Prezentare capitolul Egiptul Antic-Bober Phyllis Pray ,,Arta cultura si gastronomie” Ilovan Danut

Istorie,Anul II,grupa II

Descoperirile arheologice ne-au arătat multe lucruri despre modalitatea egiptenilor antici de a venera,
sărbători şi de a-şi jeli divinităţile şi pe cei dragi. Dar aceste descoperiri ne-au oferit indicii iluzorii despre
cum şi ce mânca această civilizaţie complexă. De la cereale precum emerul şi kamut (tipuri de grâu)
până la bere tulbure şi gazelă unsă cu miere, ne vom axa pe meniul Egiptului antic.
Berea şi pâinea erau două dintre alimentele principale din dieta egiptenilor. Toată lumea, începând cu
cel mai mare preot până la cel mai umil muncitor mâncau aceste două alimente în fiecare zi, cu toate că
diferea calitatea acestora în funcţie de rangul egiptenilor. Principala cereală cultivată în Egipt era grâul
(emmer). Cunoscut mai bine ca farro, emerul se întâmplă să fie o sursă de hrană foarte echilibrată:are
un conţinut mai mare de minerale şi fibre decât alte cereale. Pâinea şi terciul erau făcute din cereale, la
fel ca şi un produs special conceput pe care arheologii de astăzi îl numesc „pâine de bere”.
Pâinea de bere era făcută dintr-un aluat care conţinea mai multă drojdie decât pâinea normală şi era
coaptă la o temperatură care nu omora culturile de drojdie. Berarii fărâmiţau pâine în butoi şi le lăsau să
fermenteze natural în apă. Din acest proces rezulta o bere groasă şi tulbure care probabil ar dezgusta
gustul nostru modern. Dar era foarte hrănitoare şi sănătoasă şi umplea deficitul nutritiv al dietelor celor
din clasele inferioare.
Egiptenii antici nu supravieţuiau doar cu carbohidraţi:vânătorii puteau captura o mare varietate de
animale sălbatice, inclusiv hipopotami, gazele, cocori, precum şi specii mai mici ca aricii. Peştii erau
prinşi, săraţi şi conservaţi, de fapt conservarea peştilor era atât de importantă pentru egipteni încât doar
oficialii templelor aveau voie să o facă. Mierea era preţuită ca îndulcitor, aşa cum erau curmalele,
stafidele şi alte fructe uscate. Legumele erau din abundenţă precum ţelina, tulpini de papirus şi ceapă.
Cu toate că nu au rămas reţete din acele timpuri, avem o idee despre cum îşi preparau egiptenii
mâncarea datorită dioramelor şi a altor obiecte lăsate în morminte. Muncitorii mâncau două mese pe
zi:masa de dimineaţă compusă din pâine, bere şi adesea, ceapă şi o cină mai consistentă compusă din
legume fierte, carne şi mai multă pâine şi bere. Nobilimea avea mese mai bogate, cu legume, carne şi
cereale la fiecare masă, plus vin şi produse lactate precum unt şi brânză. Preoţii şi membrii familiei
regale mâncau chiar mai bine. În morminte au fost găsite ilustraţii care detaliau mesele cu gazelă friptă
cu miere, frigărui de raţă, rodii şi fructe asemănătoare cu boabele numite jujube, cu prăjituri cu miere la
desert. Pentru a fi totul bine, servitoarele circulau cu ulcioare cu vin pentru a reumple paharele
goale:sfârşitul perfect pentru un banchet egiptean.