Calculul lotului de fabricaţie optim necesită determinarea funcţiei matematice care exprimă
costurile de producţie raportate la unitatea de produs. Lotul optim este dat de numărul de piese care
minimizează această funcţie.
Lotului de fabricaţie optim No se calculează cu relaţia:
2 ´ N g ´ CL
No = [buc/lot] (6)
(C m + C1 ) ´ Z ´ E
• Ng – volumul anual de producţie [buc/an]
• CL – costuri fixe ale fabricaţiei produsului [lei/lot]
CL = A+B (7)
§ A – costuri determinate de pregătirea-încheierea fabricaţiei şi de activităţile
administrative de lansare a lotului
n T ´S
p ori ´ m i
A = (1 + )´å pii
[lei/lot] (8)
100 i=1 60
Ø p – coeficient care ţine seama de cota parte a costurilor implicate de pregătirea
administrativă a lansării lotului ; p = 12…..20.
Ø Tpii – timpul normat de pregătire încheiere a lucrărilor la operaţia i [min]
Ø Sor – retribuţia orară a operatorilor reglori care pregătesc operaţia i [lei/oră]
Ø mi – numărul utilajelor de acelaşi tip care participă la realizarea operaţiei i.
§ B – cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea capacităţilor de producţie pe durata
pregătirii-încheierii fabricaţiei
n T pii ´a i ´ m i
B=å [lei/lot] (9)
i =1 60
Ø ai – cotă orară; 2 [lei/oră] pt. MU cu P< 2 KW
3 [lei/oră] pt. MU cu P> 2 KW.
12 Îndrumător de proiect
n Tui ´ R odpi
Cr = å [lei/buc] (12)
i =1 60
Ø Tui- timpul unitar pentru realizarea operaţiei i [min/buc]
Ø Rodpi – retribuţia orară a personalului direct productiv care realizează operaţia i.
§ Cif – costuri necesare întreţinerii şi funcţionării capacităţilor de producţie pe durata
lucrului efectiv
n Tui ´ a i ´ m i
Cif = å [lei/buc] (13)
i =1 60
§ Cind – costuri indirecte (de regie) ale secţiei de fabricaţie
Cind = Cr x Rf / 100 [lei/buc] (14)
Ø Rf - regia de fabricaţie a secţiei în care se execută prelucrarea lotului [%].
• Z – coeficient al formei de organizare adoptate
n Tui
§ Organizare succesivă: Zs = å , Ri - ritmul mediu de fabricaţie (15)
i =1 R
i
la operaţia i
Tu max
§ Organizare paralelă: Zp =
Rg
nTui n Tui - Tui+1
§ Organizare mixtă: Zm = å +å , cu condiţia ca
i =1 R i =1 Ri
i
diferenţele (Tui-Tui+1) să fie strict pozitive (cele negative nu se iau în
considerare), iar la sfârşitul procesului tehnologic să fie introdusă
operaţia fictivă Tun+1 cu durată nulă.
• E – coeficient ce cuantifică pierderea suportată de întreprindere ca urmare a imobilizării
capitalului circulant, cuprins între 0,3 şi 0,8.
Ingineria sistemelor de producţie 13
Lotul optim trebuie rotunjit, în plus sau în minus, la o valoare întreagă, apropiată de cea rezultată
din calcul, care să permită lansarea unui număr întreg de loturi în perioada considerată. Această
nouă valoare reprezintă lotul economic de fabricaţie Ne. Raportul L=Ng/Ne e un număr întreg şi
reprezintă numărul de loturi lansate pe an.
În cazul organizării mixte, transmiterea obiectelor muncii de la un loc de muncă la altul se face pe
fracţiuni din lotul economic, numite loturi de transport. Valoarea lotului de transport se determină
cu relaţia:
2 × Ne × Ng × Ct
Nt = [buc/lot] (16)
[N e × (C m + C1 ) + C L ] × Z × E
• Ct – costul mediu al unui transport pe întregul flux tehnologic [lei/lot de transport].
Valoarea lotului de transport obţinută din calcul trebuie corectată astfel încât să reprezinte un
submultiplu întreg al lotului economic.
APLICAŢIE
Determinaţi lotul optim în cazul reperelor din tabelul 1.7. (Cazul iniţial a fost completat cu timpii de
pregătire-încheiere, masa şi costul semifabricatelor, retribuţii orare şi regie)
Tabelul 1.7
ISP 01 -1 ISP 02 -2 ISP 03 -3 ISP 04 -4 Rk Rc Rodp
Operaţia Tu Tpi Tu Tpi Tu Tpi Tu Tpi [zile/ [ore/ [mii
an] an] lei/
ora]
1. Debitare 2 20 3 15 1,5 15 - - 8 60 16
2. Strunjire 8 30 10 35 5 20 6 20 8 80 20
3. Găurire 2 20 - - 4 25 5 30 5 60 17
4. Filetare 1,5 25 3 20 - - - - 6 50 18
5. Frezare 6 35 4 25 8 40 10 45 10 100 22
6. Rabotare 4 15 - - 2 20 3 25 8 120 19
7. Tratament termic 5 15 2 20 - - 4 25 6 80 18
8. Rectificare 3 35 5 20 - - 6 30 12 120 22
9. Rectificare plană 2,5 25 1,5 30 4 25 - - 10 100 22
10. Control final 4 20 3 30 2,5 25 4 35 8 60 25
Volum de producţie 1000 800 1200 1500
Ng [buc/an]
Masa semifabricatului 1,1 0,7 0,6 0,9
Msf [kg]
Cost semifabricat 15.000 20.000 12.000 35.000
Csf [lei/kg]
Se dau:
• Retribuţia orară a reglorilor: Sor = 20.000 lei/ora
• Regia secţiei: R = 300%
Reperul ISP 01 – 1
Reperul ISP 01 – 2
Reperul ISP 01 – 3
Cm = 7.200 lei/buc
Cr = 9.275 lei/buc
Cif = 9.000 lei/buc
Cind = 27.825 lei/buc
C1 = 53.300 lei/buc
Z = 0,29 , cu datele din Tabelul 1.5
E = 0,6
Lotul optim: No3 = 167 buc/lot
Lotul economic : Ne3 = 172 buc/lot (la un volum de producţie de 1200 buc/an se vor lansa L=7
loturi/an)
Reperul ISP 01 – 4
CONSIDERAŢII TEORETICE
În procesul de producţie obiectele muncii sunt supuse unor transformări succesive în conformitate
cu procesul tehnologic adoptat. Aceste transformări se repetă identic pentru fiecare lot, formând un
ciclu de producţie. Indicatorul de bază al ciclului de producţie este durata sa. Aceasta reprezintă
timpul calendaristic măsurat de la intrarea obiectelor muncii în primul stadiu de fabricaţie până la
obţinerea producţiei finite.
Durata ciclului de producţie Dcp este unul din parametri cei mai importanţi ai conducerii
operative, servind la:
• stabilirea corectă a decalajelor dintre diferite stadii de transformare a obiectelor muncii ce se
realizează în unităţile productive de bază;
• fixarea unor termene de livrare realiste;
• stabilirea necesarului de capital circulant angajat în producţie şi a vitezei de rotaţie a acestuia;
• elaborarea unor grafice calendaristice de programare şi conducere a producţiei;
• aprecierea gradului de organizare a producţiei şi a modului de utilizare a resurselor.
Structura duratei ciclului de producţie e prezentată în figura 1.1.
Timpul de Timpul
pregătire- unitar Tu
încheiere Tpi
Timpul Timpul
de bază auxilar
Tb Ta
APLICAŢIE
Considerând suma timpilor de întreruperi ca fiind de 60 de minute pentru fiecare reper şi aplicând
relaţia (17) se obţine:
Reperul ISP 01 – 1
Reperul ISP 01 – 2
Reperul ISP 01 – 3
Reperul ISP 01 – 4
Tabelul 1.10
ISP 01 -1 ISP 02 -2 ISP 03 -3 ISP 04 -4
Volum de producţie Ng [buc/an] 1000 800 1200 1500
Lotul economic Ne [buc/lot] 125 134 172 100
Număr de loturi lansate pe an L [loturi/an] 8 6 7 15
Durata ciclului de producţie Dcp [zile] 10,5 9,3 10,1 8,5
CONSIDERAŢII TEORETICE
Perioada de repetare a loturilor Tr reprezintă intervalul de timp care separă lansarea în producţie
a două loturi succesive ce conţin obiecte ale muncii de acelaşi fel. Repetarea la intervale de timp
riguros determinate a loturilor de fabricaţie constituie condiţia de bază a respectării principiului
ritmicităţii în producţia de serie. Sub acest aspect, perioada de repetate indică data CMT de lansare
a fiecărui lot în fabricaţie.
Perioada de repetare a loturilor se calculează cu relaţia:
Fn
Tr = (20)
L
• Fn – fondul nominal al perioadei de timp considerate (an, trimestru, lună, etc.) [zile/an]
• L – numărul de loturi ce se lansează în fabricaţie
Ng
L= [loturi/an] (21)
Ne
APLICAŢIE
Determinaţi perioada de repetare a loturilor reperelor din aplicaţia curentă, considerând fondul de
timp nominal de 252 zile/an.
20 Îndrumător de proiect
CONSIDERAŢII TEORETICE
C = C1 + C 2 + C3 [lei/buc] (22)
• C1 – costuri curente ale fabricaţiei produsului, se mai numesc şi costuri independente de lotul de
fabricaţie, ele repetându-se la prelucrarea fiecărei piese din lot:
C1 = Cm + Cr + Cif + Cind [lei/buc] (23)
semnificaţia şi relaţiile de calcul ale elementelor componente fiind
date în capitolul 1.2, relaţiile (10)…(14).
• C2 – costuri fixe, dependente de lotul de fabricaţie:
CL
C2 = [lei/buc] (24)
Ne
CL reprezintă costurile fixe la nivel de lot şi se calculează cu relaţiile
(7), (8), (9) din capitolul 1.2.
• C3 – costuri de imobilizare a capitalului circulant. Aceste costuri variază direct proporţional cu
numărul de produse din lot. Cota parte a acestor costuri ce revine pe unitatea de produs se
determină cu relaţia:
U
C3 = [lei/buc] (25)
Ng
§ U – costurile suportate de întreprindere pe durata fabricaţiei produselor ca
urmare a imobilizării capitalului circulant. Se calculează cu relaţia:
U = ( N e × C1 + C L ) × V × M × E [lei/an] (26)
Ø V- coeficient ce cuantifică variaţia costurilor cauzată de producţia
neterminată. Un calcul exact al coeficientului V necesită
cunoaşterea legii de variaţie a costului producţiei neterminate. Se
Ingineria sistemelor de producţie 21
N e × (C m + C1 ) + C L
V= (27)
2( N e × C1 + C L )
Ø M – numărul mediu de loturi din acelaşi produs care se găsesc
simultan în fabricaţie:
D cp
M= (28)
Tr
Ø E – coeficient ce cuantifică pierderea suportată de întreprindere ca
urmare a imobilizării capitalului circulant, cuprins, în condiţii de
inflaţie, între 0,3 şi 0,8.
APLICAŢIE