A.P.

crede că Primăvara Arabă a eșuat

Definiții
Primavara Araba =titlu generic dat unei serii de revolutii si rascoale populare intr-o serie de state din Peninsula Araba si din Africa de Nord. Primavara
Araba a inceput cu Tunisia si Egipt in 2010 si s-a extins in scurt timp si in alte state, cum ar fi Libia, Siria, Bahrain, Yemen sau Iordania. Majoritatea
revolutiilor din aceste state au fost caracterizate de faptul ca au fost miscari populare lipsite de un lider, organizate in multe situatii spontan cu ajutorul
retelelor de socializare

Argumente

PRO
Argument: Primăvara Arabă a schimbat profund mediul de
securitate regional.
Consecinţele directe ale amplei mişcări revoluţionare- instabilitate
politică generalizată, emergenţa unor state slabe, extinderea valului
islamist şi, mai ales, avansul forţelor teroriste şi jihadist-radicale- au pus
comunitatea internaţională într-o postură strategică extrem de
complicată. Gestionarea acestora a devenit prioritatea cheie pe agenda
internaţională însă, în ciuda eforturilor întreprinse, capacitatea şi
potenţialul de acţiune s-au dovedit limitate şi insuficiente.  Primăverii promiţătoare îi vor urma alte anotimpuri politice în calendarul lumii
Perioada de glorie a Primăverii Arabe a fost urmată de un îngheţ total în
care ţările implicate nu au reuşit decât să se adâncească în haos şi
instabilitate.
Argument: fără o "primăvară economică" care să însoţească
reînnoirea politică, primăvara arabă este sortită eşecului
Tranziţia ţărilor arabe s-a desfăşurat într-un context mult mai dificil. Fără
o "primăvară economică" care să însoţească reînnoirea politică,
primăvara arabă este sortită eşecului, însă costul profundelor reforme
necesare este prea ridicat pentru visteria deja golită a acestor ţări
instabile.
Dinamica istorică ce i-a dat naştere îşi va continua cursul subteran. Banii
şeicilor nu vor fi suficienţi pentru a rezolva problemele structurale ale
ţărilor arabe şi ceasul răfuielii cu mişcări islamiste este doar amânat.
CONTRA
Argument: "Mișcarea de trezire din regiune nu e un eșec și nu s-a încheiat.
Nu a surprins izbucnirea protestelor, ci "puterea exemplului si trecerea de limita
suportabilitatii". "Transformarea nu se face de azi pe maine, dar ceea ce a
inceput in decembrie 2010 in zona Magreb, cu ani inainte, in teritoriile
palestiniene, e un semn ca directia pro-civism e bine inradacinata in mentalul
colectiv".
Confruntările sunt adesea sângeroase dar simbolizează o voinţă de a merge
înainte. 
arabe: vara copleşitoare şi anihilantă, toamna maturităţii sau iarna amorţelilor şi
îngheţului.
Argument: aplicabilitatea sistemului.
exemplul tarilor puternic erodate de conflict in care principiile fundamentale ale
democratiei (de ex. : alegeri libere) nu sunt respectate. Suntem de acord cu
faptul ca in prezent in aceste tari nu domneste un regim tocmai democrat insa,
acesta este si motivul pentru care cetatenii acestor tari s-au revoltat.De unde
tragem concluzia ca insasi populatia acestor tari vede in democratie raspusul la
nedreptatile si anormalitatile la care este supusa.

A.P. crede că Primăvara Arabă a eșuat Page 1

PRO CONTRA
Argument: Adaptabilitatea la democrație. Democratizarea regiunii Argument: Tranzitia spre democratie rezolva problema stabilitatii regiunii
aduce dezavantaje atat pe termen scurt cat si pe termen lung Democratizarea unor state ca Bahrain, Siria sau Yemen are efecte benefice nu
Democratizarea brusca, cum este cea care s-a petrecut in Primavara doar pentru statele respective, ci si pentru intreaga regiune. Un regim
Araba aduce mai multe dezavantaje decat avantaje. Pe termen scurt, democratic este mai deschis comertului liber cu alte state, mai inclinat spre
schimbarea regimului creeaza un vid de putere care permite o situatie ca diplomatie si mai putin vulnerabil in fata curentelor ideologice fundamentaliste. In
cea din Egipt, in care armata sau gruparea cu cea mai mare influenta la masura in care legitimitatea unui stat este bine consolidata si cetatenii simt ca
momentul respectiv preia puterea si refuza sa o mai predea in cadrul pot avea incredere in stat, acestia au mai putine motive sa caute o sursa de
alegerilor libere. Pe termen lung, democratia aduce cu sine un grad incredere intr-o grupare fundamentalista.
sporit de incertitudine si confuzie. Creste nevoia unor reguli sau principii
clare si astfel apare contextul favorabil punerii la putere, prin alegeri
libere, a unor grupari fundamentaliste, cum este Fratia Musulmana.
- țările lumii Arabe nu au dezvoltarea economică necesară(GDP: 2500 în
Yemen, 4200 în Tunisia. ar trebui min. 6000$)
- aceste țări nu au clasă mijlocie
- minoritățile sunt discriminate(ex. kurzii)
- statele nu sunt omogene din punct de vedere religios și etnic
- democrația se instaurează gradual și nu deodată. În timpul războiului
nu se fac democrații
Argument:"In termeni de vieti omenesti, rezultate economice
deficitare si fragilizare a institutiilor politice, costurile Primaverii
Arabe au fost uriase si vor continua sa creasca". 
Remarcam diferentele existente intre tarile din Golful Persic si situatia
mai problematica din nordul Africii. Astfel, Egiptul - o tara unde somajul
s-a agravat dupa revolutie iar finantele publice sunt considerate
"dezastruoase" - asteapta o crestere economica de de 3% in 2014, o
rata considerata de analisti insuficienta pentru a crea noi locuri de
munca. Redresarea economica nu va veni nici pentru Tunisia sau Libia,
aceasta din urma luptand cu disperare sa-si recupereze productia de
petrol. Perspectivele sunt si mai sumbre pentru Siria, devastata de un
interminabil razboi civil ale carui efecte au paralizat practic economia
tarii.

A.P. crede că Primăvara Arabă a eșuat Page 2

PRO
Argument:Lipsa schimbărilor vizibile. Monarhiile au supravieţuit
revoltelor
- regimul politic nu s-a schimbat
- marile monarhii au rezistat revoltelor(ex. Arabia Saudită: familia regală
controlează transportul de petrol; în Yemen a rămas același sistem
haotic, conflictual).
Familiile regale din Orientul Mijlociu au avut parte de o Primăvară Arabă
care ar fi putut fi mai problematică decât cum s-a manifestat deja.
Guvernele răsturnate au fost construite mai ales după modelul sovietic:
la conducere se afla partidul unic, susţinut de instituţiile de securitate
investite cu putere. Liderii au încercat să aplice metode diferite, fiecare
dintre ele menite să calmeze spiritele; Bahrain a apelat la intervenţiile în
forţă ale armatei, pe când Qatarul a decis să majoreze salariile
bugetarilor în primele luni ale revoltelor. La acestea se adaugă faptul că,
de multe, ori, oamenii se simt mai ataşaţi emoţional de monarhi în
comparaţie cu atitudinea faţă de autocraţi.
Argument:Sunnism vs. Şiism
Protestele paşnice faţă de guvernelor autoritare au involuat rapid spre
adevărate războaie civile cu implicarea motivelor religioase, zguduind
întreaga comunitate internaţională. În regiunea Orientului Mijlociu se
manifestă o accentuare a tensiunilor între adepţii sunnismului şi cei ai
şiismului (două ramuri ale islamului), ceea ce riscă să prelungească
violenţele sângeroase şi să mărească numărul victimelor. Iranul, Arabia
Saudită şi Irakul sunt unele dintre ţările afectate de această „plagă” a urii
între secte. Aceasta ar putea fi una dintre cele mai marcante „moşteniri”
ale acestor ani de schimbare în lumea arabă.
Argument:situaţia economică a Greciei.
Grecia are un vecin, Turcia, care şi-a liberalizat politica de vize cu toate
statele musulmane din regiune şi chiar cu statele arabe din nordul Africii.
Primăvara Arabă a generat un flux migrator masiv către ei, către Italia,
către Malta. Aşadar, foarte mulţi migranţi din regiune vin în Turcia şi trec
în Grecia.
A.P. crede că Primăvara Arabă a eșuat Page 3
CONTRA
Argument:SUA nu mai pot trage sforile în Orientul Mijlociu
Primăvara Arabă nu a contribuit foarte mult la îndeplinirea intereselor Statelor
Unite ale Americii. Iniţial, Washingtonul a mizat pe imaginea unui Orient Mijlociu
stagnant, care să păstreze alianţele cu Egiptul, Israelul şi Arabia Saudită. Însă
SUA nu au reuşit să ţină pasul cu evenimentele din Egipt, ţară care l-a ales
democratic pe islamistul Mohamed Morsi, ulterior îndepărtat de la putere de
către armată. Cu toate acestea, preferă totuşi acest regim, atât timp cât este
dispus să menţină pacea cu Israelul. Statele Unite reprezintă în continuare o
putere mondială, însă nu mai dictează evoluţia evenimentelor în Orientul
Mijlociu, subliniază corespondenţii BBC.
Argument:Pierzătorii au devenit câştigători
Un exemplu sugestiv este Frăţia Musulmană din Egipt – după 80 de ani în care
a acţionat din umbră, Frăţia a reuşit să-l îndepărteze de la putere pe dictatorul
Hosni Mubarak şi şi-a arătat intenţiile de a reface imaginea celei mai mari ţări din
Orientul Mijlociu.
Argument:Redesenarea hărţilor lumii
O hartă a Orientului Mijlociu, desenată de Marea Britanie şi de Franţa la mijlocul
Primului Război Mondial, pare că se desluşeşte abia în zilele noastre. Nimeni nu
poate însă dacă Siria şi Irak vor avea aceleaşi graniţe ca în prezent şi peste
cinci ani şi dacă îşi vor păstra statutul de ţări unitare. Istoria ne-a dat o lecţie
valoroasă: revoluţiile sunt imprevizibile şi ar putea dura mai mulţi ani până când
primele consceinţe să iasă la suprafaţă şi să se manifeste în mod vizibil.
PRO
Argument:Femeile, victimele Primăverii Arabe
La începutul protestelor din Egipt, în Piaţa Tahrir din Cairo, au venit
numeroase femei curajoase care au militat pentru respectarea drepturilor
lor fundamentale, cât şi pentru drepturile politice, însă au fost profund
dezamăgite. Cazurile de abuz sexual în public sunt şocant de dese,
notează BBC. Mai mult, Fundaţia Thomson-Reters a întocmit un studiu
potrivit căruia cel mai ostil loc în care poate trăi o femeie este Egiptul,
stat depăşit până şi de ultraconservatoarea Arabie Saudită.
Argument: Gruparile de rebeli nu pot reusi singure
Revoltele din Primavara Araba au avut in centrul lor grupari de rebeli
decentralizate, care nu actionau la ordinele unui lider. Acest lucru nu
ajuta la atingerea scopului nici pe termen scurt si nici pe termen lung. Pe
termen scurt, astfel de grupari nu se bucura de eficienta unei grupari
bine organizate capabile sa dea jos de la putere un lider totalitar. In Siria,
Yemen si Iordan rebelii au fost tinuti sub control de fortele de ordine de
fiecare data cand incearcau sa protesteze si multe dintre confruntarile
celor doua tabere se terminau cu pierderi de vieti. De altfel, nici in Libia
lucrurile nu au progresat in mod real inainte de interventia aeriana a
NATO si inainte ca statele occidentale sa inarmeze si sa ajute rebelii.
Argument: Interventia statelor occidentale creeaza dependenta
Desigur, motivul initial al interventiei in aceste state nu a fost instaurarea
democratiei, insa motivul ramanerii trupelor americane in aceste state a
fost tocmai acesta. Insa in loc sa ofere consultanta trupelor locale despre
cum sa reactioneze in fata insurgentilor, trupele americane si-au asumat
lor insele aceasta sarcina, si asta pentru ca e foarte greu sa tragi linia
intre ajutor la nivel de asistenta/consultanta si ajutor la nivel de
interventie directa. Atat armata cat si autoritatile locale au ajuns sa se
obisnuiasca atat de mult cu prezenta unor trupe straine incat acum se
bazeaza in mod explicit pe ajutorul acestora si nu au evoluat in niciun fel
din punct de vedere democratic. Acest lucru risca sa se intample in orice
tara in care se intervine.
A.P. crede că Primăvara Arabă a eșuat Page 4
CONTRA
Argument: Rebelii trebuie si pot sa se descurce singuri
Exemple ca Egipt si Tunisia arata ca rebelii pot sa se descurce singuri si pot
reusi inlaturarea de la putere a unui lider totalitar. Mai mult, unii experti
considera ca in multe cazuri gruparile de rebeli nu sunt pur si simplu grupuri
formate in mod spontan, ci grupuri care au planificat de mai multa vreme aceste
actiuni, chiar daca nu au avut un lider. In plus, aceste grupari au la dispozitie
canale de comunicare aproape indetectabile de autoritati, cu ajutorul retelelor
sociale. Mai mult, rebelii trebuie sa invinga pe cont propriu pentru ca aceasta
victorie sa insemne ceva cu adevarat si sa poata fi o reinventare a tarii lor. Orice
ajutor primit din exterior diminueaza aceasta victorie si ii face sa aprecieze mai
putin libertatea castigata.
Argument: Asistenta democratica genereaza reforme politice
cuprinzatoare, pe termen lung
Occidentul trebuie sa intervina si sa ajute nu doar in inlaturarea dictatorilor din
zona ci si in instaurarea unui sistem care sa aiba la baza principii democratice:
alegeri libere, separarea puterilor in stat, justitie independenta etc. In cazul in
care occidentul nu intervine pentru a oferi consultanta, monitorizare si asistenta,
statele care abia si-au castigat independenta pot ramane intr-o stare de haos
sau pot reveni la un regim totalitar. In Egipt si Tunisia, spre exemplu, alegerile
au fost amanate deja iar in Egipt armata, care si-a asumat conducerea
interimara a statului, nu pare a fi foarte dornica sa predea puterea in mainile
cetatenilor. Acest lucru se intampla pentru ca gruparilor de rebeli nu li se poate
cere sa cunoasca in detaliu modul de functionare al democratiei. Este nevoie ca
state cu traditie, cum sunt cele din occident, sa isi ofere sprijinul si cunostintele.
PRO CONTRA
Argument: „Primăvara arabă” aduce prigonirea creştinilor
 “Primăvara arabă” a afectat situaţia creştinilor dintr-o serie de state,
deoarece revoluţia desfăşurată în ţările din nordul Africii a adus la putere
regimuri musulmane, iar extremiştii islamişti provoacă lumea împotriva
minorităţii creştine, acuzînd-o că ar fi sprijinit dictatorii eliminaţi –
Mubarak, Gaddafi şi Ben Ali.De asemenea, liderul Al-Qaida a cerut
tuturor musulmanilor din ţările unde „primăvara arabă” a fost victorioasă
să se unească pentru crearea Califatului Islamic, un stat religios
guvernat de legea islamică (Sharia).

Concluzii
Țările din lumea Arabă își doresc o schimbare de regim politic, dar
datorită faptului că nu îndeplinesc condițiile pentru schimbarea acestuia,
ele stagnează din punct de vedere al dezvoltării lor.
Tranziția de la islamism la democrație este amânată.
Este tergiversată apariția noilor constituții.
Se poate vedea că a eșuat și după durata revoltelor(Egipt: 17
zile,Tunisia: 28 zile, Libia: 8 luni, Yemen: 9 luni). Egiptul s-a întors la
regului militare stricte.
Concluzii
Primăvara arabă a iniţiat un nou capitol în istoria politică a lumii arabe.
Rezultatul nu poate fi prevăzut. El poate varia de la o ţară la alta, şi se poate
desfăşura la diferite intensităţi, timp de mai mulţi ani, dacă nu cumva decenii.
Însă, începutul a fost deja făcut, graţie curajului unor oameni paşnici, care
doresc să-şi revitalizeze societăţile pe baza demnităţii, a libertăţii şi a dreptăţii.

A.P. crede că Primăvara Arabă a eșuat Page 5

Tunisia
PRO
Tunisia postrevoluționară este locul în care o tânără violată de polițiști
este considerată vinovată de șefii instituțiilor care ar trebui să conducă
ancheta, pe motiv că nu era înveșmântată adecvat. Este locul în care
partidul Ennahda (partidul islamist la guvernare) cochetează cu ideea
„inovativă“, dar profund conservator-religioasă că egalitatea sexelor
poate fi înlocuită cu complementaritatea sexelor.
Tunisia a tergiversat mult timp aprobarea Constituției, guvernul dominat
de islamiști trenând în starea de interimat.
Dizolvarea coaliției de guvernamant a lui Larayedh(ian.2014) a urmat
unor valuri de proteste din întreaga țară, pe marginea inflației care crește
vertiginos, a șomajului și a unei serii de noi taxe impuse pentru a face
față crizei fiscale în vigoare in Tunisia.
Prăbușirea guvernului reprezintă o înfrângere pentru Partidul Islamist
Ennahda, care a câștigat alegerile în 2011 ca urmare a tumultoasei
Primăveri Arabe.
Pedeapsa cu moartea nu a fost abolită  Irelevant, deoarece nicio execuţie nu a avut loc în ţară de la începutul anilor
Constitutie: "dreptul la viaţă este sfânt. Nimeni nu îi poate aduce
atingere, cu excepţia cazurilor extreme stabilite de lege". Acest
compromis a fost criticat deoarece nu aboleşte pedeapsa cu moartea. 
Drepturile dobândite sunt limitate, în timp ce inflaţia şi creşterea preţurilor
lovesc în plin Tunisia.
Iran
PRO
Situaţia femeilor a rămas gravă în Iran, unde regimul radical
fundamentalist neaga orice formă de modernizare.
A.P. crede că Primăvara Arabă a eșuat Page 6
CONTRA
Premieră în lumea arabă: Constituţia Tunisiei stabilieste egalitatea dintre
cetățeni și cetățene - ian. 2014
A fost aprobata noua Constitutie post-revolutie.
Tunisia a aprobat egalitatea "fără discriminare" între "cetăţeni şi cetăţene", un
text unic în lumea arabă.
 Exemplul tunisian ar putea fi un model pentru alte tari care aspira la reforme.
Tunisia a adoptat o laicizare a sistemelor legale. Islamul este religie de stat dar
este garantata libertatea de constiinta.
Noul guvern “apolitic” – rezultatul acordului dintre islamistii din Ennahda si
opozitie 
Sprijinirea tranziției in Tunisia a stabilit un exemplu puternic pentru alte țări în
tranziție și anume acela că democrația poate exista în inima lumii arabe;
consolidarea dialogului și a relațiilor cu oficialități militare și civile; îmbunătățirea
condiţiilor de viaţă prin progresul în domenii precum transportul, mediul,
educaţia şi energia.
1990.
CONTRA
Siria
PRO CONTRA
criza din Siria, pornită de la simple manifestaţii de protest împotriva
preşedintelui Bashar al-Assad, avea să degenereze într-un conflict
armat sângeros, soldat până în prezent cu peste 120.000 de victime
şi 2,4 milioane de refugiaţi.
Evenimentul cu cele mai mari implicaţii survenit în 2013 a fost atacul
chimic din 21 august, în apropiere de Damasc, soldat cu peste o mie de
morţi în rândul civililor. Statele occidentale au susţinut că dispun de
dovezi ce atestă că trupele guvernamentale sunt autoarele atacului, pe
care Damascul l-a pus pe seama rebelilor. 

În Siria, avem de-a face cu o națiune care își vrea libertatea. Faptul că
regimul continuă să reziste este într-adevăr un semnal de alarmă.
O tranziţie politică în Siria ar putea fi şi mai problematică, având în
vedere complexitatea etnică şi religioasă a ţării, prezenţa islamiştilor
radicali, care câştigă tot mai mult teren, şi disensiunile profunde din
rândul opoziţiei actuale, care nu reuşeşte să se înţeleagă nici când se
confruntă cu un inamic comun. Dar lipsa unui acord care să pună capăt
confruntărilor armate ar conduce la amplificarea dezastrului umanitar şi
la noi pagube pentru economia şi infrastructura ţării, mai ales că nu se
întrevede o victorie militară a vreuneia dintre părţi în viitorul apropiat.

Egipt
PRO CONTRA
Ceea ce este diferit în Egipt față de celelalte state este inegalitatea Daca minoritatea este constituită dintr-o populație deja îmbătrânită, agramată și
evidentă de clasă. religioasă, majoritatea este formată din tineri cu educație, valori și aspirații înalte.
Nu a fost înfăptuita schimbarea de valori, de principii și de politici.
Când vine vorba despre Primăvara Arabă, cele mai multe priviri au fost
ațintite asupra Egiptului, care este exemplul perfect al legitimității
ambigue a acestei ”revoluții”. 

A.P. crede că Primăvara Arabă a eșuat Page 7

Libia
PRO CONTRA
Calendarul politic de tranziție este amânat în Libia, unde, deși islamiștii
nu au câștigat alegerile, pot să frâneze procesul de transformare,
sperând că vor fi mai târziu beneficiarii nemulțumirilor populației. Pro-
cesul de redactare a Constituției nu a început încă.
Singurul regim care a fost înlăturat de Primăvara Arabă a fost cel libian.
Dar aceasta a fost mai mult o consecință a intervențiilor NATO în regiune
decât a revoltelor populare, motivată de faptul că liderul libian, Moammar
Gadhafi, intenționa să-și ucidă oponenții din Bengazi. 

Yemen
PRO CONTRA
În Yemen regimul a rămas, în mare măsură, intact: opresiv, haotic și
conflictual. 

A.P. crede că Primăvara Arabă a eșuat Page 8